279996 TRANSILVANIA. FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ SI CULTURA POPORULUI ROMÂNU. J ANULU ALU XXIV-lea Editorii: ComitetulO AsâciațiuneT. Redactorii: Z. Boiu, primu-secretaru alu Asociațiunei. SIBIIU, TIPA ti t UI, TIPOGRAFIEI ARCIIIDIJSCE8ANK 1893. Tabla de materii. /. Disertațiuni, cuvântări festive și tractate literarei Pag- Reprivire asupra anului 1892, de Z. Boiu ..... ¹ Risipirea Ierusalimului, scrisă din cartea lui losif Flaviu de loanu Baracă, de Dr. Emiliană Popescu . . . 12 și 48^ ■ Resultatulă esameneloră semestrale în scola de fetițe cu internată.................................................... 37 lubileulă profesorului Alecsandru Romană, de I. Baptist Boiu.......................................................... 71 . Ceva despre poetulă poporală Ioană Baracă și despre scrierile lui, cu unjjjj ppșțșcripțuriiy de S. Miliană . . ’ 2J* 11° i: O serbătdre de bucurie . . ’. . . ⁹ 122 ' «^Cuvântare bisericescă Ia îmmormântarea lui G. Barițiă, de Dr. Augustină Bunea . ... ..................................... 137 ~ ■ Cuvântulă torid. Pentrucă de o parte- bpgetuld Asociațiunel preste totă și în specialii alu școlei civile de fete, ce o susține ea, nu s’a trecutii cu nimicii; ear de altă parte starea averel Aso- ciațiunei a crescuții față cu anulu 1891 circa cu 6000 fl., și socotindu-se mobiliarulu școlii, trece ceva preste 200,000 fl.; ear dela adunarea generală din Sibiiu a mal crescută cu su- mele testate Asociațiunei de reposatulă proprietară din Clnjă Lazar Baldi și alțl binevoitori. Avemii plăcuta datorință, a numi dintre aceia în specială institutulă de credită și economii „Albina" de aid, înpreuuă cu directorulă seu P. Cosma, pre notarulă publică din Oravița filă Dr. A ManiUj pre reposatulă Dr. laană Moga și pre societatea studențiloră români din An vers. Și precum împreună cu numărulu membriloră .sei aă crescută Intratele Asociațiunei, așa în proporțiune ea a fostă- adusă, în stare de a pote îmmulți, și ajutorele sale pentru tinerimea studidsă și industrială, pentru literatura poporală, pentru spo rirea bibliotecei și cu ună cuvântă»pentru scopurile sale culturale. Dar precum în cele materiale, așa constatămă proșpe- rarea Asociațiunei și în cele spirituale. Cu bucuriă însemnămă și aici ceea-ce amintesce raportulă generală provocată, că școla superioră civilă de fete, a do- bândită drep tulii de publicitate; și ca o urmare' firâscă : acestui 'faptă vedemă deja îmmulțindu-se numărulă eleveioră, ba înființarea în regulă a unul cursă complementară bine cer- cetată, care ca ală nouelea cursă ală acestei școle este puntea fle transițiune din vieța școlară în cea familiară. Ună progresă îmbucurătoriă a aretată și' sporirea și activitatea despărțgminteloru, ală cărora numără este statorită cu 33, și a și ajunsă aprope numărulă acesta^ căci și cele 4—5 despărțăminte, cari lipsescă încă, sântă pe cale a se înființa. Și ddcă despărțâmintele voră continua și în venitoriu . . cu activitatea loră din anulă espirată, și voră susțină precum șăntă chiămate, legătura firâscă dintre comitetulă centrală și . : . "X : '■ \ poporă, fruptele binefăeătore ale nesuințeloră Asociațiunei ndstre se voră cundsce și se voră aprețui din partea poporului nostru totă mai bine. Ear cumcă deSpărțămintele suntă petrunse de nobilă loră chiămare întru promovarea culturei, dovedescu căldurdsele cuvinte ale capiloră loră adresate adunărilorfl ge- nerale, din cari cuvinte s’aă publicata câteva și în foia acdsta; ⁷ dar și mai multa dovedescă lucrările lorii, cari umplu de bu- curiă inima fie-cărui Română însuflețită pentru cultura po- porului seu. • ■ • ; Ca o aparițiune îmbucurătore înregistrămă și Impregna rarea, că biblioteca Asociațiunei a crescuții în anulu espiratft în modă mulțemitoră,. noua catalogisare a cărțiloră este ter- minată, biblioteca, ne mai încăpdndă în vechile localități, a fostă aședată în localități corăspuncțătâre, și că comitetulă a luată măsurile de lipsă pentru tipărirea noului catalogă, pentru . procurarea sistematică de scrierile cele mai însemnate și pentru facerea unui regulamentă, ca biblioteca să se pdtă pune câtă mai curendfl la disposițiunea publicului iubitoră de sciință. Considerândă dar progresulă Asociațiunei atâtă în cele , materiale, câtă și în cele spirituale, ce ni l’a adusă anulă 2 1892, suntemă în dreptă a ascepta, că și anulă 1893, în care amă intrată, va continua activitatea fruptiferă a antecesorului .... seu. Cu speranța acesta, salutândă pre stimațil noștri cetitori, rugămă pre toți pentru binevoitoriulă concursă întru promo- varea intereselor^ stimabilei ndstre AsoCiațiuni, și în specială ale acestui organă ală ei. Z. Boiu. f șcOlele n6stre poporale. Asociațiunea ndstră transilvană s’a formată pentru pro- < movarea literaturei și a culturei poporului română în genere j și a celui din Transilvania și părțile ungurene în spedă; căci | sciută este, că nu numai acestea sântă locuite de Români, ci | și alte provincii dependențe de monarchil mari, și chiar ună regată națională independentă. 1* Organulu Asociațiunei ndstre „Transilvania" încă e pus in serviciulu literaturei și culturel poporului românu; deci sperezfl, că în acestă prețiosu organfi va avă intrare și articolulfi meu acesta, deși presimtfi, că nu e așa valoroșii ca alții, eșițl dela bărbați malapțldecâtu umilita subscrisula. ' Mi-ama propusa se scriu nițeii! despre școlele ndstre poporale, se le descriu în genere așa cum ele se ș,flă, și se spună, ce și cum ara trebui se. urmămă, ca ele se fie după chipuia și asemănarea unei bune șcdle, de care, har ^cerului, înainte spună, avemfi deja multișdre. Deci fi buna, stimate cetitoriule, și meditdză nițeia asupra următdrelorfi întrebări și asupra respunsurilorfi relative, ce vorfi urma: 1. Ce este șcdla în genere? 2. Ce este șcdla poporală? 3. Ce se recere dela șcdla poporală? 4. împlinesce-șl ea menirea? , Dăcă nu: 5. Din ce- causă? 6. Cum s’ar putea ameliora starea școleloru poporale? 1. Șcdla în genere este una instituta de educațiune, de crescere. în școlă tinerimea are să se deprindă în âceea, ce nu ar putea în casa părintdscă ori în alta loca. Chiar de aceea, omenimea veijându-I lipsa, a înființat’o,. o susține, o dirige și corege Cbntinuu după cum cerfi trebuințele timpului și locului. Și stata mal multe soiuri de șcdle speciale, unde tinerimea se deprinde în vre-o specialitate, după care apoi are se trăăscă; așa este șcdla teologică, unde se cresca fiitoril preoți; șcdla pedagogică șăfi normală, pentru fiitoril învățători și învățătdre; șcdla juridică pentru fiitoril judecători și advocațl; șcdla technică — pentru fiitoril ingineri; șcdla filosofică — pentru fiitoril profesori ; șcdla artelord frumdse— pentru cel-ce vora a se perfecționa în musică, pictură, sculp- tată etc.; șcdla gimnasială și reale — unde se preparăză ti- nerimea pentru de a putea pricepe prelegerile la ședlele spe- r; .5 • - ' ■ . ciale; școla elementară — unde se pună elementele educă- țiunel în sensu scolasticii, ca se potă cel-ce voră voi întră în gimnasii ori școlele reale, ori de nu arii avă prindere seau, voiă — se între în lume cu cunoștințele cele mal absolutii necesare, se nu fie lipsiți barem de cunoștințele cele mal elementare, cele mal nedispensavere unul cetățeanfi. 2 și 3. Școla poporală este institutuliî de crescere alii popo- rului, este localulă, unde băieții și băietele unui sată se adună în fiă-care di de cândfi aii trecutfi de 6 ani și pănă împlinești! anulfi alfi 12-lea, ear de două ori pe săptămână pănă împli- nescfi anulfi alfi 14-lea. Aci sub conducerea unui ori mai multorfi învățători se deprind elevii și elevele, adecă fiitoril cetățeni: în artea de a cugeta, a vorbi, a scrie, a ceti, a calcula, a desemna, a cânta, a umbla și a se ruga lui Dt^eu. Totă aci se sădesce în ei voia pentru muncă și cruțare, iubirea frumosului, bunului, folositoriului, a dreptății și temerei de Dijeu. Mare programă pentru băieți dela 6—12—14 ani, dar potrivită; cine l’a făcută, de bună sămă a sciutfl ce face. Nici nu l’a făcută unfi omfi singură acestă plană, nici o ge- nerație, ci acela e scosfi din esperiințele multorfi fimeni aparți- nători la popore și epoce diferite. Va se dică, elevulfi săă eleva de 12 ori de 14 ani, cândfi părăsesce bancele șcdlel, ar trebui se sciă: a cugeta bine, a vorbi curatfi limba sa maternă, a scrie - fără greșeli ceea-ce cugetă, a ceti și a pricepe ce cetesce din cărți scrise ort tipărite în limba sa maternă, a calcula în capă și în scrisă ceea-ce pdte obveni în viăța unui cetățeanfi de condiția părin- țilorfi lui, a desemnă formele mal generale ale obiectelorfi ce le folosesce, a cânta frumosă cântecele cele mal usitate națio- nale și bisericesc!, a umbla sigură și frumosă, a recita ru- găciunile prescrise de biserica,- căreia aparține. Totă natală, care a absolvită școla poporală, ară trebui se aibă voiă forte spre muncă și păstrare, se iubdscă curățenia, binele, folosi- toriulă și dreptatea, ear temerea de Ddeu să fiă sădită și în- rădăcinată bine în inima lui. ' ' g . ■■■ ' ' Acăsta ară fi se fiă șcdlă poporală, și aceste i-arft fi re- cerințele; se vedemă acum: 4. împlinesce-’și ea menirea ? Produce ea cetățeni ast- felă ori ba? Din fapte se cundsce omulă, ca și din fructe pomulă — cjice proverbială.. Nu e destulă, Că cineva a perdută 6—8 ani umblândă la șcdlă, ca să se (Jică că a absolvit’o;' nu e destulă că. scie puțină ceti și scrie, — după cum adecă vedemă pe cei mai mulți din fiii poporului nostru la eșirea loră din școlă, ci trebue se Csă cu dorulă spre cultivare mai departe, cu voia forte spre muncă continuă și cruțare. Acăsta înse, în multe, ba potă <|ice în cele mai multe locuri,' nu se întâmplă. Și ore 5-a: de ce? din ce causă? Mai întâiă și întâiă de tote trebue să stămă strâmbă și se vorbimă dreptă: nu tote școlele năstre săntă așa cum ară trebui se fiă. Pre când prin unele comune ne rîde inima v&Jândă edi- ficiele școlare ca nisce păhărele: mândre, luminăse, spațiose, căldurose câtă îți e mai mare dragulă a privi la ele; pre cândă unele șcăle le vedemă înzestrate cu învățători constii de chiămarea loră, cu care ți e mai mare dragulă a conveni fiă în școlă fiă în societate, pre atunci—daună și regretă! unele șcăle, înțeleg edificie de școlă, sântă nescari alcătuiri atâtă ■ de primitive, ațâță de nehigienică clădite, atâtă de puțină Ju- mipăse și atâtă de reu încălzite, câtă nu e nici o mirare că hime nu le frecuentăză cu dragă, nici elevi nici învățători; la cele mai multe din aceste șcăle apoi și vedemă funcționândă câte ună năimită — cu nume de dascălă, care însă numai dascălă nu’lă poți numi: cu puțină cunoștință de carte, dar și cu mai puțină rîvnă spre cultivarea lui și impotentă spre cultivarea altora. Din astfelă de locuri și de la astfelă de dăscăli apoi ară fi o tirăiiiă a și pretinde se ăsă elevii deprinși ca cei ce-s fericiți a frecuenta șcăle mai bune, conduse de învățători mai destoinici.' De aici ară urma, lucru firescă, ca tăte șcălele r. . - ₇ \ ' bine înțelesă, edificiele școlare — se fie tăte una ca una bune,, spațiose, luminăse, frumose și bine încălzite în decursulă ierneî, ' ear învățătorii bine cualificațl, nu pe hârtie, că ea săraca multe rabdă, — ci în realitate, „în faptă și în ființă, ear nU în deșertă cuvântă"! Dar una ca asta, de o camdață, trebue se recundscemă, că nu se pdte. Deci totuși: • .6. Cum s’ar putea ameliora starea șcdleloră nostre po- < porale, sortea învățământului nostru poporalii? Laacăstă grea întrebare me voiă cerca a respunde în ur* mătorele, cari se potă reasuma chiar la începută în epitafiul& poetului Th. Șerbănescu, de pe mormentulfl unul soldată mortă , în bătălie: . Trecătoriule, cetesce Astă pagină de erl: Vai! cu jertfe se urdesce Viitorulă unei țeri! z Viitorulă unei țeri, ală unei nații, ală unul poporă, ală unei biserici ori șcdle, în fine viitorulă a totă ce doresce se aibă durată și se ajungă la o mărire, se croiesce numai prin jertfe, - ' prin jertfe de multe soiuri, prin jertfe materiale și morale, prin abnegățiune, paciință și constanță. Aci căci e vorba de școlele nostre poporale, din eapulft / locului trebue se recunăscemă, că nepăsătoru față de ele nime potă dice că n’a remasă, dar totă cu acelă dreptă putemă dice, că nu amă făcută tothlă, ceputeamă face. - Cu chină, cu vai, ne-amă rădicată mal în fiă-care sată, > noi de noi, fără ajutoră străină, ba chiar fără concursulă ce I ară fi fostă datoră se ni’l dee statulă, căruia aparținemă, câte o scoluță, amă provedot’o după voință și putință cu rechi- ij sitele cele mal absolută necesare și câte cu unulă ori mal mulți învățători, buni și rei, cum i-amă căpătată și cum amă | fostă în stare a-I plăti, căci în fine, cu plată puțină nici că J ne puteamă căpăta totă omeni unulă ca unulă, pe cari se-i punemă în serviciulă instrucțiunel și educățiunel tinerimel nostre, a viitorului nostru poporă. Atâta amă făcută, în bf multe locuri numai atâta s’a potută face deocamdată; dar atâta nu e de ajunsă. Trebue deci pe (li ce merge se.facemă din rău bunii, din bunii mal bunii, șifdrte bunii, până vomă ajunge acolo, unde țintimă, la perfecțiunea relativă, care-i permisă se o ajungemă; căci la perfecțiune deplină, absolută, ară fi prea cutezată a rîvni. Și acesta s’ar putea pe rendă pe răndu, dăcă: 1. încetulă cu încetulă s’ară pune edificiele școlare in stare deplină corăspundătdre; ce nu putemă face odată, să facemă pe rendă; ce nu putemă a<|I, se cercămă a face mâne. Grădinile aparținătdre școlei să le îngrădi mă bi ne mal întâiă de tdte, apoi să vedemă de repararea, renovarea edificieloră, dăcă nu cere trebuința ca să le edificămă din nou chiar. 2. ' Se provedemă șcdîele cu utensiliele neapărată de lipsă: tablă, bance, tabele de părete, barem pentru scrisă, cetită, dăcă nu și pentru învățământulă intuitivă și geografia^ de-o- camdată,- ear pe rendă- pe răndu tote. Tablă și bance și cea mal miseră comună pote însema, și nici nu credă de altcum că chiar acestea ară fi lipsindă dela vre-o școlă, fiă câtă de miseră; tabele de scrisă și cetită ară putea prea lesne pro- duce tipografiile nostre diecesane și a le distribui tuturoră șcdleloră nostre doră chiară gratuită, ori cu ună preță mo- derată, care apoi se-lă respundă în rate comunele mal sărace, cart nu ară putea deodată. Totă pe astă cale s’ară putea provedea șcălele nostre și cu mape, globuri etc., de nu amă fi aplicați a primî cele ce ni le dă, dragă Domne, statulă de pomănă. ' Cu acestea deocamdată, adecă cu chiliă de șcdlă corăs- puntjătdre, mobilată omenesce și înzestrată cu recuisitele cele mal neaperată de lipsă, se pote începe învățămentulu cum' se cade; dar în lipsa estora nu vorbăscă nimeni de șcălă. Apoi la școla luminată și călduță copiii vină cu plăcere, pe tablă facă primele deprinderi în scrisă și de pe tabele în cetită, îndrăgescă școla, stăruiescu pe lângă părinți să le cumpere tăblițeiși abe- cedare, că uite ef prindă a sci câte ceva, și numai vedemă îggestrațl și pe elevi cu cele de lipsă, cu tăblița condeiu,. abcdar. Dar neavendu chiliă de șcdlă corăspundătdre, nici copiii nu bucuroșii o frecuentdză, și cart o și frecuenfoză se tre- zescu, în locă de instrucțiune potrivită, cu miopiă, scorbut, reuma- tismii etc. Ear fiind chilia școlel câtă de potrivită, fiind frecuen- tarea șcdlei cea mal regulată și fiind învgțătorulfi cât! de zeloșii, ddcă elevii nu ’și vor! avea utensiliile lorii, puțină spdrfi se fiice. Măiestrulfi fără unelte e ca vânătorul! fără pușcă, ca pescarul! fără mrege, ca elevul u fără cărți. Deci elevii toți se aibă celă puțină abcdare, ear la timpulă seu legendare, pe lângă tăbliță și tecă. Dar acestea, abcdarele și legendarele, sântă care lipsesc! multoră, forte multoră elevi de al șcdleloră nostre poporale.» Apoi nici nu se folosescă la fote școlele cărți compuse metodice și tipărite igienice pentru ochii cel tineri și neesercitațl al eleviloră. Deci de acestea ară trebui se fabricămă câte cere trebuința în tipografiile ndstre. diece- sane și sâ se deie cu prețurile cele mal mici posibile, ună abcdară cu 10—12 cr., și ună legendară cu 25—30 cr., ear eleviloră mal miserl, la câte 5—fi dintr’o șcdlă chiar gratis, că tipografiile totă nu ară avd daună, de ore-Ce prețul! acelora ară eși din cele date pe bani gata, apoi chiar de nu ară pufo scdte banii acelora de nicăirl, prin aceea noi pe noi ne ajutămă. Relativă la acestea, la abcdare și legen- dare, ară fi de dorită ună ce : ,ca se fiă o uniformitate (fre- care în fote școlele nostre, dar despre acdsta de altă dată. 3. Nici edificiu pompos! de șcdlă și prov&Jută cu tdte cele de Jipsa, nici elevi destul și cu recuisite necesare din abundanță nu facă șcdlă, — șcdlă e învățătorul!! Cum e elă, așa-I e și școla: Qualis rex, talis grex; cum e sfântul!, așa-I și tămâia. De învățători conscil de chiămarea loru se vedemfl, de cari, har cerului, avem! pe ici pe colea, dar nu pe totă - loculă. Se preparăm! bine în preparandii pe fiitoril dascăli și se nu primimă în aceste institute le câți băieți, cari nu-șl potă purta secundele în gimnasiu, și atât! mal puțin! se- ' ' . •- 1<> - > / ' la dăscălie, ca se fiă domni, nu jupâni, ear în realitate căci nu le place lucrulă. Care fuge de aCă, sulă, gilău, sfredelii, daltă, ferestrău și alte unelte, aceluia se scițl că și bucovna îl va mirosi a chrenă! Vă(|ut’anjă esemple destule. Apoi ce e mal dorerosă, câte anulă de aceia capătă câte o diplomă săă absolutoriu, își câștigă merite, și la noi asta nu e greu, și-I vedemă aplicați chiar, la școle -capitale, spre rușinea corpului didactică și spre dauna instrucțiunel. Astfelă de omehl, pre lângă ce sântă deprinși la lene, mai au și reulă obiceiă de vorbescă trivială, prin ce scandalisăză pe totă omulă cu bună simță. Deci în preparandii trebue primiți numai băieți buni, fiă chiar și cu mai puține testimonii, numai acelea se »fiă bune. Din astfelă de tineri apoi esă învățători cum se cade, conscil v de chiămarea loră. Dar < 4. Pre el încă trebue se ni-I ținemă continuă în cu- rentă cu lumea literară pedagogică. E adevărată, că mulți din învățătorii nostrii, prin muncă și cruțare, și-aă agonisită putemă. dice biblioteci respectabile, în comparație cu miculă i loră salară ; dar apoi și aceea e adeverată, că cei mal mulți ; nu aă mal nici o carte, nu cetescă aprope nimică, spre dauna loră și a ndstră. Dela aceștia apoi cum voră căpăta elevii loră gustă spre cetire, și cultivare? Astfelă de învățători, în- trebați de causa nepăȘărel cătră carte, se escusă de regulă cu: n’amă timpă se cetescă, ori: n’am pe ce-mi cumpăra cărți și reviste! Prima escusare nu are pică de locă; dar cate- gorice o spună ori cărui învățătoră, că nu are locă ! Cine are mal multă , timpă de cetită, decâtă chiar învățătorulă! Ba chiar chiămarea lui îl împune se cetescă continuă de nu are altceva, bareml studiile lui din pedagogie și studiile ce trebue se le predee în școlă. Și asigureză pe totă natulă, că cu câtă le va ceti mai multă și mai cu atențiune, cu atâta va căpăta ună doră și mal mare spre cetire. Săturându-se totă numai de studii pedagogice și aievea neavându cineva modă . de a-șl procura cărți și reviste nouă, nici putăndă împrumuta dela cineva, — deschisă-I stă biblioteca bisericel, cărțile sfinte, ' li ' , ' - . care îe are fiă.-care biserică. Și ce neamn mal are o literatură bisericescă mal bogată decâtă noi! Destulă câmpii de studii . , află omulă în Apostolii, Biblie, căzăniî, mineie etc. numai trebue cetite cu atențiune și meditată asupra loră. Deci dară număl voință se fie, mijlăcele spre cultivare continuă nu lip- sescă nimenui, căci chiar plictisindă pe cineva cetirea, des- chisă-! stă cartea cea mare, natura; studiăze-o pre ea și va deveni pricepută. , - Pentru cultivarea continuă a învățătorilor^ s’aă formată f- și reuniunile învețătorescl. O binecuvântare cerescă aceste reuniuni; căci prin întruniri cel mal abili dau esemple celortt mal slăbuți, cel timizi capătă curagiulă recerută unul bărbată, ce ocupă ună locă atâtă de distinsă în societate,, cel comori, devenindă jaluzi pe cei diligențl, prindă și el a se gândi se ajungă pe aceștia. De dorită ară fi însă, ca adunările învă- țătoriloră să se îmbine cu adunările generale ale despărță- minteloră Asociațiuneî transilvane; prin acăsta și unora și altora s’ar rădică valorea, ar deveni mai frecuentate, mal gu- state, mal valorose. Ear on. Asociațiune ară face ună bună serviciu, decă scrierile sale le*4r tipări în atâtea esemplare, câtă fiă cărui despărțământu ală reuniuniloră nostre învăță- toresci se le potă da în modă gratuită.x) Pre mulți învățători de pe terenulă fostului reg. rom. I. de graniță i-aă făcută cărturari „Transilvania"foia Asociațiuneî năstre, abonată de meritosulă președinte ală aceloră șcdle, Dlă Br. Urs, pentru, fiă-care șcălă de sub conducerea dsale; o sciu din esperiință. 5. Ca șcălele nostre se, fiă ceea-ce ară trebui.se fiă, trebuire-ai; se nezuimă, ca salariele învățătoriloră se se amme- lioreze, că în multe locuri acele sântă de batjocură de mici. Se sperămă însă, că încetă pe încetulă acelea barem încâtva se voră ammeliora. 6. Cel puși în fruntea școleloră nostre se fiă mai riguroși întru inspecționarea loră. Să nu se îndestulăscă numai cu rândulă bună, ce l’ar afla în șcdlă, se caute rigurosă și de *) Pe câtu au ajunau, la toți cari le au cerutu s’au datiî și se dau. Red., I ■'■ ' ' ' lâ . . - . ' , grădinile școlare, se vădă: Sântă ele cultivate de modelă? Po'tfi ele servi drepții esemplu pentru poporă! Se cultivă în - ele legumele necesare cu îngrijire, ear pomăritulă propune-se ~ în modă rațională? Cu aceste stămă mai reu, decâtă cu totă ce se recere dela o bună șcdlă poporală. _ Dreptă este, că și în astă privință, învățătorii zeloși aă satisfăcută și satisfacă chiămărei loră, dar marea majoritate, D^eu ne ierte, își lasă grădinile pline de brusturi și cucute, ear de pomi ori legume nici vorbă.' Unora ca acestora apoi se nu le fiă necază, dâcă le vomă da numele de lenoșî în înțelesulă strictă ală cuvân- tului'. Că unde, decă nu în grădina de pomi, se potă elevii mal bine deprinde la hărnicie, punctualitate, curățeniă ? Și unde mai lămurită decâtă acolo Ie pote învățătorulă arăta minunile naturei și atotăputernicia Creatorului? Căci acolo, dinaintea ochiloră loră, ~vădă eșindă din micele semințe’odrasle, ear acelea crescândă și întărindu-se, pănă producă frupte la felă. Ni se receră deci în âdevără jertfe morale și materiale, decă voimă ca școlele ndstre se fiă în realitate precum sântă în principiu. Deci voiă fini de astădată repețindă cu poetulă: Călătorule, cetesce Astă pagină de feri; . , ‘ . Vai! cu jertfe se croiesce Venitoriulu unei țeri! , , I. P. Reteganufâ. RISIPIREA IERUSALIMULUI, SCOSĂ DIN CARTEA LUI lOSIFO FLAVIU, DE IOANU BARACU. ’ .(Studiu din istoria Uteraturel române). Acestă productă literariă este o încercare pe terenulă - epopee!, și anume aparținătdre genului bisericescă. Acăstă încercare datăză de prin deceniulă ală treilea ală seclului pr esență. în acelă timpă ne întâlnimă în literatura , română \ cu oîncercare totă de asemenea soiă, și anume cu „Patimile lui Christosă" dela V. Aronfi. 13 / ' Ioană Baracă, V.Aronăși A. Panu sântă de impor- tanță literariănu pen tracă scrierile loră ară fi de valăre clasică, ci pentru-că ele sunt scrise în limbagiu populară. Scrierile principale - ale lui I. Baracă sunt: „Arghiră și Elena“ și „Risipirea Ierusalimului". întregă titlulă scriere! ultime e următoriulă: „Risipirea Ierusalimului". „Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului, carea s’a împlinită după cuventulă, ce s’a (Jisă, că nu va rămână petră pe pâtră, scosă din cartea lui losifă Fia vie pe scurt și în 9 cântări în stichurl alcătuită de Ioană Baracă, magistratuală translatoră ală Brașovului". în manualele pentru istoria limbei și literaturei române să amintesce, ce e dreptă, acâstă scriere a lui Baracă, dar nici barem cu ună cuvântă nu se amintesce, că subiectulă acestei scrieri l’a luată . Baracă dela Flaviă. Unii amintesc, că s’a tipărită la 1821, eară alții (Densușiană) pună acâstă scriere în timpulă pănă la 1830. Densușiană amintesce însă, că acâștă scriere constă din 8 cânturi. Edițiunea, de care dispună, tipărită la Closius în Sibiiă 1852, conțin,e ndue cânturi, ceea-ce confirmă și titlulă completă ală scriere! espusă mal susă, precum și prefața. Puținele date referitor ie la acâstă scriere din manualele pentru istoria limbei și literaturei române, pe basa cărora scrierea ni se presintă ca originală, precum și unele neesactitățl bătă- tdre la ochi (ca s. e. cea de pe pag. 67 partea I. din opulă „Conspectă asupra literaturei române și a literațiloră el de V. Gr. Popă, unde scrierea lui I. Baracă „Risip. Ierus." e clasi- ficată: „tragedie în versuri") me facă să credă, că acestoră scriitori de istoria literaturei nu li-a fostă în mână nici când acestă scriere a lui Baracă. Baracă, după cum amă cjisă mal susă, a împrumutată materialul scrierel lui amintite dela scriitoriulă grecă losifă FJaviu, carele a fostă ună preotă în Ierusalimă, s’a născută la 37 după Christosă. Numeld lui a fostă ’lvawros și numai mal târziu dupăce ajunse în grația domnitoriloră din familia Flaviiloră, primi conumele de „Flavius" (cPZa/?tog Zw^^og). în decursulă resbelulul portată de Roman? contra ludeiloră la ' 14 anulă 67 cu ocasiunea cuprinderii cetății lotapata Flaviuș a fostă prinsă, dar ca agrațiată trăi în Roma pănă cătră anulă 100 după Christosă. Pe timpulă lui s’aă făcută încercări de a delătura divergințele religidse, ce esistaă între Greci și Iudei. Elă voindă a face serviți! poporului jidovescă, scrie câteva opuri combătendă prejudiciele naționale jidovesc! și fă- cândă în câtva cunoscută istoria poporului jidovescă și străi- niloră, în special Greciloră. între aceste opuri primulă este: Heql ’tovdaîxov nolepov = Bellum lud.aicum = Despre resbe- lulă judaică. Baracă luândă subiectulă scrierel „Risip. Ierus." din opulă lui Flaviir „Despre resbelulă jidaică“, dupăcum însuși dice în precuvântare, unele din cele espușe de Fia viu le-a omisă, altele le-a clarificată, adăugând, ce a aflată de lipsă dela sine, însă fără a altera ordinea evenimentelor^. ' Două scopuri, ne spune B. că a voită să ajungă cu acăstă scriere, și anume: ' 1. A da supușiloră învățătură, ca să flă plecați și ascultători. 2. De a îmbogăți literatura poetică română încă cu ună mărgăritariu, săă după Cuvintele lui să crăscă cât de cât măestria poesiei în limba românescă. în tractatulă presentă eă voiă espune: I. Singuratecele locuri, cari le aflămă și la Flaviu și la Baracă, arătândă încâtă diferă unulă de altulă și după părerea mea, ce era bine de mal espunea B. din opulă lui Flaviu și ce trebuia să mal omită din cele espuse; IL Pe scurtă, întru câtă corespunde lucrarea acăsta a lui Baracă cerințeloră unei epopee, ală cărei locă ară avea me- nirea să-l ocupe în literatura română. I. în ceea-ce privesce împrumutarea, resp. scdterea subiec- tului din opulă amintit ală luiFlaviu, în generală constată, că. Baracă s’a ținută strictă de, originală, ba în unele locuri ’lă chiar servilă. Cântarea a 9-a înse, carea tracteză fapte întâmplate sub domnitorii: Traiană, Adriană și Constantină 15 celă mâre, firesce nu e dela Flaviu, de 6re-ce acesta morise deja pela 100 după Cbristosă, adecă sub domnia lui Traiană, ci dela Dio Cassius și dela Ammianus Marcellinus, precum voiti arăta la locuiți seu mai josă. De sine se înțelege, că învocațiunea musei, -săă dupăcutn dice Baracă „Rugăciunea autorelui" (pag. 1—5), nu se află la Flaviu, și alte espuneri de soiulu acesta, cum și desele asemenări. Singuraticele locuri comune sânt: , Cântarea I. Baracă pag. 12 „Innota cu strimbătate păn la gâtă întru păcate" (E vorba de Gessius Florus), Flaviu cartea II cap. XIII „a eserciată nedreptate față de întregă neamulă jidovescă, nu-i lipsia nici ună obiceiă de ală răpitoriloră". Baracă pag. 12. „Că este mai bună pecatulă . „Luând bani dela bogatulă, „Decât săracului- pace „Se muncescă de-ai face". Flaviu 1. c. „Față de cei săraci era forte necruțătoriă" (crudelă). Totă acolo cetimă la Flaviu, că Floră permise ori-cui a fura, răpi, dăcă primesce și elă o parte din prădă, eară la Baracă pag. 12—13. „Cine vrea, potea se facă „Jafă la casa cea săracă". în nota lui Baracă de pe pag. 12 aflămă reproduse fidelă cele dela Flaviu referitore la cestiunea amintită în acea notă. Baracă pag. 12. „Mulți casnici de strămbătate „Neaflându-și direptate . „Lasă casa și moșia „Nesuferind lăcomia'¹, ear Flaviu pentru „avaritia aceluia (Floră) le convine multora a (deșerta) părăsi acelă ținută, și așa lăsându-și locuința pă- , rințescă emigreză în alte provincie". Nota lui Baracă de pe pag. 15—16 referitore la afa- cerea cu edificarea unei taberne din partea unui păgână lângă sinagogă, precum și cu sacrificiulă paseriloră în dliua Sâmbetei Î6 înaintea sinagogei, se află la Flaviu cart. II c. XIV-a curat cum ni-o comunică Baracă, voindă elfi prin acesta a comenta versurile de pe pag. 15. „Ear păgâniloru poveță „Se dă, și elu ’i înveță „în ce chipu să păgubescă „Pe mulțimea jidovescă „Atingendu-se de lege „Acelu domn fără de lege". Baracă pag. 16. „Și întru a sa scumpete „Avându de jafu mare sete, „Doria ca sS jefuescă „Casa cea Dcieescă. „Au trămisu elu dela sine „Nisce soli fără rușine „în biserică se ceră „O sumă de ban! afară, „Adecă septespredece „Talenți se-i dee se plece. „N’a putută veni a stringe „Nice setea sa a-și stinge, „Căci Evreii forte tare „Străjuiau pe la altare, „Și dându-și taina afară „Așa striga cu ocară etc. Flaviu c. II. c. XIV : „Trămise la tesaurulă sacru, ca sfii aducă de aici septespredece talenți." Mai departe totă aici scrie Flaviu, că poporulă năvăli în templu, și rostindă numele lui Nero, să rogă ca se fie eliberați de tiranulă Floră. Unii dintre cei rescolați, purtândă în jură o corfiță, rostiaă cuvinte degrădătărie pentru Floră, cerșindă în numele lui, ca pentru ună omă lipsită și forte seracă, care are lipsă de atare ajutoriu, prin ce Floră s’a iritată forte. Asemenarea. lui Baracă (pag. 19) referităre la mânia lui Floră, la Flaviu nu se află. Baracă pag. 19 „Norodulă rănită cu rană ș. c. 1. pănă la: „Cu slavă și cu mărire ' „Se-i calce turbata fire" ' ' ' - 17 . ' ' /'C eară Flavift cartea II.. c. XIV: „Atunci poporală voindă a-lă domoli, eși înainte cu ostași, pregătită a-I da onorurile cuvenite. Cuvintele, ce le aflămă la Baracă, puse în gura lui Floră, lipseșcă la Flaviu, ba elă chiar dice (1. c.), că Floră a trămisă înainte pe centurionulă Capito cu 50 călăreți, ordinându-I să alunge pe delegații judei, și adauge, că nu le va succede cu ondre fățărită a batjocori din nou pe acela, față de care aă comisă grele insultări. „Se cădea acelora, dăcă sănt bărbați bravi și consecuențl, să rostăscă insultele și în presenția celui insultată și a dovedi nu numai cu vorba, ci și cu arma iu- birea libertății. (Baracă pag. 20 Evreiloră fățărie etc. pănă la: „Dăcă căutați domnie „Și așteptați slobozie, „Luptați-ve a o scote „Cu arma dăcă se pote“. Asemenarea Evreiloră infricați cu o turmă fără păstoria , (pag. 20) și mal josă (pag. 21) cu o stavă spăimentată de lupi, lipsesc dela Flaviu. Aflămă însă la Flaviu amintire de retragerea deputațiunii Evreiloră, nefiindă primită și nepotândă face onorurile cuvenite, și ceea-ce qlice și Baracă (pag. 21) „Ună ochiă n’aă putută închide" (Flaviu cartea II. c. XIV: „Totă noptea aă priveghiată). Dela pag. 21 „Floră a dăua (ji ridică" ș. c. 1. pănă la pag. 25 „Pentru a tată-seu vină Cade singură în pricină", espune B. totă acele lucruri, cari le cetimă și la Flaviu (c. XIV), cu acea deosebire, că elă are în oratio recta, ce aflămă la Flaviu în oratio obliqua, folosindă și figuri retorice (pag. 29) și cu aceea, că Flaviu (finea c. XIV) amintesce și alte tirănil, comise la ordinulă lui Floră, afară de cele amin- tite de Baracă. Baracă pag. 25. „Diminăța se string tote „înfricoșatele glote. ș. c. 1. pănă Ia pag: 30. Flaviu 9. XV. „Floră scă^ându ce vrea a face „Ear înșelătdrea pace, Eară comparațiunea de pe pag. 29, unde asemănă pe ostașii români cu tigri, lipsesce la Flaviu. Flaviu însă la în- 2 18 ceputulii c. XV espune și alte lucruri, cari aparțini! resbelulul judaic, afară de cele ce le cetinii! la Baracă, fără de cari espunerea derimărilx Ierusalimului se pote pricepe. Firulă istorică însă pretindea, că împăcarea efeptuită între Iudei și Floră să nu fi lipsită nici dela Baracă. Baracă pag. 30. „Floră și Evreii îndată „Merg la Chest la judecată ș. c. 1. pănă la pag. 39 „Cu petri l’aă scosă afară" (pe Agrippa) „Din cetate și hotară" (Fiaviu pănă la fine). La Flaviu aflămă chiar și cuvântarea lui Agrippa în oratio recta. Aici Baracă fdrte nimerită espune numai unele din motivele vorbirii lui Agrippa și anume: să se supună Romaniloră, căci: 1. „Dumnezeu a dată putință, Romei ca de prisosință". (pag. 36) său la Flaviu: „Remâne așa dară să recurgemă la ajutoriulă divină, însă și acesta este în mâna Romaniloră, căci e imposibilă, ca ună atare imperiu să esiste fără voia lui D