TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. III—IV. Sibiiu, Aprilie — Maiu 1897. Anul XXVIII. IUBILEUL „ALBINEI-. La 27 Martie n. s’a ținut în Sibiiu a XXIV adunare generală a celui mai vechiu și celui mai mare dintre institu- tele de credit ale Românilor de sub coroana S. Ștefan. Deși această adunare a decurs fără „deșertăciuni exte- rioare⁴⁴ — cum elice raportul direcțiunii — și solemnitatea ei s’a manifestat numai într’un cerc restrins prin „concluse de însemnătate neperitoare⁴⁴, c|itia de 27 Martie a fost totuși pentru întreg poporul român din patrie o adeverată serbătoare, care merită a fi remarcată și aprețiată în cercuri cât se poate mai largi. Căci cțiua., în care cea dintâiă bancă românească a îm- plinit un pătrar de secol de activitate rodnică, și în care prima încercare a poporului român pe terenul economic s’a dovedit pe deplin reușită și a documentat, că poporul nostru chiar și în cele mai nefaste timpuri și între condițiuni cât se poate de nepriincioase își scie validita forțele pe toate terenele vieții sale naționale, cu drept cuvent se poate numi o ade- vărată serbătoare națională. Și chiar pentru această însemnătate națională a iubileului „Albinei⁴⁴, au fost mulți, cari pe lângă toată ponderositatea motivelor, ce militau pentru încungiurarea unei festivități sgo- motoase, ar fi dorit ca acel mare succes economic, ce-1 re- presintă acest iubileu, să fie serbătorit în toate acele cercuri largi, cari au conlucrat la înființarea „Albinei⁴⁴ și la realisarea scopurilor sale, ca prin aceasta să se întărească în toate stra- 50 turile poporului nostru consciința vitalității sale și încrederea în forțele sale proprii. Este aceasta o considerațiune, care merită deplină atențiune mai ales astăzi, când întreg orga- nismul nostru național este pe deplin zdruncinat, când viața noastră națională este caracterisată prin o notă de totală decepțiune, ce nu se va pute delătura decât numai prin o muncă serioasă și stăruitoare, prin resultate reale pe tere- nul cultural și economic, cari sunt mijloacele cele mai eficace pentru a regenera un popor și pentru a întări în el încrederea în puterea sa de viață. Pornind din aceste puncte de vedere nu putem decât felicita direcțiunea „Albinei" pentru disposițiunea, că din in- cidentul aniversării a 25-a dela înființarea institutului, ce-1 conduce, a dat publicității o voluminoasă monografie, care — tipărită pe spesele institutului într’un număr destul de con- siderabil — să ducă veste pănă în cel din urmă sat românesc despre serbătoarea „Albinei" și să arate, că prin zel neobosit și muncă cinstită — fie începutul cât de modest și împreju- rările cât de nefaste, — se pot realisa resultatele cele mai splendide. Monografia „Albinei" a fost lucrată de Dl N. Petra-Petreseu, cel mai vechiu dintre funcționarii institutului, care dela înfi- ințarea lui'pănă în cjiua de astăcji a participat neîntrerupt la lucrarea institutului și astfel, cunoscând din intuițiune proprie toate fasele activității și desvoltării „Albinei", a fost cel mai competent pentru a face istoricul ei. într’un timp relativ foarte scurt Dl Petrescu a adunat un material pe cât de bogat, pe atât de interesant și instructiv, care va fi un isvor de valoare pentru istoria începuturilor culturale și economice ale poporului român din patrie. Este de regretat numai, că planul lucrării nu a fost pus pe un nivel mai avântat, și că în loc de o istorie critică a activității și desvoltării „Albinei" și preste tot a primelor noastre bănci românești, ni-se dă numai o monografie, cu o precumpănire poate prea pronunțată a chestiilor personale de interes cu totul particular, o simplă înșirare de date și cifre, cari sunt un prețios material pentru o istorie critică a primei noastre bănci, dai’ nici pe departe nu sunt âncă însăși istoria ei. 51 Și fiind-că „Albina⁶¹ a fost cea dintâiă încercare econo- mică a Românilor din patrie, a fost basa din care s’a desvoltat întreaga organisațiune economică-financiară, ce o avem astăzi, o istorie critică a activității și desvoltării sale ar fi fost cu atât mai binevenită și necesară, pentru-că putea servi tuturor băncilor noastre mai noue și celor ce se vor mai înființa, de călăuză bună pentru întreaga lor lucrare, le-ar fi putut scuti de multe greșeli și le-ar fi putut arăta calea cea mai sigură pentru evitarea pedecilor și greutăților începutului. O scurtă privire asupra tablourilor așecjate între adnexele monografiei, cari arată cu cifre foarte elocuente mersul și resultatele activității institutului an de an pe tot timpul existenței sale, ne va lămuri asupra faptului, că desvoltarea „Albinei“ nu a fost — precum s’ar crede după expunerea mono- grafiei — o desvoltare normală progresivă, ci din contra ne vom convinge, că lucrarea și mersul afacerilor acestui institut se împarte în diferite epoce deosebite și caracterisate prin mo- mente și un spirit cu totul divergent. Ca să nu întrăm în detaiuri, atingem aici o singură notă marcantă: deosebirea esențială, care se manifestă cu începere de la anul 1886 între cifrele conspectelor din adnexe, o deo- sebire, care împarte trecutul institutului în doue periode, după timp aproape egale, însă cu totul deosebite, atât după spiritul conducerii, cât și după resultatele activității in- stitutului. Astfel vedem, că în prima jumătate a existenței „Albinei¹⁶ depunerile spre fructificare, cari sunt cel mai fidel barometru al încrederei publicului, n’au ajuns decât la 1 Vₐ mii. florini, până când în a doua jumătate a pătrarului de secol, trecut dela înființare, depunerile se urcă la 5 '/₂ milioane plus 2 mii. elocate în scrisuri fonciare. Continuând cu comparațiunile aflăm, că la același timp revirementul s’a urcat dela 12 la 36 mii., venitul brut dela 200 la 600 mii, profitul net de la 40 la 130 mii și ceea-ce merită o deosebită atențiune: reservele dela 50 la 470 mii, precum și capitalul social dela 300 la 600 mii florini! Aceleași deosebiri esențiale ni-se presentă în cele doue periode, ce le distingem, și în multe alte direcțiuni. Abstragend 52 dela mărimea dividendei, a cărei crescere sau scădere numai rar poate fi considerată drept criteriu sigur și fidel al înain- tării sau stagnării unui institut, amintim numai faptul binecu- noscut, că în periodul prim acțiunile institutului se vindeau de regulă cu un preț mai mic decât valoarea nominală, de multe- ori cu 20—30% sub pari, pănă când în al doilea period prețul lor a trecut și preste valoarea nominală întreită. Aceleași simptome le găsim în organisația internă a institutului. Amintim numai experimentele nereușite ale periodului prim cu reuni- unile de credit și cu creditele fixe, dela cari, la introducerea lor, se aștepta mântuirea țeranului român, și cari după mari pierderi pentru institut și clientelă au trebuit sistate, pănă-când în pe- riodul al doilea operațiunile institutului se desvoaltă treptat și sigur pănă la acel considerabil cerc de afaceri, care se cuprinde în §. 16 al statutelor de astăcți. în fața acestor momente, a căror importanță pentru în- treaga desvoltare a institutului stă mai pre sus de ori-ce îndo- ială, cetitorii monografiei și mai ales acele cercuri interesate, cari ar voi să tragă învățături din experințele „Albinei“ și să profite din aceste experințe pentru alte întreprinderi noue românesci, vor pune întrebarea pe cât de legitimă pe atât de firească: cari sunt căușele simptomelor înșirate și atât de ca- racteristice pentru mersul afacerilor institutului în cele douc periode ale istoriei sale? Dacă publicațiunea „Albinei" ar fi cercetat și lămurit aceste cause, dacă ar fi dat un respuns temeinic la întrebarea pusă, atunci într’adever ar fi fost o scriere de mare și durabilă va- loare pentru întreaga noastră lucrare și organisare economică- națională. Aceste observări le-am crezut absolut necesare, pentru a marca punctul de vedere, din care monografia „Albinei" va pute fi utilisată cu folos de aceia, cari o vor ceti nu numai cu scop de a afla detaiuri mai mult sau mai puțin intere- sante din trecutul unui institut de bani, ci o vor ceti totodată și cu dorința de a trage învețătuii positive din experințele de 25 de ani ale primei bănci românesci. Pornind din acest punct de vedere critic, cetitorii vor afla ușor nexul între fasele des- voltării „Albinei" și între cifrele tabelelor monografiei și vor 53 pute distinge fără greutate limitele atât de marcante între pe- riodul prim, ce l’am numi period de orbecare, și între epoca a doua, caracterisată prin o muncă conscientă și sistematică, care cu o voință de fier și cu succes deplin a încercat și rea- lisat consolidarea institutului și asigurarea condițiunilor des- voltării sale. După aceste observări lăsăm să urmeze un scurt extras din materialul interesant și prețios al monografiei și din ra- portul iubilar al direcțiunii. * * * înființarea «Albinei». Ideea despre înființarea unui institut ro- mânesc de bani, a conceput-o mai ântâiu repausatul Visarion Roman *) la anul 1869. însuși nu era în stare să o realiseze. A căutat și a ales deci din Transilvania și Ungaria șepte nume din cele mai ilustre pe timpul acela. Acestea erau: lacob Bologa, Timoteiu Cipariu, Paul Dunca de M. Sajo, loan Hannia, Alexandru Mocsonyi, Antonie Mocsonyi, David Baron Urs de Margine. Aceștia erau stîlpii, pe cari avea să se razime prima noastră întreprindere economică. Planul seu V. Roman l’a comunicat mai ântâiu consiliarului lacob Bologa, căruia i-a trimis mai târdiu și proiectul de statute, rugându-1 să convină și să câștige pentru idee pe ceilalți fruntași din Sibiiu. Sibienii toți au fost însuflețiți de idee. Pe domnii Mocsonyi și pe canonicul Ci- pariu i-a cercetat V. Roman în persoană. Dînșii âncă au aderat la idee, în Blaj V. Roman a. fost sprijinit cu căldură de I. M. Moldovan, pe atunci profesor, astădi preposit capitular. în Aprilie V. Roman convine în Lugoș cu Dr. A. Marienescu și C. Radulescu. în Octobre, cu ocasiunea unui congres național bisericesc, aflându-se în Sibiiu și Dl Mocsonyi, se ținură mai multe conferențe, la cari se în- truniră aproape toți fondatorii. Plenipotențiații comitetului fondator, Alexandru și Antonie Mocsonyi, la 3 Novembre 1870 presentează ministrului de comerciu de pe atunci, Szlâvy, statutele și rugarea pentru aprobare. Ministrul promite resolvarea cererei cât mai curând, ulterior însă a pretins numeroase modificări. După pertractări îndelungate sosind în fine, la 26 Iunie 1871, aprobarea statu- *) Visarion Roman s’a născut la 5 Iulie 1833 în comuna Seuca, comitatul Târnava mică, din Transilvania, A fost profesor suplent la cursul pedagogic din Sibiiu, învețător în Rășinari, contabil și supraveghiător la tipografia archidiecesană, scurt timp redactor la „Telegraful Român", mai târdiu notar în Rășinari. în restimpul acesta a prelucrat mai multe manuale de școală, scoate foaia pedagogică „Amicul școalei", calendariul „Amicul po- porului", iar la 1868 înființează in Rășinari o cassă de păstrare, care însă nu mai există. 54 telor, membrii comitetului fondator, aflători în Sibiiu, se adună imediat într’o ședință, în care fiind presenți membrii: loan Hannia, lacob Bologa, Paul Dunca și Visarion Roman: a) se ia spre îmbucurătoare sciință co- municarea, că în urma ordinațiunei ministerialul reg. ung. de agricultură, industrie și comerciu, dtto 20 Iunie 1871 Nr. 6727, împărtășită comite- tului fondator prin magistratul din Sibiiu, statutele instituțiunei de cre- dit și economii „Albina" s’au aprobat de cătră înaltul minister acum numit și s’au întărit de cătră Maiestatea Sa prin rescriptul dtto Schon- brunn 14 Iunie 1871; b) se decide a se exprima în scris dd. Antonie și Alexandru Mocsonyi recunoscința și mulțămita acestui comitet pentru ostenelele și stăruințele Ilustrităților Lor în causa aprobărei statutelor; c) pănă la constituirea definitivă a comitetului de administrație se primesce un Regulament provisoric pentru lucrările comitetului fon- dator. în virtutea acestui regulament se alege cu unanimitate de președinte al comitetului fondator Dr. Alexandru Mocsonyi, vice-președinte Paul Dunca, cassar loan Hannia, director interimal Visarion Roman. Se iau mai departe toate disposițiile necesare pentru lucrările înce- pătoare. La 1 Iulie 1871 comitetul fondator emite un program, prin care face publicului cunoscută întreprinderea sa. Iar la 1 August se emite prospec- tul la subscripțiune și se fixează, ca ultimul termin de subscriere, 10 Octombre 1871. Expirând acest termin, se convoacă o ședință plenară a comitetului fondator pe dina de 15 Octobre 1871. La această ședință directorul interimal raportează despre resultatul subscrierilor și constată că 597 acționari au subscris cu totul 1836 ac- țiuni, adauge însă că mulți representanți nu și-au trimis coaiele de sub- scripțiune. în considerarea aceasta, comitetul decide prolongirea ter- minului de subscriere pănă la 30 Novembre aceluiaș an. După aceasta se ia următorul conclus: p. 33. Pentru cașul când nici pănă la 30 No- vembre a. c. nu s’ar subscrie toate 3000 acțiunile institutului nostru, mem- brii comitetului primesc obligamentul de a mai subscrie atunci fie-care ancă atâtea acțiuni, câte au subscris pănă astădi; iar restul îl vor primi în părți egale domnii Antonie și Alexandru Mocsonyi, pentru ca astmod, cu expirarea terminului al doilea de subscriere, capitalul de acțiuni, re- cerut în § 7 al statutelor, să fie la tot cașul subscris. Conclusul acesta cu deosebire angajamentele dd. Mocsonyi, au asigurat reușita completă a întreprinderii. în ședința dela 9 Decembre se constată că 1060 acționari au sub- scris 2924 acții și că, după sciri telegrafice, pe la 20 representanți se mai află atâtea subscrieri, încât capitalul social este deplin acoperit. Representanților Dr. Aurelia Maniu din Lugoș și Simeon Mangiuca din Qravița, li se exprimă recunoscință protocolară, ca celor mai activi 55 si zeloși representanți ai institutului, exoperând cel dintâiu subscrieri la 434, cel din urmă la 414 acțiuni. într’aceea subscrierile la acțiuni se completează, ba întrec suma re- cerută; la 1 Decembre erau subscrise 3024; rata Il-a ancă începea a se incassa și comitetul în ședința dela 26 Decembre, când se constată, că s’au subscris 3096 acții fără să fi incurs toate listele, defige diua pentru convocarea adunărei generale constituante pe diua de 14 Martie 1872. Din raportul comitetului fondator se vede, că: A. s’au subscris cu totul 3242 acțiuni; 11. s’au răspuns: «) după 3003 acțiuni cu 30% cu.fl. 90.090.— l>) „ 239 „ 10% „.„ 2,390.— c) „ 63 „ preste 30% „..„ 3,032.— d) ca contribuire de spese după. 2680 acțiuni ă 1 fl. „ 2,680.— c’) interese după capitale elocate..........................„ 652.50 Cu totul așa dară fl. 98,844.50 C. spesele de fondare fac pănă adi . fl. 5,854.50 D. pentru reducerea acțiunilor la nrul prescris s’au stornat: a) rata I. de 10% după 239 acțiuni cu „ 2.390.— &) rata I. și II. cu 30%, după 3 acțiuni „ 90.— c) competința de spese după 18 acț. „ 18. — fl. 8,352.50 Prin urmare starea efectivă a cassei e de fl. 90,492.— Pentru întregirea consiliului de administrațiune se aleg 5 membri pe lângă cei 7 fondatori, anume: Dnii Grligor Mateiu, Elia Macelariu, Mitropolitul Dr. loan Vancea, Dr. Aureliu Maniu și loan Popescu. Cu adunarea generală constituantă înceată activitatea comitetului fondator. El cedează locul seu consiliului de administrațiune. Toată activitatea acestuia, în periodul anului I. de gestiune, a fost absorbită cu lucrările de organisare și administrațiune internă și externă. La 14 Martie consiliul se constitue astfel: Alexandru Mocsonyi, președinte, lacob Bologa, vice-președinte I., David Br. Urs, vice-președinte II., loan Popescu, notar. Corpul funcționarilor, cu începere din 1 Aprilie, se statoresce din: director, secretar, contabil, un oficial. Totdeodată se denumesce Visarion Roman, director. Activarea institutului se defige pe 10 Aprilie 1872. Dezvoltarea institutului și starea actuală. Desvoltarea „Albinei" dela înființarea sa pănă la finea anului 1896 o arată în mod destul de elocuent conspectele ce urmează: Conspectul operațiunilor dela activarea institutului în 10 Aprile 1872 pănă la 31 Decembre 1896. Cu 31 Depuneri spre j Escompt de Scrisuri Credite cam- împrumu- Credite de împrumuturi Decemb. fructificare 1 cambie și cre- împrumuturi fonciare în cir- Credite ficse biale cu acop. turi pe cont-curent pe efecte anului | dite personale hipotecare culațiune hipotecară producte fi. cr. fi. er. fi. cr. fl. cr. fi. cr. fl. cr. - fl.____ cr. ti. cr. fl. cr. 1872/3 96,340 99 213,989 90 1 --- --- --- --- - 314,675 21 --- --- --- 12,860 --- 1874 121,856 70 ; 297,670 60 21,580 _ --- --- --- 108,937 33 --- --- --- --- 5,191 --- 1875 288,446 22 , 47O-9O4 62 36,659 36 --- --- --- 75,651 95 --- --- --- --- 4,000 --- 1876 327,9J9 11 i 495,i83 29 36,070 58 --- --- --- --- --- --- --- --- --- 1,270 --- 1877 431,093 90 617,029 30 35,746 99 --- --- 2,400 --- --- --- --- --- --- 475 --- 1878 485,522 75 609,973 50 29,287 99 --- --- 57,347 20 --- --- --- --- --- --- 560 ■--- 1879 593,293 42 574,2io 73 41,672 70 --- --- 82,119 34 --- --- --- ---■ --- --- 1,882 --- 1880 762,549 55 624,793 93 217,520 32 181,400 --- 67,895 76 --- --- --- --- --- --- 4,776 --- 1881 1.010,754 21 672,450 06 ! 455,922 29 410,100 --- 46,905 53 ---■ --- ---- --- --- --- 7,546 --- 1882 1.176,660 65 751,192 17 753,332 13 561,600 - 64,684 42 --- --- --- --- 2,080 --- 23,803 ■--- 1883 1-473,799 24 924,862 99 850,696 42 710,000 _ 80,930 15 --- --- 1,000 --- 14,380 78 42,970 ----■ 1884 1.666,248 53 1 1.117,028 5i ! 1.020,529 66 865,000 --- 114,705 16 --- --- 4,419 95 68,951 71 86,753 ■--- 1885 1.749,780 88 1.212,086 32 1-103,738 81 972,100 - 123,685 77 --- --- 7,269 40 60,304 04 102,946 90 1886 2.089,131 35 i 1.340,037 38 1 1.119,236 77 972,100 117,406 5° --- --- 16,179 52 99,765 75 77,123 03 1887 2.485,513 82 1.774.281 22 1-173,59° 53 1.053,000 _ 94,424 60 191,472 43 25,804 47 107,874 °5 69,650 80 1888 2-864,397 96 2.109,477 22 | 1.185,262 11 1.074,400 86,248 40 295,762 43 27,633 39 117,680 53 92,300 40 1889 3.488,932 42 2.409,614 75 1 1.269,669 25 1.194,300 - 70,761 35 388,149 85 16,662 53 262,520 76 67,886 35 1890 4.137,260 4i 3-109,577 67 1.266,205 94 1.171,000 --- 57-217 65 442,637 95 33,9®° 21 106,392 63 81,502 60 1891 5.079,249 83 3-348,551 34 1.429,964 73 1.207,300 --- 48,472 9° 520,239 IO 14,901 61 190,482 32 144,091 25 1892 4.867,979 41 4.210.915 86 1.470,386 88 i-337,7oo --- 37,289 --- 517,526 --- r6,75i 28 187,763 99 80,687 53 1893 4.958,262 16 4.657,205 "5 1-547,756 93 1.298,000 --- 29,930 IO 498,071 60 7,769 83 79,657 98 75,438 IO 1894 4-945,227 09 4.046,750 72 1.894,836 62 1.751,000 24,789 70 532,123 70 27,010 40 127,393 29 70,959 40 1895 5-II5-235 46 4-157,367 08 2.041,749 08 1.954,000 - 20,690 20 588,841 50 32,247 85 212,706 33 70,569 50 1896 5-498,373 44 j 4.120,754 68 l 2.141,302 60 2.050,000 19,282 45 693,161 45 20.837 32 236,465 24 90,283 IO Revirement, venitul și întrebuințarea lui. Revirement seu Fondul de reservă Fondul special Fondul circula ti ti nea. nnmp- Venitul Dividenda și fondul de ga- de reservă de pensiune In anul rarului la cassă brut curat anului rantă al scris, fonc. fi. cr. ; fi. cr. fi. cr. 0/ fi. cr. fi. cr. fi. cr. Io 1872/3 j 2.713434 62 52,289 °9 23,747 99 6.44 4,4'9 67 --- --- --- --- 1874 2.381,147 32 53.320 37 31,014 74 8 6,525 94 --- --- ---■ --- 1875 3.070,791 06 67,549 44 33,6o8 29 9 9,702 45 --- --- --- --- 1876 3.278,916 18 74,847 65 31,984 12 9 13,170 03 --- --- --- --- 1877 3-595,391 99 79,228 68 32,851 39 9 15,648 56 --- --- --- --- 1878 3.863,636 72 84,698 '9 32,937 30 9-50 '8,324 40 --- --- --- --- 1879 3.963,024 44 93,205 79 33,254 98 9 21,262 12 --- --- --- ---- 1880 4.892,282 52 106,744 67 37,464 43 IO 24,015 60 --- --- ',045 --- 1881 5.448,466 81 '33,437 05 46,595 97 10 27,304 26 --- --- 2,626 17 1882 7.423,502 63 156,322 '7 40,414 75 IO 33,323 50 --- --- 5,237 33 °1 1883 10.501,126 77 '83,850 4' 39,039 18 IO 37,895 20 --- --- 8,7'5 93 1884 12.396,473 49 209,624 47 40,776 IO 10 41,905 --- --- --- ",781 3' 1885 12.971,313 14 232,498 24 44,3'2 31 IO 46,640 17 --- --- 15,756 58 1886 13.294,252 95 259,488 52 45,7'0 16 IO 52.992 60 --- --- 20,774 06 1887 15-331,589 15 291,873 03 43,221 43 IO 59,448 80 --- --- 26,003 55 1888 19.479,308 9' 307,918 62 50,064 43 IO 66,466 --- --- --- 30,483 9° 1889 22.Q0_3,2QQ 17 345,7" 37 53,869 88 11 74,494 70 --- --- 36,502 24 1890 25.239,410 39 39',753 28 59,298 82 12 83,385 --- --- --- 41,943 65 1891 30.674,704 12 443,841 57 69,136 82 13 100,000 --- 10,000 --- 52,867 80 1892 30.267,164 92 462,618 64 86,487 37 15 100,000 --- 59,°3° 80 62,805 25 1893 32.324,909 69 516,885 22 "5,259 37 15 100,000 --- "6,687 85 75,266 34 1894 30.973,063 64 528,658 07 121,667 94 16 100,000 --- 164,256 --- 88,811 96 1895 32.711,986 65 540,600 60 124,3" 05 16 100,000 --- 220,423 25 102,096 87 1896 36.021,595 04 579,446 88 '31,357 60 12 300,000 --- 51,672 06 "5,689 16 58 Acționarii au primit dividendă la primul bilanț pro 1872'3 6'4-4“/,), iar de acolea încoace: în 1 an 8%, în 4 ani câte 9%, în 1 an ⁽3'/fli₀, în 9 ani câte 10%, în 1 an 11%, în 1 an 12"/₀, în 1 an 13%, în 2 ani câte 15%, în 2 ani câte 16%, iar pe primul an dela urcarea capitalului social au căpătat 12% după valoarea nominală a acțiunilor. Total au primit deci acționarii în 24 ani de bilanț peste 800,000 ji. ‘drept dividendă după un capital social de fi. 300,000. 0 surnă, care în calcul mijlociu corespunde la circa 11% a valoarei nominale, și la circa 6% a valoarei efective a acțiunilor. Este interesant a sci și acea, cu cât a contribuit institutul la veni- tele statului pănă la finea anului expirat? în dare de venit și în dare de interese dela depuneri s’au plătit fl. 387,95!).■>7 cr. și dacă se soco- tesc competințele de intabulare dela împrumuturile hipotecare votate pănă la finea anului expirat în sumă de fl. 4,600,000, apoi timbrele de docu- mente dela 474,000 de piese (obligațiuni și cambii), timbrele de chi- tanțe și de procese, nu e esagerată afirmarea: că statul a avut mai mare folos material de institut decât acționarii. Tot ca dovedi de desvoltare este a se aminti, că institutul, care înainte de 25 ani și-a început activitatea cu 1 director executiv, 2 can- celiști și 1 servitor, astădi are: 1 director executiv, 1 dirigent, 1 secretar, 2 advocați, 1 contabil șef, 3 contabili, 3 cassari, 5 licuidatori, 12 oficiali, 10 practicanți salarisați, 2 funcționari extraordinari, 2 concipiști, 5 can- celiști, total 48 funcționari salarisați, între cari 28 cu drept de pensiune, și 6 servitori, tot cu drept de pensiune, iar de pensiune se bucură 2 văduve de oficiali, una căpătând fl. 360, ceealaltă fl. 240 la an, iar 3 orfani minori capătă un ajutor de fl. 300 anual. Astădi institutul admi- nistrează o avere activă de peste 9 milioane florini, în care: Economiile poporului figurează cu 5% milioane florini, ca depuneri spre fructificare; Iar investiți în scrisuri fonciare peste 2 milioane florini. Capitalul social cu..............................fl. 600,000 Fondul general de reservă cu....................„ 100,000 Fondul de garanță al scrisurilor fonciare cu . „ 200,000 Fondul special de reservă cu aproape . . . „ 50,000 Fondul de pensiuni cu peste . . . . . . „ 115,000 Cu drept cuvânt se poate afirma, că institutul acesta a devenit o școală, care a propagat cunosciințele economice astfel în popor, încât deja pe urmele lui tot de elementul român s’au mai ridicat peste 50 de institute de credit și de economii, și se înmulțesc mereu, cari nu mai au a se lupta cu „necunoscutul" învins de „Albina", iar capitalul pro- curat de ea și împrumutat în cea mai mare parte poporului țăran agricol, trece preste 7 milioane. Acte de binefacere și culturale. Atât statutele vechi cât și cele nouă (§§. 69, 62) dispun, ca din profitul anual să se împartă o cuotă oare-care 59 pentru scopuri culturale și de binefacere. Analele institutului sunt mar- tore despre generositatea adunărilor generale. Cu deosebire în anii din urmă munificența institutului a acoperit lipsele cele mai ardente. Astfel școala civilă de fete a Asociațiunii transilvane, în mare parte, numai Al- binei are de a'si multămi subsistenta. Școala elementară de fete din Si- 1 1 » > biiu, în cea mai mare parte, iarăși Albinei își datoresce viața. O necesitate simțită la școalele comerciale din Brașov era lipsa de manuale tipărite, ceea-ce îngreuna instrucția tinerilor, cari se pregăteau pentru cariera comercială. Albina a sacrificat mii de florini pentru sco- pul de a se tipări aceste manuale. Pănă la finea anului 1896 s’au tipărit pe spesele institutului: 1. Introducerea în sciințele comerciale în usul școalelor comerciale, de I. C. Panțu și A. Vlaicu, profesori, 1892. 2. Ma- nual de dreptul cambial, lucrat de I. Socaciu, profesor la școala comer- cială, 1894. 3. Merceologia și Technologia pentru școalele comerciale de A. Vlaicu, 1895. De asemenea s’a tipărit tot pe spesele Albinei: 4 Compas românesc, anuar financiar, de Petra-Petrescu pro 1892/6, 4 broșuri. Pentru pregătirea absolvenților dela școala comercială la cursul co- mercial superior din Viena, a votat „Albina¹¹ mai multe stipendii. Co- roana însă, la toate binefacerile de pănă aci, este „Masa studenților" înființată în anul 1895 și aprobată de adunarea generală din 28 Martie 1896. 50 studenți români dela școalele medii din Sibiiu își capătă prând gratuit la „Masa“ aceasta, care este pusă sub conducerea „Reuniunei fe- meilor române¹¹ din Sibiiu, și care o întreține „Albina¹¹ cu suma de fi. 3000 pe an. Suma totală, împărțită de institut ca ajutoare pentru diferite sco- puri culturale și de binefacere o arată următorul conspect: 1. Pentru internatul Asociaț. Trans. și stipendii la fetițe fl. 10,052.81 2. Masa studenților........................................ 6000.— 3. Stipendii pentru studenți la Viena.....................„ 1750.— 4. Stipendii pentru preparande............................„ 170.— 5. Reuniunilor de femei române din Sibiiu, Abrud, Arad, Mediaș, Brașov, școalelor de fetițe din Oradea-mare, Sibiiu, gimnasinlui din Blaj și Beiuș..................„ 5253.37 6. Institutului teologic din Arad.........................„ 450.— 7. Internatului Vancea....................................„ 450.— 8. Alumneului din Timișoara...............................„ 550.— 9. Fondațiunei Zsiga......................................... 400.-- 10. Reuniunii învățătorilor din Ungaria și Transilvania . „ 200.— 11. Reuniunilor de cântări din Sibiiu, Oravița, Bănat, Fel- dioara, Brașov..............................................„ 1780.— 12. Fondului Barițiu......................................... 500.— 13. Reuniunilor de meseriași din Brașov, Sibiiu, Lugoș, Cluj, Oravița...............................................„ 1258.84 14. Pentru tipărire de cărți.............................. ᵥ 1900,—- 60 15. Nenorociților prin foc, exundări etc....... fi. 2762.44 16. Societăților de studenți din Viena, Pesta, Cluj, Cernăuți V 1230.--- 17. Gremiului comercial, Sibiiu.......... n 480.--- 18. Reuniunei agricole, Sibiiu.......... V 937.11 19. Reun. de pompieri din Sibiiu, Brașov, Reșinar, Seliște T 830.--- 20. Reuniunilor de înfrumsețare din Sibiiu și Brașov . » 950.--- 21. Reuniunei carpatine, reuniunei higienice și comis, ecou. din comitatul Sibiiului........... ■» 1375.--- 22. Săracilor din Sibiiu ...,.•....... 55 482.89 23. Ajutorarea stud. săraci din Brașov, Blaj, Brad, Năseud T) 1400.88 24. Diverse................. n 10,097.92 Pentru un internat de băieți......... 25. J T) 20,000.--- Suma totală fi. 71,261.26 Adunarea generală iubilară. Din incidentul iubileului de 25 ani dela fondarea institutului adunarea generală, primind propunerile direc- țiunei, a luat următoarele concluse: a) în semn de recunoscință față de reposatul Visarion Roman, care a conceput ideea înființărei institutului „Albina" și cu zel neobosit a muncit pănă când a vbdut-o realisată, adunarea generală votează un fond de 1000 fi., din care să-i-se ridice un monument; b) Institutul „Albina" din incidentul iubileului seu de 25 ani inițiază crearea unui fond pentru Înființarea unui internat de băieți, cari frecuen- tează școalele medii din Sibiiu, în care, parte gratuit, parte pentru o taxă moderată, să se poată întreține cel puțin 100 de tineri. în acest scop votează din profitul anului 1896 o sumă de fi. 20,000» Acest fond se va administra gratuit la institut sub titlul „Fondul internatului de băieți", pănă când Asociațiunea transilvană sau altă re- uniune românească va fi în stare să înființeze internatul în Sibiiu, când apoi cu reservele cuvenite se va preda Asociațiunii eventual altei reu- niuni în întreaga sumă, la care va fi crescut pănă atunci. Dacă însă nici Asociațiunea nici altă reuniune nu va înființa inter- natul pănă la finea anului 1907, institutul își reservă dreptul a reveni asupra fondului, dar fără alterarea destinațiunii sale culturale. Casa din Sibiiu, Berggase Nr. 28 (prot. cărții fund. Nr. 2137) trece în proprietatea acestui fond în prețul cumpărării de fi. 8000 — iar restul fondului se va plasa în scrisuri fondare de ale institutului. Afară de această fundațiune însemnată, adunarea generală a mai distribuit pentru scopuri culturale și de binefacere suma de 6081 fi. 42 cr. după cum urmează: 1. Asociațiunii transilvane pentru trebuințele școalei de fete fi. 1000.— 2. Școalei reuniunei femeilor române din Sibiiu . . . . „ 300.— 3. Pentru masa studenților...................................„ 3000. — 4. Internatului reuniunei femeilor române din Brașov . . „ 200.— 5. Asociațiunii pentru spriginirea sodalilor etc. din Brașov „ 200.— 61 6. Societății academice „România Jună⁴⁴, taxa de ctitor la internat, per fi. 1000, rata II...........................fi. 200.— 7. Societății „Petru MaiorBudapesta.........................„ 100.— 8. Alumneului din Timișoara.................................„ 100.— 9. Fundațiunea „N. Zsiga“, Beiuș............................„ 100.— 10. Fondului studenților morboși din Brașov ...... „ 100.— 11. Fondului studenților miseri din Blaj....................„ 100.— 12. Fondului studenților dela gimnasiul din Brad . . . . „ 100.— 13. Reuniunei române de musică, Sibiiu......................„ 100.— 14. Reuniunei de agricultură, Sibiiu........................„ 100.— 15. Reuniunei pentru înfrumsețarea orașului Sibiiu . . . „ 50.— 16. Reuniunei pentru înfrumsețarea orașului Brașov . . . „ 50.— 17. Reuniunei higienice a comitatului Sibiiu................„ 50.— 18. Gremiului com. din Sibiiu pentru cursul de comptabilitate „ 50.— 19. Societății academice „Carmen Sylva“, Graz...............„ 50.— 20. Societății academice „România", Miinclien...............„ 50.— 21. La disposiția direcțiunii...............................„ 81.42 Total 11. 6081.42 t 10AN HANNIA. In 30 Martie a. c. a trecut la cele eterne un valoros membru al „Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului român⁴⁴, despre care trecere din viață cu durere luăm act la locul acesta. loan Hannia a fost unul dintre acei puțini aflători âncă în viață, cari au semnat petițiunea pentru încuviințarea Aso- ciațiunii ; dela înființarea ei a fost membru ordinar, cu puțină întrerumpere a fost totdeuna membru în comitetul central al Asociațiunii, pe un timp mai scurt și vice-președinte. 0 viață întreagă a fost în serviciul bisericii și al națiunii sale, totdeuna cu inimă caldă a lucrat pentru binele acestora, așa că cu drept cuvânt putem pune ca model o asemene viață. loan Hannia. s’a născut la 20 Martie 1818 în comuna Sadu, din părinți economi. Studiile gimnasiale le-a făcut în Sibiiu, și le-a completat în Cluj. în toamna anului 1841 a fost tri- mis la universitatea din Viena, unde a absolvat studiile teologice. Rentors în patrie în Octobre 1845, întră ca notar la consistorial diecesan ortodox român din Sibiiu, în care cali- tate funcționează pănă în 29 Decembre 1848, când a fost numit profesor ]a seminariul pedagogico-teologic din Sibiiu. 62 La 6 Iunie 1865 e numit director la acel institut, în fruntea căruia a stat pănă la 1 Septembre 1895, când la cerere a fost pus în odichna binemeritată. O activitate de ani 50 a desvoltat el în sinul bisericii sale ca funcționar la consistoriu, apoi ca profesor și în urmă ca director seminarial. în administrațiunea bisericească âncă a avut reservat un frumos teren de activitate. în primăvara anului 1855, răpo- satul a fost numit protopresbiter al tractului Seliștei, în fruntea căruia a stat un pătrar de veac. în timpul acesta s’au ridicat în acel tract frumoasele edificii de școale, pe cari le putem numi palaturi, și cari sunt monumente neperitoare despre hărnicia bunului popor român mărginaș, despre conducerea cea bună a tractului și despre entusiasmul, cu care poporul lucra la îndemnurile protopopului loan Hannia. Din incidentul trecerei lui din viață, fiind membru în comite- tul central al Asociațiunii, acesta a luat următoarele disposițiuni: 1. Să-și descopere profunda sa condolență jalnicei familie, pre- sentându-se în corpore la locuința fericitului defunct; 2. Să se arboreze pe edificiul Asociațiunii flamură neagră până după înmormântare; 3. în locul unei cununi de flori pe sicriul defunctului, se depune la fondul „George Barițiu“, din contribuirile membrilor comitetului, suma de 25 fl., ca cunună eternă întru memoria reposatului; 4. Să participe comitetul în corpore la înmormântare; 5. Să vorbească la mormânt în numele Asociațiunii dl N. Togan, membru suplent al comitetului. înmormântarea s’a făcut Marți, în 1/13 Aprile a. c. la orele 2 p. m., la care a luat parte multă lume. în numele comitetului central la groapă a vorbit mem- brul suplent al aceluia, bibliotecarul Asociațiunii Nimlau Toyan, carele a rostit următoarea frumoasă cuvântare: Onorabilă și jalnică adunare! A cădut pe umerii mei greaua și dureroasa sarcină de a tălmăci la acest loc trist sentimentele de adâncă jale, regret și recunoscință, de cari este cuprins „Comitetul Asociațiunii transilvane¹¹ și întreaga noastră societate culturală, sentimentele, ce ni le inspiră aceste momente de supremă durere, când după legea firei trebue să așeclăm în mormânt rămășițele pămentesci ale unui neobosit, și pănă la adânci bătrânețe vânjos și nepregetat muncitor pe aproape toate terenele de muncă des- 63 chise poporului nostru. Este grea pentru mine aceasta sarcină, dacă me gândesc, că eu abia eram născut, când venerabilul reposat, a cărui pier- dere o deplângem astăcli cu lacrimile cele mai sincere, deja de ani în- delungați cu o stăruință de fier trăgea brasde adânci în părăginitul ogor al culturii neamului nostru. Ce a fost loan Hannia pentru biserica sa, ni-au zugrăvit’o preastimații antevorbitori în colori vii; cât a muncit și asudat, de câtă activitate a fost capabil spiritul lui, credincios adevărului: că cea mai bună politică este crescerea poporului, o spun sutele și chiar miile de preoți și învățători, acești pionieri ai culturii poporului român, crescuți sub treaza și înțeleaptă lui conducere de 30 ani ca director se- minarial; o spun instituțiile sociale, culturale și economice, chemate dintru neființă întru ființă în deceniile din urmă, căci n’a fost idee salutară, care să fie frământat sufletul poporului nostru și al inteligenței sale, și să nu fie aflat îmbrățișare caldă, echou în inima lui. Ca să me restring la „Asociațiunea transilvană pentru literatura română și cultura poporului român", când aleșii bărbați ai generațiunii bătrâne, deșteptați de glasul timpului și de bunul geniu al neamului nostru, înainte de asta cu 37 ani osteneau, ca să prepare generațiunilor următoare un teren comun de nobilă emulațiune pentru ridicarea poporului nostru prin cultură la po- siția, ce i se cuvine în această țeară de atâtea ori udată cu sângele, sudorile și lacrimile lui, îl aflăm pe loan Hannia între cei mai buni, cei mai zeloși bărbați ai noștri. Mai ântâiu membru ordinar, apoi pe viață, membru în primul Comitet al „Asociațiunii transilvane"; în pe- riodul dela 1867—1870 vice-president al „Asociațiunii" și, cu puține în- treruperi, iarăși membru în comitet, totdeuna pănă la ședința din 10 Martie a. c., înainte numai cu o lună de clile, Pe loan Hannia, deși ■slăbit, dar nu gârbovit de numărul anilor, îl găsim luând parte activă, cu inimă tineră, la deslegarea problemelor, ce preocupau ședințele co- mitetului, în interesul cultural al poporului român. Și iată acest bărbat capabil de atâta activitate și zel nobil pentru binele neamului seu, a cărui figură venerabilă ne-am obicinuit din copilăria noastră a o întâlni la loc de frunte pretutindenea, unde vorba era de a se pune ceva bun la cale, de a se face ceva folositor intereselor poporului nostru, și care ca rari muritori avu și mângâierea de a-și vede munca sa încununată de frumoase succese, acest bărbat s’a stîns! înaintea acestui trist fapt împlinit, noi rămânem neputincioși; tot ce putem face este: să deplângem pierderea lui; să depunem aici tri- butul recunoscinței noastre față de ostenelile și jertfele aduse de vene- rabilul reposat în interesul căușelor noastre publice; să ne inspirăm din virtuțile lui și în urmă.’. . iarăși să ne mângăiem, căci loan Hannia numai trupesce a murit, numele lui însă va trăi în istoria culturei noastre naționale! . . . Odichnească în pace! Fie-i ț.erîna ușoară! 64 DOCUMENTE ISTORICE. (Un document autentic despre trecerea Românilor ardeleni la Unire.) Aranjând diverse documente familiare mai vechi și mai noue, am dat de unul, pe care crec|end, că oferă interes deo- sebit pentru istoria culturală a Românilor ardeleni, îl las să urmeze în limba și cu ortografia originală, alăturându-i o tra- ducere românească. Documentul din chestiune e o epistolă scrisă mânu propria a iesuitului P. L. Barannj, inițiatorul Unirei (Cf. G. Barițiu. Părți alese T. I. p. 159 și cele următoare), cătră o doamnă maghiară, care pare a-i fi cerut deslușiri în aceasta privință. I. Vajda Voevodu. Adresa: Nehaj Tekentetes, 6s Nemzetes Torma Istvân Vram 6 kme, meg hagyot Ozvegyănek, Tekentetes, es Nem- zetes Lugosi Ersebeth Aszszonynak 6 kmek, nekem io Aszszonyomk Conținutul: Sz. Mihâlytelkere Istentul minden testi s lelki iokat kivânok kdk. A Kemed levelet bocsulettel uettem, mellyben mit irion kemed meg ertettem. Bizonyos dolog az, hogy 6 Felsege az Olâ Papokat fel szabaditotta a’ iobbâgysâg aloi, kik a’ mi Anyaszentegyhâzunkkal uniâltâk magokat; ugy hogy minden taxâtol, szolgâlattol, portiotol, dezmâtol szabadok legyenek, avagy honorariomtolis, mellyrol valo Diploma publicâltatottis az Orszâg gyuleseben. Mind az âltal, ha valamely Vrnak a’ foldân văt valami gabonât, abbol tartozik a’ dezmâval. Az az Vnio pedig abban âll, hogy eloszszor higye, a’ szentseges Romaj Pâpât Kristus utân e’ fol don, az Ecclesia fejenek lenni. Mâsodszor, higye a purgatoriomot; Harmadszor, hogy a’ kovâsztalan kenyer elegseges az Vr vacsorâja szolgâlta- tâsâra. Negyedszer, hogy higye a’ Szent Lelket az Atyâtol, 6s fiutul szârmazni. Mivel a tobb âgazatiban a’ hitnek, az elottis egeszszen egyeztek velunk. Hogy pedig a’ kulso Czeremoniâkban kulomboznek, az a’ hitnek nintsen sertodesere. Hogy pedig mâsok hâborgattâk oket, o felsege parantsolattya ellen cselekedtek, kitis ha General Vra 6 Nga meg tud, felek raita roszszul fognak iârni, inert parantsolattya vagyon o Ngk 6 felsegetol, hogy az ollyan embereket, mint engedetleneket, 65 buntessen (sic!) meg. Azert ân azt iauallom kdk, hogy ne hâborgassa kemed hiszem azzal nem sokat 6r, azon kiuul, hogy valami hâborgatâsa ne ârkezzen kdk. Ezzel Is oltalmâban ajânlom kdet. Feier Vâratt 1700 24 7-bris kemed k6sz szolgâia: P. Barannj Lâszlo m. p. Traducere: Tot binele trupesc și sufletesc îți poftesc D-Tale. Epistola D-Tale am primit-o cu cinste și am înțeles cele scrise în ea. E lucru sigur, că Maiestatea Sa a eliberat de iobăgie pe acei popi valahi, cari s’au unit cu sfânta noastră biserică; astfel ca să fie liberi de ori-ce taxă, lucru, porție, dijmă, sau și de honorar, despre ce s’a și publicat diploma în dieta țerii. Cu toate aceste, dacă seamănă în pământul oare-cărui domn ceva bucate, din acele e dator cu dijmă. Iar’ Unia aceea constă din aceea, ca ântâiu să creadă că sfântul Papa din Roma e pe acest pământ după Christos capul eclesiei. A doua, creadă în purgator. A treia, că pânea fără aluat e îndestul spre darea cuminecăturii. A patra, să creadă că sfântul duch purcede din Tată și din Fiu. Pentru-că în celelalte părți, ale credinței și până acum au fost de tot într’o formă cu noi. Iar că’n ceremoniele externe se deose- besc, aceasta nu vatemă credința. Iar că alții i-au neliniștit pe dînșii, aceasta au făcut-o în contra poruncei Maiestății Sale, ce decumva va ajunge la cunoscința Măriei Sale a domnului general, me tem că vor păți-o reu, căci Măria Sa are poruncă dela Maiestatea Sa, ca pe atari oameni să-’i pedepsească ca pe neascultători. De aceea eu îți sfătuesc D-Tale, să nu-i neliniștesc! căci cu aceea n’ajungi mult, afară de aceea nu cumva să-ți-se ivească D-Tale ceva neliniște. Cu aceste te închin scutului lui D-cjeu. Alba-Iulia, 1700 în 24 Sept. P. Ladislau Barannj. ______.______ v 5 66 PETREA PĂȚITUL. (Poveste din popor.) Era odată un bărbat și o nevastă: pe bărbat îl numiau Petru, iar pe femee Măriuța. Și ăștia erau de curând cununați la olaltă, dar femeea— cum e ea, de nu o strunesc! câte o leacă, să scie că are bărbat —, iute și-a prins un ibovnic pe de-asupra; vorba celuia: se mărită ca să aibă ce mânca și be, că de trăit, a trăi cu cine i-a plăce. într’o cli-i veni ibovnicu, Sandu — așa-’l chiemau — îi făcu mâncare tot ce avea mai bun și se aședară împreună la uspetat, când iacă, pică Petrea dela lucru si-i nimeresce la masă —. — Ei, Măriuță, că bine ve uspStați.. . — Bine, Petre, fiu-ai tu câne îngulerat — îi clise femeea. Amu ce putere avea ea — Petrea câne remase. Dacă remase câne, ieși la drum și începu a umbla de colo pănă colo, mirosind, cum e treaba cânilor, — dar oamenii, cum le veni necu- noscut, că nu-’l mai vâdură, socotind că cine scie, da de-i turbat si se luară după el: cari cu furci, cari cu pietri, cari cu ce le pica în mână — să-1 toace în cap iar mai multe nu și numai ce se pomeni cânele scos afară din sat. Se lua pe hotar într’o parte și drumu lui trecea pe lângă stână. Veclendu-1 baciul țapăn și cu minte colea, de par’ că pricepea vorbele omului, îl lua pe lângă oi, socotind că i-a fi de ispravă. Drept că i-a mers tare bine cu el o leacă de vreme, și nu îndrăznia să se apropie fiară selbatică de turma lui, că apoi era dusă de pe lume; dar într’o noapte cum se întâmplă, nisce lupi se abătură pe la oi si in- trară la ele, pe când se hodineau. Cânele ham! ham! sare la bătaie, dar ori-cum, el singur, lupii o grămadă, se vînzoli mult pănă-i prăpădi, că cu buna nu se duceau de fel, fiind hămisiți de foame — și pănă să-i apuce pe rând, ei încolțiră atâtea oi. . . câte au prins. Dimineața se sculă păstorul mai târdiu ca de alte-dăți și sculându-se vâdu colo oile, clae peste grămadă. Amu, paguba ca pagubă, — că nu erau oile lui — dar necasul, cum de a durmit el așa de tot să nu scie nimica — îl scoase din fire ... și începu a se descărca pe bietul câne, că el e de vină, de n’a lătrat — de mai — mai să-l surpe în bătaie! în legea celuia: când e omul mânios de acasă, ferească-te sfântul să nu pici în brânca ]ui, că ți-o pune, scii... și la urmă, când îți ese nevi- novăția, să scoate cu „iartă, că n’am sciut“, că de sciam, tot ți-o puneam, — iar tu rabdi dacă vrei, — de nu, capeți la pumni, de ai ce sughiți toată diua după ei! Scurtă vorbă: după ce-și bătu bine omul cânele, dădu oile cele încolțate în lături: Una încoace, una încolo, când iacă sub ele acolo stă- teau și lupii peste olaltă. 67 Poftim poznă! — socoti atunci păstorul — am ajuns la povestea omului, căruia i-a venit odată de s’a aruncat în apă ... și când să se ducă ... ci că l-a apucat o părere de reu .. . amar mi-am bătut cânele... fără vină. Dar măi pruncule, dă o pită, dă-i mâncare — tjise el cătră un prunc, ce îngrija pe acolea — că uită-te, ne-a omorît lupii! Pruncul i-a dat. Cânele și-a venit iarăși în voie și de acole încolo ca mai ba, să pape el bătei de acelea. Merse vestea într’atât de hărnicia ăstui câne, pănă străbătu la ure- chile împăratului. împăratul cum audi, porunci păcurarului să i-1 trimită cu ori-ce preț, că are mare trebuință de el. Anume Muma pădurii îi fura pruncii, când îi născea împărăteasa și-i ținea ascunși în pădure, și pănă pe vremea aceea i-a fura trei. Vedi dta, țeranii că-s țerani proști și stau să se topească de superare când li se duce vr’un ficior, la cătane, bună-oară; — d’apoi la o curte, când se întâmplă nenorociri ca acelea? Dar, socotia împăratul, un câne harnic i-a veni Mumei-pădurei de cap și a juca-o cum nu i-a fi plăcu! Cânele la porunca împărătească fu pus pe drum trecând peste noue teri și noue mări, iar când ajunse la curte își șterse laba și pocăni în ușă ca domnii. Un inaș sări atunci să-i deschidă, dar vedând cine e.. umbla să-l dea afară. Ci zărindu-1 împăratul nu-1 lăsa, fără-1 duse în- lontru și-l puse după masă uspetându-1 cu tot feliul de mâncări ca pe cine scie ce mire —- de remase poznașul de inaș cu degetu ’n gură și ochii zgâiți la minunea asta. Cum dic: împărat tare în samă-1 băga — să nu uitați, pe câne — punendu-și în el toată nădejdea, mai ales cum era și împărăteasa ... de numai ceasul și-l aștepta. Dădu Dumnedeu de veni și vremea aceea și unde nu născu împără- teasa doi prunci ca doi ângeri. Veselie mare s’a făcut în curte, cum numai rar se întâmplă și bucuratu-s’au cu toții, pănă și supușii, cari ci-că doriau să le dee Dumnedeu multe veselii de acelea. Pe la miez de noapte se abătu și de astă-dată Muma pădurii după micuței, îi apucă și se șterse cu ei... în curte dormiau toți, osteniți de veselia și bucuria din diua de mai înainte, durmiau, dar cânele nu durmia. El, când sări Muma-pădurii peste căput (poartă) o prinse de picioare și jap! cu ea la pământ, — scoase pruncii din brâncă, fără ca s’o vateme. Spurcata-i apuca iară, cânele îi scoase iară, pănă la a treia oară, când cânele remase cu ei, iar spurcata se duse în treabă-și sunându-i ceasul. Cânele ce să facă? Neputând deschide ușa, se aședâ în prag, bă- gând pruncii între craci să se hodinească și ei. Dimineața se scoală împăratul, caută în leagăn, pruncii nu-’s. — Vai de noi și de noi, tu împărăteasă, că iară ni-au perit mi- cuteii!.. apoi lumea ce a mai dice: „uite un împărat si o împărăteasă 5* 68 au mâncat cu câne la masă!“ — Și-i apucă un plâns și o jale de acele, de nici să vecii, nici să aucli! — Dela o vreme eși împăratul afară — el scie după ce —, dădu în prag cu ochii de câne și cum era supărat cât pe ce să i svîrle de acolea, dar sculându-se repede să i se cuciulească, remaseră pruncii pe loc, de-i zări împăratul. Unde nu se însenina, unde nu se bucura atunci, de nu se poate spune. Duse cânele în lontru, îl împodobi cu bani și taleri scumpi, de într’o minută îl făcu numai aur și argint. Amu, cum era cânele gătit — împodobit, de lui îi venia să se mi- nuneze de el, adusu-și-a aminte și de păcătoasa Măriuță. Cum se gândi el ? — Că dacă l’a vede ea, a română cu gura căscată și s’a prăpădi după el — nu altă ceva. Merse deci acasă, fără să i-se întâmple ceva pe drum, că sălbătă- ciunea — de cumva de el se apropia — îi scăpăra ochii de minunile cele sclipitoare și fugia mâncând pământul, necum să saie la bătaie. Când ajunse acasă, află pe nevastă după masă, veselindu-se într’una cu ibovnicu. Da cățaua de ea iute-1 cunoscu și iute sări cu vorba: — Uită-te Sandule, ce câne frumos și cum se uită la noi, par’că ne-ar cunoasce, fiu-ar un poiumbaș cu clonțul de jumetate! Bietul Petrea porumbaș remase. Și nevasta îi luă toate scumpiile — de-1 lăsa gol — goluț de bănet; vorba ceea: „cum veni, așa pieri“. Ce să facă amu porumbașul? Se ia, de se duce unde vede ochii și tot titupesce și nu se hră- nesce, că-i cu clonțul jumetate — săracul! După-ce sburâ o septămână și mai bine, se trezi într’o pădure mare, mare. La mijloc de pădure Muma pădurei spăla grâu și-l usca pe lepedeu, pruncii împăratului — de cari pomenirăm — îl grijau, când de-odată porumbul ti-tu-pu, ti-tu-pu începu a apuca câte un fir. Pruncii hîș!.. hîș!.. fac cu brâncile cătră el, dar nu-1 pot alunga. — Hai mamă — diseră ei atunci — că un porumb se îndoapă din grâu și nu-1 putem alunga de fel! — Ei, fire-ar lele mumă-sa, sciu eu cine e. Luați halău, țucă-ve maica — și-l prindeți! Iute au dat în sus și în jos, l’au prins și l’au pus sub un ciur. S’a grăbit bătrâna de și-a gătat lucrul ce-1 avea, apoi aprinse focul în cuptoriul de pane, udă penele porumbului cu apă, apoi jap! cu el de trei ori în para focului, dar fără să-i apuce penele foc. — Ei, fie lele mumă-ta — asta-i dîr-ce m’ai batjocorit la împăratul și pruncii mi-i-ai luat, dară nu m’ai vătemat; de aceea nu te vatem nici eu. După-ce l’a băgat cum am dis, s’a mulcomit ea, cum se dice: una pentru alta — dă, că și eu dau: și pe urmă s’au împăcat și au început 69 a se înțelege bine la olaltă, că Mumei pădurii ii era milă de el și de (țilele lui cele amărîte și umbla să-l scoată din nevoie. îi clise deci: scobesce tu, cum ți-a ajuta Dumnedeu, acoperișul — după ce-i merge acasă — iar în dos: al treilea colț de pod și din sus al treilea laț, îi afla un frâu. Scutură-1 odată și întră prin el de trei ori, că te-i face iarăși om, întră apoi în casă cu el ascuns sub haine și-l svîrle în cap la nevastă să prindă minte. El, săracul, asculta, mulțămi frumos de sfat și făcu tocmai pe tocmai. Se întoarse acasă, se puse la acoperiș și scobi o di, doue, ba poate și nouă — pănă se băga în pod: găsi frâul, îl scutură odată și întră de trei ori prin el de se făcu iarăși om, mai mândru și mai frumos pe de trei ori cum a fost, și în casă dacă a întrat, cu el ascuns sub că- meșe, face cu el jap! în capul nevestei și la amărîtul de ibovnic, de pe loc îi face doi bivoli negri ca cărbunele (el bivol, ea bivoloaică) — na: ardă-ve focul, că urît am jucat din pricina voastră și mult v’ați veselit cu beut, cu mâncat și cu țucat, dar amu cucul v’a cântat, cum cjice ce^a: după plăcere vine durere și după rîs — plâns. Dacă-i prefăcu în bivoli, îi prinse la jug: pe ea din brasdă, pe el din om, și se luă în pădure după lemne și-i mâna cu furca de fier, iar roatele de unse ce erau, le audiai cale de o di scârța... scârța, târța . .. pârța ... în vremea ce întră Petrea în pădure, șumariului*) i se întâmplă o comedie: prinse o capră, o beli și umbla să-și frigă o bucată de carne dintr’însa, dar pănă umbla de colo pănă colo, după un lemn de frigare, o spurcată de țarcă îi fură carnea și sbură cu ea pe un lemn. Se mânia șumariul, când băgă de samă, cât n’ai pută crede. Dar țarca de colo, de pe lemn: — Ciudă ti-e măi Sumariule? — Cum, doamne iartă-me, nu mi-a fi, că-s de o grămadă de ani șumar și așa poznă încă nu mi-s’a întâmplat. — Hm! măi, asta nu-i nimic pe lângă ce a tras Petrea pățitul. —• Ce a tras? — Vrei să scii? — Vreau. — Dacă vrei, mergi la el să-ți povestească! Șumariul nu așteaptă mai multe ci se pune pe drum, din cotro au/lia scărțâitul, și nu merse tocmai mult când colo văclU; ce vedu, si se cam mira de pozna de car a. lui Petrea, însă dînsul necunoscendu-1 îl întrebă: — Nu scii unde șede Petrea pățitul ? — Ba da. Sui în car, că te duc pănă la el. *) îngrijitor de pădure. 70 S’a suit și au pornit într’o parte ... Șuuiariul, care cunoscea lo- curile, dă-i, că să-l îndrepte: nu mâna pe aici, clise el, că mai încolo este o ierugă și-i greu carul. . . — Greu — negreu, respunse Petrea — de aceea țin eu bivoli tari ? len, se vedi dta cum or merge... Și o mesura oblu prin mijlocul ierugei și au ieșit din ea, dar numai dracul scie câte au păpat bivolii. Petrea dacă ajunse acasă, își fripse clisă, apoi se puse la masă și îmbiâ și pe șumariul: fă-te încoace la bucățica asta bună, să o mân- căm împreună. — Mulțam, om bun, că n’oi mânca, ci la drum oi pleca, că mi-e tare să întâlnesc pe Petrea pățitul. — Tare de tot? — Cum să nu, că ce am audit de el? și ce am pățit și eu? — — Ei, omule, dacă ți-e așa tare de el, uită-te bine ]a mine, ca să me cunosci de altă-dată și în minte să me ții — că io-s Petrea pățitul. Vai, prin multe am trecut, de când maica m’a făcut, dar mulțam Dom- nului, că am scăpat din toate. Apoi începu a-și spune pățaniile, bună-oară cum le-am spus și eu dumnia-voastră, iar șumariul muri și iar învie de minunare și eu gătaiu asta poveste și să sciți oameni buni, că de pe vremea aceea se află bivoli în lume! Audită dela Teodor Cormoș, econom în Varșand, lângă Giula. Blaj, 31 Martie 1897 n. G. Todica. ACADEMIA ROMÂNĂ. Sesiunea generală din acest an a Academiei române s’a deschis la 11/23 Martie prin președintele N. Kretzulescu, fiind presenți cu aceea ocasiune 19 membri ordinari și 3 membri coresp. Dintre membri dela noi au participat la această sesiune dnii: Vincențiu Babeș, Alexandru Roman și losif Vulcan, iar dnii: Florian Porcius, I. M. Moldovan și Dr. At. M. Marienescu și-au scusat absența. Din raportul secretarului gen. extragem pe scurt următoarele: Localul în care se găsesce Academia română, este deplina ei proprietate, ceea-ce este meritul dlor Teodor Rosetti și Petru Poni, cel dintâiu ca ministru de culte a cumpărat casa, iar al doilea tot ca ministru de culte, a pus la disposiția Academiei și suma de 220.000 lei pentru desvoltarea localului. în viitor academia va dispune de o nouă sală de ședințe, de o sală de lectură și de alte încăperi, în curând se vor publica cuvântările regelui Carol sub titlul „Treideci de ani de domnie a regelui Carol I.“ în anul expirat Academia a ținut 43 ședințe. S’au publicat 3 tomuri din Anale cu mai multe memorii, 71 câteva culegeri de documente, catalogul manuscriptelor române, 4 voi. din publicațiunile Hurmuzachi etc. Din fundațiunea Adamachi s’au îm- părțit burse în suma de 3821 lei 65 bani. Institutul Otteteleșan se află în continuu progres, numărând de present 45 eleve. Procesul pentru lăsămentul Zappa este judecat în favorul Academiei. Averea lăsată de Em. Donici a întrat în posesiunea Academiei. Dl loan Lecomte du Nouy a făcut Academiei o donațiune de 10,000 lei întru amintirea fra- telui seu A. Lecomte du Nouy, architectul-artist, care a restaurat vestita biserică dela Curtea de Argeș și cea dela Iași. Pentru marele premiu „Năsturel-Herescu“ de 12.000 lei, care se acoardă tot la trei ani celor mai valoroase lucrări literare, au întrat 9 scrieri; pentru premiul sta- tului „Eliade Radulescu“ de 5000 lei 7; pentru premiul „Adamachi'-⁴ de 5000 lei 3 și în sfîrșit pentru premiul statului „Lazar“ au întrat 2 manuscripte. Din raportul comisiunei pentru biblioteca Academiei aflăm, că bi- blioteca se sporesce enorm atât cu cărți tipărite, cât și cu manuscripte. în cele 6 ședințe publice ținute sub durata sesiunei din acest an au făcut comunicări d-nii: D. C. Ollanescu: Datine, jocuri, spectacole la Români, premergătoare teatrului; V. A. Urechiă: Justiția, administrațiunea Țării-Românesci și conflictele diplomatice între anii 1812—1818); B. P. Hașdeu: Negru Vodă, întemeiarea statului muntenesc (1230—1380; Dr. I. Eelix: Ciuma și prevențiunea ei; I. Kalinderu: August și literarii; Gr. G. Stefanescu: Geologia și legenda; Gr. G. Tocilescu: Săpăturile dela Civitas Tropaeensium. La 7/19 Aprile s’a ținut ședință publică solemnă sub presidiul regelui, președintele onorar și augustul protector al Aca- demiei; la urcarea în fotoliul presidențial regele fu salutat prin o alo- cuțiune ținută de dl N. Kretzulescu, căruia regele i-a răspuns, că se bu- cură putend lua parte la sesiunea Academiei; apoi dl Gr. G. Tocilescu a făcut o foarte instructivă comunicare despre Basilicele. și Mausoleul dela Adamklissi; în sfîrșit dl N. lonescu ținu un discurs despre istoria română modernă: Luarea Griviței. Regele a felicitat pe ambiii conferen- țiari și a vorbit apoi cu mai mulți membri. în locul reposatului Dr. Brândză fii ales de membru ordinar al Aca- demiei în secțiunea sciințifică, cu 16 voturi contra 3, dl Anghel Saligny, inginer, director gen. al căilor ferate rom. și autorul mărețului pod peste Dunăre la Cernavoda; iar membru coresp. în aceeași secțiune, cu 19 vo- turi contra 2, dl A. Vițu, profesor de fisiologie la facultatea de sciințe din Bucuresci; membri corespondenți în secțiunea istorică s’au ales d-nii: Tanoviceanu, profesor la facultatea de drept din Iași, cu 19 voturi contra 1, și N. lorga, cunoscutul scriitor, cu 18 voturi contra 2, și în sfîrșit membri onor, d-nii: Eugen Bormann, profesor la universitatea din Viena și Alfred von Domaschewski, profesor la universitatea din Heidelberg. Delegația Academiei s’a compus astfel: președinte: N. Kretzulescu și vice-președinți: Gr. G. Tocilescu, loan Kalinder și P. S. Aurelian, 12 Cel mai remarcabil moment al sesiunei trecute este fără îndoială premiarea distinsului poet de origine ardelean, Gr. Coșbuc, cu marele premiu „Năsturel-Herescu“ de 12,000 lei pentru lucrarea sa: P. Virgilius Maro, operele complete. Partea I. Aeneis. Traducere în formele originale. București 1896. Nici când un premiu acordat de academie n’a produs o satisfacție mai generală, decât premiarea lui Coșbuc, poetul dulce și mult aprețiat de toată lumea românească, premiare oare-cum așteptată de opinia publică română. Premiul statului „Eliade-Rădulescu“ de 5000 lei l’a ob- ținut dl luliu Zanne pentru lucrarea sa: Proverbele Românilor. Voi. I. Bucuresci, 1895. Alt moment însemnat în sesiunea trecută a fost discuțiunea viuă, ce s’a încins în ședințele Academiei dela 8 și 10 Aprile n. în jurul pu- blicațiunei Marelui Etimologic al României aflătoare sub direcțiunea d-lui B. P. Hașdău, publicațiune de mare valoare, care a consumat pănă acum sume însemnate, dar care în urma planului prea larg croit dela început, după care se redactează, și după stăruința, cu care se mână lucrarea îna- inte, nu este speranță de a se termina decât preste sute de ani. Resul- tatul discuțiunei a fost: sistarea publicării acestei lucrări pe basele ur- mate păn’aci cu începere dela 1 Ian. 1898 și întocmirea unui program pentru publicarea altei lucrări noue, care să corespundă și intențiunilor Academiei rom. și dorințelor regelui, augustul fundator al Etimologicului. Altcum ne reservăm a vorbi mai pre larg în nrul viitor al revistei noastre despre sesiunea generală trecută a Academiei române. (>*■) ASTRA. (Sciri din sinul Asociațiunii). «Enciclopedia Română». Această mare publicațiune editată sub auspiciile Asociațiunii Transilvane înaintează mereu cu pași siguri. Fasc. IV., în care se încheiă litera A. și se cuprind aproape 500 articole cu inițiala B. este aproape întreg tipărit și se va expedia abonaților âncă în decursul acestei luni. Fascicolul este împodobit cu o excelentă hartă a Asiei, lucrată în stabilimentul F. A. Brockhaus în Lipsea după stările din 1896, apoi cu numbroase ilustrațiuni (Tipuri asiatice, Rasele și cultura Australiei, Ateneul român, Băile herculane, fig. de zoologie, etc.) între articolele mai mari se află multe de interes special românesc (Asachi, Ateneul rom., Aurelian, Ausoni, Axente Sever, Babeș, Bacaloglu, etc.) Prețul de prenumerare este: fl. 5.— pentru *4 tom și fl. 10.— pentru 1 tom (10 fasc.) și se achită anticipativ la W. Krafft în Sibiiu.