
                TRANSILVANIA




ORGANUL ASOCIAȚIUNII TRANSILVANE

 PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂN.

  Nr. IV—V. Sibiiu, Aprile— Maiu 1896. Anul XXVII.



SCRIEREA VERTICALĂ
din punct de vedere igienic.

(tr. după. Dr. Siissmann de Dr. Beu.)

     Esperiența ne-a învețat, că între anumite împrejurări in-
strucția elementară pote primejdui desvoltarea corporală a
copiilor de șcblă; din care causă omeni de specialitate au în-
ceput încă înainte cu câteva decenii a se ocupa mai întensiv
cu turburările (alterațiunile) bolnăviciose, ce stau în legătură
causală cu școla.

     Resultatul acestor cercetări dovedesce pe deplin esistența
unor bole pricinuite de școlă.

    ■ Mai ântâiu de tote i-a succes profesorului Cohn din Breslau
a dovedi, că cercetarea școlei înlesnesce esențial desvoltarea
miopiei ’) și că stă în proporțiune cu timpul cercetării școlei,
adecă se înmulțesce din clasă în clasă și din an în an, pe-
când forța vederii scade.

     Cohn a aflat între copiii dela școlele orășenesci 11’4%
miopi, anume la școlele elementare 6-7 % în clasele gimnasiale
inferibre 12% și în cele superibre 60%.

     De asemenea nu se pote nega influența școlei asupra
nascerii strîmbării laterale a spinării (scolioză²) (Intre 731 de
copii a aflat Guillaume 218 cașuri de scolioză).


       *) miopie = vedere scurtă, miop = scurt la vedere.
       ’) Scolioză = strîmbarea laterală a spinării.


7

90


       Introducerea unor scaune practice și îngrijirea de lumină
  îndestulitore pentru șalele de învățământ a îmbunătățit, ce e
  drept, aceste stări, dar nu le-a delăturat de tot.

       Prin observări detaiate asupra ținutei corpului s’a putut
  constata, că pre lângă factorii amintiți, posiția caietului la scris
  înfluențeză și spinarea și ochiul.

       Posițiile caietului, care vin în considerare, sunt cea dreptă.
  (oblă.) și piezișă din dreptă și cea dreptă și piezișă din mijloc.
  Fie-care stă în strîns raport cu modul de scriere, pentru-că
  la posiția dreptă din mijloc se pote scrie numai vertical, iar
  la celelalte numai pieziș — cum preste tot se usiteză de present.

       Se nasce deci întrebarea, la ce posiție a caietului ia co-
  pilul o astfel de ținută, că nu se îngreuneză sau pericliteză
  nici un organ al corpului.

       De dre-ce după judecata unanimă a învățătorilor și me-
  dicilor atunci, când caietul stă de-a dreptă scriitorului, corpul
  ia o ținută rea și condamnabilă, nu rămâne alta decât se
  alegem între starea piezișă din mijloc cu scrisore aplecată
  spre dreptă și cea dreptă din mijloc cu scrisore verticală.

       Ori-și-cine se pote convinge, că ce influență obositore au
  rândurile piezișe asupra ținutei corpului, dacă își pune strîmb
  înaintea ochilor o tipăritură sau scrisore. La posiția piezișă
  din mijloc capul se așecjă astfel, că liniile fundamentale ale
  ochilor (care împreună punctul central al ambilor ochi), vin
  aprope în direcție paralelă cu rândurile. Astfel că încercând
  se cetim, fără voiă vom pleca capul la o parte și anume așa,
  că ochiul stâng va sta mai în jos, dacă direcția șirelor va fi
  dela stânga din jos la dreptă în sus, sau vice-versa. Tot așa
  și la scris.

       Posiția piezișă la mijloc nu ar prea inspira îngrijiri, dacă
  ar fi numai acestă plecare a capului. Dar plecarea capului
  aduce cu sine o mișcare a punctului de gravitațiune al cor-
  pului spre stânga, care fie cât de mica are drept urmare o
  încovăiare compensatorică a spinării în direcție opusă, ca punctul
  de gravitațiune se revie în starea lui de echilibru.

       Ce e drept aceste încovăieri ale spinării abia pot fi în-
  grijitore, de 6re-ce însă în anii de scolă ele se repeteză cțilnîc
  mai de multe ori, pot pricinui strimbări statornice.

⁹¹


     Dar plecarea capului spre stânga mai are o urmare rea.
Stând ochiul stâng mai jos decât cel drept punctul fixat nu
se va întipări pe locuri identice ale retinei, va se cjicâ: nu
se vede esact. Ca acesta totuși se fie posibil, ochiul se va forța
în acomodare și în consecință va cresce presiunea sângelui
în internul ochiului, care pricinuesce apoi pe încetul desvol-
tarea miopiei.

     Se vedem ce ne spune în acestă chestiune anatomul.
Profesorul Toldt <Țce:

     „Țînuta oblă a corpului condiționeză posiția normală a
spinării și a întreg trunchiului; ea împedecă strîmtarea pieptului
și folelui și prin urmare și apăsări dăunătore asupra intestinelor,
ea garanteză libertatea mișcărilor respiratorice și posibilitatea
unei lărgiri voluminose a plămânilor; dar tot ea garanteză
mai bine depărtarea corespuncțetore a ochilor dela obiect.

     Corpul copilului, care scrie, se razimă pe trei puncte
anume unul e pe scândura de șeclut a băncii, iar celelalte
doue sunt pe scândura de scris, unde se așecjă amendoue
brațele, căci în urma plecării înainte a corpului, absolut necesară
la scris, punctul de gravitațiune cade înainte și își caută
sprijin în brațe.

     Cu cât ajung cotele mai în jos și se desfac de olaltă,
cu atâta trebue se se plece și trupul cătră masa de scris, ca
se se potă răzima în ele, sau se îndoesce din mijloc înainte.
Dacă însă cotele se string cătră trup și în starea acesta se
așecjă brațele pe scândura de scris, punctul de gravitațiune
se urcă în sus, corpul ia o posiție oblă, brațele devin un ra-
zim al lui și-l împedică de-a se osteni.

     Țînuta greșită amintită mai sus aduce cu sine o apro-
piaro preste mesură a capului de caiet și de regulă o plecare
a capului în stânga.

     în urma plecării corpului prea aprdpe de hârtie, capul
copilului cade în jos și privirea devine aprope verticală cu
vîrful, penii. în urma acesteia perna totdeuna va acoperi
tocmai acea parte a. hârtiei, care trebue scrisă. Pentru-ca se
potă totuși vede, copilul își dă capul în partea stânga, o miș-
care, care îi mai aduce și alte servicii.


7*

92


      Apropiind capul prea mult, caietul vine se stee îndărătul
punctului de apropiere al ochiului, adecă se află în afară de
domeniul vederii curate: — prin plecarea capului în o parte
depărtarea ochilor, mai cu samă a unuia, se măresce așa că
copilul va vede mai curat și mai nesilit.

      In decursul timpului plecarea capului causeză o strîmbare
laterală a spinării și, în urma distanței neegale a ochilor de
obiect, o încordare mai mare a unui ochiu, miopie¹⁴.

      Și de 6re-ce corpul numai la posiția dreptă în mijloc a
caietului pote ave o ținută dreptă, ori-ce altă posiție prici-
nuesce o divergență a brațelor și urmările acesteia, precum
și o destrăbălare a ținutei drepte a corpului, cuvintele citate
după anatomul Toldt sunt cel mai bun argument pentru scrierea
verticală.

      Acestă părere nu e singuratică.

      Profesorul Cohn se esprimă astfel în chestiune: „scrierea
verticală e scrierea viitorului¹⁴.

      Profesorul Uffelmann (Rostock) (țice: „trebue se declar,
că scrierea verticală e cea mai corectă⁴⁴. Și profesorul Fodor
din Budapesta aprobă introducerea ei în școle.

      Comisiunea sanitară supremă din Austria de jos a reco-
mandat (1891) Introducerea în general a scrierii verticale pentru
instrucția primă în scris, ca mijloc de a desvolta o ținută dreptă
a corpului, a împedeca strîmbări de spinare și a încunjura
stricarea ochilor — cu condițiunea, ca copiii se nu se prea în-
greuneze cu eserciții de scris îndelungate.

      Guvernul bavarez a ordonat în 1890 Introducerea scrierii
verticale în diferite institute pe basa părerii camerii medicale
din țeră, — acelaș lucru îl făcu în 1892 guvernul croat, iar în
Viena se eserciteză acest fel de scriere în circa 80 de insti-
tute de învățământ etc.

      învățătorul Wald din Tîîrk laudă scrierea verticală în
chipul următor: a) Copiii șed țepăn, drept, nu se plecă înainte,
și anume nu numai la scris, ci în urma obiceiului nici la ce-
lelalte obiecte de învețăment. Ei nu se mai așecță cu cotele
pe bancă.

      b) Ochiul se cruță în mod însemnat: el nu ajunge prea aprope
de tablă și rămâne aprope tot în aceeași distanță dela litere.

93


     c) La scrierea verticală pieptul nu se apasă de dunga
scândurii de scris, e totdeuna liber și respirația nu se în-
greuneză¹⁴ ³). Protivnicii scrierii verticale afirmă, că ea e con-
trară mișcării naturale a mânii; acestora le răspunde oculistul
Dr. Schubert din Nurnberg astfel: „Ce a putut îndemna ome-
nimea ca veacuri de-a rândul se folosescă scrierea verticală,
dacă ea se împotrivesce mișcărilor regulate ale mânii? De bună
samă își are motivele sale, că de doi secoli încoce scrierea a
luat pe încetul o direcție plecată spre dreptă; ea aduce
servicii scrierii grăbite. E afară de ori-ce îndoeală, că scriind
grăbit e mai plăcută mănii scrierea piezișă. Dar în școlă, mai
cu samă în anii dintâi, e vorba de scriere precugetată, mai
mult desemnătore. Copilul are lipsă de mult timp pănă-ce
umple un rând. De-ce să-i primejduim dară ochii și spinarea
prin niște posiții ale caietului, cari sunt de folos esclusiv pentru
scrierea grăbită ?“

     Dacă ne gândim la ținuta, ce de obiceiu o au copiii la
scris, trebue se ne mirăm, că nu ocupă mai mult teren mișcarea
pentru îmbunătățirea acestor stări. Copiii observă de regulă
următorea ținută a corpului la scris: Umărul drept și bra-
țul superior drept sunt forte ridicate, iar brațul inferior drept
e așezat și întins pe masa de scris; umerul și brațul stâng
stau plecate, strînse la piept, iar cu mâna stângă se razimă
de dunga mesii și își ține caietul. Capul se plecă în stânga,
pănă mai atinge cu barba mâna stângă, spinarea se întorce
în jurul osiei sale încovăindu-se în dreptă, așa că musculatura
din partea dreaptă e preste măsură încordată, pe când cea
din stânga e în stare de odihnă, moleșită. Afară de aceea
ochii, cari sunt întorși spre dreptă și forte aprope de scrisore,
își forțeză preste mesură acomodațiunea. (Gfeigel)

     Nu se pote nega, că în adevăr jsuccede prin o conse-
cvență strictă și admoniare pretinescă a ține școlarii în po-
siție dreptă, dar e fapt, că după aceea iau o posiție cu co-
tele desfăcute, spinarea plecată și capul dat îndărăt. Dacă
deci și sub ochii veghiători ai învățătorului se pierde ținuta



      ’) Zeitschrift fiir Schulgesundheitspflege 1889, 90—92.

94


dreptă, ce garanție putem ave, că acasă își vor ține copiii
corpul drept scriind pieziș și șecțend strîmb ?!

       De 6re-ce scrierea verticală nu e posibilă de cât în o po-
  siție dreptă la mijloc, deja în technica ei avem un ¹ scut în
  contra mâțelor strâmbături de corp, ce presintă copiii scriindu-’.și
  temele acasă. Școlarul scriind vertical numai cu greu va pute
  șede altfel decât drept.

       Pe basa celor cjise îmi iau voia, a atrage atențiunea foru-
  rilor școlare asupra bunătății scrierii verticale și a propune,
  ca se se facă încercări cu ea în șcblclc elementare.

       Pentru a cruța timpul și a. fi siguri de succes, Dr. Schu-
  bert recomandă spre strictă observare următorele esperiențe,
  ce resultă din încercările deja făcute cu scrierea verticală:

       1.       Lucru de căpetenie o a ține tabla sau caietul în po-
  siție drâptă la. mijloc : nu e destul cu scrierea pe tablă a
  unor litere verticale drept model.

       2.       Pentru menținerea posiției drepte la mijloc e de lipsă
  ca șirele se fie scurte, căci altfel cătră capotul șirului trece
  vârful penii afară de mijlocul corpului. Mai cu samă pentru
  prima, instrucție se nu fie șirele mai mari de 8-10 centimetri.
  Tăblițele de șcdlă trebuesc împărțite prin linii verticale în 2
  sau 3 despărțeminte și pe fie-care separat scris. Nu e con-
  sult a scrie șire mai lungi împingând tăblița din când
  în când.

       3.       Se se încungiure a scrie după modele, ce zac pieziș
  în stânga, pentru-ca așa ajung copiii tocmai între caiet și
  model, prin ce s’ar perde posiția la mijloc a celui dintâiu.
  Sau se se scrie modele pe tablă, sau se fie imprimate în
  caiet, cum e bună-oră .sroZez peutrii scrierea verticală a lui Scharff
  (Scharff’s Steilscliriftschule).

       4.       Brațele interiore trebue se zacă cu doue părți pe
  masa de scris și anume de tot simetric, așa ca ele se se în-
  tâlnescă înaintea mijlocului corpului și aicea se formeze un
  unghiu drept (Toldt): fie-care braț, se taie dunga mesii într’un
  unghiu de 45°. Amândouă cotele, așadară și cel drept, se
  stee baremi de-o palmă departe de corp ; dar distanța amân-
  duor se fie egală.

95


     5.      La scris se stee palma mănii vertical s’au ceva aplecată
spre stânga. Marginea palmei de cătră degetul cel mic se
nu atingă masa; măna se-’și aibă razimul în marginea din
afară a unghiei degetului celui mic, care dimpreună cu degetul
inelului și cel din mijloc se fie puțin încovăiat, degetul ară-
tător se fie de asemenea cevaș încovăiat, dar se nu se îndoie
la încheieturi.

     6.      Condeiul se nu se apuce nici odată prea aprope de
penă și se-’și aibă punctul de răzimare între degetul cel mare
și cel arătător. Capătul dc-asupra al condeiului se fie îndrep-
tat spre cot, iar nu cătră umăr sau piept.

     7.      Brațul, cu care scriem, se se misce mai de multe
ori în drepta, dar totdeuna paralel cu posiția de mai
înainte.

     8.      Tabla și hârtia trebue împinsă în sus după fie-care
șir, ca distanța între penă și marginea mesii de scris se fie
mereu aceeași și corespuncjetore. Acesta condiționeză scân-
duri de scris late.

     9.      Linia, care împreună umerii sau ochii, se fie para-
lelă cu pământul în tot decursul scrierii, partea superioră a
corpului se nu se plece înainte, pieptul se nu se razime de
dunga mesii, capul se fie puțin plecat și distanța ochilor dela
scrisore 30 pană 35 centimetri.

     10.      E forte consult a întrerupe scrierea pe câte-va mi-
nute la mici intervale și a face exerciții gimnastice, cari se
pot executa șecjend, bună-oră: întinderi trunchiul corpului!
ridicați umerii! dați umerii îndărăt! învârtiți umerii! dați cefa
îndărăt! și mai multe de acestea. Brațele se pot pune la
aceste exerciții în cruce pe piept sau se se lase libere
în jos.

     Urmând acestor regule se va obține o scriere corectă și
o ținută corporală sănătosă din partea tinerimei, prin ceea-ce
s’ar aduce serviciu îndoit igienei.

96


AERUL.

        Pământul nostru împreună cu complexul tuturor lucrurilor, cari zac
  pre suprafața sa uscată, este încunjurat de tote părțile de atmosferă, o
  amestecătură de gazuri, care în vorbirea comună este cunoscută sub nu-
  mele colectiv de aer.

        Omul tocmai așa respiră și se mișcă în mijlocul acestui corp elastic
  și transparent ca alte vietăți în apă seu în alt mediu.

        în marea acesta de gazuri se întâmplă fără întrerumpere procese
  și fenomene, cari sunt condiționate de anumiți factori fisici, chemici,
  biologici sau fisiologici, ce se află într’însa seu influințeză asupra ei.

        Aerul are o anumită desime, presiune și temperatură, mai departe
  e transparent, frânge razele de lumină, prin ce dă nascere la bolta azurie
  a cerului, pe care cu atâta plăcere o privim în dilele senine.

        Aerul mai departe este sau liniștit sau în mișcare ca vânt; în ge-
  nere arată forte multe variații după dină și anutimp, după ținuturi, țări
  și după alte imprej urări. în virtutea tuturor acestora acestă mare fără
  margini și țărmuri atât prin sine, cât și ca mediu de transmitere a
  luminii, căldurei, electricității și sunetului, are forte mare înriurință asu-
  pra omului. Influința acesta este atât de mare încât tot ce trăesce pe
  pământ s’ar nimici în un moment fără aer; pentru-că respirarea, care
  susține schimbarea de gazuri între ființele vii, nu s’ar pute fără dînsul.
  Arderea, încăldirea, luminarea, auclirea ar fi imposibilă fără aer.

        Aerul atât pentru singuratici indivizi, cât și pentru întregile na-
  țiuni și popdre este de mare importanță, pentru-că dela fenomenele, ce
  se petrec în el, atârnă fructificația pământului și dela acesta nutrirea, vi-
  gurositatea și capacitatea de înmulțire a genului omenesc.

        Aerul este o amestecătură de gazuri, cari nu stau în dre-care com-
  binațiune chemică, ci separate unul lângă altul. în el se află:

                       Oxigen .... 20'7—20⁻9%

                       Nitrogen. . . . 78’3—79'1°/O
                       Acid carbonic . .   0'04%

                       Aburi de apă . .    1'0%

        Aceste părți constitutive, una fie-care pote să-’și schimbe propor-
  ția, se se înmulțască față de cealaltă în atari locuri, unde viețuesc omeni,
  animale sau plante, sau se află materii organice în putregiune. Pot se
  ajungă în el gazuri străine din fabrici, pulvere sau necurățenia în ur-
  marea ocupațiunei sau a comunicației. Pote se ia mai tote acelea materii,
  cu cari vine în atingere prin evaporare, ca Amoniac, Carbonate, Iod,
  Brom, Sulfur, sau Sare cu deosebire la țermurii mărei; dar fiind mai
  mult în mișcare pote să mestece aceste părți în diferite proporțiuni și
  pote să le arunce în diferite ținuturi, dela locul, de unde le-a primit,

97


      Fără îndoială cea mai însămnată parte constitutivă a aerului este
Oxigenul (0), care încă pote să sufere schimbări. In general acolo, unde
arderea sau oxidația e prea mare, se schimbă în Ozon — ceea-ce prin
experimentele de pănă acuma nu s’a cam probat.

      Acid carbonic se află totdeuna în aer, cu cât ne ridicăm mai sus
dela suprafața mării, cu atât cresce cantitatea lui. Plantele servesc
așa dicend ca o stavilă atât a împuținării oxigenului, cât și a acidului
carbonic: anume ele în timpul dilei absorb acidul carbonic și exhaleză
oxigen, iar în timpul nopții din contră folosesc oxigenul și exhaleză
acid carbonic.

      Totdeuna se află în aer acid carbonic liber, a cărui cantitate se
schimbă după împrejurări; în locuri, unde respiră omeni sau animale,
unde se află ființe organice în putregiune, se înmulțesce cantitatea lui
și fiind-că în proporție cu el se îmmulțesc și alte gazuri mai periculose
pentru sănătate decât el, cu drept cuvânt înmulțirea acidului carbonic
se pote considera ca basă la hotărîrea stricării aerului.

      Determinarea acidului carbonic se întâmplă pe basa următorei țese
chemice. Dacă scuturăm apă de var cu aer, care conține acid carbonic,
atunci acidul carbonic cu calciuhydroyd formeză calciu carbonat —,
prin ce apa de var —

Ca (OH)₂ + CO₂ = Ca CO₃ -|- H„ O —

perde din alcalicitate; iar dacă hotărîm alcalicitatea apei de var îna-
inte și după amestecare cu aer, avem cantitatea acidului carbonic.

      Un alt gaz, care pote ușor se ajungă în aer odată cu acidul carbo-
nic este oxidul de cărbune (CO). El se formeză prin arderile neperfecte
a materielor organice, precum în cuptorele rele, și a causat adese-ori
înveninări; este parte constitutivă a gazului de iluminat. Asupra orga-
nismului influințeză periculos, căci se împreună cu hemoglobinul sîn-
gelui și formeză o combinațiune chemică, în urma căreia sângele nu
mai e capace să primescă oxigen.

      Celelalte materii chemice, ce se află în aer, sunt mai de puțină im-
portanță practică. —

      Precum ori-și care corp ceresc, așa și pământul împreună cu atmos-
fera lui ’și capătă lumina și căldura dela sore. Lumina, ce provine dela
sore pătrunde universul cu celeritate de 413,000 mile geografice pe
secundă, va să clică de un milion de ori mai repede ca sunetul.

      Căldura are înfluință, asupra tuturor proceselor chemice și fisice,
ce se petrec în atmosferă.

      Intensitatea maximală a luminei atîrnă dela anutimp, climă, cji și
alte împrejurări precum: aburi de apă, desime și înălțime. De aci pro-
vine, că pe munții înalți lumina e mai intensivă decât în afundimi și
atmosfera e acuși albastră senină, sau cenușiă turbure.

98


         Căldura, care esistă în atmosferă ca căldură latentă, causeză starea
   de agregațiune a corpurilor gazdse și diferiuțele de desime a păturilor
   de aer, care cu cât e mai cald, cu atât e mai rar și ușor.

         Hotărîrea căldurei aerului se întâmplă cu ajutorul Termometrului în
   observatorele meteorologice, unde spre atare scop se recer anumite aran-
   jamente. Căldura aerului este diferită după posițiunea, înălțimea, raportul
   dintre uscat și apă a respectivului loc, după configurațiunea scorții pă-
   mântului, direcțiunea și mărimea vânturilor, după anutimp și diuă.

         Sorgintele de căldură a aerului, de când pământul s'a recit întru
   atâta, este sorele; — de aci diferința de căldură pe diferitele puncte
   ale pământului, după cum razele de căldură cad perpendicular sau
   piediș după lățimea geografică ș. a.

         împrejurările amintite însă sufere multe schimbări după pământ,
   apă și starea aerului. De aci urmeză, că temperatura aerului de sub
   una și aceeași lățime geografică este diferită.

         Temperatura aerului este diferită și după grosimea sau înălțimea
   aceluia; la suprafața mării este mai mare și cu cât cresce înălțimea
   cu atâta scade ; dar’ chiar și tențperatura suprafeței pământului urmeză
   acestei legi, de unde se vede, că căușele de încăldire a aerului zac cu
   deosebire în păturele de jos. Acestea cause sunt desimea mai mare a
   păturelor de aer din jos și capacitatea pământului de a absorbi căldură
   în cantitate mai mare de cât aerul. Diferințele de temperatură între
   diversele pături de aer causeză diferiți curenți; aerul cald se nezuesce
   a se ridica iar cel rece se apropie de suprafața pământului. înprejură-
   rile locale au și ele înfluință asupra acestor schimbări.

         în spelunci adânci, cari sunt mai jos de cât suprafața mării, tem-
   peratura aerului nu urmeză regulele dela suprafața pământului, fiind su-
   puse la modificările căldurii pământului și alte influințe.

         Presiunea aerului la suprafața marii pe fie-care cm 0 la 0° C.
   este 1.0328 kg. sau pote sâ țină în equilibru o columnă de mercuriu,
   a cărui basă este 1 cm 0 și înălțime de 760 mm. De altmintrelea pre-
   siunea aerului sufere forte multe modificări în unul și același loc, și
   asupra ei au forte mulți factori înfluință: înălțime, căldură, desime, stare
   de agregațiune, (abori de apă) ș. a. Presiunea aerului se hotăresce cu
   ajutorul barometrului. Barometrele sunt sau mercuriale sau aneroide.
   Barometrele mercuriale sunt: cu pară (barometru comun), cu siphon,
   al lui Fortin și al lui Kapeller (barometru de stațiune).

         Barometrele anieroide sunt și ele de diferite construcțiuni.

         în observatorele meteorologice se folosesce barometrul cu siphon și
   a lui Fortin. Presiunea aerului este motorul multor fenomene fisice și
   chemice. Când aerul se află în mișcare dicem că bate vântul ■— va se
   dică mișcarea aerului o numim vânt. Vântul nu este altceva decât cu-
   rentul de aer provenit din diferința de căldură, desime, agregațiune ș.
   a. a păturilor de aer. Cu privire la vânt trebue se avem în vedere di-

99


recțiunea, puterea și timpul când se întâmplă. Direcțiunea o putem
cunosce după direcțiunea fumului din cămin sau dacă udăm un deget
și îl ținem în sus: în partea din care suflă vântul, în urma evaporați-
unei reperli, simțim recelă. Din punct de vedere scientific pentru hotă-
rîrea puterii vântului se folosesc anumite instrumente, numite anemo-
metre sau anemoscope.

      în genere vânturile le împărțim cu privire la puterea lor în zefir,
furtună și orcan. Afară de aceea au diverse numiri după direcția, de
unde bat, așa: vânt de sud (notus), de nord (borea) ș. a. Sunt vân-
turi cari în continua suflă și au una și aceeași direcție sp. es. din partea
de apus a munților Himalaia în tot timpul, dar’ cu deosebire primăvara,
suflă un vânt care ajunge pănă prin părțile Asiei mici. în regiunile
mai înalte ale aerului sunt în continuu vânturi, cari se pot asemena cu
curenții maritimi, cu acea deosebire, că direcțiunea și puterea lor nu este
constantă ca a acestora, sau cel puțin pănă acuma nu este studiată
așa cu temei. Vânturi periodice încă nu lipsesc ca Bora, Sirocco,
Samum, ș. a.

      Aerul în sine hiat ca corp, este elastic și transparent. Elasticitatea
aerului urmeză tot acelea legi ca și celelalte gazuri și este sorgintele
multor fenomene fisice, ca reflexiune, întindere, contragere ș. a.

      Cât privesce transparența, ea este comună și altor corpuri, cari sunt
causa nenumeratelor fenomene optice, ca reflexiunea, frângerea ș. a. a
razelor de lumină ; aceste fenomene sunt ajutate si prin diferința de
desime a păturelor de aer; precum este bolta albastră a ceriului, fata
morgana ș. a.

      în aer mai aflăm în continuu și urmele de electricitate în timp
senin sau noros, diua și noptea, iarna sau vara, deopotrivă. Ea este
sau în stare de liniște sau mișcare; starea primă este mai desă; a
doua obvine mai rar cu ocasiunea tempestăților, ca fulger. Procesele,
ce se întâmplă în aer, pretind ca el se fie totdeuna în stare elec-
trică. Electricitatea păturelor de aer este în proporție dreptă cu înăl-
țimea, pentru aceea pe obiectele înalte: arbori, munți, turnuri se află
mai multă electricitate ca în locurile așezate. în locuințele nostre de
comun lipsesce acesta espansiune electrică. Afară de acestea electrici-
tatea aerului mai atîrnă și dela căldura respectivului loc, cu cât acesta
este mai mare, cu atât este și electricitate mai multă.

      în aer se află și apă în stare de gaz sau abur de apă, și dela can-
titatea aceluia atîrnă alte calități ale aerului. în urmarea acestora pămân-
tul ni-1 putem închipui ca încunjurat cu doue pături de aer, una con-
stătătore din gazuri și alta din abori; iar presiunea atîrnă dela ambe
acestea. Pănă, când deoparte în continuu primesce aerul aburi de apă
prin evaporare, pănă atunci de altă parte din aer primesce pământul
în continuu apa în formă de ploiă, îndată-ce evaporarea a ajuns se pro-
vadă aerul cu abori preste gradul de saturațiune. în genere totă apa

100


    de pe pământ derivă din aer și vice-versa; acestă circulațiune ține ad
    infinitum și dă nascere fenomenelor din aer, ca ploia, rouă, brumă, nea
    și grindină.

          Atât evaporarea apei, cât și puterea de saturare a aerului cu aburi
    de apă, atîrnă dela temperatură, dela presiunea aerului, climă, dela schim-
    bările de cli și anutimpuri, furtune și vânturi ș. a. în termin mijlociu
    la noi 1/100 parte din greutatea aerului o formeză apa. Aerul totde-
    una numai conform gradului de temperatură pdte să absorbă aburi de
    apă. Acesta capacitate, deși nu stă tocmai în proporție cu temperatura,
    totuși la o temperatură mai înaltă este mai mare, pentru-că cu cât se
    dilateză aerul mai tare cu atât pote se absorbă și mai mulți abori. în
    timpul dilei și cu deosebire între amiadi, aerul conține mai mulți abori
    decât noptea, asemenea conținutul de abori cresce dimineța pănă la
    amdcji, iar de aci decresce pănă în cealaltă fii dimineță. Corespun-
    zător acestor împrejurări, la noi abori de apă sunt în mai mare
    cantitate cu ocasiunea vânturilor de sud și apus și mai mică cu oca-
    sinnea vânturilor de nord și răsărit; vera de 2—4 ori mai mare de-
    cât iarna — în climele calde de 5 ori mai mare decât în climele tempe-
    rate și reci.

          Cu cât presiunea aerului e mai mică, cu atâta e mai mare evapora-
    rea apei între asemenea împrejurări, pentru aceea în locuri înalte eva-
    porațiunea e mai mare. Aerul din apropiarea mării conține mai mulți
    abori de apă, decât cel deasupra continentului.

          Schimbările atât de multifarii ale aburilor de apă din aer produc
    forte multe fenomene; ba întrega schimbare a timpului, considerată în causa
    ultimă, este a se căuta în crescerea sau scăderea aborilor de apă din aer.
    Dacă p. e. aerul conține mai mulți abori de apă, decât pote, să conțină la
    anumit grad de răcire, atunci se îngroșă și o parte din ei se lapedă ca nor,
    rouă, ploiă, brumă, nea, sau grindină. Ploile unui anumit ținut stau
    în raport cu lățimea geografică a aceluia, pentru-că dela poli cătră
    equator cresc, crescând și temperatura mijlocie, iar cu acesta evapo-
    rarea apei .și capacitatea aerului de a absorbi abori. Mai au asupra
    acestor fenomene influință relațiunile speciale ale respectivului ținut.
    Acel grad de temperatură, la care aerul este deplin saturat cu abori
    de apă, se numesc punctul de rouă. Acea cantitate de aburi de apă,
    esprimată în grami, care se află în aer la anumită temperatură d. e.
    în un metru cubic de aer, se numesce umezela absolută. Acea cantitate
    de abori însă, care la o anumită temperatură pote în genere se o
    țină aerul, se numesce saturațiunea maximă. Acea cantitate de, aer es-
    primată în grami, care pote se mai ia un metru cubic de aer ]a o
    anumită temperatură, se numesce diferință de saturațiune. Sub umezela
    relativă, înțelegem umezela absolută a aerului esprimată în procentele
    saturațiunii maxime. Pentru determinarea gradului de umezelă sunt anu-
    mite instrumente, ca hygrometre, psihometre, atmometre.

101


         Este cunoscut, că în aer înnotă în continuu părticele provenite dela
    plante, păment, omeni și animale, ce vin sub numele colectiv de pulbere.
    Ele dirivă 1. din materii neorganice-minerale; 2. din materii organice și
    3. microbi sau baccili. Cele dintâiu două au influință mechanică a 3-a
    atât mechanică cât și chemică asupra organismului omenesc.

         Despre esistința microbilor în aer ne putem convinge forte ușor.
    Luăm un cartof fert și-l tăiăm în două; o parte o punem sub un clo-
    pot de sticlă; alta însă numai așa liberă pre o masă și le lăsăm mai
    mulțe dile. La urmă vom vede că pe bucata neastupată, anume pe
    fața tăiată a aceleia, se ivesc o mulțime de pete de diferite colori se-
    parate una de alta, pre când cea de sub sticlă rămâne curată. Dacă
    luăm petele amintite și le punem sub microscop vom vede o lume mare
    de ființe vii, ce le numim microbi.

         Conform atâtor calități și schimbări, aerul eserciteză asupra omului
    influință forte mare, ba el e o condițiune fundamentală de viață. în
    urma composițiunii chemice dar mai cu samă în urma conținutului de
    materii, ca oxigen, are influință asupra proceselor chemice din corpul
    nostru.

         între atmosferă și corpul nostru esistă totdeuna schimbare de ga-
    zări, în urmarea căreia sângele roș-negru sau venos prin eliminarea aci-
    dului carbonic și aburi de apă și prin luarea oxigenului susține tote
    procesele de arderi în organism.

         Acestea tote se întâmplă în urma respirațiunei, de care așa de strins
    atîrnă viața nostră, încât oprirea respirațiunei este totdeuna un periclu
    de viață, iar respirarea în aer stricat aduce morburi fundamentale în corp.

         Lumina, aerul, apa ș. a. numai atunci sunt capace a influință bine
    asupra organismului, dacă ajută încălcarea aceluia. Temperatura anumită
    a aerului este de mare folos pentru fenomenele vieții organice.

         Clima, în care trăim noi, este indiferentă pentru corpul nostru pro-
    vedut cu îmbrăcăminte corespundătore; condițiunea primă este ca căl-
    dura corpului să fie constantă. Acestă căldură de regulă în tote climele
    și anotimpurile este mai mare ca căldura aerului ce ne încunjoră.
    Complexul țesăturilor, cari compun corpul omenesc, sunt conducători
    rei de căldură, astfel că omul mult puțin are o temperatură neatîrnătore
    de temperatura aerului. La acestea se mai adauge și acea împrejurare,
    că cu cât se înnalță temperatura aerului, corpul prin evaporațiunea
    mai mare perde mai multă căldură și vice-versa. Influință aerului asu-
    pra corpului nu atîrnă numai dela temperatură, ci și dela stare de agre-
    gațiune și dela starea de repaus sau mișcare.

         Dela 20° — 30° C. afară de căldura ce simțim, părticelele, ce com-
    pun corpul ca și când s’ar dilata, pielea devine plină de sânge (hypere-
    mică), respirarea și pulsul devine mai iute, evaporațiunea prin plumâni
    și piele devine mai repede și mai mare și mai curând sau mai târdiu
    întreg corpul începe se asude. In urma perderii de apă secrețiunile se

102


     împuțineză, afară de fiere, care se înmulțesce. Aerul devenind mai rar prin
    căldură cantitatea de oxigen, ce o inspirăm, e mai mică și formarea' căl-
    durei proprie a corpului scade. Corpul, ca se suplinâscă perderea de
    apă, dă nascere unui anumit simț, ce se numesce sete. Apetitul și mi-
    stuirea slăbesc, în urma căreia luăm mai puțin nutriment. Acestea sunt
    orîndirile naturale, în urma cărora omul pote să suporte un anumit
    grad de căldură, fără se obvină mari schimbări în corp.

          Cu totul altele sunt urmările unei temperaturi mai înalte, precum
    în climele calde sau între alte împrejurări. S’au făcut esperimente așa că
    în cuptore anume încăldite succesiv s’au întreținut individi. cari au fost
    în stare se suporte o temperatură pănă la 100° O., când s’au ivit simp-
    tome neplăcute ca leșinare ș. a.; în tot decursul acestor esperimente
    corpul acelor indivizi a fost rece ca ghiața.

          Influința aerului rece atîrnă dela starea de agregațiune sau mișcare,
    dela dedarea și alte împrejurări individuale. Nounăscuții, bătrânii și in-
    divizi slăbiți, sufer mai greu aerul rece sau curentele de aer; afară de
    aceea hotăresce raportul dintre aer și corp, așa: omeni înferbentați în
    curente sau aer rece se înbolnăvesc mai curând. —

          Temperatura moderată a aerului, d. e. iarna, pre lângă îmbrăcă-
    minte și nutriment corespunzător, nu causeză ceva sguduiri mari în or-
    ganism, ba încă ne simțim cu mult mai bine decât în căldura verii.
    Aerul iarna conține mai mult oxigen ca vara, de aci urmeză, că respi-
    rațiunea e mai bună, arderea materiilor organice în corp mai perfectă,'
    apetitul mai bun și mistuirea mai corespunZetore, puterea musculară și
    preste tot voia de lucru mai ridicată. In general aerul mai rece, sau
    preste tot influința mai intensivă a aceluia, are alte efecte. Mușchii din
    piele, așa numiții „errectores¹¹ se contrag și se dă nascere la așa numita
    piele de gâscă. Perceptibilitatea nervilor se micșoreză. pulsul devine din ce
    în ce mai rar, sângele se adună în părțile centrale, la plumâni sau creer.
    Cantitatea aborilor de apă și a acidului carbonic, lăpedat prin plumâni,
    de asemenea scade; cu atât este mai mare cantitatea de apă lăpedată
    ca urin. Dacă influința amintită a aerului a încetat, pășesce în front
    reacțiunea. Sângele se distribue în cantate mai mare în părțile esterne,
    pulsul devine mai repede și mai plin, pielea se răresce și se umflă, pu-
    țin arde și pișcă, iar temperatura corpului sau ce] puțin simțul aceleia se
    măresce. Dacă însă frigul ține mai departe sau devine mai intensiv, atunci
    fenomenele vieții se reduc la minimum, individul își perde consciință
    de sine, cade jos și mdre.

          Aerul umed și cald în genere are influința molipsitdre și slăbitdre
    asupra corpului în mesură cu mult mai mare decât ori și care altă stare
    a lui; precând plantelor în atare aer le priesce mai bine.

          Intre atari împrejurări evaporarea prin piele și plumâni se micșo-
    reză cu atât mai mult, cu cât aerul conține mai mulți abori; prin acesta
    radiarea căldurei proprie a corpului încă se reduce si temperatura

103


     corpului se înnalță. Pielea devine puțin umflată, vinele și vasele capi-
    lari se lărgesc, asudarea cresce, iar dacă acesta este împedecată, apa din
    corp, ce nu se pote depărta în formă de aburi, se elimineză ca urin s. a.

          Respirația devine superficială și rară, presiunea sângelui e mai
    mică și circularea mai anevoiosă.

          Dacă în fine influința aerului cald și umed e mai intensivă, ca în
    climele calde, setea scade, mistuirea devine alterată; individul se simte
    obosit, ca și când aerul ar apăsa asupra lui; pielea devine palidă, fără
    colore sau galbină, cu un cuvent tote funcțiunile vieții vegetalice și
    animalice se reduc.

          Influința aerului umed și rece este cea mai dăunăcidsă asupra cor-
    pului. Acesta derivă de acolo, că aerul umed conduce mai bine căldura,
    plane dacă e și rece, și corpul nostru perde mai multă căldură între
    atari împrejurări; recirile sunt mai ușore, și dacă aerul e tare rece
    sau în mișcare, urmeză ușor înghețările. La acesta se mai adauge și
    formarea căldurei proprie scădută, fiind procesul de oxidație mai mic din
    lipsa oxigenului în aer. care dacă e rece și umed în o anumită cantitate,
    conținutul oxigenului e mai mic ca în aerul uscat. între atari împre-
    jurări se desvoltă ușor reume, catarrliuri de plumâni și ochi. Sub in-
    fluința mai îndelungată a atărui fel de aer, ca în pivnițe sau locuințe
    rele, se desvoltă tuberculosa, scorbut, scrofulosa, aprinderi de încheie-
    turi ș. a.

          Presiunea, ce o eserciază aerul asupra corpului nostru, între împre-
    jurări normale nu e nici stricăciosă nici incomodă, ba din contră este
    o condițiune fundamentală a vieții nostre organice. Numai presiunii
    aerului avem se mulțămim, că tote materiile lichide sau găzose remân
    în vinele, arteriile și preste tot în corpul nostru și în urma acesteia este
    posibilă mistuirea, absorbirea, circularea sângelui și respirațiunea. Nu-
    mai presiunii, ce o eserciază aerul asupra corpului nostru, respective
    asupra părților lui fără aer, avem se mulțămim împrejurarea, că orga-
    nele nostre interne zac unul lângă altul și se mișcă încontinuu și sigur.
    Cu ocasiunea respirării plumânile nostre se umplu cu aer, pentru-că
    lărgindu-se peptul se dilateză plumânile, iar aerul din ele rărindu-se, cel
    din afară întră cu totă greutatea în ele. Presiunea aerului fiind numai
    la suprafață, acestei împrejurări este a se atribui în mare parte ducerea
    sângelui prin vine la inimă; las’ că contribuesc la acesta și alte împre-
    jurări.

          Dacă presiunea aerului scade în mesură mare, ca pe munții înalți
    sau înălțindu-ne cu balonul, atunci în proporție cu scăderea aceleia
    scad și influințele asupra corpului. Materiile fluide și gazose, în spe-
    cial sângele, în urma dilatării lor, se nesuesc a se depărta din piept.
    Cu cât aerul e mai rar cu atât conține și mai puțin oxigen, la o înăl-
    țime de 7 —8000 metrii nu e tocmai destul la respirațiune. Aerul în
    înălțimi e mai uscat și în mișcare prin urmare și evaporațiunea mai mare.

104


    Acestea tote și alte împrejurări fac, că în atari locuri nu ne putem
    întrețină mult fără periclu.

         Dacă presiunea aerului cresce în măsură mare, înfluințele ei sunt
    diferite. Mai întâiu de tote în aerul mai des fiind și oxigen mai mult,
    respirațiunea e mai energică, asemenea și circularea sângelui. In urma
    acestora oxidația e mai mare. Mai târcjiu cu crescerea presiunii indivi-
    dului ’i sună urechile, ’i slăbesce audul, se ivesce un simț de durere în urechi
    și în cap și o căldură neplăcută, respirațiunea devine mai rară și mai afundă,
    asemenea pulsul 50 la minut. Secrețiunea încă e mai ridicată, evaporarea
    mai mică. Sunetul e mai puternic, are un timbru mai sunător, contragerile
    musculari sunt mai prompte și întreg corpul se simte mai ușor, chiar și
    pentru aceea, că membrele lui în aer mai des după principiul lui Ar-
    chimede sunt mai ușore. Sub influința atărui aer numai în timp de o
    oră unii individi sunt iritați, alții devin somnoroși, vorbesc fără șir,
    aiureză; tote acestea sunt resuitatul adunării sângelui în creer, care prin
    scheletul seu osos e scutit de presiunea din afară.

         Mișcarea aerului sau vânturile pentru noi sunt deasemenea neplă-
    cute, pentru-că păturile de aer, ce ne încunjoră, se înlocuesc în continuu
    cu altele nouă, ceea-ce când aerul este în linisce se întâmplă mai pe
    nesimțite. Mai departe vânturile, prin scoterea din păturile dela supra-
    fața pământului a unor materii, precum: gazuri, materii organice și ne-
    organice, infecteză aerul, schimbă starea de agregațiune, presiunea și de-
    simea precum și temperatura aceluia. Asupra corpului nostru înfluințeză
    în mai multe chipuri: 1. influința mechanică; 2. fisică; 3. chemică; 4.
    biologică.

         1.       Influința mechanică a vânturilor, sau aerului în mișcare, asu-
    pra corpurilor organice constă în schimbarea repede a presiunii și —
    așa 4icend, — în sbiciuirea și îngreunarea mișcărilor lor. Din esperința
    de tote cailele se scie, că în vânturi mijlocii cât de grei ne simțim și
    câtă greutate întimpinăm în mișcările nostre, cu atât mai mult se po-
    tențeză acestea în furtune. Dar schimbarea presiunii, după cum am ve-
    dut, are înfluință asupra respirării și circulării sângelui, cu atât mai
    mare va fi influința aerului asupra funcțiunilor amintite în stare de vânt,
    unde presiunea se schimbă din moment în moment!

         2.       Influința fisică a vânturilor asupra corpurilor organice, și în
    specie pentru om, este mai fundamentală, decât cea mechanică și stă
    întru aceea, că micșoreză în măsură mare căldura și umezela proprie,
    prin ce dă ansă la răciri. Vânturile umede și răci causeză mai iute
    răciri, plane dacă acelea conțin mici beșicuțe de apă sau pulbere de
    ghiață. în atari împrejurări de sine înțeles organismul sufere diverse
    alterări, ca catarruri de ochi, nas, gât, diverse paralise ș. a.

         Vânturile de sud și sudvest, cari sunt cu deosebire calde și umede,
    altereză respirarea și evaporarea, prin ce aduc și ele neplăceri; iar omul
    se simte blasat, ca și obosit. Vânturile calde și uscate, ca cele din cli-

105


      mele calde, p. es. Samum, depărteză multă apă dela corpul nostru și
    înfluințeză în mod uscător. După-ce tot odată în urma răririi aerului,
    în plumâni nu ajunge cantitatea recerută de oxigen, urmeză și alte sim-
    ptome, ca astma, înădușiri ș. a.

       3.       Ceea-ce privesce influința chemică, vânturile forte des aduc în aer
elemente străine, precum: abori stricăcioși, fum și alte materii, cari venind
în atingere cu corpul nostru sunt în stare, așa clicend, sS’l învenineze.

       4.       în fine influința biologică stă într’aceea, că vânturile din depărtări
aduc microbi, sau preste tot cause de morburi, dând în urma acestora
ansă la epidemii.

       Gavoșdia (Caraș-Severin) în Faur 1896.

Dr. Pop.

CONCURS LITERAR.

(II. Premiul pentru „Dietetica poporală¹¹.)*)

       în legătură cu comunicatul nostru din numărul premergător des-
pre lucrările intrate la concursul literar, publicat de „Astra" la Novem-
bre 1894, dăm loc astădi recensiunilor dlui Dr. G. Vuia despre elabora-
tele de dietetică poporală și amintim, că comitetul central în ședința sa
din Martie a. c. (vedi procesul verbal, pag. XXVI) nu a distribuit pre-
miul de 200 fl. —, ci a decis ca acestă sumă să se acorde lucrării cu motto:

               „Ascultați cu toții de mine, căci eu ve învăț a trăi bine“
ca ajutor pentru coperirea speselor de tipar, la cas dacă autorul va face mo-
dificările indigitate înrecensiune și se va îngriji însuși de tipărirea opului.

       Cu privire la a doua lucrare întrată comitetul a decis ca — învoin-
du-se autorul a face unele modificări în text, — biroul să se îngrijască de
publicarea ei.

       Lăsăm acum să urmeze recensiunile Dlui Dr. Vuia:

I.

Recensiunea manuscriptului cu decisa:

                                              „Ascultați cu toții de mine
                                              Căci eu ve înveț a trăi bine".

       Lucrarea ce portă acest motto: „Ascultați cu toții de mine, căci
eu ve învăț a trăi bine" este rodul unei munci îndelungate, sîrguinciose
și răbdurie, 90 de cole scrise, cu 25 de figuri din diferite ramuri ale
higienei, pote ave cu drept cuvânt pretențiunea unei scrieri complete
asupra obiectului.

       Autorul nu a lăsat nici un capitol, care se raportă la higiena privată
sau individuală a țăranului român, fără a-1 prelucra sau cel puțin a-1 atinge.

       în considerarea ostenelelor prestate la compunerea acestui elaborat,
îmi iau voie a vorbi la acest loc despre atributele unei scrieri poporale


       *) Vedi și „Transilvania", Nr. 111 1895 pag. 62.


8

106


în genere, și a scrierilor higienice în specie, atribute, cari după părerea
mea nu pot lipsi nici unei scrieri menite pentru poporul de rând, dacă
voim ca munca se fie gustată, aprețiată și folosită de aceea pătură de
cetitori, căreia se adreseză.

        întâia condiție a unei scrieri eminamente populare, sau precum se
  dice, care are de scop „vulgarisarea" unui ram de sciință, este forma
  ușoră, atrăgătore, prea puțin obositore, în care are a fi presentat mate-
  rialul tractat. Pe când fondul e unul și acelaș, forma variază după
  gradul de pricepere și versațiunea în materie a publicului, cu care avem
  de a face. Din acesta causă alta e forma operelor literare destinate
  pentru „specialiști¹*, alta e a celor scrise pentru „publicul cult" și iarăș
  altă formă trebue se aibe scrierile „populare** per eminențiam.

        Autorul nostru și-a ales pentru tractarea materiei sistemul didactic,
  carele pote fi bun pentru școlari, cari sunt ținuți de învățători a me-
  morisa singuraticile capitole și cari au avantagiul de a întreba mereu
  de învățător, dacă cutare lecțiune pedantă nu o pricep; pentru popo-
  rul dela sate, nu prea obicinuit cu lectură seriosă, materia predată în
  acesta formă greoie nu prea se potrivesce. — Lucrarea îutregă e împăr-
  țită în părți generale și speciale, capitole mari și capitole mici, în sub-
  capitole și secțiuni numerotate cu numeri romani și numeri arabici,
  capitoli semnați cu alfabet mare și alfabet mic. O împărțire sistematică
  cu titlii și subtitlii, cum numai la cărți didactice întâlnim. Nici „con-
  clusiele** și „apendicele" nu lipsesc, pe lângă „noțiunile premergătore**,
  „istoria și originea omului** și „rasele**, cari capitole din urmă, las că
  promit mai mult decât ce dau, nici că ar ave loc în „Dietetica poporală**.

        Fără a pretinde dela autorii noștri populari ca se imiteze pre lules
  Verne, care tote sciințele esacte le populariseză în forma fermecătdre a
  romanelor, un metod al seu propriu, mult preconisat de unii și mult
  combătut de alții, unde fantasia autorului se amestecă cu realitatea fe-
  nomenelor din natură: eu aș dori mult se văd prinzând rădăcină în li-
  teratura nostră populară scrieri de soiul lui Liebig (Chemisehe Briefe),
  Jean Macti (Les serviteurs de l’estomac și Histoire d’une bouchec de pain),
  Bremond (Entretiens familiers sur la santt), Smiles (Dcr Character, Selbst-
  hilfe, Sparsamkeit, Pflicht), lohnston (Chcmie des taglichen Lebems). Acești
  autori prin forma ușoră, interesantă, variată, sciu se captiveze atențiunea
  cetitorilor în așa măsură, încât lasă cea mai adâncă impresiune asupra
  inimelor și a minților. Enormă este inriurința astorfel de scrieri asupra
  tinerimei de ambele sexe. Adeverați apostoli ai educațiunii poporului.
  Ferice de tânărul, care având modrul și ocasiunea a se folosi de aceste
  isvore ale curatei înțelepciuni și instrucțiuni, acela s’a adăpat cu îmbelșugate
  dintr’însele. Un singur autor românesc ’mi este cunoscut, carele apre-
  țuind valbrea acestor scrieri, a întrat în spiritul lor, tractând materii de
  interes public național într’o formă ușoră și în acelaș timp instructivă.
  Este Dr. G. Popa („Merinde dela școlă).

107


          Durere, că asemenea scrieri sunt atât de rare la noi românii, încât
    putem elice! că dacă numai cât de cât vom fi critici în alegere, nu vom
    găsi în întregă nostră literatură 100 de volume, cari se merite clasifica-
    rea de bun, frumos și folositor pentru popor. Dovadă că nu esagerez este,
    că consistorul Aradului se nisuesce de 10 ani să compună o listă a căr-
    ților potrivite pentru bibliotecile poporale, dar pănă în dina de astăzi
    listă nu avem, pe care să o putem recomanda celor ce, conform disposiți-
    unilor sinodale și consistoriale, datori ar fi să compună biblioteci școlare.

          Din regatul român ne vine speranța, că unii editori mai harnici,
    cunoscându-și interesele, au în acelaș timp și pricepere pentru lipsele
    nostre literare, vor astupa în fine un gol atât de mult simțit. în Bucu-
    resci, Iași și Craiova se edau serii de scrieri alese, menite anume pentru
    a servi de hrană sufletescă marelui public cetitor român.

*
* *

          Când este ca se dăm poporului în mână o carte instructivă, din care
    să tragă folos practic, trebue să potrivim ca sciința ce o avem să o trac-
    tăm potrivit gradului de pricepere și ângustimei cunoscințelor sale. Astfel
    nu vom pute încunjura analogiele cu conceptele cunoscute poporului.
    Și a găsi la tot pașul câte un esemplu de asemenare nu numai că e
    avantagios, dar aci întimpinăm una din cele mai grele probleme de re-
    solvat pentru ori și cine, care vrea să câștige gustul de cetit al poporului.

          Carpenter dice special despre higienă, că asta numai prin sentințe,
    scose din biblie sau din gura marilor bărbați, se pote imprima în mintea
    și în inima sătenilor. Autorii noștri ar trebui să caute, ca să nu trecă,
    pe cât numai e posibil, nici un capitol fără să-l ilustreze cu câte o
    frasă, sentință, maximă filosofică, fapt istoric caracteristic, sau chiar și
    câte o anecdotă scurtă, potrivită la locul seu.

          Eram băiat la școla elementară când învățătorul, esplicându-ne în-
    sămnătatea gastronomică și economică a cartofilor, ni-a istorisit că Francisc
    Drake, când a fost adus planta în Europa, a pățit o mare rușine la primul
    prânz, ce s’a dat cu solemnitate în ondrea lui. Ne-luând amenunțite
    informațiuni despre modul de gătire a cartofilor, el a credut, că frunzele
    sunt, cari au să fie fierte și așa mesenii așteptând să guste o mâncare de-
    liciosă, i-a prins desgustul și decepțiunea de noua descoperire. Acesta
    istorioră am comentat-o în felul nostru în tote formele, am istori-
    sit-o fie-care acasă și așa s’a tractat istoria invențiunii și a folo-
    sinței cartofilor pe o scară mai întinsă în o mulțime de locuri, cari erau
    cu atât mai primitore pentru învățătură, cu cât nu erau altcum accesi-
    bile pentru lumina cunoscințelor.

          în desbaterile din adunarea deputaților asupra serviciului sanitar
    al României Ion llrătianu a dis următorele... „Și acesta nepăsare des-
    pre ale sănătății întră cam în deprinderile nostre tuturor, iar nu numai
    ale țăranilor, fiind-că și noi cei din orașe mai lesne ne punem briliante
    pe degete, decât să ne facem o casă ca lumea, carea să fie o adevă-

8*

108


    rată adăpostire pentru fiii noștri”. Asemenea mici citațiuni deșteptă in-
    teresul în cetitor mai mult, decât doctrinele fără samă de lungi, pronun-
    țate cu un amplomb catedral.

         Fără asemănări convingătdre, fără mici sentințe, cari pironesc în
    minte câte un adevăr, fără câte o frasă frumosă de ale dmenilor mari,
    dic și eu ca Carpenter, nu stîrnim în popor interes pentru higienă, Fără
    acestea hrana spirituală, ce i-o întindem, va găsi-o nesărată și nu o va
    pute mistui, cu atât mai puțin se va preface în sânge.

         Acestor condițiuni, bine înțeles, nu corespunde decât un limbagiu
    ușor, ținut în formă plăcută, un fel de convorbire familiară.

*

         Stilul autorului operatului de față este preste tot destul de poporal,
    dar ici colea greșesce în contra firei limbii; când dice d e. „Se facem
    o mică cugetare⁴⁴, „modul de esistință a corpului”, „provin în pământ⁴⁴,
    „pretensiunea corpului ordonată de higienă”, „sporind uscatul pămân-
    tului”, „dovedesce ardere”, „descoperire artificială¹⁴, „a înșela afară⁴⁴ (he-
    rauslocken). Frasa trivială împuțescc pre des obvine.

         Neologismii ca „secrețiune⁴⁴, „edem malign⁴⁴, „crup⁴¹, „imediat”, „con-
    venabil”, „diligent⁴⁴, „abort⁴⁴ trebuesc precât se pote încunjurați în o
    scriere populară. Apoipleonasmii„contrag în ele⁴⁴, „ostănială obositore⁴⁴,
    „trăinicie durabilă⁴⁴, „var stins în apă⁴⁴, „aburi apătoși⁴⁴, „aer pătruns
    de umeclală⁴⁴ în loc de încărcat. „Oxigenul se petrece⁴⁴ în loc de oxi-
    darea se petrece. Lumina „ageră” și sore „aspru⁴⁴ nu esistă.

         Regulele gramaticale încă sunt câte-odată desconsiderate. „Caffea”
    este la autor substantiv articulat, ceea ce în genetiv ar trebui să fie
    după regulă „calfei⁴⁴ per analigiam cu „marfa — marfei⁴⁴; dar el folosesce
    genetivul caffelei, ceea corespunde nominativului „caffeaua”. Nu înțele-
    gem nici duplifiearea literei f aici și la carto//!. Apoi „el saw ivit”.
    Ortografia deși nu o avem definitiv stabilită, totuși dela ori-ce carte ti-
    părită, și opul de față tinde a ajunge în tipar, se cere ca să aibă un
    sistem dre-care de ortografia, prin urmare să nu se scrie odată accid iar
    altă dată acid, Higienă și igienă, mânuri (!) și mânile. Apoi respective,
    sterilitate, stabil, zupă inteagă (în loc de închiagă), căli (în loc de căi), doje
    (în loc de doge), numa, o clasea, (o clasă), fipseză, vipt, domnăriile. Tre-
    murelă este cea mai nepotrivită formațiune din tremur chiar și tremurici
    ar fi mai bine, căci e popular, deși mai mult satiric: tremurat, tremurătură
    încă nu pute fi întrebuințat pentru a designa starea patologică a alco-
    holicilor; dar noi avem frumosul termin tremura tremor, din care s’a
    format și bisericescul cutremur ca substantiv. Nu mai puțin rău ales
    este și terminul „scuturătura bețivilor”.

         Osul nu „putredesce⁴⁴, ci precum poporul la lemn, „îl mănâncă
    carii“= „caries dentis”. Gazdina buglane, In totă una vreme, scocioritdre
    (scobitori de dinți), bumbusce sunt termini și di ceri ren alese, formate și
    aplicate. Așa și conferturi, încălțări, inflăciune etc.

109


        Unele neesactități ca pretinsa inriurință a lui Herodot asupra sciinței
  higienice, care, dice-se, ar fi trăit la anul 100—131 după Christos, trebuesc
  corectate. Autorul a vrut să <|ică „Hippocrate¹¹, care a trăit în acel timp
  și a fost în adevăr părintele medicinii, pre când Herodot a fost istoric
  și a viețuit cu 400 de ani înaintea lui Christos. Cred că avem de a
  face cu o simplă rătăcire a condeiului. Tot așa neadmisibilă e afirma-
  rea că „Q și H oțelesc corpul (pag. 80) când întrebuințăm apă rece**.
  Să scie că acest mediu fluid lucreză prin temperatura sa asupra corpului,
  va să dică o inriurință fisică iar nu chimică. Asta bine înțeles în cașul
  scaldelor simple de apă rece.

        Despre bere dice autorul: „fiind-că Z>erea*are puțin alcohol, e mai
  recomandabilă decât ori-care altă beutură.“ Iar despre vin (Jice: „din tote
  beuturile spirituose, singur vinul are inriurință cea mai folositore asupra
  organismului⁰ și în alt loc: „vinul ar fi unica beutură naturală și priinciosă
  omului....¹* Care din acestea superlative să-l primim? căci în ambele
  cașuri se face comparație cu celelalte beuturi. De altmintrelea berea e
  prea scurt tractată, mai scurt de cuin ar merita importanța ei. Și mai
  puțină atențiune se dă apelor gazose, cu deosebire apei de sodă, carea
  începu a întră în obiceiurile sătenilor noștri în măsură îmbucurătbre, așa
  că în multe locuri prin eftinătatea ei și însușirea d’a stempăra setea,
  înlocuesce beuturile spirituose scumpe și vătămătdre.

        Găsesc, că prea riscată e aserțiunea apodictică, mai ales din gura
  unui medic, că „vinurile roșii opresc scurgerile fluide și sângerose (astea
  nu sunt fluide?) diarea și disenteria**.

        Autorul află panacea relelor alcoholice în aceea „dacă s’ar pune
  taxe grele pe fabricațiunea rachiurilor¹*.

        Scrutările moderne, basate pe statistice scrupulos adunate și pe
  esperințe de un șir mai lung de ani, au abandonat teoria impositelor one-
  rose pe alcoholice. După-ce nu se pot trage la îndoială efectele sti-
  mulente, anestetice și tonice ale destilatelor alcoholice, nu e nici rațional
  și în considerarea obiceiului înrădăcinat nici posibil de a scote din us
  beutura alcoholică; prin urmare problema statului nu e alta, decât a
  preveni falsificările la fabricanți și abusul la consumenți. Sistemul așa
  numit „norvegian¹* a nimerit, se pare, deslegarea cestiunii prin monopo-
  lul rachiului de cătră comună sub aspra controlă a esperților neintere-
  sați. Cu acest mijloc apoi a ajuns ținta de a nu se mai găsi în totă
  țara rachiuri false și vicios fabricate, iar prin limitarea numerului criș-
  melor se previne abusarea de alcoholice, chiar curate fiind.

        Tocmai acuma scriu gazetele din străinătate, că în Norvegia com-
  pania, care posede debitul spirituoselor, va ave dela 1 Ianuarie 1896 să
  consulte populația fie-cărei comune asupra numărului birturilor locale.
  La acest plebiscit au vot și femeile și se ia ca sigur, că în acest cas eman-
  ciparea femeilor va ave cea mai salutară inriurință asupra alcoholismului.
  Iată o măsură radicală de interes social național și pentru noi Românii!

110


        Norvegia se arată astădi de model, unde începe a dispare o bolă
  socială din celea mai scârbose și desastrdse: beția.

        In punctul tabacului încă nu împărtășesc vederile autorului. Las că
  și aici se contradice, când la un loc susține că fumatul aduce bole și
  sărăcie în familiele țăranilor și că „patima de fumat e soră cu beția“
  ᵣuna fără dc alta nu se pote închipui* (protestez solemn!), iar mai la vale
  elice că „omenilor sănătoși nu le face reu, ba din contră le și folosesce..."

        Perhorescarea necondiționată a fumatului în tocmai ca și a alco-
  holicelor nu o găsesc nici motivată nici practică. Nu o găsesc motivată
  pentru-că în adevbr lumea secoli a trăit fumând și fumători mari au
  ajuns la adenci bătrânețe' iar practică nu e acesta anatemă asupra tu-
  tunului, căci nime nu se supune.

        Dar ce și vroiți a lua unica mângâiere a bietului muncitor în cele
  mai grele ciasuri ale vieții sale: când muncesce din greu și când îl ajunge
  vre-o nenorocire. La asemenea epoce pipa îi este a doua muiere, după
  însăși mărturisirea poporului, împarte cu el bucuria și tristeța, îi ajută
  să suporte mai ușor greul vieții, întocmai ca o soță credinciosă. Frunza
  de cocă este indispensabilă indianului muncitor și o capătă în simbrie.
  Așa și frunza de tutun nu pote lipsi țeranului fumător în tocmai ca nouă
  celor ce muncim cu capul, dacă am apucat acest obiceiu. Totul ce e
  de combătut este abusul, cu deosebire veninosul băgau.

        „Lumina* este necorect definită; capitolul acesta presintă mai multe
  greșeli limbistice, ușor de cores.

        Că „în casa șatenului a rare ori vei observa neregularități de căldură
  prea mare“ e și neesact ca aserțiune și necorect ca limbagiu. Nu se
  pote nega că „pe el (mai vertos dacă e sărac) mai adese-ori îl necăjesce .
  frigul sau rbcela“, dar nu mai puțin adevărat este, că mult rău îi face
  și căldura prea mare, ce domnesce în casa țeranului atunci, când el are
  lemne berechet și când soba enorm de mare de lut respândesce o căl-
  dură amețitore în camera neproporționat de mică.

        Care medic nu a fost isbit de acestă anomalie, de câte-ori în timp
  de iarnă întrat-a în casa unde zăcea vre-un bolnav? O căldură asfixia-
  tore, la care silesc pe bietul bolnav, îi este mal insuportabilă adese-ori
  decât însăși boia. Medicul cu nimic nu-și câștigă mai mult încrederea
  bolnavului în asemenea împrejurări, decât deschidend ferestra sb-i scape
  capul de căldura aprindbtore și în acelaș timp plămânile de miasmele
  atmosferii din casă.

        Un prejudeț domnesce pretutindenea la popor, care îl esprimă prin
  asemenarea luată din natură: „pasere mortă de căldură n’am vbdut, dar
  de frig, da!“ Se vede că acestui prejudeț se închină și autorul, când
  recomandă ca temperatura locuinții să fie de 18" R! Cine controleză căl-
  dura camerei sale în timp de iarnă cu un termometru esact va recunosce,
  că numai normală nu putem numi temperatura de 18° R. Nu, nici pen-
  tru cei ce au o viață sedentară, cu atât mai vertos pentru plugarii

111


  obicinuiți cu natura și cu mișcarea vieții muncitore. 15’ R pentru dînșii
  e cel mai priicios grad de temperatură, iar pentru omeni molatici încă
  nu e higienică temperatura ce trece preste 16’ R. Cine simte frig la
  acest grad de căldură ori-că e bolnav, ori că nu e bine îmbrăcat. în
  cașul d’intâiu se cliieme medicul, în cașul din urmă pe croitor.

      Figura, care represintă planul unei casc model, preconisată de au-
tor, e bună și bine ar fi se aibă toți țeranii noștri case zidite în ase-
menea condițiuni, dar soba model, represintată prin figura lucrată în
aquarel colorat, nu am putut-o înțelege. Inginerul architect Dl Rozvan
consultat asupra ei încă dice, că după acesta figură nu ar pute con-
strui o sobă, carea sS servescă și de încăldit și ca mașină de fiert —

      Băile încă formeză o parte a călcâiului lui Achile în scrierea de
fața. întâi, că nu înțeleg, cum întră băile în capitolul beuturilor, fiind
tractate alături cu rachiul și vinurile roșii, dar apoi se face și o enun-
ciațiune, carea nici decât nu corespunde adevărului.

      ,,Pop6rele, gințile — dice autorul — și familiele vigurdse din anticitate
în totă una vreme (provincialism) s’au folosit de băile reci, ca de cel
mai sigur mijloc pentru întărirea puterilor corporale. La strămoșii no-
ștri Romani aplicarea lor a fost o tradiție adeverată (greșală topică) în
cele mai multe familii". Autorul nu are noroc cu istoria. în anticitate
hidroterapia de astădi de loc nu era cunoscută, cel puțin nici un autor
clasic nu vorbesce de „băile reci ca cel mai sigur mijloc pentru întă-
rirea puterilor corporale¹⁴. Din contră „la strămoșii noștri Romani" era
nu „tradiție în cele mai multe familii", ci un obiceiu general de a lua
băi calde, începând dela imperator pănă la plebeian. Atât de mult in-
trase în obiceiurile Romei băile calde, încât le reclama alături cu faimosul
„panem et circentes" însuși poporul și adese ori circentes erau presentate
sub vastele cupole ale imenselor stabilimente balneare.

      Pe timpul acela atât lumea medicală cât și laică nu în apa rece vedea
arcanul fortificărei corpului, ci în isvorele calde naturale. De aceea vedem,
că cele mai multe isvore calde de ori-ce composiție, la Ramani ca
și la Greci, erau dedicate penlui Hercule, simbolul puterii fisice. în
băile Herculane, lângă Mehadia, s’au găsit statue de ale lui Hercule și
table votive cu inscripțiuni preamărind efectele fortificătore ale apelor
calde. Medicina modernă având de a ține cont de nervositatea seco-
lului, provenită din educația viciosă de o parte, din patimile și sbuciu-
mările esistinții de altă parte, a introdus apa rece ca mijloc de vinde-
care pentru cei ce sufer de căldură, care se sue la cap și care încun-
jură corpul moleșit. Dar asta numai la acea pătură de omeni, care nu
trăesce în așa fel, ca prisosul de căldură animalică sâ potă fi eliminat
prin muncă musculară, ci îl lasă sâ se adune depunândn-se ca o opusă
enervantă în organism. La popor rar va fi indicată cură de apă rece.

      Japonesii și astădi stau pe basa obiceiurilor antice de a folosi băile
calde ca mijloc de întărire prin eliminarea sucurilor patologice ce ies

112


în transpirarea abondentă. Asta o sein dela D. Tarnba și D. Katayama,
acli amândoi celebrități medicale în Tohio. Acești medici eșiți din fa-
cultatea din Berlin, au visitat băile Herculane și cu tote că în Europa
abia se vor folosi băi la o temperatură mai înaltă, ca in acest stabili-
ment, ei discutau cu mine, că ar trebui se prescriem băi și mai ferbinți
pentru pacienții noștri.

      Contrar opiniei autorului eu mereu ași sfătui pre țărani se iea cât
de des băi calde pentru curățenia capului, căci putem cjice cu totă. ho-
tărîrea, că cei mai mulți săteni plugari numai în primul an al nascerii au
luat baie caldă.

*

      Voind a instrui poporul asupra unor lucruri noi, se nu pretindem
dela dînsul imposibilul. A pretinde dela dînsul se lapede lumina de
său cea ieftină, să-și desinfecteze casa cu carbolul scump, să-și tundă
părul și acolo unde părul lung este mândria și cinstea șatenului, se-și
spele femeile capul în fic-care di cu săpun, sunt dorințe, la cari țeranii
noștri vor clătina din cap și vor privi uimiți unii la alții.

      Nu mai puțin se vor mira și la sfatul, ca se urmeze cura lui Kneipp,
ei, țeranii, care cură dacă face cuiva bine, face acelora, ce au orore de
recâlă, cari dela nascere pănă la morte n’au ajuns cu talpele gole pe
pământ rece.

      Unul din cele mai îngrijit lucrate capitole este acela al veștmintelor,
pe cari autorul le consideră numai din punct de vedere moral și higienie,
pre când pe cel estetic nu-1 amintesce de loc. Dar apoi îmi iau îndrăs-
nelă a-1 întreba, sub care raport este tractată cătrința țerancii cu atâta
entusiasm când dice: „cătrințele frumos pregătite au fost și sunt atât de
atrăgătore“ .... „Cine nu cunosce cătrințele, nici nu se pote numi Ro-
mân adevărat!“ Dacă hainele formeză o necesitate numai morală și hi-
gienică, atunci ce are de a face higiena și morala cu cătrințele atră-
gătdre ?

      Punctul de vedere estetic trebuia accentuat tocmai la poporul nostru,
care pote mai mult decât alte nemuri caută se se îmbrace nu într’atâta
bine (higienie) și cuviincios (moral) cât mai vârtos frumos (estetic) pănă a
face lux, ce trece preste puterile sale bănesci.

Sfatul ca Ieruncele se lapede corsetul cred că e inutil, căci, slavă
Domnului, civilisația n’a pătruns pănă a înlocui peptarul mlădios cu
corsetul ferecat în oțele.
*

      în sfîrșit caut să recunosc, că și eu am căclut în greșala criticilor
români, despre cari Dobrogeanu-G-herea dice că „recensentul, criticul ori
simplul cetitor, preste mesură de pătrundător, te citesce cu creionul roșu
în mână ca să te prindă cu vre-o greșală“. Am însă în favorul meu
scuza, că îmi era mai lesnicios a culege greșelile din bogatul material bun,
decât a înșira bunătățile, lăsând la o parte mănunchiul de greșeli.

113


      O singură observare îmi permit încă de încheiere. Resultatul
concursului era după mine mai mulțămitor, dacă autorul, care însuș re-
cunosce că „dietetica este partea cea mai însemnată a higienii, se măr-
ginea la descrierea singur a acestui ram, fără a da un manual complet
de higienă, căci pare-mi-se și condițiunile de concurs n’au avut în ve-
dere mai mult decât o instrucțiune practică despre nutrirea rațională a
poporului dela țară.

      Totă intențiunea concentrată asupra unei teme mai puțin vaste,
operatul în valore intensivă câștigă în măsura, în care a pierdut din
causa estensiunii, ce pretinde o higienă completă. —

      Ostenela, bunăvoința, cunoscința în materie a autorului merită totă
lauda, dar ca se fie tipărită lucrarea, o revisuire amenunțită este indis-
pensabilă în interesul reputației literare a autorului și în interesul ceti-
torilor, căror se adreseză.

      Cu aceste condițiuni lucrarea se pote premia.

II.

Recensiunea mamtscriphdui, care portă drept motto: „Mens sana in
                               corpore sanou.

      Autorul la călcâiul prefeții scrie următorele:

      „Dar se va întreba: ce caută capitolele despre locuință și cultiva-
rea pielei în o broșură despre dietetice? Forte simplu: dorind se înveți
pe cine-va a trăi mai rațional este numai firesc, dacă îi spui și unde să
locuiască și cum să se îngrijescă".

      Am ținut se atrag atențiunea onoratei direcțiuni, care a formulat
temele de concurs, asupra acestei observări, după părerea mea, juste.
Ea arată că autorul a credut de lipsă să motiveze și quasi să scuze tra-
tarea despre locuință și cultivarea pielei într’un elaborat „despre dietetice¹⁴.
Va să dică el a înțeles astfel intențiunea direcțiunii, că se cere o lu-
crare, carea se nu tracteze decât despre regule „dietetice¹⁴ ce are țăranul
român a le observa. Din aceste vederi pornind autorul acestui manu-
script a scris un tractat mai mic, desvoltând pe larg numai capitolele,
cari se raportă la nutrire; alte capitole esențiale ale higienei, cum sunt
vestmintele, higiena copilului, a șcdlei etc. le-a lăsat neatinse.

      Critica însă e în drept se întrebe, că dacă autorul a avut în ve-
dere numai regimul dietetic, atunci pe lângă capitolele despre locuință
și cultivarea pielei ce mai ave se caute cel dintâi capitol, despre aer,
în lucrarea sa?

      De altmintrelea așa cum ni se presintă, lucrarea nu e nici mono-
grafie a regimului alimentar, nici tractat de higienă generală a țăranului.
Pentru cea dintâi lipsesc capitole esențiale, cum e d. e. colectivitatea
substanțelor vegetale și minerale, cari fac parte din nutrirea (jilnică și
se cuprind sub numirea condimentelor. Zahărul, cepa, ardeiul, usturoiul,
piperul, sarea, oțetul, de cari poporul nostru useză în măsură forte mare,




114.                                        1


mult mai mare de cum prescrie higiena, parte nu sunt atinse de loc,             )

parte amintite abia ici-colo fără a fi tractate în capitole separate după       -s

importanța ce li se dă la popor.                                                J

      Ca tratat de higienă generală pentru popor nu putem privi manu-
scriptul nici pentru scurțimea lui, ca să nu mai vorbim de alte defecte.

      în general lucrarea presintă mai multe scăderi.                           1

      împărțită în 7 capitole, cari parte trateză materii, cari n’au d’a face
cu „dietetica" nutrirei, parte nu sunt bine numite, parte nu pot forma
un capitol separat, — lucrarea nu are înfățișarea unui elaborat întreg, ci
mai mult semenă a o colecțiune de aforisme higienice de altmintrea
forte prețiose.

      Nu e potrivită numirea capitolului al IV-lea: „Cum se nutresce țe-
ranul român?" Aci cetitorul așteptă se se înșire modul lui de viețuire.
Se și face asta, dar apoi se înșiră tot sub acel titlu și regulele, după
cari ar trebui să se nutrescă; cu provocare la chimia lui Kbnig se face
un curs destul de detaiat despre valorea nutritivă a alimentelor. Observ,
că acest capitol e cel mai lung din tote, în care însă precum am amintit
nu se descrie numai aceea cum se nutresce, bine rău, țăranul român, ci
i se dau sfaturi și învățături despre nutrirea rațională așa, că titlul po-
trivit pentru acest capitol era „Cum se nutresce și cum ar trebui se se
nutrescă țăranul român?"

      în capitolul II se vorbesce despre apă, numai ca beutură, iar tote
celelalte beuturi sunt tratate sub capitolul iarăș nepotrivit Beția (cap. V).

      Capit. III Nutrirea are mai multe scăderi. Lipsesce cu desevîrșire
împărțirea devenită clasică în ori-ce tratat, după carea tote alimentele
se înșiră în doue grupuri mari: animalice și vegetale. Apoi tratândpăstă-
ioscle^ cartofii separat; în familia legumelor înșiră cepa, aiul, castraveții,
salata, varza; tot aci vîră și pomele. întreg subcapitolul e tratat de tot
scurt și ca un ce bagatel, pe când tocmai acestea legume și parte con-            ț

dimente duc cel mai important rol în alimentațiunea țăranului român.              ;

Dar ce să mai <Ș.icem. de puțina băgare în samă a „cucuruzului" din
partea autorului. Se pote ca într’un tratat poporal de higienă pentru
țăranul român cucuruzul, varza, cepa, aiul să fie luat în bagatel?               ;

      Despre capitolul „locuința" (VI) am făcut observarea, că în vederea        '

scopului d’a ni presentă un tratat mai restrins „despre dietetice", n’avea       (

loc în lucrare. Cu tote astea odată prelucrat, caută să-i spunem defec-          *

tele. Nu spune autorul ce temperatură să aibă aerul din casă iarna,              i

ceea ce nici un țăran nu o scie. Apoi despre luminat nu-i dă nici o              1

povață, cu t6te că se scie cât de mult înriuresce lumina viciosă asupra
plămânilor și a ochilor. Bune sunt povețele ca „fie-care Român să’și
zidescă casă proprie", dar asta o scie și el fără a i se spune în higienă;
și aceea e bine ca „cuptorul de pane să-l așeze sub acoperiș osebit",
dar atunci cum se facă ca iarna, când face pâne, să se și încăldescă
la acest foc, asta nu i-o spune autorul. La acest capitol avea loc tot ce

115


se dice despre locuința sănătosă în capitolul „aerul¹¹. Asta pentru a evita
de o parte repețirea, iar de altă parte pentru a observa un sistem în
tratarea materialului.

       „Cultivarea pielei* (cap VII) pare-că nu e o numire nici potrivită
  pentru grija ce e a se da suprafeței corpului și nici populară, ca să o
  înțelegă poporul de rând. Spălatul capului dilnic la poporul, care de re-
  gulă portă per lung, nu-1 găsesc recomandabil și nici practicabil.

*

       în special vom spicui prin manuscript cu scopul d’a scote unele
  greșeli mai mărunte, cari pot să altereze sensul, sau să vateme forma.

       în capitolul despre „cultivarea pielei“ se dice: „de altă parte pielea
  mijlocesce intrarea aerului în trup“ etc. dacă va ceti asta țăranul sau
  chiar și un om inteligent, cu greu va înțelege și apoi nici nu e esact.
  Căci prin porii pielei nu întră, ci mai vârtos ies gazurile din organism.
  Absorpțiunea aerului, ce se face prin piele din afară, e o funcțiune forte
  neînsemnată din punctul de vedere higienic. De o însemnătate capitală
  însă este pielea ca organ de resuflare, prin care dacă nu ar pute scăpa
  gazurile, ce se nasc din lucrarea dilnică și neadormită a organismului,
  omul în câte-va ore ar muri. în Roma la o mare sărbătore papală în
  locul unui chip cioplit din lemn și aurit, aranjatorul a pus un băiat gol,
  al cărui corp l’a aurit, ca astfel să fie arta mai plastică și naturală. încă
  în decursul serviciului copilul a cădut mort. Sciința nu-și pute da atunci
  samă de causa morții, acum se scie că auritura astupând porii, bă-
  ietul a murit asfixiat de gazurile proprii. —

       în capitolul beției se (jice, că beuturile alcoholice întrebuințate fără
  cumpăt vatămă forte mult sănătatea deși „nu scurteză viata*. Aci se
  vede cât colo contradicerea. Altcum preste tot beția nu e tratată atât
  din punctul de vedere higienic, cât mai vârtos din cel moral. Povețele,
  ce le dă autorul, forte bune altcum, mai mult semenă a cazanie morală
  sau o învățătură ce dă uncheșul bătrân nepoților sei, decât a higienă.

       A înșira la composiția chimică a alimentelor pănă și sutimele de "/„
  mi se pare o pedanterie, care n’are loc într’un tractat destinat poporu-
  lui de rând.

       Față de asemenea scrupulositate în cifre, unde se dice că carnea
  de pui conține 0'91 sare, iar cea de vită are 55’05 apă etc., cum se po-
  trivesce negligarea cu desevîrșire a botelor, de cari sufer cerealele, și a
  bolei produsă prin porumb stricat, pelagra? Tot așa negles este tabacul (fu-
  matul), despre care numai în câteva cuvinte se face amintire. Despre ciuperci
  și bureți nici atâta, cu tote că acestea formeză un articol de nutrire, ce
  se află la îndemâna fie-cărui săten, servind ca un bun aliment, dacă
  consumă ciuperci sănătose, sau otrăvindu-se dacă a dat de cele veninose.

       Autorul nu a ținut cont de sărăcia și ignoranța în arta culinară
  a sătenilor, când pretinde ca fasolea, mazerea și lintea să nu o gătescă
  decât ca „pure“ adecă despoiate de cojă. Nici la familiile inteligente

116


  nu obvine prea des asemenea gătire a legumelor. Apoi mai încape și
  întrebarea dacă e rațional modul de gătire a bucatelor, din cari se eli-
  mineză substanțe, cari nu conțin numai celulosa ci și principii nutritore
  ca kaliu, calciu, fosfor etc. Pater Kneipp (lice că cea mai nutritore bu-
  cată e fasolea (în naivitatea sa el o pune asupra cărnurilor) și el asta o
  scie judecând după gustul seu și al poporului, dar nu dice să se cu-
  rețe de cojă. Nu e vorbă Kneipp nu pote fi luat de autoritate în ma-
  terie de sciință, dar în punctul fasolei se vede că a înțeles instinctul
  sănătos al poporului.

         Limba preste tot este destul de limpede și populară, ici colea găsim
   termini technici, cari puteu fi înlocuiți cu unii mai ușor de înțeles. Apoi
   era bine dacă latinismi ca „alternativa", „abstracție" „în continuu" „rapid"
   nu obveniau în elaborat.

         Termini nepotriviți sunt: apa „tare" în loc de aspră, „berigată“ în
   loc de țava bucatelor’ (berigată e țava aerului, trachea) „amil" în loc de
   amidon, „unsore" în loc de grăsime, „bone" în loc de bobi, „aromatore"
   în loc de aromatice, „necredul" în loc de necredător sau puțin creclător,
   „răntaș" în loc de „prăjală" ; „își arată vara colții“ e o espresiune figurată
   potrivită tocmai la anutimpul contrar verei.

         Germanism', „mazerea, în societatea carnei“ apoi funcționarea slă-
   ninei etc.

         Ortografia ori-care ar fi, se cere să fie consecventă. Aci găsim mt-
   trSmînt, nutriment, și nutriment apoi se resorb, resorbeză, resorpțiunea și
   sorvabete, trecând și trecând. Tote sărbătorile sunt scrise cu literă ini-
   țială mare numai „pasci" și „crăciun" cu literă mică.

         După tote astea nu pot propune spre premiare elaboratul cu devisa
   „mens sana în corpore sano", cu tote că cetirea lui într’o foie poporală
   nu ar fi fără folos pentru cei ce vor să se lumineze asupra unor regule
   sanitare, iar dela autor, care face impresiunea unui medic tîner, înce-
   pător pe terenul literaturei populare, sperăm a vede lucrări din în ce
   în ce mai valorose. —



ACADEMIA ROMÂNĂ.

(Sesiunea generală din 1896.)

      Marți, la 3 Martie a. c. s’a făcut deschiderea sesiunii
  generale din estan a Academiei Române și a durat pănă la
  31 Martie st. n.

      De un lung șir de ani întregă Românime, tară conside-
  rare la hotare politice, în fie-care primăvară își îndreptă pri-
  virile cu mândrie și încredere în spre capitala României,
  unde cei mai luminați și distinși bărbați ai nemului nostru,

117


   fii și representanți ai tuturor țărilor și ținuturilor românesci,
   se întrunesc pentru închegarea și desvoltarea marei opere a
   culturei nbstre naționale și a unității culturale a tuturor Ro-
   mânilor.

       Deși Academia Română, întrată deja de multă vreme
  în al doilea pătrar de secol al existenței sale, pănă astăzi
  nu a putut realisa problemele principale, pentru cari a fost
  inființată, și deși activitatea ei sciințifică literară în multe
  privințe nu a ajuns nivelul, la care cu toții am dori se o
  vedem și la care va trebui se se ridice, dacă voim se ocu-
  păm și se păstrăm poporului nostru un loc de onore în șirul
  națiunilor culte, — totuși, în vederea greutăților începuturilor
  nostre culturale, lucrarea săvîrșită de ea, mai ales pe tere-
  nul istoriei nostre naționale și a adunării și asigurării monu-
  mentelor acesteia, a încălzit în totdeauna inimile nostre ale
  tuturora și a nutrit și întărit în sinul nostru speranța într’un
  frumos viitor și încrederea în menirea națională culturală a
  poporului român.

       Academia Română a fost unicul centru cultural al tuturor
  Românilor, unde au dispărut tbte divergențele, toți murii des-
  părțitori, unde nu mai existau hotare politice, considerațiuni
  confesionale, interese de partid și tendențe separatistice, ci
  numai frați de același sânge și representanți ai unității no-
  stre culturale naționale.

       Durere, ultima sesiune generală a Academiei, prin un in-
  cident în sine neînsemnat, dar de grave consecuențe pen-
  tru curentul periculos și desastros din care s’a născut, ne-a
  luat mângâierea că mai avem un focular, în care causa
  mare a culturei nostre naționale se fie susținută și servită nu-
  mai și numai cu acea însuflețire curată și sfântă, care, ridi-
  cându-se preste ori-ce vederi strimte și interese meschine, este
  unica putere în vieța poporelor, care a sevîrșit fapte epocale și
  a creat națiuni mari.

       Mândria, cu care am dat semă în trecut despre lucrarea
  Academiei Române, de astădată a trebuit se facă loc durerii,
  ce o simțim mai ales noi Românii transilvăneni, vec|end că
  în sanctuarul unicului nostru centru cultural-național începe
  a se manifesta un curent desastros, care servesce interese în-

118


guste în contul causei nostre maii și, nutrind spiritul descom-
punetor și distrugător în sinul nostru, submineză încrederea
în superioritatea celei mai de frunte corporațiuni culturale a
poporului român și ne îndepărteză cu un pas mare de idealul
unității nostre culturale.

      A fost datorința nostră de a da espresiune acestui dure-
ros sentiment, care cuprinde astăc|i inimile celor mai valorose
cercuri românesci din Transilvania și lăsăm se urmeze acum
un scurt raport despre decursul sesiunii generale.

      Deschiderea sesiunii s’a făcut la 3 Martie prin președintele Aca-
demiei, D. N. Kretzulescu, presentându-se programa lucrărilor sesiunii
actuale, precum și următorul raport al secretarului general asupra lu-
crărilor făcute în 1895—96:                                               <

                Domnilor colegi!

      La începutul raportului pe care vi l’am presentat la deschiderea
sesiunii trecute, constatam cu bucurie că, pentru întâia oră dela reorga-
nisarea Academiei în 1879, se deschidea o sesiune generală, fără ca Se-
cretarul Domnielor Vdstre general să fie obligat a vă reaminti perderea
vre-unui coleg din acestă Instituțiune.

      Nota veselă, cu care v’am salutat în anul trecut, a dispărut însă
repede, pentru-că dela închiderea sesiunii precedente Academia a perdut
doi dintre membrii ei activi, Dr. D. Brândză și A. Odobescu, și unul
onorar, H. Baillon.

      Drul D. Brândză, unul dintre cei mai tineri membri ai Academiei,
a încetat din vieță la 3 August. Delegațiunea și membrii Academiei
aflători în Capitală, dureros atinși de acestă neașteptată morte, s’au strîns
cu toții în jurul mormântului neuitatului și prea iubitului Coleg. Drul D.
Brândză a fost, precum toți sciți, unul dintre bărbații învățați — rari,
mai ales la noi — a căror întregă vietă, cu .tote puterile de activitate
sunt consacrate cultivării și desvoltării unei sciințe, care le este scumpă.
Așa a făcut Drul Brândză pentru sciință Botanicei, pe care a iubit’o mai
pre sus de tote, al cărei adevărat întemeietor a fost în acestă țeră. Prin
cercetările lui a pus fundamente largi și seriose pentru cundscerea ve-
getațiunii României. Numai o mică parte din resultatele acestor cerce-
tări au fost publicate în cunoscuta lucrare Prodromul Florei române și în
alte câte-va mai mici. Pentru a aședa studiul Botanicei în România pe           j

base sigure și durabile, Drul Brândză, cu un zel și o stăruință uimitore,       î

a adunat neprețuitele colecțiuni, cari formeză bogăția Institutului botanic,    s

care iarăși este întreg opera zelului și stăruințelor lui. Drul D. Brândză , J
va remâne ca unul din părinții sciinței românesci și numele lui va fi          ’

tot-deuna cu venerațiune amintit de toți acei, cari se vor ocupa cu des-        |

voltarea sciinței între Români.                                                 '

119


      Alexandru Odobescu a luat o însemnată, parte la desvoltarea și or-
ganisarea Academiei. Bărbat înzestrat cu o inteligență alesă, îmbogățită
cu multiple cunoscințe, mai ales în archeologia clasică și în anticitățile
românesc!, el a fost mulți ani unul din membrii cei mai activi ai Aca-
demiei Române. Din studiul vechilor chronicari români și al anticităților
naționale, Odobescu și-a creat un stil archaic, care a fost aprețiat mai
ales în câte-va novele istorice scrise de dînsul. Cunoscințele sale de
archeologia clasică s’au răspândit prin scrieri ca Istoria archeologiei și prin
lecțiunile, pe cari le făcea la Universitatea din Bucuresci. Astfel Odo-
bescu pote fi cu drept cuvânt considerat ca fundatorul studiilor archeo-
logice în țeră. Odobescu a încetat din vieță la 10/22 Novembre. Membrii
Academiei au asistat la ceremonia înmormântării și dl vice-președinte
Gr. G. Tocilescu a rostit cuvântarea funebră în numele Instituțiunii nostre.

      La 7/19 Iulie a încetat din vieță la Paris dl H. Badian, membru
onorar al Academiei. Baillon a fost unul din părinții Botanicei moderne,
a fost maestrul admirat al regretatului nostru coleg Dr. D. Brândză. Pu-
blicațiunile lui botanice și lecțiunile lui îi câștigaseră un nume meritat
între principii sciințelor ai acestui secol.

      Aici este locul se amintesc, că Academia a adus omagiele ei la mor-
mântul lui L. Pasteur. Pasteur n’a fost membru al Academiei Române •
a fost însă de fapt unul dintre cei mai glorioși omeni ai sciinței, si astfel
activitatea geniului seu a răspândit lumină asupra activității tuturor Aca-
demiilor și instituțiunilor sciințifice ale omenirii. Din acestă causă de-
legațiunea a exprimat condoleanțele Academiei familiei lui Pasteur și s’a
asociat la subscrierea pentru ridicarea unui monument în orașul de nașcere
al nemuritorului om de sciință.

Ședințele de peste an.

      Dela închiderea sesiunii generale trecute Academia a ținut 39 șe-
dințe ordinare, dintre care 6 au fost publice. Aceste ședințe au fost ocu-
pate parte cu cestiuni privitore la diferite afaceri și interese ale Academiei,
parte cu discuțiuni și comunicări sciințifice. Dintre acestea cele mai în-
semnate au fost următorele:

      Dl coleg V. A. Urechiă, la 5 Maiu, a comunicat o serie de docu-
mente privitore la întinderea și la edilitatea capitalei pe la finele se-
colului trecut.

      La 2 Iunie d-sa a vorbit despre o corespondență dintre metropoli-
ții Moldovei lacob și Veniamin și Vasilie Mălinescu, relativ la o călăto-
rie a acestuia la Petersburg pentru îmbunătățirea sorții țăranilor mol-
doveni.

      Dl Dr. G. Tocilescu, în ședința dela 6 Octobre, a făcut o espunere
despre mausoleul lui Traian, descoperit lângă monumentul triumfal dela
Adam-Klissi, descoperire de cea mai mare însemnătate pentru istoria râs-

120____


boielor împăratului Traian cu puternicile popore din Carpați și dela
Dunăre.

      La 3 Novembre dl Tocilescu a cetit o lucrare despre locul, unde
au fost orașele Istropolis și Stratonichia, precum și o relațiune despre
lucrările de săpături din Cetatea Tropaeum.

      Iar în ședința publică dela 1 Februarie d-sa a cetit o lucrare des-
pre cartea de hotărnicie a orașului Callatis și câte-va decrete de proxe-
nie ale cetăților Torni și Istropolis.

      în ședința dela 8 Decembre dl Gr. G. Tocilescu a presentat Aca-
demiei o relațiune asupra lucrărilor de esplorare întreprinse la Limes
alutanus sub direcțiunea d-sale. Acestă relațiune a fost comunicată mi-
nistrului de insrucțiune publică, care, prin mijlocirea Academiei, pusese
la disposițiune fondurile necesare pentru aceste însemnate esplorări.

      Dl Dr. V. Babeș a făcut o serie de comunicări sciințifice de o de-
osebită însemnătate:

      La 2 Iunie d-sa a vorbit despre Bothriocephalus latus și despre
anemia botriocefalică în România.

      La 25 August d-sa a făcut o comunicare despre „Tractamentul
tuberculosei cu serum anti-tuberculos și cu toxine latente tuberculose.“
în ședința publică dela 6 Octobre d-sa a cetit o lucrare despre
bolele de ficat în România, despre nomă, tetanos, structura microbilor,
jigodie și despre epizootia porcilor în România, după cercetările făcute
în institutul de patologie și bacteriologic, ale căror resultate sunt pe
larg publicate în Analele acelui institut.

      La 1 Decembre d-sa a cetit o notă redactată în colaborare cu dl
G. Proca despre „Resultatele esperimentale asupra seroterapiei tuber-
culosei¹¹.

      în ședințele publice dela 6 Octobre și 2 Februarie dl B. P. Hașdău
a cetit două lucrări: una întitulată „Sonata la Kreuzer¹¹, ceealaltă despre
„Românii bănățeni din punctul de vedere al conservatismului dialectal
și teritorial."

      Dl coleg loan Kalinderu a făcut, în ședința dela 9 luniu, o comu-
nicare despre scrierea dlui A. de Richard „La Roumanie“ (â voi d’oiseau).

      în ședințele dela 1 Decembre și 2 Februarie dl D. C. Ollănescu a
cetit părți din scrierea sa despre „Istoria teatrului în România¹¹.

      Dl coleg P. Poni a comunicat, în ședința dela 21 Aprile, scrierea
dlui E. Benquet, inginer de mine, asupra „mineralelor metalifere din
massivul cristalin dela Brosceni¹¹, lucrare care, după avisnl secțiunii
sciințifice, a fost tipărită în Anale.

      în ședința dela 5 Maiu dl Sp. Haret a făcut o comunicare despre
„telautograful“ inventat de E. Gray.

      Dl membru corespondent St. C. Hepites a făcnt mai multe comu-
nicări asupra studiilor meteorologice, cari se fac sub direcțiunea d-sale
la institutul meteorologic al statului, precum și despre condițiunile, în

121


cari trebuesc instalate columnele meteorologice pentru a fi folositore.
D-sa a presentat, pentru a se publica în Anale, două lucrări, una des-
pre „Cutremurele de pământ în România în anii 1894 și 1895“, ceealaltă
despre „Durata de strălucire a sorelui la Bucuresci¹¹, drept continuare
la lucrările publicate pănă acum de Academie sub titlul general; „Ma-
teriale pentru climatologia României".

     în ședința dela 16 Iunie, dl Sp. Haret a presentat spre publicare în
Anale lucrarea dini Dr. C. Istrati, membru corespondent, despre „Ru-
manita sau Succinul din România“. Acestă lucrare s’a publicat, după
propunerea secțiunii sciințifice.

     Academia a fost invitată să participe în anul trecut la congresul
internațional al limbilor romanice, care s’a ținut la Bordeaux la [5—10
August st. n. Cu acestă învitațiune Academia s’a ocupat în ședințele
dela 21 Aprile, 12 Maiu și 14 Iunie. A fost delegat din partea Acade-
mii la acest congres dl V. A. Urechiă, care la 18 August și 22 Sep-
tembre a făcut relațiune asupra participării dsale la lucrările acelui
congres.

     Academia a fost invitată de asemenea să participe, ca și în anii
trecuți, la congresul archeologic al Franciei, care s’a ținut la Clermont-
Ferrand la 5—13 Iunie. Dl coleg Gr. G. Tocilescu, delegat de Academie
pentru acest congres, nu a putut însă lua parte la lucrările lui.

Puhlicațiunile Academiei.

     în acest an s’au făcut următdrele publicațiuni:

     1.  Analele Academiei.

     2.       „Discursurile de recepțiune“ rostite în sesiunea generală trecută
de domnii colegi A. D. Xenopol și Dr. V. Babeș, dimpreună cu răspunsurile
lor au fost publicate în fascicule îndată după închiderea acelei sesiuni.

     3.       Din „Istoriile lui Erodot“, în traducerea premiată a dlui D. I. Ghica,
s’a pus în tipar cartea IV, din care s’au și tipărit colele 1—4, cuprinzând
capitolele 1—48.

     4.       Scrierile despre „Igiena țeranului român“, făcute de dnii Dr. N.
Manolescu și Dr. G. Crăiniceanu, cari amândouă au fost premiate în se-
siunea anului trecut cu premiul Lazăr, au fost amândouă tipărite, după-ce
autorii au revădut manuscriptele conform cu observațiunile făcute de co-
misiunea premiului. S’au adaus la textul acestor lucrări figuri, charte
și planuri privitdre la locuința, îmbrăcămintea și vieța casnică a țăranului.

     5.       „Hronicul vechimii Romano-Moldo-Vlahilor", de Dimitrie Cantemir
a început a se tipări în noua edițiune, sub îngrijirea dlui Gr. G. Tocilescu
și după textul colaționat de dsa la Moscva cu originalul autograf. S’au
tipărit pănă acum colele 1—25.

     6.       Din „Etymologicum Magnum Romaniae'-¹, dl. B. P. Hașdeu a tipărit
în cursul acestui an făscidra 3 din tomul III, anunțată Domnielor-Vostre
la începutul sesiunii anului trecut. Acestă făscioră, de 10 cole, cuprinde
cuvintele Bazaconie pănă la Bălfățel.


9

122


      Acestă lucrare cuprinde pănă acum, în 108 cole, cu 1677 pagini, ■■
3562 cuvinte din literile A, A și B pănă la cuvântul Bălțățel.

      7.       în urma decisiunii luate de Academie în ședința dela 29 Martie 1
a sesiunii generale, s’a făcut începutul publicațiunilor de documente isto- ț
rice din Fondul Princesa Alina Știrbei prin continuarea și terminarea co-
lecțiunii de Acte și documente privitore la Istoria Renascerii României, înce-    j

pută de Secretarul d-vostre general cu ajutorul I. P. S. Sale Metropolitului      >

Primat, pe atunci Episcop de Argeș, și al d-lui D. C. Sturdza-Șcheianu.           J

Continuarea acestei publicațiuni s’a început cu tomul VI, destinat a cu-          :

prinde desbaterile și actele celor două Divanuri ad-hoc dela Iași și Bu-          ’

curesci și procesele-verbale ale Comisiunii europene, formate din re-             •

presentanții Puterilor garante. S’a tipărit partea l-a a tomului VI, cu-          j

prindend lucrările Divanului ad-hoc al Moldovei. Partea 2-a se va tipări
în anul viitor și va cuprinde Divanul ad-hoc al Munteniei și Comisiunea ;
europeană.                                                                        »

     8.  Nu s’a putut începe în acest an tipărirea Bibliografiei românești,        \

cu a cărei întocmire și publicare ați însărcinat pe dl bibliotecar al Aca-         l

demiei I. Bianu. Stringerea materialului pentru descrierea cărților din           J

secolii XVI și XVII causeză dre-care întârdiere, pentru-că unele din              j

acele cărți nu le posedă biblioteca Academiei, sau de loc, sau numai în           ;

esemplare defectuose. S’au făcut mai multe clișeuri de fac-simile, a căror        *

esecutare iarăși ia un timp mai îndelungat. Lucrarea va începe a se               ,

tipări în cursul acestui an.

      9.       Sa început tipărirea Catalogului analitic al manuscriptelor. Acestă
lucrare este în mare parte pregătită, și în anul viitor tipărirea ei va pute
înainta repede.

      10.       Catalogul descriptiv al documentelor din colecțiunea Academiei
nu a putut începe să se tipărescă în acest an, din causă că traducerea
sau resumatele numeroselor documente slavone nu s’au putut prepara,
în anul viitor publicațiunea se va începe și va înainta repede.

     11.  Au rămas a se tipări în anii următori:

      a)  Țerawul român de dl Gr. G. Tocilescu, lucrare premiată la 1882.

      b)       Catalogul înscripțiunilor antice descoperite în țeră, de dl Gr. G.
Tocilescu, conform decisiunii Academiei dela 28 Martie 1894.

      c)       Tomul II. din Psaltirea publicată românesce la 1577 de Diaconul
Coresi, lucrare cu care este însărcinat colegul nostru dl B. P. Hașdeu.

      d)       Discursurile și alocuțiunile M. 8. Regelui în anii 1866—1891, din
cari, conform decisiunii luate la 1890, s’au tipărit întâiele 10 cole.

      e)       Flora Dobrogei, de răposatul nostru coleg Dr. D. Brândză, a fost
premiată la 1887. Manuscriptul s’a restituit autorului pentru al revede
și completa. Lucrarea se va pute publica în starea în care autorul
a lăsat’o.

      12.       în anul acesta s’a intrat în relațiune de schimb de publicațiuni
cu Universitatea dela Juriew (Dorpat) în Rusia.

123


Publicațiunile Hurmusaki și cercetări istorice.

      Marea publicațiune istorică, care de 16 ani se face sub îngrijirea
Academiei și sub numele întemeietorului ei Eudoxiu Hurmuzaki, s’a con-
tinuat și în anul trecut. în acest an însă desvoltarea acestei lucrări a
fost restrînsă, din causă că Ministeriul instrucțiunii publice a redus cu
8.000 lei subvențiunea anuală dată de stat, scăclend’o dela 33,000 lei la
25,000 lei. Prin acestă reducere s’au făcut cu neputință unele cercetări
de documente în archive străine și s’a mărit tot deodată suma datorită
pentru tipărirea publicațiunii. Tot din acetă causă în acest an s’a tipărit
mult mai puțin decât în anii trecuți.

      Ministrul actual al instrucțiunii publice, dl coleg P. Poni, a îngrigit
a se restabili în budget subvențiunea întregă de 33,000 lei, ca și în anii
trecuți. Astfel publicațiunea și cercetările făcute pentru dînsa se vor
pute desvoltă fără pedecă.

      Lucrările făcute pentru acestă publicațiune în anul trecut sunt ur-
mătorele:

      1.       Din Tomul II. partea 5-a, format din documente din anii 1552—
1566, adunate din diferite publicațiuni străine de dl N. Densușianu, s’au
tipărit cdlele 27—74. Volumul este deci aprdpe terminat fși cuprinde
pănă acum 291 documente.

      2.       Din Tomul IX, cuprinclend documente din archive străine dela
Veneția, Stockholm și din alte orașe, precum și din colecțiunea de do-
cumente originale străine a Academiei, s’au tipărit cdlele 41—60 sub în-
grijirea dlui I. Slavici. Volumul cuprinde pănă acum 650 documente din
anii 1650—1712.

      3.       Tomul III, din Suplementul II, cuprindend documente din arehi-
vele și bibliotecele polone, a început a se tipări sub îngrijirea dlui loan
Bogdan, drept continuare la celelalte două volume din același suplement.
S’au tipărit întâiele 4 cdle, cuprimjend 25 documente.

      4.       S’a dat la tipar Indicele alfabetic al materiilor cuprinse în tomurile
I și II din Suplementul 1. al publicațiunii. Documentele din aceste două
volume, provenind din același isvor, care este Ambasada Franciei dela
Constantinopol și Consulatele ei din Principate, formdză un corp de in-
formațiuni, a căror întrebuințare va fi forte mult înlesnită prin acest indice,
care a fost început de abatele Fauvin dela Praga și terminat acum de
dl N. Hodoș.

      5.       Traducerea românescă a tomului II diu Fragmente din Istoria
Românilor de E. Hurmuzaki făcută de dl I. Slavici a început a se tipări.
S’au tipărit pănă acum 3 cdle.

      6.       Colecțiunea manuscriptelor remase dela nemuritorul Eudoxiu Hur-
muzaki, date de familia lui spre publicare statului român și aflătdre astădi
în păstrarea Academiei, s’a adaus cu alte manuscripte descoperite în anul
trecut în hârtiile familiei Hurmuzaki și dăruite de dl Baron Eudoxiu

9*

324


   Hurmuzaki, nepotul ilustrului cercetător. Aceste manuscripte au fost
  presentate Academiei la 14 Aprilie anul trecut.

        Manuscriptele acestea cuprind aprope tote lucrări și note, cari vor
  trebui să fie tipărite în seria Fragmentelor.

        7.      S’au continuat cercetările și decopierile de documente în archi-
  vele săsesci din Sibiiu, Brașov și Bistrița și s’au procurat astfel în cursul
  anului copii de pe 357 documente din anii 1460—1730. Din aceste cer-
  cetări, făcute de înșiși archivarii colectiuuilor din numitele orașe, s’au
  procurat pănă acum 1394 documente din anii 1358—1736.

        8.      Ministeriul instrucțiunii publice a făcut la 1 Septembre întrebare
  Academiei, dacă ar pute publica în colecțiunea sa documentele istorice
  adunate de dl Marin Dumitrescu din archive englese și francese. Aca-
  demia s’a grăbit a răspunde Ministeriului, că deși i-a redus cu 8,000 lei
  subvențiunea anuală pentru publicațiuni istorice, totuși e dispusă a pu-
  blica acele documente, după ce vor fi primite și examinate. Pănă acum
  însă ele nu au fost comunicate Academiei.

        9.      Din arcbivele aședămintelor bisericesci ortodoxe din Turcia eu-
  ropenă s’au primit în acest an 341 pagine copii de documente.

        10.      Starea actuală a publicațiunii Documente privitore la Istoria Ro-
  mânilor este următorea:

        Volume 26, cole tipărite 2,177, Documente 13,285, Adunate de Hurmu-
  zaki 2,717, Adause de Academie 10,568.

Biblioteca.

        Din raportul, pe care vi-1 va presentă comisiunea specială a biblio-
  tecei, veți constata că colecțiunile Academiei au continuat a se îmbogăți
  si a aduce cele mai mari folose studiilor sciintifice si mai ales celor
  privitore la istoria națională. Stiîmtorea localului, care de câțiva ani
  este o împedecare pentru buna instalare și păstrare a acestor colecțiuni,
  precum și pentru înlesnirea folosirii lor, va fi în curînd înlăturată pentru
  timp mai îndelungat. Statul va da pentru acest scop Academiei un nou
  și însemnat ajutor.

Donaținni, legate și fonduri.

        Comisiunea financiară, pe care o veți alege, ve va arăta cu deamă-
  nuntul atât gestiunea financiară a Academiei în anul trecut, cât și starea
  fondurilor; iar comisiunile speciale, alese în sesiunea trecută și în special
  însărcinate cu supraveghiarea Fundațiunilor Adamachi și Otteteleșanu, ve
  vor arăta atât modul cum s’au administrat aceste fundațiuni în anul
  trecut, cât și disposițiunile ce sunt de luat asupra lor pentru anul ur-
  mător.

        In privința celor doue mari Fundațiuni Adamachi și Otteteleșanu,
  în acestă relațiune me cred totuși dator a vS aduce la cunoscință ur-
  mătorele fapte principale:

125


      1.       Regulamentul Fundațiunii Adamach,i, votat la 7 Aprilie 1894,
a continuat a fi pus în aplicare, astfel că în acest an Academia acordă
4 burse de câte 100 lei pe lună la următorii studenți ai Facultății de
sciințe din Iași: Elena Cancicov, Dimitrie Cădere, Eduard Christovici și
I. Popovici-Cerchez; 4 burse de câte 100 lei pe lună următorilor studenți
ai facultății de medicină din Iași: Narta Trancu, Nicolae Lupu, Maria
Anastasescu și Aspasia Macarovici; 2 burse de câte 100 lei pe lună la
următorii elevi ai școlei de poduri și șosele din Bucuresci: loan Moțoiu
si David Rosei; 1 bursă de 250 lei pe lună dlui loan Simionescu pentru
studiul geologiei la Universitatea din Viena; 1 bursă de 300 lei pe lună
dlui Gheorghe Pantazi pentru studiul minelor la Academia dela Freiberg;
și 1 bursă de 6800 lei pe an, sporită în urmă la 8660 lei, dlui inginer
Victor Guțu, pentru studiul exploatării petroleului în America de Nord
și Caucas.

      în același timp, în acest an, s’a început aplicarea regulamentului
în privința premiului anual Adamachi, a căruia acordare este la ordinea
dilei chiar în acestă sesiune.

      în privința averii, care formeză Fundațiunea Adamachi, am a ve aduce
la cunoscință, că în urma autorisării date la 22 Martie trecut, delega-
țiunea a vîndut casa Adamachi din Iași Principelui Dimitrie Michail
Sturdza pentru suma de 135,000 lei, care a fost capitalisată prin cum-
părare de efecte.

      2.       Institui Otteteleșanu și-a încheiat la Iunie trecut întâiul an școlar.
La examene au asistat dnii I. Kalinderu și N. Quintescu. La începutul
lunii Septembre s’a primit o nouă serie de 15 eleve, după normele sta-
bilite în anul trecut.

      3.       Averea rămasă dela întâiul donator al Academiei, Evanghelie
Zappa, se află încă în litigiu înaintea instanțelor judecătoresc!. Vărsă-
mîntul anual al Academiei de 1.000 galbeni pentru anul 1892 a fost in-
cassat dela administrațiunea judecătorescă instituită asupra acestei averi.
Nu s’a putut pănă acum incassa aceeași sumă pentru anii 1893, 1894 și
1895, din causă că administrațiunea a declarat că nu dispune de fonduri,
neputend incassa mai multe venituri întârdiate.

      4.       Vă este cunoscută lunga întârziere, care s’a făcut pentru a se
da Academiei autorisarea legală de a primi averea lăsată ei prin testa-
ment de cătră răposatul Emanoil Donici. încetat din vieță în Bucuresci
la 18 Septembre 1894. Acestă autorisare absolut necesară pentru ca Aca-
demia să-și potă urmări și apăra dreptul seu, s’a putut obține numai
la 21 Octobre trecut, grație grăbirii cu care dl coleg P. Poni, actual
ministru al instrucțiunii publice, a binevoit să o acorde. îndată după
obținerea autorisării, Academia a cerut punerea în posesiunea averii, dar
opuneudu-se rudele răposatului, Academia a cerut sechestru judiciar și
Tribunalul a numit un custode.

126


         5.       La 27 Septembre a încetat din vieță la Roman loan Agarici,
   bărbat politic care a luat parte la vieța publică a țerii timpi de peste
   30 ani, începând dela 1857. Prin testamentul seu el a, lăsat Academiei
   moșia Mora Grecilor din județul Vasluiu, pentru ca Academia se înfiin-
   țeze și se întrețină pe acea moșie o șcdlă profesională cu internat pentru
   fii de țerani. Delegațiunea. a supus disposițiunile acestui testament dis-
   cuțiunii domnilor membrii presenți în ședința dela 10 Novembre. In urma
   acestei discuțiuni s’a amânat decisiunea de acceptare. Intregă cestiunea
   se supune decisiunii d-vostre.

         6.       La 12 Novembre a încetat din vieță în Bucuresci d-na Maria
   General I. Carp, care, prin testamentele sale dela 4 Iulie 1892 și 4 (16)
   Martie 1895, lasă Academiei o mare parte din averea sa.

         Delegațiunea, urmând și părerea unanimă a membrilor presenți in
   ședința dela 17 Novembre, a hotărît primirea legatului, după care s’a
   obținut îndată, pentru acesta, și Decretul Regal dând Academiei cuvenita
   autorisare legală de acceptare.

         Rudele răposatei au deschis acțiune judecătorescă pentru anularea
   testamentului și astfel succesiunea este pendinte înaintea instanțelor ju-
   decătoresc!.

Concursurile Premielor.

         In sesiunea generală a acestui an sunt de acordat 3 premii pentru
   opere .publicate și alte 3 pentru lucrări presentate în manuscript asupra
   subiectelor puse la concurs.

         La concursurile acestor premii s’au presentat următorele publica-
   țiuni și lucrări:

         1.       La Premiul Năsturel-Herescu, de 4,000 lei, care este a se da unei
   cărți scrise în limba română, cu conținut de ori-ce natură, care se va
   judeca mai meritorie printre cele publicate dela 1 Ianuarie pănă la 31
   Decembre 1895, — s’au presentat următorele publicațiuni:

         Bogdan (I.), Cronice inedite atingetore de istoria Românilor. Bu-
   curesci 1895.

        Chicea Comănescu (Aurel), Gramatica limbei germâne. Bucuresci 1895.

        ('uza (A. C.), Monopolul alcoolului. Discursuri. Bucuresci 1895.

„      „ Țăranii și clasele dirigente. Discursuri. Iași 1895.

        Lecca (Haralamb G.), Prima. Bucuresci 1896.

         Nenif.escu (I.), Dela Românii din Turcia Europeană. Bucuresci 1895.
        Rosetti (Radu D.), Din inimă. Poesii. Bucuresci 1895.

           „        „      Cartea dragostei. Bucuresci 1896.

           „        „      Prosă și Epigrame. Bucuresci, f. a.

         Stătescu (Alexandru), Conu Mache se trăiască. Nuvelă originală. Bu-
   curesci 1895.

        Vampa (Laura), Nou! Bucuresci 1896.

        Vlahuță (A.), Iubire. Poesii. Bucuresci 1896.

127


       2.        La Premiul Statului Lazăr, de 5,000 Lei, care este a se da unei
cărți scrise în limba română, cu coținut sciințific, sau celei mai impor-
tante invențiuni sciințifice făcute dela 1 Ianuarie 1894 pănă la 31 De-
cembre 1895, — s’au presentat următorii concurenți:

       Antipa (Dr. G.), studii asupra pescăriilor din România. Bucuresci 1895.

       Florantin (I. Pop), Frumuseța liniară și frumuseța omului. Iași 1896.

       Pisone (B.), Trigonometrul, instrument de topografie, etc. Manuscript
într’un singur esemplar.

       3.        La Premiul Adamachi de 5,000 lei, care este a se da unei cărți
scrise în limba română, cu un cuprins moral, de ori-ce natură, și apărută
în cursul anului pănă la 31 Octombre 1895, — s’au presentat următorele
lucrări:

       Bălănescu (Simeon), Blestemul. Poveste născocită. Bucuresci 1895.

       Brote (Eugen), Un memoriu politic. Gestiunea română în Trasil-
vania și Ungaria. Bucuresci 1895.

       Dinescu Barzan (loan), influența crisei morale asupra criminalității.
Bucuresci 1895.

       Georgescu (Sabin P.), Radu cel Frumos. Tragedie istorică originală
în 5 acte și în versuri. Bucuresci 1895.

       Simu (Romul), Monografia comunei Orlat. Sibiiu 1895.

       Stoica (Simeon), Higiena copilului dela nascere pănă la al 7-lea an
al etății. Sibiiu 1895.

       4.        La Premiul Alexandru loan Cuza, de 10,000 lei, care este a se da
celei mai bune lucrări scrise românesce despre „Istoria Românilor dela
Aurelian pănă la fundarea Principatelor¹¹ s’a presentat un manuscript cu motto:

                             „Istoric sunt, n'am frate,
                             „N’am rudă, n’am vecin . . .
                             „Stăpân am pe adeverul,
                             „Lui cată se me închin¹¹.

       5.        La Premiul Statului Eliade-Rădulescu, de 5.000 lei, care este a
se da celei mai bune lucrări scrise românesce despre „Botanica poporală
română etc¹¹. s’au presentat 3 manuscripte cu următorele devise:

       1. „Observaiu, culeseiu, așe<laiuu.

       2. „Omul ca iarba, cailele lui ca florea câmpului“.

       3.        „Dacă vrei se cunosci poporul, studiază-i mai întâiu datinele și
obiceiurile".

       6.        La Premiul Alexandru loan Cuza, de 6,000 lei, care este a se da
celei mai bune lucrări scrise românesce despre „Psichologia. și metafisica
poporului român după literatura poporală*, nu s’a presentat nici un concurent.

       7.        Publicațiunile și manuscriptele presentate la aceste concursuri
în terminele regulamentare anunțate de Academie au fost trimise spre
studiare comisiunilor, alese pentru acest scop în sesiunea trecută.

       Prin încetarea din vieță a neuitatului coleg Dr. D. Brândză s’a
descompletat atât comisiunea de 9 membri pentru premiele anuale, cât

128


  și comisiunea premiului Statului Eliade Ilădulescu. în ședința dela 3 No-
vembre s’a ales pentru completarea comisiunii premielor anuale dl Gr.
' Stefănescu, sub reserva aprobării Academiei în sesiune generală; ceea-
laltă comisiune a rămas pănă acum necompletă.

                                   Secretarul general: D. A. Sturdza.
                                    *

      Despre ședințele ținute de la 4 pănă la 31 Martie dăm următdrele
 detaiuri:

      Ședințe publice s’au ținut 4. La 6 Martie D. V. A. Urechiă a
 cetit o lucrare intitulată „Din istoria anilor 1806—1812“ iar D. Gr. G.
 Tocilescu un tractat despre Dacia. La 13 Martie D. V. A. Urechiă
 a continuat cu cetirea scrierii sale deja amintite. în ședința publică din
 20 Martie D. B. P. Hașdeu a dat cetire comunicării sale „Mileniul
 chinezatului românesc". în a patra și ultima ședință publică din 27 Martie
 D. Xenopol a cetit despre „caracterul sciințific al istoriei", iar D. C.
 D. Olănescu despre „începuturile teatrului în Moldova".

      Distribuirea premiilor. în una din ședințele cele dintâi s’a pus în
 discuțiune d i vi si b iii ta te a premiilor și s’a decis, că premiile sta-
 tului „Eliade Radulescu" și „Lazăr", premiile „Năsturel Herescu" și altele
 vor rămâne indivisibile afară de acelea, a căror divisibilitate este
 autorisată prin disposițiuni testamentare ale fundatorilor. La premiul
 Cuza de 10,000 lei despre „Istoria Românilor de la Aurelian pănă la
 fundarea principatelor" după 20 de ani și mai bine s’a presentat primul
 concurent, însă fără resultat. La propunerea dlui Gr. G. Tocilescu s’a
 decis cu 19 voturi contra 2 de a nu acorda premiul. Cu privire la pre-
 miul Eliade Radulescu despre „Botanica poporană română “ s’a
 decis în ședința din 19 Martie, tot cu 19 contra 2 voturi, de a nu premia
 nici una din scrierile presentate. în ședința din 30 Martie D. Tocilescu
 recomândă premiarea scrierii „Studii asupra pescăriilor din România" de
 Dr. Gr. Antipa cu premiul La zar de 5000 lei, la votare însă se dau
 numai 9 voturi pentru premiare și 13 contra. Astfel premiul nu s’a acordat,
 în aceeași ședință s’a admis cu 19 voturi contra 3 premiarea scrierii
 „Dela Românii din Turcia europenă" de I. Nenițescu cu premiul
 Năsturel-Herescu de 4000 lei și a cărții Dlui Eugen Brote:
 „Cestiunea română în Transilvania și Ungaria" cu premiul Adamachi
 de 5000 lei.

      Acestă din urmă premiare. la care se refer și observările nostre din
 introducerea raportului present, a fost admisă cu 14 contra 7 voturi,
 după-ce toți membrii transilvăneni presenți precum și D. Hașdeu au
 combătut-o în mod forte energic, arătând atât inferioritatea valorii
 sciințifice a scrierii dlui Brote, cât și inconvenientele ce s’ar crea, dacă
 Academia ar premia acestă scriere de politică militantă și polemică
 în sensul cel mai rău al cuvântului.

129


        Noi de dincoce, cari suntem mai competenți a judeca asupra cărții
  din cestiune, de la început am ținut că este imposibil ca Academia să
  o premieze. Abstracție făcând de colecțiunea de documente, publicate
  în nenumărate rânduri, care în sine nu pote forma obiect de premiare
  din partea unei corporațiuni sciințifice, cartea dlui Brote nu conține
  decât numai o scurtă introducere, care este un pasionat pamflet polemic
  îndreptat în contra unora dintre cei mai distinși și binemeritați fii ai
  națiunii nostre. Unica parte bună a introducerii este gruparea datelor
  statistice de pe cele dintâiu 3—4 pagine, încolo însă nu conține alta
  decât o serie de mistificări, o denaturare tendențiosă a faptelor istorice
  și o apreciare cu totul minorenă a situațiunii politice din patriă, care
  arată că autorului îi lipsesc chiar și cele mai elementare cunoscințe despre
  viața publică a Ungariei și mai ales despre stările elementului dela
  putere.

        Din aceste motive a fost o surprindere durerdsă pentru noi, când
  presa de dincolo a adus scirea, că anumiți omeni, cu mare influință la
  Academiă, insistă cu tote mijlocele pentru premiarea acestei scrieri, anga-
  giând prin acesta Academia în lupte politice destructive și esploatând
  vaza acestei înalte corporațiuni în detrimentul causei naționale a poporu-
  lui român.

        Și, ceea-ce am credut imposibil, s’a întâmplat. Academia Română a
  dat membrilor sei transilvăneni și prin aceștia și noue Românilor de
  dincoce o lovitură gravă, care trebue se ne atingă cu atât mai dureros,
  pentru-că ne-a lăsat mai săraci cu o ilusiune sublimă și a slăbit în sinul
  unei mari părți a poporului român încrederea și mândria, cu care a ur-
  mărit lucrările Academiei.

        Premii noue. în ședința din 7 Martie secțiunea literară a propus
  pentru concursul premiului Adamachi din 1898 subiectul: „Metro-
  politul Varlaam în activitatea sa literară și religiosă". Acestă propunere
  a fost primită de Academiă în ședința din 23 Martie. Pentru același
  premiu pro 1899 s’a fixat ca subiect — la propunerea secțiunii istorice —
  „Biserica creștină ortodoxă din România și influință ei morală în evo-
  luțiunea culturală a țerilor române dela începutul secolului nostru pănă
  la 1891“. — Tot la propunerea secțiunii istorice s’a fixat pentru pre-
  miul Alexandru loan Cuza (6000 lei) subiectul: „Istoria critică
  asupra chinezatelor și districtelor autonome românesci din Tran-
  silvania, Ungaria și Bănat cu privire la instituțiunea chinezatelor din
  celelalte țeri locuite de Români'¹. — Comisiunea Adamchi raporteză
  prin D. Spiru Haret despre administrarea, acestei fundațiuni în anul tre-
  cut și presentă propunerile sale pentru viitor. Pe basa acestora Aca-
  demia decide a trimite un bursier la Roma spre a studia architec-
  tura. — Cu privire la premiul Făt secțiunea sciințifică propune să
  se publice din 5 în 5 ani câte un premiu de 3000 lei, cel dintâiu cu
  subiectul: „Harta agronomică a României". Academia primesce acestă

130


   propunere și decide ca premiul să se potă subdivisa în doue părți, pro-
  porțional cu valorea lucrărilor, când mai multe ar merita încuragiare.

       Publicațiuni: La propunerea secțiunii istorice s’a decis a publica în
 analele Academiei lucrarea dl Gr. C. Buțurean, întitulată „Gestiunea
 Arilor®. — D. Xenopol presintă o culegere a raportelor consulilor pru-
 sieni din Bucuresci din anii 1817—1837, făcută de D. N. Jorga. Se
 decide publicarea în colecțiunea Hurmuzachi. — D. T. T. Burada pre-
 sintă pentru publicare în Anale scrierea: „Scurtă privire istorică asupra
 bisericei staurpighiane a Adormirei Maicei Domnului așanumite „Biserica
 moldovenescă din Lemberg® de preotul Eugenie Vorobchievici.
 Scrierea a fost predată spre cercetare secțiunii istorice, iar la propune-
 rea acesteia s’a dat dlui Urechiă pentru raportare, având a se decide ul-
 terior asupra tipărirei.

       O colecțiune de proverbe, făcută de D. V. A. J o r e s c u de la Fol-
 ticeni, a fost presentată Academiei la 7 Martie și s’a predat dlui Naum
 pentru esaminare. In ședința din 16 Martie Academia, la propunerea sec-
 țiunii literare, a decis a nu da dlui Jorescu nici o remunerare pentru
 acestă colecțiune, care este lipsită de valore. D. Ivan Cotor cere au-
 torisarea să continueze cu traducerea lui Tit Liviu de la cartea
 VIL înainte, fiindcă o probă de traducere a dsale a fost premiată la 1877.
 La propunere secțiunii literare Academia a denegat acestă autorisare.

       Fundațiuni și legate: „Fundațiunea lulia Hașdeu¹¹. D. B. P.
 Hașdeu a cetit o carte de daniă, prin care dăruiesce Academiei 50.000
 lei în efecte cu 6%. Pănă ce va trăi D. Hașdeu și soția, venitele acestui
 fond îl vor lua Dior.

       Legatul Agarici, care consistă din moșia Mora Grecilor din jud.
 Văsluiu, lăsată Academiei cu îndatorirea de a înființa și susține pe acestă
 moșie o școlă profesională cu internat pentru fii de țerani, după lungi
 discuțiuni a fost primit cu 13 voturi din 19 membrii presenți. Punerea
 în aplicare a disposițiunilor legatului s’a încredințat Dior N. Jonescu, Gr.
 G. Tocilescu și P. S. Aurelian.

       Donațiuni pentru biblioteca și colecțiunile Academiei au întrat: dela
 D. I. Negruzzi 172 scrisori originale ale lui V. Alexandri; de la D.
 Alexis Makko din Odessa scrierea sa „Istoria Basarabiei", 4 volume
 (în rusesce); de la D. Todor N. Stefanelli din Câmpulung (Buco-
 vina), prin D. Dr. D. O nciul, un manuscript românesc, care cuprinde
 o parte din cronica Moldovei și mai multe predice; de la D. D. Sturdza
 mai multe documente.

       Personalia. Presidentul Academiei, D. N. Kretzulescu, care la 13 Mar-
 tie a împlinit 84 ani de verstă, în ședința din aceeași 4b fiind felicitat
 prin D. Ion Kalinderu, a fost obietul celor mai căldurose ovațiunui din
 partea colegilor sei. D. I. Nenițescu afoșt ales membru corespon-
 dent în secțiunea literară.

131


      Localitățile Academiei. în ședința din 9 Martie s’a comunicat, că con-
siliul de miniștri a autorisat pe ministrul de culte sb cheltuiască suma
de 220.000 lei pentru adaptarea localului actual al Academiei și pentru
o construcțiune nouă apărată de pericolul focului, pentru asigurarea pre-
țioselor colecțiuni ale Academiei.

      De încheiare amintim, că aceste detaiuri despre decursul sesiunii în
mare parte le-am luat din revista „Familia¹⁸, unicul organ, care publică
raporte sistematice despre ședințele Academiei.





Dedicată D-lui Dr. G. Weigand.


  Cath’-un ') părinte șear’acasă
Ca pihtisitiî²) vas ainsească⁸),
Nîinga fumella⁴) liu la measă
Găîleile⁸) tute s'agărșîască⁸).

  Și după năsu ’) călfâdzlîi ⁸) ghiniî⁹)
Cu livindeață ¹⁸) s arădeare ll),
Sumsoară poartă unlu ghinu ¹²)
Ș’ t’-ună ⁴³) zimbil *⁴) alantu meare.

  S’ dispoalle⁴⁸) baba¹⁶) cu ’sichie *’)
S’ tinde kurmat ”) pi cănăpee,
TI-orixe⁴⁹) lîa un' arichie

Ș’ună pipercă²⁰) ti mizee²¹).

  Dăpoia measa Jonca bagă,

Hilia ți este ti mărfare²ⁱ),
  Ficîorlii cruțea tuț vas fakă

Ș’ k’-aroîlu ³:ⁱ) s’tindu la măcare.

  Ghelile²⁴) multu l’arisesku²⁶)

Că sun di Jonka azi fapte ²⁸)

  S’ H-adaogă Dumnidzelu, grescu”).
Și tuți vas tragă²⁸) dî ună parte.


  Measa nipot Jonea u skoală⁸⁹)
Arneașce³⁸) — odaia .fu andreadze⁸⁴)

  Păsa³²) -lî si spindzură⁸⁸) di poală
Ș’ cu pizmă Tantul⁸⁴) coada li tradze.

  Ligbenea Atta⁸⁶) vas aducă
Să speală rnămle după measă,
La baba prota⁸⁴) va sis ducă
Că nicuehiru⁸⁷) năs est’ în casă.

  Baba vas tindă pi minderu⁸⁸)
Scafe⁸⁹) cu ghinu arucuteașce⁴⁰),
Marionca-li cură⁴¹) căti un meru
Ș’un cănticu dulțe ahlurheașce⁴²).

  Baba dăpsia vas zburască⁴⁸)
Că nu sun lucre, că-i chisate⁴⁴),
Ma Atta văl părigursească⁴e)
Las hila⁴⁸) sade⁴’) sănătate.

  Marîonca-e feătă disciptată
Tora⁴⁸) ku ghie⁴⁹) ămpilteasce

  Ș-ți gtone⁸⁰) -li cafta⁵¹) Baba ș-Atta
Căti vărnoară⁸²) s’ minduiașce «).


Ti nanca s⁴) Tantul angărniâșce ⁸⁸)

Ș’ dimneața Atta va să scoală,'
Ș’ maratlu ;⁸) Baba ma⁸⁷) hărheașce «),
Șișa ⁸⁹) di ghinu armase ⁸⁰) goală. ’

      Lipsea, la 15 Martie, 1896.                              G. Sajaktzis,

stud. phil.

      Autorul acestei poesii macedo-române, dl G. Sajaktzis, este stu-
dent la facultatea filosofică din Lipsea și membru al seminarului român
de acolo. Ne avend semnele întrebuințate de dl Weigand la ortografia
macedo-română, publicăm poesia în transcriere după ortografia usitată.


       > gr. = fiecare, th. =- gr. Șl. d. ² gr. - exhauriat.⁸ gr. = grăbesce.⁴ familia.⁸ tr. grijile
⁸ sl. = se uite. ⁷ dînsul. ⁸ tr. = calfe. ⁹ vin (verb.) gh. = / p. ¹⁰ vioiciune. ¹¹ ridere (rîsu). ⁴² vin
(bcutură). ¹⁸ Și’n tr’ună. ¹⁴ tr = coșule.ț, corfă. ¹⁸ se desbracă. ¹⁸ tata, babacă. ¹⁷ isichie, gr. =
linisce, ch — /. ¹⁸ gr. =-- obosit. ¹⁹ gr. - de appetit. ²⁸ o specia de ardeiu mic pentru conserve.
²¹ tr. -= mezelie. ²¹ de măritat. ²³ ca roiul, în grupă. ²⁴ bucatele. ²⁶ le plac. ²⁸ făcute. ²⁷ grăiesc.
²⁸ se. retrag. ²⁹ ridică. ⁸⁰ mătură (verb). ⁸¹ aranjază. ³² pisică. ³⁸ se agață, spânzură. ⁸⁴ Alexandru.
³⁸ mama. ³⁸ mai întăiu. ³⁷ stăpân. ³⁸ tr. = un fel de sofă. ⁸⁹ gr. =păhare. ⁴⁰ bea întruna. ⁴¹ cu-
rățesce. ⁴⁹ gr. începe. ⁴⁸ sl vorbesce. ⁴⁴ tr. = lipsă de negoț- ⁴⁵ gr. mângâie. ⁴⁸ să fie.
⁴⁷ tr. — numai. ⁴⁸ gr. —- acuma. ¹⁹gr -cu grabă. ⁸⁰ june. ⁸⁴ caută. ⁸² câteodată. ⁸⁸ segândesce.
⁸⁴ legăn. ⁸⁸ gr. = geme. «sărmanul. ⁸⁷ tot. ⁸⁸ horeăiesce. «garafă. ⁸⁰ re mase.

132


    SCIINȚĂ, LITERATURĂ Șl ARTĂ.

     Societatea geografică română din Bucuresci. Acestă binemeri-
tată societate, care a contribuit forte mult la desvoltarea sciinței geogra-
fice în România, edând dicționarele geografice aprope ale tuturor jude-
țelor din țeră, iar acum pregătind cartografia României, — și-a ținut
adunarea sa generală din Sst an în dilele de 2, 3 și 4 Martie v. a. c.
sub președința M. S. Regelui. In cele următdre reproducem darea de samă
a neobositului secretar general, dl George I. Lahovary, presentată în șe-
dința dela 2/14 Martie a. c., din care se vede activitatea rodnică a aces-
tei valordse societăți precum și sciri despre activitatea societăților geo-
grafice străine și despre esplorările întreprinse în țări depărtate și ne-
cunoscute.

I.

     După esemplul anilor trecuți și conform cu prescripțiile statutelor
nostre, vă cer voie a vă da samă, în acesta seră, de activitatea societă-
ții nostre în cursul anului expirat, și totodată a vă întreține pe scurt
de ceea ce s’a lucrat în străinătate de cătră societățile geografice similare.

     Budgetul ce ne-ați pus la disposiție pentru anul trecut s’a soldat
la încheiarea anului cu o economie de 933 lei, 69 bani, și fără a fi fost
nevoie a ne atinge de micul capital ce posedă societatea.

     Acest bun resultat s’a putut obține, mulțumită generosităței Dnei
Dr. Turnescu, care, cu începerea anului expirat, a făcut donație societă-
ții nostre de o rentă anuală de 500 lei. Nu me îndoiesc, că sunt ex-
presia Dvbstre tuturor, aducând astă-seră Dnei Dr. Turnescu adâncele
mulțumiri ale societății pentru generdsa Dsale donațiune.

     Cred, că asemenea esemple ar fi imitate și de alți binevoitori dacă
s’ar recuriosce societății nostre drepturile de persdnă juridică. In acest
scop mai mulți colegi ai noștri au depus deja pe biroul Camerei un pro-
iect de lege și, cum avem fericirea a ave mai mulți colegi în ambele
corpuri legiuitore, avem dreptul a spera, că acestă recundscere se se
facă chiar în cursul legislațiunii actuale.

     Budgetul nostru pentru anul curent, aprobat de comitet, se urcă la
suma de 12.240 lei, atât la venituri cât și la chetuieli; iar contul premii-
lor, după-ce s’au plătit tdte premiile datorite pănă acum, dă un sold de
2.600 lei, parte în numărar, parte nevărsați încă de donatori, și care va
servi a-se plăti premiile, ce se vor mai acorda pentru dicționarele jude-
țelor Constanta si Tulcea.
î            » J

     Și în anul trecut buletinul societății geografice a apărut ca de
obicei. Prima fasciculă cuprinde, între altele, conferințele atât de intere-
sante ale dlor I. Calinderu, Gr. Stefănescu și alții, iar a doua va cuprinde
erudita conferință a dlui D. Sturdza asupra populației țârei din punctul
de vedere etnic. Din dicționarele premiate s’au tipărit trei, fiind încă

133


două (Dolj și Râmnicul-Sărat) sub tipar, astfel că numărul total al dic-
ționarelor tipărite pănă acum se urcă la 25, rămânând a se mai tipări
în anul curent, decă mijldcele bănesci ne vor permite, încă 5 județe,
și atunci vom ave cele 30 județe, cari compun România propriu c^isă.,
complete. în ceea-ce privesce cele două județe transdunărene, ce au
rămas încă de premiat, am primit pentru concursul de est-timp dicționarul
județului Tulcea. Pentru județul Constanța nu s’a presentat încă nici
o lucrare și cred, că ar fi mai nimerit a însărcina anume un tînăr, care
să se fi distins deja în asemenea lucrări, care în vacanțele cele mari ar
pute studia la fața locului județul sau cel puțin parte din el, astfel ca
să nu rămână mult timp incompletă opera interprinsă de societatea nostră.

      Acum este timpul a chibzui și a lua măsuri ca, din tot acest vo-
luminos material adunat, să edităm marele nostru dicționar geografic, care
să fiă o operă demnă de societatea nostră. în adunarea nostră intimă
de mâne seră voiu ave onore a vă propune mijlocul ce-1 cred mai ni-
merit pentru a aduce la bun sfîrșit acestă lucrare, și D-vostră veți hotărî,
precum și asupra mijlocelor bănesci, căci o asemenea cheltuială nu pote
întră în restrânsele resurse ale budgetului nostru ordinar.

      Acum că opera nostră de căpetenie, dicționarul geografic, este aprope
terminată, trebue să ne gândim la o altă lucrare tot atât de folositore
și trebuinciosă și care este editarea unui atlas bine condiționat a celor
32 județe, care alcătuesc regatul nostru. N’am trebuință a insista cât
de mult se simte acestă lipsă, atât pentru școlă cât și pentru particulari;
într’adevăr, în ultimii ani s’au tipărit mai multe chărțl de județe de cătră
profesorii de geografiă respectivi, dar aceste chărți păcătuesc prin ne-
exactitatea lor, fiind copiate și reduse de pe charta statului-major austriac
pentru Muntenia, și de pe charta Dubâu pentru Moldova. Astăzi însă,
când statul nostru major a lucrat totă charta Moldovei și a Dobrogei,
precum și o bună parte din Muntenia, putem, cred, începe lucrarea unui
atlas pe județe, care, pe lângă o esactitate perfectă, să presinte și o
unitate de scară, de semne convenționale, etc. Cred că institutul geo-
grafic al marelui nostru stat-major, în colaborare cu societatea geografică,
ar pute începe și duce la bun sfîrșit acestă lucrare, mai ales astădi,
când șeful marelui stat-major este chiar onor, nostru vice-președinte,
general G. Barozzi, care de 21 ani este în capul acestei societăți.

      O altă lucrare, care incumbă societății nostre geografice, ar fi a se
pune un premiu pentru un mic manual de geografiă a României, în care
să se stabilescă odată pentru totdeuna ortografia, cel puțin pentru cele
mai însemnate rîuri, piscuri de munți, orașe etc. Acest mic manual n’ar
trebui se întrecă peste o cdlă de hârtie pentru tipar și ar urma să se
imprime în mai multe limbi: francesă, germană, englesă și italiană, spre
a se distribui în mai multe esemplare la tote societățile geografice și
savante, și la diferite congrese internaționale; prin acesta s’ar pune capăt
la ortografiile fantastice, ce se găsesc astăcli încă în tote manualele de

134


geografiă străine și s’ar evita erori ridicole, ca acelea cari aședă capitala
nostră când în Bulgaria, când în Turcia, când în Ungaria; sunt puține
cjile de când colegul nostru D. Socec a primit o scrisore din Francia, a
cărei adrese era: „Bucarest-Hongrie¹¹! Vecinii noștri maghiari sunt mai........

șoviniști în acestă privință; ei nu scapă nici o ocasie ca sS nu dea o
lecție diferiților geografi sau chartografi, cari nu se conformeză cu orto-
grafia oficială a numelor unguresci; astfel acum de curend, D. Vidal-
Lablache a scos o chartă geografică cu titlul „Etats Danubiensu și numai
decât un geograf maghiar D. Berecz Anton a publicat o critică virulentă
operei Dlui Lablache, în ceea-ce privesce numirile unguresci. ᵣLes aecents
et Ies traits-d’union sont presque partout negliges“! se plânge D. Berecz, și
mai departe D-sa continuă: „Nous ne comprenons pas pourqui l’auteur
(Vidal-Lablache) donne au ᵣDavubea le nom allemand (Donau) et sup-
prime le nom hongrois (Duna). II en est de meme pour 1’ Aluta â cote
duquel se trouve Însorit le nom valaque (Oltu); mais le cote hongrois
(Olt) manque. L’insertion du mot l'ransylvanie etait complâtement inutile
puisque la Transylvanie est totalement incorporee â la Hongrie; la deno-
mination speciale n’a plus sa raison d’etre!“ Ce ar dice dl Berecz, dacă
ar primi o scrisore cu adresa „Budapest-Roumanie“ ?

      In cursul anului espirat s’au ținut mai multe congrese geografice:
astfel la Brema congresul societăților geografice germane; la Roma acela
al societăților geografice italiano; la Bordeaux congresul geografic și
ethnologic al societăților francese și la Londra al șeselea congres geografic.

      La Brema și la Roma n’au fost nimenea din partea țerei, iar la con-
gresul dela Bordeaux anunțase participarea sa dl profesor Xenopol; un
doliu în familiă avend l’a împedecat a merge la Bordeaux. D-sa a trimis
la congres un memoriu asupra Românilor din regatul Ungariei, care a
fost cetit într’una din ședințe și în urmă publicat în dările de samă ale
congresului.

      în ceea-ce privesce congresul internațional ținut în luna August
trecut la Londra, el se compunea de peste 1&00 membrii din tote părțile
lumii. Societatea nostră a fost representată prin domnii Grig. Tocilescu,
Nedaiano, primul secretar al legațiunii nostre la Londra, și subsemnatul,
delegați de cătră societate, cât și de cătră. ministrul nostru al afacerilor stră-
ine; a mai participat și dl Holbau, delegat din partea ministeriului de culte.

      Congresul s’a deschis în sera de 26 Iulie în sala cea mare dela
„Imperial Institute¹⁴, de la South Kensigton, de cătră A. S. R. ducele
de York, în fața unui auditor de aprdpe 3000 persone din corpul diplo-
matic, membrii congresului, miniștri și marii demnitari ai Coronei.

      îmi este imposibil a vă da în astă seră o dare de samă cât de su-
mară asupra lucrărilor congresului, căci acesta m’ar duce prea departe
și ași răpi d-lor conferențiari un timp prețios.

      Un raport detailat asupra acestui congres este gata și va apăr6 în
primul nostru buletin din anul aceșta, astfel că acei cari se intereseză

135


de asemenea studii vor pute în curend ceti în buletinul nostru diferitele
cestiuni desbătute cât și resoluțiunile luate. Un mare progres sciințific
s’a obținut la congres prin faptul, că delegații francesi au admis ca
prim-meridian meridianul dela Green-Wich, pe când din parte-le dele-
gații englesi și americani au declarat, că adoptă pentru lucrările geogra-
fice și sciințifice sistemul decimal. Se scie câte neajunsuri se pricinuiau
învățătorilor prin esistența mai multor prim-meridiane și câtă cernâlă a
curs și câte discursuri s’au pronunțat în favorea unuia sau altui meridian;
de astădată cestia s’a tranșat și de-o parte și de alta s’au făcut sacrificii
de amor propriu rău înțeles. Asemenea și adoptarea sistemului celui mai
rațional, sistemului metric, pentru lucrările de sciință va fi bine primită
de toți acei, cari se ocupă cu studiile sciințifice.

      Tinărul bursier al societății, dl Mehedinți, a urmat în timp de patru
ani cursurile geografice dela Sorbona din Paris și în urmă la universi-
tățile din Berlin și Leipzig; anul acesta urma a’și trece esamenul de
doctor în filosofiă la Berlin, pentru care scop începuse deja prelucrarea
tesei sale de doctorat.

      Din nenorocire, în ultimul timp, în urma unui surmenage intelectual,
sănătatea lui s’a sdruncinat, și după povețele medicilor a trebuit să în-
trerupă ori-ce ocupațiă intelectuală și să se odichnescă câtă-va vreme la
țeră. El trebue să sosescă în curend în țeră, și este de sperat, că la
anul viitor, după ce se va fi odichnit și întărit prin aerul curat din munții
noștrii, va pute a-se întorce în străinătate spre a-și încorona munca sa
stăruitore de mai mulți ani prin obținerea diplomei de doctor în filosofiă.

      în cursul anului trecut societatea nostră a încercat două perderi
însemnate prin încetarea din viață a doctorului D. Brândză și a nefericitului
Al. Odobescu, amândoi membrii ai societății nostre încă dela înființarea
ei, și unii din primii ei conferențiari. Societatea le va păstra amândurora
o piosă amintire.

II.

      Acum vă cer voie a vă întreține câte-va minute despre activitatea
societăților străine și despre esplorările întreprinse în țări depărtate și
necunoscute. Și aci găsim, spre ondrea țărei, Români la lucru alăturea
cu cei mai îndrăsneți călători în regiuni aprope inesplorate încă.

      Așa, în ședința societății geografice din Bruxelles, din 20 Decem-
bre anul trecut, dl Fernand Gănescu a ținut o conferință asupra ultimu-
mului resbel chino-japonez. Se scie, că dl Fernand Gănescu este fiiul
repausatului nostru compatriot Grigory Gănescu, căre a viețuit mult timp
în Paris, și în cele din urmă devenise chiar cetățen francez. Dl Fernand
Gănescu, ca corespondent al cj.ia.ru.lui francez „Le Figaro“, a urmat în
suita mareșalului japonez Yama, tot resbelul pănă în cele mai departe
provincii ale imperiului chinez, provincii necunoscute pănă atunci euro-
penilor. Dl conferențiar a făcut un tablou îngrozitor de cruzimea bar-
bară a Chinezilor față cu inimicii lor.

136


      Astfel, când trupele japoneze au intrat în Port-Arthur, au găsit mul-
țime de compatrioți de ai lor țintuiți și restigniți pe ziduri, alții ou in-
testinele scose și înlocuite cu pietrii; acesta a făcut pe Japonezi să eser-
cite la rândul lor, contra inamicului, nisce represalii sângerose.

      Dl Gănescu a făcut în urmă o paralelă între poporul chinez și cel
japonez, și a arătat superioritatea acestui din urmă asupra celui d’intâiu.
în China, imperiu de 400 milione locuitori, jumătate cel puțin din popu-
lația ignorâză chiar astăcli, că a fost un resbel între China și Japonia,
iar cealaltă jumătate este firm încredințată, că Chinezii au nimicit cu de-
săvârșire pe Japonezi.

      în Japonia, d’impotrivă, situația este cu totul alta, ținută în curent
di cu (ji de cele ce se petreceau, forți de succesele și de victoriile lor,
cei 37 milione de locuitori aclamau cu entusiasm și patriotism pe împărat
și pe armata lor victoriosă.

      Terminând dl Gănescu conchide, că Europa nu are a-se teme multă
vreme de o invasiune galbenă, dar nu este tot așa cu elementul japonez,
care pote deveni un rival primejdios pentru piețele comerciale europene
prin o concurență comercială și industrială, la care trebue să ne aștep-
tăm pentru un timp mai mult sau mai puțin depărtat.

      Conferența dlui Gănescu a fost viu aplaudată de auditor.

      Alți doi Români au întreprins în tomna trecută o călătorie îndrăs-
neță în partea Nord-orientală a Africei, la Sudul Abissiniei, în țâra So-
mali, aceste părți puțin cunoscute și puțin esplorate ale negrului conti-
nent; acești esploratori noi sunt: Dl Dimitrie Ghica din Comanesci și
fiiul Dsale, sub-locotenentul Nicolae Ghica. în luna Octombre din anul tre-
cut, subsemnatul primia cea dintâiu scrisore a esploratorilor noștri, datată
din Aden, 16 Octombre. La acea epocă dnii Ghica se pregăteau a
trece pe costele Africei, la Berbera, unde o caravana de 72 de cămili și
60 omeni armați cu pusei moderne îi asceptau spre a-i însoți în părțile
încă inesplorate la Sudul Abissiniei, între rîurile Shabli și luba în țâra
Somali. Mulțumită amabilității guvernorului englez din Aden, genera-
lul Cunningham, dnii Ghica au fost așteptați în palatul guvernorului și
li s’a pus la disposițiă vaporul staționar al guvernului englez pentru
transportarea lor la Berbera.

      De atunci Dnii Ghica au urmat călătoria Dior de explorare și de
venătore în interiorul țărei și când au avut ocasiuni sigure n’au lipsit a
scrie familiei și amicilor pentru a-i ține în curent aprope di cu di de
întâmplările acestei frumose, dar hasardose călătorii.

      Extracte din aceste scrisori s’au publicat în jurnalele nostre din
Bucuresci și chiar jurnalele și revistele străine s’au ocupat și au scris
despre călătoria acestor doi exploratori români. După ultimele sciri pri-
mite, Dnii Ghica, după aprope 6 luni de explorări a acestor țeri necu-
noscute, s’au reîntors la Aden și sunt pe drum spre patriă. Sperăm
peste puține cjile să întimpinăm aci pe îndrăsneții noștri compatrioți,

137


cari de sigur ne vor întreține într’o viitore conferință, despre descoperi-
rile lor și despre întâmplările, ce au avut în acestă lungă călătorie de
sese luni de clile.

» ,

      în ceea ce privesce explorațiunile, ce sunt în curs de esecutare sau
cari se pregătesc pe anul acesta, ele sunt numărose. Acest sfîrșit de
secol pare a ii menit a nu lăsa nici cea mai mică părticică din globul
pământesc dela polul Nord la polul Sud necălcat și necercetat de omeni;
activitatea omenescă, credinciosă tradiției acestui veac, se silesce a des-
coperi și cele mai din urmă secrete ale micei nostre planete.

      Iată acum în scurt bilanțul acestor explorațiuni.

      Pentru polul Nard, cinci mari exploratori, doi Norvegieni, un Suedez,
un Englez și un American, sunt actualmente ocupați cu explorările spre
a ajunge la polul Nord; dintre aceștia trebue se menționăm pe inginerul
suedez Andree, care se pregătesce a pleca în Iunie viitor din Spitzberg
în balon, sperând a ajunge astfel pănă la pol. Balonul este gata; el a
fost construit la Paris și a costat 50.000 de franci. D. Andree va fi în-
însoțit în acestă călătoriă aeriană de încă doi curagioși ingineri
Suedezi.

      La congresul geografic dela Londra, în ședința din 29 Iulie 1895,
D. Andree a expus planul seu de a ajunge la polul Nord în balon; pro-
iectul acesta a fost forte combătut de mai mulți membrii din congres,
ca un ce nerealisabil; după mai multe discuțiuni pro și contra, D. pre-
ședinte al congresului exprimă opinia congresului ca favorabilă pentru
-D. Andree și speră, că va ave un succes complet în îndrăsneța sa în-
treprindere. Un viitor apropiat ne va arăta resultatul.

      O altă expedițiă la polul Nord, care pasioneză lumea savantă, este
aceea a norvegianului Nansen, care a plecat în Martie 1893 în Gronlanda
și despre care nu se mai scie nimic positiv, totuși se speră, ca în cursul
acestui an sau la anul viitor el se va întorce victorios.

      Pentru descoperirea polului Sud sunt asemenea 5 expedițiuni în curs,
între cari acea în capul căreia este profesorul Oto Nordenskiold, nepotul
celebrului explorator Suedez, și alta mai importantă pusă sub conducerea
austriacului lulius Payer, comandantul de odinioră al lui Tegethof. Pentru
acestă căletoriă antarctică s’a format la Berlin o societate cu un capital
de 1 milion de mărci.

      Pentru explorarea Africei sunt actualmente 21 de expedițiuni, în
capul cărora sunt 13 francezi, 2 germani, 1 belgian, 1 elvețian, 1 italian,
1 american și 2 englesi; din acești din urmă exploratori una este Dr-sora
Miss Kingsley, care a explorat Gubanul și Camerunul și a studiat mai
cu osebire triburile canibale.

      în America de Nord sunt 5 expedițiuni, dintre cari una condusă de
I)-na Beaumont, o belgiană americanisată, care a explorat mai ales pro-
vincia Alaska.


10

138


      în America Centrală un norvegian și un american studiază de mai
mulți ani pe Indienii din Sonora, cum și munții Sierra Madre din
Menicie.

      America de Sud este visitată de 6 exploratori francesi, germani și
americani, atât din punctul de vedere comercial și de colonisare.

      Bătrâna și întinsa Asia este studiată și cutreerată actualmente de
18 misiuni sciințifice, comerciale și archiologice, în capul cărora se află
Francesi, G-ermani, Ruși, Englesi etc. Dintre aceștia menționăm pe Dl
și D-na Littledale, cari au explorat Thibetul și o parte din China; pe
Germanul Dr. Moevis, care se află de mai mult timp în Thibet și care,
spre a pute pătrunde în Lhassa, s’a convertit la religia budhistă; mai
menționăm pe tînSrul și mult călătoritul Prinț Henri dc Orleans, care
în dilele trecute a fost decorat cu legiunea de ondre pentru numerosele
și grelele sale călătorii în Asia Centrală; pe neobositul explorator rus
Vasilie lanovici Poborovsky și alții.

      în fine în Oceania sunt în curs vre-o cinci misiuni comerciale si
sciințifice.

      Cum vedem explorările și misiunile sciințifice se întind în tote păr-
țile lumii, aducând pe fie-care di nouă descoperiri geografice, de cari
în urmă se folosesce comerciul, industria; și aci nu m’am ocupat decât
de espedițiile pacinice, curat sciințifice, fără a menționa nici misiunile
religidse împrăștiate pe totă suprafața globului, nici espedițiile răsboinice,
precum și cele din Madagascar, din Abissinia, din Cuba, etc.

      Acesta este în resumat bilanțul geografic al anului espirat, atât în
ceea-ce privesce societatea nostră, cât și celelalte societăți din stră-
inătate.


      Carte de cetire pentru clasa IV gimnasială, reală și pentru școlele
superidre de fete, de Virgil Onițiu, directorul gimnasiului român din
Brașov. (Editura librăriei Nicolae I. Ciurcu. Brașov, 1895).

      Acestă carte de cetire, ca manual de învățământ, a fost aprețiată
din tote părțile cu multă căldură.

      Conținutul ei, afară de prefață, se împarte în următorele grupe:

      I. Poeme epice.

     II. Descripțiuni și narațiuni diverse.

    III. Adaus: Elemente de stilistică, note biografice și registrul notelor.

      Le vom aminti pe scurt, în același rând, valdrea și importanța.

      în prefață autorul (cu provocare la cartea sa de cetire publicată
la 1893 pentru clasa III gimnasială, aprețiată și în foia nostră din acel
an) dă cele mai nimerite indigitări metodice, privitor la tractarea poemelor
epice, descripțiuni și narațiuni, dela adevăratul nivel al pedagogiei mo-
derne. Și măduva lucrului zace în faptul, că prin modalitățile analisei. dorite
de autorul a se practisa, pe lângă cunoscințele oferite elevului se are mai
vîrtos în vedere deșteptarea și dirigerea sentimentelor pentru zidirea

139


acelui fond moral, care este pentru totdeuna isvorul cel mai sigur al
virtuților alese. Pentru aceea le datorim deplină aprobare.

      ,1. Poeme epice sunt următorele:

            1. „Grui-Sânger^ ai

            2. „Dan căpitan de plaiu“ de Vasile Alexandri;

            3. „Florea sorelui“ de Ștefan Caeovean ;

            4. „Strigoii¹¹ de Mihail Eminescu și

            5. „Meșterul Manele" după eoleețiunea de Gr. Dem. Teodorescu.

      Și fie-care dintre acestea este însoțită de note esplicative, pentru
înlesnirea cuprinderii temeinice.

      Va se clică cinci bucăți, numai cinci bucăți, și totuși o comoră
neprețuită.

      Pentru-că ele sunt ce este mai rar de acest gen în literatura ndstră.
Cele mai frumose legende române, după cum le numesc autorii lor pro-
prii. Și nu șovăim a susține, că ele stau alăturea cu productele de pri-
mul rang în acest gen din literaturile străine, atât ca concepțiune, cât
și ca formă și limbă. Pentru aceea dicem noi: nu se pote se existe
cărturar român, îngândurat de ale nemului seu, care se nu fi frământat
cu inima și sufletul seu aceste mărgăritare ale literaturei nostre. Nu se
pote, deore-ce în lipsa aceleia e absolută imposibilitate, ca nescine să
fie mișcat, să fie încântat de limba și literatura sa națională, fără de care
însușire, cel mai distins talent, remâne un renegat al nemului seu.

      Mânecând dela acestea constatăm, că dl Onițiu a făcut o fericită
alegere a materialului de învățământ mai sus înșirat. Observăm însă,
că de una avem încă să ne dăm samă.

      Postulatul primordial al pedagogiei este: a sădi în sufletul tinerei
generațiuni acele bunuri morale, cari o fac capabilă să’și țină locul cu
demnitate în largul lumei morale, în al cărei sîn este cbiemată a contri-
bui cu operele sale la munca comună culturală. De sine înțeles însă,
că pentru atingerea acestei țînte este neapărat mai întâi să cunoscă
elevul pănă și cei mai tăinuiți motori ai vieții morale, în care destinul
i-a menit și lui un loc. Adecă să cunoscă, să pricepă și să îmbrățișeze
din adânc interes lumea morală, din care face parte, să se scie ține
la nivelul de judecată al acesteia, cu un cuvânt, să’și scie da samă de
întreg cuprinsul vieții morale și intelectuale, ce domineză societatea,
în sînul căreia trăesce și muncesce.

      Iată ce are se esecute învățământul, ceea-ce ne lămuresce totodată
în ce culmineză problema învățământului.

      Se impune acum întrebarea: întrunesce manualul nostru condițiile
recerute, pentru-ca să satisfacă amintitei probleme a învățământului?— Și
avem mulțămirea a constata că da, le întrunesce perfect. Dovedile sunt
mai mult decât clare, încât motive de actualitate ne dispenseză a le mai
amănunți. De aceea amintim numai: pentru-că fie-care din poemele
cuprinse în manual, au subiectul lor adânc înrădăcinat în vieța poporu-
lui nostru, pentru-că fie-care este o concepțiune propria a lui, moștenită


10*

140


prin tradiția poporală și reoglindată prin geniii sei aleși. Drept aceea, ca
să vorbim cu scriptura: os din osul, sânge din sângele seu!! Și atunci mai
pote fi îndoială, că acesta e singurul material adecuat a servi drept
hrană sufletescă pentru tinerimea nostră? Nici odată!!

      — Iată pentru-ce am accentuat mai sus alegere fericită a materia-
lului de învățământ, ce întrunesce tote condițiile etice și estetice de-a
aduce cel mai bun serviciu educației morale-naționale, la al cărei deplin
succes mai adaugem ca condițiă: rîvna, zelul și devotamentul profeso-
rului, ca prelegător.


      II.   Descripțiuni și narațiuni sunt:

            1.  Borsecul pela 1840, de V, Alexandri;

            2.  Tunsu și Jianu, de I. Ghica;

            3   Astronomul și doftorul, de N. Gane;

            4.  Tunetul, de V. Alexandri;

            5.  Gheorge Lazar, de P. Poenariu;

            6.  Bunicul, de B. Stef. Delavrancea;

            7.  Bunica, de B. Stef. Delavrancea;

            8.  Neapoli, de I. Slavici;

            9.  Vasile Porojan, de V. Alexandri;

            10.  Nunta Zamfirei, de G. Coșbuc;

            II.  Chemarea la nuntă, de St. Fl. Marian ;

            12.  Vasile Alexandri, de A. Bârsan;

            13.  Crăciunul, de Fedor Dostoievski;

            14.  Metropolitul Șaguna, de P.

            15.  Concertul în luncă, de V. Alexandri;

            16.  Luptele cu taurii în Spania de X. ț

            17.  Podurile, de St. Fl. Marian ;

            18.  Petrea Dascălul, de N. Gane;

            19.  Iarna vine, de V. Alexandri și

            20.  Sobieski și Românii, de C. Negruzzi.

      Tote acestea bucăți de lectură, cu o singură escepțiă (Dostoievski)
sunt producte originale românesci. Aflăm dar cu plăcere, că dl Onițiu n’a simțit
nevoie să bată câmpii literaturilor străine, pentru-ca să presente tine-
rime! nostre material de învățământ, adese-ori în traducere de a doua
mână, sau cu totul schingiuită. Un lucru acesta, puțin aprețiat pănă
acum la noi de autorii manualelor de învățământ. Spre a dovedi ace-
sta aserțiune n’avem decât să ne provocăm la cea mai nouă „Carte de
cetire" apărută în 1896, pentru clasa a V gimnasială de dl Alesiu Viciu,
profesor in Blașiu. Drept ilustrația servescă următorele exemple, scdse
din acest manual, ca traduceri din limba magiară:


Cătră primăvară.


I.                                                              II.


Fiică tineră a iernii
Dragă primăvară,
Unde ești? De ce ’ntârdii
Și nn vi în țară.


Vino căci de mult te-așteptă
Cei vechi și buni amici,
Și sub ceriu tu scote iară
Frunză — iarbă — boboei!

141


                   III.

Aurora cea morbdsă,
Ce șede gălbinind;

Colo ’n vîrf după „Crăiasă¹¹
Oh! Scapă-o de chin!

                   IV.

Densa apoi va aduce
Rouă cristalină,
Vărsând lacrimi de plăcere
Că-i iar vindecată.

                    V.

Ciocârlia cea voiosă
Carea me învață
Cântări mândre și frumose
N’o uita și-o adă!


VI.

Nu uita apoi nici fldrea,

Ci te rog, o! forte,
Câte îți iartă puterea
în braț a aduce.

                    VII.

Căci și a morții grădină
S’a lărgit mai tare,
Și forte prea mulți astupă
Morți „pro libertate¹¹.

VIII.

Pe-a căror glii te rog s3 pui
Ori cât de multe flori,
Să nu fie dău chiar pustii,
Tu le ’nveselesce ’n flori.

(Trad. din Al. Petofi).


Ventul vejăe.


I.


II.


Vântul vejăesce, vremea-i cătră tomnă,
în țară mai frumosă păsărea se’ntornă...
Eu încă m’ași duce, dară ce folos,
Dacă tovarăș mi-i amorul doios.


Florile-s pierdute, tote resfirate...
Ceriurile stau de nori întunecate,—
De norii ce lacrimi pe țelină storc;
Eu încă cu jele plâng al meu noroc.


III.


                     Așa-mi dice scumpa cea de copiliță:
                     De ce-s palid, de ce nutresc suferință?
                     Inima me ddre ah, îngrozitor,
                     De ce acea fiică nu scie de-al meu dor.
                     (Coloman Tâth).

Din timpurile bătrâne.


Cu a sa viteză oste
Râkoczy a tăbărît,
Și la el cu bâta ’n mână
lat’un săcuiu a venit;
Din mustețe tot sucia
Și’n jur dînsul lin privia.
N’are spadă lângă brâu,
E voinic sufletul seu,
„Dar tu mei — Râkoczy-i dice —
Nici spadă nu ți-ai legat?
Asa vii, cum cei misei
1                  1


La pradă s’o ’ndatinat?¹¹
— „Ba mișelu-i al tău tată, —
Strigă dînsul mănios, —
Sau ved... că tu ești principe,
Deci te rog tare frumos!¹¹ —
— „Bine-i, bine ... dar n’ai armă!“
— „Pentru asta n’avea temă:
Căci multe ne va aduce
Dușmanul, ce ne-atăca,
Dela el îmi voiu lua¹¹.

(Paul Gyulai).


     Exemplele vorbesc de sine! Absolut incompatibile pentru o analisă
literară sau didactică.

     Noi însă în materiă de limbă maternă, avem o singură și hotărîtă
convingere: decât asemenea traduceri bizare, fie ele din ori-care litera-
tură, mai bine nimic!!

142


      Manualul dlui Viciu însă, vorbind numai în țese generale, mai are
o scădere, că în loc să fie instructiv, prin aceea totodată educativ, el
devine distractiv prin faptul, că presentă nu mai puțin decât 123 de piese
în prosă .și poesiă, variate și fără considerare la nexul lor intern, pelângă
ce sunt multe numai în fracțiuni trunchiate, — preste care procedură
pedagogia întemeiată de mult a trecut la ordinea dilei.

      Ce deosebire!!

      în manualul dlui Onițiu nu găsim în total decât 25 de piese și
acestea, după cum am dis, tot bucăți originale românesci de netăgădu-
ită valdre, din ori-care punct de vedere considerate. Afară de aceea
piesele sunt presentate în întregul lor cât se pote binerotundit, cu intim
nex logic, plus provâcjute tote cu adnotațiunile necesare pentru temei-
nica pricepere din partea elevului.

      Aceste calități sunt forța manualului și’l fac superior tuturor ma-
nualelor de învețământ din acest obiect, în literatura nostră didactică.
Pe lângă aceea se dovedesce înc’odată, că literatura nostră nu e atât de
sărăcăcidsă — precum ’și-o imagineză unii chiar dintre ai noștri — ca se
nu ne potă servi îndestul material acomodat și trebuințelor nostre di-
dactice, fără a recurge la ajutore străine. Cât pentru acesta convingere,
nu va risca nimeni disputa, că astădj nu ni s’ar cere imperios se o cultivăm
și s’o întărim în inima tinerimei nostre prin studiul limbei materne.

      Iată pentru-ce repetăm și aici alegere fericită a materialului de în-
vățământ și titlu de recunoscință autorului.

      III. Adaus. în acesta parte și cea din urmă a manualului, dl au-
tor adună în sistem, ca într’un mănunchin simpatic, tote notele stilistice, ale,
căror noțiuni clare s’au dat deja elevului, la ocasiuni singuratice, din
exemplele vii, ce s’au tractat la analisa pieselor. în legătură apoi cu acelea
dă regulele cuvenite despre stil și calitățile lui generale. Deci: calea inducției,
cea mai accesibilă pentru primele impresiuni, respective percepțiuni.

      La acest resultat un elev de talent pote ajunge și de sine. De-
dre-ce se scie din experință propriă, că decâte-ori terminăm cu un stu-
diu dre-care, cercăm la îndemnul propriu a sistemiza cunoscințele oferite
și a le găsi locul corespunzător în sînuf celor deja agonisite. Ce] din
urmă spirit, cu nițică putere de combinația, urmeză acesta lege psicho-
logică în gruparea fenomenelor psichice.

      întocmai s’ar întâmpla și în împrejurările date. în cașul de față
însă, avem înaintea nostră minoreni, suflete plăpânde, încredințate none
pentru educațiă. Și câtă vreme acest scop înalt se urmăresce, lucrurile
nu se pot încredința drbei întâmplări.

¹ ' Dl Onițiu a sciut’o acesta și a avut cuvânt sâ ferescă manualul
seu de o lacună atât de simțită, ceea-ce deasemenea găsim rar în lite-
ratură nostră didactică. Se se noteze însă, că așa se vine întru ajutor
elevhlui mai debil încurajau du’l, iar pe cel mai de spirit călăuzmdu’l în
palea perfecționării.

143


      în urma acestora, drept încheere, o singură dorință mai avem, după
a nostră părere de interes comun. întâi se seim, dacă și acesta a doua
carte de cetire a d-Iui Onițiu este aprobată dela locurile competente ca
manual de învățământ pentru scolele medii, — ceea-ce sub nici un titlu
nu i-se pote denega. Apoi să vedem acest manual introdus și esploatat
cu căldură la tote institutele nostre de învățământ, pentru care este
menit, și astfel, barem cu raport la limba maternă să putem realisa uni-
tatea educațiunii, spre a netedi calea — pe lângă o limbă frumdsă, mă-
duosă românescă — la unitatea în vederi, sentimente, năsuințe, etc . . .
tăria unui popor!                                                       Dr. V. B,

      Reviste: „Archiva", organul societății sciințifice și literare din Iași, sub direcțiunea
dlui A. D. Xenopol An. VII. 1896. Nr. 1 și 2 pe Ianuarie și Februarie. în cele următdre
lăsăm se urmeze întreg sumarul acestui Nr. duplu: Gr. C. Buțurenu: Neculai Beldicean,
discurs ținut la înmormântarea aceluia. A. D. Xenopol: Chestiuni pedagogice (Metoda în
predarea Istorii); N. lorga: Un călător englez în țările românești înainte de eterie. (Tra-
ducere din descrierea de călătorie a lui William Macmichael, doctor în medicină); M. C.
Suțu: Școla positivistă penală; Al. Papadopul-Calimah: Luminărică și Titinaș. (Două nume
legendare din Moldova); — Poesii de: Ana Conta-Chernbach; Samson Bodnarescu; A. C.
Cuza; Stannio; A. Vojen; Spiru V. Hasnaș și N. Muscă — Dări de samă: Latinii dela
Dunăre. Un nou istoric al românilor (Alfred Rambaud); Biblioteca internațională a Alianței
sciințifice universale. Politica comercială a României (Stroll); Chestia română și lupta ras-
selor în orient (G. Beksics) și Lecțiuni de deschidere la cursul de economie politică dela
Universitatea din București (M. Seulescu). Afară de aceste Materii în acest Nr. mai aflăm
două documente interesante, și anume: Scrisorea lui Eliade eătră Const. Negruzzi din 1844
și o scrisore a lui Mihai Băjăscu, postelnic, cătră părintele Macarie din 1689, și în urmă
Notițe bibliografice asupra publicațiunilor străine relative la români. La scrisorea lui Eliade
dl A. D. Xenopol face următorul comentai⁻, pe care nu-1 putem trece cu vederea: „Am
mănținut ortografia lui Eliade ca un exemplu de primele încercări de a scrie cu litere la-
tine. Scrisorea are însă și alt interes, anume acela de a arăta cum se proceda la începutul
mișcării nostre literare pentru susținerea revistelor. E în destul de trist să constatăm, că
după jumătate de vec de propășire și cultură revistele literare și sciințifice trebuie se se
susțină cu aceleași mijldce: liste de subscripție și stăruințile prietinilor! căci prin ele în-
săși nu ar trăi nici o di. Cel puțin acesta este experiența pe care o fac cu Revista mea,
care cu tdte aceste de sigur că nu este cea mai rea din revistele nostre¹¹. Destul de trist, —
adaugem și noi.

      — „ Convorbiri literare" București. Anul XXX. 1896. Nr. 1—3 pe Ianuarie —
Martie. Din acești trei numeri ai valorosei reviste însemnăm următorele materii: M. Dra-
gomirescu: Criticele dlui Maiorescu și Diaristîca și literatura; D. Zamfirescu: Tănase Scatiu.
(Roman, urmare și sfirșit): Ghiță Pop: Eminescu și Gottfried Keller, cu un adaus de re-
dacție: Dl Coșbuc și Mărie von Ebner Eschenbach; H. Sudermann: Magda (Heimath),
dramă în 4 acte tradusă de Virgiliu Popescu; Mamine Sibriac: Spovedania. Novelă trad.
de N. M; C. Baicoian: Privire generală asupra desvoltării dreptului public român; Ghe-
domil Myatovici: Sinaia, trad. de Svil; Grigorie Tăușan: Un nou spiritualism (fragment);
Teresia Stratilescu: Scrisori din Anglia; M. Stroescu: Constantin Pupăză (novelă) și llinca;
Al. Antemirean: Ciobanul și fata de împărat (poveste). G. Pherekyde: Notiță istorică:
Oșteanul român în timpul lui Petru cel Mare: P. P. Negulescu: Filosofiă în vieța practică;
D. N. Svilokossitsch : Notiță asupra lui Laza K. Lazarevitsch; Dr. L. K. Lazarevitsch:
La puț. Scene din vieța serbă, trad. de D. N. Svilokossitsch; Sofocles: Antigona. Tra-
gedie trad. de M. Dragomirescu; Herbert Spencer: Principiul evoluțiunii. Răspuns lordului
Salisbury, trad. de Fr. R.; Poesii de: D. Nanu, D S Demetrescu, D. Zamfirescu, Ascanio,
1. A. Scarlatescu, G. Murn; Poesii populare de: C. N. Mateescu și Rădulescu — Codin.
Pe lângă aceste fie-care număr cuprinde Cronice literare și revista publicațiunilor.

      „Familia", vechia revistă a domnului losif Vulcan, a intrat în anul XXXII al
existenței sale și a publicat în triluniul lanuare — Martie (Nr. 1—13) următorele materii:
1. Schițe biografice (cu portrete): George Dima; Torquato Tasso; loan Kalinderu;
Alex. Dumas fils, loan A. Lăpădat; loan cav. de Pușcariu. — Scrieri dramatice:
„Deputatul nostru¹¹, com. orig. în 3 acte, de Gr. Mărunțeanu; — Novele, etc: Poiana
somnorosă, legendă de W. Irving, tr. de D. T.; Balul nevestei mele, de Sora Durma; Fiica
lui Decebal, de Carmen Sylva; Dragoste fără noroc, de Sora Durma; Tomiță, de George

144


din Moldova; Pacostea norocului, de I. Vulcan; Ispita, de Constanța Hodoș; O sărutare
de Marion ; Moneda de 5 franci, trad. după I. Demolliens; Roman pe calca^ ferată, de C.
Vulcan; Fără credință, de Măriora Z. Petrescu; Ideal, de Irenee Avias; Gărgăunii D-nei
Rachitovan, de I. Vulcan; Aprdpe de fericire, de loan Ronorogj Frică de măritiș, de losif
Vulcan; Adriatica, schițe de Smara; La stradă, de Axentc Lucian Bolcaș; Călugărița, de
Carmen Sylva; O căsătorie fericită, de losif Vulcan. — Sciințifice: îngrășarea anor-
mală, de Dr. loan Poenar; o strigătură neînțelesă, de Ax Lucian Bolcaș; Despre poesie
de A. Maeedonschi; Anghina difterică deDr. Miron; Cernăuțul și suburbiile sale, de loan
V. Păscan; Nevroastenia, de A. S.— Poesiide: V. B. Muntenescu, P. O. Boeca, Emiliu
Szabo, Traian H. Pop, Eni. Părăian, Smara, I. M. Rițișoren, Elena din Ardeal, Elena P. Bota,
Ax. Lucian Bolcaș, N. Țincu, loan A. Lăpedat, Elis. M. Câmpian, I. Vulcan. — Folklorej
Descântece, văietări, dicătore, cimilituri, credințe, poesii poporale; Talmeș-balmeș, o snovă
de D. Stăncescu. — Diverse: Englczdica, schiță; Raport despre sesiunea generală a .Aca-
demiei Române; Dicționarul contimporanilor, de D. R. Rosetti; în tine diferite reviste
(sciri scurte) sub titlii: Literatură și artă, teatru și musică, biserică și școlă, etc. — Adresa
redacțiunii: Oradea-mare (Nagyvărad) strada principală, 375 A.

      Bibliografia. în triluniul I. (Ianuarie Marte) al anului 1896 au apărut dineoce de
Carpați următorele publicațiuni în limba română: Istoria. Bros te an Petru, Istoria. îm-
păratului Traian și a contimporanilor sei, tradusă după Dr H. Francke. Fasc. VI Timișora
(H. Uhrmann.) Biserica și Șcdla. 1 Protocolul con gr esulu i naț. biser. ord. al metro-
poliei Românilor gr. or. din Ungaria și Transilvania, întrunit în Sibiiu la 7/19 Maia 1895.
(Prețul 1 fl.) Sibiiu. (Tipografia archidiecesană.) — 2. Vuia luliu, Scolele rom. bănățene,
studiu istoric. Orăștie, 1896, (Minerva.) Prețul l fl. — Didactica. 1. Onițu Virgil, Carte
de cetire pentru clasa IV gimnasială, reală și pentru scolele superiore de fete. Editura li-
brăriei Nicolae I. Ciurcu. Brașov, continuare a cărții de cetire pentru clasa a III.) —
2. Dar iu loan, Gramatica limbii românesci întocmită în doue cursuri concentrice. Cursul
al ILlea. Brașov, 1896 Tipografia A. Mureșianu. — 3. Goldiș V., Istoria patriei în le
gătură cu evenimentele epocale din istoria universală pentru scolele poporale române. Ed.
cărților școlare. Brașov. 1896. — Retorica și carte de cetire pentru clasa VI gim-
nasiălă de Gr. Pletosu și I. Ghete, profesori în Xăseud, (concesionată ca manuscript prin ordi-
națiunea înaltului Ministeriu r.’ m. pentru culte și instrucțiune publică (Nr 34134 ex. 1895).
Bistrița 1896. Editura C. Csallner. Prețul 1 fl. 80 cr. — Economie. 1. B ro te Dr. A., însoțirile
decreditîmpreunate cu însoțiri de consum, de venzare, de vierii, de lăptarii etc. și instrucțiunile
trebuincidse. îndreptare practică pentru înființarea și conducerea de astfel de însoțiri de F. W.
Raiffeisen Ed. V. Traducere autorisată. Sibiiu, „Institutul tipografic", 1895. — 2. Petra-
Petreseu N., Compas românesc pe 1895. Brașov. — 3 M a ier Dr. George, România agri-
colă. Studiu economic cu motto: Sărac în țeră săracă. Tipografia A. Mureșianu, Brașov,
1895. — 4. Georgescu loan, Povestiri economice. Tipografia A. Mureșianu Brașov, 1895. —
5. îndreptariu în causa dărilor directe de stat pre partea oficiilor parochiale gr.-cat.
din archidiecesa de Alba-Iulia și Făgăraș. Blașiu. Tipografia seminariuluî gr.-cat. 1896.
6. Barbulescu Em., Instrucțiune în afacerea dărilor de beutură, de consum și vendare
pentru vin, bere, carne, zăhar și spirituose Traducere. — 7. Raportul camerei de co-
merciu și industrie din Brașov pe anul 1894. Brașov, — Folklore. 1. I. Pop Reteganul
Povești din popor, premiate și publicate de Asociațiunea transilvană Sibiiu, 1895 — 2. Că-
tana, George, Poveștile Bănatului, culese din gura poporului bănățan. Tom.III. Gherla.
Tipografia „Aurora" A. Todoran. — Jurisprudența. Nil van N., Călăuză în dreptul cam-
bial. Brașov, Tipografia A. Mureșianu. 1896. — Musică. Sequens Ant., Elemente de te-
oria musicei. Caransebeș. Tipografia diecesană, 1896 — Diverse. 1. Bog dan -D n i că, G.,
Partea mea în „Crisa Tribunei"' Orăștie, „Minerva¹¹ institut tipografic pe aeții, 1896. —
2. Slavici loan, Tribuna și Tribuniștii. Orăștie, Minerva, 1896. Editura autorului.




    ECONOMIE.

    însoțirile de credit, împreunate cu însoțirile de consum, de vewlare,
de vierii, de lăptării, etc. de F. W. Raiffeisen, traducere autorisată, de
Dr. A. Brote.

    într’un număr premergător al „Transilvaniei" am promis, că vom
reveni mai pe larg asupra acestei publicațiuni.

    Materialul ce-1 tracteză în mare parte ne este cunoscut din tristele
experiențe, făcute în acestă direcțiune.

145


      E vorba de reuniunile sistem Raiffeisen, adecă de însoțiri ou ga-
rantă solidară.

      înainte de tote trebue se fim în clar, că ore este acum timpul po-
trivit de a păși pe acest teren și bre pregătit este pământul, care să
pbtă da nutrementul necesar acestei plante exotice.

      Pentru a pute răspunde la acestă întrebare, spre orientare vom
expune în câte-va cuvinte principiile, pe cari se baseză aceste însoțiri.

      însoțirile Raiffeisen în privința organisării și a administrării se ca-
racteriseză prin următorele însușiri:

      1.       Sunt menite numai pentru proprietarii mici și au de scop a-i
ajuta pe aceștia prin împrumuturi ef'tine, cu un cuvânt a-i provede cu
întreg capitalul, ce se recere pentru economiile lor singuratice. Ele
(însoțirile) împrumută pe timp mai lung, de regulă fixat de mai nainte,
își reservă însă dreptul de a abclice împrumuturile în cașuri de lipsă.

      2.       Capitalul necesar îl procură prin împrumuturi, de regulă pe
termine scurte, și prin cotisațiunile (părțile fundamentale) ale membrilor.

      Nici un membru nu pdte subscrie mai mult de cât o parte funda-
mentală, în schimb garanteză cu întrega sa avere privată pentru tote
afacerile însoțirii.

      Cvotele de regulă sunt mici.

      3.       Cercul activității unei însoțiri e restrins și în cele mai multe ca-
șuri nu se estinde peste marginile unei comune, și membrii încă numai
din acel cerc se primesc.

      4.       Câștigul curat în mare parte încurge tot în fondul de reservă,
pănă când acesta a ajuns o cifră anumită, carea e de ajuns pentru a
pute opera cu el mai departe. După-ce fondul de reservă, care este
avere comună, a ajuns cifra maximală, profitul curat se mai pdte între-
buința și pentru scopuri comune culturale și de binefacere.

      5.       Desființarea astorfel de însoțiri pdte urma numai atunci, când
nici 2 membrii nu mai doresc susținerea însoțirii.

      6.       însoțirile acestea nu plătesc, cu escepțiunea purtătorului regi-
strelor (cassarului), nici un fel de remunerațiune.

      7.       Prin înființarea de subreuniuni se nisuesc să promoveze starea
materială a membrilor.

      8.       Scopul acestor reuniuni se pdte ajunge mai ușor, dacă acelea
capătă ajutor dela vr’un institut de bani mai mare.

      După cum se vede din acestă mică descriere a însoțirilor Raiffeisen,
acelea au un scop sublim, human și nu e scopul nostru de a combate
principiul însoțirilor de acest fel, din contră recundscem folosul enorm
material și moral, ce’l aduc aceste însoțiri, dacă sunt conduse bine și
între membrii lor esistă deplină armonie.

      Nu hesităm însă a afirma, că timpul și terenul, în care doresce tra-
ducătorul opului mai sus amintit să începem cu înființarea acestor înso-
țiri, este acum forte nepotrivit.

      Cine cundsce. referințele țărănimei nostre precum și modul ei de
cugetare și gradul de cultură, pe care se află, de sigur ne va da drept.

      Progrese pot face aceste reuniuni acolo, unde poporațiunea a ajuns
nn grad înalt de cultură și unde legile favoriseză înființarea de reuniuni,
însoțirile Raiffeisen nn pot prospera, dacă nu sunt conduse de organe,

146


cari înțeleg modul cum trebue administrate, ceea ce de altfel recundsce
chiar și autorul (vecii pag. 120). O progresare a însoțirilor încă nu se
pote închipui fără ca însoțirile să fie în legătură unele cu altele, formând
o reuniune sau o cassă de împrumuturi comună, de 6re-ce în urma ca-
pitalului nesuficient sunt avisate se iee bani împrumut pentru ea să
potă lucra cu succes.

      înființarea unei casse de împrumut centrale, la care numai însoțirile
pot fi acționari, la noi Românii ar fi împreunată cu forte multe greutăți
mai ales, că se presupune ca esistent un număr însemnat de însoțiri.

      Cel mai greu lucru este acuirarea de persone, cari sciu conduce cu
succes o astfel de însoțire.

      Seim cu toții, că în comunele locuite de Români inteligența se
compune în mare parte din preoți și învățători și admițând că aceștia
ar pute conduce o astfel de însoțire, unde vom afla organele de con-
trolă, cari să pricepă o controlare rațională?

      Contabilitatea, ce s’a pus de basă la aceste însoțiri, este atât de
complicată, încât un om laic nu o pote pricepe cu înlesnire, ba putem
afirma, că mai iute ar înțelege contabilitatea duplă italiană, carea nu are
atâtea coldne, decât acestă contabilitate. Și în fine omul laic este mai
ușor expus să greșescă vr’o colonă dintre cele multe și confusia e gata.

      Nimic nu e mai greu, decât a începe un lucru înainte de a-i fi
pregătit terenul. Poporul nostru ar trebui întâiu crescut pentru spiritul
de însoțiri și apoi să se formeze însoțirile.

      Dar cu esperiența din trecut și din present putem dovedi cât de
puțin prospect de reușită au aceste însoțiri acum la noi.

      Nu mult după înființarea Institutului „Albina“ fundatorii fiind con-
vinși despre scopul human, ce-1 urmăresc însoțirile Raiffeisen, au înființat
o mulțime de însoțiri de sistemul acesta, cari deși au avut ca conducă-
tori omeni inteligenți (advocați, preoți etc.) totuși nu au putut progresa
și în fine „Albina“ s’a convins, că nu e terenul încă bun de a înființa
astfel de însoțiri, și ca să scape membrii acestora de ruina totală, căci
însoțirile erau cu garanță solidară, a acoperit din al său diferințele, lă-
sând să se piardă numai o parte din cuote. Cât de neconscii erau mem-
brii acestor însoțiri despre enorma responsabilitate, ce au luat prin ga-
ranța solidară asupra lor, dovedesce și împrejurarea, că după desființa-
rea însoțirilor mulți veniau cu libelele de cuote să și le achite, căci ei con-
siderau cuotele de depuneri, și se indignau dacă aflau, că cuotele s’au nuli-
ficat. Nu folosea nici o capacitare, omenii habar n’aveau de garanța solidară.

      „Albina“ și astădi are în statute §-ul referitor la însoțiri însă nu
îl pune în aplicare fiind convinsă că ar pute păți, ca întâia oră.

      îmi va dice însă dl traducător, că acestea tote s’au întâmplat îna-
inte cu mulți ani și că de atunci încoce noi am progresat. Da, am pro-
gresat, însă nu am ajuns încă acel grad de cultură, care se recere ca
aceste însoțiri să potă exista. Dovada cea mai bună, că o însoțire de
acest soiu, înființată într’o comună aprope de Sibiiu, pote chiar de omeni
pricepători în ale însoțirilor, a escomptat un cambiu la o bancă mare
și așa a fost contabilitatea lor de bună, (sistem Raiîfeisen) încât au
trecut cu vederea scadența cambiului. Cambiul s’a protestat și împro-
cesuat și numai prin judecătorie și-a adus însoțirea aminte de existența
acestui cambiu. Ce folos poți trage din astfel de împrumuturi, la cari
pe lângă interese mai solvesci și spese procesuale, ori cine pote vede.

147


      Țerănimea nostră are lipsă de bani eftini și însoțirile, cum sunt
împrejurările de adi, cu greu pot să dee banii mai eftini de cum se dau
dela bănci, căci ele sunt silite să împrumute.

      La conlocuitorii Sași încă s’au înființat o mulțime de însoțiri Raiff-
eisen și cu tote că au la spate un puternic institut de bani și sunt
conduse relativ mai bine de cum s’ar pute conduce la noi (dedrece Sași
sunt în clar cu principiul de solidaritate.) totuși cu puține escepțiuni
nu prpspereză spre mulțumirea lor.

      In capitala ndstră s’a format o societate mare, care are de scop să
înființeze astfel de însoțiri în tote comunele rurale, cari însă nu vor fi
însoțiri conduse numai de inteligența dela sate, ci conducerea în mare
parte se va face prin societatea centrală din capitală.

      Dacă terenul pentru înființarea de însoțiri Raiffeisen va fi bine
cultivat și vom pute forma și noi o mare societate centrală, pote că cu
încetul s’ar pute pune în lucrare un număr dre-care de însoțiri, — dar
pănă când acest teren nu e oblit, trebue să ne mulțămim și cu băncile
ndstre (societăți pe acții) bune rele cum sunt.

      Ani accentuat în numărul prim al foiei ndstre „Transilvania⁴⁴ unele
scăderi ale băncilor ndstre, cari însă tote se pot îndrepta, dacă este bună-
voință; și dacă băncile s’ar pute înțelege să formeze între sine o legă-
tură dre-care și se se pună pe un teren de lucrare mai rațional așa cred,
că nici n’am simți lipsa însoțirilor Raiffeisen.

      în fine să venim la însăși traducerea cărții :

      Eu cred că ori-ce traducere pentru cercuri mai largi trebue să fie
scrisă cât se pote de poporal, într’un stil ușor de priceput pentru ori-cine.
Cu un cuvânt era mai bine dacă se făcea o traducere mai liberă și dacă
dl traducător nu se ținea chiar așa strict de textul original.

      Din causa amintită mai sus aflăm apoi proposițiuni, cari numai
clare nu sunt. Din cele multe voiu înșira numai câte-va. La pagina 2
aflăm următorele: „Instituțiunea acesta (însoțirile) ar trebui să pătrundă
în mod reformatoric pănă la începutul răului. Acesta (care?) se pote
numi acum mai precis “.

      La pagina 3 iarăși, vorbind despre însoțirea de binefacere în Hed-
dersdorf, c|ice: „Pentru a ridica bunăstarea și a urca nivelul moral, înso-
țirea acesta a avut de scop a satisface trebuințele de bani ale membrilor,
pe lângă aceea încă a îngriji pentru crescerea de copii stricați (1!) a da
ocupațiune la locuitori și la foștii pedepsiți cu închisdre, precum și a
întocmi o bibliotecă poporală⁴⁴.

      La pagina 9 aflăm următorele: „Adunările agronomice ale acestora
(vorbesce de reuniunile mici locale) sunt cercetate de cătră țărani, care
caută înstruare și ajutor de multe ori tare bine (!!!)“.

      La pagina 16: „Precum s’a amintit deja pe fața 10 experiența a
dovedit în mod eclatant, că cercurile însoțirilor trebue, încât nu este
păgubitor pentru posibilitatea de existență, limitate cât mai mici^.

      Vorbind de mijlocele materiale la pagina 22 cjice între altele:
„Asta se ajunge prin sila care și-o impune fie-care participant la contri-
buiri regulate pentru a deveni comproprietari ai întreprinderii⁴⁴.

      La pagina 27 se dice: „Se pare deci, că e recomandabil a dispune
conlucrarea consiliului de supraveghiare la administrația în modul acesta,
întemplându-se mai multe concurse de însoțiri de credit orășenesci⁴⁴.

      Pagina 29 d. e. „Țeranului ocupat peste cli trebue iertat a între-
buința timpul liber de-a-aduce banii⁴⁴,

      Aci me opresc, ca să nu abusez de bunăvoința onoratilor cetitori.

                              —--------------- R

148


      «Albina», cea mai de frunte dintre băncile nostre, și-a ținut adu-
narea generală a XXIII, la 28 Martie a. c. De față au fost 61 acționari,
cari representau 1650 acțiuni cu 405 voturi. După deschiderea obicinuită
a adunării, s’a dat cetire raportului general al direcțiunii, din care estra-
gem următorele detaiuri despre desvoltarea afacerilor în anul espirat.


Depunerile:


       Cu finea anului 1895 erau la institut 7175 depuneri în sumă de 5115,235 fl. 46 cr.
cu 170.008 fl. 37 cr. mai mult decât în anul precedent.

       Clasificate după sumele depuse ni se presintă următorul tablou:

dela 50 cr.   pana       10 fl. la centrală 662  la filială 313 total 975  
îi   10 fl.   îî         50 ii  ii îî        899 11 îi      309 îî    1208
     50 „     îî        100 îî  ii îi        553 îî îî      201 îl 754    
     100 ..   îî        500 îi  î‘ îî       1622 îi îî      632  »    2254
     500 „    n        1000 îî  îi îî        495 îi ii      252 îl     747
r    1000 „   M      2000   îi  yi îî        406 îi îî      210 îi 616    
îî   2000 „   îi     5000   îi  ii îî        274 îi îl      133  n     407
n    5000 „   îl     10,000 îi  îî »          88 îi îî       45 îî 133    
n    10,000 „ în sus        îi  îi îî         60 îî   îi     21 îi      81

Total . 7175


Escomptul de cambii:

     ' Starea portofoiului cu finea anului 1895 era de 19472 cambii în valore de 3.316,761 fl. 21 cr.
față de anul precedent mai mult cu 283.951 fl. 66 cr.


împrumuturi hipotecare:

      împrumuturile pe hipotecă au stat la finea anului 1895 din 2550 obligațiuni în suma
de 2.041,749 fl. 08 cr. o crescere de 146,912 fl. 46 cr, față de anul precedent.

      Aceste pretensiuni sunt asigurate prin hipotecă de un areal preste tot de 95,920
jugere 1116 stângini Q în valore de fl. 7.450,520.— fiind cuprinse aici și edificiile.

Credite cambiale cu acoperire hipotecară.

      Starea cu finea anului 1895 a fost de 413 împrumuturi în suma de 588,841 fl. 50 cr.
față de anul precedent o crescere de 56.717 fl. 80 cr.

Credite de cont curent:

      Starea acestui ram a fost cu finea anului 1895 de 212.706 fl. 33 cr. mai mult cu
85.313 fl 04 cr. față de anul precedent.

împrumuturi pe efecte publice (lombard):

      Starea cu 31 Decembre 1895 a fost de 211 împrumuturi de 70,569 fl. 50 cr. față
de anul precedent mai puțin cu 389 fl. 90 cr.

Scrisuri fondare cu 5°l₀:

      Cu 31 Decembre 1895 au fost în circulațiune în valore de 1.954,000 fl. — cr. o
crescere de fl. 203,000 față cu anul precedent.

149


Mișcarea cassei:


în trate, la centrală . fl. 11.837,935 „ 16 cr. ]

     „     „ sucursală . „ 4.509,304 „ 46 „ f suma ⁱⁿtratelor ‘


fl. 16.347,239 „ 62 cr.


Esite, la centrală . . fl. 11.842,200 „ 11 cr. 1            .. ,          ,,,

  ’                v           A rao km    qo t “ '^ltclor • » 16-364,747 „ 03 cr.

   „      „ sucursala . . „ 4 522,546 „ 92 „ J              ’______________________________

Total..............................................................  fl.  32.711,986 „ 65 cr.

       Revirementul în giro-conto al bancei austro-ung. a fost în an. esp., de fl. 7.756,724 „ 71 cr.
iar revirementul prima-notei a fost de fl. 13 011,541 „ 53 cr.


       Din bilanțul general al anului 1895 resultă că:

       Suma activelor institutului este cu fl. 646,877 „ 33 cr., iar suma venitului brut cu
fl. 11 942 „ 53 cr. mai mare decât în anul premergător.


       Subtrăgend din venitul brut al anului de..........................fl.  540,600 „ 60 cr.

totalul eșirilor cu..................................................  ■  „ 416,289 „ 55 „

resultă un profit net al anului de.............................  .   . ■ „ 124,311 „ 05 cr.


cu fl. 2,643 „ 11 cr. mai mare decât în anul precedent.          •

      La acest resultat filiala din Brașov a contribuit cu fl 18,228 „ 52 cr.

      Din tabelele statistice alăturate raportului, estragem următorele cifre,
cari arată estensiunea respectabilă a operațiunilor săvîrșite de acest institut.


      Dela înființarea ei, „Albina* a acordat 422,221 de împrumuturi în
suma de fl. 114.639,909.18. Pentru scopuri de binefacere „Albina* a dat
fl. 45,179.84.


      Adunarea generală, luând spre scire raportul direcțiunii, a aprobat
bilanțul anului 1895 în tecstul următor:


Active.                                                            Pasive.


fl. cr.
Cassa în numerar................... 65,132.90

Bon în Griro - Conto si la alte

  bănci ........                     53,652.47

Cambii de bancă..................3.316,761.21

împrumuturi hipotecare . . . 2.041,749.08
Credite personale.............. 840,605 87

Credite cambiale cu acoperire

  hipotecară...................... 588,841.50

Credite de cont-curent ...         212,706.33

Avansuri pe efecte publice .        70,569.50

Credite fixe....................... 20,690.20

împrumuturi pe producte . .         32,247.85

Cassa institutului, realități dela

  gara Brașov si div. realități

  de vendare ’.................’.  205,827.66

Efecte publice................. 1232,390.40

Efectele fondului de garantă al

  scrisurilor fonciare ....        200,151.50

Efectele fondului de pensiuni

  al funcționarilor institutului     94,000.—

Mobiliar.............. 7,694.57

  după amortisare de 769.45          6,925.12

Diverse conturi debitore 7           108,216.27

9.090,467,86


fl. cr.


Capital social:

  6000 acțiuni ă fl. 100 . . .     600,000.—

Fondul de res., al acționarilor    100,000.—

Fondul special de reservă . .     182,510.08

Fondul de pensiuni al funcțio-

  narilor .......................... 94,096.87





Scrisuri fone. cu 5°/₀
  în circula țiune . 1.204,000

Scrisuri fonc. cu 5C/C
  în corone în circu-


lațiune . . . ■       750,000    1.954,000.-

Scrisuri fonciare eșite la sorți

  în circulațiune.............. 43,300.—

Cambii de bancă reeșcomptate      496,943.50

Diverse conturi creditore . .     302,721.37

Dividende neridicate ....              476.—

Interese anticipate pro 1896 .     76,873.53

Profit net .................... 124,311.05







9,090,467.86

150

Profitul net de fl. 124,311.05 s’a distribuit        în modul următor:        
a) drept dividend» acționarilor.....          . . . fl.       48,000 „ --- cr.
J>) la fondul special de reservă.....                         37,913 „17 „    
c) la fondul de pensiuni al funcționarilor institutului „     8,000 „ - „     
d) tantiema statutară a membrilor direcțiunii si corni-                       
tetului de supraveghiare și a oficialilor             • • • „ 19,675 „ 98 „   
e) pentru scopuri culturale și de binefacere  •     •     ’ r 6,558 „ 66 „    
f) amortisare din prețul casei institutului   •     •     • M 3,763 „ 24 „    
g) remunerațiuni ..........                   •     •     • n        400 „ - „
                                                    total fl. 124,311 „ 05 cr.

astfel dividenda pro 1895 se fixeză cu 16°/₀ dela capitalul social.

      Suma destinată pentru scopuri de binefacere s’a distribuit după
cum urmeză:


1.

2.

3.

4.

5.


G.


7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.


Asociațiunii transilvane pentru trebuințele scolei de fete fl.
Șcdlei element, de fete a „Reuniunii femeilor române
din Sibiiu............................................   „

Pentru masa studenților ............................... ,.

Internatului „Reuniun. femeilor române din Brașov¹¹ „
„Asociațiunii pentru spriginirea învățăceilor și so-
cialilor români din Brașov¹¹ ca taxă școlară a 4 fl.
pentru 50 de învățăcei.................................. „

Societății academice „România Jună¹¹ din Viena ca
dotațiune de ctitor pentru internat, fl. 1000 în
cinci rate, I. rată..................................... „

Societății academice „Petru Maior¹¹ din Budapesta „
Alumneului din Timișora................................. „

Fundațiunea de pâne „N. Zsiga“ în Beinș ...               „

Fondului pentru ajutorarea studenților morboși dela
gimnasiul din Brașov.................................... „

Fondului studenților miseri dela gimnasiul din Blaș      „

Fondului studenților miseri dela gimnasiul din Brad    ,,

„Reuniunii române de musică din Sibiiu¹¹ ...           ,,

„Reuniunii de agricultură din comitatul Sibiiului¹¹     „

„Reuniunii pentru înfrumusețarea orașului Sibiiu¹¹ .    „

„Reuniunii pentru înfrumsețarea orașului Brașov¹¹ .     „

„Reuniunii higienice din comitatul Sibiiului¹¹ . .      „

Gremiului comercial din Sibiiu în scopul susținerei
unui curs practic de contabilitate...................... „

La disposițiunea direcțiunii, ca ea să-i distribue în
cursul anului curent.................................... „


1000 „ — cr.

300 „ — „

3000 ,. - „

200 „     „


200 „ - ,.


200 „ - „
100 „ - ,.
100 „ - „
100 „ - „

100 „ - „
100 „ - „
100 „ - „
200 „ - „

100 „ - „
50 „ — „
50 ,, - „
50 „ - „

50 „ - „

558 „ 66 „


total fl. 6,558 „ 66 cr.


      Fondul special de reservă în urma dotațiunei susamintite urcându-se
la suma de fl. 220,423.25, adunarea generală a înființat din el un fond
special de garanță pentru scrisurile fondare, luând următorul conclus:

      „Considerând că fondul special de reservă a trecut deja preste suma
necesară la înființarea din el a fondului de garanță pentru scrisurile fon-
dare, în sensul §-lui 97 din statute, se separeză din acela fl. 200.000, cu
care se înlocuesce aceeași sumă vinculată din capitalul social drept fond
de garanță, care servesce de cauțiune pentru totalitatea detentorilor de
scrisuri fonciare ale institutului.

      Prin acesta cele 200,000 fl. din capitalul social, cari pănă astădi au
fost vinculate drept fond de garanță pentru scrisurile fonciare, se de-

151


vinculeză, remânend întreg capitalul social la destinațiunea sa normată
în §. 15 al statutelor".

*

     Afară de cele înșirute adunarea generală s’a mai ocupat cu un obiect
de înteres deosebit pentru publicul român. înțelegem „masa studenților“
înființată de „Albina" în Octombre 1895.

     în timp apropiat vom ave ocasiune a ne ocupa cu acestă insti-
tuțiune într’un articol special; și pănă atunci însă estragem din raportul
direcțiunii următorele amenunte:

     Direcțiunea „Albinei“ cu considerare la numărul cel mare al stu-
denților români dela șcdlele medii din Sibiiu, cari mai toți sunt adă-
postiți pela locuri necorespunclătore posițiunii sociale, ce sunt chiemați
se o ocupe după terminarea studiului, afară de aceea mulți din ei fiind
lipsiți și de nutrementul necesar, în ședința sa din 14 Septembre 1895
a decis, ca în amintitul local se instaleze o masă, la care 50 studenți
români dela șcdlele medii din Sibiiu, tineri, solidi și diligenți, copii de
părinți relativ săraci, să capete prând gratuit, — a înființat adecă „masa
studenților". Conducerea acestei mese a binevoit a o primi deocamdată
„Reuniunea femeilor române din Sibiiu", carea împlinesce acest serviciu
benevol cu un zel neobosit și cu un succes admirabil.

     Masa studenților s’a inaugurat cu solemnitatea cuvenită la 1/13 Oc-
tombre 1895 și funcționeză spre mulțumirea tuturor.

     Pentru întreținerea ei se recere circa fl. 3000 la an.

     Direcțiunea crede, că prin înființarea acestui așecjâment de binefa-
cere a interpretat în modul cel mai corespun4ător intențiunea §-lui 62
punct g, din statute, carele dispune ca cel puțin 2% din profitul curat
să se deie pentru scopuri de binefacere, venind prin binefacere și în
ajutorul instrucțiunii, că a umplut un gol de mult simțit și a făcut în-
ceputul, ca alți factori mai competenți se cugete serios la înființarea unui
internat de băieți pentru adăpostirea numeroșilor tineri români, cari studiază
la șcdlele medii din Sibiiu.

     Adunarea generală a luat spre scire cu aprobare acest act al di-
recțiunii, și a dat espresiune la procesul verbal mulțămitei sale cătră
Reuniunea femeilor române din Sibiiu pentru zelul și abnegațiunea, cu
care a îmbrățișat realisarea acestui act de binefacere.



    ASTRA.

(Sciri din sinul Asociațiunii).

     Dl Dr Gustav Weigand, profesor la universitatea din Lipsea, a
adresat Comitetului Asociațiunii o scrisore cu datul 10 Martie a. c, în
care mulțumesce pentru diploma de membru onorar al Asociațiunii.
Conținând acestă scrisore detaiuri de interes pentru cercuri mai largi,
lăsăm să urmeze aici întregul ei text în românesce;

152


                „Lipsea, 10 Martie 1896. Onorabilei Asociațiunea transilvană. Din
         incidentul trimiterii diplomei de onore me folosesc de ocasiune a’mi
         esprima mulțumită mea cea mai intimă pentru înalta onore, de care mi
         s’a făcut parte, și a’mi repeta promisiunea, că nu am dorință mai fer-
         binte, decât să contribuesc după debilele mele puteri la înaintarea cul-
         turii și sciinței românesci. — Cu deosebire m’arn bucurat, că revista
         D-Vdstre „Transilvania¹*, pe care ați avut bunătatea a mi-o trimite, oferă
         publicului un cuprins atât de meritos și folositor, încât trebue să-i do-
         rim lățirea cea mai mare posibilă. — Dacă cundsceți D-vostră un abitu-
         rient talentat, lipsit, care doresce se se dedice studiului filologiei mo-
         derne, Ve rog să’l îndreptați la mine, eu îi voiu da; în curs de doi ani
         locuință liberă, încălcat, luminat și dejun gratuit. — în semestrul proxim
         voiu ține un colegiu asupra „cercetărilor de dialect¹* pe terenul limbi-
         sticei române, prin ce sperez a atrage și dintre Români colaboratori
         spre ținta ce mi’am prefipt de a face scrutări pe întreg terenul lim-
         bisticei. Cu distinsă stimă devotat

Dr Gustav Weigand m. p.

                «Enciclopedia Română». Lucrările pregătitore pentru Enciclopedia
         inițiată de Asociațiune, cari au suferit o mică întârdiare din causă, că
         unii colaboratori nu au putut termina la timp registrul titlilor unor ra-
         muri sciințifice, înainteză acum cu pași mari, încât fasciclul I. va pute
         apare nesmintit încă în decursul verii. întreprinderea se bucură ne-
         întrerupt de simpatiile și sprijinul cercurilor nostre sciințifice-literare și
         numărul colaboratorilor dela publicarea listei apărute în Nr. 1 al „Tran-
         silvaniei¹* s’a înmulțit încă cu următorii Domni:

                      Augustini, Gustav, publicist, Sibiiu (Slavii).

                      Burada, Teodor T., advocat, membra cor. al Academiei române, profesor la
                         Conservator Iași. (Musică; Românii din Istria și Moravia).

                      Câmpeanu, Elie, preot, Vârviz (Stupărit, Secuime).

                      Dimitrescu, Anghel, Dir. Liceului sf. Glieorge, Bucuresci (Ist. și literatură).
                      Glodariu, Vasile, profesor, Brașov (Istorie).

                      Gallucci, Attilio, inginer, Bucuresci (Mechanică).
                      Laurian Dim. A., Bucuresci (Literatura română).
                      Moga Vasile, architect, București (arte).

                      Păun, V. D. Dir. liceului „Lazar¹, Bucuresci (Literatură, Arte frumose).
                      Popoviei, Lazar, Dr. medic balnear, Grăfenberg (Hidroterapie)
                      Pușcariu, Valeriu, inginer de mine, Govora (montanistică).

                      Pop Reteganul, 1, înv. pens., Reteag (Literat, popor.)
                      Radulescu, Const. Dr. medic, Bucuresci (Medicina).
                      Radu, lacob, Dr. preot Șermaș, (Teologie).

                      Saghin, Ștefan, Dr. predicator la catedrală, Cernăuți (Bis. ort. în Bucovina).
                      Speranția, Th. D. M. cor. al Acad. rom. Bucuresci (Literat.)

                      Șpan Petru, Dr. profesor, Sibiiu (Ist. Bis.)
                      Stoica Simeon, medic, Bran (Medicină).
                      Szabo, Gavril, preot, Bikszâd (Țara Oașului).
                      Tarnavschi, T. Dr. supl. la facult. teol. Cernăuți (Bis. ort. în Bucovina).
                      Vajda-Voevod, loan, Viena (Drept internațional).

                Dedre-ce numărul exemplarelor, în care se va tipări Enciclopedia,
         se va fixa în proporțiune cu abonamentele intrate, invităm pe toți aceia
         cari doresc să acuire acestă publicațiune, să trimită comandele cât mai
         îngrabă la biroul Asociațiunii, ori Ja editorul W. Krafft în Sibiiu. Este
         de dorit, ca să se facă încă de acum un număr cât mai mare de abonamente,
         pentru-că suma destinată pentru ilustrațiuni cresce în proporțiune cu abona-
         mentele asigurate și astfel publicațiunea va fi cu atât mai bogat ilustrată,
         cu cât mai multe abonamente vor întră înainte de a începe cu tipărirea.