Apare La 15 a fiă-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI .CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Nrulu 2. SIBIIU, 15 februariet 1895. Anulă XXVI. APELtJ. Crescere și cultură! Aceste doue ținte mari le-a urmărită dela înființarea sa și pănă în (Jilele nostre Asociațiunea transilvană pentru li- teratura română și cultura poporului română, acfistă vechiă și cea mai de frunte Asociațiune culturală a româniloril de dincdce de Carpați. Vătjăndă terminată și asigurată prima sa creațiune mare: Scâla de jetițc cu internatii, menită pentru a da generații- lortt viitdre crescttore demne de numele poporului românîî, — Asociațiunea transilvană a luată inițiativa pentru o nouă lu- crare, prin care să se apropie cu unii pasă însemnată de cealaltă țintă- mare ce urmăresce, de lățirea culturei în sinulă poporului nostru. Popularisarea sciințeloru și arteloră și lățirea cunoscin- țeloră folositdre sunt cele mal eficace mijlăce pentru pro- movarea progresului culturală ală unui poporă. Poporulă românu însă în cea mai mare parte este li- psită de acel factori, cari la alte popore aă contribuită și contribue neîntreruptă la înaintarea loră în cultură. Nu avem orașe, cari prin institutele și societățile loră culturale și soci- ale, prin coatingerea continuă a inteligenței, sunt totă atâtea 3 34 centre culturale, adevărate foculare pentru popularisarea sci- ințeloră și arteloră și pentru lățirea cunoscințeloră folosităre. Nu avem apoi, mal aleșii pe terenulă sciințeloră naturale, o literatură poporală bună și eftină, din care cea mai conside- rabilă parte a inteliginței ndstre, preoțimea și învățătorimea resfirată pe la sate, și prin acăsta poporulă, s’ar pută ține în curentă cu progresulă sciințeloră și arteloră. în vederea acestora comitetulă Asociațiunei transilvane a decisă edarea unei Enciclopedii poporale, care, ținută deocamdată într’ună cadru mai restrinsă, se va pută introduce în cercuri cât mai largi și va fi publicului cetitoru română ună sfetnică și conducătoră pe tote terenele sciințeloră și arteloră. Cu conducerea acestei publicațiunl comitetulă a însărci- nată pe membrulă seă, Dr. Corneliu Diaconovich. Aducăndă aceste la cunoscința publicului română, comi- tetulă subsemnată rogă pe toți cel chiămațl a conlucra la realisarea acestei întreprinderi importante pentru desvoltarea culturală a poporului nostru, se binevoiască a da numitului conducătoră a primei Enciclopedii române totă concursulă po sibilă, ca să-și potă împlini misiunea sa cu succesă cât mai mulțemitoră. Modalitățile publicării și procurării „Enciclopediei Ro- mâne" se voră comunica la timpulă seă. Din ședința comitetului Asociațiunei transilvane pentru literatura română si cultura poporului română, ținută în Sibiiă la 7 Februariă 1895. Ioana Mica Moldovanu m. p., Dr. Vasile Bologa m. p., președinte. secretarii! II. 35 DESPĂRȚEMINTELE ASOCIAȚIUNEI. Ca tote corporațiunile, cari au se înfluințeze asupra poporului, așa și Asociațiunea transilvană a trebuită de tim- puriii să se cugete la modalitatea, cum ideile și lucrările sale să le transplante în mintea și inima poporului nostru, pe care e chiămată a-lu lumina și înnobila. Una din modalitățile acestea o a aflată în despărtt- mintele, în cari pentru mai bună lucrare a împărțită tere- nulă activității sale, și acelei modalități i-a dată espresiune în regulamentulă, prin care normăză activitatea acestoră despăr- țăminte și legătura armonică a părțiloră cu totalitatea. Chiămarea despărțăminteloră, de sine se înțelege, nu pote fi alta decâtă a înseși Asociațiunei, carea este: litera- tura română și cultura poporului română; ear mijlocele pen- tru ajungerea acestui scopă sunt: distribuirea între membrii sel de prin despărțăminte a beneficiiloră, ce le revarsă cen- trul ă din tesaurulă materială și spirituală, de care dispune, precum și contribuirea cu cele materiale din partea acestora pentru procurarea și îmmulțirea acelui tesaură. Toți fiii poporului nostru fără deosebire se potă împăr- tăși de bineficiile Asociațiunei, și iară toți fără deosebire sunt datori a contribui, fiă-care după puterea sa, la înavuți- rea și conservarea forțeloră acelui corpă, din care facă parte. în anii dintâiă al Asociațiunei, concursulă pentru cre- scerea și înflorirea acestei nobile instituțiunl era celă mal îm- bucurătoriă; dar curând după aceea acest concursă începu a slăbi, așa încât conducătorii el aveaă temere fundată, că puterile ei în scurtă timpă nu voră mai ajunge a împăca nici cele mal neapărate trebuințe. Și ce era causa acestei aparițiunl? De o parte fără îndoială eraă împregiurările politice, cari absorbiaă atențiunea și încordata activitate a celoră chiămațl la conducerea Asociațiunei, de altă parte însă fără. 8* 36 îndoială și lipsa organeloră acelora mijlocitdre, cari se facă și se susțină legătura dintre comitetulu centrală și poporă. De aceea crearea despărțâminteloră a fostă o trebuință forte simțită și ună pasă forte fericită întru perfecționarea acestei multă dorite instituțiuni culturale. Căci tote acele agende, de cari se ocupă centrulă, facă parte și din ocupațiunile despărțâ- minteloră: luminarea poporului prin scrieri folositore și prin învățături immediate din sfera agriculturei, industriei, comerciului și tote celelalte, cari tind la perfecționarea stărei lui mate- riale, intelectuale și morale. Ear încât acestea nu le-ar pute da despărțâmintele singuratice, ele concurgă cu mijloce ma- teriale pentru procurarea loră din partea celoră competențl. Căci nu adunarea și grămădirea de forțe materiale, ci lite- ratura și cultura poporului sunt problema și ținta Asociațiunei, și resursele materiale numai mijlocele de lipsă spre ajungerea acestei ținte. Și în adevferă de când s’aă înființată și aă intrată în activitate despărțâmintele Asociațiunei, ca unele cari mijlo- cescă contactulă, legătura și solidaritatea între capă și corpă, Asociațiunea a luată ună avânt îmbucurătoriă: a publicată și continuă a publica scrieri de valore, a înființată o biblio- tecă, ce o completeză din ană în anu, și o a pusă la dis- posiția publică, a înființată o respectabilă scolă de fetițe, de a cărei educațiune și instrucțiune se împărtășesce tdtă româ- nimea, a regulată cursulă agendeloră sale, a înființată și susține ună organă de publicitate, a împărțită și împarte ajutore tineriloră în cariera scoleloră, meseriiloru, sciințeloră și arteloră, și cu ună cuvântă satisface din ce în ce mai multă problemei sale. De aceea despărțâmintele sunt chiămate a se și împărtăși din ce în ce mai multă de darurile Asociațiunei și acelea a le împărți mai departe în tote straturile poporului, ca tată poporulu se sciă, că are o Asociațiune, ce necontenita lucră pentru binele lui. Căci atunci și poporulă din ce în 37 ce mai multă se va îndemna a contribui și elă, fiă-care după priceperea și puterea sa, ca acăstă Asociațiune să potă face și mai multă bine. Toți pentru unulă, și unulă pentru toți! încă dela înființarea despărțăminteloră unele din ele s’aă distinsă, și pănă astădl încă se distingă prin o activitate în adevără folositore pentru poporă, altele se silescă a țină și ele pasă cu progresulă timpului. Durere însă sunt câte-va și de acelea, cari d’abia mal daă semne de viăță. Cari sunt acelea? Ele sunt cunoscute deja din raportele generale ale comitetului centrală, și nu le vom mal aminti aici cu numele. Despărțemintele Asociațiunei, după starea loră la înche- iarea anului 1894, ni se presentă în modulă următoriă: 1. Brașovu 2 membri fundatori, 8 membri pe viăță, 31 membri ordinari; 2. Branu 1 membru pe viăță, 28 membri ordinari; 3. Făgitrașă 4 membri fundatori, 5 membri pe vieță, 43 membri ordinari; 4. SibivH 7 membri fundatori, 18 membri pe vieță, 34 membri ordinari; 5. Siliște 8 membri pe viăță, 16 membri ordinari; 6. Sebeșii 3 membri fundatori, 5 membri pe viăță, 36 membri ordinari; 7. Hațegu 2 membri pe vieță, 11 membri ordinari; 8. Deva 4 membri pe viăță, 9 membri ordinari; 9. Orație 2 membri fundatori, 6 membri pe viăță, 42 membri ordinari; 10. Brad 2 membri pe viăță, 25 membri ordinari; 11. Blaj-A 3 membri fundatori, 3 membri pe viăță, 37 membri ordinari; 12. Alba-Iuha 5 membri pe viăță, 24 membri ordinari; 13. Abrud-A 4 membri fundatori, 17 membri pe viăță, 33 membri ordinari; 38 14. Cluju 5 membri fundatori, 5 membri pe viăță, 53 membri ordinari; 15. Mociil 2 membri fundatori, 2 membri pe vieță, 21 membri ordinari; 16. Șimleulti-Silvaniei 6 membri fundatori, 3 membri pe vieță, 33 membri ordinari; 17. Deja 1 membru fundatorii, 2 membri pe vieță, 9 membri ordinari; 18. Gherla 1 membru ordinarii; 19. Ciachi-Gârbăuld 1 membru ordinarii; 20. Betleanâ 3 membri ordinari; -21. Năseudu 15 membri fundatori, 26 membri pe viăță, 48 membri ordinari; 22. Bistrița 1 membru fundatorii, 4 membri pe viăță, 17 membri ordinari; 23. Turda 5 membri ordinari; 24. Mureș-O șorheiit 1 membru pe viăță, 12 membri ordinari; 25. Mureș-Ludoș 1 membru fundatorii, 9 membri ord.; 26. Reghinil 2 membri fundatori, 6 membri pe vieță, 34 membri ordinari; 2 7. Cohalm 1 membru pe vieță, 11 membri ordinari; 28. Agnita 1 membru ordinarii!; 29. Mediaș 13 membri ordinari; 30. Sighiș&ra 6 membri ordinari; 31. Elisabetopole 1 membru pe vieță, 1 membru ordinarii!; 32. Dicio-Sânt-Martin 1 membru pe vieță, 12 membri ordinari; 33. Treiscaune 4 membri ordinari. Nu vomă condamna însă nici acele despărțăminte, cari pănă acum esistă mal multă numai după nume; căci împre- giurările lord sperămă că se voră schimba spre mai bine, și atunci prin îndoită zelă vor pută ajunge pre sororile mai înaintate. Ci mai vertosă le vom îmbărbăta cu ună cuvântă 39 binevoitorii!, ca se iee esemplu dela celelalte sororl și se nu se lase învinse de puținulă numără alii inteliginței locale, de lipsa mijloceloră materiale, de alte ocupațiunl necesare săă ori-ce alte lucruri deprimătdre; ci prin unii viii contactă între inteligință și poporă se descepte interesulă acestuia pentru înaltele probleme ale Asociațiunei. Și atunci suntem siguri, că prin întrunirea voinței și a puterel ceea ce astăzi li se pare imposibilă,’ ca mâne va fi posibilă; ceea ce astădl li se pare dorință îndepărtată, ca mâne va fi faptă și realitate. De aceea cât mai strînsă legătura dintre centru și des- părțăminte, și atunci de sigură va pulsa întru toți dorita viăță și prosperare! Z. Boiu. MEMBRI FUNDATORI AI ASOCIAȚIUNEI. Presentulă e eredele trecutului. De aceea starea mate- rială și morală de astăzi a Asociațiunei ne aduce aminte, a face o reprivire asupra membriloră acelora al Asociațiunei, cari aă contribuită în modă atâtu de puternică la întemeierea, consolidarea și fructificarea el. tn Nr. festivă am amintită cu numele pre primii membri fundatori, astăzi venimă a com- pleta registrulă loră, însemnândă numele tuturoră, cari s’aă făcută membri fundatori al Asociațiunei, în cursulă celoră 34 ani dela începutulă el pănă astăzi, fiindă gata cu plăcere, a întregi acestă registru cu toți, pre cari din erore involuntară i-amă fi trecută cu vederea. Numele membriloră fundatori al Asociațiunei sunt dar in ordine alfabetică cele următore: Acsente Severă, proprietariă în Cricăă. Brancovanît Gregoriă, principe, România. Baldi Lazară, proprietariă în Clujă. Bohoțelă Alesandru în Clujă. 5. Borgo-Tiha, comuna. 40 Borgo - Bistrița, comuna. Borgo-Prund, comuna. Borgo -Rusu, comuna. Boierii George, în Vădii. 10. Barbu Patrichie, în Reghină. Belloescu Stroe, în Bărlad. Bașota Basiliti, advocatii în Abrudii. Capitolului metropolitanii din Blajă. Ciaclanii Georgiii, în Deva. 15. Cosgaria Nicolae, în Făgărașă. Ciugudeanii Nicolae, în Poiana. Coroianii luliă, în Clujă. Danciil Alesandru, în Bucium - Cerb. Feldru, comuna. 20. Filip Alecsandru, în Abrud. Gallu Daniilii, notarii! în Săcuieu Germanii loanii, preoții în Sâmbăta. lancu loanii, preoții în Bucium - Poieni, Ilva mare, comuna. 25. Lebu Alesandru, în Cacova- Sibiiă. Ladai Augustină, în Pesta. Lucaciă Vasiliu Dr., parochă în Șișesci. Mocioni Antonii! de Foen, în Timișdra. Mocioni George de Foen, în Timișdra. 30. Muște Vasiliă, preoții în Zalnoc, Munteană Augustină, advocată în Gherla. Maier, comuna. Mititeiu, comuna. Mariaș Constantin, proprietariă în Visuia. 36. Măcelariă Ioană, jude reg. în Mercurea. Mândrea Nicola Dr., în Bucuresci. Manole Diamandi, comerciantă în Brașovă. Mico conte Emerică, propriet. mare în Silvasiă. Mocioni Victoru de Foen, în Innsbruck. 41 40. Mocioni Alesandru Dr., în Budapesta. Mocioni Eugen Dr., în Budapesta. Mocioni Zenonîi Dr., în Budapesta. Mihu loanu Dr., advocată în Orăștie. Monda Andreiă Dr., medic în Sângiorgiti. 45. Nedelcu Alesandru, propritariă în Pesta. Nichita loanti Dr., advocată în Zelaă. Neagoe Ștefană, profesorii în Bârlad. - Năsăud, comuna. Negruțiă N. Fekete, redactorii în Gherla. 50. Olteană Ioană, inginerii în Bucuresci. Papfalvi Constantinii, canonicii în Blajfl. Pap Anania, protopopii Morlaca. Pavelă Mihailă, episcopii în Oradea mare. Pianulfl superiorii, comuna. 55. Popescu Patrichie, archimandrită în Gerneșeg. Popoviciă George, cavalerii în Bucovina. Popovici Sava, protopresb. în Viena. Popescu Ioană, profesoră în Bârladă Pop Gavrilă, prot. Clujă, canonică Blajă. 60. Pop George de Basești, proprietariă în Basesci. Popea Nicolae, episcopă în Caransebeșă. Rodna nouă, comuna. Rodna veche, comuna. Romană Mironă, metropolită, în Sibiiă. 65. Reșinari, comuna. Sabo Basil Dr., medic în Vâlcele (Elopatak). Șagăă Galacteonă, protopopă în Idicelă. Sân - Gîorgiă, comuna. Sas-Sebeș, comuna. 70. Șuluțiă losif Sterca, jude p. în Sibiiă. Șandru George, proprietariă în Cueșdiă. Stezară Constanțină, căpitan în pens. în Sibiiă. Sturdza Dimitrie Ales., propr. în Iași. Sturdza Costache G., propr. în Iași. 42 75. Tobias Salvina în Abrudă. Telciu, comuna. Tanco Simeonă, protopopii în Sangeorgiă. Todea Absolonu, advocatiî în Reghin. Urs Baron David de Margine, în Sibiiă. 80. ■ Vasilco Alesandru, bar. în Cernăuți. Vancea loanu Dr, metropolită în Blajă. Viciu Vasile, preoții în Capușulă de Câmpie. Vișa loanu, proprietarii! în Zlatna. Zagra comuna, Năsăudă. TESTAMENTELE FUNDATORIULUI VASILE ADAMACHI. Am amintită la altă locă alu Numărului presentă, că Academia Română a publicată de curândă ună volum întitu- lată: ..Fundațiunea Vasilie AdamachF. Volumulă acesta cuprinde pe 76 pagine în cuart documentele de boieriă, ran- guri, titluri și oficii ale familiei Adamachi din Iași, prin cari se constată, cu familia se trage din neamurile vechi ale Băn- tăsuștiloră și Arapeștiloră, apoi actulă de boteză ală lui Vasilie Adamachi și mai multe decrete domnescl relative la servițiile lăudabile ale acestuia, de asemenea testamentulă și actele aparținătore aceluia; conclusele Academiei relative la fun- dațiunea creată de dânsulu etc., cu totulă 28 acte. La Nr. XII. se reproduce testamentulă dto ig Februarie si codicilulu dto 28 Februar ia i8q2 aiului Vasilie Adamachi^ prin care ela înstitue pe Academia Românii legatara universala asupra averei sale."' Credem a împlini o dato- rință sacră, ce încumbe unei foi literare, ca precum în anul espirat am publicat ună asemenea actă de generositate națio- nală, crestiriăscă și culturală, adecă testamentulă fericitului loan Otteteleșană, așa se transmitemă publicului foii ndstre și testa- mentulu fericitului Vasilie Adamachi din Iași. Acest testamentu și codicilă sună: 43 „Subsemnatulu Vasile Adamachi, proprietarii, domiciliata în Iași, despărțirea I, dispună pentru casulă de mdrte după- cum urmeză. Averea mea se compune: I. Din ună milioniî șepte sute șese-deci și patru mii lei în bonuri, aflătore în cassa mea de ferii, dupăcum constată unii anume inventării! făcută la începutulă lunei Ianuarie a. c. II. Din moșia Roșiorii din județulă Sucăva, pe care o evalueză la două sute două-deci mii lei. III. Din moșia Călimănescii din județulă Tutova, pe care o evalueză la una sută două-deci mii lei; IV. Casa din Iași, desp. I, în care locuescă, pe care o evalueză la șăpte-cjeci mii lei. V. Viia dela Copoă, județulă Iași, pe care o evalueză la șăse mii lei. VI. Mobilele aflătore în casele mele, cari rămână a se evalua la timpă. De acestu avută dispună, precum urmeză, pentru casulă de morte: 1. Nepoțiloră mei: Teodoră Istrati, Niculae Istrati, Eca- terina Istrati, Elisa Roșu, Catinca Gherghel și la două fiice ale sale, lasă de fiă-care câte două mii lei; 2. Finului meă Alexandru A. Teodoreanu, fiiulu d-lui Alex. Teodoreanu, procuroră generală la Curtea de Apelă din Iași, îi lasă cinci-deci mii lei; 3. Femeei Catinca Pavlov, menagera casei mele, îi lasă două sprezece mii lei și tote mobilele aflătore în casa mea de locuință; 4. Biblioteca mea, cu totă ce aparține sciinței, o lasă Universității din Iași. Tote legatele mai sus enumerate în bani se voră plăti din banii în bonuri aflătore în cassa mea. ■■ ■ - - " ■ : " . \ ■'■ ■ ■ ⁴⁴ 5. Asupra restului averei, compuse din mobile și immo- bile, instituit! legatară universală pe Academia Română, cu însărcinarea, ca veniturile averei legate se fiă întrebuințate: 1. In dare de premii periodice acelora din scriitorii români, cari s’ară distinge în scrieri morale, și 2. In trămitere și întreținere la studiă a tineriloră, cari s’ară hotărî pentru sciințele esacte, precum și acelora, cari s’ară hotărî pentru studiulă sciințeloră positive, pentru a servi la înființarea și perfecționarea fabriceloră și a industriei naționale. Cu esecutarea acestoru disposițiuni rogă și însărcineză pe scumpulă meă amică Alexandru Teodoreanu, procuroră generală la Curtea de Apelă din Iași, cu dreptă a se sub- stitui în acăstă sarcină, după cum va crede d-sa de cuviință. Acestă testamentă este scrisă de alții și subscrisă de mine, rămâindă a i se da forma mistică prin tribunalulă de Iași Secția IlI-a. Făcută în Iași, a minciuna positivă, să fi luată sferșitulă bunii, la care a aspirată. * Berthold Auerbach. Marele secretă ală educațiunei constă în aceea, a dirige vani- tatea spre obiectele corecte. Adam Schmidt. * Pe câtă închipuire de sine și aroganță are cineva, pe atâtă i lipsesce din minte. Pope. , * Fiă-care omă posede tocmai atâta vanitate, pe câtă minte și putere de judecată i lipsesce. Surift. * Celă ce e mândru cu calitățile sale esteriore, face ca se he îndoimă de cele interne ale lui. Bichardsen. ¹ * Sărăcia și frica facă pe omenii stricați mincinoși. * Proverbial. Nici odată încă unu poporă n’a ajunsă la emanciparea pro- priă, spre o cultură mai înaltă, fără petra fundamentală a avuției. * W. H. Biehl. Ori ce bogățiă numai aceluia e spre ore-care folosă, care se pricepe a o întrebuința bine. Xenophon. * Fiă caracterulă unui omă ori cât de necuprinsă, fiă ună se- cretă, ce nu se pote desvăli, — lasă-lă se ajungă bogată, și apoi secretulă său se va desvăli elă singură. See-Ma-Kuang. * < Femeile determină moravurile publice ale unui poporă. Acest adeveru e comună și se estinde chiar și asupra țeriloru, unde fe- 4 50 meile sunt sclave și par a nu ave o înrîurire directă asupra con- stitnțiunei cetățenesc!. Cu atâtă mai importantă e direcțiunea, ce ar fi a se da spiritului loră secsuală. Britonne. * Inimicii cei mai periculoși ai grației femeesci sunt așa nu- mitele păreri independente, și acelu favorită de: „Așa mi-e firea, n?ain ce’mi face“. K. Gutzkow. * Femeile numescu pe celu ce le laudă unu bărbată bună, pe celu care le lingușesce unu bărbatu de omeniă, ear celu viclenii, care numesce defectele loru virtuți, acela e pentru ele unii bărbatu escelentă. # ? Probitatea celoră mai mulți omeni adesea nu e alt ceva, de- cât unu egoismă bine aplicată. Saint-Evremont. * Adesea se pote vede, că modestia nu numai că n’ajută nimic, ci că tocmai din contră e stricăcidsă, când o observi față de omeni aroganți, cari din gelosiă seu vre-o altă causă îți portă ură. * Machiavelli. Adevărata modestiă nu constă în aceea de a declina dela sine laude meritate, ci în aceea, de a rămâne nesimțitoră față cu păreri nedrepte. Esprit des Esprits. * Celă-ce umblă îngrecată de vanitate, acela nasce minciuni. * Proverb german. Ceea-ce se numesce virtute, se pote reduce totdeuna la po- sesiunea unoră calități, care sunt folositore seă plăcute însuși celui ce le posede seă unui altuia. Hume. Virtuțile nostre sunt bunele ndstre intențiuni, — dela fapte fiă-care pasiune detrage câte ceva. Lafontaine. * Averea câștigată prin muncă încă nu o a prăpădită nimeni. Banii risipiți aă fostă de sigură totdeuna moșteniți, dăruiți, furați, aflați, câștigați în jocă. Plato. * , Decă voesci se ajungi bogată, nu cerca a-ți mări averea, ci a-ți împuțina poftele tale. Epicur. , * 51 Feresce-te de celă eternă glumeții! Elă e unu intrigantă. * Sofistă e acela, ale cărui afirmări semenă, cu o cameră, ce are mai multe eșiri. Specia cea mai de nesuferită de omeni -e aceea a filistrului reservată. Elă zimbesce la tote ce se vorbesc și se face, că elă scie tote mai bine cum are se se (Jică și cum are se se facă; elă nu-și compromite înse nici odată posiția și inteligința sa. # B. Auerbach. Nu te încrede prea multă într’ună capă numai glumeță, și nu-lă folosi nici odată pentru vre-o afacere; pentru una importantă nu e capabilă și una mai ne importantă i va servi de glumă. # Babo. Cugetători originali sunt omenii cei mai stîngaci și greoi în afacerile vieții de tote cjilele. Moser. * DELA ACADEMIA ROMÂNĂ. Precum înainte cu câtc-va luni a eșitu sub auspiciile Acade- miei Române unu yolumă întitulată: Fundațiunea Ioană Otteteleșană, așa se publică acum, totă sub auspiciile ei, broșura „fundațiunea Vasilie Adamachi. Acte privitore la familia donatorului și la re- gularea donațiunei, 1793—1894, la portretulă și subscrierea în facsimele alui Vasilie Adamachi, născută la 1 lanuariă 1817, răposată, 8 Martiă 1992, precum și la monumentulă rădicată de Academia Română pe mormântulă lui Vasilie Adamachi în cimiteriulă Eterni- tatea dela Iași, Inaugurată la 9/21 Octobre. Bucuresci, lito-tipo- grafia Carolă Gobl, Strada Domnei 16, 1894. — Vom reveni asu- pra memorabilei broșuri. Sesiunea anului curentă se începe cu finea lui Februariă. Cărțile, cari aă Intrată la concursulă premiiloră anuale Năsturelă- Herescu și Eliade-Radulescu, s’aă împărțită între membrii comisiunei respective. In urma învitărei priimite dela Academia de sciințe din Paris, Academia deschide subscripțiune publică pentru ună monumentă, ce se va rădica chemistului Lavoisier. 52 NICOLAE BĂLCESCU. Schiță biografică *). Dâcă aă esistată timpuri de durere, de suferință pentru Ro- mânia; decă acestă țeră, ce părea a fi condamnată se sufere apă- sările și torturile veciniloră sei, să-și vadă timpii de secoli pămân- turile sale predate și jefuite, în mâna unoru despoți, nemulțemiți numai cu atâtă, ci căutândă a suge sângele românescă, — a foștii astfeluț ei bine, a esistatu însă și o consolare pentru acestă țeră: provedința veghiăndă și asupra ei îi aduse o mângâiere. — Acea mângaere, acea consolațiune a ei fu, că a putută se fiă mama câtor-va omeni iluștri, câtor-va mari scriitori, mări poeți, mari pa- trioți și luptători' ai nemului românesc. Acești omeni cu unu adevărată sentimentă românescu, în- zestrați cu o adevărată iubire de patriă, atinși și raâchniți pănă în sufletă de starea durerosă a României, se hotărîră, cu risiculă vieței lorii, a lupta, numai a lupta, pentru țeră, pentru patriă, spre a o vede fericită! Acestă luptă hotărîtă de ei, îi costă multă, forte multă, o da, pe cei mai mulți chiară vieță! Ei fuseseră deci de ani esilați, su- feriseră mișeriă, închisore, apăsare; cu tote acestea nimică nu le schimbă hotărîrea, nimicu nu-i depărtă de ținta, cătră care mergeau! Ah! grele au fostă acele timpuri, și e durerosă lucru, e tristă spectacolă, ca cine-va se și le imagineze, să-și închipuiască aceste timpuri, acea stare miserabilă a Româniloră. — Unulă dintre acei mari luptători, unulă dintre aceștia, dică, fu și nemuritorulă Nicolae Bălcescu. * * * Nicolae Bălcescu, neuitatulă luptătoră și mare scriitoră română, a fostă născută în Bucuresci la anulă 1819 luniă 29. Elă își făcă studiile parte în țeră, parte în străinătate, și mal alesă la Paris în Francia. — Idealulă seă celă sfânt era, a-și vede patria iubită scăpată de litfele străine, voia se dea o luptă de estermi- nare, o lupta care se decidă sorta României: seă va fi fericită, seă vor muri cu toții luptându-se. Eată cuvintele, ce le (Jicea Bălcescu întriuna din scrierile sele: „Mai bine țera nostră să se prefacă într’ună întinsă mormânt, numaiă se rămână tot țera românescă!“ *) Destinată pentru Nr. festiv, dar sosind după încheierea aceluia, se publică în Nr acesta. Redacțiunea. 53 Seritimentulă seu de libertate, iubirea sa cea mare pentru ■ patria îl determinară, a întră la 1838 în armată ca cadet, având atunci 19 ani. Câtă timpii fu, ca militarii, el sciti se Inspire curagiă și iubire națională colegilor sei de arme. Nu funcționă înse multii în miliția, căci caracterulii seu celu Independenții nefiindu conformii cu acesta carieră, elă fu scos și aruncată în închisore la Mărgineni. Dar șt după ce-și recâștigă libertatea, totu la armată-și îndrdptă elă gân- dulă, publicândă la 1844 în Iași o scriere întitulată: „Puterea ar- matei la Români“. La acea epocă, adecă cam pe la 1845, o mare mișcare se produce în ambele țeri surori. întorcendu-se tinerimea de pe la universitățile străine, din Francia seu Germania, se încinse o mare luptă între noua generațiune doritore de o reformă nouă, modernă și între vechia și gârbovita constituție a stateloră. Lupta era neîmpăcată și amară! Tinerimea avă se lupte nu numai contra gu- vernului, nu numai contra unei societăți deprinse cu vechiulu re- gimă, ci chiară contra rudeloră loru, avă să lupte cu familiile lorii însele. — Unulă dintre acești mari luptători și reformatori, unulă celu mai convinsă și mai înfocată aperătoră, fu și Nicolae Bălcescu. — Constituția acestui teneră înse era forte debilă și delicată, căci în totdeuna era suferindă. — Elă luă parte activă la mișcarea națională din 1848, atâtă aci în țeră, câtă și dincolo preste Carpați în Transilvania. In urma acestoru lupte Nicolae Bălcescu nu-și perdu cura- giulă celu neînvinsă, ci înfruntă cu bărbăție tote nevoile și perico- lele, care i se opuneau ca obstacole. Pe timpulă acesta tinerimea din cele două țeri sorori se ve- dea cam rară din causa drumului prea dificilă. Cu tote acestea au esistată doue puncte de întâlnire a ti- nerimei: — unulu în Paris în „Cuartirulă Roman" — și altulu la moșia lui Costachi Negri-Manjina.—Acestă bărbată cu unu ca- racteră blândă și amicală, prin înrîurirea sa asupra tineriloră și prin înțelepciunea sa făcea se se stringă la densulă, având acf ună punctă de întâlnire. Intr’adeveră Costachi Negri căpătase afecția tuturoră prin bunătatea și dragostea, cu care elă îi priimia. — Aci se organisau petreceri și serbări, luând cu toții parte la aceste vesele întâlniri și la venătorile ce făceaă. — Printre acești tineri era și Nicolae Bălcescu în totdeuna. 54 Când Negri pornia hora din sată, Bălcescu cuprinsă de en- tusiasmă la vederea flăcăiloră, ce jucau cu pletele în ventil, (licea: „Frumâsă și mândră 6ste va avi România, când îl va veni rendulu pe lume“ ! — După revoluția dela 1848 Nicolae Bălcescu fu esilată în tomna anului 1849, când elă merse în Francia. Acestă timpii și-lă con- sacră scriindă la marea sa operă, la idealulă seu „Istoria Români- loră sub Mihaiă Vitizuluu. Cu câtă entusiasmă și cu câtă pasiune descria elu faptele resboinice ale româniloră din șecolulă alu XVII! Esilulă lui ținti până Ia 1852, când muncită de boia de peptă de carea suferia, muncită de dorulă țerei, elă se hotărî a merge la Constantinopolă, pentru acere se i se dea voe ase re’ntorce in patriă. — Dar vai sârmanulă! N’a avută pote momente mai crude ca acelea! Nu! nici odată pdte n’a suferită mai multă în vieță, ca atunci când pentru ultima oră voia să-și mai revadă patria, căminulă părintescă, să mai sărute țărmurile, în care-și petrecuse copilăria, se mdră celă puțină în sinulă familiei, care-lă crescuse, în mijloculă amiciloră săi, și .... chiar și atunci i se refusă acestă favoră! .... A fostă destulă de crudă și de durerdsă lovitura, și ea i agravă și mai multă boia sa. Atunci vedendu-se respinsă și de patriă, pentru care elă lup- tase așa de multă, se întdrse sirmanulă desperată în sufletă, abă- tută, tristă la Palermo în tomna anului 1852, crezând că-și va mai pută revindeca peptulă seă celă atacată. — După o vieță desperată, după ce nenorocitulă fusese gonită din patriă pentru totdeuna, după o suferință încă de 6 septemâni muri în Novembre 1852 la Palermo, pe patulă unei ospităru, pe mâni străine, fără ca se pâtă se verse vre-o lacrimă pentru elă amicii sSi, familia sa, fără a’și putea spune cuiva dorința sa! Nu pote esista în lume ceva mai durerosă, mai crud, nu pote esista o lovitură mai cumplită, nu potă esistă momente mai amare pentru ună omă, decâtă atunci, când își iubesce patria, când luptă pentru ea, își sacrifică chiară vieța pană în ultimulă momentă, și este respinsă de a o mai pute vede, de a-i da ultima sărutare, murindă pe mâni străine! Acistă nefericită sârte, acistă blăstemătă menire o avu și Nicolae Bălcescu! ' * # * S’a dusă Nicolae Bălcescu ! Trecut’au 52 anî dela mdrtea s’a, și puțini își mai aducă aminte de densulă! Precum florea ce cresce, înfloresce, și apoi se usucă în câmpie, și este aruncată de 55 ventă: totă astfelu Nicolae Bălcescu a viețuită, a luptată, a murită în străini, a fostă uitată! — Oh! cumplită sârte, cum menești tu omenirea! Și nici țera, pentru care se luptase, se sacrificase, nu și-a amintită de elă! — Ba, me înșelă, — ca semnă de datorie trimite după 13 ani la 1865, pentru a i se aduce osemintele. — Dar nici acelea, ce ne puteau remâni ca o suvenire, ca niște mâște sfinte, nu se mai găsiră, — se amestecaseră cu ale s&ratiloru unmorm&ntați acolo unde fusese elu! — „Hrtă celupuținii tu neuitatule Nicolae Bălcescu, iirtă purtarea nâstră a celoru-ce abia acum te cunoscemu! Fiă-ți memoria binecu- vântată! !! 0. Romulus. DIN CRONICA LUNARĂ. Archiducele Albrecht, de presentă uniculă mareșală ală ar matai monarchiei austro-ungare și celă mai bătrână membru ală Casei domnitore, „învingetoriulă dela Custozza“ a reposatu la, Arco, în etate de 78 ani la 6/18 Februariă a. c. Cadavrulfi ră- posatului erou și diplomată a fostă adusă la Viena și îmmormen- tarea cu înalte onoruri militare. Esposiția milenară a Ungariei, după propunerea architecțiloră și artiștiloră, ar fi a se amâna încă eu ună ană seă doi, pentru-că lucrările proiectate nu s’ar pute termina pe anulă 1896. Acum de noă se scrie prin foile maghiare, că murindă seă resignând cu- rând unulă după altulă trei directori, se pote provede, că esposiția proiectată va face fiasco. — In împregiurările agitate acuși de 30 ani asesta n’ar fi nici o mirare. Societatea de lectură Ioană Popasu a studențiloră dela scd- lele medii greco-orientale române din Brașovă a ținută la 22 lanu- ariă st. v. ședința anuală festivă, sub conducerea profesorului I. Baptistă Boiu, cu ună program bine ales. Pentru prima dată s’a produsă aici în publică orchestra societății, înființată de curândă. Domnișorele române din Sibiiă, cari aă fostă împtocesuate pentru purtarea de cocarde naționale, au devenită obiectă de ova- țiune în multe foi ale Europei, aducândă multe dintr’ânsele schițe fotografice ale presentărei loră la judecătoria din Sibiiă. , Proiectele de legi bisericești despre libertatea religionara (recte lipsa de religiune) și libertatea religionară mosaică, precum anunță 56 : foile, se vor presentă în casa magnațiloră încă în cursulă acestei luni. Guvernulă sub presidiulă noului președinte Baronii Deside- riă Banffy, se pare aplecată a face mai multe concesiuni în favorulă bisericiloră creștine. Donațiune însemnată. Dna luliana Văsiu din Abrudă, în conțelegere cu dlu proprietară loanu Vișa totă de acolo, a donată o casă cu etagiă Reuniunei femeiloră române din Abrudă pentru scola de fetițe, ce o a întemeiată și o susține numita Reuniune. Trăiască nobilii donatori! Institute nâue românești de credit și economii s’aă înființată seă sunt pe cale a se înființa: în Hondolă „Hondoleana®, în Mediașu „Tărnăveana" și în Buciumă „Detunata". Gotthard Kun, marele mecenată ală scoleloră reformate ma- ghiare din Transilvania, și în specială ală gimnasiului din Oreștie, care portă numele lui, a murită la 11 lanuariă noă în etate de 93 ani. Donațiunile aceluia în scopulă amintită urcă la 370,000 fl. DespărțSmentulu IX (OrSștie) ală Asociațiunei transilvane s’a reconstituită la 27 Decembre 1894 (8 lanuariă a. c.), alegendu-se președinte Dr. I. Mihu, aciuară Lauriană Bertianu, cassară Aureliă Popoviciă Bertianu, controloră Daniilă David. La „Societatea domneloru române din Bucovina, precum și la „Scâla română*, continuă a încurge sume considerabile, precum: dela d. d. I. cav. Tabora, I. Br. Styrcea, colecta d-neloră Elena de Popoviciă, Elena Volanu, Baronesa Stefania Hurmuzachi etc. „România Jună* din Viena la reconstituirea sa pe anulă 1895 și-a alesă președinte pre Dr. medic Alecsandru Vajda-Voevodă, v .-președinte Drd med. Cornelă Cupșa, secretariă I. pre stud. agric. Paulă Bogdană, secret. II. pre stud. med. Nicolaă Batinschi, cas- sar pre stud. med. Alecsandru Crăciunescu, controloră pre stud. techn. Teofilă Popoviti, bibliotecară și economă pre stud. silv. Ge- orgiă Serbu. Localitatea societății e Viena IX, Lazarethgasse Nr. 26. Societatea pentru cultura română din Bucovina a ținută adu- narea sa generală Duminecă 29 lanuariă (10 Februariă) a. c. Vom reveni. Conferință religiosă. Duminecă 8 lanuariă a ținută profeso- rală universitară dlu Const. Erbiceanu în Ateneulă din Bucuresci o conferență interesantă și viă aplaudată, întitulată: Religiunea în luptele Româniloră. Decor aburii. La anulă noă a acordată regele Carolă Dloră: I. Gavanesctr ordulă Steua României gradulu de oficeră, Emanuilă 57 Davidu și I. M. Ralett Corona României, gradulă de oficeră, Dr. Aurelii Babeșă. K. V. Buțureanu și T. D. Speranță același ordu, gradulu de cavalerii. Balulu Reuniunii femeiloru române din Sibiiă din anulu acesta, ca și cele din anii precedenți, a fostă unulă din cele mai frumose ale carnevalului din Sibiiu. — Unii ciclu de prelegeri publice în favorulă cassei Reuniune! femeiloru române din Sibiiu se continuă și în presentu; conferen- țiarii sunt mai cu semă profesorii seminariali și ai scoleloră de fetițe din locă. Societatea academică „România Jună'¹ din Viena a publicatii raportulii seu pe anulu espiratu. Din acela estragemii, că societatea are 34 membri fundatori, 93 onorari, 60 emeritați și 37 activi, între cari și o Domnișori: Silvia Boiu, membră estra-ordinară. Averea societății era la 30 Septembre 1894 de 12,200 fi. 74 cr. Conducătorii societății au fostă: președinte Drd. med. L. Tilea, Drd. Al. Vaida Voevodii, v.-președinte, studiosus filosof. N. Puican I. secretarii și Drd medicin. G. I. Anca secret. I. Drd. medic. Constantin Mandrila secretarii! II., stud. med. Oct. Georgiană, cassariă,- stud. technică. Cor. Mesaroș, controlorii; stud. fii. P. Maniriucii și stud. med. Aureliă Alemanii, bibliotecarii! și eco- nomi. Societatea are o comisiune literară și una reveQStdre; ca