TRANSILVANIA ORGANUL ASOCIAȚIUNII TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN. Nr. X. Sibiiu, Decembre 1896. Anul XXVII. TEREN NOU. „Frica de necunoscut este de mujte-ori cel mai puternic motiv, care face se intârzie ori chiar se se zădărnicâscă multe lucruri bune și folositore . . . .“ Aceste cuvinte — reproduse în numerul nostru premer- gător dintr’o altă foie românescă — ni-le reamintim astăcji, când venim se înregistrăm o nouă și momentuosă acțiune pen- tru consolidarea nostră economică-naționala. Chiar acum se împlinesce un pătrar de secol, de când — la inițiativa lui Vis ario n Roman și cu concursul lui An- toniu și Alexandru Mocsonyi — s’a făcut primul pas pentru organisarea economică a poporului nostru și pentru emanciparea lui de jugul străin, sub care a gemut secoli dea- rendul, când Românul în patria sa străbună nu a fost alta, de- cât un element exploatat „propter regni emolumentum“, când su- dorea și sângele lui a îngrășat tot numai proprietatea străină din acâstă țâra. Acțiunea pentru întemeiarea celui dintâiu institut de cre- dit al Românilor din patrie încă a avut se se lupte forte mult cu acea „frică de necunoscut", și neîncrederea în puterile no- stre proprii a fost atât de mare, încât „Albina" abia s’ar fi putut înființa, dacă nu învingea însuflețirea și venerațiunea tradițională a Bănățenilor pentru familia Mocsonyi, apoi zelul și energia de fier a lui Simeon Mangiuca, Dr. Aurel Maniu și a altor câți-va fruntași ai națiunii nostre. 17 234 Am aucțit des istorisind cum însuși Andreiu Ș a g u n a își batea joc de nisuințele fundatorilor „Albinei"⁴, pe cari în- tâlnindu-i într’o cți, când veniau dela o conferenția a comite- tului fundator, i-a întimpinat plin de compătimire cu pro- verbul german: „Schuster, bleib’ bei deinem Leisten!⁴⁴ Și totuși, din începutul făcut atunci de acei „6Wt?zster⁴‘-i s’au desvoltat într’un scurt pătrar de secol nu mai puțin de- cât 52 institute de credit, cari administreză astăcți o avere ro- mânbscă de 18 milione și fac un revirement anual de presto o sută de milione florini. Din acel modest început, pe un teren cu totul nou pentru noi, privit și tractat în sinul nostru cu atâta recelă și neîncre- dere, s’a desvoltat într’un restimp forte scurt și în butul nu- merâselor pedeci, ba chiar și greșeli, un factor economic, so- cial și cultural de o importanță, ce astăcți nici nu o seim apreția în întrega ei însemnătate. însă nici acest resultat neașteptat de îmbucurător nu ne-a adus la consciința deplină a forțelor nostre economice și tote încercările, de a transplanta și lăți acțiunea începută cu insti- tutele de credit, și pe celelalte terenuri ale economiei, prin înaintarea rațională a agriculturei și prin none întreprinderi comerciale și industriale, au se se lupte neîntrerupt cu neîn- crederea publicului. T6te aceste au remas pia desideria, accentuate, ce e drept, aprope în fie-care disertațiune, ce se ține în adunările despăr- țemintelor „Astrei⁴⁴, — dar încercări seriose de a le și realisa, nu s’au făcut aprdpe de fel. Sunt doi ani de când un membru al comitetului Asocia- țiunii, dnul inginer Ti le a, a început se propage în publici- tate cu multă insistență idea înființării unei întreprinderi co- merciale mai mari, care se asigureze comerciului mic, ce ocupă teren tot mai mult în sinul poporului român, condițiunile și garanțele unei desvoltări sănătose, — dar la început acestă idea a fost primită cu neîncredere vedită. Cu ocasiunea adu- nării generale a „Albinei⁴⁴ din anul 1895, când s’au modificat statutele acestui institut, dl Tilea a ventilat din nou acestă chestiune, cerend că în statutele cele ndue se se țină cont de 235 eventualitatea înființării unei întreprinderi comerciale. Proiec- tul pentru modificarea statutelor, ce e drept, avuse deja în vedere acestă eventualitate și adunarea generală a și votat unanim §-ul, prin care „cumpărarea și venerarea de mărfuri și producte⁴¹ au fost suscepute între operațiunile institutului, dar puțini de tot se vor fi gândit serios la realisarea apropiată a unei mari întreprinderi comerciale. Câte un cuvânt de laudă pentru „idea bună și frumosă¹¹ și un zimbet pentru „idealis- mul tinerilor¹¹, — dar încolo nimic! A trebuit se întrăm fără voie într’un impas, a trebuit se se facă (cu reuniunea industriașilor din Sibiiu) o mare greșală, care avea se fie reparată fără amânare în interesul reputațiunii nostre economice, ca cercurile competente se se decidă în fine pentru o acțiune energică pe terenul desvol- tării comerciului român. începutul făcut în acâstă direcțiune de „Albina¹¹ și cercurile ei conducătore a aflat pretutindenea o primire peste așteptare bună. Necesitatea și avantagiele înființării unei so- cietăți comerciale — îndată ce s’a luat o inițiativă seriosă de la locuri demne ^e încredere — au fost recunoscute în gene- ral și în decurs de câte-va săptămâni a fost subscris pentru acest scop un capital de doue ori mai mare, decât cum se proiectase. Consciința trebuințelor reale ale poporului român a în- vins încă odată neîncrederea în puterile nostre proprii și frica de necunoscut, și la începutul anului 1897, chiar după un pă- trar de secol dela înființarea primei bănci române, își va în- cepe activitatea prima societate mare comercială a Români- lor de sub corona Stului Ștefan. înregistrând înființarea societății „Concordia¹¹, remarcăm un moment de deosebită importanță în viața nâstră econo- mică-națională, care nu însemnâză numai un nou și mare pas pe calea propresului nostru cultural, ci totodată și un act de revindicare, de recucerire a unui teren perdut. Sunt numai câte-va decenii, de când în piețele orașelor din ținuturile locuite de poporul nostru, în Caransebeș, Lugoș, Arad, Sibiiu, Brașov, Oșorheiu, etc. comercianții români ocupau 17* 236 un loc de frunte, ba de multe-ori dominant, dar concurența datorită înmulțirii extraordinare a fabricelor și insolidității comerciului străin, apoi de altă parte lipsa de pregătire specială a comercianților noștri, pregătire devenită indispensabilă în urma situațiunii cu totul schimbate a comerciului, înclinarea generațiunilor ndstre mai noue spre proletariat, ne-au scos tot mai mult din posițiunea avută și au redus întreg comerciul nostru la băcăniile țărănesci. înființarea societății comerciale „Concordia¹¹ marcheză în viața nostră comercială un punct de întorcere, care va ave se pună capăt decadenței comerciului român și dela care are se pornescă o nouă acțiune de recucerire și desvoltare. Și acestă acțiune se pornesce între împrejurări cu mult mai favorabile decât cele din trecut, deoare-ce astădi avem, cea-ce în trecut nu am avut: wndițiumlc prealabile pentru o lucrare spornică pe acest teren. Spirit și forțe economice, putere de viață, și în special aplecare pentru comerciu nu au lipsit poporului nostru nici în trecut și nu îi lipsesc nici astăcji. Acesta ni-o dovedesce destul de eclatant poporațiunea din comunale mărginașe ale fundului regiu și cea din Bănat, care a sciut se se validiteze în comerciu și între condițiunile cele mai desavantagiose. Pe lângă aceste forțe, înăscute poporului nostru, am mai făcut în timpul din urmă și multă școlă economică. Mai ales dela în- mulțirea băncilor românesci am câștigat posesiuni însemnate și preste tot am început a fi pătrunși de un spirit cu mult mai practic, iar poporul nostru, sub scutul institutelor nostre de credit, a sciut se se emancipeze tot mai mult de curatela străină, sub care a stat pân’acum în afacerile sale economice. Un deosebit avantagiu ne oferă, împrejurarea, că la școlele nostre comerciale din Brașov, cât și la institute străine, s’a cualificat în timpul din urmă un număr forte considerabil de tineri români anume pentru cariera comercială, că avem deja o mică literatură economică, și în fine că prin înființarea „Concordiei¹¹ dispunem și de capitalul necesar pentru a pute procura trebuințele nostre între condițiuni egale cu ale con- curenței străine. ___237 Avem deci aplecare pentru comerciu, puteri bune speciali- ste, un public consument cu judecată matură în cele economice și capitalul necesar, — adecă tote condițiunile prealabile pen- tru a pute desvolta o activitate spornică pe terenul comercial. Și dacă lucrarea nostră în ramul financiar, începută în lipsa, tuturor condițiunilor prealabile pentru o asemene acțiune, a realisat totuși în timp relativ forte scurt resultate atat de îmbucurătore, credem că nu vom pute fi învinuiți de optimism exagerat, când dăm expresiune credinței nostre firme, că nonele nostre nisuințe pe terenul comercial, având deja astătji garanțele succesului, ne vor aduce în viitor apropiat râde îmbelșugate. Și resultatele, ce le vom pute realisa pe acest teren, nu sunt de mai puțină însemnătate, decât cele produse pe terenul financiar. Ori cât de mult s’ar îmbunătăți stările nostre în celelalte ramuri ale economiei nostre naționale, fără de comerciu am remâne pentru totdeauna un popor dependent și tributar, un element de exploatare pentru străini. Și că o esemenea stare nu pdte remâne fără de influință asupra întregii vieți naționale a unui popor, este evident; căci desvoltarea comerciului și progresul cultural merg o cale paralelă: împreună înainteză și împreună decad. Nici nu se pote altcum. Comerciul nu e numai în sine un puternic isvor de bogăție națională, ci și indirect, prin influință sa de vieță dătătdre asupra agriculturii și industriei, un însemnat factor de pro- ducțiune națională. în special pentru noi Românii în stările nostre actuale întemeiarea și desvoltarea sănâtdsă a unui comerciu propriu are o deosebită însemnătate națională și își va revărsa efectele sale binefăcetore nu numai asupra stărilor nostre economice, ci și asupra vieții nostre sociale și culturale. „Concordia", dacă își va împlini misiunea, negreșit va scăpa poporul nostru de „lipitorile satului", cari până acum neîmpedecați și fără concurență ’i-au supt puterile, ’i-au luat bucatele pe nimic, ’i-au vândut venin pe bani scumpi și ’i-au demoralisat familia. 238 Este una dintre cestiunile cele mai importante în viața unui popor, ca ceea-ce consumă se fie bun și ieftin și de altă parte, ca cea-ce produce se se potă valora în condițiuni cât mai avantagiose. în acesta privință va fi chiemată „Concordia⁴⁴ a sana neajunsurile multe de până acum și a apăra massele poporului de pericolul, ce neîntrerupt îl încungiură din partea specu- lanților dela sate. Și dacă va fi condusă în totdeuna de acâstă supremă considerațiune, dacă va sci se se ferescă de acele greșeli, în cari au căcțiit unele dintre băncile nostre, ce au uitat de chiemarea lor națională și au lăsat ca interese particulare se predomineze preste cele mari și generale, atunci fără îndoială va deveni o însemnată forță națională, care va ridica nu numai puterile nbstre economice, ci va fi totodată și o garanță a progresului nostru cultural, a existenței nostre naționale. CĂSĂTORIILE ROMANILOR de Gavriil Pop. Prea onorată adunare generală¹)/ Cu ocasiunea adunării generale din est an a Asociațiunii nostre pentru literatura și cultura poporului român cuget a nu fi fără interes a disera despre unele datine, cari ne arată originea nostră. în anul tre- cut avui onore a disera despre înmormântările Romanilor și a arăta, că ce a rămas la noi din datinile Romanilor dela înmormântări ? Fiă-mi permis a disera acum pe scurt despre căsătoriile Romanilor, și a arăta și aci, că ce a rămas la noi și din datinele Romanilor dela căsătorie ? Voiu disera: a) despre sponsaliile romane; V) despre încheerea căsătoriei; c) despre solemnitățile nuntei; d) despre desfacerea căsătoriilor romane. Me rog de puțină paciență. a) Sponsaliile Romanilor. La Romani cel ce voia să se căsătorescă (procus) mergea cu năna- șul seu (pronexeta, auspex) la acela, în a căruia potestate era fata, ca sâ o pețescă, și, dacă acela o promitea (spondebat), statoriau și zestrea *) Acesta disertațiune a fost anunțată pentru adunarea generală din Lugoș. Nepu- tându-se însă ceti — din lipsă de timp, - adunarea generală a decis publicarea ei în „Transilvania¹¹. Red. _ ²³⁹ (dos). Acestă învoială se numia sponsalia (logodna). în cjiua sponsalii- lor des de dimineță se făceau profețiri (auspicia) din sburatul paserilor, apoi scriau contractul statorind în dînsul timpul solvirii zestrei și alte condițiuni, îl ceteau înaintea celor de față, și-l sigilau țobsignabant) cu inelele acelora. Pănă țineau pertractările sponsaliilor, mirele se numia sponsus speratus, miresa sponsa sperata¹). După subscrierea contractului mirele ca arvună, în semn că nu-și va schimba cuvântul, da miresei un inel (annulus pronubus), care pe timpul lui Pliniu²) era de fier, mai târdiu de aur. Se mai da ca arvună și altceva, precum: brațlete, vestminte. Dacă care-va dintre cei logodiți abdicea de sponsalii, se exprima cătră cealaltă parte : Conditione, tua non utor. în cas de abclicere spon- sul, dacă el abdicea, perdea arvuna, iar sponsa, de abdicea ea, solvia pre- țul duplu al arvunei. Abdicerea se numia repudium. După sponsalii se alegea diua încheiărei căsătoriei (dies nuptialis), că unele dile se considerau de nefericite (dies atri, ominosi, infelices), în cari nu se încheiau căsătorii, precum: calendele (calendae), nonele (no- nae), idusurile (idus), și dilele prime, cari urmau după ele, și se numiau dies postridiani, apoi întregă luna lui Maiu, pentru-că în acesta cădeau lemuraliile (lemuralia).³) Asemenea se considera de di nefericită sărbă- torea saliilor (festum saliorum), parentaliile (parentalia)⁴), și tote dilele acelea, cari erau consacrate deilor subterani, sau în cari poporul roman a suferit pierderi mari de luptă. b) Incheiarea căsătoriei (nuptiae). Ca se se potă face căsătoria validă (matrimonium justum, legitimum) trebuia se aibă fie-care parte contrahentă de căsătorie drept de a se că- sători (jus connubii). Se mai cerea să aibă etate anumită: Feciorul 14, fata 12 ani. Se căsătoriau une-ori și fete de 11 ani, (Tacit. Ann. 12—58), ba și de 10 ani. Totuș mai des se căsătoriau între 13—17 ani. Nu se puteau căsători la ol altă în graduri de consângenitate aprope, de exem- plu : frați dulci, vitregi, adoptivi, veri primari, unchiu cu nepotă, mătușă cu nepot. Dela resboiul punic al 2-lea, în care se puteau căsători la olaltă veri primari, iar dela Claudiu încoce unchiu de tată (patrivus), nu unchiu de mamă (avunculus), putea lua în căsătorie pe nepota. Civele roman nu putea încheia căsătoria validă cu una străină (extranea), nici cu o sclavă, sau cu o sclavă eliberată, ba pănă la 445 dela edificarea Romei nu era concesă căsătoria nici între patricii și plebei. La Romani erau 2 specii de căsătorie. După specia cea dintâiu mai strictă femeia trecea cu totul de sub potestatea tătâne-seu în a bărba- *) Juvenal sat. II. 119. ²) Hist. nat. 33, II. ⁸) Serbători, în cari se aduceau sacri- ficii pentru depărtarea spiritelor morților (lemures), cari rătăceau de ici-colea, și neliniștea noptea pe consângenii lor cei vii. ’) Serbătore pentru părinți și consângeni, care se ținea pe la mijlocul lui Februarie. 240 tului (in manum viri conveniebat). După a doua specie mai laxă rămâ- nea sub potestatea tătâne-seu. Specia cea dintâiu de căsătorie mai târdiu a eșit din us și s’a generalisat a 2-a specie. Specia de căsătorie, după care femeia cu totul trecea de sub pote- statea tătâne-seu în a bărbatului, se făcea în 3 forme: Prin us (usus), prin confarreațiune (confarreatio) și prin un fel de cumpărare prefăcută (coemtio). Prin us, adecă prin un fel de prescriere, se contrăgea că- sătoria, dacă muierea din causa căsătoriei locuia un an întreg neîntrerupt în casa bărbatului. Dacă în timpul primei conviețuiri de un an cu băr- batul, cel puțin 3 nopți (trinoctium) petrecea afară de casa bărbatului, prin aceea puterea bărbatului preste ea înceta și ea se putea reîntorce în familia sa. Căsătoria prin confarreațiune (confarreatio) se făcea înaintea Ponti- ficelui maxim, a lui Flamen dialis, și a 10 martori. Ea se pote ase- măna cu încheierea căsătoriilor nostre. Se cliceau nescari cuvinte solemne privitore la actul cununiei. Se frângea pâne de alac (panis farreus), de unde numirea de confarreatio. Din pânea acesta se da mirilor să guste în semnul fiitorei lor comuniuni indisolubile. Nănașa (pronuba), punen- du-și mânile pe miri, îi ducea la altarul casei, ca se sacrifice deilor ce- lor vechi romani. Se sacrifica vacă, porumb, oie. Mirele și miresa prin- ți endu-se de mână încungiurau altarul, pănă ce nănașul (auspex) dicea rugăciunea îndatinată ’). Când se termina sacrificiul, cei de față făceau urări noilor căsătoriți salutându-i cu strigătul „feliciter" de mai multe ori. Altă încheiare de căsătorie era cea prin cumpărare prefăcută (coem- tio, mancipatio). Bărbatul cu o bucată de aramă (aes randisculum) îna- intea a 5 martori atingea contariul, pe care-1 ținea un libripens. Acțiunea acăsta simbolică era asemenea unei cumpărări, prin care femeia din po- testatea părintăscă trecea în potestatea bărbatului. După încheierea căsătoriei urma ospățul. c) Solemnitățile nuntei. După ce se făcea încheiarea căsătoriei prin confarreațiune, ori prin cumpărare prefăcută, urma ducerea solemnă a miresei în casa mirelui, înainte de a o duce trebuia se se facă profețiri (auspicia) și se sacrifica cleiței Juno Pronuba, patronei nuntelor, după Varone, un purcel, din care fierea se scotea ca în viăța. celor nou căsătoriți să nu fie nici o amără- ciune. Miresa depunendu-și vestmântul de fată, numit toga praetexta, și ornamentul „bulla aurea", ce depindea dela gât, precum și legătorea de păr virginal (vitta virginalis), își lua ornamentele cele de miresă, pre- cum : Tunica pura sau recta, care era fără posament, apoi o legătore de păr, numită vitta recta, care era o legătore duplă, cu care părul cel *) Probabil, că de aici a remas la noi datina de a se incungiura Ia cununie tetrapo- dul de cătră miri. 241 împletit în 6 chici, dela grumazi se ducea pe creștetul capului spre aforma acolo un ornament, pe care se punea o cunună de flori culesă de însăși miresa.') Și mai lua un cingul (zona sau ciugulum sponsale) și un copetement de cap (flammeum) de o lungime așa mare, cât acoperia pe miresa dela cap pănă la piciore. Cingulul era de lână albă, și nu era iertat să fie fost folosit. Acest cingul avea un nod, numit nodul lui Hercule, pe care mirele îl deslega în pat, de unde a deslega cingulul sponsale sau virgi- nale atât însemna, cât a răpi nevinovăția unei fete, Fiind-că miresa își acoperea (nubebat) fața cu coperementul numit flammeum, de aceea nubere alicui (a se acoperi din iubire cătră cineva) atâta însemna, cât a se mărită. Flammeul era de colorea focului, de acea se numia flam- meum dela flamma, para de foc. Cu el își acoperea miresa fața, care a o descoperi încă nu era iertat nimenui, fără numai mirelui. Miresa provădută cu aceste ornamente se punea în brațele mamei sale, sau ale unei consângene, după aceea mirele venind ca din întâmplare o răpia din brațe, imitând răpirea sabinelor, și acum urma ducerea so- lemnă a miresei în casa bărbatului seu (domi ductio) între cântece de nuntă, și de flaute. înaintea ei mergeau 3 drusce (paranymphae) sub scutul deiței luno domiduca. Doue din drusce țineau pe miresa de brațe, una ducea înainte o făclie (taeda nuptialis sau fax) aprinsă²), pentru-că ducerea muierei la bărbat (deductio) se făcea sera. După miresă mer- geau servitorele ducând furca (colus), fusul cu tortul (fusus cum sta- mine) ca obiecte ale fiitorei sale ocupațiuni femeesci. Tot îndărăptul mi- resei mergea și un prunc, numit camillus, purtând cutia (cumerus) cu ornamentele ei și cu ornamentele de gât ale pruncului, care-1 va nasce. Apoi mergeau consângenii, amicii și vecinii miresei cu daruri de mâncat. ³) Mirâsa pe cale arunca pruncilor nuci în semn, că abdice de glumele copilăresci, și că i-au trecut anii prunciei. ⁴) Din acestă causă și păpușa (puppa) și-o consacra Venerei. Când miresa cu cei-ce o duceau a ajuns la casa înfrumsețată cu flori și cu ramuri vercli a mirelui, acesta întreba pe miresa, că cine e ea? la care miresa răspundea: Ubi tu Gaius, ego Gaia, ⁵) unde tu ești domn, acolo eu sunt domnă. Miresa, mai înainte de a întră în casă, înfrumseța uștiorii ușei cu legătore de lână (vittae laneae) albă, și-i ungea (unge- bat) cu untură de poic ori de lup, spre a se scuti de deochiat, și de aci se dicea uxor (unxor) muiere. Miresei nu era iertat să trecă pragul casei, ci mirele o ridica preste prag, ca să nu-1 atingă. Acesta probabil pentru aceea se făcea, ca miresa să nu se potignescă, ceea ce ar fi fost un semn (omen) rău ⁶). *) Iată cununile dela cununiile nostre. ’) Mart. 12, 42. 3 •) Patina, de a duce viptualii la ospăț, a remas și la noi. ⁴) La noi aruncă starostele grâu, când duc miresa. ⁵) Aducere aminte de Gaia C'aecilia, muierea lui Tarcuiniu Priscu ⁹; Acesta datină a ră- mas și la noi cu acea osebire, că la noi nu mirele, ci socra trece pe miresa peste prag. 242 După-ce întră miresa în casă, i-se dau cheile, adecă i-se încredin- țau tote cele. Apoi i-se aducea apă și foc, cari simbolisau vieța cea comună, care o va duce cu mirele. Cu apa acesta se spălau piciorele nou căsătoriților. Acuma mirele da miresei și celor ce veneau cu ea o cină (coena nuptialis), adecă îi ospăta. In timpul cinei se dicea cu fiauta, iar ospeții în aducerea aminte de un Talassiu dre-care, carele cu muierea sa cea răpită dela Sabini a trăit mulți ani fericițil ²), strigau: Talassio sau Talassius! poftind nou căsătoriților fericirea lui Talassiu. După aceste nănașa (pronuba) ducea pe miresa în patul nupțial (lectus genialis, așa numit pentru că era consacrat geniilor), iar fetele, amicele miresei, cântau la ușa chiliei de dormit (thalamus) cântece de nuntă, atât sera cât și în cealaltă di dimineța³). Mirele împărția dspeților daruri mărunte (apophoreta) și cu aceea-i dimitea. în diua următdre iar era ospăț (repotia) în casa bărbatului⁴), când miresei se aduceau din partea consângenilor și a afinilor daruri, cari din partea mirelui se res- plătiau cu alte daruri (apophoreta). Cu ocasiunea acesta nevasta cea ti- neră (nupta) se arăta ântâia oră în vestmântul, numit stola, cel cu multe crețe, al femeilor măritate, și făcea sacrificiul cel dîntâiu deilor familiei, în care a întrat, lua numele bărbatului, d. e. Terentia Ciceronis, și de aci încolo era matronă ori mater familias, după cum venia prin căsătorie în puterea bărbatului sau nu. îu cașul întâiu se numia mater familias, în al doilea matronă. Decă muierea devenia sub puterea bărbatului, atunci bărbatul avea acel drept asupra ei, care’l avea tatăl, și ea se considera de fiica lui. Ea al- mintrea demanda în casă, conducea crescerea și instruirea pruncilor, grijia de lucrurile casnice, torcea, țesea⁵). însă de unele lucruri servile, precum de fiert, era scutită. în casă era agrăită cu numele de domnă (domina). Zestrea, care o aducea miresa dela tatăl seu, se numia dos profec- titia, cea, care o căpăta de airea dos adventitia. De cumva ea murea în căsătoriă, întregă zestrea dela tatăl seu (dos profectitia) trecea în- dărăpt la acela. însă de rămâneau prunci, bărbatul pentru fiecare prunc reținea din zestre a 5-a parte. Din contra, dacă murea tatăl, întregă zes- trea dela el (dos profectitia) remânea la bărbat. Zestrea, care o căpăta muierea de airea, la tot cașul remânea la bărbat, luând afară cașul, când cel ce da zestrea, espres o poftea îndărept. în cașul acesta zestrea acesta se numia dos receptitia. Ca să nu se înmulțescă celibatul, feciorii cei bătrâni se puneau la pedepsă. în anul al 'J-lea după Christos s’a dispus prin lege, că numai cei căsătoriți și părinții se pot eredi, cei necăsătoriți să nu eredescă ni- mica, iar cei căsătoriți, cari n’au prunci, să eredescă numai jumătate. l) Liv. lib. I. c. 9 ²) Iată gojirea dela nuntele nostre. ⁸) Acesta se practiseză și adi la nuntele românești. ⁴) Liv. 1. 57, 243 d) Desfacerea căsătoriei. Căsătoria înceta cu mortea cutăruia dintre părțile căsătorite, cu perderea tuturor drepturilor civile (capitis deminutio maxima), sau dacă un căsătorit devenia captiv în bătaie ori se depărta. Dar și despărțire de căsătorie se putea face, deși căsătoria în principiu se considera de indisolubilă. însă la Romanii cei vechi în așa onore se ținea căsătoria, cât pănă la 520 ai urbei nici o urmă de despărțire de căsătorie nu se află. Atunci s’a despărțit întâiu de muierea sa Cerviliu Ruga din causa sterilității. Cu deosebire căsătoriile cele stricte cu greu și numai sub anumite formalități se puteau desface. Mai târdiu se făceau dese despăr- țiri de căsătorie, mai ales la căsătoriile cele mai laxe din motivele cele mai bagatele. La despărțire nu era de lipsă învoirea împrumutată a celor căsăto- riți. Era destul, deca o parte din ei se dechiara pentru despărțire. Acesta despărțire se numia repudium. Când ambele părți se învoiau ]a despărțire, o despărțire ca aceea se numia divortium sau discidium. Gre- șelile, pentru cari bărbatul se putea despărți de muiere, bărbatul trebuia mai întâiu să le aducă înaintea unui consiliu familiar (consilium cogna- torum). Căsătoria, care se încheia cu sacrificiu (confarreatio), iarăș numai cu sacrificiu (diffarreatio) se putea desface. Cea încheiată prin cumpărare . prefăcută (coemtio) se putea desface prin rescumpărare (remancipatio). Decum-va despărțirea se făcea fără vina muierii, ea ’și reprimea în- tregă zestrea. Decum-va căsătoria se desfăcea din vina muierii, bărba- tul reținea din zestre pentru fiecare prunc ’/c parte pănă la jumătatea zestrei. Adultera perdea a 3-a parte din zestre. Căsătoria a doua era iertată, iar poligamia nu. Aceste surit. Onorată adunare generală! cele ce am voit eu cu acesta ocasiune a le reimprospeta în memoria On. public român despre căsă- toriile romane, spre a vede ce datine au rămas la noi dela străbunii noștri și la cununie, ca să vedem originea nostră romană și de aci. Fi- nesc cu dorința, ca datinele eredite dela străbunii noștri să se conserve în popor, spre a fi pururea dovadă despre originea nostră romană. SCIINȚĂ, LITERATURĂ ȘI ARTĂ. «Enciclopedia română». Continuând cu reproducerea vocilor de presă asupra fascicolului I. al „Enciclopediei Române", lăsăm se urmeze de astădată recensiunea apărută în Nr. 243 din 3/15 Novembre a. c. al diarului „Gazeta Transilvaniei⁴⁴: „Deja de două luni, — dice recensentul „Gazetei⁴⁴, — are publicul no- stru în mâni primul fascicol din „Enciclopedia Română¹¹, editată de dnul 244 W. Krafft în Sibiiu, redactata de dl Dr. Corneliu Diaconovich, și publicată din însărcinarea și sub auspiciile „Asociațiunii transilvane pentru lite- ratura română și cultura poporului român*. Prin apariția și răspândirea acestui fascicol se încheia și discuția asupra temei, cu multă tendențiositate discutate: că este cu cale, ca și românesce să se edee o enciclopedia, precum au tote popdrele culte, și pote lua Asociațiunea o astfel de întreprindere sub protecți- unea sa. Apariția acestui fascicol încbee discuția secă și răspunde puternic : da! este cu cale să se publice și românesce o enciclopedia, căci avem mare trebuință de ea și forte bine a făcut Asociațiunea, că a luat acestă întreprindere sub aripile sale, căci e lucru bun ceea ce face.......... A mai releva astădi importanța unei enciclopedii pentru cultura generală a unui popor, este superfluu, și a nu simți aprope clilnic și ces de ces lipsa ei, este identic cu a nu ave necesități sufletesci, iar a te servi în usul dilnic de enciclopedii străine, este a-ți aservi întregă viață sufletescă străinismului. Trebue deci să salutăm întreprinderea Asociațiunii, căci de-oparte ne satisface unei necesități de mult simțite, iar de altă parte ne mântue un teren vast de influințele stricăcidse ale străinismului, de cari suntem pe destule alte terene subjugați. Motivul cel mai puternic al contrarilor opurilor enciclopedice pare a fi, că cunoscințele enciclopedice nu sunt cunoscințe reale și positive, menite de a forma basa unei adevărate culturi, căci aceste cunoscințe numai din opuri speciale, din monografii se pot câștiga. Cunoscințele enciclopedice de comun sunt superficiale. Nu încape nici o îndoială, că pentru singuraticele ramuri ale sci- inței și artei sunt de preferit studiile speciale și monografiile. Dar cine este astădi, în urma multilateralității ocupațiunii omeneSci, în stare de a se orienta pe deplin în imensul domeniu al sciințelor și artelor? Suntem pe de-oparte prea ocupați, încât prea puțin timp ne rămâne pentru des- voltarea și completarea sistematică a cunoscințelor nostre, iar de altă parte sciințele au luat un avent atât de puternic, încât e cu mult prea scurtă viața omenescă pentru de a face studii speciale în tote direcțiu- nile. Diferitele terene ale activității sufletesci sunt însă atât de strîns legate unul de altul și atât de des trece unul în altul, încât considera- rea esclusivă a unuia sau unora și desconsiderarea celorlalte, ne-ar duce cu siguritate în păcatul unilateralității, ceea ce numai în interesul cul- turii generale nu pote fi! Enciclopediile își au deci dreptul incontestabil de esistență și ori- cât de puternic ar și fi antagonismul unora, nu vor înceta enciclopediile a răspunde unei necesități adânc simțite. Chiar faptul, că literatura en- ciclopedistă este în înflorire continuă la tote popdrele culte, ne probeză destul de învederat necesitatea și folosul lor. 245 Din considerantele aceste urmeză însă și conclusiunea, că materialul prelucrat în enciclopedii trebue se fiă precis și ușor de priceput lucrat, și se fiă la nivelul de astăzi al sciințelor. în privința acesta încă a întimpinat întreprinderea Asociațiunii nedumeriri, căci în multe privințe se trăgea ]a îndoială capabilitatea nostră de a completa o enciclopedia și compusă și corespundetdre re- cerințelor moderne. Fascicolul prim al „Enciclopediei Române¹⁴ a resfirat și aceste ne- dumeriri. Cine a lucrat vre-odată la întemeiarea vre-unei întreprinderi analoge, va sci, că de comun cel mai puțin succes și palid număr este chiar numărul prim, sau cum se dice de obște: numerul de probă, fiind-că tote greutățile începutului — și multe sunt! — se răsbună tocmai asupra acestui fascicol. „Enciclopedia Română“ pare însă a desavua acestă es- periență. Fascicolul prim a întrecut în tote privințele chiar și cele mai sanguinice așteptări, atât ca presentațiă, cât și ca conținut. Editorul Dl W. Krafft, ne presentă un fascicol, care și ca technică pote sta fără sfială lângă productele celor mai cu nume stabilimente apusene. Hârtiă fină, format elegant și modern, tipar curat și plăcut, ilustrațiuni complet esecutate și o hartă (Africa) eșită din unul din cele mai bune stabilimente ale Apusului (Brockhaus, Lipsea). Forma esternă, presentația fascicolului ne câștigă pe deplin. Tot astfel e și conținutul. Fascicolul prim ajunge pe 88 pagine cu câte doue columne petit pănă la articolul „Alcanina“. Deja din acestă părticea a Enciclopediei putem cunosce întregul plan al întreprinderii, al cărei principal merit este, că pe lângă cuprinderea întregului dominiu al sciințelor, artelor etc. dă o deosebită atențiune tuturor cesiunilor referitdre la Români. Prin acesta câștigă Enciclopedia o deosebită im- portanță pentru noi și ne presteză un material, cum nu-1 aflăm în nici o Enciclopedia străină și cum nici la Români n’a fost pănă acum adunat. De deosebit interes pentru Români sunt d. e. în fascicolul acesta articolii: Aaron, Abrud, Academia, Aiton, Aiud, Alba-Iulia, Albina etc. etc., cari sunt tot atâtea pagini din istoria națională politică, literară, economică și din geografia, toponimia și archeologia românescă. Suntem datori dlui redactor Dr. Corneliu Diaconovich cea mai de- plină recunoscință pentru deosebita îngrijire, care transpiră pe fiă-care pagină din aranjarea și adunarea materialului atât de vast și bogat. Așa se vede că Asociațiunea a depus acestă grea prelucrare în cele mai competente mâni, încât fără temă de a fi acli-mâne stigmatisați de pro- feți falși, putem prognostica cel mai strălucit succes acestei întreprinderi, dacă va ține neclintit înainte pe calea apucată. Noi din inimă sinceră îi dorim succesul cel mai deplin, căci gloria întreprinderii este și gloria nostră. 246 Avem însă și datorințe față de „Enciclopedia", și aceste sunt: sb nu lăsam întrega greutate numai pe umerii unora, ci să grăbim a da și noi întreprinderii posibilul nostru ajutor moral și material. Losinca să ne fiă: Se încuragiăm Enciclopedia, se abonăm Enciclopedia! Astfel vom face un serviciu literaturii ndstre enciclopedice și ne vom îmbogăți masa de cărți cu un prietin, care în scurt timp ne va de- veni indispensabil". (b—a—s). * în interesul „Enciclopediei Române¹¹ consistoriile archidiecesane din Sibiiu și Blaj au exmis câte un circular, pe cari le reproducem în cele următore: Nr. 7334 Bis. Notă. Comitetul central al „Asociațiunii transilvane pentru literatura ro- mână și cultura poporului român¹¹, a luat inițiativa pentru editarea unei • enciclopedii poporale, cu scop de a poporalisa în sinul poporului nostru sciințele și artele, și preste tot a lăți cunoscințele folositore, iar în spe- cial a oferi publicului cetitor o icdnă fidelă a stărilor poporului no- stru, în trecut și în present Din acestă „Enciclopedie Română¹¹ a eșit primul fascicul, care ofere bune prospecte pentru o lucrare folositore și mulțămitdre. Opul întreg este proiectat a eși în doue tomuri, fie-care tom de 10 fascicole cu pre- țul de 1 fl. de fascicol, iar în abonament 10 fascicole â 8 fl., iar 20 fasci- cole — opul întreg — cu 15 fl. solviți înainte. Se atrage atențiunea oficiilor protopresbiterale și parochiale asupra acestei scrieri folositore, și acelea se îusărcineză de a o recomanda pen- tru procurare după putință și pe sema bibliotecelor ndste școlare. Sibiiu, din ședința plenară a Consistoriului archidiecesan, ținută la 6 Novembre 1896. Dr. Ilarion Pușcariu m. p., Dr. Elie Cristea m. p., archimandrit, vicariu arehiepiscopesc. secretariu. Nr. 5266. 1896. Cercular cătră întreg clerul archidiecesan. Onorate în Christos frate! Comitetul „Asociațiunii transilvane pentru literatura și cultura po- porului român" a luat asupră-’și inițiativa pentru editarea unei Enciclo- pedie poporale, cu scop de a popularisa sciințele și artele și de a lăți cunoscințe folositore în sinul poporului român. Cartea acesta se tipăresce în 20 fascicole pe lângă abonament de 8 fl. pentru primele 10 fascicole, și de 15 fl. pentru întreg opul. Aflând noi opul acesta de folositor cu atât mai vîrtos, că tinde a oferi publicului cetitor iconă fidelă despre întreg trecutul și despre stările 247 actuale ale Românilor, prin acesta îl recomandăm frățiilor vostre cu totă căldura, pentru bibliotecile nostre parochiale și tractuale. Blaj, din ședința consistorială, ținută în 21 Novembre 1896. Binevoitor: Victor Mihalyi m. p , archiepiscop și metropolit XVII. 78. „Voyk 01achus“, Diploma de dona- țiune a familiei — —. (Text și facsimile). XXV. 7. și 166. W. Wattenbach, W.,Declarațiune publică contra calomniilor profesorului — asupra poporului rom. din fundul reg. III. 25 Windischgrâtz, Principe, Proclama- țiune cătră locuitorii Ungariei și Transilvaniei (13. Nov. 1848). IX. 54. și 212. — Proclamațiune cătră poporele Un- gariei. (29. Dec. 1848). IX. 214. — Proclamațiune contra Kossuthia- nilor în 1. germ, și magh. (7 Ian. 1849). IX. 229. Z. Zernești, Fabrica de hârtie dela —. (G. B.) IX. 83. și XVI. 97. 301 II- ZEBeg'istrnl avLtorilor- A. Alexandri, V., Doncilă. Baladă. I. 458. — Rada. Baladă. Ibid. 542. — Jianul. Baladă. Ibid. 543. — Muierușca din Brașeu. Poesie po- porală. II. 72. — Stejarul și cornul. Poesie popor. Ibid. — Dragoș. Baladă. Ibid. 179. — Răsbunarea lui Stat-Palmă. VIII. 204. — Concertul în luncă. Ibid. — Balcanul și Carpatul. Poesie. X. 143. — Odă ostașilor români. XL 45. — Sergentul. Poesie. Ibid. — Peneș Curcanul. Poesie. Ibid. 58. — Cântecul gintei latine. (Poesie și comentar). Ibid. 133. Alexi, Dr. A. P., Din pomelnicul mar- tirilor români dela 1848—49. III. 231. și IV. 46. — Românii la. Plevna. Disert. XII. 21. — O excursiune botanică în Româ- nia și Dobrogea. XIII. 72. — Importanța studiului meteorolo- gic. Ibid. 160. — Importanța stud. botanic. XV. 1. Alexi, T., Runduneaua română. Poesie. X. 151. Alutan, C., Cuvântare de bineven- tarea „Astrei“ în Blaș. 1863 (III. adunare gen. pag. 37.) Anderco, I., Cuvântare de bună-pri- mirea adunării gen. a „Astrei“ în Gherla. I. 467. Anghelescu, A., Artieli militari. Stu- diu asupra apărării staturilor. IX. 111. Anghelescu, G., Organisarea sistemu- lui militar al României. IX. 124 Antonelli, I., Poporul roman în con- stituțiune. (Adunare gen. III. pag. 89 și V. pag. 134.) — Inscripțiuni de morminte și ma- nuscripte din seci, trecut. III. 22. — Cuvânt de bineventare rostit în adunarea gen. a „Astrei“ ținută la Făgăraș. 1871. IV. 198. — Monografia Făgărașului. Ibid. 213. — Breviar istoric al școlelor din Blaș. (Extras). X. 175. Ardelean, L, Documentele istorice din Vatican relative la istoria nostră. Ibid. 121. Aricescu, C. D., Starea cliaristicei la națiunea daco-română. VIII. 45. Armat, E. I., loan Butean, unul din martirii dela 1849. VI. 87. Asachi, G., Discurs la aniversarea nu- melui Domnului Vasile Lupul, fundatorul școlelor române în Moldova. I. 137. Aurelîan, P. S., Beuturile spirituose. Rachiul și spirtul. IV. 289. — Societatea agricultorilor români. VII. 12. — Igiena, sănătatea. X. 118. Axente Sever, I., Râspuns la bine- ventarea „Astrei“ în Blaș. 1863. (III. adunare gen. pag. 42). — Cuvânt de bineventarea „Astrei“ în Alba-Iulia. 1866. (VI. adunare gener. pag. 25.) — Despre căușele miseriei poporului românesc, urmările și încercarea de a le delătura. VIL 236. — Diserțațiune economică. XV. 153. 302 B Baboian, I., Soldatul român. Poesie. X. 287. Băiaș, N., Cuvânt de bineventarea „Astrei" în Hațeg. 1864. (IV. adu- nare gen. pag. 23). Baitler, H., Crucea și îngerul. Poesie. XI. 106. Baiulescu, B., Disertațiune despre stri- căciunea vinarsului V. 258. — Despre unele mijloce, care ar pute ameliora starea materială, a poporului român. VIII. 215. — Discurs despre promovarea mese- riilor între Români, rostit la adu- narea gen. a Asociațiunii indus- triale din Brașov în 1878. XI. 210. — Disertație despre necesitatea pro- movării și protecționării mese- riilor între Români. XIV. Nr. 21—22. Balint, S., Scurtă descriere a unor evenimente întâmplate în munții apuseni ai Transilvaniei cu co- munele : Bucium, Abrud-Sat și Cărpiniș. IX. 13. — Document despre starea locui- torilor din munții apuseni ai Tran- silvaniei, adecă memor. din 1852. X. I. Balomiri, S., Cuvânt de bineventare la adunarea gen. a „Astrei". 1872. V. 203 Barbolovici, A., Cuvântări la deschi- derea adunărilor gen. ale desp. Selăgian al „Astrei¹⁴ ținute în 1877., 1878., 1883, 1885., 1886., 1887., 1890 și 1891. X. 200., XI. 195., XIV. Nr. 23—24., XVII. 9. și 189., XVIII. 164., XXII. 59. și XXIII. 33. Barbu, N., Odă la desvâlirea statuei luil. Eliade-Rădulescu. XIII. 93. Barcian, I. V., Despre teatre pe timpul lui Shakespeare. II. 161. — Documente istorice din biblioteca Battyaniană. III. 249. — Despre amfiteatrele romane an- tice. IV. 264. — Despre mora de papir dela Stru- gari. VI. 82. — Din revoluțiunea dela an. 1848/9, după Baternay. Ibid. 186. — Moldovenii. (Traducere). VII. 13. — Vechiul Apulum și ruinele lui. Ibid. 131. — Discurs despre statul militar. IX. 273. — Discursuri rostite la, adunarea despart. IV. al „Astrei¹⁴ în 1877 și 1878. XI. 28. și 269. Barițiu, G., Propuneri în interesul promovării literaturii. (Acte pri- vitore la urzirea „Astrei", pag. 104). — Despre artele frumose cu aple- carea lor la cerințele poporului rom. (II. adunare generală, pag. 153). — Sciințele technice. (V. adunare gen., pag. 122). — Culegere de documente istorice. I. 9. — Dr. Vasilie Pop. (Biografie). Ibid. 129. — Dreptul public al Românilor și școla lui Bărnuțiu. (Critica lui T. Maiorescu în „Convorbiri lite- rare"). Ibid. 167. — Despre istoria Transilvaniei după corn. Emeric Mikd. Ibid. 201. — Dicționar maghiar-român. (Invi- tare la prenumerațiune). Ibid. 214. — Epistolă privată cătră redacțiunile „Amvonului¹⁴ și „Familiei". Ibid. 231. 303 Barițiu, G., Din datinele vechi ale Transilvaniei. I 289. — Institutul regesc din Francia. Ibid. 480. — Șcdlele elementare în Francia. Ibid. 577. — Epistole familiare. I. 607., II. 5., 13. și 28. — Din Cronica lui Michail Cserei. 16611711. II. 25. — Lexicografic. (Vocabular latino- românesc-francesc, de archiman- dritul losafat). Ibid. 103 — Populațiunea monarchiei austri- aco după naționalități. (Statistică.. 1864-65). Ibid. 125. — Asecurația în contra focului. Ibid. 127. — Adunarea generală a „Astrei“ pe a. 1869 la Șomcuta în districtul Cetății-de-petră. Ibid. 136. — Adunați documente și le păstrați! Ibid. 137. — Un examen de mare sminteală și câte-va reflexiuni. (Necesitatea de a se cualifica Românii temeinic în comerciu și industrie). Ibid. 184. — Despre educațiunea. femeilor la națiunea românescă. Ibid. 199. — Colecțiunede documente istorice. (Clio). Ibid. 240. — Documente pentru istoria eclesi- astică a Românilor. (Clio). Ibid. 253. și 273. — Documente pentru istoria patriei. (Clio). Ibid. 283. — Documente despre rescola lui Horia. (Clio). Ibid. 291. — Necesitatea revisiuniiistoriei nos- tre speciali pe basa documentelor istorice. Ibid. 294. Barițiu, G., Documente despre alun- garea Românilor din fundul reg. (Clio). III. 5. — Exilarea protestanților austriaci în Transilvania. Ibid. 20. — George Șincai și numele de Român. Ibid. 29. — Documente istorice din dilele lui Mihail Apaffi I. Ibid. 32. — Fragment istoric despre unirea religiosă în Transilvania, după corn. Nic. Bethlen. III 53. — Catastrofele Brașovului în anii 1688 și 1689. Ibid. 57. — Cornițele Nicolae Bethlen, can- celar și cronicar. Ibid. 68. — Din istoria reformațiunii în Un- garia și Transilvania cu respect la Români. Ibid. 77. — Acte de ale senatului școl. din district. Făgărașului. Ibid. 89. — Din Istoria eclesiastică generală. Ibid. 98. — Fragmente din istoria lui loan Bethlen. Ibid. 113. — Dimitrie Cantemir,principeleMol- dovei. Ibid. 118. — Mateiu Milo. Ibid. 124. și 167. — Dr. Eftimie Murgu. Ibid. 130. — Thalia și Melpomene în Transil- vania. III. 131. — Căile ferate. III. 140., 155., IV. 190. și 202. — Catagrafia din 1869 în monarchia austro-ungară. (Statistică). III. 144. — Paralele din istoria ecl. și pol. apusană și resăritenă. Ibid. 152. — Resultatele conscripțiunii din 1869 în Transilvania. Ibid. 156. —- Culegere de documente istorice din anii 1848 și 1849. Ibid. 179- 304 Barițiu, G„ La istoria societății le- suiților și a călugărilor greci. III.’ 192. — Textul legilor transilvane despre lesuiți și despre călugării româ- nesci. Ibid. 205. — Despre căsătorie. Ibid. 285. — Despre istoria mai nouă și mai ales despre istoria anilor 1848 și 1849. Discurs. Ibid. 293. — Scurtă istorie a lesuiților. IV. 1. — Prefață la colecțiunea de diplome din diplomatariul comitelui los. Kemeny, care privesce mai ales pe Români (Valachi). Ibid. 18. — Epistolă deschisă d-lui E. Armat în causa fondului „Gazetei". Ibid. 35. — Gavriil I. Muntean. (Biografie). Ibid. 49. — Momente din istoria fanarioți- lor. Ibid. 61. j — Momente din istoria modernă a ' Greciei. Ibid 101. — loan Aldulean. (Necrolog). Ibid. 141. — Sulioții și femeile lor. Eroismul național. Ibid. 161. — Rebeliunea ungaro-serbescă din anul 1735. Ibid. 173. , — Despre istoria revoluțiunii Ho- raiane. Ibid. 281. — Despre numele proprii, gentiliții, geografice, topografice, streine și române. V. 1. I — Școlă de agricultură în distric- ! tul Făgărașului. Ibid. 40. | — Căușele pentru care s’au revoltat Românii în an. 1784. Ibid. 73. — Opiniune despre școla de agri- cultură proiectată pentru distric- j tul Făgărașului. Ibid. 77. | Barițiu, G., Prinderea capilor revo- luțiunii românesci din 1784/5. V. 85. —- Dicționarul și glossarul Societății academice române. Recensiune. Ibid. 88. — Sentințele de morte și execuțiu- nile capilor revoluțiunii dela 1784. Ibid. 97. .— Hyeronim Savonarola și Papa Alexandru VI. Borgia. Ibid. 121. —■ Pentru exposițiunea universală din anul 1873. Extras din regu- lamentele respective. Ibid. 143. — Imperatul și regele Sigismund. Ibid. 157. __Colera. Ibid. 196. __Societatea academică română. Ibid. 203. — Teoriile lui Darwin. Ibid. 217. —- Avram lancu. Ibid. 243. — Limbi universali. Limbi desti- nate la morte. Limba românescă. Ibid. 265. — Tabacul și efectele lui. Ibid. 273. .— Despre belul civil transilvan din anii 1437 -1438. VI. 1. __Sănătate-Curăție. Ibid. 4. —■ Solemnitate seculară în Acade- mia sciințifică maghiară dela Pesta. Ibid. 19. __ Cuvinte turceșci în limba daco- românescă, cu un vocabular după Eliad. Ibid. 21. ___ Papir Fabrici de papir. Ibid 24. — Date statistice despre comerciul Transilvaniei cu România. Ibid. 33. — Focurile și teciunăriile în țeră. Ibid. 37. ’ — Sciința și arta militară, scole mi- litare. Ibid. 45. 305 Barițiu, G., loan Corvin de Hunedora. VI. 49. — Sematismul bisericii reformate și elementul maghiar în Transil- vania. Ibid. 52. — George Fejer istoriograful. Schiță biografică. Ibid. 53. — Cum se susțin pe la noi scrierile sciințifice? Ibid. 58. — Catalogul plantelor adunate și uscate pentru exposițiunea uni- versală prin oficiul de silvicultură dela Oravița în Banat. Ibid. 59. — Căsătoria și unele date statistice. Ibid. 77. — Istoria nostră modernă. Ibid. 116. — Bibliotecele mănăstirilor secu- larizate în Borna. Ibid. 119. — Reflexiuni la discursul agronomic al dlui Vintilă. Ibid. 148. — Viena ca capitală și reședință. Ibid. 160. — Cultura, sciințifică la Turci și la creștinii din răsărit. Ibid. 172. — Max Miiller. Biografie. Ibid. 220. — Certă pentru Jidovi. Ibid. 241. — Labore spirituală și labore fisică. Ibid. 242. — Societatea academică română, amicii și contrarii sei. Ibid. 249. — înșelătorie în limba și literatura maghiară. VII. 4. — Exercițiul în arme și limba mi- litară. Ibid. 9. —• Compt-curentul redacțiunii dia- rului „Transilvania¹' pro 1873. Ibid. 11. — Limba și terminologia militară. Exemple și reflexiuni. Ibid. 34. și 105. —- Ura națională, Ibid. 37, Barițiu, G., Anarchia și corupțiunea presseinemțesci. Pressa maghiară. Pressa daco-română. VII. 65. — Propagarea de ură națională prin B. Orbân. Ibid. 68. — Cărți militare traduse din nem- țesce dela 1870 încoce. Ibid. 117. — Comerciul și codicele comercial. Ibid. 125. — Instrucțiunea publică și educa- țiunea în Ungaria și în Transil- vania. Ibid 149. — Săcuii în Transilvania. Date sta- tistice citate de C. Galgoczy. Ibid. 151. — Victime ale regenerațiunii și pes- simismul. Ibid. 164. — Instrucțiunea publică în Româ- nia în trecut și acum. Ibid. 185. — Relațiunile proprietății de pă- ment în Transilvania. Ibid. 205. — Epilog la documentele istorice publicate din colecțiunea con- telui losif Kemeny. Ibid. 209. — Persecutarea limbii românesci de cătră clerul grecesc. Ibid. 213. — Fragmente din istoria regimen- tului II. românesc grănițar tran- silvan. Ibid. 239. și VIII. 4. — Migrați une. Colonisațiune. Inva- siune. VIII. 1. — Progresele limbii bisericesc! în România. Ibid. 64. - Biserica românescă în luptă cu reformațiunea. Ibid. 249. și IX. 1. — Starea instrucțiunii publice în Ungaria și Transilvania. X. 4. — loan Maiorescu. Biografie. Ibid 153. — Epistole de ale repausaților cu prefață. Ibid. 172. și XI. 4. — Idei fugitive despre industria de casă și industria mică. X. 225. 306 Barițiu, G., Noțiuni relative la eco- nomia socială și la istoria civili- sațiunii în Transilvania. X. 230. — Date biografice despre A. Mură- șian. Ibid. 244. — Despre costumele naționali ro- mânesci și despre museul etno- logic din Lipsea. Ibid. 272. — Familia Hormuzache. Monografie. XI. 25. — Corespondențe de ale repausaților. Ibid. 40. — Dora d’Istria. Ibid. 49. — „Cuvinte din bătrâni¹¹, de B. P. Hașdeu. Recensiune. Ibid. 253. — Prima tipografie în Transilvania și primele cărți românesci. (Anale. 1880. pg. 118.) — Școle superidre de fete. (Anale. 1880. pg. 125). — Recensiune asupra cărții lui B. P. Hașdeu : „Cuvinte din bătrâni¹¹. XII. 67. — Analisa opului: „Studii asupra constituțiunii Românilorde G. G. Meitani. Ibid. 72. — Colonii și sisteme antice de co- lonisări. XV. 68. — Material pentru istoria regimen- tului I. grănițar din Transilva- nia. Ibid. 177. și XVI. 1. — Directorul de școle George Șin- cai. XVI. 38. — Despre cântările bisericesci. (Bi- bliografie). Ibid. 80. — Fabrica de hârtie mechanică dela Zernesci. Ibid. 97. — Reflexiuni la chestiunea reuniu- nii de agricultură. Ibid. 158. — Literatura tradițională ro mânescă. Ibid. 186. Barițiu, G., Alt material pentru istoria contimpurană a țerii nostre. (Ni- colae Vlăduț). XVII. 2. și 17. — Agricultura Ia Romani, cu tote ramurele sale, după Columella. Ibid 33. — Opiniune motivată relativă la planul de învățământ pentru școla de fetițe cu internat a „Astrei“. Ibid. 40. — Chestiunea tarifelor și a conven- țiunilor comerciali în stadiul de astădi. Ibid. 65. — Monografiile cetăților Transilva- niei. Ibid. 87. — Meseriașul român. Ibid 106. — Băile sau scaldele. Ibid. 109. — Apulum, Alba lulia, Belgrad în Transilvania. Ibid 173. — Despre micșorarea numărului săr- bătorilor sub losif II. XVIII. 1. — Internatul și școla română supe- ridră de fete în Sibiiu. Ibid. 9. — Museul istoric și archeologic din Timișora și călătorii în interesul sciinții. Ibid. 17. — Ajutore numărate în bani de cătră un episcop românesc la purtarea resboiului Austriei cu Napoleoni, în an. 1809. Ibid. 35. — După 36 ani. Suvenire la Reu- niunea femeilor române din Bra- șov. Ibid. 37. — Unele păreri despre gradul de cultură al poporului românesc. Ibid. 39. — Institutele de credit și economii. Ibid. 49. — Discurs despre școla superioră română de fete din Sibiiu. Ibid. 160. — Exposițiunea istorică dela Bu- dapesta din anul 1886. Ibid. 193. 307 Barițiu, G., Scolele civile de fete. XVIII. 202. — Domna Antonina de Gerando, directoră școlei super, de fete în . Cluș. XIX. 6. — Recensiune asupra cărții lui R. Bergner: „Rumănien. Eine Dar- stellung des Landes und der Leute“. Ibid. 8. — Polemie pentru dimisia directorei Elena br. Pop dela internatul de fete al „Astrei“. Ibid. 26. — De când se află școle de fete în Transilvania? Ibid. 49. — Școle și internate de fete în ca- pitala României. Ibid. 62. —■ Documente istorice trimise Aca- demiei române. Ibid. 64. — Recensiune asupra studiilor pre- sentate Academiei rom. asupra temei „Nunta la Români". Ibid. 80. — Despre documentele relative mai ales la istoria bis. a Românilor. Ibid. 90. — Cincisprezece ani din activita- tea „Astrei". Ibid 141. și XX. 1. — Părți alese din istoria Transil- vaniei. (Precuvântare și sumar). XX. 100., XXL 92. și XXII. 364. — Prescurtare din discurs, presidial rostit la adunarea gen. a „Astrei" ținută în Făgăraș la 1889. XX. 145. — Discurs presidial la deschiderea adunării gen. a „Astrei“ ținute în Hațeg la 1891. XXII. 289. — Discurs la deschiderea adunării generale a „Astrei“ ținute în Si- biiu la 1892. XXIII. 273. — Starea instrucțiunii publice în Regatul României. XXIV. 170. Barițiu, Ier. G., Edificiile de palisade și locuitorii lor, II. 16. Barițiu, Ier. G., Răsbunătorul dela Canossa. Schiță istorică. II 28 — O flore prea bine cunoscută. (F16- rea sorelui). Ibid. 66. — Un cas fioros din primele dile ale împărăției lui Napoleon III. în 1852. IV. 167. — Primul om face istoricul prime- lor sale mișcări etc., după G. Bufibn. XI. 100. — Despre fabricațiuneahârtiei. Ibid. 110. — Temeritatea pedepsită și bravura recompensată. Ibid. 111. — îmblândirea calului, după I. S. Rarey. Ibid. 129. — Ceriul pe pământ, după E. de Sobbe. Ibid. 130. — Două povești de ale Sârbilor. Ibid. 137. — Câte-va scene din drama „Don Carlos" a lui Fr. de Schiller. Ibid. 147. — Vindecarea alienațiunii mentali prin lumină colorată, după Dr. Th. St. Ibid. 152. — Somnambulismul, după Dr. W. C. Ibid. 164. — Setea teutonică. Ibid. 170. — Mașine vorbitdre, după C. Sterne. Ibid. 175. — Diamante renumite. Ibid. 176. — Poliția din London. Ibid. 178. — Din raportul „Comitetului soc. pentru cultura rom. în Bucovina¹¹. Ibid. 180. — Inelul. Studiu din istoria cultu- rii, după M. Busch. Ibid. 181. — Asilul proscrișilor. După O. Hen- ne. Ibid. 189. — Paganini și papucul de lemn. XV. 169, 308 Barițiu. Ier. G., Napoleon I. scris de el însuși. XV. 172. — Primul bancher. XX. 161. — Elementele economice ale fami- liei. Ibid. 184. — Earna în codru. (Schiță de pe natură. Nr. festiv, pg. 77.) Baronzi, Colecțiune de proverbe. IX. 38. Bârsan, A., Ce cetim și ce sâ ce- tim? Discurs. XII. 202. — Colinde religidse și lumesci. XXI. 186. Bașota, B. M. D., Atacurile comise asupra pământului românesc. IX. 97. — Fabrica de cătrănite din Parajd. Ibid. 145. — Ceva din cunoscințele meteoro- logice. X. 103. — Ceva din istoria montanisticei. XI. 1. — Munții apuseni. Studiu geologic. Specimene. XV. 39. — Unele cunoscințe din istoria me- talelor. XVII. 148. — Din numismatica Transilvaniei. Disertație. XIX. 177. — Resultatul învingerilor Romani- lor asupra Dacilor. Disertație. XXV 15. — Pentru-ce s’au romanisat Dacii mai ușor ca alte popdre ? Diser- tație. Ibid. 313. Blaga, Dr. I., Instrucțiunea istorică în școlele medii, și cartea lui V. G-oldiș : „Istoria universală pentru clasele secundare. Voi. I. Evul vechiu“. (Recensiune). XXIII. 174. — La chestiunea educațiunii femeii. Ibid. 234. Bohețel, A., Cuvântare cătră aduna- rea gen. a „Astrei“ din 1870. (5470 fl. colectați pentru „Astra“). III. 237. Boiu, I. B., Amos Comenius. XXIII. 91. — lubileul profesorului Alexandru Roman. XXIV. 71. Boiu, O., Industria de casă română la exposițiunea din Viena. XXIII. 11. — Cultura solului în jurul Parisului. Ibid. 49 — Navigabilitatea Oltului. Ibid. 184. Boiu, R., Un biograf nou al regelui Mateiu Corvinul. Ibid. 204. Boiu, Z. sen., Cuvânt de bineventare. (Anale. 1880. pg. 84). Boiu, Z., Casa română. Disertațiune. VII. 268. — Cuvântare rostită la parastasul mitropolitului Andeiu Br. de Șa- guna. IX. 220. — Imn și Odă, dedicate P. S. Pă- rinte Episcop al Caransebeșului loan Popasu la iubileul seu sa- cerdotal de 50 ani. XVIII. 83. — Academia română. Disertațiune. XXII. 321. — Cultura popor, nostru. XXIII. 1. — Notițe asupra opului: „Texte ma- cedo-române“, de Dr. M. G. Obe- denar. Ibid. 78. — Joia-mare. Poesie. Ibid. 128. — Sesiunea gen. a Academiei ro- mâne din 1892. Ibid. 129. — Aniversarea 80. a lui G. Barițiu. Ibid. 161. — Școla civilă publică de fete a „Astrei“. Ibid. 201. — Mitropolitul Dr. loan Vancea. (Schiță biografică). Ibid. 280. — George Sion. (Schiță biografică). Ibid. 353. 309 Boiu, Z., Repriviri asupra anului 1892. XXIV. 1. — Limba maternă în școlele nostre de fete. Ibid. 33. — Sesiunea anuală a Acad. rom. din 1893. Ibid. 97. — Cuvent la înmormântarea lui G. Barițiu. Ibid. 149. — Jubileul mitropolitului Silvestru al Bucovinei. Ibid. 226. — Dați-ne caractere ! Ibid. 257. — în ajunul adunării gen. din Nă- seud. Ibid. 291. — După adunarea gen. delaNăseud. Ibid. 362. — Fundațiunea Vasilie Cocârlă. Ibid. 373. — O serbătore’de pietate a „Astrei“. XXV. 1. — Sesiunea anuală a Academiei rom. din 1894. Ibid. 65. — Clasa de mijloc a poporului nostru. Ibid. 142. - Școlele nostre confesionale. Ibid. 161. — Examenele la scola civilă de fete a „Astrei". 1893/4. Ibid. 194. — Castelul blăstămat. Poesie. Ibid. 244. — Exposiția din Bucuresci a coope- ratorilor români. Ibid. 321. — Fundațiunea loan Otteteleșanu. Disertație. Ibid. 345. — Cărțile nostre bisericesci. Ibid. 377.’ — „Transilvaniei" la iubileul de 25 ani. Poesie. (Nr. festiv, pg. 3). — Trei decenii din vieța „Astrei“. (Nr. festiv, pg. 5’. Bolintineanu, D., Constantin Bran- coveanu. Dramă în 5 acte. I. 350. Bolliac, C., Vas. Alexandri și cele doue poesii ale sale : „Râsbunarea lui Stat-Palmă“ și „Concertul în luncă“. VIII. 203. . Bologa, Iac., Discursuri Ia deschiderea adunărilor gen. ale „Astrei" ținu- te: la Făgăraș (1871), Reghin (1875), Sibiiu (1876), Blaș (1877), Sighișora (1879), Deș (1882), Bra- șov (1883) și Orăștie (1884). IV. 185., VIII. 209., IX. 193 , X. 193., Anale. 1880. pag. 56., XIV. 101. si nr. 17—18., XV. 129. Boranescu, G., Articli militari. Ne- cesitatea unei armate. IX. 102. Borgovan, V. Gr., O escursiune atentă prin istoria pedagogiei și a in- strucțiunii la Romanii cei vechi. Disertație. XIV. 1. — O escursiune prin istoria peda- gogiei la noi — la Români. XVI. 174. Boroș, L, Adaus la „materialul pentru istoria tipografiei româneL XXV. 239. Branisce, Dr. V., Urme de poesie poporală romană din seci. XVI. XXII. 225. Bria., S., Datorința mamelor față de crescerea și educațiunea copiilor. XIV. 21. Broștean, P., Invitare de prenume- rațiune la opul: „Zur Geschichts- forschung iiber die Romănen". XV. 78. — Spicuiri din autori streini asupra Românilor. XXI. 42. — Charta lumii (Orbis pictus) de Castoriu, sau așa numita Tabula Peutingeriana. XXII. 65. — Rhaeto-Românii. XXIII. 8. Brote, Dr. A., Studii statistice re- feritore la Transilvania, II. 40. 310 Bucur, P., înțelepciune practică, după los. Bajza. XI. 150. Bud, Tit, Din literatura poporală. XXIV. 41. — Resunet din Maramurâș. (Nr. festiv, pag. 48). Bumbac, I. I„ Apel pentru spri- jinirea revistei „Aurora românăL XV. 14. Bunea, Dr. A., Cuvântare la înmormân- tarea lui G. Barițiu. XXIV. 137. Bunea, A. P., Vitalitatea gintei române și trei apostoli ai Românilor: S. Clain, P. Maior și G. Șincai. Discurs. X. 7. Butean, L, Crescerea femeii și modul formării inteligenții din sinul poporului. Disertație. XV. 17. Butnariu, I., „Cultura, concordia și labdrea, aceste trei sunt armele în- vingătore în ori-ce luptă“. (Bum- bac). Disertație. XIV. 75. C. Câmpean, E., Câte-va reflexiuni asu- pra albinăritului. XXI. 118. Capșa, L, Cuvântare la înmormânta- rea lui G. Barițiu. XXIV. 154. Caracaș, Gr., Document de emigra- țiune. VIII. 47. Carmen Sylva, Puin. XIV. 43. —■ Cuvinte sufletesci. (Reproducere). XIX. 94. Cărpinișianu, A., La fii României. Poesie. X. 165. Ceontea, T., Espansiunea aerului at- mosferic. XXL 153. — Medard. Ibid. 213. — Facerea lumii. (Un capitul din cosmogonie'. XXII. 20. — Un monument istoric neprețuit. (Clopotul bisericii din Deda dela 1151). Ibid. 111. । Chițu, G., Cuvintele creștine în limba română. XIV. nr. 15—16. — Despre numirea lunelor la Ro- mâni. Ibid. Cipariu, T., Cuvântare la inaugura- ... rea „Astrei“. 23 Octobre 1861. (Acte privitore la urzirea „ As- trei “ pg. 85). — Discurs despre ortografia română. (II. adun. gen. pg. 98). — Cuvântări la deschiderea și în- chiderea adunării generale a „As- treiu ținute la Blaș. 1863. (III. adun. gen. pg. 31. și 132). — Cuvântări la deschiderea și în- chiderea adunării generale a „As- trei“ ținute la Hațeg. 1864. (IV. adun. gen. pg. 18. și 87). — Cuvântări la deschiderea și în- chiderea adunării generale a „As- trei“ ținute la Abrud. 1865. (V. adun. gen. pg. 34. și 198). — Table cerate. (Ibid. pg. 91). Coltofeanu, D., Influinta religiunii asupra culturii omenimei. Diser- tație. XIV. 4. Cordescu, D. R., Lupta în univers. (Nr. festiv, pg. 66). Cosma, A., O scrisore din 1842 a epp. loan Lemenyi. XX. 181. Cosma, P., Discurs rostit cu ocasiu- nea deschiderii exposițiunii naț. rom. XII. 145. — Cuvânt de deschidere la aduna- rea de constituire a desp. Se- liștei. 1894. XXV. 227. — Cuvânt de deschidere rostit la adunarea generală a desp. Sibiiu al „Astrei". 1894. Ibid. 359. Costin, I. Invitare de prenumera- țiune la „Manualul de stupărit“. XVII. 47. 311 Crișan, Dr. I., Recensiune asupra opului: „Etymologicum magnum Romaniae“. XIX. 11. Criste, Maculele în lună. V. 51. Cristea, N., Cuvent funebru rostit la înmormântarea Drului loan Cri- san. XXV. 9. > 1>. Decebal, (pseudonim), Despre exage- rare. O privire asupra literaturii și moravurilor Românilor. XIII. 9. Deciu, V., Instrucțiunea. V. 267. Densușianu, Ar., Studii asupra poe- siei poporale române. (VI. adun, gen. pg. 132). — Țăranul român în viitor. Discurs. VI. 103. — Grlosse la originea lui loan Cor- vin. Ibid. 165. Dima-Petrașcu, I., Diferitele forme ale educațiunii omenesci în ge- nere și cum se aplică ele la Ro- mâni în specie. Disertație. IV. 245. Domșa, G., Cuvent la deschiderea adunării generale a desp. Cluș al „Astrei“. 1871. Ibid. 264. Drăgușanul, Blăstămul poetului. Poe- sie după Uhland. VIL 24. Dulf, P., Lenea este începutul răută- ților. Discurs. XI. 57. E. Egan, E., Vecinii noștri Români. XVII. 166. Elefterescu, Dr., Câte-va regule igi- enice pentru vedere. XXI. 440. Eliade-Rădulescu, I., Despre litera- tura politică. Discurs. (Un frag- ■ ment din Ateneul român). I. 320. — Adresă cătră diarul „Trompeta Carpaților“‘ in causa conferințe- lor literare în Bucuresci. I. 5S7. Eliade-Rădulescu, L, Apel spre li- brărie națională. III, 122. — Precuvântare la un vocabular cu cuvinte streine. (Critică din 1847). XI. 217. Erbiceanu, C., Necesitatea reimpri- mării cărților bisericesc! cu litere străbune. XX. 113. F. Fabian, V., Moldova la 1821. Poesie. I. 135. — Moldova la anul 1829. Poesie. Ibid. 170. Felix, Dr. I., Serviciul sanitar al comunei Bucuresci. (Date sta- tistice). II. 176. — Despre igiena publică și poliția sanitară. VI. 17. Fetu, Dr. A., Act de donațiune făcută Societății academice române. VI. 245. — Vărsatul. VIL 32. Filep, St., Cuvântare cu ocasiunea primirii adunării gen. a „Astreiu în Șomcuta. 1869. II. 259. Filepp, G , Despre Paul Vasvâri, unul din insurgenți. IX. 268. Filip, V., Caracterul firm. Disertație. XVI. 89. Florescu, B., Radu. Poemă de R. Roman. (Critică). XI. 116. Florescu, I. E., Instituțiunea mili- tară basată pe școlă. Conferință. XX. 65. Frâncu, T., Românii din munții apuseni. (Prefață). XX. 39. «. Gaster, Dr. M., Tipografia în Ro- mânia. XV. 145. Georgescu, I.jCrescerea vitelor. XV. 43. — Discurs despre lucrarea pămân- tului. XVIII 212. 312 Georgescu, I„ Rolul gunoiului în agricultură. XXL 182. Ghica, I., Amintiri despre Grigorie Alexandrescu. Scrisdre cătră V. Alexandri. XIX. 1. Ghica, P., Musica bisericescă. V. 116. Gozman, 1., însemnări din dreptul roman. (V. adunare gen. pag. 116). Grigorescu, Dr., Alcoholicele și ali- mentațiunea. XIII. 102. Gurban, C., Programa foii „Biserica și Șcdla". XV. 14. II. Harșian, B. P., Vot separat contra propunerii de a se converti des- tinați unea fondului Academiei de drepturi. XIV. nr. 15—16. Hașdeu, B. P., Rectificări rectificate. V. 16. — Carmen Sylva. Poesie. XIII. 151. — Doina. Originea poesiei populare la Români. XIV. 45. — Programă pentru adunarea da- telor privitore la limba română. XVIII. 121. Hințescu, I. C., Fabule, narațiuni sau povești ori basmuri de ale po- porului. Colecțiune. XI. 109. Rodos, E., Necesitatea înființării de șcdle române pentru fete. XVIII. 101. Hodoș, Dr. los., Discurs despre istoria dreptului roman. (V. adunare gen. pag. 152). i — Cuvent de bineventarea „Astrei“ i în Abrud. 1865. (V. adunare gen. pag. 200). — Discurs despre istoria literaturii italiane. (VI adunare generală pag. 70). Hodoș, Dr. los., Cunoscințe din istoria și vieța Turcilor după principele Dim. Cantemir. IX. 92. — Genesa Analelor. (Anale. 1880. pag- l). I. lanza, L, Epitaf antic. I. 391. larnik, Dr. I. U. și Bârsan, A., Doine și strigături din Ardeal. (Prefață). XVII. 27. Ignat, I. P., Bradul la morți. Datină. XVIII. 156. Ignat, N., Articli militari. Instrucțiune asupra serviciului în campanie. IX 147. Ihering, Dr. R., Lupta pentru drept. Excepte. VII. 189 loanid, G., Cuvinte străvechi grecesei în limba ndstră XIV. 93. losof, B., O privire preste trecut. Dis- curs. XI. 30. K Kalinder. L, Episcopul Melchisedec. (Discurs de recepț.). XXV. 241. Klitos, Poporul românesc și poporul săcuiesc. Studiu comparativ. IX. ¹²¹' Konaki, Literatură. (Critică). XIV. 97. ! L. Latiș, A., Disertațiune despre cultura arborilor. XVIII 214. i Lemeny. L., Cultură și caracter. (Nr. festiv, pag. 62.) Lerescu, 1. C., Manual teoretico-prac- tic de economia politică. (Repro- ducere). II. 45. Lesviodax, Arătare cu dovecli de trepta în care din vechime se socotia mitropolia Ungro-Vla- chiei. Ibid. 102. Lupașcu, AL, 0 chestiune din econo- mia națională. IV. 273. și V. 7. 313 M. Maior, I. P., Cuvânt de deschidere la adunarea despărț. XVII. (Reghin) al „Astrei“. VIII. 172. — Discurs ținut în adunarea gen. dela Deda a despart. XVII. IX. 141. Man, Gabr., Efectele simțului nobil și ale solidarității poporului rom. din ținutul Lăpușului și al dis- trictului Chioar. Discurs. XVII. 7. Mangiuca, S., Petrecerea mortului. Bocet. XIII. 121. — Moșii s’au sacrificiul inerților. Ibid. 140. Manolescu, N., Economia forestieră. XIV. 34. Marcheș, I., Hegemonia Iudeilor. XI. 172.’ Marchiș, G., Privire scurtă peste fasele gimnasiului rom. de Seini. 11.275. Marienescu, Dr. At. M., Cultul păgân și creștin. (Bibliografie. Prefață). XVI. 30. și 40. — Baba Dochia. XXI. 72. — „învățare". (Studiu filolog.) Ibid. 193. — Arabia dela gurile Dunării. Ibid. 225. — Aurelian împăratul și retragerea sa din Dacia. Ibid. 341. — Crăișori romani în Dacia pe tim- pul stăpânirii Sarmaților. Ibid. 389. — Caucaland în Dafiia. XXII. 1. — Studiu filologic. (Cuvinte comune purcese din rădăcina cac.) Ibid. 116. — Recensiune asupra opului: „Da- co-romanische Sprach- und Ge- schichtsforschung", de S. Man- giuca. Ibid. 154. Marienescu, Dr. At. M., Din cari părți ale imperiului roman s’au adus coloniile romane aședate în Dacia? XXII. 353. — Colchi Metereaque turba. XXIII. 66. — Numele familiare românesci: Me- țian, Piso, Frugia și Ranta. Ibid. 283. — Recensiune asupra opului: „Date istorice privitore la familiile no- bile româneu, de I. cav. de Puș- cariu. Ibid. 398. Mateiu, Alexandrina Gr., Cuvânt la deschiderea școlei nouă de fetițe în Sibiiu. XIV. nr. 21—22. Melchisedec, Epp., Inscripțiunile bi- sericelor armenesci din Moldova. Extras din Analele Acad. rom. XIV. 37. — Biografia Prea SânțituluiDionisie Romano, episcopul de Buzeu. Ibid. 39. Meyronnet, Br. St. Marc, La Race latine. (Anale. 1880. pag. 106). Michaiescu, S., Jocurile religioseîn Spania. VI. 129. — Erori monștri și superstițiuni. Ibid. 205. — Christofor Columb înaintea con- gresului de prelați. VIII. 153. Micu, E., Material pentru istoria ti- pografiei române. XXV. 168. Mihali, S., Pericope din istoria sa naturală. I. 117. — Natural-istoric. Cocoșul cornut. Ibid. 254. Milian, P., Ceva despre poetul popo- ral loan Barac și despre scrierile lui. XXIV. 75. Misail, G., Străbunii. IV. 4. 21 314 Moian, G., 0 chestiune ardătore. (Lu- crul de mână sau industria de casă). XX. 40. — Lucrul de mână în școle. XXL 51. Moldovan, B. M., Documente relative la împărțirea de decorațiuni îm- părătesei din 1851. XIII. 11. Moldovan, D , Cuvânt rostit la des- chiderea adunării gen. a desp. XXX. (Sighișora) al „Astrei". 1894. XXV. 381. Moldovan, I., Cuvânt de deschidere la adunarea gen. a desp. XXIX, al „Astreiu 1892. XXIII 321, Moldovan, I. M., Cuvânt de deschi- dere rostit la adunarea gen. a „Astrei" ținută în Sebeșul-să- sesc la 1894. XXV. 273. Moldovan, S., Apele nostre. Diserta- ție. XXIII. 356. Moldovan, Șt., Registre istorice din colecțiunea comitelui losif Ke- meny. I. 68., II. 6. și III. 178. ■ — Prefață la colecțiunea de diplo- me din diplomatariul comitelui los. Kemeny. II. 61. — Colecțiune de diplome din diplo- matariul comitelui los. Kemeny, cu introducerea redacțiunii. IV. 18., V. 30., VI. 5. și VII. 6. — Memorial istoric și 79 documente din anii 1848 și 1849. (Extras din diarul vieții sale dela 15 Martie 1848 pănă la 18 Ianuarie 1849, cu introducerea redacțiunii). VIII. 64. și 76. — Documente istorice din 1848 și 1849. VIII. 177. și IX. 6. — Monografia unor biserici româ- nesci din Transilvania. XX. 163. Moldovan, V., Episode și scene dela Abrud din Maiu 1849. X. 141. Morariu, C., în temniță. Poesie. XI. 204. Muntean A., Cuvânt la deschiderea adunării gen. a desp. XII. al „Astrei¹¹. 1883. XIV. nr. 23 — 24. Muntean, G. L, Disertațiune despre ortografia cu litere adoptată de comisiunea filologică din 1860 și despre purisarea limbii rom. (II. adunarea gen. pag. 60). — Prefață Ia C. Svetoniu tradus. I. 113. Mureșian, Dr. A., Cuvântare la în- mormântarea lui George Barițiu. XXIV. 152. Mureșian, Șireg. P., Schițe biografice din vieța judelui reg. loan Țițe. XIX. 99. și 200. — Poesia poporală. Disertație. Ibid. 193. Mureșian, Zev., Disertațiune despre stricăciunea vinarsului. IX. 265. Miiller, E., Schones Kind. Aus dem Romănischen des V. Alexandri iibersetzt.. XVIII. 155 N. Negruț, I. F., Cuvânt de salutare cătră adunarea gen. a „Astrei¹¹ ținută în Blaș la 1877. X. 209. Nicoră, V., Românii istrieni. XXI. 3. Nițescu, G , Computul sau compta- bilitatea. IX. 33. Novațian dela Piatra, Lumina elec- trică. XIV. 108. O. Obedenar, Dr. M. G., Documente din Vatican și din alte părți ale Italiei pentru întregirea istoriei Daco-românilor. XV. 85. si 101. — Limba rom. cultivată. (Dante tradus în românesce). Ibid. 161. 315 Ochsenberg, S., Higiena perului. XVIII. 78. Oltean, P., Schiță monografică a opi- dului Hațeg. XXIII. 215. Onițiu, Virg., Ceva despre epica lui Vasile Alexandri. XXI. 237. — Vasile Alexandri. (Schiță biogra- fică). Ibid. 399. Oprean, R. N., Rugăciune. Poesie. V. 106. Oprescu, P., O mamă captivă. Poesie. II. 58. P. Papiu, I. P., Reflexiunila critica Abc- darului seu. XI. 281. Păserean, I., Viitorul instrucțiunii agricole în învățământul nostru public. XIV. nr. 15—16. Paul, A. O., Familia la diferite po- pore. XX. 4. Păun, V. D., Vom trece! Poesie. X. 247. Pavel, M., Propunere, ca „Astra¹¹ se se estindă și asupra comitatelor: Maramureș, Satu-mare și Ugocea. I. 562. Petran, I. M., Schițe istorice despre strigoi. XV. 90. — Starea femeilor înainte și după creștinism. Ibid. 105. Petra - Petrescu, N., Catalogul alfa- betic al bibi. „Astrei¹¹. XII. 78. — Gefliigelte Worte, von Gr. Biich- mann. (Recensiune). XIII. 29. Petric, L, Discurs despre cultura ver- milor de mătasă. (II. adunare gen. pag. 127). — Răspuns la discursul presidial cu ocasiunea deschid, adunării gen. a „Astrei¹¹ ținute la Brașov în 1883. XIV. nr. 17 —18. Petrișor, P., învățământul la noi, pri- vit în resultatele lui actuali. Di- sertație. XIX. 180. Petrișor, T., Disertațiune despre ne- cesitatea instrucțiunii. VI. 207. Petrovici-Petrin, L., Voința liberă. XI. 76. — Henric Pestalozzi. (Biogr.) Ibid. 134. Pletos, G., Recensiuni asupra „Psi- chologiei empirice¹*, ed. I. și II. de I. Popescu. XIII. 5., XIX. 76. pop, Br. B. L., Cuvântare rostită în ședința Comitetului „Astrei" din 17 Sept. 1867. I. 185. .— Cuvântări la deschiderea și în- chiderea adunării gen. a „Astrei" ținute la Gherla. (1868). I. 465. și 545. — Cuvântări la deschiderea adună- rilor generali ale „Astrei¹¹ ținute la Șomcuta (1869), Năsăud (1870), Sebeș (1872) și Deva (1874). II. 193., III. 213., V 193. și VII. 221. pop, E., Cetatea-de-Petră. XI. 171. Vesuvul. Ibid. 199. pop, G., Versul ostașilor. Poesie. X. 95 —- De unde a întrat povestea lui „Arghir" în literatura maghiară? XXII. 139. pop, G. de Bâsesci, Economia câm- pului. XV. 49. pop, I., Influința mamelor asupra edu- cațiunii. Disertațiune. X. 30. pop, I. R-, Recensiunea unor Abcdare românesci. XI. 197. Disert. despre Detunata. XIV. 89. Doine. XXL 58. și 413. ' Beneșul. Poveste. Ibid. 115. .— Școlele nostre poporale XXIV. 3. Crislăscan viteaz voinic de babă săracă. Poveste. XXIV. 198. 21 316 pop, losif, Discurs despre ocupațiu- nile primitive ale omenilor și primele invențiuni ale acelora, cu unele deducțiuni la poporul ro- mân. I. 563. pop, L. Ch., Mărețul scop al „Aso- ciațiunii transilvane". Disertație. XVIII. 22. pop, S., Câte-va datine de ale popo- rului nostru demne de a fi com- bătute. Disertație. XX. 182. Pop, Șt, Economia națională. I. 90. — Epistole agronomice. I. 249., 484., 510. și II. 89. — Recensiunea opului „Instrucțiune privitore la tractarea cărților șco- lastice", de V. Petri. V. 101. popa, Dr. G., Cărțile cele mai bune și bibliotecile poporane. XXI. 9. — Termini de topografie în limba română. Ibid. 114. — A sci limbi multe. XXII. 26. — Aur și fer. (Nr. festiv, pag. 80). popasu, L, Cuvânt de bineventare rostit în adunarea gen. a „Astrei⁴⁴ ținută la 1862 în Brașov. (II. adu- nare gen. pag. 39). popea, I., Discurs ținut în adunarea membrilor „Astrei⁴⁴ din despărț. Brașov. 1873. VI. 253. popescu, Dr. E., Risipirea Ierusali- mului, scosă din cartea lui losif Flaviu, de I. Barac. XXIV. 12. Popescu, I., Discurs despre cultura poporului ținut în adunarea ge- nerală din Făgăraș. 1871. IV. 233. — Discurs de închierea anului scol. (1887/8) la șcdla civilă de fete a „Astrei". XIX. 105. Raport asupra resultatului exa- menelor publice dela școla civilă de fete a „Astrei⁴⁴. 1888. Ibid. 107. Popescu, I., La schimbarea redac- ției. (Cătră on. cetitori). XXI. 1. — Pedagogia în Academia de sci- ințe din Berlin. XXI. 13. — Reforma cea mai importantă, ce e pe cale a se introduce în sis- temul educațiunii. Ibid. 109. — învățământul educativ și însem- nătatea lui pedagogică. Ibid. 129. — Recensiune asupra „Istoriei na- turali în școlele poporale", de Dr. D. P. Barcianu. Ibid. 442 — Raportul dintre școlă și cultură. XXII. 193 Popfiu, I., O privire fugitivă preste literatura română și lipsa unei istorii critice a literaturii române. Discurs. I. 27. — Invitare de prenumerațiune la „Amvonul⁴⁴. III. 278. — Orațiune funebrală rostită la în- mormântarea baronului L. B. Pop în Budapesta. VIII 104. Popillianu, N., Românii din peninsula balcanică. Cercetări. XVI. 68. Popovici, I., Spicuiri din istoria șco- lei civile de fete cu internat a „Astrei⁴⁴. (Nr. festiv, pg. 86). Porcius, Fl., Flora phanerogama din fostul district al Năsăudului. XII. 49. și XIII. 1. — Diagnosele Cryptogamelor vas- culare, care provin spontaneu în Transilvania. XX. 88. Pruncu, N., Generala. Poesie. X. 165. Pușcariu Dr. II., Cuvent de deschidere ținut la adunarea gen. a desp. UI. al „Astrei⁴⁴ în Tilișca. XII. 109. — Documente pentru limbă și isto- rie. XIX. 57. — Cuvânt la deschiderea adunării gen. a „Astrei" ținute înNăsăud la 1893. XXIV. 337. 317 pușcariu, Dr. II., O voce la fondul de teatru român. (Nr. festiv, pg.44.) pușcariu, I. cav. de, Disertațiune despre importanța și necesitatea adunării documentelor privitore la familiile nobile rom. (II.“adu- nare gen. pag 132). — Considerațiuni ortogr. XI. 186. putnoky, N., Despre limba țigănescă în raport cu alte limbi. XVIII. 62. — Dicționar român-germân și ger- mân-român, de S. P. Barcianu, revid. și compl. de Dr. D. P. Barcianu. (Recensiune) Ibid. 66. — Ethnologische Mitteilungen aus Ungarn, de prof. Dr. A. Hermann. (Recensiune). Ibid. 191. R. Radu, D., Archeologie. XIX. 197. Radu, Seb. P., Suveniri din Roma antică. XIII. 24. Răpolty K., A latin nepfaj eneke. Irta Alexandri Văzul. XVIII. 165. Rașcan, G., Obiceiuri superstițiose din popor. XI. 183. Riureanu, I. M., Discurs la mortea lui Marin Michaescu, profesor la școla centrală de fete din Bu- curesci. XVIII. 70. . Rohling, Dr. A., Jidovul Talmudist. IX. 131 Roman, AL, Dorul meu! (Nr. festiv, pg- 54). Roman, V., Propunere, ca „Asoc. transilv.“ să înființeze o tipo- grafie proprie etc. I. 562. Roșu, T., îndreptar pentru întrebuin- țarea tablelor de părete. IV. 147. — Vasilie Aron și operele sale. X. 277. și XI. 7. — Miscellaniile lui I. Muntean. XI. 208. și 267. Rucărenu, N., Scrisore în causa junc- țiunii căilor ferate ale României și ale Ungariei și Transilvaniei IV. 282. Rusinescu, N., Stichuri asupra răs- boiului Rușilor din anii 1765 și 1769. VI. 93. — Constantin Hangerliul - Voivod. Poesie. Ibid. 94. Rusu, I. V , Disertațiune despre Ro- mânii din Dacia Aureli ană de pe timpul împ. Aurelian pănă la subjugarea lor prin Turci în seci. XV. (IV. adunare gen. pag. 59). — Despre moravurile, datinile și re- ferințele sociali ale vechilor Ro- mani în general: (VI. adunare gen. pag. 122). — Despre necesitatea de a ne stu- dia istoria patriei din punct de vedere național. II. 207. — Scurtă descriere a revol. lui Horia și Cloșca din 1784. V. 5. — Dacii. Trad. după Rbsler. VI. 183. — Unele momente din vieța și ac- tivitatea părintelui Samuil Micu- Clain. VII. 249. S. Saftu, Dr. V., Picături în mare. (Nr. festiv, pg. 85). Saivan, P., Descoperire archeologică în Betlean. XV. 123. Seleușan, Consemn. Românilor uciși la 1848—49 în Cluș după sen- tența județului de sânge. VIII. 19. — Date referitore la prinderea și executarea lui Baternai, Simonis și Turcu. Ibid. 30. Serbu, G., Necesitatea și modul de a se înființa biblioteci la sate. XIV. 102- ’ 318 Silași, Dr. Gr., Studiu asupra di- alectului macedo-român paralel cu cel daco-român. VII. 89. — însemnătatea literaturii române tradiționali. VIII. 31. — Psaltirea calviniano-română ver- sificată. (Recensiune). Ibid. 141. — Elogiu rostit la mormântul fe- ricitului br. L. B. Pop. Ibid. 273. — Românul în poesia sa poporală. IX. 205. si X. 43. — Abecedar românesc din seci. 17. XIV. 74. — începuturile teatrului român. (Nr. festiv, pag. 56). Silvan, E., Cei doi amici. Poesie. XXIV. 272. — Un cuvânt despre desvoltarea comunicațiunii în Ungaria. XXV. 181. Sima, Gr., Colinde. XXI. 21. — Câțe-va observ, asupra scrierilor din popor și pentru popor. Ibid. 54. — Pintea. Baladă din popor. Ibid. 123. Simon, N., Câte-va cugetări despre starea nostră economică și cultu- rală. XVIII. 41. Simon, S. P., Somnambulismul. XV. 58. — Cicerone ca orator, advocat și republican pănă la morte. Ibid. 115. — Dinanticitățile Egiptului. XVI. 12. Simu, R., „Concertul în luncă¹¹. Poesie de V. Alexandri. (Lecțiune). XII. 124. Sion, G., Adio la Bolintinean, Poesie, IV. 117. — Stâua României. Poesie. X. 144. — Crucea roșie. Poesie. Ibid. 287. Sohorca, S. B., Durerea mea. Poesie. VI. 120. Solomon-Muntean, Despre educați- une. V. 21. Sonea, L, Idei pentru filosofiă istoriei omenirii, de Herder, apărute la 1784—94. XV. 22. Spân, Dr. P., Chestiunea educațiunii femeii. Disertație. XIX. 160. — La organisarea internă a școlelor de fete. XX. 73. — Sciința în școlă și afară de școlă. XXI. 171. — Problema școlelor de fete de a da acestora o pregătire pentru chiemarea, ce le așteptă în vieță. XXII. 257. — loanPopescu. (Schiță biografică). XXIII. 97. — Școla vieții. (Nr. festiv, pag. 82). Stoica, S., Bubatul sau versatul. Disertație. XII. 17. — Morbul „Scrofulosis“. Disertație. Ibid. 84. — Despre mazerea sau lintea rîmă- torilor în legătură cu „Toenia solitaria¹¹ a omenilor. XIII. 190. — Malaria sau frigurile intermitente. Disertație. XVIII. 5. — Apa de beut. Disertație. XXV. 33. Sturdza, D. A., Discursuri peda- gogice. XX. 81. și 97. Sucevan, E., Stenogr. română. Apel. XII. 135. Șaguna, Andr. br. de, Representațiune în causa înființ. „Astrei“. (Actele privitore la urzirea „Astrei“ pag. 14). — Invitare la adunare în causa luăriimăsurilor pregătitore pentru înființarea „Astrei¹¹. Ibid. pag. 18. 319 Șaguna, Andr. br. de, Cuvântare la deschiderea conferinței din 9/21 Martie 1861 în causa înființării „Astrei“. Ibid. pag. 37. — Cuvântare la inaugurarea „Astrei“ 23 Oct. 1861. Ibid. pag. 81. — Cuvântare la deschiderea adu- nării gen. a II. a „Astrei“. 18j2. (II. adunare gen. pag. 32.; — Cuvânt la deschiderea adunării gen. a „Astrei“ ținute în Alba- lulia la 1866 (VI. adunare gen. pag. 18). Șoimescu, Penteleu. Legendă. XV. 45. Șonțiu, A. I., Istoria patriei în scolele române. XV. 74. Ștefanescu, Gr., Patru dile în caste- lul dela Rushmor. Conferință. XXV. 134. Șuluț Cărpinișanu, A., Observațiuni asupra graiului ardelenesc în ra- port cu limba literară de peste Carpați. XXL 139. Șuluț, los. St., O lacrimă ferbinte. Schițe biografice și istorice. X. 25. — Cătră red. „Transilvaniei". (Lup- tele din munții apuseni). X. 201. — Observări și propuneri. (Nr. fes- (tiv, pag. 50). T. Thalson,D., împresurareacetății Alba- lulia în 1849. XV. 165. Tincu, Dr. A., Ideile fundamentali ale economiei naționale. I. 6. — Respuns la discursul presidial în adunarea gen. dela Orăștie. 1884. XV. 153. Tocilescu, Gr. G., Cercetări făcute în archivele și bibliotecele din Ru- sia. Raport. XI. 88. — O escursiune archeologică în Bul- garia. Ibid. 121. Toma, M., Considerațiuni asupra stă- rii poporului și a mijlocelor, prin cari s’ar pute ajuta. (Anale. 1880. pg. 128). Trif, Eugenia, însemnătatea econo- miei de casă. XXV. 197. U. Urechiă, Maria, E mai bine a nu cu- nosce viitorul decât a-1 cunosce. Disertație. XXIV. 263. Urechiă, V. A., Propunere și proiect pentru conservarea monumentelor naționale. XX. 87. și 118. . V. Văcărescu, T. C., Luptele Românilor în resbelul din 1877. Pericope scurte. XVIII. 73. si XIX. 17. Vaida, Lad., Disertațiune cetită în adunarea gen. a „Astrei“ din a. 1868. III. 181. Vasici, Dr. P., Despre medicină cu respect la poporul românesc. 1. 393., II. 1., 100., 113., III. 65. și 101. — Epistolă cătră secretariul I. (Die- tetică și igienă). II. 88. — Epistolă cătră secretarul I. (In- troducerea studiului fisiologiei în școlele poporale). II. 172. — Nutremânt de carne ori de vege- tale? III. 1. — Regule sanitare. Ibid. 209. — „Igiena șișcbla“. Programă. IX. 23. Velle, I., Cuvânt de salutare rostit în adunarea gen. a „Astrei“ ți- nută în Deș la 1882. XIV. 102. Velovan, Șt., Monografie psicholo- gică. XXI. 80. Vicaș, A. M., Cultura națională a po- porului român în comparațiune cu starea lui materială. Diserta- ție. XVIII. 198.