• ’ . ' W;' " ‘ - Apare la 15 a fiă-cărel luni. TRANSILVANIA FOII ASOCIAțlUMEl TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMANA $1 CULTURA POPORULUI EOIÂW. Nrulă 3. sibiiu, 15 MARTIU 1893. Anulă XXIV. GIMNASIU PENTRU FETE. Aici în țera nostră ori când pronunțămu cuventulu gim- naziu, înțelegemă școle, în care predomnesce limba latină, cu ajutoriul căreia tinerimea scolastică are să se prepare pentru studii mal înalte clasice. Apoi dară ce scop ar avă cineva cu înființarea unui gimnasiu latinescu pentru fete ? Noi nu’I cunoscem scopulă, căci nouă româniloră nu ni-a trecutti prin minte pănă acuma, ca se înființămă vre-ună gimnasiu latinescă pentru fetele nostre pre când suferimă forte greu din lipsa câtor-vor gimnasii românescl-latinesc!, care ni-aru trebui pen- tru tinerimea de secsulă bărbătescu. Nu că ddră tinerimea nostră femeăscă s’ar spăria de limba latină, pentrucă românii din cum începu a gângăvi pre când umblă în patru brânci, partea cea mal mare a cuvintelorîl pe care le pronunță bine reu, este latinescă, începăndă dela Dumnezeu (Dominus Deus), ceriu, sore, lună, stele, pănă la animalele domestice și selbatice, patrupede și aripate, și pănă la pomi, plante, legume și altele mii de mii, eară în câtă nu sântă latine, ci împrumutate, seu cum se <^ice, prevariate, introduse pe furișă, o parte din acelea dispare în proporțiunea, în care cultura superidră stră- bate pe ană ce merge în corpulă nostru. națională, făcăndă locă la altele de valdre universală, propriă popdrăloră, care stau în fruntea civilișațiuneLihumanitare. Cu totulă altulă este scopulă acestoră puține împărtășiri ale ndstre, eară nu disputa despre limba latină. Ori și care schimbări în planulă 5 66 de învățămentu la școlele medii sânt puse în disensiune la Budapesta, ceea-ce caută se ne intereseze și pe noi de aprope. Cu scopulă manifestații de nenumărate-ori la diverse ocasiuni de a înmulți și mai tare orele de lecțiuni pentru limba maghiară, se convdcă comisiuni și conferențe didactice când prin ministru, când prin unele corporațiuni și asociațiuni împrovisate, care iaă asupra lorii deslegarea problemei gigan- tice, de a face din limba maghiară o limbă universală, precum sânt de esemplu limbile englesă, francesă, germană și după acestea italiană, spaniolă și cea rusăscă, care ocupă văijendă cu ochii spațiu totă mai întinsâ și mai vastă afară de impe- riulă rusescă, prin țări și popăre din Asia. într’aceea membrii aceloră comisiuni și asociațiuni maghiare dau în lucrările loră preste dificultăți piramidale. Mintea universală cea sănătosă a tuturorfr poporeloră pretinde, ca tinerimea loră să’și câștige din școle idei și cunoscințe atâtă de multe și atâtă de sănătose, încât să le fiă și să le ajungă precând vor întră în viăța practică pentru tote împregiurările, în care’i va arunca destinulă loră. Acele idei și cunoscințe voiescă poporele se și le câș- tige în timpă câtă se pote mai scurtă și pe cale mai netedă, ceea-ce se păte ajunge mai sigură numai cu ajutoriulă limbei Eiaterne. Chiar învățarea de limbi străine este considerată și orită de cătră popore totă numai din punctă de vedere practică, «in interesă materială și personală; eară din interesă mai ' înaltă scientifică, său uneori și numai din vanitate sânt cei mai puțini, cari învață limbi străine. în classele comercian- țiloră, cum și între așa numițil vențurători de țeri vei afla mii de persone, care vorbeseă câte patru, cinci și mai multe limbi, de care aă trebuință neapărată la transacțiunile lorii comerciale pe uscată și pe mare, prin graiulfl viu și în co- respondențe. O parte mare din clasele industriașilorfl (fabri- canți, meseriași) simte necesitatea unei limbi universale mai vârtosă în țerile locuite forte amestecată, precum sânt de esemplu mai tdte țerile, din care este compusă monarchia austro-ungu- răscă. Numai locuitorii sateloră, adecă clasele cele mai nu- 67 ' mărose ale familiiloră cultivătdre de pămentă, ori în ce țdră locuiescu în masse compacte și în numeri! mare de sute de inii, nu simții, cu prea puțină escepțiune de' câțiva indivizi, nici-o trebuință de a învăța vre-o altă limbă afară de limba loră maternă; eară cine merge la el fără a le cundsce limba, în neputință de a se înțelege cu ei, se pote duce sănetosă de unde va fi venită, afară de casulă când ar fi năvălită asupra loră cu putere brutală, spre a’i asupri, maltrata și spolia. Chiar în Francia cea lăudată pentru cultura înaltă căletorindă, vei afla departamente său provincii întregi, întru care mai alesă pe la sate din toți locuitorii cunoscă și vorbescă limba francesă numai unii individ!, cum sânt parochii, notarii, câte un funcționariu, ori proprietariu mai mare, care va fi cercetată șcdlele pe la vreună orașu ori cetate; eară popo- rațiunea rurală ’și vorbesce fiă-care dialectulă seu remasă moș- tenire milenariă prin tote generațiunile. Este în memoria ndstră prdspetă, că limba elină clasică, atâtă de respectată în Germania, din gimnasiile Ungariei fă delăturată mai de totă. De câțiva ani încoce s’a pornită o campaniă violentă din partea mai multoră „patrioțl“ în contra limbei latine, care pănă acum se mai propune în gimnasil mi se pare câte cinci ore pe săptămână, însă pre câtă se scie din esperiința de tote filele, cu resultate atâtă de miserabile, câtă în mai multe cașuri ți se pare că o propune mal multă numai în silă întru așteptarea eliminării ei totale din tote șcdlele. Față cu acea disposițiune sufleteșcă a patrioțiloră noștri înfocați ne pomenirămă pe la începutulă lunei Septembre din 1892 cu un proiectă său plană de învățământă pentru unii gimnasiu de fete, care apoi s’a și luată în discusiune întră b conferență convocată înadinsă de cătră patronii acelui proiectă? Nu am aflată până acum, care va fi fost celă din urmă re- sultată ală acelei conferențe, și ddcă gimnasiulă latinescă pro- iectată pentru fetele din Ungaria va prinde vre-odată rădecinl și va produce fructele, pe care le dorescu patronii aceluia. Din trecutulă acestoră țări se scie, că precum la alte câteva 5* popore, așia și pe la noi s’aă aflată icl-colea câte o dfimnă dip societatea superioră aristocratică, care cunoscea limba latină atâtă de bine, încâtă putea se ție și corespondențe în- trensa, și îmi aduc aminte din anii tinerețeloru mele, că între alte domne din societatea înaltă'eră comitesa Rosalia Csâki, consfirta fostului gubernatoră br. Ioana lozsika, mama frațiloru Samuilă, Ludovicii, Ioană (generalulă) și a două fiice; acea damă vorbia latinesce cu unii preoți români, pre când călă- toria în lunile de vară pe la sate și pe câmpuri ca dilettanta în botanică, căci acea deprindere frumosă și folositfire îi făcea plăcere mare. Se pote, că suvenirile din trecută ale unoră familii fruntașe voră fi îndemnată și pe unii omeni din gene- rațiunea ungurăscă modernă, ca să se întfircă la unele ocu- pațiunl și studii cultivate de protopărinții loră; se pare însă, că acel epigoni, strănepoți, cari voiescă așa ceva, adecă in- troducerea studiului limbei latine chiară și la unu mică numără de domnișfire talentate, sunt multă mal puțini, decâtă se potă străbate fără mari greutăți cu planulă loră. Greutățile cele mal seridse, pe care le întimpină ună plană ca celă atinsă mai susă, se potă reduce la următorele: 1. Fanatismulă naționalistă, de care sufere ca și de ună morbă epidemică din cele mai periculose partea cea mai 'mare a patrioțiloră maghiari, întocma precum suferiseră bieții Poloni înainte cu 150 și 200 de ani de grandomaniă, pre când le plăcea se vorbescă și se scrie despre Orbis Poloniae, ca și cum Polonia ar fi fostă una cu Orbis terrarum. 2. Ura reu mascată, ce domnesce asupra unoră con- fesiuni religifise, se resfrânge și asupra limbei latine; de aceea dorescă eliminarea ei din tote șcfilele, cu atâtă mai vertosă, cu câtă dorescă mal fierbinte, ca firele de prelegeri ale limbei latine se fiă devotate numai limbei maghiare, și cu atâtă mai puțină se fiă suferită limba latină încă și în vre-o șcfilă de fete. 3. Ura seculară nedumerită și neîmpăcată asupra limbei germane, pe care plănuitoril gimnasiulul de fete voiescă se o introducă alăturea cu limba latină, cu atâtă mal vertosu, că 69 precum a declarații și în conferență o ddmnă din cele mal inteligente, anume Polixena Pulszky, limba germană în Un- garia nu pote fi considerată ca limbă străină, căci ea este indigenă, prin urmare trebue se fiă propusă și învățată regu- lată în gimnasiulă de fete. Se crede, că toți membrii familiei Pulszky cu privire la limba germană sânt de acordă cu ddmna Pulszky, împreună cu alțl membrii al conferențel. Acea propagandă făcută în favorea limbei germane a scosă din totă cumpătulă pe marea partidă estremă, pentru care nu a fostă de ajunsă, că în anulă trecută chiară ministrulă corn. Csăky a mustrată prin decretă pe toți acel profesori și docenți, cari desprețuescă limba germană, acum însă vină și femeeile, ca se declare că ele nu potă considera în Ungaria limba germană ca limbă străină, precum este de esemplu: francesa, englesa, ș. a., ci o țină de limbă indigenă,. Vorbe nesuferite aurului adversariloră, căci îndată ce vel recunosce pentru Ungaria indigenatulu limbei germane, urmâză cu logică, de bronză, ca se fii silită a recundsce indigenatulă secularii^ și chiară milenariu încă și ală altoră limbi naționale vorbite în aceste țerl, care preste acesta se bucură și de o literatură, ce rivalisăză cu literatura maghiară. Tote aceste limbi, con- siderate curată din punctă de vedere ală patriei comune, sântă limbi indigene; străine potă fi ele numai pentru indivizi, cari nu le învață și nu le vorbescă. Pentru aceea însă ele sânt acilea, în patria ndstră, adecă acasă și nu potă suferi ca se fiă proscrise prin nici o lege omenescă. tn câtă pentru limba germană, nici ună omă cu mintea întrăgă nu va fi în stare se pricdpă, cum pdte se scape vreodată elementulă maghiară, care cu jidovi cu totă abia numără 6 milidne, de influința decisivă a celoră 60 milidne de Germani din două imperii și dintr’o republică federală, decâtă ddră prin apropiere cătră Rusia, precum le trăsnise prin capă în luliu 1849, când apoi ară ajunge, cum (Jicemă noi românii, din puțu în Iacă. îndeșertă voiescă Maghiarii seă ori-care altă poporă din țerile coronei ungurescl se’șl astupe urechile cu bumbacă, pentru ca se nu audă vorbindu-se. Odinidră fruntașii acestoră popdre heterogene caciunicaă între, sine cu ajutoriulii limbei latine; eară de când acestă limbă a fost delăturată, a remasă în locuiți el ca mijlocii de comu- Inicațiune pentru 38 de milidne locuitori al monarchiel numai jlunba germană. De limba română potă scăpa forte ușoru, decă nu o voră învăța nici odată, mal alesă că româniloră nu le trece prin minte, ca se recomande la vre-ună altă poporă învățarea limbei loră nici în acăsta monarchiă, nici în vecinulă regată. Totă ce pretindă românii în termini categorici este, ca limba loră se fiă recunoscută și tractată ca limbă indigenă, viiă, mile- nariă; de aci în colo să’șl vedă fiă-care poporă de limba și de literatura sa. Radicalulă „Budapesti Hirlap“ află cu acăstă ocasiune, că în Ungaria sistema de învățământă pentru femei este ună adevărată chaos, o confusiune babilonică, de unde urmeză, că multe fete după-ce esă din șc61e ajungă în casa nebuniloră, eară altele căzute totă în desperațiune se sinucidă. După acestă publicistă mulțimea mare de „Frâulein" germane, Made- moiselle francese și Miss-e englese aă inundată țâra (firesce chiămate de cătră familiile fruntașe) ca crescătore, ca loco- tenente de mame, care apoi otrăvescă pe bietele fete ma- ghiare în trei direcțiuni, că le schimbă firea loră cea înnăscută, ■ adecă maghiară. Același publicistă însă este revoltată și asupra școleloră și internateloră de fete susținute în mănăstiri de călugărițe; totodată elă vede o mare confusiune de sisteme în atâtea categorii de școle înființate de câțiva ani încoce totă cu scopuri diferite, precum sunt preparandiile fie fete, școle pentru lucru de mână, școle professionale, școle civile superiore, școle elementare de stată mai mari și mai mici, pe care tote le ține de o adăvărată babiloniă, la care mai adauseră și gimnasiulă de fete. Recunosce și elă, că unele din acea varietate de școle sânt bune; nu vede însă nici o pnitate în scopă, adecă nu vede, că în tote acelea s’ară cresce 71; ' numai maghiare, îl scote însă ochii mândria, lucsulă, vanitatea, fală golă, lipsa de seriositate, lipsa de sâmbure moralii. Scie dânsulă bine, că de esemplu în institutul^ domnel Zirzen fetele învață mai multă decâtă sciu de esemplu juriștii din anulă ânteiă; crede însă, că acele cunoștințe nu sântă pentru vieța. practică- Spre a confirma ceea-ce susține dânsulă, se provocă între altele la lipsa cea mare de artiste, care se ăsă anume din poporulă maghiarii. S’a înființată academia de musică, dară artiste maghiare în musică sunt astădi mal puține decâtă aă fostă înainte cu 100 de ani. S’a deschisă aca- demiă de pictură; însă cei mai renumiți zugravi din Ungaria sânt siliți sfi’și caute pânea de tdte filele în țări străine. Se deschidă scole dramatice, spre a forma actori și actrițe, în- tr’aceea teatrele maghiare nu potă înainta. în fipe diariulă sus citată încheiă critica sa durerosă cu aceste cuvinte: „Nu înnebuniți și nu nefericiți pe o mulțime de fete, pănă când viâța practică nu li-a deschisă barierele *)• - Făcurămă locă acestoră împărtășiri din sfera învățămân- tului femeescă mai vârtosă în interesulu aceloră părinți, cari- credu că’și voră ferici mai pe ușoră și mai sigură pe fiicele^ loră, dăcă le voră cresce în școle și institute, cum sânt aCeleay caracterisate atâtă de aspru în acelă diară. Sibiiu, în Februariu 1893. A. . IUBILEULU PROFESORULUÎ ALEXANDRU ROMANU. Urmărindă cu atențiune mișcările culturale, ce se petrecă în sinulă societăței nostre române, venimă cu plăcere a în- registra și sârbarea arangeată din partea junimei universitare din Budapesta în diua ss. Trei Ierarchi (11 Februarie n. c.) înțelegemă iubileul domnului Alexandru Romanii, carele de ani 30 distinge catedra pentru limba și literatura română dela universitatea regescă din locă. *) Vedi mai multe despre cum se crescu fetele maghiare în „Budapesti Hirlap“ Nr. 262 din anulă 1892. ' W. ■. - Negreșită ună frumpsătrecută, petrecută în serviciulă sciințelși dedicată cu rară abnegațiune binelui număroșiloră sel elevi, în ale căroră inimi a sădită cunoștința și iubirea limbel și literaturel ndstre naționale, cele mal scumpe clenodil in vidța orl-cărul poporă. Alexandru Romanii s’a născută ca fiiu de preotă ro- mână în comuna Aușeu la 26 Novembre 1826. Studiile gimnasiale le-a făcută în Beiușă, ear cele filosofice și juridice în Oradea-mare, tdte cu succesă strălucită. Destinată fiindă de părinții sel pentru cariera preoțdscă, fă trimisă de episco- pală Erdtiyi în convictulă din Viena; aici absolvă teologia la anulă 1849. Denumită profesoră la Beiușă, A. Romană primulă a rostită graiulă națională de pe catedră, și încă în astfelă de timpuri critice. Mal târdiu îlă aflămă funcționară la pretura din Mișca, comitatulă Bihorului; ear la 1851 profesoră de limba și literatura română la gimnasiulă din Oradea-mare. La înființarea acestei catedre, distinsului bărbată i-se cuvine partea leului. La anulă 1857 fă numită trans- •latoră română la Consiliulă Locotenențel regești din Buda. în era constituțională, ce a urmată, A. Romană desfășură stindardulă pressei ndstre naționale. împreună cu Sigișmundă Popă înființă mal ântâiă (jiarulă „Concordia", (tipărită întregă cu litere latine), apoi „Federațiunea", esercitândă astfelă o mare înrîurire asupra vieței ndstre politice și desvoltândă gustulă unei lecturi sănătdse la publiculă română. Ca deputată în dieta țerel, representândă cerculă Ceica (în Biharia) timpă de 21 ani, A. Romană a luptată pururea în șirulă celoră dintâiă pentru apărarea drepturiloră ndstre naționale. Ca bărbată de litere, la anulă 1866 luă parte activă la înființarea „Societățel academice", astăzi ilustra ndstră Academiă Română din Bu- curești, ală cârei zelosă membru a rămasă pănă în presentă. Pe scurtă: sântă multe și neperitdre meritele venerabilului bărbată pe tdte terenele. Căci dotată dela natură cu distinse talente, A. Romană a jertfită întrdgă vidța sa pentru deștep- tarea și luminarea poporului său. 73 Nu este actii mai însemnatii în viăța ndstră națională, la care elă să nu fiă luatii parte; pretutindeni îlă aflămăîn primulă planii, când e vorba de binele și de prosperarea neftr mulul, din care face parte. Dar’ mai presusii decâtii ori-care altii meritii ală d-lui A. Romană, prețuimă noi, elevii lui, meritulti de mare dascălii alu tinerimel, ce și-l’a câștigată prin desvoltarea activitățel ' sale neobosite și salutare în restimpă de 30 ani. Ca unulă din cei mai de frunte filologi români, a ținutii catedra de limba și literatura română la nivelulă sciinței moderne, și neuitate voră fi pentru toți elevii lui acele momente, în cari li-a fostă dată a asista la instructivele și interesantele sale prelegeri. Avându deci în vedere tdte acestea, junimea academică a decisă serbarea în modă demnă a iubileulul iubitului pro- fesoră, carele totdeuna s’a interesată de sortea el ca ună adevărată părinte. Junimea română a ținută a-și manifesta la 11 Februariu sentimentele sale de profundă gratitudine, recunoscință și iubire față de preastimatulă iubilantă, ceea-ce a aflată complăcerea întregului publică românescă, de ale căruț simpatii de multă se bucură preameritatulă bărbată. Căci într’adevără, la sărbarea coloniei române din Budapesta cu spiritulă s’a asociată, într’ună numără imposantă, totă ce avemă mai distinsă în societatea ndstră. Toți Românii de bine —- „din cele patru unghiuri" -— s’aă grăbită a aduce felici- tările și omagiile loră iubilantului, încărunțită în merite. Ast- felă sărbarea nu a fostă nici decum o sărbare locală; ci trecendă departe preste cadrele prefipte, iubileulă domnului A. Romană a devenită ceea-ce trebuia să devină, adecă o frumăsă mani- festație națională românăscă, cărei asemenea de ani de (jile nu s’a văzută în capitala Ungariei. Publiculă română, inte- resată de propășirea nostră culturală, a răspunsă la apelulă tinerimel prin ună puternică echo, care împregiurare o con- siderămă de bună auguriu și pentru viitoră. între numărosele epistole și telegrame sosite la adressa iubilantulul, amintimă la primulă locă pe cea din partea Aca- demiei, care este de următorulu cuprinsă: ₜ Domnule Coleg! “ / îndeplinind!! decisiunea unanimă a Academiei, avenul ondre a Vă comunica felicitările și urările cele mal vil, pe cari colegii Domniei-Vostre din acestă înstituțiune de cultură , națională Vi le trimită cu ocasiunea sărbărel iubileului de 30 ani de profesorată de limba și literatura română la uni- versitatea din Budapesta. ? Să trăițl, Domnule Colegă, pentru ca în mulți ani să răspândiți de acum înainte cunoștința limbel și a literaturei ndstre între tinerimea studiosă a acelei universități, să nutriți și să întrețineți prin acesta totdeuna vie între elevii D-vostre români conștiința națională. Să trăițl, Domnule Colegă, la mulți ani! Primiți și cu acestă ocasiune espresiunea iubire! nostre frățesc!, a prea distinsei nostre considerațiunl. j. 1 Negruzzi m. p. președ. D. Siurdza m. p. secret, gen. i Nu este loculă acî ca să facemă o descriere a banche- tului festivă, ce s’a ținută în sala hotelului „Hungaria“. Da- rurile, ce s’aă predată cu acestă ocasiune iubilantulul, sânt modeste, după modestia puteriloră ndstre; dar mal multă decâtă acestea vaiorâză recunoștința și iubirea nestrămutată, ce noi învățăceii o vomă păstră pururea săpată în inimele nostre — „aere perennius* — eruditului nostru profesoră. Și aceste sentimente de iubire și recunoștință le vomă putea manifesta mai aevea atunci, dăcă vomă lucra din tote pu- terile'într’acolo, ca sămânța sămănată de elă cu atâta îngrijire în agrulă românismului, să se desvolte câtă mai frumosă, să crâscă, să înflorâscă, dând la timpulă său roduri cu îmbelșugare. într’aceasta va afla serbătoritulă cea mal mare satisfacție a îndelungeloră sale ostenele de 30 ani în spihdsa, dar multă frumosa carieră de dascălă română. 75 Ear’ noi încheiândă aceste nepretențiose șiruri, împlorămă ilustrului bărbații dela provedință încă multe (jile senine, ca astfelă să se pătă bucura de fructele activităței sale binecu- vântate, și îi dicemă cu poetulfi - împărații ală Sionului: „Ca ale vulturului să se renoiescă tinerețele tale! “ I. B. Boiu. CEVA DESPRE POETULU POPORALU IOANU BARACU ȘI DESPRE SCRIERILE LUI. (Cercetârf literare). Avândă la mână mal multe opuri din istoria literaturel române, și vădându cu părere de reu din contestulă loră, că memoriei zelosului poetu poporală, neuitatului Ioană Baracă deja Brașovă, prea puțină însămnătate i se dă, ba ce e mai multă unii domni nu-lă pomenescă de felă în literaturele loră, ni-am propusă a reîmprospăta pomenirea acestui zelosă și veritabilă apostolă ală poporului nostru. Acăstă împregiurare tristă și dămnă de compătimită pare a dovedi două lucruri sfășietdre de inimă: ori că nu-’lă iaă de ajunsă în sămă, :— ceea-ce nu ași crede, — ori că nu i se cundsce de ajunsă activitatea și scrierile. Deci fiă-mi permisă a vorbi ceva despre elă și despre scrierile lui. Cea mai rodnică activitate a lui Ioană Baracă remâne în manuscripte. Unde se voră afla acelea, numai bu- nulă D-(|eu scie. Scrierile dânsului câte s’aă fostă publicată pănă acum, se cetescă cu mare plăcere de toți românii. Ear dlă A. Den- sușană, în istoria literaturel sale, se esprimă despre dânsulă cu dreptă cuvântă: „Elă este ună scriitoriu poporală, atâtă în limbă câtă și în concepțiune; pentru aceea scrierile lui au intrată adâncă în poporă. Versulă lui este în generală celă’ poporală, narațiunea lui simplă și nemăiestrită, totă așa limba lui este generală, ca limba bisericâscă“. Asupra anului și locului nascerei lui I. Baracă astăzi subverseză două păreri diferite. Unii susțină împreună cu dlă 76 Dânsușanfi, cumcă densulu s’a născută la anulfi 1772 în Bra- șovă, ear alții, precum biografulfi șefi (I. B.) dela anulfi 1848 susține, că s’a născută lâ Alfimoră, în comitatulă Albei-Iulie! la anulfi 1776. Ori cum de felurite sântă părerile aceste, presupună, că ară fi mal de credută \părerea contimpuranuluî (I. B.) carele scrise biografia poetului nostru chiară în 1848 imediată după mdrtea lui, prin urmare, contimpuranu. Contimpuranulă putea se scrie mal positivă decâtă noi acum în seclulă ală XlX-lea. Dar altcum, după cum sciu eu, nime n’a combă- tută acostă aserțiune a aceluia.¹) Prin urmare ară fi mal de crezută. Cine nu crede poftescă, și producă-ne documente demne de crezută, ca se credemă așa după cum ne va dovedi și convinge. Vredniculă și neobositulă poetă poporală Ioană Baracă s’a născută din părinți românesc!. Pănă acum nu s’a putută erua eu positivitate numele părințiloră sel, atâta se scie nu- jpal, că e fiiu de preotă din Alămoră, în comitatulă Albei-inf. din Transilvania, Densulu a fostă odinidră în strînsă legă- tură cu renumițil reposațl apostoli al românismului, cu Georgiu Lazară (1779—1823), cu Vasile Aronă (1770—4822) și Vasile Popă, ba și cu Antonu Pană. Studiile și le-a începută în comuna natală, după aceea a fostă dată la colegiulfi reformațiloră la Aiudă, unde a ab- solvată tdte clasele cu laudă. De aici a mersă la Clujfi, unde a absolvată drepturile. După aceea nu se scie unde a pe- trecută pănă la 1802, când a venită la Brașovă, lucrândă ca procuratoră. Ear după o altă informațiune se susține, că •înainte de anulă 1802, ară fi fostă dascălă la „școlele nor- malnice" în Brașovă, și ca atare a tipărită și opera sa „Arghiră Așa scimu și noi chiaru dela fiiulu seu, reposatuîă proto- popu alu Brașovului losifu Baracă, precum și dela numeroșii descen- denți ai familiei din Alămoru. Red. ' . 7î și Eleija", pe la anulu 1800. Acestei informațiunl se alătură și dlă Densușană dela Iași, căndă susține, că Ioană . Baracă înainte de anulă 1802 a fostă învățătoriu în Brașovă. Ca procuratoru în Brașovă a desvoltată o diligință estra- ordinară și purtare esemplară, și prin aceea a trasă atențiunea publică asupra sa. Dreptă aceea la anulă 1805, poftită fiindă de Magistra- tulă orașului, a primită și translatoria magistratuală, și așa a viețuită ca translatori magistratuală 43 de ani. Ear în ală 72-lea ană ală vieții sale, după o bolire de aprinderea sângelui numai de patru (Iile, pre lângă totă căutarea me- dicului,' pregătită mal ântâiu cu nutrimântulă sufletescă, ’și dedă sufletulu în mânile Creatoriulul. Densulu s’a dusă din lume cu cea mai curată conștiință și cu celă mal liniscită cugetă, că densulă, câtă a trăită, nu numai că n’a asuprită întru nimică pre nimeni, ci încă ce e mai multă, fiindă cu nespusă milă spre cei necăjiți, sărăciți, nedreptățiți și asupriți, îi ajuta pre aceștia lucrându-le ca ad- vocată, din totă inimă, și scoțendu-i din tote nevoile și asu- pririle loră pre lângă puțintică plată, ear forte adeseori și pe nimica, pe „mulțamă". Dovadă la aceste tote potă fi ar- chivele judecătoresc! și bisericesc! din Brașovă. Cea mai bună petrecere de timpă în orele libere îi era compunerea de stichuri, de versuri poporale. Opurile lui, ce s’aă putută pănă acuma afla și tipări, sântă după cunoștința mea următorele: 1. Istoria prea frumosului Arghiră și a prea frumosei Elena, tipărită în Sibiiă la anulă 1802.în acestă poemă I. Baracă, închipuesce sub Arghiră pe împgratulu Traiană, ear feciora măestră cu părulă de aură este Transilvania, Dlă Vasile Popă în disertațiunea despre tipografiile româ- nesc!, Sibiiu 1838, pag. 32 (jice, că s’a tipărită la anulă 1800; ear dlă Jarcu în „Biografia cronologică română", ed. II. 1873 p. 19 ---------------------------------- . «3 BIBLIOGRAFIA. Noulu atacu asupra scâleloru năstre. (Politica maghiară de. instrucțiune). Reproducere din „Telegrafulă Romanii". Sibiifij ti^ pariulă tipografiei archidiecesane, 1893, Se recomandă atențiune! tuturoră bărbațiloră noștri de scolă. , Legea de pensiune învețătordscă, tradusă și esplicată de Blasiu Codreană, învețătoriu română. Aradă 1893, tipografia diece- sană. Scriere binevenită învețătoriloră români din patria. Biblioteca societății cantorale „Lumina". Nr. 1. Epistolă că^ tră Diognet. Traducere de 1. V. Pașcanii, catechetă în Cernăuți. Cernăuți 1893, tipo- și litografia Arch. Silvestru Morariu-An- drievici. Urămii lăudabilei întreprinderi bună succesă. PARTEA OFICIALĂ. Nr. 77/1893. - ProcesQ verbalâ ală comitetului, Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului română, luată în ședința dela 7 Februariu n. 1893. Președinte: Dr. II. Puscariă vice-preș. Membrii presențî: Nicanorîi Frateșii controlorii, loanii Hannia, I. V. Russu, P. Cosma, L Papiu, Z. Boiu, loanii Crețu, I. Popii de Galați, Dr. C. Diaconovich, N. Toganii bibliotecarii. Secretar iu: Dr. A. Frâncu. Nr. 6. Secretarulă raportdză, că în urma decisiunei enunțate sub Nr. 108 alu procesului verbală din 15 Octobre 1892, dela 1 lanuariu a. c. a intrată în funcțiune, și că s’a făcută primirea acteloru dela fostulă secretară, d-lă Dr. j. Crișiană. — Se ia actă. Nr. 7. D-lă Tită Budu, vicariă gr. cat. ală Maramureșului, cere se-i se retrimită unele scrieri presentate la concursulă literară ală Asociațiunei dimpreună cu recensiunea acelora pentru a Introduce modificările reclamate. — Biroulă primesce însărcinarea de a trimite d-lui vicariă Tită Budu scrierile cerute dimpreună ‘cu recensiunea acelora. (Ex. Nr. '• 27/1892). 6* Nr. 8. D-lă Vasile Rebreană din Maieră cere, se i se restitue lucrarea presentatĂ la concursulă literară. — Manuscriptulă d-lui V< Rebreanu se retrimite. (Ex. Nr. 345/1892). Nn 9. D-lu D. Aluașă, clerică din Gherla, cere înapoiarea ⁷ colecțiunei sale de poesii populare presentate la concursulă literarii al Asociațiunei. —Manuscriptulu d-lui D. Aluașu se retrimite. (Ex.Nr. 350/1892). Nr. 10. D-lu C. Pokol, locotenentă la armata teritorială tn Tata, cere se i se trimită unu exemplară din colecțiunea d-lui I. cav. de Pușcariu „Date istorice privitore la familiile nobile române“, publicată sub auspiciile Asociațiunei. . — Se constată, că exemplarulă cerută s’a trimisă. (Ex. Nr. 365/1892). Nr. 11. D-lă Ludovică Ciato, advocată în Blajă, prin hârtia cu data 20 Decembre a. tr., reclamă diploma de membru fundatoră. — Biroulă s’a însărcinată, a trimite d-lui L. Ciato diploma de membru fundatoră. (Ex. Nr. 367/1892). Nr. 12. Se presentă decisiunea de transpunere a tribunalului reg. din Clujă cu data 7 Decembre 1892. Nr. 9504 civ., referitore la I rămasulă fericitului Lazară Baldi, prin care să predă și Asociațiunei legatulă de 1000 fl. făcută în favorulă ei. - — Se ia actă, cu acelă adausă, că decisiunea de transpunere dimpteună cu copia testamentului și actele referitore să se con- serve în cassa Asociațiunei. (Ex. Nr. 369/1992). Nr. 13. Subcomitetulă despărțământului I (Sibiiă), prin hârtia cu data, 22 Decembre 1892 trimite suma de 251 fl. 53 cr. v. a. ca venită curată ală festivitățiloră arangiate la adunarea generală a Asociațiunei din anulă curentă, și ună tabloă, ce representă corulă plugariloră români din Chisetăă. — Suma de 251 fl. 53 cr. se cuiteză, și biroulă se însărci- neză, a incuadra și pestra tabloulă corului plugariloră români din Chisetăă. (Ex. Nr. 376/1992). Nr. 14. Direcțiunea despărțământului XIII (Abrudă), prin hârtia cu data 12 Decembre 1892 înainteză spre revisuire procesulă verbală ală adunărei generale, ținute în Bistra la 6 Novembre 1892, împărtășesce în resumată hotărîrile luate în ședința subcomitetului din 12 Decembre, și comunică, că totdeodată a asemnată 221 fl. 56 cr. ca taxe încassate dela membrii. . . i) I. Din procesulă verbală presentată se vede, că i ‘ a) s’a cetită și primită raportulu generală ală subeomite* tulul; b) s’a aprobată darea de semă a cassarului și s’a decisă, ca suma de 50 fl. incursă dela membrii vechi se se primeseă dreptă taxe pentru anulă 1892 numai decă membrii respectivi ’și-au achi- tată taxele pentru anii trecuți; c) cu prilegiulă adunăreî generale au întratu taxe dela membrii vechi si noi în sumă de 186 fl. 56 cr.; d) fixarea locului adunăreî generale viitore s’a încredințată subcomitetului; e) premiulă de 15 fl. oferită de d-lă B. Bașota, pentru al- toire de pomi, s’a votată d-lui George Giurgiu, învețătoriă în Bu- ciumă-Șasa, și totdeodată s’a hotărîtă, ca în viitoră se se escrie concursă pentru asemenea premii; f) d-lă Dr. Vasile Fodoră, advocată în Abrudă, a cetită o disertație întitulată „Despre folosulă biblioteceloră poporale g) se va -escrie concursă la ună premiu de 2 galbini, oferită de d-lă directoră al despărțământului Alexandru Filipă pentru ună învățătoră, care va dovedi celă mai mare sporiă în ramulă po- mologiei; h) din suma colectată dela membrii ajutători s’au votată 15 fl., pentru a procură cărți de scolă pe sema copiiloră săraci din - Bistra. II. în hârtia direcțiune! se aretă, că în ședința subcomite- tului, ținută la 12 Decembre 1892, a) s’a constatată, că la adunarea generală din Bistra s’a In- sinuată ca membru ordinară pe vieță: „Auraria“ institută de cre- dită și de economii în Abrudă, ear ca membrii ordinari domnii: Petru §imu, losifă Arieșână și Grigorie Buzgară, și s’a cerută pri- mirea acestoră membrii noi și trimiterea diplomeloră; b) s’a dispusă trimiterea sumei de 15 fl. votată pentru pro- curarea cărțiloră de scolă la adresa școlei gr. cat. din Bistra; c) d-lă directoră ală despărțământului Alexandru Filipu s’a oferită a acoperi din ală seă tote spesele administrative pe anulă de gestiune 1892, și spre acestă scopă s’a votată pentru viitoră suma de 5 fl.; ' d) s’a decisă Introducerea unoră registre speciale pentru ac- tuară și cassară. — Primirea sumei de 221 fl. 56 cr. v. a. se âdeveresce, cu- prinsulu procesului verbală alu adunăreî generale și decisiunîle sub- 86 comitetului se aprobă; și membriloru noi li-se voră trimite diplo- / mele după că voru fi obținută aprobarea adunărei generale a Aso- ciațiunei. totdeodată comitetulă centrală își esprimă satisfacțiunea pentru stăruințele despărțământului XIII întru realisarea scopuriloră - Asociațiunei. (Ex. Nr. 377/1892). Nr. 15. Societatea „Transilvania" cere ună tabloă de elevii -■ aflați actualminte la meserii și susținuți de dânsa. în legătură se constată, că acestei cereri s’a satisfăcută pe cale presidială. — Să ia actă. (Ex. Nr. 381/1892). Nr. 16. D-lă jude reg. din Clujă Leontină Popă, prin hârtia cu data 30 Decembre 1892, în calitatea sa de esecutoră testamen- tară trimite o copiă a testamentului fericitului Lazară Baldi și o schiță biografică a testatorului. — Se ia actă cu mulțemita, copia testamentului fericitului Lazară Baldi se predă cassei Asociațiunei spre conservare, și schița - biografică se comunică redacțiunei foii „Transilvania". (Ex. Nr. 1/1893). / Nr. 17. Direcțiunea despărțământului II (Brașovă) înainteză spre revisuire două procese vorbale ale subcomitetului. , [ . I. Din procesulă verbală dela 18 luliu 1892 se vede, că pentru îmmulțirea membriloră s’a presentată și dată spre studiare ” ună proiectă de regulamentă lucrată prin d-lă G. Maioră. II. Din procesulă verbală dela 2 Decembre 1892 se vede, că a) s’aă făcută disposițiuni pentru popularisarea colecțiunei d-lui I. cav. de Pușcariă „Date istorice etc." pentru completarea căreia se mai cere încă ună exemplară; b) esistândă și în Brașovă ună fondă mai vechiă „întru amin- tirea celoră răposați", subcomitetulă se va mărgini a împărtăși adu- nărei generale apelulă comitetului centrală; c) adunarea generală viitdre se va ținea în Prejmără la 27 Decembre 1892; d) s’aă încassată 8 taxe dela membrii ordinari, cari se voră asemnâ comitetului centrală. — Se ia actă, cuprinsulă proceseloră verbale se aprobă și se mai trimite unfi exemplară din colecțiunea „Date istorice etc.“ (Ex. Nr. 2/1893). Nr. 18. D-lă Nicolae Garoifi, direct, despărțământului Zer- nești, prin hârtia cu data 5 lanuariu 1893 trimite prețulu a 8 prenumerațiuni la colecțiunea „Date istorice etc.“ în suma de ' ' .. ... 22 fl. 50 cr. rămasă după detragerea rabatului de 10ⁿ/o î# favo- rulă despărțământului, și cere se se expedeze exeniplarelecores- pundătore. — Suma de 22 fl. 50 cr. se cuiteză și se ia actă, că exem- plarele prenumărate s’au trimișii. (Ex. Nr. 10/1893). Nr. 19. Nicolae Solomonu, învățăcelă de cismăriă în Sibiiu, cere unu ajutoru pentru a-și procură vestmintele necesare — Nedispunându Asociațiunea de mijloce cu asemenea desti- națiutfe, cererea lui N. Solomonu nu se pote consideră. (Ex. Nr. 11/1893). Nr. 20. Direcțiunea despărțământului XXIX (Mediașu), prin hârtia cu data 13 lanuariu 1893 înainteză: I. Procesulă verbală luată în ședința subcomitetului dela 15 Decembre 1892, din care se vede, că a) s’au inițiată pașii de lipsă pentru lățirea colecțiunei „Date istorice etc.“ b) suma de 60 fl. elocată pe numele despărțământului la in- stitutulă „Albina" de aici înainte se va fructifică prin împrumutări la privați și în condițiuni mai favorabile pentru despărțemântă; c) s’a decisă să circuleze la toți preoții din despărțemântă o listă de contribuiri pentru fondulă întru amintirea celoră răposați; d) organisarea agenturiloră s’a amânată pănă la primirea pro- cesului verbală ală adunărei generale din 17 luliu 1892; II. Suma de 5 fl. ca taxa membrului ordinară I. Jurca din Răvășelu cu cererea, ca atâtă acestuia câtă și membriloră noi să li se trimită diplomele, remânândă ca încassarea taxeloră de câte 1 fl. să se efectuescă ulterioră; III. o colă de prenumerațiune la opulă „Date istorice etc.“ dimpreună cu suma de 10 fl. 45 cr. rămasă după detragerea raba- tului de 10%; IV. ună' protestă ală inteliginței române din Biertană și jură contra fixărei adunărei generale din a. c. Ia Șeica-mare, în care di- ficultându-se, că adunarea din 1892 nu s’a ținută conformă deci- siunei anteriore a subcomitetului — în Biertană, — se cere, ca în anulă presentă să se țină acolo seă în Mediașă. ad. I, II, III. Cuprinsulă procesului verbală înaintată se aprobă, primirea sumeloră de 5 fl. și 10 fl. 45 cr. se adeveresce, și biroulă primesce însărcinarea de a trimite diplomele membriloră aprobați prin adunarea generală și exemplarele prenumerate din opulă „Date istorice etc.“. ad. II. Nefiindu protestulă din cestiune pertractatu în ședința subcomitetului, se remite acestuia spre a-lă desbate în tote amă- nuntele, și comitetulă centrală își reservă a decide în merită după ce i-se va presentă raportulă comitetului. (Ex. Nr. 44/1892 și 18/1893). - Nr. 21. Academia de sciințe ces. și reg. din Viena a donată pe sema Asociațiuneî următorele publicațiuni: a) Sitzungsberichte d. phil.-hist. Classe, Bd. CXXVI.; b) Foptes rerum austrjacarum, II Abth. Diplomataria et acta XLVI. Bd. și XLVII. Bd. I. Hălfte; c) Archiv fur oster. Geschichte 78 . Bd. L Hălfte; d) Sitzungsberichte math. naturw. Classe Bd. C. Abth. I. Nr. 8—10, II. a) Nr. 8—10, II. b) Nr. 8—10, III. Nr. 8—10 și Bd. CI. Abth. I. Nr. 1—6, II. a) Nr. 1-5, II. b) Nr. 1—5 III. 1—5. — .Se ia actă cu mulțămită și să adeveresce primirea. (Ex. Nr. 19/1893). Nr. 22. D-lă Dr. V. Bologa, înVețătoră la scola de fete a Asociațiuneî, înainteză în șase cole tipărite o parte din manualulă proiectată pentru limba maternă în clasa IV. civilă, și indicândă șchelețulă părțiloră continuative a lucrărei, sale cere, ca comitetulă se se însărcineze cu edițiunea ei și totdeodată să achiteze contulă tipografiei în sumă de 115 fl. 50 cr. în nexu cu acestă operată se presentă și . recensiunea direc- torului școlei de fete a Așociațiunei, d-lui Dr. I. Crișană. — Luândă în vedere, că din o parte și o schiță nu se pote apreția cu temeiă nici valorea didactică a operatului, nici partea financiară a edițiunei, comitetulă își reservă a decide în meritulu scriere! d-lui Dr. V. Bologa, după-ce lucrarea sa se va supune în totă estensiunea unei amănunțite censurări. Spre acestă scopă să numesce d comisisiune în personele d-lor: Z. Boiu, I. V. Russu și Dr. I. Crișană, căreia petentulă va avea să-și presente întrega sa lucrare. (Ex. Nr. 20 și 36/1893). Nr. 23. Tipografia archidiecesană din Sibiiă, prin hârtia cu data 16 lanuariu a. c. înainteză pentru achitare două conturi des- pre suma totală de 468 fl. 41 cr. v. a. și anume unulă de 411 fl. 21 cr. pentru foia „Transilvania" pe semestrulă II, ear altulă de 57 fl. 20 cr. pentru tipărituri. — Suma de 468 fl. 41 cr. să asemneză la cassa Asociațiuneî spre plătire tipografiei archidiecesane pe lângă documentă în or- dine. (Ex. Nr. 21/1893). Nr. 24. Seeretarulă raporteză, că trimițându-i-se advocatului C. Mihăly din Tășnadă cu rambursa, chitanța de ștergere despre 40 fl. referitdre la realitățile din T.-Sărvadă, însărcinate în fa- vorulu fundațiunei Galiane, suma de 40 fl. a Intrată la cassă. — Se ia actă, și primirea sumei de 40 fl. să adeveresce. (Ex. Nr. 338/1892 și 25/1893). Nr. 25. D-lă canonică preposită Ștefană Moldovanu din Lu- gojă, prin hârtia cu data 16 lanuariă a. c. însciințeză presidiulă, că a presentată ordinariatului episcopescă opiniunea sa asupra co- lecțiunei „Date istorice etc? și