TRANSILVANIA




ORGANUL

 ASOCIAȚIUNII PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ Șl CULTURA POPORULUI ROMÂN

Dibectob: Dr. C. DIACONOVICH.



-ĂUZ1VJ.1 al SZZZZ"^TIZI-Iea

1897.




Editura Asociațiunii.





SIBIIU, 1897.


TIPABIUL TIPOGRAFIEI ARCHIDIECESANE.

Sumar.


Partea

pag.


I- Sciință, literatură, artă.

    Academia Română, sesiunea generală

        din 1897                              70

    Alexandri, Vasile, cu portret, studiu

        lit. de M. Străjan                     7

    Apa de pomană, credință popor., de

        Liuba-Jana.                           21

    Bacilul ciumei                            25

    Băile, din istoria B-lor. de Dr. G. Vuia  79

    „Clubul sciințific" din Viena             23

    Concurs literar, pent. Hibliot. teatrală 146

    „Die Erde und ihre Vdlker" despre re-

        gatul României, trad de N. Togan     137

    Dietetica pop , avis lit. de S. Stoica
    Efectul alcoolului de Dr. A. Bordia      160

    „Grui Sânger'¹, o variantă de V. Onițiu 157
    Mișcarea literară, in Transilvania,

        1896/7 v partea oficială, pag 164

    Petrea Pățitul, pov. din popor, "de

        G. Todică                             66

    Poveste despre bărbatul, care a sciut
        limbi multe și despre pățaniile lui cu
        nevasta-sa, de G. Todică             142

    Presa română,                             25

— Silași, Gregoriu,' Dr., schiță biografică 19
    Statistica sanitară română de Dr. I.

        Felix (Dare de seamă)                 33

II.  Istorie.


   Aspirațiunile naț. ale Românilor, de

        Jancso Benedek partea I recens. 26

    Documente istorice, <i) despre trece-
        rea românilor ard. la Unire, publ.
        de I. Vajda Voevod                  64

        //') despre prigonirea românilor în
   fundul regiu, publ. de N. Togan 167
   lancu, Avram, biogr. de I. St Șuluțiu 83
   — ultima scrisoare, de I. St. Șuluțiu     17

     — și P. Vasvâri, de I. St. Șuluțiu      40

    Hr-s. David, baron de Mareina. schiță
        biografică, de (nt).               148

III. Economie.

   „Albina" lubileul de 25 ani               49

   Procent, promil, interese și teoria con-

        turilor curente, stud. de I C. Panțu 171

■ ' Scoale industriale, de Dr. P. Spân _     165


literară.

|                                         pag-

IV.  Dări de seamă.

Academia maghiară, publicațiunile 43

Agrologia sau agricultura generală, de
      Dr. George Maior                         123

Chestiunea națională, de Dozsa En-
      dre, reeensiune                          45

„Enciclopedia română" dări de seamă
      vedi sub „Astra"

Explorările arctice ale 1. Fr. Nansen 47

„Istoria Ungariei", manual de Dr. Nic.

      Pop, reeensiune                     46

Limba română, originea ei, de Dr. G.

      Alexics, reeensiune                    44

„Literatura și arta română", recens.         24

Originea Românilor, desl. chestiunii,
      de ,D>\ L Rethy, (Reeensiune)        44

    ’■ • * * f- ; k .

Programul politfc6i naț. în Ardeal
      și Secuime * de G. Beksics, recens. 46

■ Sângeorgiu, băile alcalino-muriatice,
      reeensiune                          124

„Verein fiir siebenhiirgischc Landes-
      kunde", publicațiunile voi. XXV 46

V. Astra.

(Din sinul Asociațiunii)

Adunarea generală extraordinară:
   — avis                                   30

   —   raport                                48

   —   dela Mediaș raport                   129

Casa națională, inițiarea                     1

   —   raportul comis, (vedi și part ofic.,) 73

Despărțemintele și agent. Asociațiunii      133

„Enciclopedia română" fasc. III.             48

   -   fasc. IV.                             72

   -   fasc. VI                             216

Hannia loan, schiță biografică               61

La finea anului                             153

Pro domo, (la adresa „Tel. Rom.")            30

   —   (la adresa („Unirei")                214

Școala de fete, programa și examenele
      din 1896/7                          125

Șuluțiu Dionisiu, necrolog                  127

*

La ua. 1.


r.


Partea

pag-


  Abrud, desp., prot. ad. gen.               278

  „Academia română," (300 lei din fon-

       dul loan Scorțianu)                   233

  Activitatea literară a Asociațiunii        222

  Adunarea generală din 10 si 11 Martie

       1897 (convocarea)                       1

   —    estraordinară din 10 Martie 1897

       proces verbal                          53

   —    din 11 Martie                         55

   —    a Asociațiunii. Programa             152

   —    din Mediaș, proces verbal șed. T. 199

   —    »     »       »     »      » II- 202

   -    n             „     „      „ HI- 208

   — la Beiuș                                313

  Ajutoarele de 25 fi., conferirea           158

  Ajutorarea școalelor confesionale          222

  Alba-Iulia, desp . protocol, ad. gener. 244
  „Albina", 1000 fl. pent școala de fete 86
  — donează _20,000 fl. pentru inter-

       natul de băieți                       154

  Albini Septimiu, procesul                  239

  Apel la autori și editori                   76

   —- colecțiuni de reviste și ziare          77

f, Avram lancu, exarândarea realităților

       ]ui                                    63

   —    comori găsite, sentința tribunalului 149

   —    lăsămăntul, propuneri de vândare    21'*

   —    „ licitațiunea                       285

  Belloescu Stroe S, din Săcele, dă-

       ruiesce 20,000 franci                 203

  Belloiu Stana și Stroe, fundațiunea        221

  Benedek, Jancsd Dr., dăruiesce cărți       262

  Berger, I. C., contul pentru scaune          4

  Berinde Sam., cedează „Transilvania"

       în favorul scoalei în Telciu           86

  Beșa, Pavel, taxa pe 1896                  276

  Bibliographia Hungariae                    275

  Biblioteca, cărți dăruite             161, 259

       cărți legate                          163


oficială.

pag.

Biblioteca publicațiuni intrate în sem.

      II. 1896      ’                      43

„    „ „ I. 1897       165

Bibliotecarul, raport despre sem. II.

      1896                                 15

  — raport pe semestrul I. 1897          155

Blagailă, Angel, cere ajutor            277

Blaj, desp., protocolul din 9 Aug. 1896   5

  — desp. prot. ședinței comitetul, dela

           8 Novembre 1896                 10

  —    „  prot. șed. corn, din 7 Martie   69

  —    „  prot. șed. com.                239

„  prot. adunării gener.          252

  — direcțiunea gimn. român (stipend.

           Gr. Todică)                     13

Bogdan, G. Duică, membru suplent.


     abdieere                              198

Bologa, Vas. Dr.,    secret. II., abdieere 164

Brad, desp., prot. adunării gener.         254

Bran, desp., adunarea gener.               281

Brașov, archiva orașului, trimite cărți     90

— mulțămesce pentru publicațiuni           258

Brote, Aurel Dr.,    f                     301

Budgetul pro 1898                          139

— la comisiune                             162

— aprobat                             208, 223

Butean, loan, cere „Transilvania"          243

„Carmen Sylva", societatea acad.            69

Casa din str. Morii Nr. 6, aprobarea       222

  „      „      „   „ contractul            41

Casa națională, propunerea                 182

— raportul comisiunii,           84 208, 263

—    si internatul de băieți, comisiunea   223

Cassarul, consemnarea membrilor Aso-
     ciațiunii                               3

—   rațiociniul despre ajutoarele pentru
     învățăceii meseriași                       3

—    chiria locuințelor                     41

—    rațiociniul pro 1896                   52

—    închiriarea casei de sub Nr. 6   67, 87

V

                                             pag.                                           P«g  
Cassarul operat, cassei în cuart. 1.1897  70      Deac, loan, paroch, plânsoare              47 
--- urcarea chiriilor                     91      Densușan, Aron, trimite „Istoria lim-         
--- lumina electrică                      91      bei și literaturei rom.“                   87 
--- despre donațiunea lui Marincaș V.     198     Dergea, protopopiat gr. cat. membru           
Ciachi-Gărbău, desp., constituirea        241     pe viață                                   241
Cioban Maria, cere numire definitivă      46      Despărț&nintele, organisare                222
Cioran, Petru Dr., dăruiesce eărți        261     --- raportul comisiunei de organisare      225
Cluj, desp., adun, generală               50, 246 --- Instrucțiunea de organisare            234
--- direcțiunea, 15 fi. pentru „Povești           --- Regulament                             292
din popor11                               51      Deva, desp., prot. adun. gen.              256
--- (+ Dr. Grigorie Silași)               51      Diaconovich, Corn. Dr., dăruiesce cărți    261
--- pretensiuni restante                  290     Dicso-Sz.-Martin, desp , prot. eom.           
Cohalm, desp., protoc. adun, generale             din 1896/7                                 275
din 1 August 1896                         14      Dima, George, concediu,                    274
---             prot. comit.              160     Direcțiunea finanțiară, (lăsămentul           
---       „ prot. adunării gener.         245     Marincașiu Vas.)                           160
Comitetul central, convocarea adun.               Disertațiunile insinuate la adunarea          
gen. extraordinare                        1       generală din Mediaș                        201
--- ședința din 14 Ian. 1897              2       Distribuiri de publicațiuni                164
---   „     „ 21 Ian. „                   4       „Economul*1 emisiunea a doua               151
---       ,.4 Feb. „                      40      Făgăraș, desp., prot. comit.               242
- „    , 13 „                             42      ---        „ prot ad gen și eom. c.        280
---       ,.4 Mart. „                     45      Filep, G. lăsămentul (propun. Stanciu) 90, 240
îi 22     „        ,.                     63      Frâncu, Amos Dr., vot separat               70
iî         îi 25     „        „           66      Funcționarii, alegerea                     284
»      »   3 April „                      68      Georgievici, Maria, cere ajutor            240
---   „ extraordinară din 12 Aprile               Gherla, desp., activarea              90, 277  
1897 (I. Hannia, f)                       74      Gomboș, losif, trimite arenda              277
--- ședința din 13 Maiu 1897              84      Hațeg, desp. prot comit.                    68
„      „ 10 Iunie „                       88      - adun gen.                                244
-  „     „12 Iulie „                      146     Hațegan, loan, protop. Dergei              278
---           17                          157     Inchiriarea casei cumpărate, rap. com.      45
tf         n A1 n       n                                                                       
__              91                        163     Indicile alfabetic, presentarea lui          4
„      n         n     n                                                                        
---   „     „ 12 Aug. „                   164     Internatul de băieți                       196
                   9Q                                                                           
        »      n         n     n          198     Istrate, Dionisiu, cedează „Transil-          
■--- r>      n 28   „                     214     vania11 bibliotecii din Nepos               69
---   „     „ 30 Septem. 1897             217     Krafft, W., dăruiesce „Albina Carpa-          
---   „     „ 28 Oetobre „                225     ților11                                    259
71          71   30       71           77 237     Leah, Nicolae, cere ajutor                 149
---  „     77  4 Novemb „                 262     Lita, losif, ofere diare                   259
~    ,,      ii 2 Dec.      „             273     - taxe                                     289
77         77     0    „           „      285     Liuba, Alex., stipendiat                   239
-   „     „ 16 „ 1897 (Dr. A.                     Liuba, Sofroniu, („Topografia satului         
Brote, t)                                 301     și hotarului Maidan" 33 exempl.)           15 
Consistorial archid., din Sibiiu reeo-            Luca, Raiila, cere ajutor                  242
mândă,, Enciclopedia"                     8       Lugoș, comitetul aranjator                 47 
--- numesce catechet p. școala de fete    218     Lumina electrică, antieipaț de 800 fi.     52 
Convocarea adun, generale                 93      --- raport, comisiunei despre instalare    89 
Cosciuc, M., cere loc gratuit în Internat 243     - instalare                                146
Crasna, școala, cere ajutor               278     Maior. George Dr., „Agrologia11            147
Cristea, loan, eompactor                  278     Manciu, Petru, dăruiesce <jiare            258
Dascăl, Cornel, chitanța pro 1896         12      Martin, V.; cere ajutor de 25 fi. la an    86 


VI

                                          pag.                                            pag.  
Mediaș, desp , prot. comit, cerc. 11, 152,159   Roman, fundațiune                           15 
--- comitetului arangiator                163   Romul Simu, ofere jurnale                   161
- Programa pentru adunai-, generală       165   Rusu, Octavian Dr.. adv., contractul           
Membri, conspectul cuart. I. 1897         75    cu Maria Weindel                            41 
n          » 1^. r                        92    Școala de fete prot. corp, didactic din        
--- fundatori                             216   31 Oct. 1896                                2  
--- pe viață                              214   - din 30 Dec. 1896                          4  
--- ordinari                         214, 216   --- din 16 Ian. 1897                        5  
--- comitetului                           213   |--- din 8 Ian. 1897.                       45 
Mica, Emilian, ofert       66, 149, 260,  275   --- din 31 Martie 1897                      85 
Moga, Ana, în causa chiriei               147   --- din 13 Aprilie 1897                     85 
Moga, Vasilie, taxa de membru             277   --- programa examenelor                     88 
Mokesch, Selma, instr. în pian            274   --- încheierea anului școlar                148
Muntean, Joachim, oferă diare             258   --- clasificațiunile                        148
--- loan, medic, membru pe viață          203   --- programă                                151
Mureș-Ludoș, desp., prot. din 17 Dec            --- 10 stipendii                            153
1896                                      8     --- rațiociniul                        155, 160
--- adun. gen.                            150   --- director definitiv                      162
Mureș-Oșorheiu, desp., prot ad. gen.      253   - examenele de emendare                     219
Mureșianu, A.Dr., eontraprop. (e. stat)   53    --- ref. la economia de casă                222
Năseud, desp., prot adun, gener.          254   --- a doua guvernantă, proces verbal        232
Oficiul de dare, competența erarială            --- Lexiconului Pallas                      232
de 473 fi.                                51    --- festivități școlare, examene private    237
„Oltean** fund, spese procesuale          233   --- proiect de budget pe 1897,98            263
Onișor, Victor, oferă jurnale             258   --- prot. din 26 Oct.                       273
Orăștie, desp., prot. adun. gen.          243   --- „ din 24 Nov.                           274
Particular de spese, a funcț Asociat.     224   Scontrarea cassei                           3  
„Petru Maior** societatea de lectură      243   Școalele confesionale, ajutorarea lor       222
Pop, Gavr., ajutorarea școalelor popor.   159   Sebeșul-săsesc, desp.. prot din 15 Nov.        
Pop Reteganul, loan, manuscripte 68,      201   1896                                        7  
Pop, Teodor, membru fundator              203   --- prot. adun, gen                         247
Popovici, loan. dăruiesce cărți           261   Secretar 11. alegerea                       291
--- abclice de post, cancelist.           291   Seliște, desp, așterne taxe pe 1896         11 
Preda, V. Dr., lăsămentul Avr. lancu      9     --- prot. comit, din 26 Dec. 1896           13 
Premii pentru tractate poporale           86    --- adun, gen                               250
--- publicare de                          221   Servitorul, urcarea simbriei                3  
Pușcariu, 11. Dr., rap. despre Școala de        Sibiiu, Comis, administrativă, fondul          
fete                                     2, 46  regnicolar de pensiune                      6  
--- dăruiesce „Documente pent. limbă            --- desp taxe de membrii pro 1896           151
și istorie"                               261   ---  „ prot. adun. gen.                     288
Raport general, despre activitatea co-          --- orașul, representant                    288
mitetului central             95, 164,    199   Sighișoara, desp., prot. adun. gen.         257
--- despre biblioteca Asoc.               164   Șimleul-Silvaniei,desp., taxe de tnemb.     68 
--- despre mișcarea literară              164   --- prot. adun, generale                    249
--- general, comisiunea exam.             204   Sodalii, rom. din Sibiiu, reuniunea            
Rațiociniul pro 1896               129,   208   cere cărți                                  259
--- raportul comisiunii                   154   Statutele, proiect de modificare            42 
--- aprobat                               223   --- tex* ui                                 169
Reghinul-săsesc, desp., prot. ad. gen     251   --- raport despre aprobare                  198
Regulamentul afacerilor interne 262,      265   --- modificate, punerea în lucrare, rap.       
--- pentru adunarea generală              290   comisiunii                                  228
--- pentru despărțeminte                  292   Simu, Romul, ales cancelist                 291


VII


pag.


pag-


Stâ,ngaciu, Miron, cere ajutor              68

Stipendii, conferirea                      218

Stipendiștii, legitim, sporul pe 1896/7 153, 217

Stoica, Simeon, „Dietetica popor.“         159

Strajan, M., dăruiesce eărți               261

Șuluțiu, I. St., biografia Avram lancu 151
— remasul lui lancu                        156

—    biografia lui Avram lancu             217

Tămaș, loan, trimite taxa                   89

Taxe de membri cuart. IV. 1896              16

—    restante pro 1896                      71

—    pe cuart.. I. 1897                     71

—    pe cuart. II. 1897                     92

Telegrame de felicitare la adunarea
     generală din Mediaș                    201

Tipărituri, spese                          162


Todică, Gavriil, legitimează sporiul 242, 277

Togan, Nic , bibliotecar remunerațiune 155
„Transilvania¹¹ contul pe sem. 1. a. c. 161
— societatea trimite 200 fi.            70, 71

—   ajutoare pentru meseriași           278

Trimbițoniu, N., elaboratul „Viața și

    luptele lui loan Huniade Corvinul¹¹  150

Vancu, Petru, trimite monete vechi       160

Vasiliu, Alexandru, dăruiesce cărți      262

Vlad, Simion, oferă cărți                260

„Vlădeasa“ institut de credit            240

Vuia, G. Dr., („Dietetica poporală¹¹)     12

Vulc, Maxim, cere stipendiu              239

Wagner, Sainuil, achitare pentru feres-
    trile noue                            146

Zagra, „Reuniune de cetire¹¹            . 155

                TRANSILVANIA




ORGANUL ASOGIAȚIUNII TRANSILVANE

PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN.

Nr. I.   Sibiiu, lan. — Febr. 1897. Anul XXVIII.


O CASĂ NAȚIONALA.

     Raportul secretarului I al Asociațiunii despre mișcarea
noastră literară, presentat la adunarea generală din Lugoș,
constatând că studiile istorice și etnografice de un timp încoace
stagnează cu totul în sinul poporului nostru, a accentuat
între altele: necesitatea înființării unui Museu național al Ro-
mânilor c'iscarpatini și a exprimat părerea, că cel mai compe-
tent și poate unicul factor chemat pentru a pune basa ace-
stei instituțiuni, este Asociațiunea Transilvană.

     Aceasta idee, remarcată în special de comisiunea exmisă
pentru examinarea raportului general, a fost salutată la Lugoș
„cu cea mai mare bucurie⁴⁴ și, primind astfel aprobarea adu-
nării generale, la tot cașul are să preocupe organele Asocia-
țiunii și mai ales comitetul central, care în toamna anului
trecut a cumpărat un nou intravilan în apropierea nemijlocită
a caselor Asociațiunii din Sibiiu și va ave să decidă în timp
apropiat asupra menițiunii acestei realități.

     Este deci la timp, ca și organul de publicitate al Aso-
ciațiunii să se ocupe cu acestă chestiune și să inițieze discu-
tarea ei în cercuri cât mai largi.

     Ori-ce popor, care pe pământul unde locuiesce are un
trecut fie cât de modest, care are patrie și istoria sa națio-
nală, fără îndoială trebue să aibă și comorile sale naționale.

     Relicuiile timpurilor glorioase și ale bărbaților mari au
fost în totdeuna, pentru toate națiunile, comori prețioase,
cari chiar și în evuri de barbarism — întru cât s’a putut —
1

2


au fost ocrotite și păstrate pentru posterioritate, iar cu îna-
intarea culturei au format și formează un obiect de deosebită
îngrijire a statelor și a societății culte.

     Astfel astăzi nu mai există stat ori popor cult, care —
fie cultura lui cât de tineră — să nu-și fie ridicat un adăpost
pentru păstrarea clenodiilor trecutului seu, pentru scutirea de
peire a relicuiilor moștenite dela bărbații săi mari, pentru mo-
numentele culturei sale, și pentru toate productele valoroase
ale muncii sale naționale.

     Numai noi Românii ciscarpatini, popor autochton în țara
ce o locuim, formăm în această privință o regretabilă excep-
țiune, care dacă se și poate explica în urma vitregimei trecu-
tului nostru, — la nici un cas nu se poate scuza pentru present,
când am început a ne validita și cerem să fim considerați
de națiunile conlocuitoare și de lumea mare ca un element
de cultură și ca popor consciu de menițiunea sa națională.

     Este o datorie de onoare în special pentru generațiunea
actuală a suplini cea-ce în trecflt nu s’a făcut, ori nu s’a pu-
tut face, pentru-că chiar în deceniile noastre, și chiar pentru
lipsa totală a monumentelor vieții și existenței noastre națio-
nale, ni-a fost contestată originea, limba, istoria noastră na-
țională, cu un cuvent totul, la ce un popor trebue să țină
ca la onoarea și mândria sa.

     Ar fi o dovadă de negligență și nepăsare întru împlini-
rea datorințelor noastre naționale, ar fi un adevărat păcat
național, dacă noi nici în fața acestor atacuri nu am sei să
ridicăm un adăpost cât de modest pentru comorile noastre
naționale, pe când popoarele conlocuitoare, chiar și cele mai
tinere în această țară, lucrează înaintea ochilor noștri, cu zel
neobosit și cu jertfe demne de toată recunoscința, la ridicarea
de noue și noue instituțiuni, chemate a păstra pentru po-
sterioritate toate monumentele prețioase ale trecutului și tot
ce poate servi ca document al culturii și muncei naționale
a generațiunilor noue.

     în Ungaria și Transilvania, și în special în ținuturile lo-
cuite de Români, nu mai există aproape nici un comitat, care
în capitala sa, de multe ori foarte modestă, să nu fio ridicat
im museu cu scop ca, pe lângă colecțiunile mari și generale

3


din capitalele țării, să servească ca scut pentru păstrarea
monumentelor de interes restrins local.

     Seim bine, că toate aceste instituțiuni, . mici și mari, nu
numai că nu dau o îngrigire specială intereselor particulare
românesci, ci din contră numai rar se pot emancipa în lucrarea
lor de tendențele dominante pe alte terene ale vieții publice.

     Ar fi deci din partea noastră o prea mare nepăsare, dacă
am lăsa în grija acestor instituțiuni străine sarcina de a pă-
stra urmașilor noștri ceea-ce pentru aceștia ca Români va fi
de interes și de valoare, și nu ne este permis a susține starea
de astăcji, în care trebue să adunăm isvoarele istoriei și cul-
turei noastre din ceea ce alte națiuni au păstrat, întru cât a
cerut-o interesul lor, și din ceea-ce din grația lor, și întru cât
ele află de bine, ni se pune la disposiție.

     Este adevărat, că instituțiunile și societățile culturale din
regatul român au întemeiat, susțin și îmbogățesc pe cji ce
merge numeroase și valoroase colecțiuni și musee, cari își
estind activitatea lor și asupra ramurei ciscarpatine a popo-
rului român și recunoascem bucuros, că mai ales pe terenul
culegerii isvoarelor și monumentelor istoriei noastre, s’a des-
voltat și se desvoaltă și astăcji o lucrare valoroasă și impor-
tantă pentru întreg neamul românesc și în special și pentru
noi cei de dincoace.

     Această împrejurare însă nu ne poate dispensa dela îm-
plinirea datoriilor naționale, ce le avem și noi în aceeași mă-
sură ca Românii din alte țări, — cu atât mai vertos nu, pen-
tru-că aici la noi sunt de săvîrșit o mulțime de lucrări, ce
numai noi le putem face, nu însă și cetățenii unui stat străin.

     Nu este lucru nici patriotic, nici realisabil de a duce
preste frontieră tot ce avem noi scump și de valoare și nu
poate fi nici rațional, ca monumentele noastre naționale să
fie adăpostite în orașe îndepărtate, unde la nici un cas nu
li-se va pute atribui acea importanță și valoare, ce li-o atri-
buim noi, și unde cei ce le-ar pute vede, nu le vor pute
apreția, pănă când noi, cari le-am sci apreția, vom sta de-
parte de ele.

     Instituțiunea ce ne preocupă nu este însă numai de im-
portanță pur istorică, ci își are și părțile sale practice.


1*

4


     Accentuăm în primul rând însemnătatea indiscutabilă a
colecțiunilor etnografice pentru desvoltarea industriei de casă. Seim
ce avent a luat această industrie, când Regina României,
aprețiând frumseța neîntrecută a articolelor produse de fe-
meia română, a atras asupra lor atențiunea lumei culte.

     In cele mai mari orașe există magazine, unde productele
industriei române de casă se cumpără cu prețuri foarte con-
siderabile. O colecțiune etnografică, întocmită cu pricepere
și gust, fără îndoială ar contribui în mesură mare la desvol-
tarea acestui ram important al muncii române.

     Un alt moment de însemnătate practică este, că unica
noastră bibliotecă publică, biblioteca Asociațiunii, în anii din
urmă — îmbogățindu-se prin lăsămintele Barițiu, Mangiuca,
Moga, etc. — a început a lua un avent îmbucurător, încât
d’abia mai încape în localitățile modeste, ce le ocupă astăcji.
Dându-i-se toate condițiunile desvoltării: îngrijire conscienți-
oasă, localități potrivite, și întocmirile necesare pentru a pute
sta fără întrerupere la disposiția publicului, negreșit că această
bibliotecă în scurt timp ar primi numeroase și valoroase do-
națiuni atât în cărți, cât și în documente și preste câte-va
decenii ar pute ajunge la o netăgăduită importanță culturală.
Și în această privință avem lipsă de o acțiune cât mai grabnică,
căci preste un deceniu-doue poate că nici nu va mai fi
cu putință a asigura pentru posterioritate monumentele re-
nascerii și începuturilor noastre culturale, cum ar fi spre ex.
colecțiunea completă a presei noastre periodice, — o adevă-
rată comoară pentru istoria seclului present, — actele și do-
cumentele referitoare la înființarea instituțiunilor noastre cul-
turale, și multe altele, cari deja astăcți se găsesc numai cu
greu și preste scurt timp nu se vor mai pute găsi de fel.

     în fine mai amintim la acest loc și împrejurarea, că atât
aici în Sibiiu, care — fără îndoială — a devenit un centru al
vieții noastre naționale, cât și în celelalte orașe locuite de
Români, nu avem o singură localitate proprie, unde ne-am
pute aduna la o representațiune teatrală, la un concert, la o
mică exposiție, la o adunare culturală ori socială, fără să fim
avisați la grația și discrețiunea străinilor și expuși exploatării,
ba de multe-ori chiar la mai reu. Nici una din numeroasele

5


noastre instituțiuni, corporațiuni și societăți, nici chiar Aso-
ciațiunea Transilvană nu are un local propriu corespuncțetor
trebuințelor sale și, de câte-ori se ivesce necesitatea, trebue
să colindeze pe la uși străine, pentru a cere Musei și culturei
române scut și adăpost pe câte-va oare.

     Este deci mai pe sus de ori-ce discusiune, că avem să ne
îngrijim: ca cel puțin în unul dintre orașele locuite de Ro-
mâni, în central cel mai de frunte, să avem o localitate pro-
prie, întocmită și reservată numai pentru trebuințele noastre
culturale și sociale.

     Dar credem că este de prisos a aprofunda chestiunea cu
această ocasiune prin cercetarea și ilustrarea tuturor detaiu-
rilor sale. Deja din observările fugitive, ce le-am înșirat, re-
iasă pănă la evidență de o parte favorurile și necesitatea ri-
dicării unei case naționale a Românilor ciscarpatini, iar de
altă parte datoria generațiunii actuale de a pune basele acestei
instituțiuni, ca să schimbăm odată stările de astăzi, în cari
nu avem nici patru păreți proprii, între cari am pute adă-
posti și păstra un document ori obiect de însemnătate istorică,
ori un product de valoare al muncei noastre industriale, artis-
tice ori spirituale, sau ne-am pute aduna în liniște la o lu-
crare culturală ori socială.

     Pentru noi întrebarea poate fi numai: dacă înființarea’ ace-
stei instituțiuni este ori nu posibilă, dacă dispunem ori nu de
puterile recerute pentru realisarea ei.

     La această întrebare credem, că nu se poate răspunde
decât numai afirmativ. în fine suntem un popor de trei mi-
lioane de suflete, — un număr care întrece poporațiunea mai
multor state și regate independente, — avem institute finan-
ciare, cari învîrtesc 100 milioane fiorini pe an, avem mii de
preoți și învățători, sute de advocați, medici, proprietari, co-
mercianți și alți inteligenți, susținem mii de institute de în-
vățământ fără nici un ajutor din partea statului, și am creat
fonduri culturale de milioane fiorini.

     Ar fi o insultă pentru un popor cu asemene puteri, dacă
am susține că nu este în stare să ridice o modestă casă pentru
adăpostirea clenodiilor sale naționale. Deci nu putem crede
că o inițiativă, luată dela loc competent pentru realisarea

6


acestei instituțiuni, să nu fie sprijinită și îmbrățișată de întreg
poporul nostru.

     Băncile noastre, cari manipulează averea noastră națio-
nală și din această avere realisează an de an un profit de un
milion de coroane, dacă ar jertfi în decurs de 10 ani numai
2% din profitul lor, adecă o sumă care întru nimic nu poate
altera dividenda și reservele lor, ar pute să amortiseze prin
aceste contribuiri un capital de fi. 100,000, o sumă suficientă
pentru acoperirea în mare parte a speselor zidirei.

     Fondul de teatru român, care independent de alte cor-
porațiuni abia își va pute realisa scopul, nici chiar preste
mai multe decenii, nu s’ar pute folosi mai corespunzător me-
nițiunii sale, decât întrebuințându-se spre adaptarea casei na-
ționale cu o sală acomodată pentru representațiuni artistice,
în care Musa română, mânată astăcți dela poartă la poartă
și din crijmă în crijmă, să-și găsească un demn adăpost.

     Restul mijloacelor, ce se va mai recere pentru realisarea
instituțiunii de care vorbim, se va pute suplini fără greutate
din donațiunile națiunii, care a sciut să jertfească și pentru
scopuri cu mult mai neînsemnate și mai puțin mărețe, — de
multe ori chiar și fără a avea liniștirea, că jertfa ce o aduce
se va și folosi pentru scopul, cărui a închinat-o.

     Se ne facem deci datoria ce ni-o impune reputațiunea
noastră de element dornic de cultură și civilisațiune. Cei che-
mați, și în primul rând comitetul central al Asociațiunii, care
este representantnl aspirațiunilor noastre culturale și care
chiar în cjilele aceste are să decidă asupra menițiunii unei case
naționale, facă să dispară deasupra reputațiunii noastre nați-
onale umbra, ce caracterisează popoarele nomade: că nu pot
lăsa urmașilor lor creațiuni durabile, pentru-că nu sciu pă-
stra ce au moștenit dela antecesorii lor.

     Noi, așa credem, avem ce păstra, Trecutul nostru bimi-
lenar pe acest păment, ori cât de deplorabilă a fost în ge-
neral situațiunea poporului nostru, își are epocele și momen-
tele sale falnice, ale căror urme avem să le conservăm pentru
posterioritate. Secolul present este secolul renascerii noastre
culturale și va semnala pentru timpuri îndelungate o epocă
nouă și importantă în viața poporului român. Monumentele

7


începuturilor noastre culturale și relicuiile figurilor mari, cari
au creat această epoca, sunt și vor fi, mai ales pentru genera-
țiunile viitore, comori neprețuite, cari trebuesc scoase din praful
podurilor și cămarelor și adunate la locul ce li-se cuvine.
Trecând prin museele și colecțiunile ținuturilor locuite de Ro-
mâni și ale capitalelor imperiului, dăm de nenumerate urme
prețioase ale muncii românesci, păstrate de străini nu din
interes pentru poporul nostru, nu din iubirea și alipirea ce o
are tot neamul pentru al seu, ci numai pentru valoarea lor
intrinsecă. Portul țăranului român și productele industriei
sale de casă sunt giuvaerele cele mai frumoase ale colecțiu-
nilor etnografice, cu toate că au fost adunate numai incidental,
fără priceperea și fără predilecțiunca pentru causa, ce se re-
cerc la o asemene lucrare și ce străinul pentru causa noastra
nici când nu o va pute desvolta în aceeași măsură ca propriii
fii ai națiunii noastre.

        Da, avem, avem mult de conservat și a noastră este da-
   toria de a conserva ce este al nostru.

        Să grijim, ca generațiunile viitoare să nu ne poată în-
   vinui, că nu le-am păstrat ceea-ce părinții noștri au lăsat de
   moștenire nu numai pentru noi, ci și pentru fiii noștri.

{ p. (.rr.rp ‘■'b

VASILE ALEXANDRI.

        Sunt oameni, a căror viață este intim țesută cu viața națiunii, din
   care s’au născut. A vorbi despre ei însemnează a face istoria timpului
   lor. Unul din acești oameni este Vasile Alexandri. Vorbind astădi des-
   pre dînsul, n’am pretențiunea de a povesti viața lui, cu atât mai puțin
   de a face o expunere critică a operelor sale. Eu voiu fi foarte mulțămit,
   dacă voiu pute împlini rolul unui modest grădinar care, presentându-ne
   un buchet de fiori bine ales, ne atrage luarea aminte asupra grădinei
   ce cultivă; și dacă, în seceta de ideal și simțeminte naționale și în fața
   curentului pesimist, cosmopolit, bolnăvicios, sau cum veți voi să-l nu-
   miți, care s’a introdus astădi în literatură, voiu pute face să crească în
   inima tinerime! îndemnul de a ceti și a studia scrierile lui Alexandri și
   contemporanilor sei, pline de acele idei înalte și simțeminte nobile, cari
   au creat România de astădi și au pus temelia României de mâne.

        Alexandri s’a născut lângă Bacău, într’o seară senină din Iunie
   1821, pe când părinții sei, ca mai toți boierii din Iași, se retraseră spre
   munți dinaintea eteriștilor greci. împrejurarea de a se fi .născut în be-


9


jenie, cum se dicea atunci, în o trăsură care, acoperită de un coviltir,
servia de cameră mamei sale și sub care își avea adăpostul tatăl său,
încunjurat de patru argați înarmați, postați noaptea de pază sub patru
stejari în jurul trăsurei, această împrejurare pare a fi în o ciudată le-
gătură cu pornirea, ce avea poetul pentru călătorii, una din cele mai
mari plăceri ale vieții lui. încă de copil, o distracțiune deosebită a lui,
ca elev, era de a sta oare întregi în o trăsură din curtea pensionatului
și a se pierde cu gândirea- în orizontul depărtat, ce se deschidea înaintea
privirilor lui.

      Părinții săi, Elena și Vasile Alexandri, erau amândoi urmașii unor
familii de origine italiană și se distingeau prin calități superioare. Tatăl
poetului, ajuns prin meritele sale la înalta demnitate de vornic, era bun,
deștept și avea un gust ales pentru tot ce era frumos, mai ales pentru
frumusețele naturii; mama sa era renumită prin frumuseța, blândeța și
iubirea sa pentru musică, și prin o rară delicateță în maniere. Dela ei
a moștenit Alexandri, împreună cu bunăstarea materială, și geniul poe-
tic și frumoasele talente și calități morale, cari îl făceau atât de plăcut
în societate.

      Copilăria o petrecu mai mult la țeară, la moșia dela Mircești, pe
care tatăl poetului, încântat de priveliștea ei, o cumpărase dela unchiul
artistului Millo. Iarna întreagă familia se retrăgea la Iași, unde Alexandri
își făcu primele studii, ântâiu în casa părintească împreună cu M. Co-
gălnicean și Mateiu Millo, pe urmă fură duși câteși trei într’un pensionat
francez. Interesante informațiuni despre copilăria poetului se află în
corespondența sa cu amicul și tovarășul copilăriei sale, dl loan Ghica,
și în „Scrisorile“ acestuia.

      La etatea de 14 ani fu trimis, sub conducerea unui pedagog, la
Paris ca, luându-și bacalaureatul, să studieze medicina. însă, neaveiid
nici o aplicare pentru această sciință, cum nici pentru matematici și
jurisprudență, cari asemenea le încercase, le-a părăsit pentru a se de-
stina numai literaturii. Condus și încuragiat de primul său profesor,
Cotte, se dede cu tot adinsul studiului poeților clasici, antici și moderni,
pentru a-și completa educațiunea literară. Atunci înfloriâ romantismul
în toată vigoarea lui și sub influența acestui curent s’a deșteptat talen-
tul poetic al lui Alexandri. Primele scrieri, din cari s’a inspirat, fură
poesiile Iui Lamartine, romanele lui Chateaubriand și operele filosofice
ale lui I. I. Rousseau despre educațiune și societate.

      După 5 ani de studiu, din cari 2 pentru sciințe, 3 pentru litere, în
1839 pleca din Paris fără vre-o diplomă universitară, numai cu titlul de
bacalaureat în litere și cu un caiet de poesii în limba francesă. însă,
înainte de a se întoarce în țeară, trecu împreună cu amicii săi C. Negri
și Rolla, în Italia. Aci vădii Milanul, Florența, Roma și mai ales Ve-
neția, patria străbunilor săi, unde există și astădi un „palazzo Alessandriu.
Frumusețele Italiei, monumentele de glorie ale trecutului și minunile

10


artei deschiseră aci un nou orizont vederilor și sufletului seu generos și
entusiast.

      Cătră șfîrșitul anului 1839 se reîntoarse în patrie și după 5 luni
fii numit cap de masă la casa pensiunilor și scutelnicilor. în 1840 pu-
blica în „Dacia literară" a lui M. Cogălniceanu prima sa încercare în limba
română, „Buchetiera din Florența*¹, o suvenire din călătoria sa în Italia,
închipuirea vie și originalitatea descrierilor, limba curată, stilul dulce
și armonios al acestei novele, care întrecea tot ce se scrisese pănă atunci
românesce, revelau un talent superior. Dar revista fu suprimată după
un an de existență și, cu toate felicitările și încuragierile primite din
multe părți, Alexandri nu mai publică nimic pănă după 1842.

      în acest an avu nefericirea de a pierde pe mama sa, pentru care
avea un cult religios. Această durere îi inspiră poate primele poesii
lirice românesci, cum par a ne spune următoarele versuri:

                      ,.Căei inima mea astfel de jale e muncită
                     Și plânge cu durere, la tine când gândesc
                     O maică, ânger dulce, o maica mea iubită!
                     Tu ce-ai sburat din brațe-mi în leagănul ceresc . . .
                     Pierdut în întunerec, sub cerul plin de stele,
                     Lipsit de a ta ființă, ce zace în mormânt,
                     Eu ved în nori, în valuri, icoana vieții mele
                     Și gem cu-al nopții vent.

      Iar mai târdiu el spune prietinei sale iubite, Elena Negri:
                     „Tu porți un dulce nume și scump inimii mele,
                     Un nume ce mi inspiră un cult dumnedeesc
                     Și care me încântă ca harpele din stele,
                     Și care-mi pomenesce de mama, ce jelesc.“

      Starea sufletească a poetului din acea epocă, când dorul vag al
tinereței, farmecul frumusețelor naturei câmpenesci și lumina unei iubiri
născânde se amestecau cu durerea nevindecată pentru adorata sa mamă, —
este admirabil exprimată în elegia sa „0 noapte la țeară“, una din cele
mai frumoase în frumosul buchet al „Lăcrimioarelor^, scrisă în 1845, la
Mînjina, moșia lui Negri:

Am o inimă în lume,

Care sciu că me iubescc.

Conachi.

                      Frumoasă e câmpia cu dulcea-i liniștire,
                     Pentru acel ce fuge de a hunei amăgire,
                     Pentru acel ce caută un traiu neînsemnat!
                     Plăcut, plăcut e ceasul de griji ne’ntunccat,
                     Și dulce este viața ce curge lin, departe
                     De-al omenirii sgomot, de-a ei fumuri deșarte!

                      Când inima hrănesee o tainică dorință,
                     Când omul simte ’n sinu-i o crudă suferință,
                     O jale fără margini, un dor fără hotar,
                     Când zimbetu-i ascunde ades suspin amar,
                     Și mintea-i se deșteaptă din vis de fericire,
                     Pierdend ori-ce credință, ori-care nălucire; —

____ H_______

                       Ferice de acela, ce ’n tulburare-i poate

                       Pe-un cal să se arunce și prin văsduch să ’nnoate
                       Pășind peste-orizonuri, sburând peste câmpii.
                       Ferice care poate, departe de cei vii,
                       Să uite a sa ființă, să piardă ori-ce simțire,
                       Să nu mai facă parte din trista omenire!

•i"

                       Era o noapte lină, o mult frumoasă noapte,
                       Ce revărsa în lume armonioase șoapte
                       Și multe glasuri blânde în inimi deștepta;
                       O noapte de acelea, ce nu le poți uita,
                       Care aprind în suflet schinteie de iubire
                       Și pun pe frunte raze de îndumuedeire.

                       Eram .. . par’că sunt âncă!.. la oarele acele,
                       Când ochiul rătăcesce primblându-se prin stele
                       Și ’n toată steaua vede un chip gingaș, slăvit.
                       Atunci când visul sboară pe țerm nemărginit,
                       Când dorul trist unesce a lui doioase plângeri
                       Cu sfânta armonie a cetelor de ângeri.

*

                       Ca lampa aninată la poarta de vecie
                       Domnia în dulce taină a umbrelor făclie,
                       Vărsând văpaie lină ce lumea coperea.
                       Lumină mângăioasă 1 In ceruri ea părea
                       Menită ca să ducă pe căi necunoscute
                       Dorințele-omenirii în lung deșert pierdute !

*

                       Deodată-un glas de ânger, o sfântă armonie,
                       Plutind ușor în aer ca ventul ce adie,
                       Se coborî prin stele din leagănul ceresc.
                       Duios era și gingaș acordul ângeresc,
                       Căci inimele noastre saltară mai fierbinte
                       La dulcele seu cântec, l’aceste-a lui cuvinte:

                       „Ferice de acela, ce cu-o simțire vie,
                       „Slăvesce armonia și 'nalta poesie
                       „Ca desmîerdări plăcute de glas prietinesc.
                       „El poartă pe-a sa frunte un semn dumnedeesc,
                       „Și geniul seu gustă plăceri încântătoare
                       „Sburând la nemurire ca vulturul în soare.

                       „Dar mai ferice âncă ființa de iubire,
                       „Ce simte cu ’nfoeare a dragostei pornire
                       „Și ne ’ncetat e gata cu drag a se jertfi!
                       „Căci dulce-i dc a dice, când inima jelesce:
                       „Am o ființă n lume, ce sciu că mă iubesce !

      După moartea mamei sale Alexandri părăsi funcțiunea, ce-o avea
în Iași, și se retrase la moșia părintească dela Mircești, unde căuta mân-
gâiere. în liniștea și. tainicul farmec al naturii, în priveliștea vieții pa-
triarcliale a poporului dela țeară, atât de iubit de el, și cu deosebire în
tradițiunile și admirabila lui poesie, pe care începu a o studia și a o
aduna ca pe o comoară neprețuită. Aproape doi ani cutreerâ el câmpiile,

12


văile și plaiurile munților, când pe jos, când călare, trăind în mijlocul
poporului, luând parte la petrecerile lui, observându-i firea, datinele și
limba, și adunând cântecele lui din gura bătrânilor, flăcăilor și fetelor,
păstorilor și lăutarilor. După modelul acestor poesii și-a plăsmuit pri-
mele cântece, publicate sub titlul de doine. Astfel literatura poporană,
necunoscută sau desprețuită pănă atunci, care însă pentru școala ro-
mantică era un isvor de inspirațiune, deveni și pentru Alexandri factorul
cel mai însemnat al educațiunii sale literare și prin el, prin direcțiunea
dată de dînsul, ea ajunse a fi astăcli ceea ce trebuia să fie dela început,
temelia literaturii noastre naționale.

      Meritul poetului pentru această revelațiune a geniului național este
cu atât mai mare, cu cât lucrarea sa nu era apreciată și încuragiată de
cătră publicul de atunci; din contră, noul său fel de poesii erau întim-
pinate cu nepăsare și cu dispreț. Unele persoane cu mai mult gust,
mai ales din sexul frumos, le aflau ce e drept frumoase, regretau însă
că „sunt prea țerănesci;“ iar alții îi imputau că „voesce să introducă
coliba în palat“.

      Poesia lui Alexandri era în adevăr semnalul unei revoluțiuni lite-
rare, care aducea cu sine o altă revoluțiune, socială. Din damele ro-
mâne de atunci una singură vedea frumusețea și însemnătatea poe-
siilor lui Alexandri și adânc mișcată la cetirea lor, felicita pe poet în-
demnându-1 să meargă pe această cale, căci „a fi poet național e cea
mai mare glorie.* Era Elena Negri, sora lui C. Negri, căreia poetul îi
închina în urmă pentru vecie musa împreună cu inima sa și-i crea fru-
mosul monument al „Lăcrimioarelor*.

      După ce cu ajutorul unor amici, maî ales al lui A. Russo, a adunat
o mare parte din poesiile poporane, pe cari le numia „o avere națională,
demnă de a fi scoasă la lumină ca un titlu de glorie pentru nația ro-
mână;* le-a coordonat și le-a publicat în prima edițiune la 1852, iar la
1862 în a doua edițiune adausă.

      însă, înainte de a se publica românesce, o parte din aceste poesii
au fost traduse și scoase Ia lumină ântâiu în limba franceză de însuși
culegătorul, apoi în limbile germană și engleză; și „fiind pretutindeni
bine primite și admirate, ele au deșteptat luarea aminte a oamenilor
erudiți și au contribuit mult a atrage simpatii meritate asupra nației
noastre, de atâția secoli uitată și părăsită pe marginile Orientului*.

      îndreptarea făcută de Alexandri poesiilor poporane, care i-se im-
putează ca un defect, este în realitate un merit; ce e drept un merit,
care nu-1 poate ave decât un poet popular ca el, pentru că fără a schimba
întru nimic caracterul lor de creațiuni ale poporului, nici în limbă, nici
în stil, nici în cuprins, el ne-a lăsat în colecțiunea sa cele mai frumoase
poesii poporane, demne de a servi ca model poesiei culte.

      Pe la 1843, numit director al teatrului din Iași, împreună cu C.
Negruzzi și M; Cogălniceanu, Alexandri începând să lucreze și pentru

13


teatru, îndruma și poesia dramatică pe o cale mai adevărată. Ce e drept,
vodevilele, cântecelele comice și toate piesele sale pănă la comedia Boierii
și Ciocoii și drama Despot Vodă, sunt departe de a ave valoarea literară
a poesiilor sale lirice. Un însemnat defect al lor, între altele, este imi-
tarea limbei stricate a persoanelor străine puse pe scenă, ovrei sau greci,
în schimb însă repertoriul său dramatic este o interesantă colecțiune de
documente pentru istoria acelei epoce. Multe tipuri dispărute acji, cari
representau obiceiurile, năravurile, ideile, prejudiciile și frământările
societății de atunci, sunt bine oglindite în teatrul lui Alexandri dintre
anii 1843 și 1866. în unele caută să deștepte mândria națională și as-
pirațiunile cătră un viitor mai bun; în cele mai multe lovesce abusurile
și vițiile, și ridiculizează cu mult spirit atât pe cei ce țin la relele de-
prinderi și prejudiții ale trecutului, cât și pe cei ce compromit ideile
de progres, exagerându-le. în acest mod contribuia cu mult succes la
răspândirea ideilor regeneratoare și la combaterea privilegiilor și năra-
vurilor degenerate; pentru că la teatru venia mulțimea, iar cărțile se
censurau și diareic se suprimau. Prin urmare poesia dramatică a lui
Alexandri trebue judecată din punctul de vedere al timpului și al pu-
blicului, pentru care a scris-o. De sigur, drame și comedii scrise cu mai
multă artă, ar fi fost mai puțin înțelese și n’ar fi avut același succes.
Apoi literatura, și mai ales teatrul, era atunci și o armă de luptă.


      Alexandri era din acea pleiadă de tineri, cari făcându-și educațiu-
nea în țările civilisate, aduseră de acolo ideile de reformă, cari în câteva
zeci de ani au reînnoit din temelie societatea română. El a luat parte
la toată mișcarea națională, la toate actele de regenerare ale poporului
român; și prin cuvântul, prin fapta și mai ales prin talentul său de
scriitor a contribuit enorm de mult la realisarea lor. A studia viața și
operele lui, ar însemna a scrie istoria timpului, în care a trăit.

      La 1848, după înnăbușirea mișcării revoluționare în contra domnu-
lui de atunci, fu silit a părăsi țeara timp de doi ani. Atunci a scris
doioasa elegie Adio Moldovei, înălțătorul răsunet Deșteptarea României și
alte poesii inspirate de evenimentele și spiritul timpului.


      Tot atunci a scris admirabila poemă alegorică Sentinela română, în
care înfățișează pe poporul român, sub figura unui viteaz călăreț, ca o
sentinelă a civilisațiunii în contra barbarilor și zugrăvesce acea credință
tradițională a Românului în puterea sa de viață, care s’a cristalizat în
proverbul: apa trece, pietrile remân, și în maxima Românul nu piere:


— 0 ! viteze neferice

Ai să pieri în câmp aice!

— Eu să pier, eu?., nici odată!
Vie o lume încruntată,
Vie valuri mari de foc,
Nici că m’or clinti din loc.

Tot ce-i verde s’a usca,
Rîurile vor seca,


Si pustiul tot mereu
S’a lăți ’mprejurul meu.
Dar eu vecinie în picioare,
Printre valuri arzătoare
Voiu lupta, lupta-voiu foarte
Făr’ a fi atins de moarte;
Căci Român sunt în putere,
Și Românu ’n veci nu piere!

14


      în străinătate Alexandri a fost unul din cei mai zeloși între emi-
grații români întru a face cunoscută causa națională și a o susține prin
broșuri, prin articole în deosebite diare și reviste și prin convorbiri cu
persoane însemnate. Tot atunci a tradus și a publicat în Paris baladele
poporane, cu o prefață de Ubicini.

      în iarna anului 1854, întorcându-se din o călătorie, ce făcuse prin
Spania și în nordul Africei, călătorii, din cari totdeauna aducea câte un
frumos mănunchiu de poesii și prosă, pregăti publicarea revistei România
literară, apărută în 1855 și suprimată după o scurtă dar rodnică și va-
loroasă existentă de un an.

      Pe atunci cele 2 țări române fierbeau de mișcarea pentru unirea
lor și întemeierea unui singur stat român, pe temeiul principiilor mo-
derne de libertate. După răsboiul din Crimea în 1856 și după congresul
dela Paris în 1858, pe când partida națională în Moldova și Muntenia
lucra din răsputeri pentru înființarea României de adi; Alexandri scria
Marșul ostașilor români, în care serbătoria reluarea unei părți din Ba-
sarabia; baladele Dragoș și Visul lui Petru Rareș, în cari povestea înte-
meierea Moldovei și ocuparea tronului de un om din popor, harnic și
cu iubire de țeară; Noaptea sf. Andreiu și Moldova în 1857, prin cari
înfiera pe boierii retrogradi, inimici unirii și ideilor liberale. Convins, că
teatrul e cea mai înaltă școală de morală și de patriotism, pe când alții
făceau propagandă cu cuvântul, în întruniri, prin diare locale și străine,
Alexandri scria Cetatea Neamțului, dramă istorică, menită a deștepta su-
venirea gloriei străbune; Cinei — Cinei, vodevil, pentru a pleda causa
unirei; Păcală și Tăndală, dialog politic între un june unionist și un bă-
trân giubeliu, care se termina cu vestitul imn național Hora unirii, poesie
epocală, cântată de atunci în toate unghiurile locuite de Români.

      Alexandri arătă multă îndemânare și ca om politic, fiind secretar de
stat sau ministru de externe sub căimăcamia celor trei în 1858, și pe
urmă sub domnia lui Cuza, fostul său coleg de școală. Misiunile lui
politice la curțile Franciei, Angliei și Italiei, pentra a obține recunoasce-
rea alegerii aceluiași domn în amândouă țările, fură încoronate de cel mai
bun succes; și Alexandri ne lăsa, un însemnat document istoric despre
aceste misiuni.

      Preocupările și interesele politice, destul de serioase, nu absorbiau
însă întreagă activitatea ministrului moldovean. O- serie de poesii scrise
atunci, ca Presimțirea (de mărire pentru țeara sa), Pilotul (lui Cavour), La
Palestro, La Magenta, Coroana vieții (închinată damelor italiene), prin cari
glorifica eroismul și sacrificiile Italienilor pentru unirea Italiei, în răs-
boiul dela 1859, arată că musa poesiei nu părăsea pe favoritul său poet
nici chiar în misiunile lui politice.

      Rodnica sa activitate nutriași încuraja ori-ce mișcare literară. La 1862
apărând înBucuresci Revista română, Alexandri publică întrînsa Impresiunile
sale de călătorie în Crimea, Maroc, Ralia, și mai multe balade și legende.

15


      La 1866 încep să apară în Iași Convorbirile literare, organ al socie-
tății Junimea, care venia să întemeieze în mod sciințific și să deschidă
o mai largă cale direcțiunii indicate de Alexandri în literatură. El se
află în fruntea acestei nouă mișcări literare și scrie Pastelurile, un nou
gen de poesie, admirabile tablouri ale frumusețelor naturii și vieții câm-
penesc!, apreciate ca cele mai frumoase poesii în literatura noastră. O
altă serie de poesii publicate în „Convorbiri literare¹¹ sunt Legendele,
poeme de o rară frumusețe, scrise în spiritul și limba poporului, din ale
cărui tradițiuni sunt luate subiectele lor. între ele este și Dumbrava
roșie, poemă mai lungă cu subiect istoric.

      în această epocă de maturitate a talentului se nasc și ultimele sale
opere dramatice: Despot-Vodă, Fântâna Blandusiei și Ovidiu, primite de
public cu mare entusiasm. Câteși trele sunt drame istorice; însă ulti-
mele două se disting mai mult prin dulceața și armonia versurilor și
prin farmecul poesiei lirice din ele, decât prin caracteristica persoanelor
și alegerea și combinarea împrejurărilor. Mult mai reușită în coloarea
locală este Despot-Vodă, dramă cu adevărate tablouri istorice și pentru
care Academia română a acordat poetului marele premiu Năsturel-Herescu.
Afară de idealisarea eroului si de câte-va ficțiuni ca d. e. rolul lui Ciubăr-
Vodă, de altfel și el însuși o persoană legendară, care își are originea
în istorie, cuprinsul acestei drame corespunde pe deplin istoriei.

      La 1877—8, când ostașii români au surprins lumea prin vitejia
lor pe câmpiile Bulgariei, tot Alexandri, și aproape numai el, a instrunat
lira, ca să cânte reînvierea gloriei străbune; și ne-a dat minunatele ode
și balade, publicate în urmă sub titlul de Ostașii noștri. Acum fericitul
poet avea tot cuvântul să dică în Odft ostașilor români:

                  Juni ostași ai terii mele, însemnați cu stea în frunte!

                  Dragii mei vultani de câmpuri, dragii mei șoimani de munte,
                  Am cântat în tinerețe strămoșească vitejie,
                  Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie,
                  Ce la vechiul nostru nume a adaus un renume
                  Dus pe Dunărea în Marea și din Marea dus în lume 1
                  \ in acum la rândul vostru, să v’aduc o incliinare,
                  Vin cu inima crescută și cu sufletul mai tare;

                  Ca eroi de mari legende vin să ve privesc în față,
                  Voi nepăsători de moarte, desprețuitori de viață,
                  Ce nți probat cu-aventul vostru lumei puse în mirare,
                  Că din vultur vultur nasce, din stejar stejar resare!


                        O! Români, în fața voastră, colo ’n tainica cea zare
                        Vedeți voi o rază vie, care ’ncet, încet resare
                        Străbătând prin umbra deasă de lungi secoli adunată?
                        E voiosul fapt de dină, mult dorită, mult visată,
                        E lumina re'nvierii, e luceafărul sperării,
                        E triumful luptei voastre, soarele neatîrnării I

16


                  Pas dar! pas tot înainte! timpul vechiu din nou zoresce!
                  Viitorul României dat-a mugur, ce’ncolțesce!

                  O copii! de voi sunt mândru, simt acea mândrie mare,
                  Care cresce cu mărirea unui neam în deșteptare.

                  Mi-am vMut visul cu ochii, de-acum pot să mor ferice!

                  Astăzi lumea ne cunoasce: Român dice, Viteaz dice!

      Poetul era âncă în toată vigoarea. Și pe când tînSra noastră ar-
mată se întorcea de pe câmpul răsboiului aducând, împreună cu trofeele
gloriei militare, independența României; pe atunci Alexandri repurta
un alt triumf pe câmpul literaturii prin cântecul gintei latine, premiat
de societatea Felibrilor la Montpelliăr, în 1878.

      In 1879 a fost ales membru onorific al Asociațiunii transilvane în
adunarea dela Sighișoara.

      Dela 1884 pănă la moartea sa, în 23 August 1890, timp petrecut
ca ministru plenipotențiar al României la Paris, Alexandri n’a mai pu-
blicat nimic nou. Dar recolta lungei sale activități era acum destul de
mare și, având în vedere valoarea ei, mai bogată decât a ori cărui alt
scriitor român.

      Timp de 44 ani el a exprimat în operele sale sufletul națiunii
române cu aspirațiunile, idealul, avântul și sbuciumările lui. „în Alexandri —
cjice d. Maiorescu în „Critice" — vibrează toată inima, toată mișcarea
compatrioților săi, câtă s’a putut întrupa într’o formă poetică în starea
relativă a poporului nostru de astăcji .... A lui liră multicoloră a ră-
sunat la ori-ce adiere, ce s’a putut nasce din mișcarea poporului nostru
în mijlocia lui“.

      Fericit în viața sa, și cel mai adevărat representant al epocei de
ideal și de însuflețire a renascerii naționale, în poesia lui Alexandri se
oglindesce mai mult partea cea bună și frumoasă a vieții. Patriotismul,
entusiasmul și veselia sunt însușirile caracteristice ale poesiei sale; în-
săși durerea și melancolia lui este mai dulce decât în alți poeți.

      Aceste calități, împreună cu limba sa românească, cu stilul seu mu-
sical, și poate tocmai lipsa unei culturi sciințifice mai înalte, au făcut
pe Alexandri cel mai popular din toți poeții români. Poet național în
cel mai larg înțeles al cuvântului, el a fost, și este și astă4i, iubit și
admirat mai mult decât ori care altul, atât la țeară cât și în orașe, atât
în colibă și în mansardă cât și în palate. Favorit al curții regale, Majestatea
Sa Regina, poetă ca și dînsul, la moarte îi organisâ Ea însăși o ingeni-
oasă și măreață pompă funebră, în care 9 dorobanți, cum îi cântase el
în Peneș Curcanul, îi duceau sicriul și îngenunchiară în semn de ado-
rare la mormântul lui.

      în timpul din urmă s’au găsit, ce e drept, și pentru el critici pa-
sionați, cari căutau a-i micșora valoarea și gloria; unii, că îndreptând
poesia poporană, ar fi falsificat-o; alții, că n’ar avă o limbă destul de
corectă, sau că n’ar fi destul de energic în exprimarea simțemintelor.
însă critica n’a putut smulge nici unul din laurii coroanei sale de „rege

17


al poesiei vecinie tînăr și ferice". Poesia poporană sub mâna lui a deve-
nit mai limpede și mai curată; iar puținele barbarisme și necorectități de
limbă, mai ales de concordanță gramaticală, din poesiile lui originale,
rămân neobservate față cu avântul larg și generos al inspirațiunii și față
cu acea dulceață, naturaleță și armonie de expresiune, cari dau un far-
mec nespus limbei și stilului său.

      Ori-ce s’ar dice, Alexandri a deschis literaturii noastre poetice
adevărata cale națională și este pănă astădi cea de’ntâiu glorie a ei¹).

M. Strajanu.



ULTIMA SCRISOARE A LUI AVRAM IANCU,

     Primim spre păstrare și publicare cea de pe urmă scrisoare a lui
Avram lancu, pe care a adresat-o dînsul în 24 Martie 1867 M. Sale
Îinpăratului-Rege Francisc losif I. pentru un ajutor. în cele următoare
reproducem scrisoarea amintită, păstrând întocmai ortografia ei:

     „Cotra Majestatea sua G R. si Apost. Franciscu îosifu I-ulu Ces.
Austriei Reg. Ung. etc. etc. etc. în Vienna — prea umilitul recursu —
alui — Avram lancu Generalul Munt. — pentru o gratiosa agiutorintia
seu subventiune.

     Majestatea ta C. R. Apostolica!

     Luând in prea nalta gracioasa, considerare starea mea presenta,
nu prea favoritore, ci cu tot dreptul vrednica de ase numi misera, pre-
cum aquasta Majestati voastre ve pote fi bine cunoscuta, ami eu prea
umilita indresneale a recurgie, si prin aquasta si recurg la gratia Maje-
stati voastre, se ve indurati spre ama pute usiurâ, si în quotqua inbu-
natati sortea, ame subvenționa cu vreo agiutorintia sau remuneratiune,
du pe aqueia nalta gratia amasuranda; —

     Dupo care umilita amea rugare incredinciat si recomendat Clementiei
C. R. si Aple a MVtre remăn — Halmagiu 24. Mart. 1867 — cel mai
devot si aplecat credincios supusu — Avram lancu m. p. — General."

     Această suplică e scrisă și subscrisă de mâna tremurândă a lui
Avram lancu într’un timp, când sufletul dînsului era frânt. A scris-o dar
n’a trimis-o. Treideci de ani după moartea dînsului s’a găsit această

     q Observațiune. — Un studiu mai desvoltat al vieții și operelor lui Alexandri se poate
ceti în magistralul discurs de recepțiune al dlui D. C. Ollănescu, membru al Academiei ro-
mâne; în cartea dini N. Petrașeu, întitulată „Vasile Alexandri", și în „Criticele¹¹ dlui T.
Maiorescu.

     Ultima edițiune a operelor lui Alexandri este cea făcută de Socec în 7 volume,
din cari un volum de presă, cuprindend biografii, novele, călătorii și studii; 3 volume de
teatru si alte 3 volume de poesii lirice și epice, cuprindend volumul I. Doine și Lăcrimioare,
volumul II. Mărgăritarele, volumul III. Legende și Ostașii noștri. Tot în editura Socec
sunt publicate Poesiile poporane, Pasteluri si Varia, dramele Despot Vodă, Fântâna
Blandusiei si Otidiu, fie-care în volum separat.


2

18


suplică într’o sarică sdrențoasă, ce o purtase și care apoi a fost trimisă
domnului losif Sterca Șuluțiu, ca unui amic din copilărie al lui Avram lancu.
Domnul losif Sterca Șuluțiu a indorsat pe suplică următoarea „Pro
memoria".

       „Sermanul lancu, amicul meu din tinerețe, a purtat în buzunar
această suplică cinci ani, a răbdat mult. .. foarte mult... a cerșit chiar,
dice-se — dar suplica totuș n’a trimis-o la destinație ... Această suplică
s’a găsit în buzunarul unei sarici (suman, țundră) țerănesci, care o lă-
sase el la pretorul din Halmagiu, Alexandru Sterca Șuluțiu, care i-a
schimbat vestmintele, îmbrăcându-1 din creștet pănă ’n tălpi cu vest-
minte cum se cade. lancul a murit în Baia de Criș în 10 Septembre —
cliua nascerii mele — anul 1872, într’o stare de tot deplorabilă.

       Dormi în pace, nefericite amice ! In <|iua de acli nu ne este ertat
să-’ți ridicăm o cruce la mormânt, nici să-’ți facem o biografie, cum ai
merita; dar dormi liniștit, va veni o di, când vom fi liberi, iar atunci
se va găsi condeiul, care să te învie din morți și să-’ți facă numele ne-
muritor. Voiu contribui și eu din parte-mi la nemurirea numelui teu
pentru meritele tale și pentru dragostea și alipirea ta, pe care ai arătat-o
în toată viața ta față cu familia noastră. Chiar în ultimii ani .ai vieții
tale, când mintea ta se întunecase, iar sufletul teu s’a frânt, când de
nime nu te mai interesai, umbra tatălui meu, a „controlorului Șuluțiu“,
ți-se înfățișa adesea, te impresiona și-’ți reîmprospăta suveniri plăcute,
căci adese întrebai răstit: „Cunoscut-ai pe controlorul Șuluțiu?“ Și când
ți-se răspundea. „Da!" atunci cu drag diceai: „Vecii, acela a fost om
de omenie și Român adevărat!"

       Rătăciai prin munți, cântând cu o rară măiestrie din fluer doine
de jale; în acei munți, cari sub comanda ta resunau de strigătul de vi-
tejie, iar acuma cântai singurătatea, alungat de valurile vieții și de in-
gratitudinea oamenilor dela putere. Poporul se aduna în jurul teu și te
asculta în tăcere cu o sfântă pietate, mai ales când cântai din gură
doina făcută de tine:

                            „Frunză lată de pe baltă,
                            Fostu-mi-a și bine-odată;
                            Dar s’a ’ntors frunza pe tău
                            Și-am ajuns la-atâta reu!“

      Când mi s’a împărtășit această doină, eu la moment am întrodus-o
în diarul meu cu următorul adaus:

                            „Fii pe pace Tancule.
                            Om onest și bravule,
                            S’a ’ntoarce frunza pe dos
                            Și-o să-i vedi fugind pe jos“.

      Sibiiu, în Ianuarie 1897. losif Sterca Șuluțiu m. p.“

      Credem, că publicul cetitor va primi cu plăcere acest act istoric,
iar posteritatea-’l va comenta după cum merită.               „ ,

r                              ¹                         Reaacțiunea.

19


f Dr. GREGORIU SILAȘI.

     în 17 Ianuarie a. c. moartea a curmat firul vieții unui mare și di-
stins fiu al națiunii noastre, a lui Dr. Gregoriu Silași. Caracter firm și
integru, devotat căușelor poporului românesc, pentru care avea o iubire
înflăcărată și pentru care a lucrat toată viața sa, Silași va servi genera-
țiilor viitoare de model întru iubirea și aducerea jertfelor pentru neam.

     Viața sa întreagă este o lucrare neîntreruptă și stăruitoare mai cu samă
pe terenul culturii și literaturii române. Doue centre au fost, în cari el și-a
desvoltat în special rodnica sa activitate: Viena și Clujul. In cel dintâiu
ca vice-rector în seminarul S. Barbara, iar în Cluj ca profesor de uni-
versitate. în ambele centre el apare ca o putere creatoare și însufleți-
toareîn mijocul tinerimii române, care îl iubea și prețuia mult pentru
înaltele sale calități.

     Silași s’a născut la 27. Ianuarie 1836 în Beclean, unde părintele
seu, Vasile, era protopop român gr. cat. Carte românească, după cum
mărturisesce el însuși în autobiografia sa, scrisă la 1885, n’a avut de
unde să învețe decât din casa părintească, de oare-ce școale române po-
porale pe acel timp nu erau. A studiat deci în școale străine, în Dej
la școala franciscanilor, în Cluj la piariști, în Năsăud ]a școala grănițe-
rească- și în fine iară în Cluj la piariști, unde absolvă liceul, trecând
examenul de maturitate, în vara anului 1855.

     Cu un an mai nainte, la 1884 muri tatăl său și astfel, deși ar fi
avut aplicare pentru cariera medicală sau de inginerie, din lipsa de mij-
loace fu silit a se dedica carierei preoțesci, fiind trimis în seminarul
central greco-cat. dela S. Barbara din Viena.

     Aici prin talentele și sirguința sa tinerul Silași ajunse la posiție
onorifică și însemnată. La 1859, absolvând cursul teologic, mitropolitul
Al. St. Șuluțiu îl chirotoni de preot și-i esoperâ postul de prefect de
studii în seminar, pentru a pute face rigoroasele.

     în 1862 facultatea teologică dela universitatea din Viena îl pro-
mova la gradul de Dr. în teologie, iar în seminar i se încredințară în
mod provisor agendele de vice-rector, de oare-ce vice-rectorul de pănă
atunci Dr. losif Sembratovici fu denumit de episcop. în Viena remase
pănă la 1872 fiind denumit la 1868 de vice-rector, cu toate uneltirile
Rutenilor din seminar.

     în timpul cât a stat în Viena el a desvoltat o însemnată activitate
culturală-literară. La seminar exista dela 1852 „Societate bisericească-
literară a teologilor români*. Silași în tot timpul petrecerii sale în Viena
a fost conducătorul acestei societăți; el a desvoltat-o mai departe, pu-
indu-o ^pe base solide prin statute, aprobate de superiori. Societatea
luând avânt a edat câteva lucrări bisericesc! însemnate.

     Tot în acest timp Silași a scos, la 1865 o foaie săptămânală bise-
ricească, literară și școlastică: „Sionul românesc”, pe care a continuat-o
2*

20


la 1866 și 1871; la 1866 a edat o cărticică de rugăciuni „Călăuzul osta-
șului creștin¹¹ și a lucrat dimpreună cu alți tineri români dela univer-
sitatea din Viena la întemeierea societății academice „România-Jună¹¹.

       La 1872 Silași a fost denumit profesor ordinar la catedra de limba
și literatura româna la universitatea din Cluj. Aici un nou și larg teren
de activitate se deschise zelosului și harnicului bărbat.

       Silași desvoltâ aici — afară de lucrările literare — o însemnată ac-
tivitate culturală, care contribui mult la deșteptarea și întărirea senti-
mentului național al Românilor din Cluj și jur. De disolvata societate
universitară „Iulia“, de „Reuniunea sodalilor români din Cluj de „Fon-
dul pentru înființarea unei scoale române de fete în Cluj*¹, de întreaga
mișcare social-literară a tinerimei române universitare din Cluj, în de-
curs de vre-o 13 ani, numele lui Silași este nedespărțit. El îndemna și
scia să însuflețească tinerimea la muncă, la activitate, fiind un exemplu
viu de abnegațiune, de modestie, de muncă cinstită și de entusiasm na-
țional.

       Ca profesor a scris între altele următoarele: Apologii, disensiuni
filologice și istorice maghiare, privitoare la Români, 1879.

       Renascerea limbei române în vorbire și scriere, fasc. 1. 1879, fasc.
11. 1881.

       Apoi diverse tractate sciințifiice și literare, publicate prin foi,
precum:

       „Dialectul macedo-român paralel cu cel daco-român¹¹ („Transilvania¹¹
1874). „Despre însemnătatea literaturii române tradiționale" („Transilvania¹¹
1875, numerii 3—5). „Românul în poesia sa poporală" — studiu asupra
întregei noastre literaturi poporane din punct de vedere etic, istorico-^
mitologic, și limbistic. („Transilvania" 1875—6). „Psaltirea calvino-română
versificată¹¹ („Transilvania¹¹, 1875, Nrii 12—14). „Să se duplice, ori ba,
unele consonante în limba română" ? („Familia" 1878). „Analogia în
limbă*¹ („Telegraful român" 1878). „Oare din Francesa să împrumutăm¹¹?
(„Familia¹¹ 1881). „Limba literară și limba poporală¹¹ („Familia" 1882).
„Abecedarul român din secolul XVH. („Amicul familiei 1883). „A dăcziai
român nyelv regisege" (Erdelyi Muzeum 1876 Nrii 2—5), „A mâczedoniai
român nyelvjârâs" (Erd. M. 1875). „A român mumesekolteszet kezdetei.
(Acta Univ. Scient. R. Claud. 1878—9) ș. a.

      Pe la anul 1885 se ocupa cu aranjarea materialului adunat, privitor
la istoria limbii și literaturii române, dar boala grea, de care a fost cu-
prins, l-a împedecat de a scoate în tipar aceasta lucrare.

      Precum vedem activitatea literară a lui Silași se poate împărți în
doue părți, cu privire la ramurile cultivate. La început, și în timpul
cât a fost în Viena, a scris pe terenul bisericesc, iar în Cluj a lucrat
pe terenul literar istoric și filologic al limbii și literaturii române. In
scrierile sale filologice el arată înclinațiune spre purismul moderat.

21


      Pentru meritele sale ca profesor și bărbat de litere, a fost împăr-
tășit de diferite distincțiuni. între altele în vre-o patru rânduri a fost luat
în combinație la episcopiile vacante a G-herlei, Orăclii și Lugojului; a
fost în decurs de mai mulți ani președinte al societății „Iu]ia“ și al
„Reuniunii sodalilor români din Cluju, apoi la 1877 a fost ales de mem-
bru onorar al „Academiei române" precum și al altor societăți literare
și sciințifice etc. în fine mai amintim, că a fost membru pe vieață al
„Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului
român".

      însă activitatea sa în spirit național și rolul său în mijlocul tine-
rimii române, nu era pe placul celor dela putere. Pentru sentimentul
său național el a fost prigonit și în 1885 a fost pensionat din partea
guvernului.

      După aceasta Silași a fost ales de director executiv al institutului
de credit și economii „Economul" din Cluj, la a cărui întemeiare a luat
și el parte activă.

      în anii din urmă, cuprins de o boală de nervi, s’a retras la soru-sa,
dna Filipan, la Năseud, unde a și reposat.

      înmormântarea s’a făcut în 19 Ianuarie, luând parte la ea lume
multă românească, țerani și inteligenți și între alții și o delegațiune a
institutului „Economul“.

      Dimpreună cu stimătorii sei personali și cu aceia, cari l-au petre-
cut la locul de vecinică odichnă, geniul culturii române âncă a depus
o lacrimă dc durere și de recunoștință pe mormântul său.

Silvestru Moldovan.



APA DE POMANĂ.

Credință poporală.

     După esirea sufletului o muiere din familiă (sau mai strict păzită
datina, 7 muieri ori fete) se duc la vecini și luându-le șofeiele (ciuberele)
de apă, se duc la fântână și duc la 7 vecini apă de pomană.

     Minirea apei de pomană se face așa: După-ce s’a scos apa din fân-
tână se ia un cauc din vadră și se pune jumătate din el în șofeiu dicend:
„Să fie de Dumnedeu", apoi toarnă și cealaltă apă din cauc «dicend: „Să
fie de sf. Archangel", iar după aceea umple șofeiul. După-ce s’a umplut
șofeiul se ia din el un cauc și se toarnă inderăt în fântână în credința,
că sufletul mortului să nu aibă ceartă în lumea cealaltă cu cel ce a fă-
cut fântâna; ia apoi alt cauc și-1 varsă lângă fântână jos (jicând: „să fie
tâlharilor și tâlhărițelor" (sub tâlhari și tâlhărițe înțelege poporul pe cei
ce nu au dat de pomană în viață, cari, neavând pe lumea cealaltă po-
mană, fură dela cei ce au, dacă nu le minesce și lor pomană, iar ca
tâlharii să nu poată fura dela cei ce au pomană, acestora li se dau bâte
de pomană, cu cari să-și apere pomana de tâlhari).

22


      Se face apoi pe șofeiu de 3 ori cruce miniud: „Să fie de pomană
(apa asta) lui N.“ aceasta se repetează cât e mortul în casă.

      După-ce a fost mortul înmormântat, se duce pentru el apă de po-
mană în fiecare cli la unul sau doi vecini un an de dile.

      Slobozirea apei de pomană se face de 2 ori, odată la Joi mari,
adecă de post, și a 2-a oară la an, atunci când se împlinesce anul de
când au început a aduce apă de pomană, ori de când e zidită fântâna
sciubeiul, ciuciureul (pe slastă, dulce).

      Poporul crede, că toate apele curgătoare se adună într’un rîu, ce
curge într’una și pe lumea cealaltă. Cel-ce și-a dat apă de pomană în
lumea aceasta, sufletul aceluia are putere a lua din acel rîu apă să-și
stempere sufletul pe lumea cealaltă, iar cel ce nu și-a dat apă de po-
mană aici, nu are putere, nici acel drept acolo. Pentru ca însă apa dată
de pomană în lumea asta să meargă Ia sufletul celui ce s’a menit pe
cealaltă lume, trebue slobozită.

      Slobozirea apei se face așa: Muierea, care a adus apă de pomană,
se duce cu șofeiul la fântână, unde umplându-1 și minindu-1, cum am
scris mai sus, se duce cu vecina — căreia i-a adus apă de pomană — la
o apă curgătoare (rîu, vale, ogaș), acolo lângă mal face un ocol de pietri,
în mijlocul căruia pune un ștergar nou. Șofeiul cu apă adusă din fân-
tână se pune pe acel ștergar, în care se pune un păhar nou și un ban,
se pun în cruci pe șofeiu 4 lumini aprinse și 4 colaci; apoi se ocolesce
de 3 ori în jurul șofeiului cu tămâe pusă pe jar și cu cele 7 sau 11
vițe de lumini (aprinse la eșirea sufletului, ce s’au ținut în mâna mor-
tului la moarte) dicend: „Să fie de pomană apa, ce am adus-o de pomană
lui N.“, iar cei ce sunt de față (copii și fete) clic „Dumnefieu să primească
lui N.“ Toarnă apoi apă din șofeiu pe ștergar, de pe care se scurge în
rîu. Umple apoi ancă de 2 ori șofeiul cu apă din rîu, o minesce ca și pe
cea din fântână și iarăși o toarnă pe ștergar. Umple iarăși a 3-a oară
șofeiul cu apă din rîu și’l duce la vecină, căreia a dus apa de pomană,
(în șofeiu se află păharul și banul) dându-i și ștergarul; iar colacii, lu-
minile și crucerii se dau la copii, cari nici când nu lipsesc la slobo-
zitul apei.

      Tot așa se sloboade apa și pentru vii, facerea fântânilor etc. cu
deosebire, că în locul luminilor dela ieșirea sufletului se iau alte lumini,
sau cele destinate pentru ieșirea sufletului și pe cari tot natul le are
deja preparate și puse la grindă, ori în cuiu pentru cașul morții. Aceasta
pomană de apă este obligatoare pentru urmași. Am cetit testamenturi
vechi, prin cari au fost îndatorați următorii a ține prasnicul și a da
haine, apă de pomană ori chiar a săpa fântână în cutare loc, minindu-se
testatorilor.

      Dacă nu sunt următori de gen femeiesc, bărbații plătesc cu bani
unei femei 3.65 fl. pe an (adecă 1 crucer de șofeiu) ca să ducă apă de
omană pentru cel mort. De frică că nu vor rămâne urmași și după

23


moarte nu vor ave apă de pomană, unii își sapă fântâni și isvoare sau
plătesc a li se aduce apă de pomană până ce sunt în viață.

      Isvorul verde se dice la apa de pomană, vărsata la maluri pe iarbă
verde, să se scurgă în rîu (vale, ogaș). Se caută pe lângă maluri un loc
piediș cu iarbă. Aci se ocolesce cu petri o ocolitură cam de 2 metri
dela rîu spre mal. La aceasta ocolitură se duce apa din rîu cu șofeiul
(carea se minesce și sloboade ca și cea de beut) începând dela Joi ma-
rele (Joia patimilor) pană la „Todororale“ (adecă Marți la o săptămână
după Rusalii) în toate diminețile înainte de resăritul soarelui; ca și apa
de beut, dată de pomană. Din șofeiul, dus în ocolitură aceasta, se ia
cu bocala și se toarnă în ocolitură pe iarbă minind fiecare bocală pen-
tru fiecare suflet (viu sau mort), cărora li s’a minit isvorul verde, unde
vărsându-se mai multe șofeie de apă, aceasta se scurge în ogaș; iar
poporul crede, că se duce pe lumea cealaltă, la sufletele celor ce s’au
minit ca să aibă și acolo isvor verde.

      Femeia (sau fata), care aduce apă de pomană, nu-i iertat să măture
casa înainte de ce a adus apa de pomană, căci dacă mătură se crede,
că acea apă merge pe lumea cealaltă turbure.

      în flne cei bătrâni plătesc copiilor (vara) ca să facă tulbini de
scaldă și și-le minesc să le fie lor de pomană, să le aibă pe lumea cea-
laltă. —                                                   Liuba — lana.



SCIINȚĂ, LITERATURA ȘI ARTĂ-

    In «Clubul sciințific» din Viena ținii de curând dl Dr. R. F.
Arnold, oficial al bibliotecii ces. reg. de curte, o interesantă prelegere,
asupra poesiei poporale epice a Românilor, care merită să fie înregistrată
în foaia „Asociațiunii transilvaneDl Arnold lămuri mai ântâiu actuala
răspândire geografică a poporului român, originea, puterea lui numerică
și îndeosebi însemnătatea lui în monarchia austro-ungară, din a cărei po-
porațiune totală Românii fac 7 % ; presentâ apoi o scurtă schiță isto-
rică asupra Românilor și arăta, că dovadă despre originea lor latină este
deja și numele, ce și-1 dau înșiși Românii, cum și numele de „valachi“,
cum s’au numit și se numesc mai de cătră toate celelalte națiuni, pro-
babil după exemplul german. Pe ruinele Daciei antice între Dunăre,
Tisa și Nistru se întemeiază dominațiunea romană; se aduc colonii ro-
mane din tot imperiul, cari se amalgamisează cu locuitorii băștinași.
După retragerea legiunilor romane din Dacia Traiană Romanii din nor-
dul Dunării dispar pe 1000 de ani din istorie. La tot cașul însă, <jice
dl Arnold, că din Transilvania coloniștii romani n’au putut peri cu
totul. Arată apoi pe scurt fundarea principatelor române, starea lor de
înflorire sub Ștefan cel mare și Mihaiu Viteazul, suzeranitatea turcească,
epoca fanarioților, decadența națiunii pănă cătră 1800 și apoi minunatul
ei avânt, ce și l’a luat de atunci încoace. Limba română s’a desvoltat

24


din cea latină, vulgară (avend 60% cuvinte latine), dar are multe însu-
șiri sintactice comune cu limba albaneză și bulgară (postpunerea arti-
clulni) și chiar cu cea neogrecă (pierderea parțială a infinitivului) și
prin atingerea cu Bulgarii la sud, cu Rutenii la nord, cu Grecii și Turcii
la Dunăre, iar în Transilvania cu Maghiarii și Germanii și-a îmbogățit
materialul lexical dela aceste popoare; pentru urechia germană limba
română este extraordinar de sonoră. Literatura română este cu mult
mai' tinSră, decât ca să poată ave o fisionomie proprie; în ea predomină
influențe franceze și germane (Coșbuc, Vlăhuța). Păment priincios a aflat
poesia română numai când s’a pus în serviciul politicei naționale (Mu-
reșan, Sion, Alexandri), sau când s’a inspirat din isvoml nesecat al po-
esiei poporale (Bolintinean, Alexandri, Văcărescu). Bogăția extraordinară
a poesiei poporale, în care se manifestează caracterul național al Româ-
nului, o atribue disertantul lipsei totale a ori-cărei alte culturi de o mie
și jumătate de ani, care i-a dat răgaz ca să-și însușească aceasta co-
moară. Deosebitele genuri de poesie poporală le specificii, asțfel: basme,
proverbe, hore și chiote, doine, colinde, bocete și descântece. Locul
prim în poesiapoporală, atâtea cuprins, cât și ca formă, îl ocupă poesia
poporală epică, cântecele betrânesci (baladele), cari la început se predau
numai de câtră lăutari, cobzari. Ga cuprins disertantul împarte poesia
poporală epică a Românilor în trei grupe: mitică, novelistică și istorică. —

      «Literatură și arta română». în capitala României s’a înființat
anul trecut o societate numită „Cercul amicilor literaturei și artei ro-
mâne* pentru a răspândi „gustul și dragostea literaturei și artei române¹'.
Mai pe larg activitatea „Cercului¹¹ consistă în cetirea și discutarea lu-
crărilor literare și în producerea operelor artistice ale membrilor sei; —
în cercetarea operelor de artă săvîrșite afară de cerc; — în răspândirea
lucrărilor literare valoroase din trecut și a faselor istoriei noastre con-
timporane ; — în concerte, exposițiuni de tablouri și tipărituri de va-
loare;— în susținerea scenei române, încuragiarea talentelor, în recom-
pense pentru resplătirea lucrărilor meritorii ale autorilor dramatici, ro-
mancierilor, poeților și artiștilor români; — în studiul organisării și
îmbunătățirilor, ce s’ar pute aduce instituțiilor române de literatură și
artă; — în întreținerea vie a cultului marilor noștri scriitori și artiști
trecuți le cele eterne etc. etc.

      Cercul acesta ține regulat serate ordinare și extraordinare, la cari
se întrunesc cei mai distinși scriitori români, unde s’au făcut cetiri și
discursuri interesante literare, exposițiuni artistice etc*— și unele din
aceste serate au fost onorate chiar cu presența M. L. regele și regina
-României. începutul îmbucurător al activității rodnice a acestui cerc s’a
făcut prin întemeierea unei reviste numită: „Literatură și artă română",
cu care a fost plăcut surprinsă societatea românească tocmai în sărbă-
torile nascerei Mântuitorului. Au apărut pănă acum doi numeri bogați
CU tractate foarte interesante și valoroase. Revista însăși se presentă ca

25


un lucru de artă în format 4° cuprincjând singuraticii numeri preste 60
de pagini. Cuprinsul Nrului I e următorul :

     Cuvent începetor; — Reînviere, poesie de D. C. Ollănescu; — Omer
la Reșca, expuneri sciințifice de Gr. G. Tocilescu ;— Cu bilet circular, novelă
de. Duiliu Zamfirescu; — Cruciulița, poesie de Th. Șerbănescu; — Bucureștii
în timpul lui Napoleon I. de G. lonescu-Gion;—Din Munich, de V.; —
Cronică de D. și A.; — Rustratii: V. Alexandri, bust de I. Georgescu; —
Mercur, panou decorativ de G. D. Mirea; — Porțile mănăstirii Cotmeana; —
O poală de icoană dela mănăstirea Cotrocenii — Nr. II: Duiliu Zamfirescu,
alte orisonturi de V. Petrascu; — Petre Cioclul, nuvelă de Ascanio; —
Obiectul artei în general de Ang. Demetrescu; —Dama cu camelii, poesie
de Haralamb G. Lecca, — Din Cristiania-Ibsen, de H.; — Cronică de
O. B. H. Ilustrații: O stradă din Barbizon de I. Andreescu, — Moartea
lui Mitridate, de M. Simonidi;— Paraclisul vechei metropolii, din Liturgia
dela anul 1508.

     „Cuventul începător^, cu care redacția numitei reviste își începe seria
publicațiunilor, este o critică fidelă a stării noastre că nu ne putem avânta pe
terenul literaturei și artelor ca să putem corespunde progreselor politice,
ce s’au săvîrșit în țeară în cursul veacului XIX, iar căușele se reduc
mai vârtos la doue împregitirări: a) „că între încercările talentelor noa-
stre și între publicul român e ca un hotar despărțitor în dauna atât a
talentelor, cât și a publicului și b) lipsa unui principiu de continuitate
și al unui ideal de muncă, singurele în stare de a ne da resultate sta-
tornice”. Și numai din aceasta mică dare de seamă cetitorii noștri vor
pute câștiga convingerea,, că Cercul amicilor literaturei și artei române ur-
măresce un scop nobil și măreț, spre ajungerea căruia cu stăruința lu-
crează. Noi, cari reproducem ca probă de ilustrațiune în Nr. acesta bu-
stul lui Alexandri după numita revistă, dicero : Fie lucrarea fraților noștri
încoronată de succes ! iar cetitorilor noștri le recomandăm încuragiarea
acestei reviste. Redacția și administrația : Bucuresci, str. Fântânii Nr. 46.

     Bacilul ciumei. Medicul rus Gabricevsky a publicat în „ Archives Rus-
ses de Pa.thologie" un studiu despre acest microorganism, constatând — ce
e drept — lucruri nu prea îmbucurătoare pentru noi. Astfel se dice, că
el atacă și animalele causând epizootii, cari de regulă premerg epidemiilor
]a oameni. Mai adăugând apoi, că chiar și muscele îl pot propaga, e de
temut, că toate carantinele nu vor fi de folos. Dar o mângâiere ne vine
din Paris, unde medicii Yersin, Calmette și Borel au descoperit un ser,
care imunisează omul împotriva ciumei. Yersin a făcut injecții la 23
bolnavi, dintre cari 21 s’au reînsănâtoșat. Dacă se adeveresce această
veste, putem privi mai fără teamă la buletinele din Bombay.

     Presa română. Cu începutul anului 1897 s’au înmulțit organele,
presei române din Ungaria și Transilvania cu 3 apariții noue; acestea sunt:

     1.       „Foaia pedagogică'¹; apare în Sibiiu, ca adaus la „Tele-
graful Român", de doue ori pe lună; redactor Dr, D. P. Barcianu. Pănă

26


acum au apărut 3 Nri. Foaia împlinesce un gol simțit în literatura
pedagogică; publică articoli principali teoretici, modele de lecțiuni, dări
de seamă, informațiuni, felurimi.

     2.       „Revista școlară", foaie pedagogică școlară pentru edu-
cațiune și instrucțiune. Apare odată pe septemână în Arad sub redac-
țiunea dlui I. Simu. Ea voia să fie locul de întâlnire al învățătorilor
români; a încetat cu Nr; 2.

     3.       „Tribuna Poporului“, diar politic cuotidian, apare în Arad,
sub redacțiunea dlui I. Russu-Șirianu. —•

     4.       „Foaia Poporului¹¹ din Sibiiu apare ilustrată dela 1 Ianu-
arie 1897.



ROMÂNII ÎN LITERATURA STRĂINĂ.

A roman nemzetisegi torek/vesek tOrtenete es jelenlegi ăllapota. 1. kotct, irta
lancso Bcnedek. Budapest, 1896.

— Recensiunea părții I. —

     Cartea cu titula de mai sus se ocupă cu istoria străduințelor popo-
rului român în țările în cari locuesce el, urmărindu-le din timpurile cele
mai vechi, păn£_lajjiip.ăratiil_losifJL Ea este împărțită în 4 părți, con-
stând fie-care din mai multe capitole. Partea I. se ocupă cu chestiunea
originei poporului și limbei române, a doua tractează istoria Românilor
în Ungaria dela venirea Maghiarilor pănă la catastrofa dela Mohâcs, a
treia descrie starea Românilor sub principii ardeleni și a patra se ocupă
cu starea Românilor dela edarea diplomei leopoldine pănă la urcarea
pe tron a lui losif II.

     Scopul autorului este, precum ne spune în prefață, a arăta publi-
cului maghiar, cum apreciază și esplică istoriografia română în genere
faptele istorice și cu deosebire faptele istorice maghiare, acea istoriografie,
care, după cum crede autorul, e condusă de nisuința de a legitima din
punct de vedere istoric străduințele naționale române pe acest pământ.

     Dl lancso adună din trecutul nostru, încopciat cu trecutul atâtor
popoare, o mulțime de date și părerile diverșilor autori, le critică și le
esplică după pofta sa, scoțînd în definitiv drept resultat, că străduințele
și drepturile noastre istorice sunt nelegitime, . încât privesce trecutul
Ungariei. Aceasta se observă ca un fir roșu în întreagă cartea sa, con-
statatoare din 801 pag. 8° mare.

     Expunerile sale le începe cu chestiunea originei noastre, cari se
cuprind, precum am amintit, în partea primă a cărții. Aci vom examina
cele cuprinse în partea aceasta.

     Ea se împarte în IX. capitole. în capitolul I. se arată părerile lui
Șincai și Petru Maior despre originea romană și continuitatea noa-
șțră în Dacia, ca popor roman curat, după ce Dacii au fost toți extirpați

27


prin Romani, apoi consecuențele acestor păreri, că d. e. limba română
trebue readusă la forma ei originală, la latină, cum e încercarea lui Lau-
rianu în Tentamen criticum ș. a.

      Autorul prin aceasta vrea să arete, că începuturile istoriografiei
noastre în chestia originei stau pe base false. Pe când în capitolul prim
se face mai mult ridicolă aceasta împrejurare, în al doilea autorul vine
și ne dovedesce, că nu toți Dacii au fost extirpați. Despre aceasta e con-
vinsă și istoriografia noastră modernă; dovezile lui lancso sunt aceleași
ca și ale noastre, adecă nume de persoane dace și de localități, întrate
în viața romană, precum Bovipal, Bedarus, Bubalus, Udarus, Aia etc.

      Pe când însă istoricii imparțiali din aceasta împrejurare trag logica
consecuență, că în Dacia s’a închegat și împământenit o viață daco-
română, lancso susține, că latinisarea a atins numai o parte de tot mică
a Dacilor, adecă mai mult aristocrațimea, remânend poporul dac nein-
fluințat de romanisare. Și după lancso nici n’au avut prin cine a fi
romanisați Dacii, deoare-ce coloniștii aduși au fost străini sau neromani,
numai ilirii romanisați, cari au fost aduși pentru cultivarea minelor,
apoi oficialii și oficerii au fost romani sau romanisați. De altă parte
Romanii în Dacia nici n’au avut liniște, ca să poată romanisa și astfel
Românii de adi nu’și trag originea dela Romanii amestecați cu Dacii.
Acest resultat îl enunță dl lancso.

      în capitlul III. se ocupă cu continuitatea, arătând părerile istorici-
lor noștri și a lui lung, care încă e pentru continuitate. lancso le con-
tradice. Dovada teritorială susținută și de Kiepert, că Românii sunt
respăndiți întocmai între marginile vechei Dacii, o combate, dar cu ar-
gumente foarte slabe. în fine se scapă de ea cu următoarea curioasă
argumentare: „Atâta însă e verosimil, că dacă acum n’ar locui Românii
pe teritorul vechei Dacii, n’ar fi venit în minte oamenilor a susține
pe basa datelor și argumentelor istorice, că dominațiunea romană
de 150 de ani (sic!) în Dacia a avut drept resultat nascerea unui
popor latin în acest teritor“, (p. 51). Tot asemenea nimic nu pon-
derează pentru dl lanscd toponimia. în forma, cum purcede dîn-
sul, e ușor să triumfezi cu argumentele. Numele, cari sunt citate d. e.
de Xenopol și cari evident că sunt susținute de noi Românii în
Dacia, simplu le retace. Din Xenopol citează 4, pe cari le combate,
retace însă între altele numele Ampelum sau Ampemm, numele Ampoiu-
lui ș. a. cu toate că la pag. 24 le amintesce citând din lung.

      Și așa continuă dl lancso cu „argumentele¹⁴ și „deducțiunile" sale,
în cap. IV. susține, că continuitatea este resultatul aiurărilor humaniste;
în capitlul V. înșiră falsificările, ce s’au făcut în favorul continuității,
dintre cari însă unele nu sunt dovedite de falsificări pănă acuma.

      în cap. VI. arată desvoltarea istorică a chestiunii originei, înșirând
pe cei mai mulți scriitori, cari s’au ocupat cu ea. Dl lancso susține și
aici părerile acelora, cari sunt contrari continuității. Toate celelalte

28


păreri sunt, după dînsul, sau greșite sau tendențioase. Preamărit e cu
deosebire Hunfalvy Pal, despre care lancso susține, că prin cartea sa
postumă de 2 volume „Az olăhok tbrtenete“ a resolvat cu siguritate în
principiu chestiunea originei Românilor !!

      Capitlul VIL și VIII, este mai celebru. în cel dintâiu dl lancso
scoate la iveală, că poporul român s’a format în peninsula balcanică,
iar în al doilea arată timpul, când Românii au început a trece Dunărea
și a se așeza în Dacia traiană.

      Vorbind despre formațiunea poporului român, dl lancso ne spune,
că pe când Traian a cuprins Dacia, în Mesia era viață romană înflori-
toare. La pag. 112 apoi susține, că Aurelian mutând din Dacia traiană
în Mesia puterea armată și locuitorii provinciali, aceștia au contribuit în
mod esențial la întărirea latinității în provincia Iui Aurelian. Dl lancso
vine aci într’o interesantă contrazicere cu sine. Pe când în cap II. susține,
că coloniștii lui Traian n’au putut latinisa elementele dace, în cap VII.
afirmă, că acești coloniști, strămutați de Aurelian în Mesia, au contribuit
esențial la latinisarea popoarelor din Mesia. Se poate, ca aceiași coloniști,
cari n’au putut romanisa Dacia, să poată face tot același lucru în Mesia?
La dl lancso și la „istorici" de pănura dsale se poate, deoare-ce în Dacia
traiană a fost de lipsă să arete, că nu s’a putut forma viață romană, de
altă parte în Mesia a trebuit să arete o putere mai mare a romanisării,
căci altcum de unde era să ne tragem noi originea?

      Mult necaz și multă bătaie de cap causează istoricilor unguri, așa
și dlui lancso, timpul pretinsei strămutări a noastre din peninsula balca-
nică în Dacia. Dl lancso dice, cu drept cuvent, că această întrebare trebue
să se considere de proba cea mai eclatantă a teoriei despre originea bal-
canică a Românilor. Foarte natural. Dacă ar exista documente sigure
despre strămutarea Românilor, teoria continuității ar căde. De aceste
însă nu există de loc, ci toate sunt pure combinații. lancso firesce nu
vrea să o recunoască aceasta întocmai, ci constată că „în privința aceasta
isvoarele istorice ne dau cu mult mai puțină chiarificare, decât în ori-care
punct al istoriei vechi a Românilor" (pag. 131). De unde să existe probe
sau isvoare despre un lucru, care nu s’a întâmplat?

      Mai nainte unii au susținut, că la venirea Ungurilor în țerile Daciei
traiane nici urmă n’a fost de Români. S au aflat însă prin scriitorii vechi
unele date, cari arată că Românii prin secolul X. și XI, au jucat rol pela
poalele Carpaților, anume rol în lupte, cari se înțelege, condiționează or-
ganisare și o vechime oare-care a poporului român dincoace de Dunăre.
Aceste date sunt sigure, așa că și contrarii continuității sunt siliți a le
recunoasce de adevărate. Astfel de date se află în Nichetas Choniates
(la anul 1164), apoi în Atalios (anul 1074) ș. a. Ele sunt înșirate si de
lancso și în fața lor — nolens, volens — e silit să mărturisească, că „în
genere nu ținem de eschis, că unele cete de vlachi au trecut Dunărea
înainte de venirea Ungurilor* (pag. 135). Că și în Carpații ardeleni și în

29


genere în Ardeal ar fi existat Români, aceasta nu o admite, căci chiar și
pe teritorul României de arii vlachii n’au fost factori de stat, ci numai
factori etnici pănă la venirea Tătarilor.

     Acesta este pe scurt cuprinsul și mersul espunerilor din partea I.
a cărții lui lancsd, privitoare la originea noastră. El deneagă legimitatea
drepturilor noastre istorice pe pământul Daciei, dar deducțiunile sale în
cea mai mare parte sunt false și tendențioase. Ele nu trădează de loc
pe istoricul, care se apucă de resolvarea unei mari probleme, ci mai mult
pe diletantul tendențios, care se silesce a da părerilor sale eronate tim-
brul aparent al adevărului prin mulțimea datelor, ce le grămădesce.
Contrarilor teoriei continuității, pe care o combate, a făcut puțin serviciu.

     Acum să trecem la o chestiune, care stă în legătură cu tema, ce a
preocupat pe lancso. E fapt, că continuitatea noastră în Dacia, conside-
rată din punctul de vedere al stării noastre presente, pare a fi de-o în-
semnătate mai mult academică și că continuitatea acum nu ne asigură
nici un drept real. Cu toate aceste originea noastră dela cel mai stră-
lucit popor de pe fața pământului și dela divul Traian, precum și con-
tinuitatea noastră de 18 secoli pe acest pământ strămoșesc, a fost în
trecut și este în present un puternic factor, care a contribuit în locul
ântâiu la deșteptarea noastră, națională și contribue adi în mare măsură
la susținerea caracterului național. Credința în originea și vechimea
noastră, cari nu se vor pute resturna nici odată, ne insuflă mândria na-
țională.

     Acest lucru îl supără pe D. lancso și în capitlul din urmă al părții
prime își dă oare-cum pe față supărarea, că noi, nefiind resturnată
teoria continuității, ne putem mândri cu o origine nobilă, mare ; îl genează
credința noastră, că nu noi, ci celelalte popoare conlocuitoare sunt vene-
tice și susține, că din aceasta credință s’a născut școala literară, care în
forma de pOesie poporală „falsă“ a „furișat" în gura ciobanului ireden-
tismul, prin cântecul:

                      Măi Ungure măi,
                      Ce cauți în țara mea,
                      Țara mea-i română țară,
                      Du-te dracului afară,
                      Că cu bine de nu-i vrea
                      Eu cu sila te voiu da....

     Va să clică este la mijloc supărare. Apoi dacă e vorba de asta,
pentru noi Românii mai sunt și alții superați, în locul prim Grecii în
peninsula balcanică pe frații noștri Macedo-Români.

     Ungurii clic, că am venit de peste Dunăre și ne trimit acolo, Grecii
din contră dic Macedo-Românilor, că au venit din Dacia traiană și-i
mână aici. Față de aceste foarte bine a observat dl V. A. Urechia, că
pănă când Grecii ne împing dincoace de Dunăre, Ungurii dincolo, Ro-
mânul stă bine infipt în ambele Dacii.

âo


ASTRA.

(Știri din sinul Asociațiunii).

     Adunare generală extra-ordinară. în fruntea părții oficiale
a numenului nostru de astăcli publicăm convocarea pe 10 Martie nou
a. c. a unei adunări generale extraordinare a Asociațiunii transilvane,
care va avb să se ocupe cu cererea ministerului de interne, de a mo-
difica titlul vechiu al Asociațiunii în „Asociatiunea literară și cultu-
rală a Românilor din Ungaria^. Este cunoscut, că dela adunarea
generală din 1895 au urmat continue pertractări între guvern și între
comitetul central în causa întăririi statutelor modificate de adunarea
generală dela Blaj. Numeroasele divergențe au Jost aplanate toate, cu
excepțiunea chestiunii titlului, a cărei deliberare cade în competența adu-
nării generale.

     La 1 Martie (nou) comitetul va publica un raport detaiat despre
starea actuală a afacerii, din care membrii Asociațiunii vor putb lua
toate informațiunile necesare pentru aprețiarea situațiunii. Pâri atunci
credem, că ori-ce discuțiune ar fi premutv.ră.

     Pro domo. Cerem permisiunea cetitorilor noștri să trimitem la
acest loc mii de mulțămiri organelor presei noastre pentru deosebita
atențiune, cu care încep a ne distinge. Căci este fără îndoială o distinc-
țiune pentru noi, că aproape toate ziarele de dincoace s’au ocupat cu
modestul nostru articol, publicat sub titlul „Teren nou⁴⁴ în numerul no-
stru din Decembre, — o distincțiune, clicem, pentru că acel articol se
ocupă cu chestiuni economice, iar acestea în presa noastră au fost ig-
norate păn’acum cu o consecuență exemplară — și deamnă de o causă
mai bună.

     Și cu aceste am pute încheia, dacă confrații dela unele ziare, trac-
tând chestiunea economică ventilată de noi, făceau numai ceva mai multă
economie în învinuiri și suspiționări fără ori-ce temeiu.

     Organul Asociațiunii, pănă când noi îl vom conduce, va sci să se
ferească de polemii. Nu vom polemisa deci, ci ne vom restrînge la puține
cuvinte de apărare în contra învinuirilor ce ni se fac.

     Aprețiând importanța înființării „Concordiei¹⁴, prima noastră societate
mare comercială, (cuvântul „wmre⁴⁴ l’am subliniat pentru cei dela „Uni-
rea¹⁴), am atins cu câteva cuvinte (subliniat pentru cei dela „Dreptatea⁴⁴)
înființarea înainte cu 25 ani a băncii „Albina⁴⁴, și făcând o mică paralelă
între stările de atunci și cele de astăzi am dat expresiune convingerii
noastre, că condițiunile prealabile pentru prosperarea acțiunii începute
pe teren comercial, sunt cu mult mai favorabile decât cele ce existau la

31


începutul acțiunii noastre pe teren financiar. Pentru ilustrarea acestei
afirmări am arătat, cum fundatorii „Albinei" au avut să se lupte la în-
ceput cu „frica de necunoscut¹¹ și cu „neîncrederea în puterile noastre"
si am amintit — fără nici un comentar din partea noastră —
faptul cunoscut și înregistrat d’abia înainte cu câteva luni în „G. Trans.“,
că între mulți alți fii luminați ai națiunii chiar și Mitropolitul Șaguna
nu a avut nici o încredere în prima noastră bancă și a întimpinat înce-
putul acțiunii noastre economice cu un „ne sutor ultra crepidam".

      Atât a fost destul, ca „Telegraful Român" să se simtă îndreptățit
a ne învinui de un „persiflagiu" la adresa primului president și fundator
al Asociațiunii, să ne impute un păcat, de care fără îndoială noi stăm
mai departe, și să ceară ca actuala redacțiune greco-catolică (sic!) a
„Transilvaniei" să respecteze pe bărbații mari ai bisericii ortodoxe, pre-
cum redacțiunile gr.-or. au respectat pe bărbații bisericii unite.

      La acestea răspundem „Telegrafului Român" și celor pe cari îi pri-
vesce: că articolul nostru nu conține persiflagiu la nici o adresă și cu
atât mai puțin a putut ave intențiunea de a persifla pe Mitropolitul Șaguna,
pentru-că redacțiunea actuală a „Transilvaniei" scie apreția meritele ne-
peritoare ale marelui fundator al Asociațiunii și nu va detrage din ace-
ste merite nici prin persiflări, — nici prin preamăriri nerumegate; că ce
privesce faptul amintit de noi, „Tel. Rom." nu are decât să resfoiască
propria sa colecțiune din anii 1871/2 pentru a se convinge despre ade-
vărul lui, și în fine: că „Transilvania" nu are redacțiune nici gr.-catolică
nici ortodoxă, și că în special redacțiunea actuală este străină de ori-ce
veleități și considerațiuni confesionale, și scie, că în cașul contrar ar lucra
nu numai în contra statutelor Asociațiunii, ci ar comite și un păcat din-
tre cele mai urîte în contra intereselor poporului român.

      Atât la adresa „Telegrafului Român".

      „Foaia Diecesană¹¹ din Caransebeș reproduce învinuirile, făcute
nouă de ziarul din Sibiiu, cu un comentar ținut în termini atât de rustici,
încât respectul, ce-1 avem pentru organul Asociațiunii și pentru cetitorii
săi, nici nu ne permite a ne ocupa de el. Cel mult putem regreta, că
un pamflet atât de necuviincios a putut afla loc într’un organ bi-
sericesc.

      „Dreptatea¹¹ din Timișoara, care — dimpreună cu valoroasa revistă
economică a dlui P. S. Aurelian — ne-a făcut onorul de a reproduce ar-
ticolul nostru în întreaga sa extensiune, a publicat ulterior o lungă co-
respondență, care pe lângă o serie întreagă de apostrofări și mustrări la
adresa generațiunii noue, ne face imputări grave pentru-că, vorbind des-
pre înființarea băncii „Albina", nu am amintit între alți binemeritați pen-
tru fundarea primului nostru institut de bani pe dl V. Babes, ziarul
„Albina", ba chiar și — provedința divină. Fără a trage la îndoială me-
ritele dlui Babeș și fără a insista asupra împrejurării, că ziarul DSale a
fost un oigan al dlor Mocsonyi, respundem numai pe scurt, că articolul

32


nostru nu a voit si facă întreaga istorie a înființării „Albinei", și amin-
tind fondarea acestui institut numai ocasional și fugitiv, în 3—4 șiruri,
nu a putut întră în detaiuri, ci a trebuit să se restrîngă la expunerea
momentelor principale, amintind pe Visarion Roman, care a dat idea, pe
Antoniu și Alexandru Mocsonyi, cari au asigurat partea materială a în-
treprinderii și au exoperat învoirea guvernului, pe Bănățeni, cari (dim-
preună cu comunele învecinate din dreapta Mureșului) au subscris aproape
doue terțialități ale capitalului social, și în fine pe S. Mangiuca și Dr.
A. Maniu, cari ca colectanți au câștigat ei de ei subscrieri pentru aproape
a- treia parte a totalității acțiunilor.

     Detaiurile, asupra căror insistă corespondentul „Dreptății", fie în
sine ori-cât de importante, nu puteau ave loc în articolul nostru, ci au
să fie aprețiate în istoria „Albinei¹⁴, care se va publica cu ocasiunea iu-
bileului și fără îndoială va da „suum cuique".

     în fine ne mai rentoarcem pe un moment la, „Telegraful Român".
Această foaie, care dela August 1896 pană astăcli nu a aflat timp și oca-
siune de a spune un singur cuvent despre „Enciclopedia Română¹⁴, ne
dă o nouă dovadă de bunăvoință, învinuindu-ne, că înveninăm spiritul
poporului român prin folosirea prescurtării „Astra", compusă din câteva
inițiale ale titlului atât de greoiu al „Asociațiunii transilvane pentru lite-
ratura română și cultura poporului român¹⁴ și introdusă din considera-
țiuni practice.

     Nu ne vom ocupa mai de aproape cu conceptele de filologie, na-
ționalism și logică ale foiletonistului din „Tel. Rom.“, ci lăsând apre-
ciarea acestei chestiuni mai mult pathologice celor competenți în această
materie, constatăm numai, că titlul „Astra" a fost introdus și acceptat
de mai multe foi âncă înainte de ce am fi primit noi redacțiunea „Tran-
silvaniei ⁴⁴ și împrejurarea, că marea majoritate a presei române de din-
coace și dincolo de Carpați, aproape întreg publicul românesc și nume-
roase despărțăminte îl folosesc cu predilecțiune, este cea mai bună do-
vadă, că această prescurtare nu este o inovațiune forțată și străină de
spiritul poporului nostru, ci un titlu practic și semnificativ, bine ales
și bine primit în sinul publicului român. De imitarea titlului „Emke"
numai acela poate vorbi, al cărui orizont se sfîrșesce la Cluj și care nu
scie că asemenea prescurtări se folosesc la toate popoarele culte. E ridi-
culos a vorbi aici de siluire. Dacă această inovațiune e bună și cores-
punde gustului și spiritului comun, va ave traiu, dacă nu, are să dispară
ca multe alte inovațiuni nepotrivite. A vede în cuvântul „Astra¹⁴ un pericol
și a da alarm pentru înseninarea spiritului genuin al poporului nostru, —
mai ales astădi, când din titlul vechiu al Asociațiunii transilvane poate
nici nu ne va rSmâne alta decât această reamintire, — dovedesce mai
multă maliție, decât pricepere. „ . .

A                   Redacțiunea.