TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. IL Sibiiu, Martie 1897. Anul XXVIII. STATISTICĂ SANITARĂ ROMÂNĂ. {Dare de seamă asupra cărții ^Raport general asupra Igienei publice și asu- pra serviciului sanitar al regatului României pe anul 1895 de Dr. I. Felix''¹. Bucur esci 1897). Bucuriile și durerile poporului român le-am resimțit tot- deauna, vină ele de dincoaci sau de dincolo de Carpați; dar cu deosebire ne-au interesat acele momente, cari ne dau des- lușirile necesari asupra viitorului poporului nostru. Dela multe atîrnă acest viitor. în primul rând însă dela forța de expan- siune și în aceeaș măsură dela forța de resistență. După modesta noastră părere zădarnic ar fi oii-ce pro- gres fie pe teren politic sau cultural — fie pe terenul bogăției naționale, dacă fisicesce și numerice vom rămâne staționari sau vom deveni chiar regresivi; căci viitorul e pe seama ce- lor voinici și sănătoși și celor mulți la număr. Cuvine-se deci a ne da seamă în fie-care an, întru cât corăspundem noi — Românii — acestor condițiuni de existență ca la vreme âncă să putem îndrepta, ce lipsă are de îndrep- tare. Acesta e un lucru ușor, pentru-că statul român, care represintă maioritatea poporului nostru, s’a îngrijit prin ra- poartele sale anuale, ca publicul mare să aibă despre toate cunoscință, în special despre starea numerică și fisică a po- porului său. Un astfel de raport e cel al igienei publice și serviciului sanitar, care și de astădată a fost lucrat de Drul Felix, neobositul și eminentul director al serviciului sanitar din România, despre conținutul căruia dorim a ne întreține puțin. 3 34 Anul 1895, cțice Drul Felix, a fost în privința sanitară mai bun decât 93 și 94; iar că progresul e atât de nevoios, nu sunt de vină părțile slabe sau lacunele legilor sanitare, ci mai cu seamă „neîmplinirea legilor și regulamentelor. Mare parte din funcționarii administrativi nici n’au cetit legile și regulamentele sanitare, pe cari sunt chiemați a le aplica, și în general mai lipsesce unui prea mare număr din funcționa- rii publici simțul datoriei, consciința“. Am ținut să constat îndată la început micul progres sa- nitar al României pe 1895, ca un grăunte mângăitor, dar am aflat de bine a scoate imediat la iveală și causa răului ge- neral, care roade la fisicul populației rurale române. Lipsa simțului datoriei, lipsa consciinței, iată microbii in- fectați în maioritatea inteligenței române cis- și transcarpa- tine, în urma cărora ea își vede în primul rând de trebile sale private și ale partidului, căruia aparține. Durerile poporului le vedem totdeauna numai prin prisma interesului, deși e clar ca soarele, că secând puterile de viață ale poporului și pentru noi seacă isvorul de existență. Doctorul Felix așteaptă dela medicii aflați în funcțiuni publice, ca să serve „de model celorlalți funcționari și să lu- cre în cercul vast al activității lor cu devotament și cu pa- triotism “ ; întocmai am dori și noi dela aceia, cari se disting „prin gradul lor de cultură și posiție socială“, să serve de model celorlalți trabanți, ca avend în vedere numai interesele de existență durabilă ale poporului nostru să ne întărim ma- terialicesce și fisice/^m concordie și. simțul datoriei, căci dela aceste doue atîrnă în mare măsură și starea sanitară a mulțimii. Iar după abaterea aceasta să revenim la obiectul nostru. Am cjis mai sus, că anul 1895 în privința sanitară a fost mai favorabil. Da, a fost un an bun, căci „numărul nasceri- lor a fost mai mare, numărul deceselor mai mic decât în anul 1894. în anul 1893 populația întreagă a regatului român s’a înmulțit prwt nasceri, după scăderea deceselor, cu 52,319, în anul 1894 cu 50,98G suflete, în anul 1895 cu 82,223 suflete“. Un plus, care cu adevărat ar pute să ne umple de bu- curie curată, dacă nu ar fi împrejurarea, că elementul autohton F' 35 nu ține pași egali cu națiile străine, cari tot mai mult îi cresc peste cap în țara sa proprie. Mișcarea populațiunii în România comparată cu cea din alte state se află în condiții normale. Nupțialitatea e de 7-98 la miie (în Anglia d. e. 7'50), iar natalitatea de 44-20 la miie ancă e mai mare decât a multor state; numai în Rusia (cu 48) și în Ungaria (cu 44 80) se nasc mai mulți copii la an. Pentru a ne orienta însă perfect asupra mișcării popo- rului român autohton e de lipsă să comparăm diferitele confe- siuni între olaltă. Vom trece însă peste lipoveni, armeni, mo- hamedani și cei de religie necunoscută, ca preste niște cifre mai mici. Dintre copiii născuți în 1895 au fost: Din părinți ortodoxi:.......................219-284 „ „ catolici și protestanți 6-054 „ „ israeliți ..................11-087 Dintre persoanele decedate în 1895 au fost de: Religia ortodoxă...................... 144-525 „ catolică și protestantă . . 4’375 „ israelită......................... 5'919 Au sporit deci confesiunile mai numeroase ale României în proporția următoare : • Ortodoxi............................... 74-759 Catolici și protestanți................. 1-679 Israeliți................................5⁻168 Să notăm, că ortodoxii sunt Românii autohtoni și imigrați, cu escepțiunea unui neînsemnat numer de Bulgari și Greci resfirați, catolicii sunt Ciangăi (Unguri), protestanții Nemți și israeliții Ovrei. Iar după aceasta să constatăm tristul fapt, că cu tot excedentul frumos al populației ortodoxe din 1895 „în unele orașe elementul autohton scade succesiv și că go- lul se umple cu locuitori străini; că în mai multe alte orașe, cu toată imigrația locuitorilor români, pe lângă numeroșii străini numărul Românilor remâne aproape staționar și numai popu- lațiunea israelită se măresce“. In orașele: Iași, Zimnicea, Botoșani, Roman, Dorohoiu, Fălticeni, Tîrgu-Jiu, Focșani, Hârlău și Slatina ortodoxii au avut un deficit, au scă4ut la numer; iar în Bucuresci, Ploiesci, 2* 36 Brăila, Buzău, Tulcea, Câmpulung, R.-Sărat, Giurgiu, Tecuci, Roșior-de-Vede, Calafat, Oltenița, Tîrgu-Ocna, T.-Severin, Slă- nic, Drăgășani, Alexandria, Sulina, Călărași, Ostrov, Chilia-veche, Huși, Văslui, Hârșova, Cusgun, Galați, Bârlad, Constanța, Med- gidia, Sinaia, Tîrgu-Neamțu au avut un excedent real. Dar numai patru comune urbane sunt: Oltenița, Slănic, Drăgășani, Cusgun, unde elementul israelit nu a sporit; în toate celelalte s’a înmulțit în proporțiuni foarte nefavoritoare autohtonilor. Și în România ca la noi: avem noroc cu satele. Țăranii ne-au păstrat limba, abandonată și aici și dincolo de clasele priveligiate, ei au sporit numărul și forța nației; precum în trecut așa în (Țua de a4i- Ba 'a ⁿ°i mai susțin din sărăcia lor și pe maioritatea inteligenței, deși mulțămita nu prea e adecuată. Am avut noroc pănă acuma; dar ne poate părăsi, dacă nu ne vom îngriji — cei din regatul român au posibilitatea dată — ca și orașele să rămână sau să devină românesci, îm- populate cu element autohton. Cu voință de fier să cercetăm pricina acestei anomalii și s’o îndreptăm. Dr. Felix constată în raportul său că „căușele natalității mai mici și mortalității mai mari a populațiunii ur- bane române sunt, în mare parte, de natură economică; co- merciul, industria, meseriile sunt în cea mai mare parte în manile străinilor, cari se hrănesc mai bine decât Românii și cari prin urmare au o resistență mai mare în contra boalelor, o fertilitate mai mare.“ Comerciu, industrie, meserii, iată ce ne trebue, ca să de- venim mai expansivi și mai resistenți. Vom nisui deci și din- coace și dincolo de Carpați să desvoltăm mai intensiv comer- ciul și industria; vom aplica în prăvăliile și atelierele româ- nesci — dacă e posibil — numai forțe românesci și vom în- demna poporațiunea la îmbrățoșarea meseriilor. Dar lucrul acesta nu-1 vom face numai teoretic, ci — acomodându-ne jur- stărilor noastre — vom încunjura și noi, consumenții, pe comer- ciantul și meseriașul străin. E adevărat, că comerciul și industria începătoare nu poate satisface perfect pretensiunile inteligenței, care nu odată ține a-și manifesta gradul de cultură prin productele, de cari se 37 folosesce. Dar e treaba noastră a ne acomoda stării actuale, nisuind din răsputeri la promovarea și ameliorarea în special a meseriilor, ca cultura apuseană romanisată să-și afle și o industrie egala cu cea din apus. „Mai remâne să îmbunătățim traiul țăranului prin povețe practice asupra culturei mai raționale a pământului, asupra variațiunii culturelor, asupra crescerii vitelor și a pasărilor, prin predarea în școalele rurale de fete de noțiuni practice de economia casnică, “ ca să asigurăm pe deplin progresul nu- meric al nației. Nu cu trase oratorice se promovează consolidarea națio- nală, ci cu fapte, cari corespund stării intelectuale și materiale a. poporului. Am ținut sa scot la iveală aceste momente din raportul dlui Felix, pentru-că se potrivesc atât de bine și la noi cești de dincoace. Cu notițele de pănă aci am sfîrșit cu partea statistică a acestui raport. Mai sunt însă câteva puncte, cari —• referindu-se la maioritatea poporului român — trebue asemenea să ne in- tereseze ; acestea sunt: paludismul, pelagra, alcoolismul și sa- lubritatea satelor. Paludismul, malaria, frigurile, cari în forma lor chronică au grave consecințe „slăbind organismul, făcendu-’l incapabil de lucru, demoralisându-1 și tăindu-i energia sufletească,“ e o boală veche și prea lățită în România. Au și medicii no- ștri transilvăneni cunoscință de aproape cu ea, căci mulți lu- crători sau oieri se rentorc cu frigurile în oase; se rensănă- toșează însă de grabă sub influința climei Ardealului. Causa acestui morb e de a se căuta în apele stătătoare, „beuturi“, inundații periodice, lacuri, bălți, iazuri, eleștae, gro- pile de împrumut, săpate pentru terasamentul gărilor, căilor ferate și șoselelor, cari toate produc efluvii palustre primej- dioase.* Dacă administrația statului român nu s’ar spăria de sacrificii și ar întreprinde serios regularea rîurilor, ce an de an se revarsă, a bălților și eleștaelor, cu un cuvânt ar stirpi focularele paludismului: populația țerii ar scăpa de un flagel, mai dobândind în schimb și avantagii economice incalculabile. Pelagra e o boală, care răpesce un numer însemnat de 38 forțe naționale, parte prin decesele ce causează, parte prin mulții alienați, ce dă caselor de sănătate din România. Nu- meral pelagroșilor a fost în 1895 de 7531; numer considera- bil și îngrijitor dacă cugetăm, că acești nefericiți sunt poate fără escepțiune țerani români. Repetăm și de astă-dată, că e o datorie națională a delătura cât mai de grabă căușele ace- stui flagel: prin introducerea unei economii raționale a po- rumbului și prin ameliorarea stării materiale a populației rurale, miseria și porumbul stricat fiind căușele principale ale pelagrei. Pe lângă paludism, pelagra și sifilis, pe care de astă-dată îl lăsăm afară din contemplațiunile noastre (numeral sifiliti- cilor, ce au căutat ajutor în spital, a fost 9880), un rol im- portant joacă alcoolismul, pentru-că el cuprinde întreagă so- cietatea și e mereu în crescere. Alcoolismul nu e specialitate românească, și alte popoare sunt supuse lui, dar consumân- du-se în România din cale afară mult alcool de o calitate proastă, e imperios de lipsă a se lua energice măsuri întru combaterea reului. Voiu cita în chestiunea aceasta pe larg părerile Drului Felix fiind foarte instructive. ₙCa măsură sanitară, și fiscală recomandăm monopolul cârciumelor pe de o parte pentru ca să se poată restringe numărul lor, pe de alta pentru ca administrația publică să fie pe deplin stăpână pe cârciumar și să poată alege cârciumari între persoanele, cari îi presintă garanții de moralitate; să poată fără multe formalități alunga pe cărciumarul, care nu respectă ordonanțele și regulamentele asupra poliției, cârciumelor; să poată impune cârciumarului ca, pe lângă beuturile îmbătătoare, să pună la disposițiunea mușteriilor și apă gazoasă, siropuri gazoase, cafea, ceaiu, bragă. _ „în mai multe țări se combate alcoolismul prin legi speciale, prin pedepse mai aspre a exceselor comise în stare de beție și a cârciuma- rilor, cari au dat de beut unei persoane deja îmbătate, prin interdicția bețivilor, prin excluderea lor timporară dela exercițiul drepturilor poli- tice, prin internarea lor forțată în asile de alcoolici. Efectele acestor legi sunt pretutindeni cam slabe ; nu trebue să vedem pericolul numai în ma- nifestațiunile sgomotoase ale intoxicațiunii alcoolice, ci și în abusul beu- turilor afară de cârciumă, în boalele fisice și psichice, cari sapă organis- mul cu încetul, fără ca bolnavul și chiar familia lui să-și dea socoteală de căușele boalei, căci intoxicațiunea lentă cu alcool nu trebue să fie neapărat însoțită de manifestațiunile beției ordinare. Cu toate acestea, credem, că unele din prescripțiunile acelor legi ar fi și la noi indicate. 39 Din țările vecine cu noi, are Bucovina o lege specială în contra beției. (Lege valabilă pentru Galiția cu Lodomeria, Cracovia și Bucovina, din anul 1877). De curând s’a propus Parlamentului austriac întinderea ace- lei legi peste tot imperiul Austriei. Prin acea lege se limitează numărul debitelor de beuturi alcoolice la câte 1 pentru cel mult 500 suflete, se ordonă închiderea cârciumelor în toate Sâmbetele dela 5 oare seara și în dilele de sărbătoare înainte de amiacli, se pedepsesc cu închisoare de 3 dile pănă la o lună toți găsiții în stare manifestă de beție în strade sau în cârciume, precum și cârciumarii cari au dat beutură acestor persoane, se stabilesce că instanțele judecătoresc! nu pot primi reclamații pentru neplata datoriilor de cârciumă, se exclud dela visitarea cârciumelor per- soanele, cari au fost pedepsite pentru beție de trei ori în cursul unui an. „Pentru crearea de societăți de temperanță nu este la noi terenul pregătit, căci prin sate lipsesc persoanele, cari ar pute să se pună în capul acelor asociațiuni; învățătorii sunt, în mare parte, impopulari, preoții, în mare parte, indiferenți, lipsiți de instrucțiune, incapabili a împlini acea misiune culturală, pe care o împlinesce într’o țeară vecină, în Bucovina, cu un succes strălucit clerul întreg, care s’a pus în capul propagandei în contra alcoolului. în regatul român există un fel de societate de tem- peranță la Sulina, compusă din câțiva englezi stabiliți acolo, cari au înființat, cu concursul societăților de temperanță din Marea-Britanie, o casă de club pentru marinarii englezi dela bastimentele, cari se opresc la Sulina, și în care club alcoolul este interclis. Unul din cei mai di- stinși medici primari de județe, dl Dr. I. Stefănescu, pledează pentru formarea unei ligi anti-alcoolice române și pentru înființarea de ospicii speciale pentru vindecarea bețivilor. Formarea unei ligi anti-alcoolice, unei ligi nu de temperanță, ci de abstinență, va pute reuși și la noi, după o muncă încordată a bărbaților cari se vor pune în capul ei; prin comunele rurale ea nu va recruta deocamdată mulți partisani. Ospiciile speciale de bețivi n’au dat nicăiri resultate satisfăcătoare, vindecarea este rară, recidivele frecuente; singurul folos al acestor ospicii este, că ele scapă ospiciile de alienați de nisce elemente turbulente. „Dacă la noi ar fi respândite calendarele populare, cari în Bucovina, în Ardeal, în Bănat sunt cetite și de țărani, am pute publica în acele calendare oare-cari noțiuni asupra alcoolismului și asupra prevențiunei sale, dar ne lipsesce și acest mijloc de vulgarisare. „Luptătorul principal în contra alcoolismului este învățătorul, insti- tutorul, învățătoarea și institutoarea; școala trebue să răspândească prin- cipiile de sobrietate, de economie, de muncă rațională, de moralitate; în școală trebue să învețe toți să se respecte pe sineși însuși, să își con- serve puritatea sufletului și a corpului, să ferească sufletul și corpul de otrava alcoolului. Educația care o dăm în școală trebue să se complec- teze și afară din școală, prin exemplul de sobrietate a preotului și în- vățătorului, prin combaterea abusului alcoolului în armată/* 40 Salubritatea satelor lasă âncă foarte mult de dorit. Case neigienice, bordeie murdare cu ridicata, ape stătute în șanțuri, bălți puturoase, iată punctele de căpetenie, cari și în raportul pe 1895 pretind prin rostul dlui Felix o grab- nică îmbunătățire, dacă e, ca să ridicăm populația rurală moral și material. în special lipsa de apă bună de beut se sirațesce amar; acesta e un neajuns grav, dar pe lângă puțină bunăvoință și jertfă se poate ameliora ușor. La noi în Ungaria în direc- țiunea aceasta se lucră mai mult; fântâni adânci și artesiane se construesc în numer însemnat de cătră comune. în România comune rurale avute nu prea sunt, trebue deci să întrevină guvernul sau administrația județană; chestiunea e prea mo- mentuoasă și nu e permis a o trata așa preste umer. Am schițat după raportul domnului Dr. Felix în câteva tră- sături mai marcante tabloul stării sanitare în România, ajun- gând la convingerea, că țara românească în direcția aceasta nu e staționară, face un mic progres, populația ei se sporesce; dar mai e âncă imens de mult de îndreptat. Să sperăm însă, că micul progres constatat pe anul 1895 va cresce din an în an și astfel poporul român va pute privi fără temere în viitor. Drib. AVRAM IANCU ȘI P. VASVÂRI. Vasvâri Păi, un tinăr înalt, frumos, blondin, cu frunte lată și ochi focoși, s’a născut la anul 1826 în Tisza-Bud, unde tatăl dînsului a fost, precum susțin unii, preot gr. cat. De aici vine presupunerea unor scriitori români, că Vasvâri ar fi fost Român. în Tisza-Bud însă și în Nyir-Vasvâr, unde tatăl dînsului asemenea funcționase ca preot, în dina de acli locuitorii sunt rom. cat. Maghiari, nu Români. Numele familiar al lui Vasvâri a fost Feher. Studiile elementare le-a făcut în Nyir-Vasvâr, iar școalele medii le-a frecuentat în Careiul mare. în a- 1843 a mers la Pesta la universitate, unde numai decât și-a început ac- tivitatea , ca un conducător. în 15 Iunie 1847 fu ales de tinerimea universitară să rostească o cuvântare la mormântul profesorului Horvâth Istvân. Riarele „Honderu“, „Pești Divatlapu, Eletkepek“ au publicat mai multe scrieri literare și istorice din condeiul lui Vasvâri. în anul 1847 a câștigat premiul societății literare „Kisfaludy“, cu biografia poe- tului Zrinyi. Tot în acel an ajunse în institutul contesei Teleky Blânka și Lovey Klâra, profesor de literatura și limba maghiară. Vasvâri deve- 41 nise zala, ce împreuna tinerimea eu savanții. în luna lui Martie 1848 a jucat un rol decidător în proclamarea dreptului omului: ștergerea scla- viei, ștergerea privilegiilor nobilimei, libertatea presei, egalitatea înaintea legii etc. în 15 Martie fii ales în comitetul revoluționar, care a guver- nat țeara pană în 14 Aprilie, când s’a numit ministeriul maghiar. Vas- vări ajunse la o popularitate extraordinară, o țeară întreagă îl iubea și stima. Damele din Pesta i-au dat în semn de stimă, un inel-sigil de aur, pe care era gravat: „15 Martie 1848“. Pentru talentul seu oratoric se nu- mia Demosthenes. însuși Kosuth își temea popularitatea de el. în luna lui Maiu 1848 a mers la Cluș, ca să fie de față la deschiderea dietei. A fost însoțit de cei mai celebri tineri, cari au fost matadorii revoluțiunii din 15 Martie, anume de Vidacs Jânos. Lisnyai Kâlmân si Gajzâgo Salamon, secretarul marelui patriot maghiar Gf. Szecsenyi Istvân. în Cluș au fost primiți cu mare solemnitate, în teatru li s’a dat o loge de onoare, iar în dietă o bancă separată, la spatele episcopului Lemenyi. Acești tineri ’mi erau cunoscuți din Pesta, unde studiasem eu pe acel timp, unii ’mi erau buni amici, mai ales Vasvâri. întâlnindu-i în Clus am fost împreună cu ei în logea din teatru și în banca din dietă. Acli singur dl Gajzâgo se mai află în viață, ca membru în casa mag- naților și președinte la înaltul for de comptabilitate i/p. După închiderea dietei toți acești tineri m’au cercetat pe mine la casa părinților mei în Abrud. Aici și-a exprimat Vasvâri dorința de a vede și cunoasce pe Avram îancu în persoană. L’am dus deci la îancu. Cele petrecute în casa îancului le-am descris eu în „Memoriul¹¹ meu („0 lacrimă ferbinte¹¹ pag. 48.), dar fiind-că acel dialog are nu numai însemnătate istorică, ci acela este o parte semnificativă din biografia lui Vasvâri și a lui îancu, voiu reproduce aici un pasagiu: „. . . . Abia am sosit și abia au făcut cunoscință cei doi tineri, în cinci minute s’a încins o dispută foarte înfocată între ei, credeai că nu acum se vedeau pentru prima oară, ci că sunt doi antagoniști, cari de mult așteaptă unul după altul, ca să-și continue o dispută nefinită. După prânz ni se aduseră caii, ca să plecăm la munte. Ne-am luat diua bună dela căseni; îancu și Vasvâri au ieșit pănă în curte disputând. Când era să încalece Vasvâri, îancu îi dise : „Scii ce, domnule, dacă m’ai onorat cu visita dtale, nu me mulță- mesc cu o jumătate de di, rămâi pănă mâne, și dacă nu vrei să te mai întorci pe aici, ’ți dau eu un conducător, care te va duce peste munți, pe la „Fântânele¹¹. Vasvâri n’a așteptat să-i dică a dona oară; ne-am întors în casă, unde s’au încercat amândoi să se capaciteze. Eu i-am lăsat în pace, privindu-i; ambii erau înalți, voinici, blondini, înfocați, esaltați, oratori buni, în etate, unul de 22 celalalt de 24 ani, talentați; nu se puteau capacita de loc. Pe urmă ieși Vasvâri pe față și dise: „Ce a greșit 42 dieta din Cluș (adecă, ignorarea petițiunei din câmpul libertății a Ro- mânilor), va îndrepta cea din Pesta, dar „uniunea" se va face, dacă nu altcum, prin puterea armelor". La audul acestor cuvinte lancu sări de pe scaun drept în sus, ca și când l’ar fi mușcat un șerpe, s’a făcut palid ca moartea și răgni într’un ton de și eu m’am spăriat de el: — Să nu ve împingă infernul la acest pas, căci atunci v’a cântat cocoșul. Să scii că eu sunt nepotul lui Horia, care a crescut în casa aceasta, unde ne aflăm noi, care a murit ca martir pe roată, iar trupul i s’a aruncat în toate părțile lumii. Sunt gata a-i urma lui, dar „uni- unea necondiționată¹⁴ n’o primesc. — Ei bine, ce vreți să opuneți puterii maghiare, cu care sunt în- soțiți toți Românii, Slovacii și Germanii din Ungaria? întreba Vasvâri. — Brațele noastre — îi respunse lancu — coasele si ferul dela plug și vai de acela, care ar încerca să supună acești munți, acela va mușca pământul". Vădend eu că de capacitare nu poate fi vorbă, m’am întrepus și am pus capăt disputei, promițendu-mi ambii că nu vor mai politiza. In diua următoare Vasvâri a plecat; la despărțire dise: —■ Să ne revedem în dieta din Pesta, ca deputați. — Mai de grabă ne vom întâlni în luptă, decât acolo—respunse lancu. — „Atunci da!⁴⁴ l’a întrerupt Vasvâri. Dându-și mâna s’au despărțit. La aceasta scenă a fost de față și dl Vasilie Moga, protopretor în pensiune și dl losif Nestor, jude r. i/p. ambii în viață. Noi împreună am însoțit pe Vasvâri pănă ce a trecut munții. Când am ajuns la „Fântânele⁴⁴ Vasvâri aesclamat: „Ce locuri admirabile! aici par’că ești mai aproape de Dumnedeu. Dacă ași fi un Englez bogat, ași lăsa, că după moarte aici să me înmormânteze". Ce visiune! întors la Pesta, Vasvâri în luna lui Iulie 1848 fu numit secretarul lui Kosuth. în curând însă a schimbat masa verde cu câmpul verde. Aducân- du-și aminte, probabil, de promisiunea dată lui lancu, a organisat o le- giune maghiară, numindu-o „Bocskay csapat“ și a pornit în contra lui lancu, ca să cucerească munții. în 6 Iulie 1849 s’a dat lupta între Vasvâri și tribunul Corcheș la „Fântânele". întreaga legiune a lui Vasvâri a fost nimicită. Arme, tunuri, 100 de boi. ș. a. t. au cădut în mâna „Moților⁴⁴. Vasvâri a luptat în fruntea legiunii, cu un rar curagiu, de și era grav rănit, lupta în fruntea oastei sale îndemnându-o la atac. în urmă a cădut mort de pe cal, lovit de lancea lui Todor Gavrilă. Astfel i s’a împlinit dorul de a fi înmormântat la „Fântânele⁴⁴. De pe inelul cu inscripțiunea „15 Martie 1848⁴⁴ am recunoscut eu, mai târcliu, că viteazul comandant maghiar a fost Paul Vasvâri, Când 43 i-am spus lui lancu el îmi dise cu durere: „Ași fi dat 10 ani din viața mea, să-l fi putut mântui. Pagubă de el, ce tiner talentat a fost.“ Lui Vasvâri i s’a ridicat un monument la „Fântânele“, unde în tot anul preoți români au ținut parastas pentru cei căduți în luptă, fără deosebire de naționalitate. „La acel parastas, dice tribunul Nicolau Corcheș, am luat și eu parte, ca fost comandant, și totd’auna am vărsat o lacrimă în onoarea celor căduți în bătălia aceea pentru patrie și drepturile lor, ca membri ai patriei și buni patrioți". („Ungaria" Nr. 1. anul 1891 p. 38). Iar dnul ministru de interne a oprit anul trecut colecta pentru mo- numentul lui lancu, numindu-1 pe lancu „căpitan de bandiți". Vasvâri însă fii drept și generos față cu lancu. El dise cătră mine: „lancul acesta e un om extraordinar, e un tiner simpatic, cu bune maniere, ospital, talentat, cu sânge rece, dar când vorbesce despre suferințele națiunii sale, atunci e fanatic, îi schinteie ochii și vedi în ei făclia revoluțiunii aprinsă". („Memoriu" pag. 48—49). Dacă Vasvâri ar fi ajuns viu în mâna lui lancu, sunt sigur că „bi- ografia" lui lancu, scrisă de celebrul scriitor Vasvâri, ar fi constatat mai presus de ori-ce îndoială, că lancu a fost cel mai loial și generos ina- mic, și ar fi recomandat Maghiarilor, ca să respecteze în persoana Tan- cului simțul de onoare, iubirea de neam și bravura căpitanului. Le-am însemnat aceste, ca un semn caracteristic al timpului, ce-1 străbatem. Posteritatea îl va comenta negreșit după cuviință, iar eu doresc, ca să între în „Enciclopedia populară", ca o pagină din „biografia" acestor doi rivali celebri. S i b i i u, în Februarie 1897. losif Sterca Șuluțiu. SCIINȚĂ, LITERATURĂ ȘI ARTĂ. Publicațiunile Academiei maghiare. în Voi. XVI. al diserta- țiunilor istorice găsim privitor la istoria Transilvaniei și la Români 2 publicați uni, cari ne interesează deaproape: cea de ântâiu a lui V e- ress Endre, (publicată în Nr. 9), asupra cercetărilor sale făcute în ar- chivele polone, sub titlul: „Lengyelorszâgi adalekok hazânk s foleg Er- dely XVI. — XVIII, szâzadi tortenetehez", în care între altele autorul ne spune, că privitor la detaiurile căderii lui Mihaiu Viteazul a descoperit 26 scrisori inedite, între cari 3 dela Mihaiu în limba maghiară, 9 dela nobilimea ardeleană și conducătorul aceleia Csâky Istvân, 3 dela Basta și dela comisarii împerătesci, 1 dela Szekely Mozes (unguresce), 5 dela pribegitul Sigismund Bâthory, 1 în limba polonă dela Ieremie-Vodă, 2 dela Zamoyski, 1 dela loan Muraltns și 1 dela banul Udrea (uguresce). Atragem atențiunea istoricilor noștri de profesiune asupra acestor des- coperiri. — A doua se află publicată în Nr. 12 de cunoscutul Rethy 44 Lâszlo sub titlul: „A. romanismus Illyricumban¹¹, disertație de recep- țiune în Academie, apărută deja și în traducere românească de loan Costa, despre care facem amintire la alt loc al revistei noastre.—în voi. XXVI, fasc. 3. din „Nyelvtud om ânyi kozlemenyek" găsim un tractat despre originea limbei valaclie (Az olâh nyelv eredete), despre care asemenea facem amintire la alt loc al acestui numer. Originea limbei române. („Az olâli nyelv eredete¹¹) de Dr. (r. Alexics. Această disertațiune a apărut în „Nyelvtudomâuyi Kozlemenyek¹¹ ’edate de Academia maghiară din Budapesta (tom. XXVI. fasc. 3; Sep- tembre 1896). Dl Alexics își împărțesce disertația în 9 capitole. în cap. I spune, că nu vrea să se ocupe cu originea limbei române a lui Tr. Laurian, ci cu a celei vorbite, adecă a celei poporale, anume cu origi- nea celor trei dialecte române. în cap. II. expune părerile unor autori vechi despre originea limbilor romanice; în cap. III, IV vrea'să arete, că limbile romanice nu sunt ticele celei latine, ci formele moderne ale limbei latine rustice, adecă dialecte ale limbei latine, formate parte în diferite provincii, parte de diferitele clase so- ciale, ceeace se vede de acolo, că cu cât mergem mai înderet în istoria limbi- lor romanice, cu atât mai mult seamănă ele între sine și cu limba latină. — în cap. VII—VIII se constată, că limba română nu s’a putut forma în Dacia traiană, de oare-ce ea (limba română) scie despre toate schimbă- rile „cari au decurs în limbile romanice de vest și după timpurile au- reliane și că aceste particularități le-a putut moșteni numai pe un teri- lor geograficesce nedespărțit. Acest teritor numai Balcanul putea fi, pentru a cărui posesiune Romanii au purtat lupte sângeroase deja în seci. III. a. Chr.“ Conclusiunea finală (cap. IX) este: „. . . pănă când nu e studiată cu temeiu limba română veche, pănă când nu avem date si- gure despre cele trei dialecte de adi și pănă-ce nu e clarificat pe deplin raportul lor cu limbile romanice de vest, ori-ce judecată e riscată. De- ocamdată un modest „nu sciu“ are mai multă valoare decât un „așa este“ îngâmfat. Mai mult, și atâta âncă e destul, nu putem enunța decât, că leagănul limbei române numai pe acel teritor a putut fi, unde a trăit în neîntreruptă comunitate geografică și etnografică cu limbile romanice de vest; acest loc numai în Balcan a putut fi și âncă, precum se vede, în Dalmația și litoralul nord-vestic al Adriciu. «Deslegarea chestiunii originei Românilor» se intitulează tradu- cerea în românesce a discursului de recepțiune, ținut de Dr. L. Rethy în academia maghiară la 7 Decembre 1896. Dr. Rethy a disertat despre „Românismul în Illiric", dar dl loan Costa, în consciința romanității sale balcanice și convins, că chestiunea originei noastre sa deslegat, a aflat de bine a schimba titlul disertațiunii. Posițiunea disertantului „aduce cu sine, că vede mai bine lucrurile, decât cum le pot vede învețații Euro- pei apusene¹¹; din care causă apoi și-a permis a-și schimba părerile an- terioare, a ne concede romanitatea, dar nu se poate împăca cu conți- 45 unitatea noastră pe pământul Daciei. Nu poate spune anul, dar abia îna- inte de secolii VII. și VIII, „s’a putut întâmpla, că din munții Apeni- nilor prin Friaul pe lângă Aquilea și Udine și prin Craina de acli să fi plecat niște seminții de păstori mânate poate de cause locale sau de instinct de migrare, trecând poate în masse mai mari prin Illiricul de odi- nioară, mânându-’și turmele de pe pășune pe pășune. Acest popor de pă- stori din Italia s’a numit român și limba sa română“. în provincia Ro- magna și în acea parte a Apeninilor, care s’a tinut de proprietatea pa- pală, e de căutat leagănul românimei; de acolo ’și-a adus tipul de rassă, limba și numele sân național. „Dialectul mlădios și plăcut italian", adus de Români din Italia, și-1 însușiră albanesii și slavii din peninsulă balca- nică, suferind — se înțelege — și dialectul original o mare schimbare. Românii sunt de origine italiană, „însă prin lățirea românismului com- plexul poporului cresce din generațiune în generațiune cu materie tot mai mult balcanică, încât românimea astfel formată am putea-o consi- dera mai mult ca o ramură a rassei albanese sau slave, decât a celei italiene". Când au părăsit Românii vetrele sau pășunile lor balcanice, nu ne poate spune dl Retliy, dar susține că „numai atunci încep a trece Du- nărea popoarele balcanice, când regatul ungar stătu deja de mult.“ Adecă Românii străbat prin secolii XII—XIV în Ardeal; probabil deci că pe timpul acesta vor fi pornit ei la drum colindând prin Galiția, Silezia și ajungând pănă în Caucas, unde „cărțile etnografice ne arată o colonie română¹¹. Părerea aceasta academicianul maghiar o basează cu deosebire pe fenomene limbistice. Recomandăm această disertațiune atențiunii istoricilor și limbiștilor noștri. «Ancă câteva cuvinte în chestiunea națională» de D o z sa Endre. După scrierile lui Beksics G. și lancsd B. despre Români și pretensiu- nile lor, a eșit în public și un deputat și proprietar din Ardeal, cu nu- mele Dozsa Endre, cu o broșură de 35 pag. întitulată: „Ancă câteva cu- vinte în chestiunea națioală" („Meg egy pâr szo a nemzetisegi kerdesrol"). Autorul începe cu legea despre naționalități „care e fără păreche în întreaga lume" și care a fost făcută de niște „fantaști¹¹. Căutând căușele, cari au produs chestiunea națională și nemulțămirea Românilor, autorul constată, că „activitatea Românilor ultraiști din Ardeal" prin presă și apoi inteligența dela sate (preoți și învățători) fanatisată de presă, pre- cum și „miseriile sociale ale poporului român, care are o alipire moște- nită față de preotul seu", prin toate acestea „se nasce nemulțămirea ge- nerală". Poporul dela sate are numai doue dorințe: să i se respecteze limba și biserica; toate celelalte sunt idealurile inteligenței, de cari po- porul de rând habar n’are. în conclusiune autorul spune, că numai atunci se va pute purcede la deslegarea chestiunii naționale și se vor putâ da 46 garanții pentru respectarea limbilor naționalităților, când vom ajunge acolo, ca de anstiste comunal și de representant la comună să nu poată fi ales decât numai acela, care scie limba maghiară. Programul politicei naționale în Ardeal și secuime, este titlul unei broșuri politice eșite în limba maghiară din peana cunoscutului Gr. Beksics, care și de astădată se nisuesce a resolva chestiunea română în favorul consolidării statului pe basa unității naționale — maghiare. Cartea lui Beksics să împarte în trei părți. în partea primă autorul vorbesce în general despre politica națională maghiară, enunțând că consolidarea Ungariei se poate efectul numai așa, dacă „națiunea ma- ghiară se va extinde în tot cuprinsul hotarelor statului" și că trebue în- temeiată națiunea maghiară unitară. în partea a doua întitulată Acțiu- nea statului în Ardeal, se costată, că politica culturală urmată de guvern și societate nu a dat resultatele dorite, prin urmare ea nu e suficientă. Politica culturală trebue împreunată cu o acțiune economică, care să se extindă pe teren industrial, comercial și agronomic; să se întărească prin agricultură și industrie maghiarimea resfirată printre Români, aug- mentată cu colonoști din sâcuime și Alfold. Spre care scop e necesară și înființarea unei bănci mari agricole. Partea a treia se ocupă de Secui, a căror emigrare ar trebui împedecată și cari să fie spriginiți din partea statului cu bani și prin o politică de comunicație și o dislocațiune mi- litară proteguitoare. «Verein fur siebenburgische Landeskunde». Archivul acestei societăți Voi. XXV. cuprinde interesantele epistole ale familiei patrici- ane săsesci de Heydendorff dela 1737—1853, în cari găsim aruncate ici-colo date privitoare la Valachia, la ocupațiunea ei de cătră Austriaci, la revoluțiunea lui Hori a și la Regimentul român al II. de graniță. Asupra acestor epistole de tot interesul vom reveni. — „Korrespon- denzblattu, foaia lunară a acestei Societăți, redigiată de prof. semin. Dr. A. Schullerus, își încheie cu a. 1896 anul al XIX al existenței sale; tractează diverse teme de cuprins istoric și etnologic privitoare la poporul săsesc, cari însă ne interesează pe noi mai de aproape ca conlocuitori pe același pământ, și petrece cu atențiune aparițiunile literare privitoare la țeara noastră. Foaia aceasta merită să fie cunoscută și în cercurile românesci; apare în Sibiiu în tipografia W. Krafft și costă pe an numai 1 fi. — „Istoria Ungariei și elemente din istoria generală pen- tru școalele poporale" de Dr. Nicolau Pop. Edițiunea X. Brașov. H. Zeidner 1897. — Asupra acestei cărți dl profesor Dr. P. Șpan, cola- barator al revistei noastre, publică în Nrul 1 al „Foaiei pedagogice¹* o dare de seamă, din care extragem următoarele: „Principiul, pe care s’a întemeiat lucrarea presentă, a fost exclusiv cel al omului de sciință care nu caută la alt ceva, decât să respândească cât mai cu înlesnire cuno- scințele așecjate în un sistem sciințific. El se va mulțămi cu aceea, dacă 47 va sci, că cunoscințele sistemului său s’au înmagazinat în capetele a cât se poate de mulți muritori, fie aceasta chiar și numai pe un timp scurt. . . .. A tracta în o întindere așa de mică epoce atât de bogate în mate- rial istoric, nu însemnează altceva, decât a încerca să faci cunoscute copiilor câteva date istorice, câteva nume și numeri de o valoare foarte problematică pentru cultura lor. Este atât de puțin ceea ce se enarează despre câte un popor din anticitate, încât e imposibil ca copiii să-și poată forma oare-care imagini în spiritul lor despre viața acelui popor... . .. .. se grămădesc atâtea persoane și localități, încât toată cărticica mai nu cuprinde altceva decât nume înșirate unul lângă altul................astfel de material din istorie devine o povară pentru spiritul elevilor¹*. — „Mai bine să se aprofundeze elevii în mai puține evenimente, decât să cu- noască multe superficial¹¹.........„elevii trebue să fi străbătut cu tot spi- ritul lor“ în materia tractată. Explorări arctice. în Nrii III și VI a „Transilvaniei⁴ din anul trecut am publicat și noi unele notițe despre expedițiunea arctică între- prinsă de Fr. Nan sen. Spre întregirea lor venim acum, după ce au apărut deja câte-va fascicole din opul lui original (în limba germână: ,,/m Nacht und Eis“, Ediț. F. A. Brockhaus în Lipsea), a mai daunele date despre această expedițiune. înainte cu o jumătate de an a fost sur- prinsă lumea cu șirea telegrafică, că îndrăznețul scrutător Frithjof Nansen se reîntoarce. Cu nerăbdare așepta o nouă veste, care în fine s’a prefăcut în faptă, căci din regiunile cu ghiața eternă mult așteptatul călător s’a re’ntors ca învingător, deși nu i-a succes a ajunge polul nordic. Nansen a atins regiuni, cari nu au put fi păn’aci atinse de nimenea. Sunt deja peste 100 de ani de când se pregătesc oamenii pentru a străbate la polul nordic. Pas de pas a fost cucerit acest pustiu de ghiață —- gradul 85 lat. nord. însă părea o țintă, care pe lângă toată voința și putința omului, nu putea fi ajunsă. Nansen e unicul care a atins gradul 86 și 15 minute. Lui nu-i mai lipsiau decât vre-o 46 mile, pentru a pute ajunge la ținta celor mulți scrutători și geografi. La 21 Iulie anul tre- cut s’au împlinit trei ani, de când expedițiunea, în frunte cu Nansen, a părăsit Norvegia pe o naie proprie, bine întocmită și solid construită, cu numele „Eram¹¹. Nansen voia ca naia lui să fie mânată de curentul de mare, ce duce dela insulele Siberiei noue peste polul nordic cătră țermul Gronlandei. Cnrncă există acest curent, a dedus Nansen din îm- prejurarea, că nesce remășițe din naia „ Jeannette“, care se nefericise la insulele Siberiei noue, an fost aflate după trei ani la țermurul Grbn- landei. Afară de curentul polar, a descoperit Nansen și alte lucruri noue. El a aflat, că în jurul polului nordic nu se află uscat, după cum se credea, ci o apă mare cu o adâncime de peste 4000 metri, și că temperatura la fundul ei e peste 0°, pănă ce expedițiunea a trebuit să supoarte un frig aproape de 60 °. Descrierea călătoriei lui Nansen e foarte interesantă și instructivă. 48 Anunț literar. în timpul ce] mai scurt pun la tipar un volum de povești poporane, constătător din vre-o 60 povești și snoave. Opul va da cam 25—30 coaie tipărite, în formatul voi. I. tip. la 1886 și al voi II. tip. la 1895. Din lipsa speselor de tipar însă nu-1 pot da tipărirei pănă voiu fi asigurat de acele spese. Rog deci pe cei ce vor a ave poveștile mele, să binevoiască a se abona cu grăbire. Prețul unui es. de 1 fi. 75 cr. (5 lei noi) este a se trimite autorului-editor Ion Popu Reteganul în Ret- teg (Transilvania). ASTRA. (Sciri din sinul Asociațiunii). Adunarea generală din IO Martie a. c. La inițiativa luată din partea biroului despărțământului Sibiiu s’a constituit aici un comitet pen- tru primirea membrilor externi ai Asociațiunii, cari vor participa la adu- narea gen. extraord. convocată pe 10 Martie n. Acest comitet se va în- griji de încuartirarea acelor oaspeți, cari se vor insinua spre acest scop la secretarul despărțământului, D. Dr. Elie Cri stea. Deoare-ce numă- rul participanților pe semne nu va fi foarte mare, iar Sibiiul dispune acum de hoteluri mai multe și mai spațioase decât mai nainte, încortela- rea la case private se va face numai la cererea apriată a participanților pre- cum și la cașul dacă toate camerele din hoteluri vor fi deja ocupate pe seama celor insinuați. Fiind-că cliua adunării generale cade deja în timp de post, de astădată nu se vor arangea petrecerile obicinuite la adunările Asociațiunii. în sara de 10 Martie însă reuniunea rom. de musică va da sub conducerea distinsului său maestru, D. George Dima, un mare concert, după care publicul se va întruni la o convenire socială. La 11 Martie, după terminarea adunării generale va ave loc un prânz comun. Un program mai detaiat vor primi oaspeții la sosirea în Sibiiu. «Enciclopedia Română». Fascicolul III al acestei publicațiuni este aproape întreg tipărit și se va expedia abonaților la începutul lui Martie st. n. Acest fascicol cuprinde articolele de sub inițialele An—As și este în- zestrat cu numeroase și frumoase ilustrațiuni, lucrate la F. Brockhaus în Lipsea și la Angerer et Goschl în Viena (Biserica Antim din Bucuresci, și dela Curtea de Argeș, Apollon, Aphrodite, Ariadne, Artemis, Taurul Farnesean de Apollodoros, seminarul rom. din Arad etc.) Dintre artico- lele mai mari, de interes special românesc, amintim: Arămânii de Gus- tav Weigand, Arad (comitatul, orașul și diecesa), Argeș, etc. Lucrările pentru fasc. IV. se vor începe imediat, astfel că în fiecare săptămână se va tipări cel puțin 1 coală de tipar. Fascicolele se trimit fără escepțiune numai acelor abonați, cari au achitat anticipativ prețul lor. Prețul de prenumerare (1 fi. de fascicol, 10 fi. de tom) este a se trimite la librăria W. Krafft în Sibiiu (Nagy-Szeben). Abonamente cu preț redus nu se mai primesc.