r 5. : Apare la a jîă-cărei luni. TRANSILVANIA : FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU UTERATUBA BOMANĂ 51 CULTURA POPORM1 MMUiO. Nrulă 2. SIBIIC, 15 FEBRUARIU 1893. Anulă XXIV. LIMBA MATERNĂ ÎN ȘCOLELE N6STRE DE FETE. Poporalii nostru mai cu seamă de o jumătate de seculă încoce, adecă de când s’a scăpată de jugulă servitutel, a pusă mari silințe și pentru luminarea și cultura sa; și cu dreptă cuvântă președintele Asociațiunei nostre, Dlă G. Barițiu, a aprețuită în cuventulă seu dela deschiderea ultimei adunări generale din Sibiiă jertfele cele mari, ce le-a adusă elă pe altarulă bisericel și scdlel. Gimnasiile și seminariele ndstre preoțesc! și învățătorescl, cununa cea frumosă de șcdle pri- mare superidre, și numărulă celă mare de școle elementare, înființate, înzestrate și perfecționate, aprdpe tdte s’aă făcută numai din suddrea poporului nostru, ba adeseori numai cu învingerea de greutăți neasceptate și chiar nejustificabile. în timpulă mal recentă s’a dată atențiunea cuvenită și educațiunel și instrucțiunel tinerime! de sexulH femeescti; și numerdsele reuniuni femeescl, cari ară resărită și resară în tdte părțile locuite de Români, și-aă luată problema, a da șcdleloră de fete totă sprijinulă posibilă materială și morală. Ear Asociațiunea transilvană, când cu încordarea tuturoră pute- riloră sale a înființată școla civilă de fete, și aceea o a în- zestrată și cu internată și cu probate puteri didactice, a făcută ună pasă forte însemnată întru promovarea culturel poporului nostru. Pentrucă ori câtă de multe și bine îngrijite se fiă școlele nostre de băieți, decă nu ne amă îngriji totdeodată și pentru șcdle bune de fetițe, ostenelele ndstre ară remând la calea jumătate și n’ară duce la scopulă dorită. Progresulă 3 34 . unui poporă depinde de conlucrarea armonică și perfecționarea intelectuală și morală a ambeloru sexe. Urmândă cu atențiune educațiunea și instrucțiunea, ce se dă fetițeloru române în aceste școle, vedemă unu progresii îmbucurătoriu în tote privințele; și acesta ne îndreptățesce a speră, că școlele acestea voră umplă o lacună din trecută, ’ ce cu durere o simțimă încă și astăzi, și voră contribui a se prepară poporului nostru ună venitoriu mal fericită. De opt- sprezece secuii femeea română e pestrătorea și păzitorea cea credincidsă a limbeî, moravuriloră și virtuțiloră strămoșesc! ■în casa sa. Fără eroica mamă, carea mai bine va se jertfăscă pre fiiulă seu decâtă patria, Ștefană ală Moldovei n’ar fi de- venită mare; și fără Domna Despina, carea când săcă isvdrele, cu fericire aduce Domnului Neagoi giuvaerele sale, ca se le vândă și se zjdescă mai departe, România n’ară pote privi astăzi cu atâta mulțemire spre curtea de Argeșă, capulă de operă ală „ meșterului Manole “. decorulă edificieloră sale religidse. Dar totă asemenea de adevărată, e, că dăcă strămoșii noștri purtaă mai multă grijă și de educațiunea fiiceloră loră, mul- țime de tineri, înstrăinați prin căsătoriă de cătră neamulă loră, ară sta și astăZi în fruntea lui. Nu este scopulă acestoră șiruri, a întră în materialulă celă vastă, ce ni se presentă în privința educațiunei femeesci preste totă; ci voiu atinge aici numai o parte a îngrijirel, ce trebuie se avemă pentru acestă educațiune. Și acâstă parte este limba maternă. Toți pedagogii și bărbații de șcdlă sântă de acordă, că celă d’antâiu obiectă de învățămentu, după doctrina religiunei, trebuie se fiă limba maternă. Și acâșta nu o afirmă ei din zelă esagerată pentru naționalitatea loră, ci din celă mai simplu motivă ală rațiunei, ală praxei. In ce limbă vei vorbi cu scolarulă, dăcă nu în limba, ce o scie elă dela părinții sei, în deosebi dela mama sa ? Cum ’i vei comunica învățătura, ce - voiesci a-i da, din scrisă și cetită, ba din tdte obiectele de învățământă, dâcă nu vei sci lega cunoscințele, acestea de cuno- 35 scințele primitive, ce le aduce elă din casa părințdscă ? Așa dar mijloculă celă neapărată de lipsă pentru totă învățământul^ școlară este limba maternă a școlarului. Principiulfl acesta are aceeași valdre pentru șcdlele de băieți și de fetițe; și cine ară desconsidera principială acesta, ară lucra, cu voiă ori fără voiă, nu la prosperarea, ci la înapoiarea și distru- gerea școlei. Dar nu numai ună mijlocii de comunicațiune între școlară și învățătoriu este limba maternă, ci totdeodată o legătură a ambiloru cu poporulă, din care facă parte. Limba este es- presiunea minții și inimei unul poporă; în ea se cuprinde și se conservă totă tesaurulă cugetăriloră și simțeminteloră lui. De aceea dâcă voimă a conserva, precum avemă sântă da- torință, pre fetițele ndstre poporului nostru, naționalității ndstre, avemă se îngrijimă încă din casa părințescă pentru crescerea, deprinderea și perfecționarea loră în limba maternă; ear în- câtă acesta din cause neîncungiurabile nu s’ară pută, se în- grijimă, ca ce a neglesă casa părințdscă, se deplindscă șcdla. Ară greși dar toți aceia, cari ară pretinde dela șcdlele ndstre de fetițe instrucțiune și desteritate în tote obiectele de învă- țământă, dar ară desconsidera seă ară declară deprisosă studiulă limbei și literaturei române, cari sântă o parte atâtă de însemnată a vieței sufletesc! a acestoră șcdle. Vidța pu- blică: catedra și amvonulă, taraba și atelierulă, tribuna .și forulă, după ordinea nestrămutată a.naturei, este partea băr- batului ;- casa și vidța familiară partea femeii. Se nu uitămă, că școlărița acdsta, carea percurge acum studiile prescrise, mâne poimâne va fi chiămată a fi soție, econdmă, mamă; și se ne punemă întrebarea, cum va corespunde ea acestoră da- torințe, ddcă nu va purta pe buzele sale limba maternă, și nu. va pestra în inima sa simpatia și iubirea cea mai intimă pentru neamulă seu? Așa dar limba maternă are se fiă ună primă obiectă de învățămentă ală școlei de fetițe; și deodată cu cunoscința și esercitarea limbei materne, vorbite și scrise, elevele conform etății și princeperei loră, se guste și din 3* 36 • productele cele mai alese ale literaturel române, ca cu atâtă mai multă se se deprindă nu numai a vorbi și a scrie corectă și frumosă, ci și a cugeta și a simți curată românesce,' a se cunosce, a se simți, a se sci una cu poporulă loră. Căci precum va fi casa părințâscă, în carea eleva s’a născută și a crescută; precum va fi școla, carea e chiămată a nutri sufletulă, și precum va fi iubirea el cătră poporulă seu, așa va fi și -casa, ce într’ună timpă pote apropiată ea va fi chiă- mată a întemeia! Ear precum va fi casa și familia, așa va fi și societatea și poporulă. Câtă pentru învățarea limbiloră străine, aceea într’ună stată poliglotă, precum e și patria ndstră, nu pote lipsi. în- vățarea acelora se face conformă legiloră esistente, cari ho- tărescu materialulă și modulă de a-lă percurge. Din punctă de vedere pedagogică învățarea și a altoră limbi, pe lângă limba maternă, se recomandă atâtă cu privire la viăța practică, unde elevele voră avă lipsă de ele, câtă și din causă că prin ase- menarea limbiloră se ageresce mintea școlăriței, aretându-se părțile omogene și eterogene ale celoră dăuă limbi, de cari se ocupă. Dar nu e iertată, ca învățarea limbiloră străine să se facă cu postpunerea și spre scăderea limbei materne. De asemenea nu e iertată, ca aceste limbi se fiă prea multe, ca cercetările gramaticale se între în specialități filologice, în istoria desvoltărei loră, formele antice etc., pentru care dealt- mintrea, abstrăgendă dela tăte celelalte, nici timpulă de 3—4 ani nu ajunge; și cu ună cuvântă se nu se facă din ele studiu academică limbistică, ci ca elevele să-și câștige cunoștințele de lipsă gramaticale, să se deprindă în conversațiune și se cunăscă, după etatea și starea loră, cele mal bune producte literare ale ace- lora. Regula generală. însă e, ca și la învățarea limbiloră străine tonulă fundamentală totdeuna se fiă limba maternă, națională. Numai pe basa cea firmă și sănătosă a naționalității ne vomă pută rădica apoi treptată la înălțimile adeveratulul cosmopo- litismă, care în fondă e una cu idealulă creștinismului, la acea perfecțiune omenâscă în generală, la care săntem chiă- 37 mâți prin cuventulă Creatorului chiară dela începutul!! nea- mului nostru. Aretândă dar pe scurtă, după ângustimea spațiului, de care dispunemă, rolulă și însemnătatea, ce trebuie se le aibă limba maternă ca obiectă de învățământă și ca limba de con- versațiune în școlele nostre de fetițe, (|icemă,' că acestă rolă nu este ună ce silită, măiestrită, ci este celă naturală, ce l’amă adusă, cu noi în lume, de a fi și a remâne deapururea credincioși limbei și naționalității nostre, și acestă credință a o transpune și asupra următoriloră noștri. Corectă și frumosă esprimă celebrulă Schleiermâcher ideea acăsta, când ^ice: „Pentru desvoltarea naționalității nu avemă se facemă nimică deosebită, dăcă ea esistă în generațiunea betrână, ci numai se o aperămă de înfluință străină". Ear cumcă ea a esistată și esistă în generațiunea betrână, dovădă este însăși limba nostră, dovedă însuși numele nostru. Z. Boiu. RESULTATULU ESAMENELORU SEMESTRALE ÎN ȘC6LELE DE FETIȚE CU INTERNATU. Sibiiă, în Februariu. Dela prima deschidere a școleloră de fetițe înființate de cătră Asociațiunea transilvană, între alte măsuri prevăzute în Planulu de învățămentă și în Regulamentul^ internă ală institutului spre asigurarea unui progresă sănătosă, se ținură și cu finea semestrului I. din anulă scolastică ecsamene din mai multe studii împuse prin legea de instrucțiune publică a țerei. Aceste ecsamene nu suntă publice ca cele din luniu ală flă- cărui ană, ci se țînă numai cu asistența directorului și a de- legatului denumită de cătră Comitetă; ele însă suntă de regulă cu atâtă mai rigordse, pentruca corpulă didactică se fiă în stare de a precalcula după putință progresulă fiă-cărei eleve de preste anulă întregă. ' .38 ' Esamenele șemestrale s’aă ținutii astădată în 31 Ianuarie st. n. și aii decursă cu resultată multii mal bunii, decâtă eramă în drepții se aSteptămă în urmarea deseloră absențe causate mal vertosu prin morburi și prin acăstă earnă furiosă. Din conspectele oficidse transmise la Comitetii se vede, că aii foștii înăcrise în clasa I. civilă 16, în clasa II. 18, în clasa III. 19, în clasa IV. 16 eleve, în numără totală din patru clase 69 eleve. La numărulă acesta se adaugă 15 eleve înscrise pentru cursulu complementarii, definiții și circumscrisă în §-fulă din urmă ală statutului de organizare ; aceste eleve însă nu aă fostă supuse la esamenulă semestrală, din causă mal vîrtosă că o parte din ele s’aă înscrisă mal târziu decâtă cere legea, de unde progresulă devine problematică; deci se cere dre-care timpă, ca să se ajungă în studii. Unele puține frecuenteză ca ecstraordinare ascultândă numai anumite studii și deprin^endu-se în unele limbi din cele obligate ori facultative, uneori chiară și în limba maternă, pe care, deși născute din părinți români, o învață mal ântâiă acuma. Destulă că elevele înscrise în cele patru clase superi o re și în cea complementară aă fostă în sem. I. ală a. c. 84. Și fiindcă în același edificiu se află deschise și clasele ele- . mentare de fetițe, susținute de Reuniunea femeiloră române din Sibiiu, cu 20 eleve, așa numărulă totală ală fetițeloră din ambele, șcdle scutite sub același acoperemăntă ajunse pănă astădi la 104, una sută patru eleve. Din aceste eleve 55 locuiescă în propriulă internată sub immediata grijă și conducere a directdrel și ajutdreloră el, pre când directorulă conduce și supraveghiază totă: școlă, internată și are se ție conferențe dese cu corpulă didactică ᵣ despre ală căroră resultată înâintăză informațiunile necesare la comitetă. Față cu numărulă presentă ală eleveloră interne și esterne, eară, mal alesă reflectândă la unele deprinderi ale secsulul femeiescă, de care educâțiunea loră în văculă acesta abia mal p6te fi lipsită, dintre tote recerințele cea mal simțită este 39 din diverse puncte de vedere lipsa de spațiu, adecă încă, de unele încăperi. Ne este cunoscută la toți, că după cassarea câtorva pla- nuri intrate în 1885 la concursă în fine comitetulă s’a de- cisă pentru esecutarea unui plană de internată, în care se încapă cu totulă 60 de eleve, nu numai pentru locuință, ci și pentru învățătură în șcdle, ca se nu fie necesitate a merge de alungulă stradeloră pe la alte șcdle, de care aici în Sibiiă mal sântă câteva. Edificiulă s’a ridicată întocmai după planulă adoptată cu câteva corecturi architectonice. După puțini ani de activitate și esperiență a dată Ddeu Sântulă ca se ne ve- demu înșelați în modă forte plăcută în calculele nostre din 1884/5, încâtă adecă numărulă eleveloră interne cu esterne din ambele școle și din tdte clasele trece preste 100. Acdstă cifră, adeverită cu matriculele șcdleloră, adusă în combinațiune cu alte institute înființate încă și în alte lo- calități totă pentru eleve rpmâne, daă probă învederată, că necesitatea loră devine pe ană ce merge totă mal simțită, precum și că acea convicțiune a părințiloră le este împusă de interesulă loră bine înțelesă. Din statistica popdreloră Ungariei, ale Transilvaniei și Bucovinei se pote afla ușoră,. că numărulă fetițeloru române dintre 6 și 16 ani trece preste 400,000 (patru sute de mii). Legea și mintea nostră sănătosă cere dela noi, ca se avemă pretutindeni șcdle românesc!, la care se trimitemă regulată și pre fetițele nostre, pentru-ca se’și câștige celă puțină atâtea conoșcințe câte se propună în patru clase elementare. Totă așa înse pretinde ună interesă de ordine superioră, de care sântă pătrunși mai mulți părinți români de bună credință, că celă mai puțină 10% din 400,000 de fetițe române trebue se fie instruite și educate în șcdle și institute înființate anume pentru clasele superiore ale societății omenesc!, de care cu voia ori fără de voia ndstră, se formeză și la poporele cele mai democrate pe o cale earășl firdscă; pentru-că precum facultățile spirituali ale omeniloră suntă de o varietate nemăr- ' - ' ■ ⁴⁰ ■ " ■ ' ginită, așa și în averile materiale domnesce o diversitate ui- mitdre. Prin urmare cine are multii, acela și voiesce, pote să și sacrifice multii pentru instrucțiunea superiără a fiiloru și ficeloră sale, ceea-ce nici-decum nu însemneză a lucra în < spirită aristocraticii ală feudalismului neșuferitii, ci însemnă numai a tinde la o cultură câtu se pote mal solidă a minții, a spiritului și la nobilitarea inimel, a simțeminteloră morale- .. religiose, și prin acele calități a servi altora de modelă, de îndemni! cătră perfecțiune, așa cum cere și Evangelia. Acel cari cunoscă mal de aprope starea materială a mai multorfl familii române din Ungaria, Transilvania și Bucovina, sântă de acea credință, că celă mal puțină dece mii de familii se află în stare de a’și da pe fiicele loră la institute de frunte pentru educațiune; prin urmare că nu ară ajunge nici dece internate, precum este celă românescă din Sibiiă, pentru-ca se pdtă cuprinde pe tdte fiicele acelora. în câtă pentru internatulă Asociațiunei transilvane, se pare că nu este prea departe timpulă, în care proprietarii lui voră avea a se ocupa cu planulă de a mal adauge o mică aripă la elă. Căușele, pentru cari va trebui să se întâmple așa ceva, sântă cunoscute mai de aprdpe corpului didactică, precum și la câțiva alțl protectorii al școleloră. Pentru astă- dată însă despre lărgirea încăperiloră fiă de ajunsă numai a o atinge că pe o eventualitate a viitorului și a o lăsa în judecata dloră membrii al Asociațiunei, cari cunoscă acele vre-o patruzeci de încăperi ale internatului; totă așa însă le este cunoscută și planulă nostru de învățământă aprobată de cătră guvernă așa precum îlă .votase Asociațiunea ndstră; acelă plană însă presupune sale și chilii neasemănată mai multe decâtă s’ară cere pentru tinerimea scolastică de sexulă bărbătescă, precum: sale de prelegeri pentru tote clasele; sale spațiăse ca dofmităre; sala pentru corepetițiuni, alta pentru desemnă și caligrafia; sala de gimnastică și de danță; sala pentru ecsamene și festivități; altă sală mare ca refec- toriu (sală de mâncare), sala de scaldă; infirmăria; cinci chilii ■4—____ pentru fortepiane seu și vidră, locuința directdrel, a le pTA- fesdreloră; cancelaria, camera de primită dspețî înainte de întrare; bucătăria; spelătoria; suterane pentru lemne, legume și alte obiecte necesare la întreținerea eleveloră și a perso- nalului diu lăuntru etc. DIN LITERATURA POPORALĂ. în urma concursului literară publicată de On. Comi- tetă ală Asociațiuneî transilvane la 29 Decembre 1890 Nr. 292 aă intrată, între alte lucrări de specialitate, și ună nu- mără de colecțiunl de poesil, povesti ș, a. poporale. Din acestea comitetulă în ședința dela 21 Augustă n. 1892 a premialii, între altele, și ună manuscriptă întitulată „Rugăciunea Maicel Procurate" și „Povestea Maicel Precestir, și colectantele acelora, după deschiderea plicului sigilată, s’a aflată că este p. ț. dlă Titu Budiu, Vieariu foraneu din Maramureșă. Credemă de interesă deosebită, a da publicității ceva și din literatura po- porală a frațiloră noștri din patria lui Dragoșă, și facemă să urmeze aici cele două piese menționate, pe câtă se pdte, după testulă originală. I. Rugăciune cătră sfânta Maicii Preacurată. Eu mă rogă ție sfânta lumii, $i de postă, cădelnița lui Christosă, cum se r<5gă 99 de robi în 99 de temnițl, cu gu- rile căscate, cu inimele plecate, cătră Sânta Maică prăeurată, dă și rugăciunea mea la maica domnului, că nu-I altă ajută- t6re, necl altă mângăitdre, fără singură maica lui D(|eu. Eu mă rogă, cum se rogă 99 de di-ecl (diac = cantor) în 99 de biserici, la 99 de itrose, din 99 de ciaslove; cum primescl ruga acelora și pentru ruga acelora, primesce Domne și a le mele, aceste puținele 1 Eu ărășl mă rogă, cum se rogă 99 de preoți, în 99 tormindce, calcă în busuidce și vină mal încdce! Toma tominocă, calcă în busuiocă. Maică sfântă se nu mi te deota (deochie), se mori ca frații tei sub rotă“. Maică sfântă Ta ză- rită pe acelă broscoiu mare și urîtă, ce venia prin erbă cătră dânsa cărăindă, și cumă a audită pe bâta brdscă des- cântândă, ă rîde a zimbită și o lecă s’a mai liniștită, cătră brdscă a grăită : , . „Peri-uai (perire-ai) în isvore și nu te-ai împuți, dme- niloră de tine scârbă nu le-ară fi! Trăi-uoi (trăireal) în fântână și pentr’a-ceea apa totă se fie bună, trăi-uai în isvore și omenii rară se ie omdre! că pentru fiiulă teu m’amă mângâiată și în necasulă meu“. Maica sfântă dră s’a luată, și deacolo a plecată, fețe albe dăruindă, cosiție galbene despletindă, lacremi ca bobulă 41-. versâudu, după fiiulă suspinândă. Nu multă a călătorită, la Cal- varia*) a sosită, pe fiiulă seu l’a găsită, cu doi tâlhari restignită, de Jidovi hulită, de păgâni batjocorită, de pretinii lui părăsită, și ea mai tare s’a necăjită, mai tare s’a tânguită! Cătră fiulă a grăită, cum l’a vedută restignită: „O fiulă meu și fiiulă lui Ddeu, me ciudescă (me miră), cum de te-ai lăsată, fără Idcă de pecată, și Jidovii te-aă batjocorită, păgânii te-aă restignită, pre tine fiulă celă adevărată cu tâlharii te-aă asemenată“. Isușă de pe cruce a grăită, cu graiă tare liniscită: „Eu aicea păti- mescă, lumea se o mântuiescă. Nu pătimescă pentru mine, nici pătimescă pentru tine, ci pentrucă tatălă celă sfântă așa a voită, și eu voia lui o amă împlinită. Elă pe mine m’a întărită și tdte relele ușoră le-amă suferită. Nu fi dară maică supărată, că necasurile mele amușl (acuși) mi se gată“. Atunci capulă și l’a plecată și sufletulă tatălui seu l’a dată. Maria cu losifă de pe cruce l’a loată, în giolgiă curată l’a înfășurată, cu mândre vorbe l’a cântată, în gropă nduă l’a aședată, cu ună omă din Ierusalimă, ce la chiemată Nicodimă, mare pdtră pe mormăntă a resturnată. Trei (jile în mormăntă a stată fiiulă celă sfântă și luminată pentru ală omenilorii pecată. Jidii cătane la gropă aă aședată, cu porunca dela împărată. Cătanele tare l’aă străjuită, pănă trei dile s’aă plinită, și atunci fiiulă celă luminată, din gropă eră s’a sculată și a mântuită lumea de pecată. Maica sfântă s’a bucurată, tdte durerile le a uitată, dmeniloră ună sfată li-a dată, că cine a dice po- vestea ei, mai alesă dintre femei, cu multă bine le-a resplătf, de multe rele le-a mântui, și pruncii loră cu norocă voră fi, pe maica sfântă de o voră pomeni; sera culcându-se, dimindța sculându-se, de mâna dreptă i va lua, la mândre mese i va purta, pe la mândre mese întinse, cu mândre făclii aprinse, și pe la înflorite burete, ca Ddeu se ne ierte. — Dar cine nu o va pomeni, povestea ei nu o va sci, de mân’a stângă ’lă va lua, pe slabe locuri ’lă va porta, pe la mese neașternute, pe la .♦) Se pare a fl corectură de cărturarii, nefiindă îndatinată poporală ro- mânii cu acestă nume. , Bed. ' *8 ■ păhare neumphite, pe la mesele neîntinse, pe la făcliile neaprinse și pe la nfeinflorite burete, ca D(|eu se nu’lă ierte! Nota. în poporă este lățită credința, că pecurariulfi, care Va (|ice acestă poveste în tdtă săra și deminăța de cândă se mâriescu oile și pănă-ce fată, între mielușel va avea unulfi hesdravenă, carele va umbla totă în fruntea' oilorfl. E de însemnată, că pe mielulfi nesdravenfi ’lfl va cundsce singură humâl pecurariulfi, care a disă rugăciunea, adecă povestea Maicel Preciste. Mielulfi acela spune pecurariuluî câte pri- mejdii voră trece în acelă ană preste ol și alte lucruri mari i mar spune, dar numai la căutători în ndptea de crăciună și In uoptea de pascl, când e deschisă ceriulă. Asemenea va avea și acea muiere fiiu nesdravănfi, care va nesce și astădi în poporă, că risipirea Ierusalimului și împră- sciarea Jidoviloră pe totă suprafața pământului este dreptă pedâpsă trămisă dela Ddeu pentru restignirea Fiului seu din ' partea ludeiloră. Luândă dar de basă definițiunea epopeei; „povestirea în versuri a unei acțiuni eroice, interesante și memorabile", 65 constată, că „Risipirea Ierusalimului® este de a se numerâ între epopei. , înse pentru a o numera la acestă genă de producte lu- terane trebue se vedemu, întru câtă corespunde cerințelor® speciale ale unei epopei. Și anume aici suntă de a se luă în considerare: 1. calitățile acțiune! epice; 2. personele cari participă la acțiune; 3 planulă (forma) acțiunel și 4. stilulă. I. între calitățile acțiunel epice este de a se considera a) unitatea acțiunel, adecă: însușirea de a fi una și aceeași dela începutulă pănă la finea epopei — care o aflămă espusă de regulă la începută în câteva cuvinte, ca s. e. la Homer (Iliada I. 1) în cuv. Miiviv aeiăe, Qeâ, ]hfa)iâ 8et» său Odisea (I. 1): ’’rivSoa pot tvvEits, Mov ca, ito’kvTQOTtov, og p.aka nok'ka Său la Vergiliu în Aeneidă (I): Arma virumque cano Troiae, qui primum ab oris Italiam fato profugus Lavimaque venit Litera . . . . . . ... . . . . . Cu aceste ne întelnimă și- la Baracă pag. 2. „Versă-nrî din ceriurî Christose , Mila ta cea mângăiosă Preste duchul meu se înveți A cântărilor® frumseță Se potă cânta cu jale Ferirea cetății tale¹¹, • Și precum în Iliadă „Mănia lui Achile® , în Odisee /Su- ferințele lui Odiseu®, în Aeneida Iul Vergiliu: „Sosirea și stabilirea lui Aenea în Italia® suntă ideile conducătore, ~ firulă, pe lângă care sântă grupate tote episodele,— așași la Baracă: Ferirea (risipirea) cetății Ierusalimului® este ideei fundamentală. b) A doua calitate a acțiunel epice este întregimea,; care constă în aceea, ca acțiunea să formăze ună tot estetic, de â întindere completă cu începutulă, mijlocul® și sfârșitul® seu propriu bine determinată. în începută aă să fiă espuse căușele, 56 cari aă provocată și condusă acțiunea. Aceste cause le aflămă la Baracă, și anume în desele rescole, cari aă avută de ur- mare resbelulă terminată cu risipirea Ierusalimului, trămisă dela Dcjeu ca peddpsă pentru restignirea lui Isusă Cbristosă. în mijloculă acțiunel aă locă greutățile, ce le întimpină eroulă, și luptele lui întru învingerea acestoră greutăți. Ca erou în „Risipirea Ierusalimului" figurdză împăratulă Tit, carele are să esecute cu ajutoriu Ddeescă peddpsa menită Jidoviloră. Sfârșitulă acțiunii ne dă împlinirea voinței eroului, ajun- gerea scopului, pentru care s’a luptată. în casulă presentă sfârșitulă conține derimarea Ierusalimului. c) A treia calitate a acțiunel epice este grandorea (mă- rirea), adecă: subiectulă epopeel, atâtă prin natura lui, câtă și prin podobele, cu cari ’lă înfrumsețeză, trebue să fie gran- diosă, va să dică: să provoce în mintea ndstră admirațiune. Acțiunea trebue conformă acestei cerințe să se înalțe încâtva barem preste lucrurile, ce le vedemă în tdte filele. Acestei cerințe Baracă nici pe departe nu satisface, ba încă săntă locuri —în cari o.riginalulft — istoria lui Flaviu, în prosă întrece pe poetulă nostru. d) A patra calitate a acțiunel epice este, ca să fiă inte- resantă. întru câtă se pote numi interesantă acțiunea espusă de Baracă în acestă productă, amă amintită mal susă. Persdnele epopeel sdă eroii, cari jdcă rolă în epopeă, trebue să fiă astfelă, încâtă despre fiă-care să se pdtă (jice: „toto vertice supra est“ față cu celelalte persdne, cari au o rolă mal puțină Importanță în epopeă. Tdte aceste calități poetulă are să le facă evidente prin faptele sevîrșite de eroi. Eroulă poemei presente, precum amă amintită mal susă, este Tită Vespasiană. Poetulă nostru însă cu puțină atribue eroului din productnlă seu mal multă, decâtă i ascrie istoriculă. Deo- sebirea între conducătoriulă și mal târziu împăratulă romană Tiță ca beliduce, precumă ni-lă presintă Flaviu — și între Tită ca eroulă principală ală epopeel lui Baracă, constă în aceea bl că ultimulu esprimă în mai multe locuri ideea, că Tită e trimisă dela D(|eu spre pedepsirea poporului jidovescu, s. e. pag. 206: „Dândă ceriulu Iui Titu putere, Evreiloru mărte cere", seă la pag. 197 : „Venindu dreptă judecată Dela ceriu acum se-i bată" și în alte locuri. Portarea lui Tită față de Evreii, cari cu totă ocasiunea se rescolau în contra Romani lorii și nu cruțați nici ună mij- locii ertată și neertată pentru de a-I nimici, este întru adevăru umană, ba de multeorî preumană. Tită este dotată cu o inimă creștină, care reulă ’lă răsplătesce cu bine, — deși scimă că la Romani valoră multă principiulă: „parcere subiectis". Ca erou ni-lă presintă într’o formă atâtă istoriculă, câtă și poetulă, — dar ca omă trămisă dela Ddeu Tită este modelă de bunătate, de o bunăvoință fără părechie nu numai în evulă vechiu, dară chiar și în timpurile mal dincoce — față de in- surgenți. Astfelă ni-lă presintă pe Tită Baracă. Și în acestă privință diferă puțină de istorică, carele încă nu depinge pe Tită cu colori nefavorabile în privința bunătății, dar preocu- pațiunea lui Flaviu în favorulă neamului seu evreescă trans- piră în câteva locuri. Nu trebue însă se perdemă din ve- dere nici posițiunea lui Flaviu, pe când scriiâ acestă opă -r-- împregiurările lui, cari nu-i chiar permiteaă a scrie reu, nici în casulă, când ar fi fostă așa, despre domnitoriulă, carele l’a agrațiată și l’a împărtășită în multe bunătăți. III.- în ceea-ce privesce planulă epopeel sântă de a se lua în considerare : începutulă său proposițiuneâ epopeel, în care poetulă espune subiectulă — învocațiunea și narațiunea însăși. începutulă și învocațiunea ocură și împreunate s. e. la Homer în ambe epopeile. Aflămă însă începutulă separată și învocațiunea separată în epopea lui Vergiliu, unde începutulă ’lă formăză primele d<5ue resp. trei versuri, ără învocațiunea în versurile 8—11. Baracă sub titlulă: „ Rugăciunea auto- rului" (pag. 1—4) are și proposițiuneâ și învocațiunea îm- . , ' ⁵⁸ ' ■ ■ ' ■ preună. învocațiunea Musei lâ Baracă o aflămă și la espunerea singuraticeloră momente ale acțiunei, în decursulă narațiune!, pag. 27: „Musa! acum zugrăvesce Ce ucideri severșesce" Fior. Narațiunea este simplă. Baracă adecă espune dela în- , cepută pănă la sfîrșită evenimintele așa dupăcumă s’aă în- tâmplată. Dară „elocința narațiunii, grandiositatea tablouriloră, interesulă intrige!, contrastulă caractereloră, lupta pasiuniloră, adevărulu și nobleță moravuriloră epice *), cari constitue ade- verata frumseță a epopee!, lipsescă. IV. Stilulă epopee! are să fiă înăestosfi, demnă, grandios, nobilă. Acțiunea eroică, interesantă și memorabilă să fiă espusă în unfi limbagiu plină de căldură entusiastică, se nu lipsăscă elocuința patetică, cari două însușiri făceau pe cei vechi să crădă, că deulu inspiră pe poet. Stilulă din scrierea lui Baracă nu e maeștosfi, nici grandiosă, dar nici nobilă. Cu tote acestea la prima cetire se pote observa și recunosce, că stilulă lui Baracă nu este slabă, ba încă e chiar bunișoră, decă luămă în considerare starea limbei și literaturei nostre pe la anulă 1820, pe când se ivesce acestă productă. Baracă în generală și în celelalte scrieri are o limbă poporală, ușdră, curgătorie. Ba adeseori cetimă la Baracă tropi și figuri²) Așa: Synec- doche pag. 24: „Inima se nu te lase . Numai pentru cmc? aă șese A perde nenumărate Suflete nevinovate" Paralelism pag. 31 „Priviți câți ochi cu plânsore Și lacreml jeluit6re“ Paronomasiă (Adnominatio) pag. 133: „Și fugindu-i oștea cade Periciunii ce se cade. ' *) G. I. lonescu-Gion, Manuală de poetică pag. 146, care opu l’amu întrebuințată în întregă decursulă analisăril acestui productă. ’) Tropii și figurele sântă după analogia celoră din limbile clasice, prin ce încă se confirmă înfluința originalului grecă. / 59 ' ■ ' " ' Figura etimologica pag. 61. „Suflându-^ sufletulil vântulă. Metonymia pag. 47: „Pan sorele și resare De șepte ori luminare" (= 7 (jile). Alliteratio ocură forte deș, așa pag. 57: Căte capete sărite pag. 91. Trăsnea /oculă /ăcendu /rică. pag. 95. Stejarii să strejuescă pag. 210. S’aă întinsă /omete /orte La evrei spre multă morte etc. Epizeuxis pag. 121:, „Au împresurată cu morte Pe Evrei forte ftirte. Epiphora pag. 127: „Pe noi legea ne opresce Și tare ne opresce¹¹ Gradațiune (Climax) pag. 100: Rumpe, bate și o stinge Anaphora pag. 233. Cesulă ce mărturisesce Cesulă în care străinulă . . i . . Ocură și la elă câteva licenție poetice, așa pe pag. 76 : „Ca prunci de câne . . = căței; pag. 77. „Bătrâni tineri, feți și fete (feți = feciori). Aflămă cuvinte cu formațiune grecă: „patridă" = patrie ; Trpadă (Troja). Apoi cuvinte străine, neusitate: stârvuri, sgă- buri“, prilostită etc. De sine se înțelege că „erorile" încă nu lipsescă: cacofonii (dese) pag. 19. Ca când viforulă celă mare pag. 229. Că câtă aă fostă de înalte" etc. Erdre contra demnității stilului este cea din v. 1 de susă pag. 211 carele e repețirea versului 3 pag. 201. Enararea unui și aceluiași faptă ocură și pe pag. 85 și pe pag. 91. - Din tdte cele espuse pănă aici vedemă, că Baracă luândă subiectulu poesiei sale dela Flaviu, s’a nisuită a ni-lă pre- senta tomată în forma unui poemă epică. Dar ținendu-se «0 prea strinsă de originalii, vrendu a ne presentă faptele câtă mai fidelii, deși era bunii îmanuatorfl ală limbei și nu slabii versificatorii — și deși cetise modelările de acestii genii de producte, pe Homer și Vergiliu, — totuși are multe neajunsuri scrierea lui „Risipirea Ierusalimului”, cari o facil să rămână numai o încercare pe terenulii poesiei epice. Dr. Emilianii Popescu. DELA ACADEMIA ROMÂNĂ. în ședința publică dela 15 lanuariu dlă V. Urechiă a comu- nicații îstoriculu unui conflictă între corpulă didactică și reposatulu loanu Maiorescu la 1838. Dlu Gr. Tocilescu a constatată mai multe erori chronologice din publicațiunile dlui Xenopolă și a adusă in- teresante informațiuni asupra unui principată alu lașiloră, ce ară fi esistată înainte de Bogdană Dragoșă. Dlă Demetriu Olănescu a comunicată o serie de documente, cari constată nesuințele patriarchiei din Constantinopole, de a împedeca desvoltarea bisericei și a școlei macedo-fomâne, și a cetită o frumosă odă, ce avea să se (Jică, și s’a și (|isă în teatrulă națională la representația, care s’a dată la 24 lanuariu în onorea tinerei părechi regale. DIN CRONICA LUNARĂ. Cea mai distinsă elevă de limba română este fără îndoielă principesa Maria de Edinburg, tinera soție a clironomului română principelui Ferdinandă, carea îndată după fidanțarea sa cu principele își aduse dela Sinaia profesoră de limba română și se puse⁻ cu zelă pe studiu. lubileu. Dlă profesoră de limba și literatura română din Budapesta Alexandru Romană, membru ală Academiei române etc. a serbată la 30 lanuariu (11 Februariă) a. c. jubileulă de 30 ani ai profesurei sale; junimea academică română a arangiată în onorea stimatului seu profesoră ună banchetă festivă. Manuscrisu prețiosă. Guvernulă daneză posede ună manu- scrisă dela anulă 1470, scrisă pe pele de câne, carele între alte tradițiuni conține și descrierea descoperire! însuleloră Labradoră 61 de cătră Viking — Leif la anulă 986, adecă cu 506 ani Înainte de descoperirea prin Columbă. Acestu manuscrisă va fi espusu la esposițiunea universală din Chicago, unde cu cea mai mare grijă va fi dusă pe o corabia de resboiu, așezată într’ună chioscă anume și păzită de o companie de soldați. Se dice, că guvernulă americană ară fi oferită pentru acestă manuscrisă 12 millidne franci, dar guvernulă daneză n’ară vre se-lă vândă. Darii grandiosu. Milionarulă americană, numită „regele pe- troleului", lohn Bockefeller, a întemeiată universitatea din Chicago, și dăruirile Iui pentru acestă institută urcă la 16 milione franci. Donu literarii. Dlă președinte alu Asociațiunei G. Barițiu din nou a donată pe seama bibliotecei aceleia unu însemnată numără de scrieri române, publicate de pe la 1820 pănă în presentă, multe din ele prețiose nu numai pentru valorea literară, ci și pentru ve- chimea și raritatea loră. Necrologu. La 26 lanuariu (1 Februariu) a. c. a reposată în Cernăuți stimatulă nostru compatriotă, zelosulă și binemeritatulă redactorii ală „Gazetei Bucovinei", Dlă Pompiliu Pipoșă, carele de cândă a pășită în vieța publică necontenită a lucrată și luptată pentru desceptarea și progresarea poporului nostru, și în specială are parte la frumosulu avântă, ce l’aă luată pe tote terenele frații noștri din Bucovina. înmormântarea s’a făcută Joi 28 Ianuarie cu solemnitate forte frumosă, asistândă numeroși membrii ai familiiloră celoră mai de frunte din țeră. Petrumjetorea cuvântare funebrală o țină preotulă dela biserica Sf. Paraschivei Constantinii Morariu; la mormântă vorbi, adâncă emoționată și aduncă emoționandă, Archimandritulă mitroforă Mironă Calinescu, apoi în numele societății „Concordia" Esarchulă Ioană Procopovicî și în fine în numele societății acade- mice „Junimea" Alecă Popoviciu. Din Transilvania eraă de față pro- topresbiterii Vasiliu Pipoșă și luliu Roșescu, cela părinte, cesta cumnată ală decedatului. Spesele îmmormântărei le portă societatea „Concordia", și venerațiune cuprinde pre totă Românulă, când vede simpatia și iubirea frațiloră bucovineni pentru zelosulă bărbată, care a lucrată cu atâta devotamentă pentru binele poporului seu. Onore, onoratului, ondre onorațiloră! Asociându-ne profundei dureri a familiei atâtă de greu cer- cate, dicemu bravului bărbată eșită dintre noi: Fiă-ți țerâna ușoră și memoria binecuvântată! 6â BIBLIOGRAFIA. „Revista critică-literară" este titlulti unei foi periodice, carea ese dela 1 lanuariu a. c. odată în lună la Iași sub redac'țiunea dlui Aromi Densușiană., Abonamentele se făcu la redacțiune, strada Carolu Nr. 42, pe anti cu 6 fl. Numele directorului și articulii din Nr. 1 și 2 ne îndreptățescu a spera, că noulu organu de publi- citate va aduce lucrări de valore sciintifică și literară. Salutările și urările nostre! Boletin del Institute Geografice Argentino, dirigido por su presidente Sen or Alesandro Sorondo. Buenos Aires MDCCCICII. (Avisu pentru cei-ce se ocupă cu limba spaniolă). PARTEA OFICIALA. Nr. 43/1893. Procesă verbală ală comitetului Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului română, luată în ședința dela 3 Februarie n. 1893. Președinte: Dr. II. Puscariti vice-preș. Membrii presenți: loanti Hannia, I. V. Russu, Nicanoril Frățești, P. Gosma, Ies. St. Șuluțti, I. Papiu, loanti Popti de Galați, Z. Boiu secret. I., Dr. 0. Diaconovich, loanti Crețu, Leontină Simonescu cassarti. Actuarti substitutti: N. Toganti bibliotecară. Nr. 1. Comisiunea esmisă în ședința dela 20 Decembre 1892 sub punct, protoc. 181 raporteză, că în conformitate cu însărcinarea primită a luată în seină averea Asociațiunei dela fostulfi cassarti dlti Gherasimu Candrea, a scontratti cassa cu acea ocasiune, și aflându-se tote în regulă, pre lângă o consemnare a tuturorti valo- riloru Asociațiunei alăturată sub •/. Cassa s’a predată cu începutulu anului curentti în administrațiunea noului cassarti interimalti dlui Leontinti Simonescu. — Spre sciință. Nr. 2. Cassarulti Asociațiunei illti L. Simonescu prin hârtia dto 28 lanuariu a. c. arată, că fondulti generalii alti Asociațiunei posede 1 obligațiune de rentă ungară în valore nominală de 100 fl., er fundațiunea G. B. V. posede priorități de ale căii ferate ungare de nord-ost în valdre nominală de 300 fl.; valorile acestea în urma ordinațiunei mai recente a ministrului reg. ung. de finanțe cadă sub convertire și pănă la 7 a lunei curente trebuescă presentate la locurile designate pentru a fi răscumpărate ori convertite în obligațiuni de stătu cu 4% în valută de coronă.; totă odată arată, că mai avantagiosu ară fi pentru Asociațiune, decă valorile din cestiune s’ar vinde fără amânare după cursulă ce-lu au de presentă, și cu prețulu acelora s’ar cumpăra scrisuri fondare de 5% de ale institutului de credită și economii „Albina“. Deci face propunere în acestă înțelesă. (Ex. Nr. 43/1893),. — Propunerea se primesce întocmai, și cassarulă Asociațiunei dlă L. Simonescu primesce însărcinarea pentru efectuirea neamânată a acestei operațiuni. Nr. 3. Cassarulu Asociațiunei dlă Leontină Simonescu prin hârtia dto 28 lanuariu a. c. arată, că una din hârtiile de valdre ale primei societăți de creditu fondării română din Bucuresci, In- trate la cassa Asociațiunei în urma lăsămentului fericitului Ioană Oltenă, anume Nr. 20, s’a sortită după informațiunile, ce densulă le are, și astfelă aceea vine a se escompta cu valorea ei de 5000 lei și că dânsulă a și trimisă hârtia respectivă la destinațiunea ei spre acelă sferșită. (Ex. Nr. 44/1893). — Raportulă dlui cassară serveșce spre sciință. Nr. 4. Cassarulă Asociațiunei dlă. Leontină Simonescu prin - hârtia dto 28 lanuariu a. c. arată, că în cassa Asociațiunei se află mai multe acțiuni dela diverse institute de credită și încă netrans- crise pre numele Asociațiunei, și că dânsa din acesta împregiurare se nu fie împedecată în drepturile, ce le are, în puterea aceloră acțiuni, ori se nu sufere cu timpulă ceva daună, propune a se luă mesuri pentru transcrierea respectiveloră acțiuni pe numele Aso- dațiunei. (Ex. Nr. 45/1893). — Propunerea se primesce, avendă cassarulu dlă Leontină Simonescu să facă disposițiunile de lipsă pentru transscrierea respec- tiveloră acțiuni. Nr. 5. Cassarulă Asociațiunei dlă Leontină Simonesdi prin hârtia dto 28 Ianuarie a. c. cere se fie autorisată, a Introduce unu nou și mai practică sistemă de comptabilitate la cassa Asociațiunei în loculă actualului sistemă complicată și greoiă, și totă odată presintă ună formulară corespundetoră, după care ară fi se se porte în viitoră jurnalele speciale și jurnalulă generală ală cassei, aretându că prin noulu sistemu de comptabilitate s’ar introduce o maî bună evidență și s’ar înlesni multă scontrarea cassei, putendu-se efectul scontrarea totă odată cu noulă sistemă pre base mai sigure. (Exh. Nr. 46/1893). — Aflând u-se noulu sistemu de comptabilitate mai practică, cererea dlui cassaru, fiind în consonanță și cu conclusulă. adunărei generale din 1892 ședința a Il-a Nr. prot. 13 și cu conclusulă co- mitetului din ședința dela 9 Novembre 1892 Nr. prot. 139, se încuviințeză și formularulă presentată se aprdbă, avendă se fiă întrodusă noulă sistemă deja pe anulă curentă. Sibiiă, d. u. s. Dr. Ilarionu Pușcariu m. p. Nicolau Toganu m. p. președinte. actuaru substitute. Autenticarea acestui protocolă se concrede domniloră: P. Cosma, Nicanoră Frateșiu și Dr. C. Diaconovich. S’a cetită și autenticată. Sibiiă, în 6 Februariu n. 1893. Dr. C. Diaconovich m. p. P. Cosma m. p. Nicanoră Frateșiu m. p. CONSEMNAREA sumeloră colectate în favorulă scolei civile de fete a „Asociațiunei transilvane" prin dlă Partenie Cosma. N. Hulea, econ. în Hașagă 2 fl.; Zach. Menearu, econ. în Daia; N. Ticuța, econ. în Keteu; Stef. B&rbatu, econ. în Sighișora; Mih. Vodă, econ. în Toplicza; Ilie Cherecheș, Vas. Ciorgddi, economi în Ocna; N. N., econ. în Reghinii câte 1 fl.; C. Prie, parochă în Secă date 3 fl.; L. Albu, econ. în Ocna 50 cr.; G. lacobă, econ. în Ocna; N. Oprișă, econ. în Șura-mare câte 1 fl.; loanii Lințu, agentă în Caransebeșu 11 fl. 50 cr.; Stef. Pop, par. în Mihalții 4 fl.; P. P., econ. în Baia de Crișă; Maria Prie, econâmă în Secădate; I. Popoviciii, econ. în Bendorfu; M. Ardelenii, econ. în Gurasada; I. Frățilă, econ. în Vesfiud; C. Marcu, econ. în Poiana; I. Sava, econ. în Reghină câte 1 fl.; P. Barbă, adv. în Reghină 3 fl., luliu Musta, parochft în Glâmbdca 7 fl. 50 cr.; Dr. A. Todea, advocată în Reghină 8 fl.; Maria Stoița, econâmă în Sibiiă 1 fl. 50 cr.; Moisiu Cruciană, economu în Lodormană 1 fl.; Alexiu Berinde, presid. soc. „Perseiă“ în Seini 12 fl. 50 fl.; I. S., econ. în Cornețelă 1 fl.; Ioană Ilie Bucșa, econ. în Mohu 50 fl.; Nicolae Savu, econ. în Sibiiă; Achimă Muntenă, Ioană Ordenă, economi în Kontza câte 1 fl.; G. Morariu, economu în Sibiiă 3 fl. 50 cr.; I. 0., econ. în Sibiiă 1 fl.; Isaia Popa, parochă în Ocna 8 fl. 50 cr. Editura Aboc. trans.Redactorii: Z^JJUtț^Tiparulu tipogr. archidiec.