Apare la 15 a fiă-cârel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂNU. Nrultt 11. SIBIltT, 15 NOVEMBRE 1892. Anulă XXIII. i Creorge Sion. Diarele de dincolo și anunciele de jale ale onorabilei familii ne aducă trista novelă, că iubitulă nostru poeții și literată, vechiulă membru alu Academiei române, nobilulă pa- triotă Georgiu Sion a încheiată vieța sa pămentăscă la 1 Oc- tobre a. c. în etate de 71 ani. Anunciulă funebrală este celă următoriă: Elisa Sion, Florica si Eug. Voinescu, Marica Sion, Caține a Mihailil, Maica Agafia Sion și Maria Sion, Familiile: Sion, Schina, Mărculescu, Dimitrie Giani, Fănuțâ și latropulo, aă durerea a Ve face cunoscută înce- tarea din vieță a prea iubitului loră soță, tată, frate și veră: George Sion, membru alu Academiei Române, încetată din vieță la 1 Octobre, în verstă de 71 ani. Ceremonia funebră va avea locă Vineri 2 Octobre, la 3 ore p. a., în biserica Sf. George-nou, de unde cortegiulă va porni' la Cimitirulă Șerbană-Vodă (Bellu).— George Sion se trage dintr’o familiă boerescă din Moldova, comuna Hârșova, județulă Vaslui; după tradițiunea familiară strămoșulă seu a fostă ună hană tătărescu, anume Demir 25 354 Gherei, carele sub domnia lui Ștefanii celii Mare a priimif botezulă și prin căsătoria cu o nepdtă a aceluia s’a ■ < b:-i cu Domnitoriulă Moldovei. Dată mal ântâiu, după obiceiulă timpului, la ~artc căscă, tinerulă Georgiu Sionă în curendu se pu^c cu totă deadinsulu pe studiulă limbel și literaturei române. însă după una greutate veni alta: loculă limbel grecesc! îlă cu- prinsese acum în mare parte cea francesă, și trebuia încă ună avântă puternică, pănă când în țera sa, în casa sa limba română se potă ocupa loculă de onore, ce i se cuvine totdeuna și în tote împregiurările. Nu puțină contribui la acestă avântă și tinerulă Georgiu Sion, manifestândă în chorulă junime! însuflețite prin cuvântă și faptă simțemintele inimei sale, că pe lângă totă stima, ce datorimă limbiloră culte și universale, „Ce-i străină nu se lipesce „De sufletulu meu: „Vorbiți scrieți romanesce „Pentru Dumnedeu!“ La mișcările liberale din 1848 participă și tinerulă poetă și literată; de aceea fii esilatu. Trecândă în Transilvania, participă la adunarea națională din Blaju, apoi trecu în Bu- covina, unde împreună cu toți Românii de bine află priimire la onorabila familiă Hurmuzachi, totdeuna și pretutindeni însuflețită de cea mai curată iubire cătră țera sa, cătră po- porală seu. Reîntornândă în patriă, elă ocupă sub ministeriulă George Cuza postulă de șefă de birou la Iași, purtândă oficiulă acesta modestă cu pricepere și probitate de caracteru. îndată ce societatea literară deveni societate academică, anulă 1868, Sion se făcu membru ală aceleia: în discursulă seu de recepțiune, conformă aplicărei sale firesc!, descrise vieța fabulistului Alexandru Donici, căruia în curendă se făcu și următoriă, cultivândă pănă în anii din urmă ai vieței sale acestă terenă ală poesiei. Una din ultimele scrieri ale lui 355 au fostă „101 fabule", publicate în ediție poporală chiară în cursulă anului curentu. Trecându din Moldova în Muntenia, Sion a publicată în Bucuresci „Revista Carpațiloră", pusă în serviciulă politică și culturală ală țerei. Incâtă a conlucrată elă alăturea cu contimpuranii sei la desceptarea spiritului națională, la unirea principateloră, la alegerea lui Alexandru Ioană L, la adu- cerea unui principe străină, la consolidarea internă a țerei, la nutrirea și întărirea simțemântului națională și în fine la pro- clamarea regatului, aparține istoriei politice. Dar privindă la activitatea lui literară, cu plăcere constatămă, că tote aceste progresse și elă a conlucrată a se prepara și a se serbători. Acesta ’i aduse stima și iubirea poporului seu; ba unele din inspirațiunile lui poetice, precum: Limba română, Mirele României, Ambulanța și altele aă devenită cânturi iubite ale poporului română din tote părțile, încependă chiară dela tinerimea școlară. Scrierile mai însemnate ale lui Georgiu Sionă suntă în ordine chronologică următdrele : Mortea lui Socrate, de La- martine, și Ceasurile de mulțemire (1847 și 1848), Misan- tropolă după Moliere, Zaira după Voltaire, întâmplările baronului Munchhausen, Din poesiile mele, SuvenirI de călătorii în Basarabia, Satira petră prețiosă (1850 —1857); Istoria generală a Daciei, după Dionisiu Fotino (1860), Istoria Țerei RomânescI, după frații Tunusli (1863), ambe traduceri din grecesce, Fabule, Influința morală, comediă. La Plevna, dramă premiată de Academiă. în timpulă din urmă lira poetului suna mai rară și numai la anumite ocasiuni; dar viua lui participare la ședințele și lucrările Academiei, precum și versurile satirice, cu puține luni înainte de mortea sa guvernatorului Bucovinei Contele Pace, dovediră, că nu e străină de nimicu mai însemnată, ce se petrece în mijloculă poporului nostru. Ba când în anulă espirată ne areta nouă celoră mai străini de pe balconulă Academiei cupolele Bucuresciloră, și făcea asemenare între Bucurescii și Iașii de acum și cei din copilăria sa, și între 25* 356 regatulă de astădi alu României și principatele Moldova și Muntenia de pe atunci, fața lui se lumina ca a unui tinerii, și însuflețirea lui pentru mărirea patriei sale lăsă în inimele nostre împresiunile cele mai plăcute. în fine caracterulu celu modestii, dar firmă, integru și onorabilă alu adormitului îi asigurară stima tuturoră celoru ce l’aă cunoscută. între aceștia ne numerămă și noi cești de dincdce, și în specială membrii Asociațiunei transilvane, ale cărei întruniri de repețite ori le a îmbucurată cu presența sa. Și ceea-ce a căntată în una din poesiile sale despre Seraculu fericitii, carele (lice: „Pe buza mea minciuna n’a jocată, Pre nici ună dreptu eu nu amă defăimată, Nici unui omă n’am fostă înșelătoră, Și ’n țera mea nu amă fostă trădătoriă. De-și seracă, de sorte-să mulțemită; O maica mea, câtă sum de fericită!", fiă-ne iertată, întru pia lui memoriă, a aplica și la densulă. Acum fiindă chiemată și tu, bravă pioneră ală culturei, după cuventulă biblică la părinții tei, odichnesce în pace; căci ochii tei și ai tuturoră contimpuraniloră tei vedură mân- tuirea poporului nostru, Academia română va eternisa și nu- mele teu, și următorii voștri ai mergătoriloră înainte voră continua cu devotamentă opera vostră! Z. Boul. APELE NOSTRE. Disertatiune de Silvestru Moldovanu, tinută în ședința I. a „Asociațiunei transilvane" la 15)27 Augusta a. c. în Sibiiă. Transilvania seă Ardealulu, iubita nostră țeră, putemă dice că este o carte plină de tablouri, alcătuite de mâna măestră și neîntrecută a naturei: n’avemă decâtă se întorcemă foile din acestă mare și minunată carte, ca se ni se înfățișeze unulă după altulă tablourile cele mai frumose, mai pitoresci, mai romantice, tablouri vii și încântătore, cari delecteză ochiulă 357 și spiritulă îlă transportă în acelă stadiu de fericire, ce cu- prinde pe omu la privirea frumosului, sublimului. într’adeveră țâra ndstră cuprinde în sinulu seu totii felulă de frumseți admirabile de ale naturei; la totii pasulă, de pe verfulu fiă-cărui dealu sâă cohiică, la fiă-care cotitură de rîu, pe dealuri, ca și pe șesuri, pe culmile de munți cele mai înalte ca și prin văile adânci să înfățișâză ochiului uimitii priveliști, panorame, cari de cari mai frumdse și mai atrăgătdre. Ici ni se deschide o vale plăcută udată de unu riuleță, ce învârte rdtele unei mori, o vale, care prin caracterulă seu de blândețe pare a ne învita ]a sine, eată unu tablou idilică atrăgătorii. în altă parte unu părău de munte vigurosă se aruncă preste păretele de stâncă, ce-i stă în cale, și formeză o frumosă cascadă, care conturbă tăcerea codrului seculară prin murmuitulă seu. Colo vedemă stânci uriașe și bizare, cu cdstele loră pleșuve și prețipișe, cari suntă brezdate de torenții de pldie, și prin a căroru crepătură vulturii falnici își aă sălașurile. în altă locă vomă sta uimiți pe țermulă unui rîu, privindu cum și-a croită cale printre stânci și cum se aruncă de vale cu furiă sălbatică și cu zuzetă asurditoră, prin care se pare că amenință cu răpire și nimicire stâncile și bolovanii, ce’i stau în cale. Mal departe vomă admira de pe vârfulă cufărul deală șesulă, ce se estinde la piciorele nostre, încungiurată de dealuri, ca ună amfiteatru uriașă, împoporată cu sate și brezdată de riulețe și păraie, cari se pară a fi cărări argintii prin verdeța predominantă a câmpului. în altă parte erăși ne vomă opri cu admirare la polele unul puternică colos de munte, cu piscuri falnice și cu costele-i prăpăstiose. acoperite cu păduri străvechi și uriașe, prin cari ursulu este domnii stăpânitoru. Decă apoi urcămă atare pisc, afară de privirea largă, ce ni se deschide pănă în câța de- părtărei, vom fi adese surprinși, zărindu la polele lui, în fundulă vălei, câte ună frumosu lacu de munte seă iezeră, cu fața liniștită, în care se reoglindeză bolta azurie a ceriului și din apa căruia se adapă ciutele de munte. Apoi se lăsămă neamintite mul- 358 țimea mare de peșteri, ce se afundă în adâncimile pământului, ghețarele nostre, păsurile, cari ca nisce brezde uriașe despartă munte de munte și mijlocesc!! comunicația între văi și cre- păturile de dealuri, pe cari poporulu le numesce „chei“, cu păreți de stânci prăpăstiose și percurse de obiceiă de câte ună părău, cari ne pună în uimire și ne insuflă respectă prin grandiositatea loră? Aceste și multe altele asemenea loră suntă elementele, cari, într’ună locă aședate în grupare poetică, într’altă locă resfirate și amestecate în disordine caprițidsă, schimbându-se mereu una cu alta, alcătuiescă configurația esternă a pămân- tului patriei ndstre și suntă împodobite adese de creațiunl gigantice omenesci, de mine și resturi de turnuri și alte întă- rituri vechi, cari deși suntă mute, ne șoptescă tainică despre faptele eroice ale străbuniloră, fapte cari petrundă îndereptă prin secuii și se perdă în trecutulu legendară. Astfelă ni se presintă ochiloră pământulă țerei nostre; dar noi ardelenii, cari privimă dilnică frumsețile lui și suutemă dedațl din copilărie cu ele, stămă liniștiți în fața loră, pe cândă streinii suntă încântați și plini de admirațiune pentru atâtea, putemă dice, cap d’opere ale naturel, ce Ie găsimă la totă pasulă în Ardeală. Paget dice, că ddră nu esistă țeră fără de frumșețl de ale naturel, „dar“, continuă elă, „n’amă vedută nici când o țeră, care se fie în întregulă el o frumșeță, precum este Ardealulă; “ ear Bălcescu ală nostru în istoria lui Mihaiă Vodă Vitezulă, făcendă ună tablou marcantă despre Transilvania, — între altele dice, că ea este „o țeară mândră și binecuvântată între tote țările sămânate de Domnulă pre pământă; ea semenă a fi ună măreță și întinsă paiață cap d’operă de architectură, unde suntă adunate și aședate cu mândrie tote frumșețile naturale, ce împodobescu celelalte ținuturi ale Europei, pe cari cu plăcere ni le aduce aminte". Scopulă meu aci nu este a descrie tote aceste rarități și frumșețl, ci ve voiă atrage atențiunea numai asupra unora din ele, asupra acelora, cari suntă așezate pe văile și 359 țermii apelorti nostre, pentru-ce vă certi indulgența pe câteva momente, Țera nostră, ca tote țerile muntose, este bogată în ape, cu deosebire în ape curgătore; afară de rîurile mal marî, în tote părțile dămu de unti însemnată numără de riulețe, păraie și isvore, așa că nu este vale, nu este șesti s’au strimtore de munte, care să nu fie udată de vre-unu părăuaș, de vre-o vălicică săti să nu-și aibă isvorulti. Apele suntu acele, cari înfrumsețeză cu deosebire pămentulti țerei năstre; ele dati văilorti și șesurilorti vivacitate, și ele suntti podoba lorti, fă- cându-le vii și atrăgătore. Să cercetămti deci pe unele din ele. Colo la răsăritti, unde munții noștri hotărnici își înalță falnicele lorti piscuri, din ramurile unui și aceluiași munte, isvoresc cele două rîuri de frunte ale nostre: Mureșulti și Oltulti. Acestă împregiurare a datti nascere unei frumose tradiții despre originea acestoru două rîuri. Se spune adecă, că odinioră Murășulti și Oltulti ati foștii doi feciori de împeratti voinici și sdraveni, ca bradii din acești munți. Tatalti lorii, împăratulii, mergendti să se oștescă împrotiva dușmanilorti, pe cândii ei erau încă în legănti peri fără de urmă, ear cei doi copii, după-ce crescuseră mari, se hotărîră a pleca în lume se’lti caute. Mama lorti împărătăsa, după-ce tote încercările de a-i îndupleca să nu o părăsescă, i-au foștii zadarnice, le-a datti svatulii, să ție totti la olaltă și să nu se despartă nici când, ca astfelti mai ușorii se pota da pieptfl cu greutățile lumei. Feciorii plecară. Dar abia se depărtară din prejma curții părintesc], cândii eată! Oltulti, mai sprinten de fire, striga fratelui seu Murășii, care mergea mai încetii și cum- pătați!, să-și grăbăscă pașii, ear apoi apucă repede printre stânci, despărți ml u-se astfelu unuliî de altulti. Și despărțiți ati rămașii pănă în diua de adi, deore-ce împărătăsa, care privia în urma fiiloru sei de pe verfulii unui munte, vă- dendti, că s’aiî despărțită și voindti să-i oprescă în cale, le atinse urmele cu unti bățti fermecată, ce-lii avea dela o babă vrăjitore. 360 Dar ce să vedi ? cei doi feciori de împărații se schimbară într’o clipită de ochi în două rîuri curgătdre cu isvoră nesecată, întocmai ca lacrimele mamei doiose după fiii ei perduți. Astfelă ne spune tradiția, că s’aă născută aceste două rîurl: unulă, Oltulă mai aprig și vehementă, celalaltă, Mureșulă, încâtva mai lină și mai domolă. Murășulă se îndreptă întâiă spre nordă, prin platoulă Giurgeului, care este unulă dintre cele mai înalte și frumose platouri ale nostre. în colțulă nord-vestică ală lui, între Șermaș și Toplița, Mureșulă se îndreptă spre vestă și străbate prin munți, prin o vale seu strîmtore lungă și ângustă, în părțile interne ale țărei. Acăstă strimtore, pe care, și-a tăiat-o rîulă în luptă continuă de mii și mii de ani cu stâncile vrășmașe lui, ține pănă la gura Bistrei, din susă de Deda, în lungime cam de 50 km. și este în întregulă ei de o frumseță admirabilă. Dela Topliță în josă valea se strimteză, așa că în multe lo- curi numai pentru alvia Mureșului este locă, ear șoseua, care însoțesce rîulă, seu a trebuită să fiă tăiată în stâncă seă i s’a făcută locă în alviă prin umplătură măiestrită. De ambele părți se înalță coste de munți prețipișe, acoperite cu păduri de fagi și bradi; cu câtîi străbatemă mai la vale, cu atâtă peisagiurile devină mai interesante. Cu deosebire este fru- mosă valea între Ilva și Răstoșnea. Costele de munte și stâncile de formă deosebită, așezate și grupate caprițios, daă vălei ună aspectă de totă romantică și variată.. La totă pasulă, la fiă-care cotitură ni se înfăți- șăză privelisci none, care de care mai frumosă. Ici dăm cu ochii de o grupă fantastică de stânci, mai la vale aflămă o stâncă, care stă singuratică, ca o sentinelă uriașă, apoi erăși alta, ce pare în totă momentulă a cădea în apa riului, și pe lângă aceste costele munțiloră se înalță prețipișe, și acoperite cu brădetu desă, încâtă pară a fi nisce păreți uriași plini de ver- deță; din când în când privirea ne pătrunde în câte-o vale la- 361 terală, unde zărimti adese ferestraie, ce suntă mânate cu te* pediciune de sălbaticele riulețe de munte. Pe la polele acestoru stânci apoi curge Mureșuliî la vale, cu murmuru causatu de restrângerea valurilortt sale de stânci și de bolovanii de trachit, ce’i alcătuescu al via. Elu formeză în unire cu romantica sa împregiurime ună ce întregii, unu tablou încântătorii alu naturei, așa că acestă strîmtore a Mure- șului în privința frumsețilorft pitoresc! este una dintre cele dântâiu regiuni alpine ale țerei nostre. în strimtorea acesta se încarcă cu șindile, scânduri și lemne mii și mii de plute, cari plutesctt pe Mureșft în joșii pănă la Zamu și mai departe. De pe aici se espedeză pe anii cam la 16,000 de plute, pe caii se transportă în Ungaria la vre-o 2 milione de scânduri, 3 milione de șindile și mai multe mii de bucăți de lemne pentru edificii. Plutăritulu la noi mai estinsii și mai înfloritorii este pe Mureșii. Emporiulii plutăritulu! și alu negoțului de lemne este Toplița, așezată la capetulu din susu alu strimtorei. Lemnele se taie în pădurile estinse, ce se află spre nordu, pe munții Pietrosu și Călimantt și se aducu pe părae și riulețe în vale la ferestraie, cele mai multe la Toplița. De aici apoi se espedeză pe plute. Vara, când plutaria e în toiulu ei, se vădii lunecându pe Mureșii în josu plutele cu miile, ear pe țermi dealungulii, în depărtare mare dela Toplița în josu, se află mii de omeni ocupați cu încheierea și încărcarea pluteloru. Acesta ne ofere o privelisce poetică și contribue ore-cum a ridica și mai multu frumseța peisagiuriloru romantice, ce ne încungiură. Pe la Deda ramurile munțiloru se micescu și se prefăcu în dealuri: de aici în josu în părțile interne ale Ardealului, valea Mureșului este încuadrată de coline și dealuri acoperite ici colo cu vii, păduri și rădiuri. Ea este împoporată cu sate dese și cu orașe, și pămentulu îi este forte roditorii. Livedile și arăturile din „vatra Mureșului¹', cum dice poporulii, sunt vestite pentru productivitatea loru. Dela Deda în josu valea se lărgesce, și ochiulh se delecteză, privindu în depărtare 362 spre nordu și vestii piscurile de munți, ce mărginescu ori- zonulti. La Reghinu suntemii cuprinși de regiunea plăcută, ce ni se înfățișeză. Orașulu este așezatîi pe costa unei coline, ce se înalță linii din valea rîulul și este încungiuratu spre sudvest și noidost de coline și dealuri, acoperite cu vii, po- mături și în parte cu păduri, ear la polele colinei se estinde valea largă a Mureșului, preste care dincolo spre ostii se zărescu în câța albăstrie munții Gurghiului și spre nordu, pe Murășu în susă, ramuri de ale muntelui Pietrosu, — unu peisagiu de țeră forte plăcuții. La Reghinu ca și la Toplița negoțulu de lemne este înfloritorii. Aici se varsă în Murășu rîulu Gurghiu și din joșii de Oșorheiu Miraciulu, ear pe țărmulii drepții se estinde Câmpia. Pe la Vidraseu Mureșulu începe a’și perde caracterulu seu de rîu de munte vehemenții și răpitorii; căderea apei este din ce în ce totu mai mică, și cursulu seu devine linii și măiestosu. Câmpia se estinde spre vestii, pănă unde se varsă în elu Arieșulu, frumosulu rîfl alfl munțiloru apuseni. Aici de pe dealurile dela Ciuci ni se deschide o privelisce frumosă asupra văiloru largi și plăcute ale Murășului și Arieșului, ce se împreună aici. Mai în josă pe Murăștt se află Uiora, vestită, precum scimu, pentru băile de sare. în acestu locu s’a scosft sare din timpurile cele mai vechi; Romanii încă au avuții aici miue de sare, ear minele de adi se cultivă dela finea secolului trecutîi. Mureșulu însă totdeuna a amenințata minele cu inundare. Romanii și le-aii scutitii cu valuri de pământii mari; ear acum au foștii scutite așa, că Murășulu au foștii condus (în 1859) în o nouă alvie (canal) mai departe de ele, și totodată s’a construită în jurulu sărăriiloiu o stolă periferică în lungime de vre-o 700 metri, în care se scurge apa de pldie, de care asemenea suferiau minele, și de aici să scote cu ajutoriulh pumpeloru. înainte de a fi construită la noi calea ferată, sarea dela Uiora se transporta pe Murășu în Ungaria, pe năi construite anume pentru acestu scopu la Parteș, lângă Alba-Iulia. 363 Atunci Mureșulă dela Uidra înjosă era navigată cu năi de sare; acum navigațiunea a încetată, și sarea se transportă pe calea ferată. Dela Uiora în josă spre Aiudă, Mureșulă se îndreaptă spre medădi și își ține direcțiunea acesta pănă dinjosă de Vințul inferioră. Pe la Mirăslău valea se lărgesce și de acî în josă ne ofere panorame încântătore. în stângă se estindă dealurile de pe Ternave, în drepta se înalță ramurile munțiloră apuseni, ear în fața nostră departe spre sud se vedă colorați albăstriu munții sudici dela graniță. Costele dealuriloră sunt acoperite cu păduri și în parte mare cu vii, fiind vieritulă în părțile acestea în stare înfloritdre. Din mijloculă șiruriloră de dealuri în drepta se înalță împunetoră unele piscuri și stânci de forme pitorescl, precum este colțulă Trăscăulul, apoi Piatra Cetei, Verfulă Caprei ș. a., cari suntă cele mai înaintate posturi ale munțiloră apuseni spre lăuntrulă țărei. Asupra loră avemă forte frumosă privire de pe dealurile și colinele, ce mărginescă valea de. a stânga încependă dela Gombaș, de pe înălțimile dela Pagida, Cimbrud, S. Craiu, Căpud ș. a., de unde ni se înfățișeză cele mai frumose și varii panorame. Din munții apuseni se varsă multe rîulețe în Mureșă, între cari mal mari sunt: Valea-Geoagelulul, Valea-Galdel și Anipoiulă, pe văile cărora unde predomineză dealurile vărdse dămă de chiei și stânci de forme pitorescl și de regiuni romantice; în stânga se varsă în Mureșă Ternavele împreunate, și din josă de Alba- lulia rîulă Sebeșă, ună rîu de munte din munții Sebeșului. La Alba-Iulia este așezată pe țărmulă Mureșului prediulă Partoșă, care acum este o stațiune principală a plutașiloră, ear odinioră era emporiulă navigațiunei pe Mureșă; aici se construiaă năile pentru trănsportulă sărei și se descărca în magazine o cantitate de sare, destinată pentru părțile sudice ale Transilvaniei. Dela Vinț în josă Mureșulă se îndreptă spre sud-vest și vestă ; valea lui de aici mai departe este plină de frumsețl și de pano- rame încântătore, cu deosebire de pe la Uroiă și Deva în josă, 364 Unde dealurile îi strimteză valea și alcătuescă a doua strîmtdre seu pasă ală Mureșului, prin care rîulă străbate din internulă Transilvaniei pe șesulă Ungariei. Pe țărmulă seu stângii se estinde, pănă la Orăștie, miculu, dar frumosulă șesă Câmpulă panel, unde ardelenii sub con- ducerea lui Ștefană Bâthori și ajutați de Pavelă Chinesulă aă raportată în 1479 o victorie strălucită asupra Turciloră. Dincolo de Mureșă, pe țărmulă seu dreptă, se înalță dealuri, ramuri sudice de ale munțiloră apuseni, de pe cari ni se deschidă priveliști frumose asupra împregiurimei. Astfelă avemă o frumosă panoramă de pe verfulă Măgurei, lângă Cigmău. Spre sud vedemă estimjendu-se Câmpulă panel, mărginită de munții Orăștieî și ai Sebeșului: spre sud-vest privirea ne pă- trunde în valea romantică a Streiului, ear pe Mureșă în susă zărimă în depărtare vârfurile zidiriloră din cetatea Alba-Iuliei. La Uroiă se varsă în Murășă Streiulă. De aci în josă se începe pasulă Murășuhii, care din timpurile cele mai vechi a fostă o însămnată cale de comunicație între Ardeală și șe- surile Ungariei. în drepta se estindă ramuri de ale munțiloră apuseni și de ai Zarandului, în stânga dealuri pădurose, în dosulă cărora se înalță munții Hațegului. Josă șerpuesce lină și măiestosă Murășulă, prin o vale când mai ângustă cândă mai lată, cu sate dese și pline de ruine și reminiscențe istorice vechi, tablourile varieză și se schimbă la fiă-care co- titură a vălei; de pe fiă-care verfă de deală ni se presintă 2 peisagiuri variate, unulă mai frumosă decâtă celalaltă. De pe „dealulă Uroiului¹¹ ni se deschide o privire încân- tătore atâtă în valea Mureșului, câtă cu deosebire în valea Streiului, mărginită de ddue părți de dealuri pădurose, ear spre sud de frumoșii munți ai Hațegului, în mijloculă cărora se înalță între alte piscuri puternica piramidă ciuntată a Retezatului. Pe dealulă Uroiului se află și unele resturi străvechi de cetate. Tradiția ne spune, că cetatea acesta, dimpreună cu cea a Devei și cu scalda dela Călană, din valea Streiului, 365 scobită în stâncă, au fostă construite într’o singură di, fiă-care de câte o fată de uriaș, cari erau sorori, dar dedre-ce fata, care a zidită cetatea Uroiului, a luată numele lui Dumnedeu în deșertă, preste nopte cetatea ei a fostă nimicită de ună viforu, așa că abia i se cunosce ici-colea urma, pe când ce- lelalte două alcătuiri, deși ruinate, sustaă pănă în diua de adi. Mergendu mai în josă, încă din depărtare zărimă dealulă Devei, cu împregiurime frumosă, care are încâtva asemenare cu posiția și împregiurimile Grazului din Austria. Elă este încununată de frumose ruine de cetate. De aici avemă o privire de totă frumosă în valea Mu- reșului, pe ea în susă pănă la dealulu Uroiului, spre sud se vădă în depărtare piscurile munțiloră Hațegului și Paringului, ear spre nord vedemă băieșiile cu Secărâmbulă, așezată într’o posiție poetică între stânci, pe verfulă cărora se află bisericile satului, și mai departe pănă la colosulă de stâncă Vulcană. între Uroiu și Deva, la Banpotocă, se află o cascadă de 25 m. înălțime, alcătuită de ună părău ce vine spre Mureșă, ear din josu de Deva la Vițelă se află ruinele unei cetăți romane. Lângă hotară este Zamulă, însemnată pentru ne- goțulă mare de lemne, ce se face aci. Plutașii, cari vină de pe la Toplița, de obiceiă aci ’și vend marfa și apoi se întorcu acasă. La Zamă părăsesce și Mureșulă țera nostră. Mureșulă curge dela nordost spre sudvest și astfelă desparte Transilvania în două părți mari, una nordică și alta sudică. Elă este rîulă nostru celă mai mare și aprope ju- mătate din rîurile și păraele nostre își împreună valurile loră cu ale lui. Cursulă seu ține pănă la hotarulu țărei 70 ore, ear lățimea e diferită, la Reghină 35, la Uiora 50, pe la Deva 60—70 stângini; loculă, unde părăsesce hotarulu Tran- silvaniei, este celă mai josă situată punctă ală nostru, abia 140 m. preste nivoulă mărei. Valea Mureșului a fostă tot- deuna cale însemnată de comunicație. Pe vremea Romaniloră șoseua, ce veuia dela Ulpia-Traiană, trecea Murășulă pela Uroiu 366 și apoi mergea pe Mureșu în susă la Apulum și de acolo mai departe pănă pe la Deda, unde i se cunoscu încă urmele. Acum pe valea lui se află încependă din Giurgeu șosea, ear dela Reghinu în josă cale ferată. Pe țermil lui, de am- bele părți suntu aședate 131 de localități, între cari mal multe orașe. Mureșulă, după-ce ese din Giurgeu, curge totă prin ținu- turi locuite de Români; pe țermil lui trăescă mii de Români, cari cultivă în suddrea feței țerinele de pe văile lui, și pentru aceea elă este ună rîu iubită ală poporului nostru, căruia elă îi spune adesea tainele inimei, mestecându-lă cu dragă în cântecele sale, precum: „Dute doru cu Mureșulu, „Numi mai rupe sufletulu, Și „Mureșu, Mureșu, apă lină, „Treci-me ’n țeră streină, seă „De-ai fi Mureșu vorbitorii, „Precum ești de mergătorii; „Eu, Mureșu, te-ași întreba „N’ai veijutu pe bădița? ș. a. Terminândă astfelă cu Murășulă, se cercetămă unele din văile sale laterale și anume se începemă cu Arieșulă. Arieșulă este celă mai de frunte și mai mare rîu ală Munțiloră-ApusenI, însemnată din mai multe puncte de vedere. Dintre rîurile nostre mai mari, afară de rîulă Sebeșului, elă e singurultt, care aprope în întregă cursulu seu este rîu de munte, curgendă totă printre munți și numai puțină la țeră. Pe țermil lui locuescă aprope numai Români, în părțile de susă țopi și moți, forte înteresanți din punctă de vedere et- nografică; în nesipulu alviei sale se află prafu de aură, car în privința frumseții, a tablouriloră romantice, a posițiuniloră pitoresc! de pe valea lui, ocupă locă între cele dintâiă în Transilvania. 367 Arieșulu se alcătuesce clin doue isvore principale: Rîulă- mare și Rîulă mică, cari se împreună din susu de Câmpeni și în cari se adună apa celoralalte riulețe și păraie de munte din acestă ținută. Văile acestoră rîulețe suntă dotate dela natură cu regiuni alpine de totă frumseța: ele suntă strimtorate de păreți uriași de stâncă vărosă, acoperiți cu brădet; prin multe locuri văile loră suntă așa de înguste, încâtă abia este locă pentru ună drumă primitivă, pe lângă care curge apa limpede că cristalulă, cu zuzetă printre bolovani, formândă icl-colea cascade și bulboce. Aici este patria țopiloru; pe văile aceste se află satele loră mari, împrăsciate fiă-care pe câte unu teritoră de 2—3 mile TI- Astfelă este între altele Scărișora, vestită pentru ghețariulă ei, care în țera nostră este fără păreclie; apoi Albaculă și Vidra de josu, locuri cu reminiscențe istorice; mai departe loculu de frunte ală moțiloră: Câmpenii. Vidra de josă este așezată pe valea Riului-Mică. Aici pe țermuhl stâng alu riului se află ună deală cu melci de mare (amoniți) petrificați. în fața acestui deală, pe țermulă dreptă, se înșiră mai multe stânci, printre cari un părău de munte se aruncă din o înălțime de vre-o 20 metri la vale, și împărțindu-și apa printre bolovanii stâncei, formeză pe lângă cascada principală mai multe cascade mărunte, oferindu-ne unulu din cele mai pitoresc! tablouri. Din josă de Câmpeni se varsă în Arieșă valea Abrudului. Valea acesta este de obiceiă turbure, pentru-că ea și valea Roșiei, ună rîuleță laterală alu ei, mână forte multe steam- puri, cari umplu apa de nesipu. în privința acesta este in- teresantă cu deosebire valea Roșiei, pe care încependă din Roșia la totu pastilă vine șteampu după șteampă, făcendu ună sgomotă caracteristică, care are asemenare cu zurăitulă careloră cu povară și oferindu-ne o privelisce interesantă. Dela Câmpeni în josă mai romantică este valea Arieșului pe la Ofenbaia; pe aici ne tragă atențiunea strimtori și piscuri de stânci interesante, Astfeliu este valea strimtă a Ciorel, 368 apoi piscurile Bulzulă Sarteșului, Colțulă lui Lazară, Piatră Caprei cu peșteri mici, și frumosulă pișcă Colțulă Cioranului, care să înalță ca o sentinelă uriașă din vale și să zăresce din depărtare. în dosulu acestui colță, între satele de munte Mogoșă și Ponoră, să estinde o mlaștină, unde-șl are isvorulă valea Ponorului, care in cursulă seu spre Arieșă ne presintă o raritate interesantă a naturei. Părăulă Ponorului formeză ună cataractă de vre-o 34 m. înălțime în două intervale, și după-ce se împreună cu valea Poienei și valea Secă, în cur- sulă seu spre Arieșă stându-i în cale unu coloșii de munte stăncosă, se veră pe sub elă prin v’ro gaură seă peșteră suterană, și eșindă de ceealaltă parte a lui, se varsă în Arieșu din josă de Sălciva. Acestă fenomenă, precum și împreju- rimile stăncose, găurite și spălăcite din acestă parte, ne aducă aminte încâtva de ținutulă stăncosă ală Carstului, cu deo- sebire, că aici văile și cele mai multe coste de munți suntă acoperite de vegetațiune bogată, ear valea Ponorului abia are părechie pe rîulă Pojk în Carniolia. Gaura seă peștera pe sub munte este de vre-o 2 klm. de lungă, la intrarea rîulețuluî are înălțime numai cam de ună metru, ear la capătulu din josă este de 16—18 metri de înaltă. De aici putemă intra în lăuntru, dar trebue să stră- batemă prin apă, dând de întunecime orbă, de cascade și bulboce amenințătore. Este greu a străbate prin acestă peșteră, care are mal multe încovăieturi. și pănă acum n’a succesă nimănui. La eșire apa are cădere piedișă, unde se află lazuri și mori, cari daă ună aspectă pitorescă regiunei de munte. Din susă de Sălciva superioră se varsă în Arieșă „părăul de Granate". Elă este ună păreu perenică, adecă numai în timpă ploiosă are apă, alvia lui însă este interesantă. Ea este alcătuită de schisturl siliciose, cu granate, adesea de mă- rimea nuciloră, așa că laturile ei lucescă la radele sorelui și par a fi căptușite cu argintă. Fridwaltczky, un scrietoriu ar- deleană, a construită în secululă trecută din granate de aici ună crucifica mare și l’a făcută cadou împărătesei Maria Teresia. 369 La Sălciva (inf. și sup.) valea Arieșului se lărgesce și ne ofere a panoramă frumosă; spre apusă și medă-di se gru- peză în semicercă piscurile și costele de munți, ear spre re- sărită s6 înalță dealungulă vălei în josă păreți puternici de stâncă, pleșuvi, găuriți și brezdațl de torinți. Acestă părete de stâncă se continuă pe vale în josu pănă la puternica stâncă a Vidolmului. Acestă stâncă minunată, privită de josă din valea Arieșului, pare a fi o uriașă cetate, cu laturi prețipișe, ca nesce ziduri verticale; din verfulă ei avemă o privire ră- pitdre asupra vălei Arieșului și cu deosebire spre nordă asupra văiloră naturale din apropiere, pe cari le avemă în perspec- tivă, apoi asupra mal multoră piscuri pănă la muntele-mare. Din susă de Burulă se varsă în Arieșă valea Ierei, celă mal mare rîu laterală ală lui; ear mal în josă Arieșulă cur- gendu prin o vale romantică, care la totă cotitura ne ofere panorame încântătore, și trecendă pe lângă stânci de forme bizare și fantastice, cari se înalță cu verfulă pleșuv din ver- deța pădure!, părăsesce munții, și după limbagiulă moțiloră „ese la țeră“. Acolo, unde elă ’și ia rămasă bună dela munți, se împreună cu elă pe partea stângă valea Hășdățil, care curge prin vestita și cunoscuta Cheia-Turdei. Acâstă despicătură de munte, în lungime de vre-o 15 klm. și pe unele locuri abia de 4—5 m. de lată, atâtă la ambele capete câtă și în interiorulă ei, ne presintă la fie-care cotitură cele mal mărețe privelisci cu păreți! ei uriași și drepți, cu deo- sebitele și bizarele forme de stânci, cu peșterile și crepăturile ei și cu rîulețulă, care curge cu sgomotă printre bolovani; ear decă ne luărnă ostenela a ne urca susă pre cresta muntelui, pe marginea prăpăstiiloră, unde după tradițiune se află ur- mele calului lui Alexandru-Macedonă împărată și unde odinioră a fostă ună sântă locașă de călugări, o mănăstire românescă, ne vomă putea delecta privirea în una din cele mai frumose panorame. Spre sud și resărită se estinde Câmpia Turdei, udată de valurile arginți! ale Arieșului, dincolo de ea se vădă șirurile nemărginite de dealuri din interiorulă țărei, și preste ele în 26 370 zarea albăstria a depărtării, munții dela hotarulu sudicii și nordosticu. Arieșulă după-ce ese dintre munți, pănă ce-și împreună valurile sale cu ale Mureșului, udă, formândă unu mare semi- cercă, marginea nordică și resăritenă a Câmpiei-Turdei, numită și Pratulu lui Traiană; alvia lui spre nordă și ostă este însoțită de păreți de stânci vărose-argilose, rîpi, cari în partea răsăriteană suntu acoperite de vii. De pe înălțimile aceste ni se presentă unu tablou frumosă și atrăgătoră. La piciorele nostre șerpuesce rîulă, apoi se estinde șesulă' bine cultivată și împoporată cu sate, ale căroră turnuri de biserici lucescă din depărtare, spre vestă se vedă în apropiere Cheia- Turdei și munții apuseni, cu forme uriașe, spre sud se estindă șiruri de dealuri inspre valea Mureșului, ear preste ele, când timpulă e senină, se zărescă munții Făgărașului și Cibinului, perduți în ceță. Pe Pratulă lui Traiană, să dice, că s’a oștită împăratulă Traiană cu Dacii: pe elă s’aă ținută multe diete ale țărel Transilvaniei, și aici a fostă ucisă mișelesce eroiculă domnă ală Româniloră, Mihaiă Vitezulă, 1601. Pe Arieșă mai înainte umblaă plute; acum plutăritulă a încetată, și se plutescă pe elă numai cu bucata lemne de focă și de edificii la ferestreulă erarială dela Turda. Pe țermulă seu stângă este construită în munți o șosea bună, care este una dintre cele mai însemnate căi de comunicație a moțiloră spre lăuntrulă țărel; pe șoseua acesta vedemă adese venindă pe valea Arieșului în josă spre țeră caravane întregi de că- ruțe, încărcate cu donițe și ciubere, seă cai cu donițe și cercuri în spinare, și earăși căruțe de moți încărcate cu bucate, mer- gendă spre casă, pe rîu în susă: tablouri pitoresc!, cari daă vioiciune peisagiuriloră frumose de pe valea rîului nostru. Totă asemenea ni se presentă pe fermii Arieșului și alte ta- blouri idilice. Ici colea vomă vedea câte ună omă spălândă cu diligință năsipu pe țermulă rîului; aceștia suntă alegătorii de aură. Este sciută lucru adecă, că multe din rîurile nostre 371 conținu în năsipulu alviei loră prafă de aurii. Cele mai bo- gate suntă în privința acesta Arieșulă, Valea-Abrudului, Am- poiulii, Crișurile, Streiulă, Cibinulă, Sebeșulă, părăulă Pia- nului etc. Alesulă aurului din rîurile nostre s’a esercitată din timpurile cele mai vechi; Romanii încă saă ocupații cu elu. Alvia Arieșului mai bogată în prafu de aurii este între Câm- peni și Sălciva. Dela valea Arieșului spre sud și sudost, ramurile și pis- curile ostice ale Munțiloră-apuseni, cari se întindă spre valea Mureșului, suntă compuse în parte esențială, ca și munții de pe valea Arieșului, din stânci de petră vărosă (calc), și ast- feliă păraiele și riulețele, ce străbată prin ei spre Murăș, aă alcătuită prin erosiune în mai multe locuri strimtori și chei de munte interesante. Pe văile loră, împresurate de munți păduroși, dămă de locuri stâncose cu peșteri și cascade fru- mose, de strimtori pitoresc! și de stânci singuratice și de forme curiose, cari ne atragă atențiunea. Astfehî este Valea Gedgelului (Mogoșului), care pe cursulă seă superiorii are multe pârtii stâncose pitoresci; pe la Remeți se află pe acestă vale o strîmtdre, numită Cheiă; aici păreulă este strimtorată de stânci, de o lungime de 1 km., așa că nu este locă nici pentru o potecă pe țermulă lui. Cheia are păreți înalți, stâncoși, în- cungiurați de munți cu păduri, printre cari curge spumegândă păreulă. Ea ne ofere ună peisagiu de munte frumosă, care mai surprindetoră este la ună locă, unde stâncile de ambe laturile sântă împreunate susă prin o boltitură, formândă astfelă o portă naturală frumosă. Asemenea strimtore se află și pe valea Galdei, din josu de sătulă întregalde, cu păreți prețipiși și îngustă încâtă când apa e mare, drumulă ce trece prin ea, e năpădită de apă, și comunicația se întrerupe. Asemenea strimtori pitoresci se mai află la Galda de susă, și pe perăulă Cetei, care se varsă în valea Galdei. Lo- cuitorii acestoră văi, când năvăliaă asupra loră cete vrăjmașe, închideaă cu iezături artificiale aceste strimtori, ear când se 26* 372 apropia vrășmașulă, apei adunate astfelă îi dedeaă cursă liberii, causândii în modulă acesta o esundare, care inneca s£u silia pe agresori să părăsescă ținutulă. în Cheia Intregaldelorii, la locuiți numită „M6ra-turcului“, se spune, că în modulă acesta a fostă înnecată o cetă mare de turci; săpăturile, ce se vădă în păreți de ambe laturile, se