Apare la 15 a fiă-cărei luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI .CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Xrulu 3.sibiiu, 15 martiu 1895. Anulă XXVI. FONDAȚIUNEA GEORGIU FILIPU. Tote foile nostre aă adusă în dilele acestea scirea, că răposatulă advocată din Tășnadu Georgiă Filipu a lăsată prin testamente Asociațiunei transilvane pentru literatura ro- mână și cultura poporului română o fundațiune pe numele seă spre scopuri culturale și filantropice în sumă de 20,000 fi.; și testamentulă constată pe deplină acestă faptă. Privită chiară și numai din punctă de vedere materiale, acestă jertfă din partea unul fiiă ală națiunel nostre este forte considerabilă, și nu va lipsi a produce bucuriă în ini- mile tuturoră, cari conlucra la progresarea și înflorirea po- porului nostru. Dar nobila fundațiune cresce și mai multă în ochii no- ștri, ddcă aprețiămă valdrea ei morală,. Ună bună fiiă ală poporului seă, așezată de sdrte la una din marginile estreme ale teritoriului locuită de români, precum în vieța sa a fostă ună căldurosă apărătoriă ală intereseloră poporului seă, și se simția la bine și la răă una cu dânsulă, așa și la eșirea sa din vieță voiesce a perena iubirea sa pentru dânsulă pe terenulă celă largă ală sciințel și culturel, pe care cu toții, fără deosebire de confesiune, de partidă politică și alte împregiurări, cari adese-ori ne separeză în viâță, ne întâlnimă cu frățescă armonie și iubire. Căci ori-cari ar fi vederile nostre pe alte terene ale vie- țel practice, aici pe terenulă culturel, ca într’o împărățiă 5 66 mesiană, convenimă cu toții, ne comunicăm părerile și con- vingerile nostre și căutămă mijlocele cele mai bune, a pro- mova cultura poporului nostru; întru acesta una suntem și una trebue să fim cu toții, a conlucra din tăte puterile nostre, ca se facemă poporului nostru accesibilă calea progresului seu, se adunămă ăsele cele risipite și se le facemă ună corpă plină de viăță, de vigore și vii speranțe în venitoriă. Nu privimă încă în totă estensiunea testamentulă bi- nemeritatului donatoră, nici nu putem prognostica atitudinea, ce va lua Comitetulă Asociațiunei față cu însemnatulu dară, ce se face acesteia; dar nici împregiurarea, că testatorulă ar ave în vedere ună venitoriu îndepărtată de 100 ani seă dără și mai mulți, pentru punerea în lucrare a fundațiunei sale, nu slăbesce convingerea nostră despre căldurosa lui bunăvoință și nobila intențiune, ce a avută la oferirea acestui dară. Ba precum în trecută în testamentulă Ioană Olteanil și altele de acestă felă, așa și în spiritulă acestui testamentă vedemă ună momentă de îmbărbătare și încuragiare spre nobilele ținte ale Asociațiunei. Considerândă tote acestea, salutămă cu bucuriă fundați- unea Georgie Filipă, însoțindă cu pietate memoria bravului bărbată, și privim cu vesele speranțe în venitoriulă Asociați- unei transilvane, carea multă bine a revărsată asupra popo- rului nostru și mult are se reverse încă în venitoriă, decă puterile ei se voru întări prin asemenea nobile succurse din partea membriloră săi. Da, cu bucuriă dăm espresie și cu acăstă ocasiune convingerel nostre, că Asociațiunea transilvană pe lângă astfelă de căliți părtinitori și sprijinitori este chiă- mată a realisa înaltele ideale, ce aă condusă pre fundatorii ei, și totă mai multă se apropiă timpulă, ca ea se p6tă areta lumei fructele binecuvântate ale activității sale. Ear nobilului fundatoră GeorgiU Filipfi fiă-i țărâna ușără și memoria binecuvântată! 67 ADUNAREA GENERALĂ A SOCIETĂȚII PENTRU LITERA- TURA ȘI CULTURA ROMÂNĂ’îN BUCOVINA. Acdstă societate culturală, soră cu Așociațiunea transil- vană, a ținută adunarea s’a generală la 10 Februariă n. a. c. Din raportulfi generală ală comitetului cătră adunarea generală comunicămă, după „Gazeta Bocovinei", următdrele: Comitetulă ei constă de presentă din următorii dd.: Br. Eudocsiă Hurmuzachi, președinte; archimandritulă V. V. de Repta, vice-președinte; Dr. Ștefană Saghin, se- cretariă; Dr. Emiliană Voințe hi, cassară; Dionisiă Simiono- vicl, bibliotecariă; Ilie Luța, administratoră; Nicolaă Irimi- evicl, economă și Calistrată Coca, controloră; apoi Vasilie Calancea, Grigoriă Halipu, Dimitrie Isopescu, Constantină Morariu, Dr. Demetrră Onciu, Atanasiă Pridie. Constantin Popovicl și Constantină Stefanovicl. Dintre membrii săi a perdută Societatea în decursulă anului pe d. d. Constantin cav. de RLârza, protopresbiteră • Demetriă Sete schi, Dr. Ioană I. Diaconovicl și Emiliană Cozubu, cărora societatea le arată ultima onore. Numărulă membriloru ordinari a sporită forte puțină și este la finea anului 1894. de 4 membri onorari, 21 fundatori, 87 ordinari și 4 activi. D. G. cav. de Popovicl, mare pro- prietariă în Stroesci, în considerarea distinseloră sale merite pentru cultură poporului română din Bucovina, a fostă alesă membru onorariă ală Societății. Acela a făcută o fundațiune de 10,000 fl., din care se se dee anuală câte 10 stipendii ă 50 fl. la elevi și eleve dela diferite scdle din țeră. Dar în urma evenimenteloră iutermedie, cu deosebire în urma memorabilei fundațiunl a fericitului protopresbiteră Vasilie Cocârlâ, cu învoirea ultimei adunări generale, a transpusă acestă fundațiune, pe lângă tote formele legale, în administrarea societății „Dâm- neloru române din Bucovina^, și așa acestă societate cu începutulă anului școlară curentă a și deschisă în Cernăuți multă doritulă internata pentru fetițe. 5* 68 Mențiune onorifică se face în acestu raportă și reposa- tulul consiliarii de tribunală' din' Suceava Emiliană CozubH, care întrăgă averea sa o lăsă Societății de cultură pentru înființarea și susținerea unei scote de musică românescă. Din incidentulii iubileuluî de 50 aî preoției sale a Arhie- piscopului și Metropolitulul Silvestru Morariu - Andrievicl, credincioșii săi făcuseră o colectă de 1477 fl. 69 cr., și cu învoirea veneratului iubilariă aceea a fostă destinată pentru sti- pendii pe sema copileloră sărmane de religiunea gr. or., cari studieză cu succesă bunii și se cualifică pentru statuii! învă- țătorescă. De asemenea s’a creatii din incidentulii Jubileului de ' 40 ani ală domnirel Maiestății Sale Francisc losif I. o fun- dațiune de stipendii; în fine aii mal intrată la cassa Societății 200 fl. din vistieria țărei, colecte și felurite daruri. In cele 19 ședințe de preste anii ale comitetului s’aă ■ distribuitii stipendii din fundațiunile : D. Sereteanu, Pumnulu, Contele Emanuilii Logotheti, Alecsandru de Popovicl^ Elena de Popovicl, precum și unii stipendii! de 60 fl. unul învăță- ceii! de lăcătăriă. Biblioteca Societății a sporitii în anulă acesta prin di- ferite donațiunl, și cu încheerea anului 1894. numără 2462 opuri în 3633 volume și 34 broșuri. Averea Societății a fostă la finea anului de 9030 fl. 32 cr. și 1000 galbinl; ear deosebită se află sub administra- rea Societății de cultură: Fundațiunea Pumnuleană, 13,583 fl. 56 cr. „ Agnes de Popovicl, 2556 fl. 58 cr. „ contelui Emanuilii Logotheti 2513 fl. 36 cr. „ Alesandru de Popovicl 1281 fl. 79 cr. „ Dimitrie Sereteanu 2856 fl. 59 cr. „ Elena Sereteanu 1396 fl. 47 cr. „ Francisc losif 258 fl. 64 cr „ Metropolitulul Silvestru 1533 fl. 25 cr. 69- Fundațiunea Elena de Popovicl 100 fl. „ Dimitrie Seleschi 1100 fl. 37 cr. Preliminariulă Societății pentru anulă 1895 are la ve- nite și la spese suma de 1600 fl. B. DESPRE ÎMBRĂȚIȘAREA MESERIILORU ȘI A COMERCIULUÎ. La adunarea generală a despărțământului Orăștiel, ținuță în Vinerea, s’a cetită unu discursă cătră poporă „Despre însemnătatea meseriilor^ și neguțătoriiloră“ de dlă Ioană Moța. Adunarea generală, împreună cu celelalte acte aparținătore, a înaintattî la comitetulă centrală și discursulă acesta, care ca o bună învățătură pentru poporulă nostru cu plăcere îlă pu- blicămă aici, cu atâtă mai vârtosă, căci prin îmmulțirea agenturiloră comunale sperămă că și organulă Asociațiunel în viitoriă va fla intrare și la poporulă săteană ; și organulă acesta, precum în trecută, așa și mai multă încă în viitoriă, se va sili a ține contă de-cultură pe tăte terenele viețel năstre publice. — Discursul* în cestiune este celă următoriă: „Onorată adunare generală 1 Este o datorință a năStră a tuturoră, a țină sămă de aceea ce lumea în (Jilele nostre face. Ear ținândă semă de acăsta, va trebui negreșită să vedem, că lumea în filele năstre cu pași nespusă de repezi înainteză cătră scopulă celă mai înaltă ală vieții omenescl: cătră desăvîrșire! ' ■ Noi să nu ne lăsăm mal pe josă. Se facemă și noi ce face lumea. Să ne silimă și noi a ține pas cu ea, ear întru cât vom fi rămasă înapoi, îndoită străduință se ne dăm ca să o ajungemă. Dar „lumea' ca atare cu sporulă el nu avem unde o vedâ. Pentru a pute vedă înaintarea „lumel“, trebue să ne aruncăm privirile asupra vieții și lucrărel deosebiteloră po- pore, ce o alcătuescă. Ear de vom face acăsta, multe și felurite icone ni se voră înfățișa vederel: înălțătăre de sufletă unele, întristătore altele, după cum vă fi poporulă, asupra 70 . căruia ne vom opri privirea, și după cum e punctulă de ve- dere, din care îlă vom privi. Va fi înălțătorii pentru mine, când voiă privi la unii poporă mare ca de esemplu celă franceză, englezjă ori germană, și voiă vedâ cât de susă și-a ridicată elă, culti- vându-le, tote ramurile de lucrare ale vieții, cât de aprope de desăvîrșire și înlesnite sunt la elă tote: lucrarea pământului, meseriile, negoțulă, apoi artele și sciințele, — scurtă : cât s’a urcat elă pe scara culturei și a bunei stări, și ca atare cât de multă a lucrată elă și la înălțarea nâmului omenescă preste totă. Va fi însă întristătorii^ când în asemănare cu unulă din acestea voiă privi pre ună poporă mică, rămasă cu sute ori cu mii de ani înapoia aceluia în tote privințele: fără price- pere la neguțătorie, la meserii, la însăși lucrarea pământului; înapoiată și ca cultură și ca bunăstare. întrebarea, care la acestu locă ni-se nasce de siue, și care ne privesce pe noi mai deaprope, este: oă ore poporulă nostru româneștii în care din aceste doue părți ar căde când ar fi să-lă aședî, între cele cu cultură înaltă și înaltă bună- stare, seă între cele rămase mai multă ori mai puțină înapoi ? Dâcă rtiilii i-am voi, i-am spune acestui poporă, că între cele dintâi se numeră elu, că n’are să se mai îngrijescă de nimic, căci mai pe susă ca elă altulă nu este: — dar fiindcă adevăratulă bine i-lă dorimă, pe lângă tote că ne sfașiă inima acestă adevără, trebue să-i dăm răspunsulă celă dreptă și neîncungiurată, că adecă este dintre cele cât de bine rămase înapoi, și ca cultură și ca bunăstare!... în fața acestui tristă adevără, celu dintâiu și celă mai mare gândă ală nostru e și trebue să fiă, a-I spune tote mijldcele, a-i descoperi] tote căile, pe cari umblândă și cu cari ajutându-se, să se pdtă și elă înălța cu vremea acolo, unde altele s’aă înălțată. 71 Ear la acestă punctă ală deslegării întrebatei, socotința cea drăptă ne spune, că: Ori-ce popora care doresce a se aventa la unii gradu mal înaltu de cultură, înainte de tote trebue se îngrijescă ca să ajungă la bunăstare. Bunăstarea este întărirea pu- teriloru Iul. Și ajunsa la bunăstare, ușorii îl va fi să urce apoi repede și pe scara culturei în susîi. „Prin bu- năstare la cultură!'' Noi însă suntem încă departe și de una și de alta. „Asociațiunea transilvană*, ca una ce la întemeiarea sa și-a pusă de scopă ală ființei și lucrărei sale „cultura* poporului română, datorință mare are, și cu sîrguință și lu- crăză într’acolo, ca se ducă cât se pote mai repede pe acestă iubită poporă spre nobilulă scopă, — dar în lucrarea sa de multe ori a trebuită să se isbescă durerosă de adevărulă, că fără a înainta mai întâiă bunăstarea poporului, numai prea. de totă cu greă merge lucrarea răspândirel de „cultură^¹. De aceea și scopulă acestei cetiri este, a scote după putință la ivelă și a-lă pune în adevărata lui lumină pe unulă dintre mijlocele, de care întrebuințare mai bună făcândă, am lua ună puternică avântă în mersulă spre întâia stație ma,re a drumului de care vorbimă, că ar avă să-lă facă încă iubitulă nostru neamu, — spre bunăstarea lui! Sunt mai multe căile, ce duc la bunăstare. Cele mai însemnate sunt: cultivarea pământului, dăcă ea se face cu destulă pricepere, de buuă-semă cu mai multă de cum noi o facem; economia cu vite, iarăși decă mai în- țelepțesce se face, — apoi meseriile și negoțului Cu cultivarea pământului și cu economia de vite se cuprinde și poporulă nostru, așa cum se pricepe, — dar cu meseriile ori cu negoțula, deși sunt unele din cele mai răs- plătită re isvore de câștigă, — ela nu se cuprinde aprdpe de local 72 Meseriile și negoțulă aă fost și sunt din partea ndstră, a româniloră ardeleni și ungureni, fdrte ne-prețuite, forte ne-băgate în sâmă. Și când te pul să socoțl de ce ore? mal că nu poți să-I dai de răspunsă! Ne-am deprinsă par-că a crede, că noi nu suntem chiămați Ia vieță pentru altceva, decât pentru a câștiga la bani grei, spre a-I trece mereu în mâna meseriașiloră și neguțătoriloră străini, dela cari ne cumpărămă tdțe de câte avem lipsă: vestminte și încălțăminte pentru noi, fiii și servitorii noștri, plug, grapă, rote, căruțe, mobile de casă, totă, totă! Ca și cum noi nu am fi având nici priceperea, nici destoinicia de a lucra deosebitele meserii și de a purta deosebitele feluri de negoțft, prin ce am face să trăcă banulă din mânile ndstre în ale frațiloră noștri, și nu totă în ale străinului. Privită mai de aprope acestă lucru, elă este unu slabă și rușinosă atestată, ce ni-lă dăm noi înșine noue, în fața lumei, privitoră la destoinicia și dibăcia ndstră! Noi cu multă sfiălă, cu dre-care evlaviă, privimă Ia stră- inulă cu cefa grasă și fața rumenă, în bolta ori șatră căruia întrămă, cum stă după tărabă și adună bănuții, și îi pismu- imă vieța lui cinstită și mal tignită ca a nostră cea plugă- râscă; dar nici mie, nici d-tale, plugară română, și nici celui de ală treilea, nu ne trece prin minte, că decă eă nu m’am străduită ori nu am putută să ajungă să am și eă o vieță ca acela: să cercă să pregătescă pe fiiulă meă pentru dânsa, ca se me potă bucura vădându-lă măcar pe elă acolo, unde mie nu mi-a fostă dată să ajungă: la câștigare și mai spor- nică și mal ușdră de avere, apoi la cinste și la tignă mai mare în viăță! Cine nu vede că este forte greșită acăstă ținută a no- stră în acestă punctă, și spre cea mal mare pagubă a ndstră și a nămului nostru întregă? Noi nu prețuimă meseriile întru nimic. Măcară vedem cu toții, că meseriașiloră harnici cât de bine le merge și în- 73 ce cinste sunt țiiiuțl, și măcar că vedem, că fără meăeriași și fără neguțători, nici noi nu am pute fi! Noi ne mulțumimă, seă mal bine t^isfi. ne mărginimii numai la lucrarea pământului, și de aci încolo mal departe nu ne mai întindem. Hotărîtă că este frumosă și vrednică de totă cinstea și vieța unul economii harnică și pricepută, — dar în asemănare cu lucrarea pământului, însemnătatea meseriiloră este și ea mare. Eată de ce: Vieța meseriașului este, în asemănare, și mai ușoră, și mai ferită de atâtea mari griji, și mai încununată cu cinste, cu prețuire din partea lumeț, și mal curendu risplătitore a muncii; în totă privința mal ticnită și lesniciosă! Se o dovedimă acâsta. Ea este mai ușâră, — pentru-că nu totdeuna cere o atât de crâncenă și istovită re încordare a puteriloră trupeșei, a brațeloră, ca și lucrarea pământului. Neguțătorulă (de orl-ce felu), pantofarulă, croitorulă, cojocarulă, pălărierulă, tipogra- fulă, bărbierulă, rotarulă și pelarulă chiar, nici unulă nu-șl muncesce așa de greă, și prin urmare nu-șl slăbesce atâtă de multă trupulu seă, ca și economulă ținândă de cdrnele plugului, săpândă, cosindă, încârcândă carulă, clădindă clă- ile etc. Dar e vieța meseriașului și neguțătorului mai ușoră și pentru altceva: Meseriașulu își pote începe meseria lui cu ună capitală multă mai mic decât își pote începe unu economă. Ună tineră pregătită pentru o măiestrie, pote în- cepe să lucreze pe sâma sa chiară cu ună capitală de 100—200 fl. și se o ducă înainte și pote se ajungă cu vremea la frumosă bu- năstare. Neguțătorulă de asemenea, pentru-că se află acum firme (tovărășii) mari neguțătorești, care îți umplu prăvălia 14 (bolta) cu mărfii, și ai numai să manipulezi cinstitft și sfe le răsplătesc! pe rendii, și poți da înainte, cu spᵣigiOulii lorîî, încependu aprope din nimica. Dar pdte cu aceeași sumă face ceva ună economii? Nu! Nici pentru a-și cumpăra pă- mentft nu-I va fi de ajunsfi, nici pentru vite, nicț pentru ce- lelalte multe, de care are lipsă la economia sa de sine stătă- tdre. Unul tinărfi săracii dar, mai ușorii îi este a se face măestru și chiaru neguțătorii, decât economii. Și ₑ mai ușora viăța unui măestru ori neguțătorii și pentru aceea, că pdte lucra ori când mereu sub coperișulii casei sale: ₙici vara în căldură prea mare, arsă de ferbințăla sorelui, nici iarna în gerft, zgriburindu și primejduindu-și adesea sănătatea. Este mai curendib risplătitore a muncit, ațâță meseria cât și neguțătoria, întru cât meseriașul^, fiă elp ori-care, și neguțătorul!! își pdte desface marfa sa ori când Spᵣₑ vemjare, fără se fiă silită a aștepta tot anumite părți ale anului. Bietulii țeranîi muncesce trei părți din ană, și ₐbia în una, numai tomna, se pdte și elu bucura de roda muncii sale. Ear ce e mal triștii e, că în cele trei părți ₐțₑ anului, e silită a face mereu la datorii pentru deplinirea muncei, ear când tdmna „harnică și darnică" îi dă și lui rd₍|ₐ. ᵥină cre- ditorii și esecutorii, și pănă e încă caldă i-o iap și i-o cară tdtă, și-lă lasă iar cu casa și cu masa gdlă!... Meseriașului bunii și harnicii nu i se întâmplă acesta. Elu lucrdză adi, și a