Apare la rg a fiă-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMANĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂNU. Ntulă 12. SIBILtT, 15 DECEMBRE 1892. Anulu XXIII. APELE NOSTRE. Disertațiune de Silvestru Moldovanu, ținută, în ședința I-a a „Asociațiunei transilvane¹¹ la 15I27 Augusta a. c. în Sibiiă. (Urmare și fine). Pe Streiă în josă se află Călanulă, cu isvore minerale calde. Aceste au fostă cunoscute și Romaniloră și eraă numite „Ad Aquas“. Eî aă scobită aici într’o stâncă ună basină ovală, în forma unei lingure, cu păreți cam de 18 urme de afundl, unde aă întocmită scalde; acestă scobitură în stâncă se vede și pănă adl, ear tradiția ne spune, că ară fi fostă scobită de o fată de uriașă, într’o singură (ți, aducendu-o în legătură cu cetatea Devei și a Uroiului. Se spune, că în alvia Streiului și-ară fi ascunsă Decebală comorile, într’o gropă cu boltitură, preste care a lăsată să curgă apa, nesciindă nime despre acestă lucru, decâtă ună omă fidelă ală seu cu numele Biculus său Bicilis, dela care și-ară avă numele și turnulă de pe Orlea. Se spune apoi, că după-ce Decebală a fostă învinsă și s’a sinucisă, Biculu ară fi tradată lui Traianu secretulă și astfelă comorile ară fi fostă scose din Strein. încâtă este acestă lucru adevărată, nu se pote sci, dar este faptă cunoscută, că pe timpulă lui Martinuzzi, la Sânta-Măria de Pătră, dela Călău preste Streiu, ună pescară română a dată pe țermulă Streiului subt ună arbore resturnată din rădăcină de o boltitură, și în ea de o mare mulțime de galbinl, cu numele regelui Lysimach și ală 27 380 orașului Cozon, din Thracia. Pdte se fi foștii acești galbeni unu restă din comorile ascunse ale lui Decebală. Acum sb trecemu ]a valea Oltului, care dimpreună cu rîurile sale laterale percurge partea resăritenă și sudică a Transilvaniei, și udă cele mai de frunte platouri și șesuri ale nostre, cari aședate unulu totu mai josO după altulă sântă ca și nisce terase pentru al via sa. Impregiurimile isvorului seu suntă încungiurate de piscuri înalte, cari se înșiră dela nord spre sud pe țbrniulu seu stângă. De pe ele ni se des- chide o privire largă și fiumdsă asupra șiruriloru și piscuriloru de munte din giură pănă la Ciachlău în Moldova, pănă la Că- limană și în vestă pănă la Arghita, precum și asupra platoului Ciuc, pănă la muntele Bădos. La pdlele piscului Egyesko să află aședate lângă Oltă într’o situațiune romantică minele dela Bălan, singurele mine de aramă din Transilvania, la cari însă acum producțiunea este mai restrinsă, de cum era mai nainte. Dela Bălană în josă valea Oltului, mărginită de coste pădurose, continuă a fi romantică, pănă pe la Ciuc-Sânt-Do- mokos, unde Oltulă ese dintre dealuri și întră pe platoulă Ciucului. Acestă platou mărginită de munții Ciucului și spre vestu de Arghita, privită de pe înălțimile dimpregiură, este de totă frumseța, cu satele sale dese și printre ele cu Oltulă, ce-lă percurge dela nordu spre sud. Elă, împărțită în 2 basenuri prin ramurile munțiloră, ce se apropie la Zsogod cătră olaltă, este valea cea mai nalt așezată a Oltului. La marginea lui sudică se află renumita scaldă Tușnadulă, cu posițiune de munte admirabilă. Ea este așezată la polele muntelui Csomâl, lângă o grupă de stâncă romantică și încungiurată de păduri uriașe de bradă, ear dincolo de Oltă pe țbrmulă dreptă se întindă ramurile muntelui Mitâcs, acoperite cu pădure de ste- jarfi. Printre acești doi munți curge Oltulă de vale, întrându în prima sa strimtore, prin care elu străbate cu repediciunea unui rîu de munte, în șesulă Treiscauneloru și în Țera Bârsei, care este a ddua vale a Oltului, mai în josă situată decâtă podeiulă Ciucului. în strîmtorea acesta împodobită ici colea 387 cu stânci de forme pitorescl se află scaldele dela Malnaș, într’o posiție plăcută. în stânga se înalță muntele Budocului cu privire frumdsă asupra șesului Treiscauneloră. Eșindă Oltulă dintre munți, udă marginea nordvestică a Treiscauneloru și marginea nordică a Țereî Bârsei și într’ună mare semicercă încungiură pe la sud munții Baraoltului. Aici, de pe malurile Oltului, ni-se înfățișeză spre sud și vestă una dintre cele mai frumose și încântătore panorame. La piciorele nostre se întinde frumosulă șesă alu țărei Bârsei, cu livedi și arături, brezdate de rîulețe și păraie, și cu sate dese, cu deosebire pe margini, ear în fundă spre România se înalță raaiestatică munții Buzeului și ai Bârsei și spre vest munții Perșaniloră, dând regiunel o înfățișare de totă romantică. Din unele puncte, așezate mai spre sud, precum dela Arpătac seă de pe dealulă S.-Petrului, în timpă senină putemă distinge singuraticele piscuri din acestă coronă de munți, precum în vest muchea lată și întunecată a Mă- gurii-Codlei, apoi Peatra-Craiului, Bucecii, Cristianul, Ciucașul ș. a., precum și păsurile ce se afundă prin acești munți; cu ochi ageri putem distinge dealul cetățuiei Brașovului și Tempa, cari sunt cele mai înaintate promontorii ale munțiloră în șesă. Pe țermulă stângă ală Oltului este aședată Feldiora, unde pe o colină se vădă ruinele pitorescl ale unei cetăți a cavaleriloră germani, cari aă stăpânită odinioră Țăra Bârsei. Acî se alătură Oltului și calea ferată, carea vine dinspre Predeală și însoțesce rîulă în cursul seu spre nordă, și apoi spre vest prin strimtorea dela Racoșă, în care întră Oltulă pe la sătulă Augustin. în apropierea Augustinului se varsă în Olt rîulețul Vargyas, cu isvorulă în Arghita. Valea lui este mărginită de munți înalți, stâncoși și acoperiți de bradi, fiind cu deosebire pănă pe la sătulă Vargyas romantică și de o sălbătăcie marcantă, în valea lui în hotarulă satului Homorod-Almâs se află peștera de asemenea numire, care este cea mai mare peșteră din Ardeală și pe timpulă năvălirel Tătariloră și Turciloră a servită ade- seori de asilă locuitoriloră din împregiurime. 27* 388 Strimtorea Oltului dela Racoșă, pe lâugă frumseța sa romantică, este interesantă și din punctă de vedere geologică. Ea este a doua strimtore a Oltului, prin care acestă rîu pă- trunde în a treia sa vale, în „Țera Oltului". Pe țermil rîulul se înalță în acestă strîmtore de ambele laturi stânci prețipișe și piscuri, cari ne atragă atențiunea. De amintită este cu deosebire pisculă Tepei, de lângă Racoșă, de pe vîrfulă căruia avemă o privire fărmecătore asupra împregiurimei, și cu deosebire asupra vălei Oltului. Dela Racoșă în josă valea Oltului se lărgesce, și ochiului uimit i se presintă o nouă panoramă, care cu câtă înaintămă la vale, cu atâtă devine mai măreță, mai împunătore. Suntemă aici în vestita „Țera Oltului", în patria figurei legendare a luî Radu-Negru Voevod. Oltulă ia o direcțiune mal mult vestică, și paralelă cu elă, în depărtare de 3—4 mile, se întindă munții uriași ai Făgărașului în lungime de vre-o 70 km. Pe țermulă dreptă ală rîului se estinde ună ținută delurosă, care se începe immediată de lângă Oltă. Spre sudă se întinde șesulă cu sate dese și udată de o mare mulțime de rîulețe, ce curgă aprope paralelă spre Olt, ear dincolo de șesă se înalță ma- iestatică munții în totă grandiositatea loră, acoperiți cu stejari, mai în susă cu brădetă și aretându-ne ici colo și verfuri gole, pleșuve, unde se adăpostescă ciutele de munte fricose. Acestă tablou generală ală regiunei ne presintă pas de pas variațiuni, dupăcum, mergendă pe Oltă în josă, ne ajungă în cerculă vederei unulu după altulu piscurile și grupele dela ost spre vest, precum verfulă Urlii, Viștea mare, Ucea-Mare, Podragă, Vârtop, Vertopel, Butean, Negoiă, Surulă ș. a., cu grupele loră, tote grandiose și împunătore. Acesta din causă că acest! munți în deosebire de alți munți ai noștri, se rădică repentin din șesă, așa că predealurile abia se află în depărtare de 10—15 km. dela coma loră și de piscuri, cari se înalță la 1850—2000 metri preste valea Oltului și la 2300—2500 metri preste nivoul mărei; o însușire particulară, care în o astfelă de estensiune chiar și în Alpi este o raritate. 389 Pe malul Oltului este aședat Făgărașulu, cu cetate veche și cu un pod vestitti, pe unde se află o trecătăre însemnată preste Oltii; o altă trecătore este pe la Voila, care împreună pasulft Breza cu Cinculu. Mai în josu pe Oltii se află așezată Avrigulîi, unde dorme somnulu vecînicfi marele dascălii altt poporului românesctt George Lazarii. Din susii de Avrigu Oltulu se îndreptă spre sud. Șesulti este mărginit aici de înălțimile dela Brad, de pe cari ni se deschide o privire frumosă asupra șesului și asupra munțilorfi Țerel Oltului, pe cari îi vedemti în profil, apoi spre vestii avemii o nouă panoramă, plăcutul șesfi ală rîulul Cibin, care se varsă în Oltii la Tălmaciu; lângă sătulii acesta, pe vârfulii unul dealu conicii, să află pitorescile ruine ale cetății „Lands- kron“, dela care apoi spre sudvest se înalță piscurile puternice ale munțiloru Cibinulul. înainte de a urmări mal departe cursulu Oltului, să cer- cetămii puținii valea Cibinulul. în munții de asemenea nu- mire, la polele Cindrelului, în două văi romantice, se află ascunse ca nisce mărgăritare, două lacuri cristaline: lezerul- Mare și Micu; din ele isvorescfi Riulii-Mare și Riul-Mic, cari împreunându-se din susii de Gurariulul, formeză Cibinulii, avândii pârtii pitorescl pe văile lorii. Astfelii se află pe Riulii- Mare o interesantă strimtore, cu numele „la Portă", unde alvia riulul este strimtorată de stânci și apa curge ca prin o portă cu zuzetii printre bolovani, ear mai în josu ni se presintă o frumosă cascadă a rîulul, de vre-o 12 m. de înaltă, care cu stâncile din apropiere și cu împregiurimea pădurosă și sălbatică formeză unii tablou romanticii. Cibinulii eșindii dintre munți udă miculii, dar plăcutulu șesii de asemenea numire și din josu de Sibiiii, în semicercii, se îndreptă spre Oltii. Din colțulu acestui semicercii, de pe dealurile Gusterițel, avemii o privire romantică asupra șesului și munțiloru Cibinulul. De aici în joșii ochiulii se delecteză în frumosele peisagiurl de munte, ce le vedemii spre sud, ear privirea cea mal în- cântătore ni se ofere la gura Cibinulul, de pe dealulîi, cu 390 ruinele cetății Landskron. La piciorele nostre spre nord se estinde frumosulti șesă alti Cibinului, spre vestti privirea ne pătrunde in valea romantică a Sadului și mai departe asupra munțilorti Cibinului, spre ostil se înalță Surulti, Scara, Negoiulii din munții Făgărașului, ear spre sud vedemil pasultt Turnului- Roșu, cum se afundă între munți, ca o uriașă cărare și la gura sa așezată sătulii Boița. Pasulti Turnului-Roșu este ultima strimtore a Oltului, dar cea mal lungă și mal măreță, decâtti tote cele de mai nainte. Prin elfi Oltulti străbate pe șesulti României, care este valea sa cea mai adâncă. Elti este unuliî dintre cele mal frumdse păsuri ale nostre, în care pe lângă peisagiurile pitoresc! ale naturel, aflămil și urme interesante și reminis- cențe istorice din trecutfl. Munții pe aici se apropiă de olaltă așa, că în cele mal multe locuri numai pentru alvia riulul se află spațiu și pentru șosea, care încă este adese tăiată în stâncă; astfelti curge Oltulti printre stânci puternice și aco- perite cu păduri, formândti multe și mari cotituri și ofe- rindu-ne preste totă locuiti cele mal frumose tablouri de re- giune muntdsă. Adese ne vine a crede, că valea se închide înaintea nostră, când eată Oltulti formeză o nouă cotitură, și unti nou tablou romantică se deschide ochiului uimită. Ruine de turnuri, cețăți și alte remășițe de zidiri vechi împodobescti în multe locuri pasulti. Astfelti este „Turnulti-Roșu“ lângă Boița, dela elu își are pasulti numirea, despre care tradiția ne spune, că a fostfl colorată roșu cu sânge turcescti. Ceva mai în josă se află unu altti turnă rotundă în ruine și restulti unul zidii, apoi la gura riulețulul Lotru se vâdfl pe unti dealti ruinele cetății Lotru. Ruinele acestea, deși tăcute, se parii a ne spune, că odinioră pe aici s’ati întâmplată lupte crâncene, când apa Oltului curgea adesea colorată de sânge omenescti. Prin pasulă acesta s’au făcută adese năvăliri în Ardealti din șesulti Dunărei. Așa se crede, că o parte din oștile Iul Traianti pe aici ati străbătută în inima Daciei, ear Turcii ati năvălită în Ardeală pe aici în mai multe rânduri. Romanii după ocu- 391 parea Daciei aă construită prin pasă o șosea: în secuii! trecuți numai călare seă pedestru se putea trece prin elă, pănă ce s’a făcută sub Carolă VI șosâua bună de adi, în parte pe ruinele șoselei romane. Oltulă în diferite timpuri a fostă navigată. Mai însemnată a fostă navigațiunea pe elă în secululu trecută, când sub domnia lui losifă II. Austria avea răsboiu cu Turcii. Atunci admi- nistrația militară austriacă espeda pe năi proviantă pentru ună corpă de armată, ce se afla în Muntenia. în timpulă nostru se discută din nou cestiunea de a se face navigațiune pe Oltă, dela Făgărașă în josă*). Oltulă după-ce ese din secuime, curge prin ținuturi ro- mânesci. Pe țermii lui trăiescă mii de Români, și pentru aceea elă este ună rîu iubită la poporulă nostru. Elă a numită cu numele acestui rîu ună frumosă ținută românescă, „Țâra Oltului“, și apoi vedemă că îlă amestecă cu dragă în cântecele sale, căntândă: Oltule, Oltuțule, Ce curgi așa turbure . . . Și Oltule, apă seracă, Lasă voinicii se trecă etc., Ținuturile nordice și nord-vestice ale Transilvaniei suntă udate în parte mare de două rîuri cu același nume, și adecă de Someșulu-mare și Someșulă-mică și de afluenții loră. Văile acestoră rîuri însă nu ne oferă acea bogăție de peisagiuri pitoresc! și romantice, ce le aflămu pe malurile, în parte mare muntose, ale Mureșului și Oltului. Causa este, că ramii mun- țiloră dela răsărită și apusă, în cari se află isvorele loră, spre nordă-vestulă țărei se prefacă în dealuri, și astfelă regiuni romantice alpine nu se află decâtă pe văile loră superiore, relativă scurte. Timpulă însă nu-mi permite, ca se facă o descriere mai specială a acestora. Astfelă ară fi de descrisă între altele ținu- *) A se vede „Transilvania" Nr. 6 și 7 a. c. Red. 392 tulii Rodnei-vechi, cu Valea Băiloră și Valea Vinului cu pârtii romantice, și pisculă Găroniș cu privire frumdsă, apoi valea romantică a rîulețului Ilva, privirea pe valea Bârgaieloră de pe dealulu Ștrâmbu ș. a. în ținutulă văiloră Someșului-Cald și Someșului-Rece, țînută stâncosă, sălbaticii, cu climă aspră, cu cascade și cu multe bifurcații seă „apa-cumpănă“ ale păra- ieloră și rîulețeloru, ară fi de amintită privirea frumosă de pe Vârfulă-Vârful ui și cu deosebire panorama largă și încân- tătore, ce ni se presintă de pe podeiulă „la Fântânele", cu- prindândă ună cercă largă din acăstă parte a țârei; apoi partia de stânci prăpăstiose și aprope nestrăbătută de pe Someșulă- caldă din susă de sătulă Lăpiștea ș. a. Amintind acestea, sâ tragemă la rîurile dela marginile Transilvaniei, cari deși cursulă loră nu ține multă pe teritorulă, nostru, totuși fiind-că ele străbată în țările vecine printre munți, prin păsuri, văile loră sântă pline de frumseți roman- tice. Astfelă este la vest Bistra, care ese prin pasulu Porta de feră, pe unde a intrată odinioră divulă Traiană în valea Hațegului, înaintândă spre Sarmizegetusa și unde a raportată Ioană Huniade o victorie strălucită asupra Turciloră în 1441. Spre nord dela Murășă curge în Ungaria Crișulă-Albă, în valea căruia se află mine bogate de aură și argintă, ear la Țebea lângă Baia de Crișă dorme somnulă vecinică neuitatulă prefectă Avramă lancu. Pentru comunicație este însemnată valea Crișului repede. Elă, după ce curge prin ună ținută delurosă întră printre munți, prin cari străbate în Ungaria. La Bologa să varsă în elă valea Secuieului; aici, pe țărmulă stângă într’o posi- țiune pitorâscă pe o stâncă se află ruinele unei cetăți, care odinioră era o cetate de graniță a țărel, ear în fața loră să vădă resturile unui castelă romană, și printre aceste două remășițe de vechi alcătuiri, curge valea Secuieului spre Crișă. De aici în josă valea Crișului devine romantică; la fiă-care încovăetură a rîului ni-se înfățișeză o nouă pârtie de munte cu stânci și coste de munți pădurose, ear spre sud-vest se vede 393 grupa colosului de munte Vlădăsa, întunecată de uriașele păduri, ce-I acoper castele. Crișulă-Repede, după-ce mal ia la sine valea Drăganului, din josă de Ciuciac părăsesce Tran- silvania, avândă multe pârtii romantice pe țermil sei pănă în spre Orade. Din pădurile Vlădesei să transportă pe ană, pe Crișă în joșii multe miî de bucăți de lemne pentru edificii. Acestu munte se înalță îutre rîurile Secuieulul și Drăgană, două rîurl de munte cu văi selbatice, cu multe posiții roman- tice. Cu deosebire este sălbatică valea Drăganului, pe care în susă să află ună drumă primitivă, pe laturea vestică a Vlădesei. în valea Secuieulul la Răchițelă aflămă o frumosă cascadă, ear mai în josă în drăpta se înalță pisculă Bogdană, de pe vârfulă căruia avemă o privire frumosă spre Huiedină, asupra ținutului Calatel. Pasulă Crișulul-Repede în timpurile vechi n’a fostă servită de cale de comunicație; comunicația să făcea preste Meseș. Așa se crede, că celă dintâiă, care a intrată pe calea Crișulul- Repede cu oștea în Ardeală, a fostă regele Mateiă Corvinulă. Comunicația însă era grea, pănă ce s’a făcută prin elă în secululă nostru o șosea regulată. în timpulă mai nou s’a construită pe Crișă în josă și cale ferate, care în mai multe locuri trece prin tunele, ear în alte locuri a trebuită scutită cu ziduire și împlăturl de pătra contra valuriloră răpitore ale rîulul caprițiosă. La marginile răsăritene cinci riulețe mai mari de ale nostre curgă printre munți în Moldova. Astfelă este Bistriciăra, care curge prin pasulă Tulgheș, Trotușulă prin pasulă Ghimeș și rîulu Bicar, Uz, și Oituz, cari străbătu prin păsurile de asemenea numire. Celă mai interesantă între ele este valea și pasulă difu- zului, cn privire la varietatea frumsețiloră naturei, ce ni se înfățișăză aici. Oituzulă curge întâiă spre nordă, apoi spre nord-ost, de unde în josă îlă însoțesce și soseua, ce este con- struită prin pasă. 394 Ea vine din Treiscaune, dela Brețcu și se înalță în mari serpentine; la a treia serpentină aveină o privire de totă frumosă înderăptă, asupra părții nord-ostice a șesului Trei- scauneloră. Apoi de pe punctulu celă mal înaltă alu eî ni se înfățișeză unu altă tablou încântătorii. Josîî la polele dea- lului în o afundime de vre-o 200 m. curge Oituzulu, și pri- virea ne petrunde în valea lui romantică și asupra piscuriloră, ce o încadreză. De aici șoseua se coboră în 14 serpentine minunate în valea rîului, pe care’lu însoțesce pănă la graniță, când pe țermulu drepții, când pe celă stângă. Ea este con- struită cu mare măestrie; în multe locuri e tăiată în stâncă și scutită cu ziduri și proptele de derimarea părețiloră de stâncă, ear de altă parte e întărită cu iezături de petră contra valuriloră răpitore ale Oituzulu!; podurile cele mai multe suntă aședate pe margini de stâncă. Regiunea este admirabilă: munți înalți, acoperiți cu stejari și brădetă, printre cari șer- puiesce rîulă și șoseua, presentându-ne pasă de pasă tablouri romantice variate. Pe cdstele dealului Rakottyâs zărimă nisce ruine pitoresc! și urme de vechi întărituri, ear mai în josă ; unde pasulă e mai strimtă, părăul Kalâszlo, aruncându-se în alvia Oituzului preste ună părete de stâncă prețipișă, formeză i o frumosă cascadă, de mal mulți metri de înaltă. Oituzulă părăsesce Ardealulă la Poiana-Sărată, unde se află sărării și mai în josă isvore de păcură. Valea și pasulă Oituzului aă fostă frecuentate din timpurile vechi. Pe aici aă intrată adesea în Ardeală drde barbare dela răsărită, precum o parte a Tătariloră în 1241, apoi cete turcescl în mai multe ronduri. 1 în timpurile acele comunicația era grea, nefiindă șoșea prin pas; ea a fostă construită pe Oituz în josă abia în anii 1854—56. înainte de acești ani valea și pasulă ni se presinta în totă selbătăcia sa naturală. Eată cum îlă descrie ună căletoră, care l’a cercetată înainte de acei ani: „Calea, dice elă, nu maljH este cale, ci o crestătură nesfârșită de bolovani, totulă acodM perită de brădetă, pănă la marginea cărărei; numai arboriS^H văruiți ne arată direcțiunea călei prin tufișulă stufosu; icl^l 3'Jo colo prin poiene se zăresce câte o colibă pecurărescă cu O căpiță de fână lângă ea, apoi pe valea adâncă, care și diua e întunecosă, vedenii! pe cutare stâncă o cruce de lemnă, plină de inscripțiunl cu litere cirile. în locuiți acela a fostă ucisă odinioră ună boieră avută de cătră hoți, și crucea a fostă pusă acolo spre aducerea aminte de acestă evenimentu" etc. Era timpulă acela, când drumulă de 24 km. dela Brețcu pănă la Poiana Sărată abia se putea percurge în 2-—3 dile; ear când rîulă esunda, nu putea omulă trece prin pasă. Acum ne sântă destulă 2—3 ore, ca să sosimă dela Brețcu la gra- nița țerei. Altă rîu, în colțulă sudostică ală Transilvaniei, este Buzăulă. Elă se îndreptă întâiă spre lăuntrulă țerei, dar la Intorsura Buzăului, își schimbă direcțiunea spre sud, trecândă astfelă în România. Cursulă lui deci în Ardealu are forma unul V. întorsă cu unghiulă ascuțită spre internulu țerei și formândă într’adeveră două păsuri: unulă dela Intorsura Buzeului în susă și celalaltă dela acestă sată în josă. Celă dintâiu a servită și servesce de cale principală de comunicațiune; pe aici aă năvălită adeseori Turcii la noi în țeră, despre ce ne amintescă multele rămășițe de întăritori, locuri de ta- bere turcescl etc., ce le găsimă pe valea lui. Aici se află din josă de isvoră vama pasului, cu împregiurime încântătore, ear în apropiere, în o mică vale laterală, ună frumosă isvoră încrustătoră, cu cascade, numită „Urlătorea". Apa formâză cascade mai mici și mai mari, preste mai multe terase și resfirate printre stâncile, formate de sedimentele vărose ale ei; stâncile sunt împodobite cu muschiu și alte plante, printre cari se răsfrângă radele de apă cu sgomotă în mii de picături, presentându-ne ună tablou pitorescă admirabilă. Dela Intor- sura Buzăului înjosă rîulă prin o vale pădurdsă și romantică părăsesce Ardeal ulu, grăbindu spre șesulă României. Afară de acestă rîu și afară de Oltă spre sud mai străbate în România Jiulu, din Țera Hațegului. în Țăra Hațegului deosebimu două văi săă basinuri principale. Una valea Ha- 396 țegului cu rîulă el celu mai însemnată Streiulă, și a doua valea Jiului. Tinutulă muntosă, ce desparte aceste văi de cătră olaltă, este unulă dintre cele mai interesante ținuturi ale nostre. Părții de stânca de forme când bizare, când pitoresc!, strîmtori de munte prăpăstiose, cascade și părae sălbatece, ce se aruncă furiosă și cu sgomotu printre bolo- vani! alvie! loră, găuri, peșteri, ruine vechi .de turnuri, for- meză fața esterioră a lui, tote amestecate în desordine și oferindu-ne cele mai frumose priveliști romantice, ear printre ele străbate calea ferată, trecendă preste viaducte, prin tunele și suindă și coborîndă în mar! repentine. Creațiunile naturei, precum și operele technice ale omului sunt împunătore și ne storcii admirațiunea, de aceea s’a numită acestă ținută Semeringulă transilvană. Calea ferată dela Pietros, de lângă Streiu, trece prin 8 tunele, preste mal multe via- ducte și suie în multe repentine pănă la Bavița, de unde co- boră pe valea Baviței, trecendă pe lângă peștera vestită „Ce- tatea Bolii" dreptă în valea Jiului la Petroșeni. Jiuri, precum sciută este, suntă doue: Jiulă apuseană și Jiulă resăriteană, ale căroră văl sântă renumite atâtă pentru marea cantitate de cărbuni de petră, câtă și pentru frumsețile naturale de pe ele. Regiunea are caracteră pregnantă alpină. Jur împrejură se înalță grupe și piscuri de munți, între cari cu deosebire Paringulă, spre ost, cu proporțiuni uriașe ale piscuriloră sale ne apare de totă împunătoriu. Aici isvoresce Jiulă resăriteană și curge spre vestă și sud, ear celă apuseană are cursă ostică, despărțindu munții Hațegului de munții Vul- canului. Pe ambele loru văi dămă de multe pârtii de stânci pitorescl și de posițiuni frumose. Astfeliu pe Jiulu răsăriteană Taia, o chee cu păreți de stânci grotesci, prin care curge ună părău și pe lângă dânsulă duce ună drumă din munții Sebeșului la Petrila în valea Jiului. Mai înjosă se află partia de stânci Peatra-Roșiă cu stânci pitorescl, de colore roșetică, printre cari curge cu zuzetă ună părăuaș. Pe valea Jiului apusenă se află Scoculu-Mare și Scoculă-Mică, doue strimtori 397 de stâncă lungi și romantice, apoi văi de munte de totă frum- sețea, încungiurate cu bradetă bogată, cum este câmpulă Mielului ș. a. Din josă de aceste se înălță la marginea vălei Dâlma mare, unu picioră de munte, de pe care ni se ofere o privire admirabilă pe valea Jiului în josu pănă la Paringă, și la munții Cibinului. Cele două Jiuri se împreună la Isroni, și astfeliu Jiulu prin o strimtore romantică cu păreți prețipiși și acoperiți cu brădetă, numită Gura-Surducului, părăsesce ca unu rîu sburdalnică de munte hotarulă țărei nostre. Valea Jiuriloră este însemnată pentru marea cantitate de cărbuni de pâtră, ce se află aici în sinulă pământului. Paturile de cărbuni se estindă dela Petrila pănă pe la Câmpulă lui Neag în valea Jiului apuseană în lungime de vre-o 46 și în lățime 5—6 klm. și de o aduncime forte mare, pănă acum necunoscută. Păturile aceste de cărbuni aă fostă cunoscute în secululu trecută, dar esploatarea loră s’a înce- pută numai în 1867. Centrală esploatațiunei se află la Pe- troșeni, care are mai multe predii și dintr’unu sată precum era mai nainte, s’a desvoltată în câțiva ani în orașă cu alcă- tuiri moderne. Esploatarea se face în mai multe mine. Ca să descrie cineva întocmirile din aceste mine, precum și tote raritățile și frumsețile naturale de pe văile Jiuriloră și din împregiurime, i-ară trebui volume întregi. Asemenea stă lucrulă și cu celelalte părți ale Ardealului, cu raritățile și frumșețile, ce le-a grămădită natura pe văile apeloră nostre, cari ne presintă atâtea tablouri romantice și interesante, atâtea peisagiuri pitorescl în felă de variațiuni, încâtă, cum dice Kovări, numai despre pitoresculă de pe văile apeloră năstre s’ar putea alcătui ună opă de mai multe volume. Amă amintită și amă descrisă în conture generale pe unele din ele, aflătore pe câteva văi de ale nostre, căci timpulă nu mi-a permisă a le descrie pe tote și în detaiu. Multe, forte multe aă remasă neamintite. Aceste frumșeți și rarități suntă podobele pămentulu! țerei nostre, care’lâ facă plăcută și atrăgătoră, și cari, dimpreună cu suvenirile trecutului, ștâr- 398 nescă inconsciu acea iubire înfocată de țeară, ce caracteriseză pe ardeleni, ca în genere pe poporele de munte. Când arde- leanulă este departe de țeara sa, cu dorii se doresce se se întorcă în sinulă el, și chiar când o părăsesce de totu, nici odată nu o pote uita; și ea merită o astfelă de iubire ferbinte, fiindă una dintre cele mai frumose țerl ale continentului nostru. Turda, Augustă 1892. DATE ISTORICE PRIVITORE LA FAMILIELE NOBILE RO- MÂNE, DE IOAN CAVALERU DE PUȘCARIU. Acestă opă a apărută în 1892 în Sibiiă sub auspiciele Asociațiuneî transilvane pentru literatura română și cultura poporului română. Prefațiunea cuprinde paginele I—XVIII; eară opulă în- suși în genere e împărțită în Partea l-a: A) Conscripțiunile dela 1862 a familieloră române, făcute din diplome nobilitarie din 23 de comitate și districte, comunicându-se după comune, pag. 1—115. B) Estrasele de numele familiare nobile române, făcute din multe colecțiunl, pag. 116—184. Urmeză a se tipări: C) Suplementele, eară în partea a Ii-a se va publica Ordinea alfabetică a familieloră nobile române, cu alte su- plemente de lipsă, și în partea a IlI-a Chronologia diplomeloru și altoră documente. Autorulă în precuvântare ni spune adevărulă, că: „între cele mai însemnate funtâni auxiliare, de cari se folosesce istoria, se numeră și datele genealogiceși autorulă încă la anulă 1861 în prima adunare a Asociațiuneî transilvane a ținută o disertațiune despre însemnătatea istorică a documenteloră pri- vitore la familiele nobile române, și s’a adresată cătră archiereil români de ambe confesiunile și cătră bărbații români, ca după ună formulariu anume făcută se adune datele de lipsă, dar firesce (precum e la poporală, carele abia și-a deschisă ochii 399 ca se fiă trezii), forte puțini aă adunată copiele de pe di- plomele nobilitare seă aii făcută conscripțiuni pe basa docu- menteloră despre numele familiare române. Dar pe lângă totă nepăsarea generală, autorulă după cunoscuta-i energiă, n’a cruțată truda și a sacrificată spese pentru culegerea dateloră istorice, și în 30 de ani a adunatu vr’o 1500 de copii de documente privitore la români și materialulă pentru opulă presinte. Autorulu se plânge, că ’i lipsescă datele din diece- sele banatice și a Bucovinei, dar în interesulă nu numai ală istoriei preste totă, ci și în ală singurateceloră familii, provocă, ca ele se’și trămită documentele sale de nobilitate în copiă la asociațiunea transilvană pentru opulă acesta¹¹. Astfelă și eu mai înainte de tote atragă atențiunea dloru preoți, învățători și intiliginți români din părțile numite mai susă, precum și a tuturoră capiloră familieloră nobile ro- mâne, ca în interesulă națională istorică, se se pună la lucru. Se cugetămă ună pică asupra istoriei nostre, deosebi a Româniloru din Ungaria și Ardeală, dar și preste totă. Noi suntemă ună poporă vechiu, dela anulă 106 după Christosă pe terenulă unde locuimă adi. Abia vr’o doi secuii amă fostă sub dominațiunea Romei și respective stăpâni pe capulă nostru, și apoi ne-au cutropită poporele năvălitore, înse trăimă și adi. în decursulă seculiloră strămoșii noștri numai în mici intervale aă putută fi stăpâni de capulă loră, seu cu atare independință seă autonomia, dar și acesta nu preste totă teri- toriulă locuită de ei, căci aă fostă supuși de poporele biruitdre, și ca în totă lumea, așa și la noi biruitorii aă dispusă de sângele strămoșiloră și de bunăstarea loră, și poporele supuse, ori și câtă de multă aă făcută și binemeritată pentru patriă și domnitori, gloria și istoria e a poporului, ală cărui nume ’lă portă țera; căci leulă totdeuna ’și face partea mai mare, seă ia totulă. în acestă modă istoria nostră din seculii 4—11 e forte greu de scrutată, — în seculii 12—13 începe atare lumină 400 despre vieța nostră națională, dar scrutarea și din timpii aceștia încă e grea, pentrucă datele nostre istorice, ce le avemu noi înșine, le ținemă încă ascunse, seu dela alții încă nu le-amu adunată tote. Acum aflămu pe Dlă Pușcariu cu simțulă de datorință de a cutriera secuii întunecoșî și de a scruta, și după multă trudă de a aduce o lumină istorică asupra sorții strămoșiloră noștri, — puțină din secululă ală 12-lea, mal multă din secululă ală 13-lea și cele următdre. Aceste date se referâză în parte la posițiunea politică și și națională a Româniloră din unele părți din Ungaria și Ardălă, și în partea cea mal mare și deosebi la posițiunea familiiloră nobile române. Din aceste date suntă mai multe, pe cari istoria nostră are să se edifice și se împodobescă na- ționalitatea nostră, eară celelalte date suntă de interesă pentru familiile nobile române de a) subcomitetului și cassarului se dă absolutoriu: c) se făcu încă de pe acum pregătiri pentru primirea adu- nărei generale a Asociațiuneî din 1893 în Năseudă: d) proxima adunare a despărțementului se va ține în Rodna; e) directorulă Dr. C. Moisilă se dispenseză la cerere dela oficiulă de directoră, mulțemindu-i-se pentru servițiile făcute; în loculă devenită vacantă se alege Dr. Ioană Popă, vicariă foraneu în Năseudă. (Ex. Nr. 331/1892). — Cuprinsulă protocolului subșternută se ia cu aprobare la cunoscință. Nr. 176. Cu provocare la ună conclusă anterioră ală comi- tetului, de a se procura pe sema direcțiune! dela școla civilă de fete cu internată o cassă wertheimiană, apoi la raportulă cassarului Aso- ciațiunei dto 1 Novembre, a. c. din care se vede, că cassa werthei- miană, care o are Asociațiunea, fiindă de totă mică, nu mai cores- punde trebuințeloră Asociațiuneî. (Ex. Nr. 335/1892). — Se hotăresce: Cassarulă se însărcineză a întră în tergă pentru procurarea unei casse wertheimiane corespundetore trebuințeloră Asociațiuneî și a face comitetului propuneri în privința acesta. Cassa actuală a Asociațiuneî se va da apoi spre folosire direcțiune! școlare. Nr. 177. Cu provocare la raportulă cassarului Asociațiuneî, a dlui G. Candrea dto 13 Octobre a. c. și pre basa propuneriloră cuprinse într’acela, (Ex. Nr. 317/1892), — se hotăresce: Localulă, care a servită în trecută ca cancelarie comitetului, luându-i-se acestă menițiune, se se deie în chirie pe lângă suma anuală de 120 fl. Sibiiă, d. u. s. Dr. Ilarionu Pușcariă m. p. Dr. I. Crișianu m. p. vice-președinte. Verificarea acestui procesă verbală se concrede d-loră: leontinu Simonescu, Dr. C. Diaconovich și I. G. Popă. S’a cetită și verificată. Sibiiă, în 12 Novembre 1892. Leontinfi Simonescu m. p. Dr. C. Diaconovich m. p. I. G. Popu m. p. Avisă pentru abonenți! Cu Nrulă acesta ală foiei încetă abonamentulă d-loră, cari nu sântă membri ai Asociațiuneî. Acei d-ni dar, dorindă a ave foia și pe viitoră, sântă invitați a trimite pănă la finea anului cu- rentă prețulă abonamentului de 3 fl. v. a. (9 franci) la comitetulă Asociațiuneî în Sibiiă, strada Morii Nr. 8. Administrațiunea foiei „Transilvania". Editura Asoc. trans. Redactorii: Z. Boiu. Tiparulu tipogr. archidiec. rSbLJJn i vTcîul ii [Sibiu]