Apare la zj a fiă-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNA ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Nrulâ 9. SIBIIU, 15 SEPTEMBRE 1892. Anulti XXIII. DISCURS prin care dlu G. Barițiu, președinte alu Asociațiunei transilvane, a deschisă în 15/27 Augustu 1892 ședințele adunărel generale. Prea onorați Domni Membrii! Ilustră adunare! Preste dece dile se împlinescă 31 de ani, decând Maiestatea Sa împăratulă și regele nostru, îndemnată de dorința și voința sa de a deschide și supușiloră de naționalitate română din monarchia sa o cale multu mai largă, și mal sigură cătră cultura cea adevărată, decâtă fusese cea veche forte ângustă și nesigură, prin preaînalta resoluțiune din 6 Septembre 1861 ex plenitudine potestatis suae imperialis et regiae s’a îndurată nu numai a încuviința înființarea Asociațiunei transilvane pentru înaintarea literaturei române și a culturei poporului română, ci a și aproba statutele aceleia, după care acăstă instituțiune avea se desvolte activitatea sa pentru scopurile prefipte întru o serie lungă de ani cu zelă și perseveranță atâtă mai mare, cu câtă lipsele și trebuințele de cultură atâtă în sferele spi- rituale câtă și în cele materiale eraă mai multă simțite în tote păturile și clasele societății ndstre. în acea epocă, în care augustulă notru suverană ascul- tase rugămintea celoră trei prelați însoțită de preste 170 de subscripțiuni, însăși biserica recunoscută ca celă mai putinte scută aperătoră și asilă ală culturei morale christiane, cum și ală sciințeloră, simțise necesitatea imperiosă de a’I venî 20 274 în ajutoră unele reuniuni și societăți, deși cu caracteră cu n s’aru dice laică, în totă casulă însă oreși-cum ca sucursale p - lângă biserică. Fără ca Asociațiunei se-I fiă trecută vreodată prin minte de a esercita fiă și numai ca o umbră de înfluini,^ în afacerile curată bisericesc!, ea totuși a fostă și mai este de mare ajutoră bisericei. Cumcă prelații și ceilalți fundatori ai Asociațiunei înt-r alte atribute ale acesteia o consideraseră din capulă locuia i și ca pe una sucursală pre câmpulă celă vastă ală cultura în limba bisericeloru nostre, ne putemă convinge și din îih- pregiurarea, că între cele presto 170 de subsci ipțiuni 71 sunt i de ale personeloră preoțesci de ambele confesiuni: canoniți, vicari, protopopi, asesori consistoriali și alți servitori ai alti rului, mai toți trecuți prin școle superiore, cari sciaă fon o bine, care suntă scopurile rugăminte! loră subșternute la prea înaltulă tronă. Din momentulă, în care aflaseră, că li s’< acordată cererea și li s’a împlinită dorința, ei aă și simțiți' totă greutatea problemei, a cărei deslegare avea se cadă nu numai pe umerii suplicanțiloră, ci pe ai poporului românesc! întregă din acestă țeră. Aceste premise despre începuturile Asociațiunei transilvan:' de cândă se afla ea numai în embrione, s’ar aștepta pote, cil după peripețiile prin care a trecută ea în acei 31 de ani, &.■ urmărimă și resultatele activității sale pănă în dilele aceste" Acea dorință înse cine o va fi avendă și-o pote împlini ușor'■ din culegerea și gruparea resultateloră din fiă-care ană așa precumă se află ele puclicate în Analele Asociațiunei în an’^ de ântei ca colecțiune de acte oficiose, eară dela 1868 în- edee în organulă seu periodică Transilvania. Eu pentru acestă serbare de astădi a culturei nostr- mi-amă propusă ca se răspundă la două întrebări, pe car avemă și dreptulă, și datorința de-a ni-le pune noi toți membrii Asociațiunii; eară acelea suntă : Anteiă, decă poporală romănescu, pentru care augustulu suverană deschisese acestă cale de adevărată cultură, a înțe I —⁵ Besă acelă scopă, pentru ca spre realisarea lui se-I întindă și Imijldcele absolută necesare? I Alu doilea, decă membrii sei și mai deaprope organulă bău esecutivă au sciutu întrebuința mijldcele date cu celu mai founu folosă posibilă? I La întrebarea de antei amă audită în viăța mea multe răspunsuri negative, uneori pronunțate cu oreșicare iritațiune [chiar de cătră membrii români ai acestei Asociațiuni, eară ide cătră unii compatrioți de alte limbi și altă sânge, enunțate h'n tonă ironică. f Acei patrioți, cari aă în vedere numai cifre seci și din totalitatea bugeteloră adunate la ună locă află, că în cassa acestei instituțiuni în cei 31 de ani n’aă intrată nici o ju- mătate de milionă. și că după coperirea tuturoră speseloră stabilite și votate în regulă de cătră adunările generale ne mai remase abia ună capitală de 190,000, seă adăugendă la acela și valorea frumosei biblioteci, suma rotundă de două sute de mii floreni seă % milionă franci, pre cândă gubernulă Maiestății Sale în resoluțiunea din 23 Ianuarie 1861 Nr. 84 a presupusă limpede, că scopulă Asociațiuneî trebue se fiă nu numai înaintarea literaturei nostre naționale și cultura poporului întru înțelesă largă, ci și întru înțelesă specială agricultura și industria, o condițiune acesta adoptată de gubernă, care pre câtă era mai importantă, pre atâtă și presupunea fonduri de câteva milione, din ale căroră venituri se potă fi coperite trebuințele cerute la cultura limbei, la studii scientifice și literare, la cultivarea arteloră, la reformele radicali în agricultură și la împingerea unei părți conside- rabile a tinerimei române pe terenulă industriei mici și a celei mari, precum și nedespărțită de acestea spre a îmbrățoșa comerciulă în totă cuprinsulă țării și dincolo departe de frun- tariele sale, preste țări și preste mări*). *) Die Ermaehtigung zu den vorbereitenden Massregeln zur Beforderung der Literatur und Bildung des romănisehen Volkes, dann zur Hebung der Agricultur und Industrie etc. 20* — 1 Eu și mulți alții înțelegem!! prea bine durerea suflețescă a frațiloră, cari se irită de câteori cugetă la micimea fondu- riloru, de care dispune pănă acum Asociațiunea nostră. Așa este, cunoscemă cu toții, că aceste fonduri suntă forte mici, căci ele nu ajungă nici măcară la unu milionă, în compara- țiune cu importantele probleme luate pe umerii Asociațiunei. Ce e mai multă, pesimiștii își esplică acea serăciă de fonduri , din serăcia poporului română, despre care credă ei că acesta ‘ ară fi mai lipsită decâtă tote celelalte popore ale acestei mo- narchii. Eu nnulă nu potă împărtăși acea credință pesimistă. Eu cunoscă între marginile acestei monarchii câteva popore neasemenată mai lipsite și mal reu ținute decâtă este poporulă română. Alții iarăși țină, că între noi lipsesce aceea, ce la națiuni înaintate se numesce simțu comunii, petrundere de interesuhl propriu, carele ori unde lipsesce, nici chiară omeni cari dispună de sute de mii și de milione, nu daă nicl-ună bană pentru ceea-ce nu cunoscă. Ce e dreptă, cașuri de acestea întimpinămă forte desă, la noi ca și la alții. într’aceea față cu acăstă observațiune nu ne este permisă nici pe unu minută a perde din vedere doue împregiurări de importanță decisivă. Omeniloră versați în istoria poporeloră le este prea bine cunoscută, că spiritulă de Asociațiune a fostă pănă de curendă urgisită și persecutată în cele mai multe staturi ale Europei, și aă trebuită se vină preste acelea catastrofe mari, pentru ca bărbații de stată se’și schimbe opiniunea în mal bine. Din esemple nenumărate fiă-ne de ajunsă se atingemă aici numai unulă din cele mai instructive. în faimosa capitală Berlină ' se înființase la 1844 a reuniune prusiană pentru ajutorarea claseloră muncitore. Frideric Wilhelm IV, ună rege milosă și iubitoră de omeni, pre lângă ce aprobase acea reuniune, ’i.Jfl și dăruise 15 mii de taleri din caseta sa; ministeriulă pru- >fl siană însă, în flagrantă oposițiune cu regele, a cassată acea M reuniune, de frică, precum dicea elă, ca nu cumva cetățenii fl prusian! sub masca iubirei de omeni se facă politică chiară fl cu banii regelui loru. jfl Asociațiunea nostră s’a înființată în puterea legii austriace de reuniuni din 26 Novembre 1852. Vre-o lege constitu- țională, care se fia fostă sancționată de atunci încoce relativă la dreptulă de reuniuni, nu este cunoscută, decâtă numai unele ordonanțe ministeriale, care nu suntă legi. Se pote pricepe ușoră, că lipsa unei legi sancționate, regulătore de drep- tulu reuniuniloril, dreptă înnăscută și dumnedeescă, geneză pe mulți omeni, cari țină că „destulă este dilei reutatea sa“ și nu voiescă se-’și prefacă capetele în mori de măcinată; ei înse uită, că voiescă seu nu, totă vieța nostră este numai o luptă precurmată cu prea puține dile de repausă. Așa dară frica de a participa chiară și la reuniunile cele mai blânde și mai innocente ară fi una din căușele, pentru care mulți nu voră se figureze nici ca membrii unei simple societăți literare și de cultură. A mai fostă pănă acum încă și o altă causă a nepar- ticipării la societăți literare și de cultură, eară acesta se pote considera ca cea mai importantă din tdte. Ve aduceți aminte, domniloră membrii, din istoria contimporană a țărei, că în cei doi ani de turburări civile, după mărturisirea acteloră ofi- ciale, preste două sute de comune românescl din Transilvania și Bănată aă fostă date flacăriloră, multe întregi, altele pe jumătate seă în o parte dre-care. Multe biserici românesc! aă remasă din resboiulă civilă, decă nu ruinate, în totă casulă înse devastate. Cine nu scie ore, că poporului nostru ’i este mal scumpă religiunea și biserica sa decâtu însăși vieța? Totă așa de bine este cunoscută la toți, că nici dela împeratulu losifă II. încoce Românii pe la cetăți închise nu eraă suferițl se aibă biserici cu turnă și cu clopote, decâtă numai așa numite capele, oratorii seă paraclise, eară pe unde aă putută se câștige procesulăj pre unii i-aă constată și libertatea personală, ca de esemplu pe protopopulă Petru Maioru pe la începutulă acestui veacu în S. Reghină din causa bisericei de acolo deschisă Ia 1811. Zidulu bisericei din Mediașu, precândă ajunsese în 1824 pănă la parapetulă ferestriloră, a fostă ruinată, și numai 278 după unti procesu înverșunați! s’a pututti pune sub coperiști. în miile de comune din comitatele feudale, și alte regiuni io- băgite, chiarti decă locuitorilorti le-arti fi fostu permisii a zidi biserici de ptitră și de cărămidă, dară nu le da mâna, pentru-că în cașuri de acelea locuitorii goniți dintr’unti do- miniu în altulti nu arii fi pututti transporta o biserică de petră pe balatuci, precum s’aii vtidutti transportândti unele biserici de lemnti chiar și pănă în 1848. Biserici românesci de petră edificate în comitatele feudali câte aii esistatil pănă înainte cu 42 de ani se potti numera pe degete. Biserici de petră se vtiduseră reiativti mai multe numai în ținuturi locuite de sași și de români, unde dreptulu de proprietate la pămentti nu era denegatti cu atâta cerbicie ca în feudalismu. Se ridicaseră câteva biserici de ptitră și în comune militarizate. Ne spune înse br. Blasius Orbân în istoria sa săcuiască, scrisă după întdrcerea sa din Turcia, că pe la finea vecului alu 18-lea ati fostti derimată o biserică romănescă de petră chiarti în una din cele 7 comune cuno- scute sub numele colectivii Săcele. Față cu acea stare a bisericilorti române nu se va mira nimeni vădendti, că grija principală a sutelorti de comune românesci din acestă țeră a fostti, ca pre lângă câștigarea 1 pânei de tote dilele și pre lângă datoria de a da Cesarului i ce este ală Cesarului, precum dice St. Scriptură, se’și vedă | de sufletele familiilorti, se ridice lui Ddeu case de rugăciuni. 3 Acei dni membrii, cari își vorti lua numai puțină ostenelă î de a frundări prin conspectele statistice ale celorti doue mi-J tropolii și cinci episcopii române, voru observa cu adevărată bucuriă și consolațiune sufletescă, că în cei treideci și cinci de ț ani din urmă s’ati ziditu și inălțatu preste 500 de biserici de < petră în partea cea mai mare din fundamentti, eară altele re- parate și lărgite în proporțiunea în care se înmulțescti poporenii. înainte cu trei ani ati fostti numerate în singura archidiecesă a Blașiului 274 biserici de petră pre lângă 460 biserici de lemnti. în unele diecese se vedu biserici românesci zidite în 279 valdre de 20 pănă la 50 mii floreni, căci se nu uitămă, că decorarea internă conformă ritului orientală atâtă de bogată în producte de ale arteloră, costă uneori sume câtă aă costată edificarea bisericiloră. Deci decă amă lua numai o miie de biserici în 7 diecese una cu alta câte 10 mii florini, totă ară face 10 rnilione florini suma votată lui Ddeă. Buletinele ministeriului ungurescă ală instrucțiune! pu- blice numără la trei mii scole românesci. Se luămă numai doue mii de scdle rurale în calcululă nostru, din care numai a treia parte din materială solidă, adecă aprdpe 700. Din acele cunoscemă școle, care aă costată dela 5000 pănă la 10,000 fl. Luândă înse prețulă loră mijlociă, numai câte 5000, totă ară da și acelea o valdre de dece rnilione floreni. Acestea nu sunt cifre împrumutate din fantasia cuiva, ci luate din realitate, seu adecă din pungile poporului româ- nescă, fără pică de ajutoră dela vre-ună stată ore-care, căci ajutorulă statului dată pentru cultura nostră contrasă într’o singură cifră ară dispărea alăturea cu milionele date de poporă pentru cultura sa. Celelalte prinose aduse totă de poporă pe altariuhi culturei la locurile centrale, precum suntă die- cesele, pe unde s’aă ridicată resedențe episcopescl, seminare, preparandii, tipografii, librării, fonduri speciali bisericesc!, sco- lastice, humanitare, facă earăși câteva rnilione preste fondurile lăsate de unii prelațl și de câțiva bărbați seculari nemuritori. Scurtă și bine: de vomă susținea, că dela pacificarea țerel cam de 40 de ani încoce poporulă română din acestă parte a monarchiel a dată pre lângă tote enormele imposite de stată și comunale, celă puțină treideci de rnilione pentru cultura sa, nu amă esagerată nici cu ună denară. De aici apoi se pote înțelege, cum Asociațiunea, reuniunile private,î ca cea de teatru și reuniunile femeiloră suntă adeseori date > uitării ca Cenușotca celă ascunsă după cuptoră. Acestă instituțiune a ndstră însă nici nu are pretensiunl, care se potă spăria pre cineva. După experiința făcută de ațâți ani, și în vederea progreseloră mijlocite prin cieruri, do- 280 rințele el suntă din cele mai moderate. Ea nu cere deocam- dată, decâtă numai unu mică fondă de 120 mii floreni, din ! ale cărui venituri se pdtă fi asigurate salariile și celelalte trebuințe didactice ale șcdlei civile de fete cu cinci clase, afară de clasele elementare. Planulă deschiderii unei preparandii de 3 săă 4 ani Asociațiunea îlă lasă bucurosă în grija celoră dduă mitropolii, afară numai de casulă cândă acelea nu ară afla cu cale a înființa ele însele câte ună institutu de acelea. Ună altă fondă, a cărui asigurare o doresce Asocia- țiunea, ară fi earăși forte modestă, adecă numai patru sute de mii pentru asigurarea de șcâle comerciale și altele reale cu câte 4 classe. Este timpulă supremă, ca în tote comunele românescl cu câte doue pănă la cinci mii și mai multe suflete se prindă rădăcini ună comerciă reală, onestă, sănătosă, prin care poporulu se fiă apărată de spoliărl și de corupțiuni gre- țdse. în același timpă avemă se îndreptămă pe o parte bună a tinerimei cătră sciințele technice și militare, care daă și voră mai da vecuri întregi la sute de mii pâne sigură câștigată cu onore. j Eată totă ce mai cere Asociațiunea D.-V. dela poporulă.'W întregă: o sumă totală numai ceva preste ună jumătate milionă.|] Că Asociațiunea scie se admiuistre averea sa cu credință» și devotamentu, credemu că V’a dată probe și pănă acum,^ Și comitetulă stă gata se ve dea seama și pe anulă espirată,» spre care scopă și declară ședințele adunării generale deschise,» Sibiiă, 27 Augustă n. 1892. t METROPOLITULU Dr. I0ANU VANCEA. - întregă pressa română a adusă tributulu seu de pietatd distinsului capă ală bisericei greco-catolice române, Metro! politului de Alba-Iulia și Făgărașă Dr. loanu Vancea de Buteasa, care la 31 luliu n. a. c. în etate de 72 ai vieței și după 27 ani ai archiepăstoriei sale încheia activitatea sa pămentescă. - • t 281 Trece pentru marginile unei foi literare, a da Cetitoriloră sei unu tablou completii alu activității venerabilului Archiereu pe tereuulu bisericescu, care este propriulă și primulă lui terenu; dar acesta nici că e de lipsă, căci tote foile nostre fără deosebire au adusă articuli scriși cu căldură asupra mă- nosei activități a bunului păstoră pe tote terenele vieței spi- rituale omenesc!. De aceea, conformă problemei acestei foi, ne vomă mărgini pe lângă amintirea meriteloru, ce și le-a câștigată fericitulă archipăstoră pentru literatura și preste totă pentru cultura poporului nostru, merite acestea prea de ajunsă, a pune și a conserva numele lui între ale celoră mai buni fii ai poporului română. Metropolitulă Dr. loa/nu Vancea de Buteasa s’a născută la 18 Maiă 1820 în sătulă Vașadă, comit. Bihorului, și după studiele pregătitore de gimnasiă în Oradea-mare și de Teologie în Viena, întrândă în cleră, ca preotă celibe și Dr. în Teo- logie, a urcată curendă una după alta treptele ierarchice, și la anulă 1865 a fostă numită Episcopă ală diecesei Gherlei, ear la 11 Aprile 1869 ocupă scaunulă metropolitană în Blajă, care l’a ținută cu zelă neobosită, cu pietate lăudabilă, celă mai frumosă decoră ală unui Archiereu, precum și cu acti- vitate forte fruptiferă pănă la capetulă vieței sale. Memorabile suntă cu deosebire jertfele, ce reposatulă Archiereu le a adusă pe altarulă culturei poporului seu și pe alu carității creștinesci pentru cei ce suntă în suferință. După foia bisericescă „Unirea", din carea cu preferință scotemă aceste date speciale, preste 100 biserici s’aă zidită și restaurată sub păstoria lui, și preste 300 școle și aprope 200 case parochiale s’aă rădicată prin îngrijirea lui neadormită, mai tote ajutate și din casseta privată a generosului Metropolită, carele ducea o viață forte retrasă și frugală, ear pentru bisericile și școlele, pentru preoții și învățătorii, precum și pentru tinerimea studiosă a archidiecesei sale era ună părinte deapururea gata la ajutoră. Vomă aminti numai pe scurtă, că visitațiunile lui canonice, alocuțiunile și pastoralele lui cătră clerulă și poporulu seu, 282 fundațiunile întemeiate seu îmmulțite și consolidate de dânsulu, realitățile acuirate pentru scopuri culturale și filantropice, ne- întreruptele donațiuni și binefaceri ne demustră, că djnstinsulu bărbații a adusiî sacrificii aprope preste puterile sale, sacrificii, cari numai din o înțeleptă economiă și o inimă petrunsă de chiămarea sa ni le putemti esplica. Dar mai bine concentrate și cristalisate se vedă tote aceste lucrări ale fericitului defunctă în Blajă, localitatea, carea prin neobositele stăruințe și necurmatele jertfe ale re- posatului a luată sub archipăstoriulă Vancea unu avântă și o înflorire necunoscute pănă aci. Gimnasiulă, seminariulu, preparandia pentru învățători fundată și dotată de densulu, tipografia metropolitană și școlele elementare augmentate și crescute, colecțiunile loră înavuțite, salariele profesorale îmbu- nătățite și assigurate, fundațiuni pentru preoți, văduvele și orfanii loră, dar cu deosebire seminariulu studențiloru gim- naziali cu internată pentru școlari și scâla superidră de fetițe de asemenea cu internată, suntă monumente onorifice, cari voră pestra memoria distinsului prelată și o voră transplanta cu pietate generațiuniloră viitore. Jalea bisericei pentru repentina încetare din vieță a archi- păstorului seă a fostă generală și profundă; și îmmormentarea, la carea aă asistată deputațiuni aprope dela tote confesiunile din țără, a avută unu aspectă măreță, dovadă de stima și iubirea, de carea s’a bucurată adormitulă nu numai la cre- dincioșii sei, ci la toți, cari aă cunoscută și aă sciută prețui după merită activitatea cea rară și atâtă de mănosă a de- functului, carea, precum și vieța lui cea piă. blândă, nepetată și esemplară îlă pună în rendulă celoră mai buni capi ai bisericei sale. Fiă dar, ca acestă activitae pe nobilulă terenă ală lumi- nărei și culturei poporului nostru se aducă veneratului Metro- pofită Ioană resplata promisă celoră buni, carea elă o a meritată în vieța sa și o a dorită pănă la ultima sa resuflare. Fiă-i țerâna ușoră și memoria cu laudă 1 Z. Boiu. NUMELE FAMILIARE ROMÂNESCl, METIANU, PISO, FRUGIA ȘI RANTA. I. în „Familia" din 1891 pag. 8 și următorele arad publicată nume familiare rumânesci, culese din cărțile funduare pentru cerculu Oravița din comitatulu Carașă. Acolo amu disă, că numele familiare arată naționalitatea familiilorii, vechitatea loru de mii de ani și purcederea loră — în parte mare — dela Romanii vechi, și că adeseori suntă comune și cu numele familiare din alte țări romanice. Acolo amă disă, că avemu interesă mare istorică și limbistică, ca se adunămă numele familiare rumânesci, căci adeseori suntă și documinte tari pentru originea nostră și forme estraordinarie pentru limba nostră. Ună ană și jumătate a trecută, și încă nu s’a aflată și altulă, ca se culegă numele familiare din atare protopopiată ori cercă politică, căci numai atunci au valore mal mare, decă suntă culese tote dintr’ună prejură, ca se potă servi de basă pentru felurite studii. Nu sciu, ce e causa? nepriceperea de a cuprinde însem- netatea numeloră și interesulă nostru națională pentru ele, săă lenea, nepăsarea ?! Din ambele cause vină acum ca se îndemnă și altă publică cetitoră, și totdeodată ca se facă asemenare în- tre unele nume familiare vechi și între acele de adi și astfelă se mal deșteptă interesarea și priceperea pentru acăstă materiă. II. Numele Metianu. Rădăcina numelui e met, prima formă de nume e Metus, din acesta Metius, eară din acăsta Metianus. Pe timpulă lui Romulă, primulă rege ală Romei, anii 1—38 dela fundarea Romei, Sabinii aă începută resboiă asupra Romaniloră, și din partea Sabiniloră era Metius Curtius, carele îmbărbăta la luptă (Historia română de Tit Livie lib. I. cap. 12). *) Un frumoșii începută face în privința acesta colecțiunea numeloru fami- liare nobile românescl, de Dlu 1. cav. de 1‘ușcariu, eșită de curendu. Red. 284 Pe timpulă lui Tulliu Hostilie, regelui Romei la anulu 113 an. Romei în Alba Longa la Albani, carii eraă de gintea latină, ducele Elsa Metius Fufetius (Sextus Aurelius Victor, Origo gentis Romanae capă 4). Albanii alegă de dictator pe Mettus Fufetius (Tit. Li vie lib. I. cap. 23). Acesta e identică cu Metius Fufetius. Tulliu Hostiile regele a ucisă pe Metius Fufetius (Varro de vita populi Romani lib. I). Ovidie susține acestă nume, Sic doluit Metius... (Ovid, lib. I. Trist. Eleg. III). Ună Metius Carus, mortă la 753 ană Romei, anu l-iu dela Christ. Tacitus Agricola cap. 48) Pe timpulă lui Vespaniană (70—80 după Christosă) se află Metius Pomponianus (Sext. Aur. Victor de vita et moribus imperatorum Nr. 19, pag. 51). Metius Carus (Tacit. Agricola 45) pe la 70 după Christosă. Din Metius, numele femenină e: Metia și ’lă aflămă și acesta: „Et filiam Metiam Faustinam, quae nupta est lunio Balbo consulari viro. (lulius Capitolinus in imperat. Gordianum Cap. 14. la anulă 238—239 după Christosă). Din Metius e Metianus. Proculus Metiano salutem dicit (Flavius Vopiscus in Proculum capit. XII). „Et ut scias, qui viri in eius (Alexandri Severi) consilio fuerint: Fabius Sabinus, Alpheus Africanus, Florentinus, Mar- tianus, Calistratus Hermogenes, Venuleius, Triphonius, Metianus, Celsus, Proculus, Modestinus, hi omnes juris professores, dis- cipuli fuere splendidissimi Papiniani et Alexandri imperatoris familiares et socii (Aelius Lampridius cap. 43 despre Alexandru Severă annulă 194—211 după Christosă). Acestă Metianus a fostă profesoru de drepturi, familiaru în casa împeratulu! Alexandru Severă și soția acestuia. W. Corsen în opulă seu (uber die Sprache der Etrusker, Leipzig II Bând 1875) tomulă I-iă pag. 230, 232 și tom. Il-Iea pag. 90, 165, 219, 403 etc. cităză cuventulă etruscică: „mezu și dice, că purcede din Metiu, pentrucă ti la Etrusc! s’a schimbată în z, (nemțesce z) adecă în ț după o datină a scrierii românesc!, și Corsen ca de probe aduce, că din Arabia, Lartia, Retius etc. s’a formată Arnza, Larza, Rezu grăindă 285 pe z ca ț, apoi adauge: mezu etruscică e în nomin. sing. masculină și purcede din latina: meta, par, petră de hotară, de graniță, stîlpă de petră în circii, de unde metare a măsura. Petra, pe carea s’a aflată scrisă mezu, e tocmai petră de graniță. Din meză e compusă numele Mezentius susținută în formă latină și însemnă păzitoră, apărătoră de graniță și totă deodată deulă hotareloră, agriloră, ce la Romani era lupiter cu pre- dicatulu Terminus ‘). Mezentius se află și ca nume istorică. După ce Aenea a fundată orașulă Lavinium și în resboiă a ucisă pe Turnu regele Rutuliloră, aceștia aă chiămată întru ajutoră pe Me- zentius regele Etrusciloră cu reședința în Agillae seă Caere (Sext. Aurel. Victor Origo gentis Romanae pag. 14. T. Liviu I. cap. 3) Mezentius a fostă și la Rutul! venerată, oferin- du-i-se primițiele, ca unul deu. (Virg. Aeneid. VIL 648 L. Preller Rom. Myth. pag. 682). După Corsen vedemă că ti latinulă încă în anticitate s’a strămutată în ț = z. Din meta s’a formată mal nainte: Metus omulă dela graniță, pentrucă us însemnă: omă, și Metus a devenită și nume de personă. Numele fiului lui Metus s’a formată așa, că Metus s’a pusă în genitivă, astfelă: Meti, și s’a adaus us, de aci Metius, fiulă lui Metus; pentru de a însemna pe fiulă ori pe acelă țînetoră de Metius, lângă Meti s’a adaus anus și asfelă: Metianus. în acestă modă s’aă formată din Tullus, Tullius și Tullianus, din lulus, lulius și lulianus etc. Deci Metianus însemnă fiulă lui Metius și respective fiulă, omului păzitoră, îngrijitoră de metă. Din acestă Metianus e numele Metiană ală episcopului din Aradu. Dar fiindă că ți s’a strămutată în ți seă precum vreă unii, în ț, Mețiană, respunsă după firea limbei e Metiană (Mețană) și nu Mețiană.²) *) In Menzentius, e,nt c sufixă de participiu presinte, și e formată, ca și cândă din parens am forma parentius, deci Merentiu e păzitoră de mete, de hotare. ²) Dâcă ară fi culese numele familiare românesci, pote că s’ar afla și formele: Metă, Metu, Metu, Mețu. Metzu. (Gabriel). născută la 1630 în Leiden, tatălă seu din Belle în Flandria. 1 286 II. Numele Pisoiu ort Pisău. Piso a fostă conumele unei familii romane din gintea plebeiă a Calpurniloră, și a avută alti doilea conume seă predicata, Frugi. Tacita (în Annale lib. III. cap. 17) vorbesce despre „nobilitatea Pisonilora, eară în historia (lib. IV. cap. 11) despre „insigne nomen Pisonum. Horatius (Epistolarum lib. II. epist. III. vers. 291) cătră Pisones, dice; Vos o Pompilius sanguis“. Face alusiune la Numa Pompilie, aia doilea rege românu laj 38—81 an. Romei, cumcă Pisonii se tragă din vița regelui! Numa. Acesta era fiulă lui Pompone din Curae, orașulu Sa-J biniloră (Sext. tur. Vict. cap. 3). a Cele mai multe nume de ale Pisoniloră le-ama aflată în| Fasti consulares, ce dovedescă, că Pisonii fiindă din ei fortea multi consuli, aă fostă o familie forte strălucită a Romei. Anulă Romei. An. nainte de Christosă socotindă 753 dela facerea Romei pănă la Christosă. ,, Anulă Romei 604. An. n. Chr. 149 L. Calpurnius Piso| Frugi a fostă Tribunus plebis și a adusă legea în contra esacțiuniloră. Anulă Romei 605. An. n. Chr. 148. L. Calpurnius Piso : Calsonianus. Anulă R. 614 An. n. Chr. 139. Cn. Calphurnius Pisoi Anulă R. 618 An. n. Chr. 135. C. Calphurnius Piso.| Anulă R. 620 An. n. Chr. 133. Lucius Calphurnius Piso Frugi. I Anulă R. 641. An. n. Chr. 112 L. Piso CaesonianusJ Anulă R. 686. A. n. Chr. 67. C. Calpurnius Piso. I Anulă R. 692. A. n. Chr. 61. M. Pupius Piso, | An. n. Chr. 61. Lucius Piso Caesonius, pretor și în acestăl ană și-a măritată fata Calpurnia după Iulie Cesare; cu in-| fluința acestuia la 58 a ajunsă consule. | An. R. 695. L. Calpurnius Piso Caesonianus, consule! Fiulă seu cu asemene nume la 15 ant. Chr. Consule, șu ună favorită ală lui Augustă. J 287 sule a 2 An. 28. 58. 65. 325 de ani. An. R. 746. An. n. Chr. 7. Cn. Calpurnius Piso, con- oră. R. 752. An. n. Chr. 1. L. C. Piso Augur, în timpulă după Christosă. L. Calpurnius Piso ³). L. Calpurnius Piso. Caius Calpurnius Piso a fostă în fruntea conjura- f țiunei în contra împeratului Nero. 69. Lucius Calpurnius Piso Frugi Licinianus a fostă l adoptată de impăratulă Galba și destinată de mostenitoră de tronă, dar ambiî fură uciși de Othone. 1 112. L. Calpurnius Piso, consule. f 176. Calpurnius Piso consule. [ După aceste în Fasti Consulares aflămă numele Piso în ! decursă de Afară de Familia Piso, predicatulă Frugi ’l-a avută și altă familie. La 65. după Christosă a fostă consule M. Licinius Crassus Frun. o Fiindă colonisarea nostră la 106 după Christosă și fa- milia Piso susținendu-se în Roma pănă la 176 după Christ. a fostă posibilă, ca din familia Piso se se așede mai mulți și în Dacia. Sciindă, că în Ardelă la români se află numele de fa- miliă Piso, anume Sabină Piso ală protopopului din Săcărâmbă, amă pusă întrebări de scrutare, și Dlă Ioană Ghibu profesoră de teologiă din Sibiiă mi-a respunsu: 1. Că familia Piso se află în Pianulu de josă lângă Sebeș, și că S. Piso de acî ’și trage originea. 2-a că în sată familia mai nainte avea numele: Pisoiu, familiă vechie de agronomi, ără aceia, cari aă umblată la școlă s’aă scrisă Piso, ună frate în România s’a subscrisă: Pisone, dar’ sătenii din familie și adi aă nu- mele Pisoiă. ’) L. Piso Pontifex (Tacit Annal. VI. C. 10 pela 32—37 după. Chr). gradulu celu mal înaltă de preoție, ca unu papă. 288 Aici la tabla regescă în procese de doueori amu întâlnită numele Piso și Piszo și într’ună procesă, advocatulă fiindă Dlă Dr. George Plopă din Aradă, amă cerută informațiuni. - Dlă Plopă în 16 Maiă 1892 îmi scrie, că primindă informa- țiunl esacte despre familia Piso, ’mi pdte da lămuriri, și anume: 1-iă Că Piso lovană (pe carele ’lă sciamă din procesă) e română din comuna Agriș, ce se ține de promontoriulă comitatului Aradului; că numele familiară Piso mai esistă și în comuna Cintău, asemene în comitatulă Aradului și se afirmă, că de acî s’a mutată familia Piso în Agriș. 2-a Că în Agriș se află vr’o 20 de familii românescl cu numele Piso, și că familiele se numescil; Pisoescil. 3-a Că sătenii întră sine pronunciă și Pisău, Pisău, dar’ se subscrie Piso și Piszo și față cu străinii se numescă totă: Piso, Piszo. 4-a Că Pisoescil din Agriș suntă omeni forte inteliginți, și deși suntă țărani, toți sein carte și aă bună stare materială. Numele română vechiă Piso e formată din rădecina Pis și din sufixulă on, Latinii de regulă aă aruncată pe n din .- on și a remas Piso, însă n se rearată în formele de decli- națiune p. e. Pisonis, Pisoni etc. De acăsta formă suntă: Naso(n), Maro(n), Cato(n), Rufo(n), Macro(n), Scipio(n) etc. fl Noi în Dacia cuvintele latine terminate în o (n) le-amăfl strămutată în une, p. e. cărbune, tăciune seă în un p. e.- fl păună din pavo(n); ba limba nostră a aretată înclinare mare-fl spre sufixulă une, căci și cuvinte, cari în latina n’aă esistatăfl cu o(n) le-a formată în une p. e. amărăciune, iertăciune etc. fl Dăcă piso(n) ară fi fostă curentă de totă diua, ca carbo(n) ' 1 titio(n), din pison trebuia să se formeze pisune, și după forma j acesta și Pisune numele propriu, pănă ce la Italieni a remasă'^l forme în one, p. e. Scipione, Don Pisone etc. și în oni p. e. 1 Belinzoni, Manzoni etc. I Forma Pisoiu, cu s trecendă spre sunetulă lui z, purcede | din o formă Pisonius, precum vădurămă mai sus forma Cae- 1 sonius din Caesus, — apoi este Varronius din nemulă lui J 289 Varro, Pisonius din neamulă lui Piso, seu fiiulu lui Piso. După acesta formă avem și alte nume de familia: Andrițon (cum a fostă scrisă în cartea funduală, pote că în locu de Andri- țoniu) 16 familii în Șasea munteană, și Andrițoiu 10 familii în Oravița munteană; Lăzăroiu 6 fam., Cristoiu 6 familii în Șasea muntenă și 5 în Oravița munteană, Fratoiă 6 familii în Petrilova; asemene suntă numele familiare: Brezoifl, Dragoiă, Petroiă, Petricoiă, Priboiă, din Lazaroniu, Cristoniu Fratoniu etc. Noi avemu nume de familiă cu sufixulă one și ani (precum amu arătată în Familia din 1891 pag. 8 etc.), dar formele aceste adi nu ne stau înainte. Forma Pisoiă nu o potă deduce din oni, forma italiană. în acestă modă s’a constatată, că în doue comune din comitatulă Aradului se află numele de familie: Piso, în forma vechie latină. Acesta e raritate, barem pănă acuma, căci trebuia să se formeze: Pisune seă Pisun (păun) de drece o (n) în limbile vechi din Italia a trecută în ună (W. Corsen uber die Sprache der Etrusker, Leipzig 1874 II. pag. 260), și astfelă trebuie se primimă forma Piso, carea revine și în numele de adiectivă : Pisoescu, respective Piso-iescu. Dar’ Dlă Plopă spune, că Pisoiescii între sine se numescă și: Pisău. Noi cuvintele străine anume maghiare terminate în o intonată, p. e. ado (porțiă), bird (jude), ako (măsură de vină) etc. le strămutămă, și anume pe o lângă u mutămu în: ău, de aci adău, birău, acău (și acovă). în cuvintele latine terminate în o (n), la începută o a fostă lungă, mai târdiu scurtă (W. Decke Etruskische Forschungen v. pag. 138), și astfelă după esemplele arătate, din Piso s’a fi putută face Pisău. Eu amă aflată cuventulă latină pisum, ce însemnă ma- zere (nemț. Erbse, ung. borsd), ieră o, on în prima linia omă, Pison, atâta, câtă Mezereană (Erbsenmann); în a două liniă on e augmentativă, adecă sufix înmuăitoriu, și de aci avemă și mazeroniu seă măzeroiă, astfelă dară Pisoiu atâta câtă măzeroiă. Cicero(n) e asemene formațiune din cicer (la ital. cicerole și cicerchia, (nemțesce Kichererbse) și W. Obermuller Deutsch-Keltisches Worterbuch traduce Cicero cu Erbsenmann, 21 290 adecă Măzereanu, pentru-că on e = an. Așa e cu Macro(n) la Latini, din macer la noi macru, nemțesce mager, și Macron pote însemna așa omu slabii, precum slăboniu, măeronid, măeroiu ⁴). III. Numele Frugia. în citațiunile referitore la numele Piso, vedurămu de trei ori Frugi, ca predicatulu unora din Pisoni, și odată la numele M. Licinius Crassus Frugi. „At vero Piso iile Frugi în annalibus piis queritur (Cicero lib. IX. epist. XXII câtră M. Varrone). Piso Frugi Licinianus (Sueton. cap. XVII). Ne intereseză concordarea adiectivului frugi, în construcțiune. Eius libertum T. Ampium Menandrum hominem frugi et modestum et patrono et nobis probatum (Cicero lib. XIII, epist. LXX. cătră P. Servilie collega seu). Frugi e adiectivu latinii și remâne nedeclinabilii și are înțeleșii d. e. probus, modestus, bonus, moderatus; p. e. frugi homo, omu porbu, bunîî, de trebă; Vita frugi, vieță modestă, treză, onestă. Din acestiî frugi e adiectivulu latinii: frugalis, modestii, moderații, blându, cu moravuri bune, îndestulitu cu puținii; totii de aci e substantivulii frugalitas. în Luminatoriulu Nr. 11 din 1892 cetindii numele învfi- țătoriloru din diecesa Aradului, amii aflatu, că pe învețătorulu din Crocna ’lu chiamă George Frugia, și cerendu informațium dela densulu, în 3 Aprilie 1892 mi-a scrisii, că numele Frugia, cum se subscrie însuși, se află în comuna Salagiu din comi- tatulîi Aradului, și că acestiî nume e numai alu familiei sale și că nu are cunoscință, ca se mai esiste undeva; că frugia ca cuventii comunii la poporii nu se folosesce. Totii dlu Frugia a adausu, că acestîi nume se respunde ca Fruja și că a audiții, că în Aradii și în Șiria (Vilagoș) ⁴) în Dicț. Ac. Romane 'amu aflatu: pissoiu ce însemnă mârtanu, mase, mîțel; femininulă dela pissoiu e pisică. Eu pissoiu nu-liî autjisem în vieța mea, ci din ocasiunea studiului acestuia amu dată de cuventii. Boemesce mîța se chiamă opaselu, și astfelu pissoiu pote fi de origine slavică, dar’ nu’lu ținu de identică cu numele familiară. 291 se află și numele Frușa. Doue familii cu numele Frușa și eu amu cunoscutii. Predicatul!! Frugi alu unoru PisonI s’a susținută în nu- mele Frugia, și trebuie să dică, că predicatulă, pentrucă se reaflă în nume de familiă; căci de s’ar fi susținută cuventulă comună frugi, acesta trebuia să fiă cuventă de totă diua în limba poporului de adi. în acestă modă numele Piso și Frugia se dovedescă unulu pe altulă. Aceea credă, că gi din frugia sună aprope de j (zs), pentrucă p. e. din fragă fragi, unde gi asemene e mai aprope de j, precum sună age în cuvintele francese. Din acestă gl mole, egale j, s’a putută forma ș în Frușa (Frușia). Decă căutămă în Glosariulă etc. Romane, aflămă: Vragibă, vrajbă și vrașbă, și fiindcă b din ba trece în m, de aci: Vragimașă, vrăjmașă și vrășmașă, deci gl=j = ș suntă de o natură. Cuventulă originală e vrah la Slaveni, inimică, dușmană, h din vrah are natura de trece în g și în j, și precum vedurămă, aceste și în ș. Așa e în Halmăgy, Almajă și Almașă. Pentru acesta, numele Frugia, Fruja și Frușa după eti- mologia și înțelesă, suntă tot acele, adecă identice. IV. Numele Ranta. în inscripțiunile etruscice seă tuscice (W. Corsen ăber die Sprache der Etrusker, Leipzig 1874 II. Bând, se află numele: Rantha Tarchnai (I. p. 193 și 412), Rantha Ma (pag. 409). Apoi (II. pag. 636) se spune, că s’a descoperită unu sarcofagă cu o figură femeiescă, și sub acesta e înscrip- tiunea Ranthu. Acestă nume se află și cu sufixulă de dimi- nutivă : la Ranthula și Ranthola (II. 249). Eu cunoscendă numele Vasilie Ranta Buticescu din Ardelă, m’amă adresată cătră personă (jude regescă la tribunalulă din Bristrița) și amă cerută desluciri, eară densulă în epistola din 15 Aprilie 1892 ’ml scrie următorele: „Numele de familiă Ranta se află în comuna mea natală Nierțe (ung. Nyercse) 21* 292 în comitatulîî Clujului, pe valea Almajuluî, și în Nierțe se află vr’o 6 familii cu numele Banta, tote înrudite dintr’ună trunchiă. Familii Banta, se mal află și în Berindă (unde s’a născută repausatulă baronă Popă), precum și în comuna St. Michael, tote în comitatulu Clujului, dar câte familii suntu, nu sciu; apoi se mai află lângă Hodinfl (Bânfi-Hunyad) în satele de sub muntele Vlădesa, și anume în Butenî și în Mă- năsturu (Magyar Gyero Monostor), dar câte familii suntu, nu sciu. Mai deunădi cetisem numele Banta și în atare foiă. Familia mea, după cum spunea betrânil, s’a trasă de peste munți, probabilă din Butenî, unde ară fi mulți Bantasci!" Eu nu amă cercetată mai departe, căci pentru esistința numelui Banta, la Bomâni, aflu destulă dovadă, dar’ e și greu a scrie în sate, unde nu cunosc! pe nime, și apoi decă și scii numele unora și le scrii, nu’ți respundă, ori pentrucă lucru- rile literarie le înșiră întră prostii, ori în lipsa de simță na- țională și de cultură. într’ună procesă amă aflată numele Bersan Rentu din Prezești în cerculă Butenî. Pote că e Băută ori Bântă, căci străinii sonurile ă și â le scriu adeseori cu e. Ca nume de boteză nu l’am audită, și încâtă în Terenție și Laurenție s’ar afla rent, nu s’a putută forma Bentă, ci ori Bențe ori Bință (urmândă forma maghiară Lorintz, cum din Ferencz se află Frințu). Destulă atâtă, că numele etruscică Banthu se reaflă la Bomânii din Ardălă. Acesta e dovadă, că în coloniele romane aduse în Dacia, aă fostă și Etrusc!. De bună seamă nume etruscice se voră fi aflândă mai multe, dar aceste atunci se voră putea constata, cândă numele familiare românescl ară fi adunate și asemănate cu cele din inscripțiunile italice și din scriitorii latini. Și în acestă modă amă putea dovedi, că coloniele romane din cari părți ale Italiei fură aduse⁶). ⁶) Atragu atențiunea on. cetitorii la scrierea mea: „Numele personeloru la Etrusc!", ce va apărea în „Familia" și ce va da dovadă ueîndoiosă despre Etrusc! în Coloniele romane din Dacia. Dr. At. M. Marienescu. 2!Jo SCHIȚĂ MONOGRAFICĂ A OPIDULUI HAȚEGU*). (Urmare și fine). După apunerea și ruinarea Ulpiei-Traiane prin invasiunile barbare și probabilă că în primii secoli al creștinismului chiar și prin fanatismulă creștiniloră, — s’a rădicată Hațegulă la rangulă de capitală în ținutulă acesta; de unde poporulă a și datu ținutului numele de „Țăra Hațegului", ear în diplomele vechi se numesce „terra Haczâk, districtus, chiar și provincia Hazâk. 1398. Nos Styborius de Dobusky Castellanus et duo- decim Iurati Provinciae Hazâk („Transilvania" 1872 pag. 172). Hațegulă, ca capitală a districtului șj castra totă odată, organisată pe basa unui sistemă militară, — avea castelanulă seă prefectulă seu, carele împreună cu cei 12 jurați ai pro- vinciei Hațegă, cu chinezii și seniorii români, constituiaă ună foră judecătorescă pentru întregă districtulu în căușele dintre nobili și libertini. Districtulă era împărțită în mai multe chineziate; în fruntea fiă-căruia sta ună chineză, carele era administratorulu chineziatului, totu-odată și prefectă militară. Chineziatele aceste s’aă îmmulțită forte tare în seclulă 14 și 15; în urmă, unii chinezi s’aă rădicară la rangulă de nobili. 1366. Ludovicus...............unusquisque Kenezus, per nostras litteras regales în suo Kenezatu roboratus, pro uno vero nobili acceptetor; (N. Densușanu pag. 60); alții înse aă remasă ca primari ai comuneloru rurali, la începută consi- derați ca libertini, ear după aceea tractați ca iobagi. 1531. Moysu Kenezius, et iobagio în Malomviz *)• 1573. Tomas Kenezius et iobagio in Zeykfalva. Dayn Lupsonia Kenezius et iobagio in Denk* ²). (Kemeny în Kurz Magazin II. 327—328; la N. Densu- șiană pagina 60). *) Cetită în adunarea generală din Hațegă la 4/16 Augustă 1891. *) Malomviz = Riu de mori, Zeykfalva = Strein, ambe comune în apro- piarea Hațegului. ²) Denk = Dencu, mal apropo de Orestiă ca de Hațegă. 294 La anulă 1669 se învestesce Hațegulu cu Magistratură au- tonomă, supusă numai guvernului și cu dreptulu de a-și alege doi deputați la dieta țeril. Dreptulu acesta mai târziu s’a redusă la alegerea numai a unul deputată, ear’ în 1875 s’a i cassată de totă. Tottî în anulă acesta s’a desființată și tri- 1 bunalulă regiu. în 1764 înființându-se institutulă militară de graniță, opidulă fiscală Hațegă se preface întregă în opidă militară, trecendă sub jurisdicțiunea Vice-colonelulul, mal târdiu sub a maiorului și căpitanului militară, ear sub a Magistratului remânendă numai servitorii, provincialistil și alții, cari se aședaă ca incuilini, mal cu semă pe sesiunile bisericel romano-cat. ’ Magistratura avea două ramuri, una administrativă și una de justiție, de cari a usuată pănă în 1872. în anulă acesta i s’a cassată și dreptulă de a avea judecătoria separată, i-a mai remasă numai ramura administrativă, carea pre lângă unele modificări, precum subordinarea la comitată, denumirea căpitanului de polițiă etc. se mai susține și acum. Apendice. Prima invasiune a Turciloră în Transilvania s’a făcută la anulă 1420 pe pasulă „Porta de feru“, care duce pe la ■ Hațegă; deci asupra lui, ca acelui de ântâiă opidu, ce le era în cale, s’a descărcată totă furia devastărei turcesci. în 1442 Ioană Huniade raportăză asupra Turciloră strălucita victoriă dela „Porta de feră“. Hațegulă, fiindă în calea Turciloră, ieră a trebuită se sufere greu. Ba de câte-ori aă invadiată Turcii în părțile acestea, totă de atâtea ori aă fostă prefăcută în cenușă. Eată ună motivă, pentru care casele eraă făcute de lemnă și acoperite cu paie pănă aprope în dilele nostre ! Eată pentru-ce se amintescă în diplomele vechi așa desă^H luptele eroice cu Turcii sub castrulu Hațegă: 1421. Nos Ladislaus de Chak................servitiorumaue U meritis nobilis Blasii filii Sandrini.........in conflictu cum^H saevissimis Turcis sub castro Haczok commisso. 9 295 1421. Nos Nicolaus de Chak............... Koszta de Szalaspataka...........in conflictu et persona pugna cum saevissimis Turcis sub castro Haczok comissis. („Transilvania" 1872 pag. 222). 1435. Nos Ladislaus de Chak..............catholicae fidei nefandissimis emulis ad Câstrum Hatzak vocatum praelium commisisset..........(„Transilvania" 1873 pag. 32). Locuitorii Hațegului ca armalisti castrensi, împreună cu ceialalți armalisti din districtă, ati trebuitti să fiă totdeuna cu arma în mână, cându cerea siguranța patriei și a grani- țeloră ei, aperarea castrelorti și a castelelorfl; pentru aceea și erati scutiți de contribuțiunea cătră statti, precum apare și din edictulti 41 dela 1664 a Compilatelorti pag. 110, că: „Toți locuitorii Hațegului și ai Huniadorei ati trăită cu privi- legiulti lorti ab antiquo; dar de câtti se fiă siliți a plăti con- tribuția după portă ca și iobagii, mai bine s’ati oferitti de sine a plăti câte unti talerti imperialii de capti. Noha Vajda-Hunyâdnak es Haczoknak minden lakosi.......... abantiquo privilegiumnâl eltenek; mind azonâltal csak kapu szâm utân adozni ne kenszerittessenek, ultro magukat offerâljâk ’s arra kotik, hogy a mint măsok, ugy 6k is capitatim egy egy Imperialis Talert nem tsak most, hanem ennek utâna is keszek lesznek contribuălni etc........ După prefacerea Hațegului în opidti militară, compania Ii-a Hațegului a participată la tote luptele, unde a fostă re- gimentulă I. de graniță. Astfelă aă fostă în bătăi cu Turcii, cu Nemții, cu Francesii etc. Cu Turcii mai pre urmă s’aă luptată la 1788 pe câmpulu S.-Măriei lângă Hațegă. Sub conducerea generalului Cabalini aă învinsă pe Turci și i-ati respinsă în România pe pasulă Vulcană. Pănă acumă se mai cunoscă redutele săpate în formă de țică-țacă pe teritoriulă Hațegului, ear pe ală Sântă-Mariei în formă arcuată. 296 Pe timpulă lui Napoleonii Bunăparte aă participată la ' luptele cu Francesil, au fostă presenți la cuprinderea și de- vastarea Parisului. Mulți aă îngrășată cu sângele loră câm- purile de lupta, mai cu seină în 1848 la Cetatea Devei, la Podulă Simeriei, Ocna Sibiiului, Sibiiă, Slimnică etc. în 1784 Vice-Colonelulă Cârpă din Hațegă începe a conscrie poporală iobagiă din comunele de prin prejură, spre a se primi între grănițeri. în urma acestei conscrieri și a celei dela Alba-Iulia, erum- : pendă revoluția horiană, grănițeri! aă apărată și mântuită cetatea Devei din mânile resculațiloră și aă contribuită multă atâtă atunci, câtă și în 1848 la pacificarea țărei. în 1851 s’a desființată institutulă militară de graniță; de atunci granițerii din Hațegă servescă în armata comună, : ear dela reînvierea gardei mobile a honvediloră și la acesta, j Pretotindeni s’aă luptată cu bravură și fidelitate, două virtuți caracteristice, cari aă făcută în tote timpurile decorea și gloria poporului română. , Hațegă 1891. Paulu Olteanil, fa învețătoru grănițerescă. S DIN CRONICA LUNARĂ. Adunarea generală a Asociațiunei, ținută la 15/27 și 16/28 Augustă a. c. în Sibiiă, a decursă, conformă programului statorită și publicată, în bună regulă și ordine. Comitetulă, actuală, cu puțină escepțiune, s’a realesă pe proximulă periodă 1893—1895. Adunarea generală pe anulă venitoriă e învitată a se ține în NăsSudă. Cu- ventulă la deschiderea adunărei din Sibiiă de președintele d-lă G. Barițiă se publică în foia de față; procesele verbale ș. a. voră urma în numerulă proximă. Fundațiune. Advocatulă din Reghină Dr. Absolonu Tulea, reposată la 16/28 luniă a. c. a lăsată o fundațiune de 10,000 11. spre scopuri bisericesc! și școlare. Fiă-I țerâna ușoră și memoria binecuvântată! 297 BIBLIOGRAFIA. Daco-Romanische Sprach- und Geschichtsforschung, von Sim. Mangiuca, Advocat und Mitglied der ronianischen Academie in Bu- curesci. Selbstverlag des Autors. I. Theil. Oravitza, Buchdruckerei Karl Wunder 1891. Desbinarea în biserica Româniloru din Ardealu și Ungaria, 1696—1701, de Alexandru Popii, profesorii la liceulu din Berladu, Bucurescl, tipo-litografia Wiegand, C. Savoiu & Cie. Strada Covaci 14. 1892. Bolintinean Demeter. Tanulmăny a roman irodalom korebol. Popescu Emilianu. Budapest az Athenăum r. târsulat kdnyv- nyomdăja. (Scrierea de promoțiune a autorului). VIII. Programă a institutului pedagogico-teologicu alu ar- chidiecesei ortodocse române din Transilvania în Sibiiu pe anulă 1891/2, publicată de loanu Uannia, directoru și profesoru. Cuprinsului I. însemnătatea religiunei creștine pentru cultura și moralitatea omenimei, de prof. loanu G h i b u. II. Sciri școlare și cronica institutului. Sibiiu, tipariulu tipografiei archidiecesane. A XXVIII-a programă a gimnasiului mare publică românu de religiunea ortodocsă răsăriteană din Brașovu, și a celor- lalte scble secundare și primare împreunate cu gimnasiulu, pe anulu scol. 1891/2, publicată de direcțiunea șcdlelor medii. Bra- șovu, tipografia A. Mureșanu, 1892. Cuprinsului I. Ortografia latină în raportulu ei cu șcdla, lucrare de prof. N. Pilția, II. Date școlare, de direcțiune. Boletin del Instituto Geografico Argentino, dirigido por su presidente senor Alejandro Sorondo, Tomo XII, Cuadernos XI y XII. Buenos Aires XDCCCXCII. PARTEA OFICIALĂ. Nr. 185/1892 RAPORTU GENERALU alu comitetului Asociațiunei transilvane pentru literatura română si cultura poporului românu despre activitatea sa în decursulu anului r8gi. Onorată adunare generală! Urmândă, ca în trecută, întocmai prescriselor^ §-lui 32 lit. g din statute și conclusului adunării generale din anulă 1882 dela Deju Nr. prot. 33, comitetulă își ia voia a presentă Onoratei Adunări generale următorulă raportă despre activitatea sa în timpulă dela 1 Ianuarie pănă la 31 Decemvrie 1891. I. Despre ședințe. Conformându-se prescriseloră §-luI 30 alinea 1 din sta- tute, comitetulă a ținută și în anulă de gestiune 1891 în totă luna câte-o ședință, și fiindu-că au obvenită cașuri de urgență, în unele luni elă s’a vedută necesitată a se întruni și în câte două ședințe, ținendă astfelă cu totulă 16 ședințe: 10 înainte de adunarea generală din Hațegă și 6 după acestă adunare. în ședințele sale comitetulă a fostă cu necurmată luare aminte la împlinirea datorințeloră, ce i-le împună prescrisele §-lui 32 din statute, căutândă, asemenea înaintașiloră sei, a susțină vada și a promova adevăratele interese ale Asocia- țiunei. Elă a luată la timpă disposițiunile pentru esecutarea concluseloră adunării generale din anulă 1891 și măsurile de lipsă pentru folosirea sumeloră votate în budgetă cu privire la administrațiune, la spriginirea de studenți și învățăcei de meserii, la edarea organului Asociațiunei, precumu și la susți- nerea școlei Asociațiunil, resolvindu în acelașă timpă și curen- țiile intrate. înainte de a întră în detaiurile hotărîriloră luate de comitetă, să ne fiă iertată a face la acestă locă amintire despre o perdere mare și regretabilă, ce a avută să îndure comite- tulă și Asociațiunea însăși. în decursulu acestui ană s’a mutată la cele eterne, pe neașteptate, fostulă profesoră erudită și asesoră consistorială, fericitulă Ioană Popescu, care în calitate de primu-secretară și de directorii școlară a adusă cele mal bune servițil Asociațiunei, ear în calitate de membru ală comitetului, a stată ună lungă șiră de ani în fruntea acestei reuniuni, con- tribuindă în măsură deosebită la ajungerea scopuriloră ei mărețe. Comitetulă nu a întârziată a lua măsurile de lipsă și a par- ticipa în modă demnă de vredniculă bărbații la perderea causată prin mortea lui. Onorata adunare va binevoi a luă actă despre acestă regretabilă casă de morte. 299 1. încâtă pentru stipendiile și ajutdrele conferite în anii premergători, acelea s’aă lăsată în folosirea respectivilor^ stipendiști și ajutorați, cari nu au terminată încă cursulă învă- țăturii, dar aă dovedită sporiă îndestulitoriă și purtare morală corăspundetdre. în decursulă anului 1891 aă venită în vacanță: 12 (dduespredece) stipendii seă ajutore de câte 25 fl. v. a. pe ană, date în favorulă învățăceiloră de meserii din partea societății „Transilvania" ; Stipendiulă de 60 fl. pe ană din fundațiunea „Marino- viciti." pentru studențl de gimnasiă; Stipendiulă de 20 fl. pe ană din fundațiunea „E. D. Ba- șota", pentru studențl de gimnasiă; Stipendiulă de 50 fl. pe ană din fundațiunea „Dobâca" pentru ună gimnasistă născută în fostulă comitată ală „Dobâcei"; Stipendiulă de 40 fl. pe ană din fundațiunea „Radu M. Riurenil," pentru gimnasiști. încâtă pentru stipendiile respective ajutdrele acestea, s’a escrisă la timpulă seu concursă, și ele aă fostă confe- rite tineriloră însemnați în conspectulă alăturată sub x/. la acestă raportă. a) La anulă 1888 comitetulă votase tinerului Eliseiu Mezel, pe atunci studentă de gimnasiă, stipendiulă de 60 fl. din fundațiunea „Marinoviciuj, mal alesă în vederea, că în urma morții tatălui numitului tineră îl rămăsese Asociațiunil o dona- țiune de 2000 fl. cu datorința, ca din interesele acestei donațiunl se fiă spriginită Eliseu Mezel pe timpulă câtă va fi la studiă. în anulă 1891 întrândă în cursulă clericală din Sibiiă, Eliseu Mezel a trebuită se renunțe la stipendiulă, ce’lă avuse, fundă acela menită numai pentru studențl de gimnasiă, a primită înse din partea comitetului, la cerere, pentru cel 3 ani consecutivi câtă se cere să stee la studiulă teologiei, ună ajutoră în suma anuală de 60 fl., care sumă se va acoperi din cruțările 300 budgetului aniloru respectivi. în vederea faptului, că, comi- tetulă a primită, cu încuviințarea adunărei generale, susnumita donațiune de 2000 fl. cu îndatorirea de a ajutora pe fiiulu donatorului, Onorata adunare generală va binevoi a încuviința disposițiunea făcută de comitetă, mai alesă după-ce ajutorulă votată se acopere cu prisosință din interesele după numita donațiune. b) Mulțămită Onoratei adunări generale din anulă 1891 a acționariloră institutului de credită și economii „Albina" în Sibiiă și d-lui Dr. A. Maniu, notară publică reg. în Oravița, comitetulu a fostă în posițiă a vota pentru anulă școlară 1891/2 stipendii de câte 50 fl. v. a. la 14 eleve de părinți mai lipsiți, care eleve aă fostă adăpostite în internatulă împreunată cu școla civilă de fete a Asociațiunei. c) Prin conclusulă seu din ședința II. Nr. prot. 24 pt. 3 lit. b. Onorată adunare generală din anulă 1891, ținută în Hațegă, a preliminată suma de 1000 fl. pentru crearea de stipendii pentru elevi și eleve, cari se se perfecționeze ca puteri didactice pentru școla propriă a Asociațiunii, dintre cari ună elevă săă o elevă pentru musica instrumentală. Hădimată pe acestă condusă, și mânecândă dela trebuințele vedite ale școlei Aso- ciațiunii, comitetulă a creată din suma preliminată 2 stipendii de câte 500 fl. Unulă din stipendiile aceste la fostă menită esclusivă pentru tineri cu studii academice, cari ară dori se’și câștige și cualificațiunea specială cerută de legea statului pentru școlele civile. Dela candidații ]a acestă stipendiu s’a cerută să dovedescă, că pe lângă limba română și maghiară cunoscă perfectă și limba germană, atâtă în vorbire câtă și în scriere, și s’a enunțată, ca acela va fi preferită, care va dovedi pre- gătirea recerută pentru des a pute face esamenulă specială de cualificațiune din grupulu limbiloră. Stipendiulă ală II-lea s’a destinată pentru tinere seă tineri, cari avendu deja pregătirea recerută pentru arta musicei instru- mentale, deprinderea trebuinciosă la piană (claviră) și talentă 301 musicală, ară don să se perfecționeze în cutare conservatorii!, pentru de a pute provedea eventualii musica instrumentală la o școlă de categoria școlei Asociațiunii. Escriindu-se concursă, primulă stipendiu nu a putută fi conferită, de ore ce nici unulă din concurențl nu a întrunită condițiunile din concursă. Pentru acestă stipendiu s’a escrisă concursă nou, și comitetulă nu va întârdia a lă decerne după-ce va fi expirată terminulă concursuală. — Stipendiulă ală doilea menită pentru ună elevă seă o elevă de conservatoră, Ia care aă reflectată individ!, cari aă întrunită condițiunile din concursă, s’a votată d-șorei Alesandrina Cunțanu din Sibiiă, avendă a i se libera cu începerea anului scol. 1892/3. 2. în ceea-ce privesce esecutarea concluseloră luate în adunarea generală din 1891, comitetulă își ia voia a raporta despre starea lucrului după-cum urmdză: a) însărcinare! primite de a luă disposițiunile de lipsă, pentru-ca delegații singurateceloră despărțeminte la adunările generale ale Asociațiunei să fiă de timpuriă anunțați comite- tului centrală, comitetulă Dvostră a satisfăcută, stăruindă ca direcțiunile despărțăminteloru se-’i arete înainte de adunare lista delegațiloră exmișl. în consemnarea alăturată sub ²/. se comunică despărțemintele, cari aă exmisă delegați și numele celoră exmișl, întru câtă ni s’aă făcută arătările de lipsă. b) însărcinarea primită de a institui o „carte de aură," în care se se inducă numele aceloră binefăcători, cari aă donată seă voră dona în viitoră preste 500 fl. Asociațiunei, comite- tulă nu o a potută realisa întocma. Cassarulă Asociațiunei, d-lă G. Candrea, căruia ’i s’a încredințată executarea conclu- sului respectivă ală adunărei generale, va desluci în raportulă seu starea lucrului. c) Prin conclusulă seu din ședința II Nr. prot. 20 lit. g. Onorata adunare generală din anulă 1891, făcendu provocare la ună condusă anterioră, a însărcinată comitetulă, ca să așeze 302 în sala festivă a școlei Asociațiunii portretele făcute în pictură de uleiă ale președinților^ decedați, precum și ale binefăcă- toriloru distinși ai Asociațiunii. Comisiunea exmisă din sinulă comitetului cu indatorirea, de a face propuneri relative la ; modulă esecutării conclusului onoratei adunări, n’a fost pusă în posițiă de a presenta raportulă așteptată și astfelii afacerea e încă pendentă. d) în urma însărcinării primite de a tipări conspectulu 1 membriloră Asociațiunii arangiațl după despărțeminte și a-’lă trimite spre rectificare direcțiuniloră din despărțeminte, comite- , tulă a încredințată întregă afacerea cassarulul Asociațiunii, d-lul G. Candrea, care portă evidența membriloră, și care în rapor- ' tulă seă specială va arăta starea lucrului și în afacerea acesta. 1 e) însărcinărel primite de a invita direcțiunile despărțe-dB minteloră să ne facă cunoscute, înainte de adunarea generală, tote cașurile de morte între membrii Asociațiunii, ca să sejM potă rectifica lista, ce e a se subșterne adunărei generale, «B comitetulă a satisfăcută, și lista rectificată se alătură la altă^WB locă din acestă raportă. ';|B f) în urma autorisărei primite, comitetulă a tipărită în câte JB 500 esemplare regulamentulă, programa și condițiunile de pri- JB mire ale școlei Asociațiunii, spre a le distribui în scopă de a ^B deștepta totă mal multă interesulă față cu acestă școlă. «H g) în urma mandatului primită, comitetulă s’a pusă de;^B timpuriă în coințelegere cu direcțiunea despărțământului, în^H care se ține actuala adunare generală, relativă la arangiareafH unei exposițiunl de industria de casă, de producte agricole, even- । tuală și de alte producțiunl, și a făcută totă posibilulă din parte’șl, 1 ca asemenea esposițiunl să se arangieze cu tote ocasiunile 1 adunăriloră generale ale Asociațiunii, și ca acelea să fiă cerce- I tate în numără câtă mal mare de omeni din poporă. 1 h) însărcinărel de a subșterne Onoratei adunări generale I raportulă cassarulul în obiectulu rațiociniulul, apoi raportele | despre scontrările efeptuite în decursulă anului, precum și I M3 rațiociniulă școlei de fete, comitetulă satisface alăturândă actele cerute la altă locă ală acestui raportă. i) în urma mandatului de a studia cestiunea: dacă nu ară fi timpulă, ca să se introducă ună altă sistemă de con- tabilitate, comitetulă a însărcinată pe cassarulă Asociațiuneî se-’i facă la timpă potrivită propuneri positive în acestă afacere, în raportulă seă specială, d-lă cassară ală Asociațiunii va desluși și acestă afacere, precum și afacerea cu deschiderea în rațiociniă și în budgetă a unei noue rubrici, spre a se face evidente restanțele atâtă la venite câtă și la eșiri, cu care, la mandatulă Onoratei adunări generale din anulă trecută, de asemenea a fostă însărcinată. k) Cu provocare la conclusulă Onoratei adunări generale din anulă trecută (ședința II. Nr. prot. 20 lit. f) și în nexă cu raportulă nostru pro 1890 ne luămă voia a notifica Onoratei adunări, că din causă că unii dintre censorii externi nici pănă la datulă de față nu aă subșternută raportulă despre censu- rarea efeptuită cu tote solicitările, ce li s’aă făcută, prin urmare din cause neaternătore de comitetă, acestui-a nici pănă la datulă acestui raportă nu ’i-a fostă posibilă să se pronunțe cu privire la premiarea diferiteloră lucrări, cari aă întrată în urma concursului literară dto 29 Decemvrie 1890 sub Nr. 292. Onorata adunare generală va binevoi a încu- viința, ca comitetulă se potă spesa cu și pentru lucrările ce ’i-s’aă presentată și ’i-se voră mai presenta spre censurare și premiare, și preste suma de 1000 fl., ce se preliminâză în acelă scopă pe anulă viitoră, și acăsta în vederea, că din același preliminară pro 1890 și 1891 nu s’a spesată nimică, resultândă astfelă o cruțare la budgetă de 2000 fl. și în ve- derea, că din acestă preliminară suntă a se acoperi, afară de premii, și spesele cu tipărirea documenteloră publicate sub auspiciile Asociațiunii transilvane de dlă I. cav. de Pușcariă, din cari a și eșită tomulă I. și s’a distribuită în înțelesulă hotărîrii comitetului. 304 3. Totă la acestu titlă se cuvine să Vă raportămă despre o cestiune de importanță pentru Asociațiunea transilvană. Domna Ana văd. Dr. Ioanu Moga a transpusă comite- tului, în conformitate cu disposițiunile ulteriore ale neuitatului seu soță, hârtii de preță în valdre de 1000 fl., cari să fiă admi- nistrate ca o fundațiune specială cu numirea „fundațiunea Dr. Ioană Moga și soția sa Ana născută Bologa“ și cu menirea de a servi pentru cultura femeei române din Ardelu. Din produsulă fundațiune! voră fi a se crea și distribui, conformă dorinței fundatoriloră, stipendii pentru fetițe de naționalitate română din Ardelă, fără distingere de confesiuni, cari frecuenteză vre-o școlă de fete cu caracteră națională românescă, respective confesională româuescă, în prima liniă școlă civilă de fete cu internată a Asociațiunei și școla elementară a „Reuniunel femei- loră române din Sibiiă “. Comitetulu a și luată în admini- strare fundațiunea arătată și a dispusă pregătirea actului fun- dațională recerutu. 4. în fine Vă încunosciințămă și despre faptulă, că fericitulă Ladislaă Vajda, fostă secretară ministerială în pen- siune, a lăsată în testamentulă seu Asociațiunei transilvane în favorulă fondului școlei ei de fete, suma de 200 fi., cu dorința, că și densulu să fiă socotită între membrii fundatori ai acestei reuniuni. D-nulă Alexandru Bohățelă, căpitană su- premă în pensiune, a binevoită a luâ asupră-și sarcina, de a transpune comitetului atâtă suma testată, câtă și o copiă a testamentului, îndată ce se va fi limpedită rămasulă. II. Despre școla Asociațiunei. 1. Școla civilă de fete cu internată susținută de Aso- ciațiune a formată și în decursulă anului espirată objectulă deosebitei interesări a comitetului. Acestă școlă a fostă cercetată în anulă scol. 1891/92 de 74 eleve, dintre cari 68 aă fostă ordinare și 6 estraordinare. 305 Trei eleve ordinare aă părăsitii școla în decursulă anului, și anume: una din cause sanitare, una fiind-că îngrigitorii ei s’aă strămutată cu locuința, ear a treia din cause familiare; totă din cause familiare a întreruptă studiulă și una din elevele estraordinare. Internatulă împreunată cu școla a adăpostită în anulă școlară 1891/92 53 eleve, dintre cari 48 au fre- cuentată șcdla nostră, eară 5 școla elementară a „Reuniune! femeiloră române din Sibiiă. “ Abdicândă fericitulă Ioană Popescu dela oficiulă de directoră ală școlei, acestă oficiă s’a încredințată, cu începerea anului scolariă espirată 1891/92, secretarului II ală Asociațiunil, dlui Dr. Ioană Crișianu. Sub conducerea și împreună lucrarea noului directoră aă provezută învățămentulă și în anulă scol. 1891/92 puterile didactice instituite mai nainte, cu singura schimbare, că fostulă învețătoriă d-lă Dr. Petru Șpan, a fostă înlocuită prin d-lă Ioană Popovici, care posede cualifica- țiunea specială prescrisă pentru puterile didactice dela școlele civile, pe basa cărora a și fostă numită învețătoriă otdi- nariu-definitivu cu începere dela semestrulu II. ală anului scolariă 1891/92. Mersulă învățământului a fostă în decursulă anului scol., despre care raportămă, deplină satisfăcătoră, ear starea preste totă precum și spiritulă școlei și ală internatului aă fostă deplină mulțumitore. Școla continuă a fi în progresă. Date mai detaiate cu privire la întocmirea și starea școlei și a internatului se cuprindă în programa, din care alăturămă ună esemplară sub ⁸/. Aici este loculă se Ve amintimă, că înaltulă ministeriu reg. de culte și instrucțiune publică prin resoluțiunea dto 27 Martie a. c. Nr. 47954/1891 a binevoită a investi școla nostră cu dreptulă de publicitate, ceea-ce Onorata adunare generală va binevoi a o lua la cunoscință. Starea economică a școlei de asemenea se îmbunătățesce ană de ană. 22 306 Rațiociniulă școlei și al internatului pro 1891/92 pre- ’ sentate de direcțiunea școlară, din care se vede, că în de- cursul anului numită venitele au atinsă suma de 15,152 fl. 92 cr., ear erogațiunile suma de 15,134 fl. 76 cr., resultândă ună saldă de 18 fl. 16 cr. plus restanțele în suma de 90 fl., a fostă censurată prin o comisiune din sinulă comitetului și a fostă găsită în ordine și aprobată, substernendu-se aici sub ⁴/. spre in- formare, în conformitate cu conclusulă Onoratei adunări generale din anulă trecută. Ca venite estraordinare ale școlei înregistrămă sumele de 500 fl. pentru trebuințele curente ale școlei și de 300 fl. pentru procurarea de mijloce de învățământă, ce ni s’au pusă la disposițiune cu cea mai mare prevenire din partea directo- rului institutului de credită și economii „Albina", a d-lui Partenie Cosma, din colecta, ce o a întreprinsă „pentru scopuri culturale." Mulțemită sumei din urmă, direcțiunea școlel nostre a fostă în stare să provadă școla cu mijloce de învețămentă astfelă, că în privința acesta ea este una dintre cele dintâiă din țeră. 3. în legătură cu rațiociniulă pro 1991/92 ne luămă voiă a Ve presentă în alăturare sub ⁵/- pentru informare, și budgetulă școlei stabilită pentru anulă școlastică 1892/93. III. Administrarea averii Asociațiunei. în a 1. Administrarea averii Asociațiunil s’a efeptuită și anulă de gestiune 1891 pe lângă observarea evidenței și controlei corespundetore. Tacsele de pe la membri aă încursă în anulă numită cu multă mal regulată ca mai nainte, mulțe- mită lăudabilului zelă, pe care ’l-aă desvoltată direcțiunile și | comitetele celoră mai multe despărțeminte. 1 2. în alăturare sub ⁶/. ne permitemă a presentă Onoratei 1 adunări generale rațiociniulă pe anulă solară 1891, pregătită 1 de cassarul Asociațiunil, d-lu G. Candrea, dimpreună cu ună ; 307 raportă specialii ală acestuia, referitorii! la rațiociniă și la resul- tatele obținute, precum și unii raportă despre scontrarea efeptuită. Din rațiociniă se vede, că în decursulă anului 1891 ve- nitele Asociațiunii au fostă fl. 16,831.75, erogațiunile au fostă fl. 16,402.37, resultândă ună saldu de fl. 429.38. Starea averii a fostă la 31 Decern. 1891 de fl. 160,627.07 cr. întrăgă averea administrată de comitetul Asociațiunei a fostă la același termină de fl. 185,053.91 *). Suma depositeloră a fostă la 31 De- cemvrie 1891 de fl. 5524.84. Se arată mal departe, că din venitele încassate sub diferite titluri s’aă acoperită nu numai trebuințele bugetare, ci s’aă achitată și spesele avute cu adaptări la casa Asociațiunei, cu diferite investițiuni și imposite nouă etc. Contulă nostru cu- rentă la institutulă de credită și economii „Albina“ în Sibiiă s’a încheiată cu 31 Decemvrie 1891 cu ună saldă de fl. 3438.17 în favorulu Asociațiunii. Date mai detaiate cu privire la rațiociniă se găsescă în raportulă specială de mai susă; mai amintimă numai, că comisiunea însărcinată cu revisuirea lui ’l-a aflată esactă și în conformitate cu registrele și documentele justificative. 3. La cele espuse cu privire la rațiociniă adăugemă, că afară de venitele ordinare în decursulă anului 1891 au intrată la cassa Associațiunei; a) suma de fl. 500 v. a., pentru trebuințele curente ale școlei din colecta întreprinsă de directorulă institutului „Albina," d-lă Partenie Cosma; b) suma de fl. 500 dela institutulă de credită și eco- nomii „Albina" pentru crearea ă 10 stipendii de câte fl. 50 pentru eleve adăpostite în internatulă Asociațiunii; *) La acestă avere trebue se se adaugă și valorea inventariulul școlei cu internată, representată în suma de 11,933 fl. 50 cr. v. a. 22* 308 c) suma de fl. 5323.64, intrată din colectele făcute de directorul institutului „Albina/ d-lii Partenie Cosma; d) suma de fl. 200 intrată dela d-lă Dr. A. Maniă, notariă publică reg. în Ora vița pentru crearea ă 4 stipendii de câte fl. 50, pentru eleve adăpostite în internatulu Asociațiunei; e) suma de fl. 1000, fundațiunea făcută de d-na Ana văd. Dr. I. Moga în urma disposițiuniloră lacute de neui- tatulă ei soță; f) suma de fl. 84.80 dela societatea studenților români din Anvers pentru a se folosi spre scopurile Asociațiunei. 4. în legătură cu rațiociniulă pro 1891, ne luămă voiă a Ve presentă proiectulu de bugetă alu Asociațiunei pro , 1892 sub ’/. 1 IV. Membrii Asociațiunei. a) Membri ai Asociațiunei au fostă în anulă 1891, ținendă j contă singură numai de aceia, cari au solvită taxele la timpă: ] 1. fundatori................................92 2. ordinari pe vieță......................179 3. ordinari cu taxe anuale .... 483 între membrii arătați nu se află și cei însemnați în lista alăturată sub ⁸/. ca insinuați dela adunarea generală dela Hațegă ¹ încoce pănă la finea anului 1891 și dela 1 Ianuarie 1892 pănă la presentă adunare generală. j Praxa obicinuită pănă acum a fostă, ca estradarea diplomei și prin urmare recepțiunea membriloră se se facă aternetore dela votulă, adecă dela aprobarea proximei adunări generale a Aso- ciațiunel. Una din urmările acestei practice a fostă, că membrii noi, insinuați ca atarl înainte de adunarea generală, în timpulă pănă la adunare, n’aă potută se-’șl exercite de lege drep- turile, ce li le daă statutele, deși își împliniseră datorințele prescrise, fiind-că nu se puteaă legitima, că suntă membrii. 309 O altă scădere ba anomaliă chiară, ce a resultatu din praxa aretată, e aceea, că multe din subcomitetele Asociațiunii, deși aă fostă compuse aprope exclusivă din membri nepro- veduți cu documentulă de legitimare, totuși aă trebuită să func- ționeze și așa în timpulă dela constituire și pănă la proxima adunare generală a Asociațiunii, pentru-ca să nu stagneze mer- sulă regulată ală acesteia. O altă scădere a numitei practice este, că e greă a se ține evidența recerută în ceea-ce privesce starea membriloră, trebuindu să se porte două consemnări, una pentru membrii provăduți cu documentulă de legitimare și alta pentru acei membrii, cari n’aă obținut încă aprobarea adu- nărei generale. Practica aretată se întemeeză pe prescrisele §-lui 23 lit. d), unde se dice: „Ea (adunanța generală) decide despre pri- mirea membriloră ei.“ Prescrisele aceste admită, ce e dreptă, o practică ca cea obicinuită, nu eschidu însă nici-decum posi- bilitatea de a se introduce altă practică. Fără a face silă textului, prescrisele de susă să potă lua și în sensulă, că adu- narea generală este în dreptă să aștepte, ca comitetulă, prin care se îngrijesce ea de tote agendele Asociațiunei (conf. §.28 din statute), ca și despre alte agende, să-i raporteze și despre recepțiunea efeptuită a membriloră, ca primirea însăși să o pote efeptui și comitetulă însuși. Interpretându-se în modulă acesta prescrisele §-lui 23, lit. d) și dându-se astfelă comitetului autorisarea a primi elă membrii, prin ceea-ce nu se jignesce de felă spiritul u statu- teloră, s’ară delătura tote neajunsurile resultate din practica obicinuită și s’ar pute introduce și ține o evidență exactă în starea membriloră. Comitetulă DVostră își va permite a Ve presentă la locul seă o propunere în sensul aretată. b) Dintre membrii Asociațiunei aă reposată în decursulă anului 1891 și pănă la acestă adunare generală, afară de casulă amintită la altă locă, cei induși în lista alăturată sub ⁹/. recti- ficată pe basa informațiuniloră primite dela direcțiunile despăr- țăminteloră. 310 V. fl Biblioteca Asociațiunii. Jfl Biblioteca Asociațiunii a constată la finea anului 1891,fl conformii raportului bibliotecarului, din 2639 opuri în 6130 fl tomuri, 4177 broșuri și 12 harțe, față cu 1989 opuri în 4958 fl tomuri și 4237 broșuri la finea anului 1890. Sporiulă acestafl considerabilii alu bibliotecii a provenitii mai alesă din însem-fl natele donațiuni făcute de fericitul» Simeonu Mangiuca, fostă'fl advocată și membru alu Academiei române, apoi din donațiuneafl d-nei Ana ved. Dr. I. Ilodoșu și a d-nei Ana ved. Dr. 7.,fl Moga, care din urmă a transpușii în posesiunea Asociațiunii fl nostre întregă bibliotecă a neuitatului ei soță, Dr. I. Moga, con- fl stătătore din opuri de mare valore din ramulu medicinei. fl Tote cărțile din aceste donațiuni, preste 1000 tomuri, suntă fl deja arangiate și jurnalisate. jfl Afară de donatorii amintiți au mai contribuitii la sporireafl bibliotecii Asociațiunii: Academia de sciințe din Budapesta, fl Academia ces. și reg. de sciință din Viena, Academia română fl din Bucuresci, Universitatea săsescă din Sibiiu, Verein furfl siebenburgische Landeskunde, Siebenburgischer Verein fur Na- " turwissenschaften și Biblioteca națională din Roma și Florența. Dintre scrierile periodice aă incursu gratuită: „Gazeta Transilvaniei¹¹, „Tribuna¹¹, „Telegrafulă română," „Luminătoriulă", „Gazeta Bucovinei", „Foia ilustrată", „Fa- milia¹¹, „Biserica și școla", „Foia diecesană", „Gazeta popo- rului", „Convorbiri literare", „Economia națională", „Romă- nische Revue" și „Școla română". Inventarulă bibliotecii s’a sporită, pe lângă cărțile aretate, cu 41 esemplare din „Transilvania" pro 1891. , VJ. I „Transilvania" organulu Asociațiunei. j „Transilvania", organulă Asociațiunei s’a edată și în anulă 1891 sub redacțiunea primă-secretarului Asociațiunii, a d-lui ; Ioană Popescu, în 850 exemplare, față cu 750 exemplare i jli din anulă 1890. Mărimea edițiunel față cu anii trecuțl se explică prin înmulțirea numărului membriloru Asociațiunil, cărora li-se trimite foia gratuită. în redacțiunea foei s’a întâmplat schimbarea, că abdi- cendă fericitulă Ioană Popescu dela purtarea postului de primu-secretară și redactoru ală organului Asociațiunil, acestă postă s’a încredințată, cu începere dela 1 Ianuarie a. c., în modă interimală, pănă la acestă adunare generală, în care și așa aă să se facă alegerile funcționariloră pentru ună noă periodă de 3 ani, d-lui Zacharia Boiu, asesoru consistorială și membru în comitetulă Asociațiunil, care a și binevoită a-’lă primi și a-’lă purta pănă astădi. VII. Despărțemintele Asociațiunil. Cu privire la despărțămintele Asociațiunei însemnămă cu plăcere, că aprope în tote s’aă desvoltată activitatea cea mai îmbucurătore întru promovarea scopuriloră Asociațiunil. Trebue să accentuămă, că, îndeosebi dela Introducerea nouel arondări puse la cale dela sferșitulă anului 1890, se simte o nouă viață în întregă organismulă Asociațiunei și interesarea pentru sco- purile Asociațiunei cresce ană de ană. Dintre cele 33 despărțăminte s’a organisată respective reorganisată ală: 1. Cohalmulul; 2. Săliștel; 3. Orăstiel; 4. Mediașului; 5. Branulul; 6. D. St. Mărtinulul; 7. M. Ludoșulul; 8. M. Oșorheiulul; 9. Beclănului; 10. Bradului; 11. Năsăudulul; 12. Agnitel; 13. Bistriței; 14. Sebeșului; 15. Elisabetopolei; 16. Făgărașului; 17. Brașovului; 18. Hațegului; 19. Dejului; 20. Reghinului; 21. Blajului; 22. Devei; 23. Turdei; 24. Șim- leulul; 25. Abrudului; 26. Sibiiulul și 27. Treiscauneloru. în despărțămintele acestea se constată ună mersă regulată și normală ală afaceriloră. Despărțămentulă Mociulul e tocmai pe cale a se organisa. Despărțămintele Alba-Iuliei, Clujului și Gherlei nu aă dată nici ună semnă de viață. j Neputendu-se reactiva, despărțementulă Sighișorei s’a alăturata la ală Elisabetopolei. în ce privesce în fine des- părțămentulă Ciachi-Gârbăului, comitetulă se va vedea nece- sitată a-lă desființa și comunele respective a le încorpora la despărțemintele învecinate, de ore-ce, după cum ’i-se scrie, nu se pote nici într’unu chipă constitui, și acesta din lipsă de membrii. VIII. Propuneri. Supunându raportulă acesta aprețiârii Onoratei adunări generale în legătură cu adusele: 1. Consemnarea stipendiștiloru și ajutorațiloră Asociațiunii; 2. Consemnarea delegațiloră trimiși de cătră singuratecele despărțeminte; 3. Programa a Vi-a a școlei civile de fete a Asociațiunii; 4. Rațiociniulă școlei civile de fete cu internată a Aso- ciațiunii pro 1891/2. 5. Budgetulă școlei pentru anulă școlară 1892/3. 6. Rațiociniulă Asociațiunii pro 1891 împreună cu ra- portulă specială ală cassaruluî; 7. Proiectulă de budgetă ală Asociaț. pentru anulă 1893. 8. Consemnarea membriloră nouinsinuați. 9. Consemnarea celoră reposați dintre membrii Aso- ciațiunii : Onorata adunare generală se binevoescă: a) a da comitetului absolutorulă pentru activitatea din 1891; b) a declara de membrii pe cei consemnați în lista presentată; c) câtă pentru viitoră a delega și autorisa pe comitetă de a primi și declara de membri ai Asociațiunii pe cei nou insinuați, și a-’i provedea cu documentulă de legitimare, avendă a notifica onoratei adunări despre cele efeptuite; 313 d) a face amintirea obicinuită pentru membrii reposațl; e) a lua la cunoscință raportulă comitetului; f) a aproba budgetulă Asociațiunii propusă pro 1893 și g) a alege pe președintele, pe vice-președintele, pe membrii comitetului și pe ceilalți funcționari ai Asociațiunii pe ună noă periodă de 3 ani, 1893—1895 inclusive. Din ședința comitetului Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului -românu, ținută în Sibiiu la 17 Iulie n. i8