Apare la 15 a fiă-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNA ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Nrulti 4. sibiiu, 15 aprilie 1892. Anulă XXIII. IOANU POPESCU. (Schiță biografică). Suntă numai vre-o câteva dile, de când Sibienii petre- curămă la gropă pre unulă din cei mai binecunoscuți locuitori, pre unuliî din vechia pleiadă a fruntașiloră români din una din cele dintâiă cetăți a Transilvaniei. Da! loanu Popescu a fostă unuliî dintre fruntașii popo- rului română din acestă patrie în pătrarulă ală treilea și celă de față ală veacului nostru. în șirulă celorlalți bărbați de frunte elă și-a împlinită cu zelă, consciențiositate și per- se veranță lăudabilă rolulă său de conlucrătoriă la luminarea și regenerarea poporului română. Punctulă de gravitațiune ală lucrărei sale pline de resultate este activitatea inaugurată în anulă scol. 1857/8 și sfârșită în anulă Domnului 1892 din „Seminariulu nostru Andreian". Ca ună apostolă credinciosă alu bisericei și scolei române, elă a fostă una din sentinelele acestui institută de educațiunea fiiloră poporului română. în cele mal grele timpuri, când aprdpe totulă era a să face din noă, în timpulă energicei și înțelepte! pășiri a marelui archiereu Andreiii baronii- de Șaguna, în folosulă poporului română în genere și a celui ortodocs în specială, elă împreună cu colegii sei, cari și astădi staă în fruntea afaceriloră nostre bise- ricesci, școlare și culturale, aă fostu stâlpi viguroși și neclintiți. învățăturile, ce $i de di le da eleviloră sei, cari astădi împrăsciați în tote colțurile țărei le transplântă poporului nostru, săntă purcese din inimă; căci cine mai cu mare de- 7 Votamentă ’și va fi împlinita chemarea profesorală, de cățâ , acestu bărbații pururea seriosă și prea arareori veselă! Cuvintele dlise la adresa învățătoriului în următorelt: „Ca se potă nescine lucra cu sporii într’o sferă, într’ună cercă ală vieții omenesci, ca se potă fi deplină folositoră societății în postulă, în care l’a așezată provedința: înainte de tote trebue să-și cunoscă chemarea sa din tote părțile, și se nu trecă cu vederea nimică bună seu reu, ce taiă în sfera aceleia¹¹ (Organă pedagogică pentru educațiune și instrucțiune, anulă 1863, pag. 128) ■— se potrivescă de minune chiar la densulă însuși, la acestă valorosă bărbată de scolă. Nu credemă că se va afla unulă din cei mulți, cari au avută fericirea se’lă asculte de pe catedră, care și numai se încerce a desmințî aserțiunea nostră. Despre elă să pote dice, că a fostă unulă din cei mal iubiți și stimați bărbați ai noștri. Celă puțină acesta este sentimentulă, ce l’amă câștigată eă și ca elevă ală săă și apoi și din convenirile ulteriore. După a nostră pricepere de omeni, elă a fostă unulă din acei omeni, cărora le-e frică se nu-li să împute ceva rentate; și nu odată ni s’a dată ocasiune se’lă vedemu tor- turată în internulă seă pentru unele ori altele faime, basate ori nebasate. Și tocmai acestă împregiurare ’lu facea să gre- șescă ici colea în vieța practică, și acesta apoi pentru cei-ce nu’lă cunosceaă deplină putea părea ca unu felă de maliție. Mărturisimă pe a nostră convingere individuală și totă ți odată modestă, că nu amă putută afla într’ensulă vre-o rt reutate intenționată, deși o petrecere de preste dece ani la 3 olaltă, parte conviețuire ca elevă și apoi ca învățătorii la scola i de fete, parte conviețuire spirituală prin corespondență de J natură pur culturală, de pe timpulă studiului, ce l’amă făcută la universitățile din Viena și lena, va fi putută doră da ansă 4 și Ia neplăceri mai mari, ori mai mici. ț Acăsta e convingerea mea propriă și nu are pretensiunea H de a representa pre altă cineva; dar datori ne simțimă tocmai 1 acum a o accentua acesta. I 99 r Altcumă posteritatea va fi doră în stare să ne lămtb L răscă mai just și în punctulă acesta. [ Când amă accentua tu valdrea lui ca bărbații de scdlă, amu avuții în privire atâtă graiulă viu de pe catedră, câtă ; și cuventulă, s6u mai bine gândulă scrisă. [ Noi scimă cu toții, că elă a scrisă mai multe opuri, | forte bine aprețiate, departe de țera nostră, și chiar și de [ străini. între aceste fără îndoială loculă primă ’l ocupă „Psicho- țlogia empirică" despre care a eșită o dare de semă în „Con- !vorbiri literare" anulă 1881 pag. 241, „Deutsche Blâtter făr terziehenden Unterricht", anulă 1883, „Românische Revue", lanulă 1887, „Transilvania" anulă 1888, „Zeitschrift fur exacte rPhilosophie", anulă 1888 și „Observatoriulă". f Tote aceste dări de seamă, respective critici să întru- inescă a apreția favorabilă- numitulă opă, mai cu seamă din [punctă de vedere ală școlei. Aici află dluJMaiorescu valdrea [opului. Și aici ținemă și noi cei mai mici, că este de a să [căuta. Dlă Maiorescu nu întră în critica opului, fiindă ideile [acelea ale „Scolel Herbartiane“. Nu totă așa d. e. Dlă Velovană, care crede, că e consultă și justă a detrage din valdrea opului, când ataci sistemulă unei scole, pe care acela se baseză. Mai remâne însă o întrebare deocamdată nedecisă, îdecă acestă părere se pdte susține. t Remâne însă să accentuămă din nou valdrea necontes- | tabilă a acestui opă din punctă de vedere ală scolel, și ceremă I să ni să arete altulă mai bună, pe care convingendu-ne, din [motive și nu din afirmări, declarămă a-lă recundsce de atare. [ Pănă atunci nu putemă ceda, precumă de altă parte nu voimă ; să fim inculpați nici de a fi proclamatu infabilitatea acelui opă, căci scimă, că omeni suntemă și născuți suntemă ca să de- [venimă din ce în ce mai perfecți. । Purcedendă mai departe, avemă să ne oprimă la opurile lui pur pedagogice și la cărțile de scdlă. Primulă opă peda- gogică ală său este „Organă pedagogică" apărută în 1863, după care a urmată „Compendiu depeSăgogie", apoi tractate —— _ 7* 100 în „Educătoriulă¹¹ anulii 1883 și. 1884, în programulu senii-- nariului Andreiană, în Transilvania, și acumă să află unii sub presă „Pedagogia generală Nu e timpulă acum și nu ne permite nici spațiulă să ne ■ estindemă asupra caracterisărei acestora scrieri, ci ne vouth mărgini a signalisa vederile sale referitore la următărele puncte: a) Scopulă educațiunei; b) Mijldcele aceleia după timpulu scrierii și din opurile edate în acele timpuri. Scopulu educațiunei îlă aflămu espusîî în organulu pe?- dagogică pag. 12 în cuvintele: „Ținta adevăratei educați uni nu pote fi alta decâtă destinațiunea omului¹¹; și ărăși: „Ce altceva pote merita mai multă de a se pune și educațiunei de țintă, decâtîi moralitatea și religiositatea, și acele încă pe temeiulîi credinței în Christosă, care de o parte singurii e unii idealii concretă de moralitate și de altă parte singură a disu: Lăsați pruncii să vină la mine“ ! Ear cu privire la mijlocele educațiunei să esprimă totă acolo pag. 17 : „în câtă pentru mijlocele, prin care să în- fluințeză asupra desvoltării elevului și cari prin urmare se potă numi mijldcele educațiunei, acelea suntă: a) personalitatea educatorului, b) instrucțiunea, c) dedarea. Aceste ară fi fi părerile sale referitore la scopulu si mijlocele educațiunei în sistemulu educațiunei. Fără a întră în vederile sale referitore la aceste mijloce, constatămă, că totă astfelă se esprimă și în Compediulu seu de pedagogie celă puțină în sensă decă nu și în formă. Față cu aceste remâne să punemă alăturea și vederile sale mai nouă. Acele le găsimă în tractatele sale ulteriore și mai cu seamă în opulă seă nou, din care s’a tipărită partea cea mai mare. Aci se esprimă scopulă pe pag. 32 în ur- mătorele: „De act deduc emil, că cldcă o parte a problemei educațiunei consistă întru a promova desvoltarea firdscă a elevului, apoi ceealaltă parte, aceea, carea are se completeze pe cea dintâiu, este: a da elevului sub decursulu desvoltărei 101 lui direcțiune nestrămutată spre moralitate, făcându’ lu ast- I felă se devină ună omit cu tendințe ideale, ună omă cu 1 pricepere si însuflețire pentru totă, ce se numesce frumosă, nobilă și sfântă, cu alte cuvinte: ună omă virtuosă, ună caracteră morală în totă puterea cuvântului¹' Cu privire la mijlocele educațiunei să esprimă totă acolo pag. 55 în următorele: „Considerate ca acte singuratice, mijlocele educațiunei suntă multe, suntă nenumerate. Dar după menirea lorii specifică, ele se potu reduce la trei categorii, compuse sub numele de: Dietetică pedagogică, învețămentulă pedagogică și disciplina pedagogică! “ Aceste suntă vederile lui din distanța de aprope 30 de ani. Fără a întră în aprețiarea acestora, seu acelora, a ase- menărei ori neasemenării, a perfecționărei ori neperfecționărei, vederiloră sale, constatămă, că după timpulă, când suntă scrise, ele staă la nivelul sciinței respectivului JămpîL Nefiindă loculă aci a întră acumă și în alte detaiuri și amenunte, constatămă, că elă a scrisă și mai multe cărți școlare, precum: Ântâia și a doua carte de lectură; Computulă în scolele poporale anulă 1864, a redactată doi ani foia Aso- ciațiunneî transilvane, pentru literatura și cultura poporului română, fiindă secretară primă și a condusă ca directoră, fără profesură, scola de fete a Asociațiunei în trei ani consecutivi 1888—1891/92: apoi a servită bisericei ca protopresbiteră, asesoră consistorială onorară archidiecesan și mitropolitană, de- putată sinodală și congresualu, membru în direcțiunea „Albinei" și a fostă membru ordinariu ală „Reuniunei pentru pedagogia scientifică din Germania¹¹ J). Obosela i s’a atrasă prin ocupațiuni prea multe și prea distrase, i-a accelerată mortea, agrăvândă morbulă, de care deja de multă suferia, fără a i se fi dată credementă din partea multora. Ocupațiunea în scolă este una din cele mai mistuitore, și toc- mai de aceea ar și trebui se fie mal multă și după echitate aprețiată. *) Asupra acestei Reuniuni vedl de subscrisulă „Telegrafulă Română" anulă 1887 Augustă. 102 Studiile și le-a facutîi la universitatea din Lipsia 1859—61, în seminariulă ped.-teolog. din Sibiiă 1855/6 și 1856/7, în scdleh- ¹ medie din Odorheiă, Brașovă, Sibiiă, Blajă, deci în multe feluri । de scdle. Pretutindeni și totdeuna a fostă unulă din cei mal j sîrguitori și serioși elevi. Se vede, că perderea prea timpuriă 1 a tatălui său, fiind elă atunci numai de șepte ani, precumă h și crescerea blândă religiosă și ore-cum cu seriositate și o esplicabilă posomorîre din familiă a contribuită la formarea naturelului săă caracteristică. Acesta probabilă va fi avută partea sa și la prea timpuria morte în verstă numai de 60 ani, fiind născută la anulă 1832^ în Cața, unde părintele său era preotă și totodată protopresbiteră ală Cohalmului, și mortă în 3/15 Martie 1892. înainte de mortea lui numai cu trei săptămâni, prove- dința a binevoită a lua la cele cerești și pre iubita lui mamă, la care ținea forte multă, dar din considerațiuni ușore de înțelesă nu i s’a spusă, ci-i se va spune acolo susă, de unde vine totă binele. înzestrată și cu o familie onorabilă, elă a contribuită și prin acăsta la onorea și mărirea neamului nostru. Nu putemă să terminămă, decâtă accentuândă, că suntemă prea aprope de timpulă, în care a vețuită cu noi, și stămă în împregiurări prea abnormale, ca să putemă aduce o ju- decată nepreocupată și cu deplină calmitate. Popescu trebue pricepută din spiritulă timpului, în care a trăitu, hieratic și simțită, pentru a nu greși în resultatulă, la care vei ajunge prin o judecată seridsă. Dreptă aceea credemă nimerită, a încheia acestă mică și nepretențidsă schiță cu cuvintele lui proprii și caracteristice pentru inaugurarea lucrărei sale: „Poporală română", (Jicea elă în una din scrierile sale, „carele a trecută, ca nici unulă pote prin o scolă de suferințe grele, suferințe, ce aă ținută sute de ani, desceptatu de vocea timpului și întărită tocmai prin suferințele sale, se ivesce as- stă(ji înaintea lumei cu energia și drepta pretensiune, de a 103 eși de sub tutoratulu altora, popore, de a trăi ca poporă liberă si ca atare de a lua parte activă la afacerile, ce privescit patria si viitorulu lui, cu alte cuvinte de a întră și dă în numerulu poporeloru, ce siintu chemate de a fi factorulu vieții publice". Sibiitt, Martie 1892. Dᵣ. Pₑₜᵣᵤ Sₚₐₙ* COLCHI, METEREAQUE TURBA. (Urmare). Mezevarelu, munte în județulu Mehedinți, aprope de hotarfl. Mez e din mad, maz, e este o literă eufonică, pen- tru-că Mezvareltt se respunde mai greu; var purcede din bar, ce însemnă delu, munte (p. e. Barbu munte în jud. Prahova), Bora munte în jud. Grorju, Boraciă munte în jud. Muscelu; din bar e la Nemți: Ber-g, delu; el din Mezevarel, seu e vechiu și atunci însdmnă: locu (identicii cu maghiarulu: hely, h-^Z-y, unde e este aspirații, eară 1, e, îmmoiatu) șeii el e sufixu mai târdiu românescu, și e sufix de diminutivu. Dar rădecina met se află încă în numirile: Met-eft satti în jud. Argeșu, Met-eu, localitate în plaiulu Jiulu de susîi, — verisimilfi pe atari nălțimi. Astfelu Metereii lui Ovidie, ori Meterii au locuiții în prejurulu lui Meterezu și Meterie, — pe locuri delose, muntose, la nălțimi. Din o sută de nume de popore, în 90 de cașuri numele poporeloru arată însușirea terenului, pe care trăiescu, locuiescu. Berhomete plaiti în județulu Dorohoiu, la nordulă Ro- mâniei, deci în Carpați, în ramurile Carpațiloru. Berh e iden- ticii cu: Berg nemțescii; mete aci în alu doilea locu în nume, are formă de adiectivu, adecă însemnă: naltei, mare, pănă-ce în celelalte numiri a însemnată: delii, munte, colnică. Numirile aceste nu-su formate de coloniștii romani aduși în Dacia, nici de alte popore, venite mai târdiu, pentru-că din limbile lorii nu se potu esplica; — numirile aceste simții mai vechi decâtu colonisarea ndstră, și suntu formate de po- 104 porele, cari att emigrată din ținutulă muntosă alu Asiei cen- trale, — de unde aă plecată Arii și Celțil. Numirile aceste aă esistată în Dacia și înainte de Daci și sub Daci, și Coloniștii romani le-aă învățată dela poporele vechi ale Daciei și astfeliă le-aă susținută pănă adl, — și ele documenteză, că Romanii, încependă dela colonisare, s’aă sus- ținută neîncetată în locurile deldse, că el nu s’aă mișcată din locă și că numirile demustră continuitatea necondiționată a locuinței loră pe terenele ocupate, la nălțiml. Concedă, că la șesuri, ici colea vomă află numiri de lo- calități, cari nu purcedă nici din limbile vechi ale poporeloră anteriore colonisăril, nici din limba românăscă, dar aceste sântă într’ună numeră forte mică, încâtă ele nu facă nici 3—A percente, precumă așă pute demustră după Dicționariulă lui D. Frumjescu. Atâta ar fi destulă pentru demustrarea numelui Mete-reil, dar mal sântă de lipsă și alte constatări filologice pentru nu- mele purcese din rădăcina mad, — deore-ce și acele sântă asemene de antice și dovedescă continuitatea locuinței nostre, și sântă de lipsă și pentru de a arătă basa studiului filologică. Deci se ■vedemic nume locale din România, purcese din rădecina mad. Mad, Mădășor munte în jud. Muscelă, din mad delă, munte și șoră sufixă de diminutivă romanescă; a din mijlocă e eufonică. Madeid sată în jud. Suceava, plaiulă Munte. MaderjăcI, și MaderjestI, — Mad er; mad-delă-naltă, er locă, yac, din iaco, ună sufixă cu nume locale, purcede din limba cymbrica. (Wilh. Obermuller în Deutsch-Keltisches Worter- buch I. pag. 91 descrie pe largă sufixulă iaco, — ce la Ro- mani a fostă sufixulă: iacum pentru mai multe orașe). Med. Medeleni mal multe sate în jud. Argeșă, Iași și Tecuciu; decă e munte, med munte și el naltă; decă e numai nălțime moderata, med = delă, colnică, el locă; eară eni (din an = omă) locuitori. Medin movilă în jud. Ialomița; med, dălă, in diminutivă: mică, seă in = locă. Medoja pichetă 105 de graniță în jud. Mehedinți spre Timișiana, de buna samă la nălțime. Mod. Mode, munte în jud. Buzeu, Modetulă ungureni, munte în jud. Buzeu, la hotarii, deci în CarpațI; Modoia, sată și delii în jud. Vâlce. Modrogin munte în jud. Muscelă din: mad — ar — din, unde mad însemnă dălă, munte, ar însemnă naltă, eară din însemnă: satu, oraș, întăritura, acestă gin — din e in sufixele vechi dun-um, pe Singi-dun-um, unde um e adausîî latină. ModrescI (mad — raesty) Modru- zesci (madar-zaesty); Modruz păreu în jud. Botoșană, (mad — av ais, unoe ais însemnă apă, păreu) etc. Cu mid și mud, rădăcină derivată, nu se află nume locale. Se trecemu la formele, în cari d din mad s’a schimbată în t, = mat. Mat. MatacescI, Mațac, Mataloga, Matara, ce e identică cu forma Metera, ce amă reconstituit’o mal susă pentru a derivă: Metereii, Mațara, Matraca (=mad-ar-ac) etc. Met. Forma amă esplicat’o la Meterei. Mit. Mitarce munte în jud. Dâmbovița; din mit = munte; ar = naltă și ce prejură, identică cu ke în Thrake (Tracia); thra din tar = dar, deir, codru, pădure; ce e identică cu ce din Vrance; vran = bar-an, dălă mică. Mitez munte în jud. Mehedință din: Mad-as = az, prejură de dălă; locă de munte as == ad-at. Mot. Moțoc dălă în jud. Putna; dăcă oc e vechiă, purcede din ac = locă, dăcă e românescă, are înțelesă de îmmărire. Motrișor, munte în jud. Mehedință, — e identică cu Madrașor; din forma: Mat-ra-șor; Motru 1) dâlă în jud. Mehedință, 2) munte acolo; 3) munte în județulă Vâlce. Piciorulă Me- trului, munte în jud. Vâlce, deci Motru din: Mad-ar= Mat-ar, unde mad, mat însămnă munte, dălă, și ar naltă; la alte năl- țimi mal mici mad-mat însămnă delă seă naltă, și ar = ra, locă, terenă. Pela Motru a fostă sub Romanii vechi orașulă Amutrium în Dacia. A din începută e adausă latină și pote că e identicu cu preposițiunea ad, adecă: la Motra, la Mutra, 106 ium e adausă latina din forma gallică săă celtică, și ma® vechia: ion, ce e p. e. în Il-ion etc. Romanii cele mai miil"J numiri de localități vechi le au susținută, dar le-au latinisată.’fl Motra, Mutra aă fostă mal vechi decâtă colonisarea ndstră.-> Motru e atâta câtă: Matra în Ungaria de susă. ■ Motru e ună rîu, isvoresce din delulă Bou aprope dtj hotar, în jud. Gorjă; deci nu isvoresce din munții cu numele' 1 Motru și e în altă județă. De regulă riurile aă nume dela. 1 muntele, din care isvorescă; aci dară numele riurelulul Motru .1 nu-lă putemă deduce din numele muntelui, ci din: mo = mică 1 ter, apă, păreu, rîu; acestă ter se reaflă în: Streiu și în fl Is-ter (Dunărea în anticitate); eară ter din deor apă, rty. ■ Din mad = mat — mot, avemă: moț, ce stă mai desupra, mal 1 înnaltă, analogia, cum delulă stă mal desupra. j Mut. Mută munte în județulă Gorjă, nu celă-ce nu pdte jjj vorbi săă tace, ci mad — mut, ddlă, munte. ' 1 Acuma să vedemu nume de localități vechi și de adl, "J din alte părți; parte pentru de a constata vechitatea numi-, । riloră din România, ce le-amă înșirată mai susă, parte pentru controlarea studiului arătată. Numirile cele vechi și de adl asemene suntă numiri de munți și preste totă numiri de sate . și orașe, așezate pe nălțimi de locuri, și ele se află așa în | munții Asiei începândă dela India încoce, precum în munții- 1 Carpațiloră, Alpiloră și Pireneiloră și impregiurulă acestora. II Mad. Madytos orașă vechiă în Chersonesulă tracică; din U mad-ad, unde ad a trecută în yt, ce însemnă locă. Madaria orașă I în India engleză. Madras o țeară muntosă, Madura ună districtă muntosă în India englesă; în Madras suntă munți de 2400 metri, iără Madura are felurite mine. Madaloni orașă cu vineriă în Italia; Madera și Madeira o insulă cu stânci de 1860 metri, se țîne de Portugalia; Madirană sată în Francia are vii re- * numite; Madre Sierra, sistemă de munți în Mexico, — nume ' dusă din Spania. Madeley, orașă în Anglia, are ocne de cărbuni 4 și de feră. Dar’ și pe acolo unde mai târ^iă s’aă așezată 1 Nemții, și anume cei de cătră ame(Ji, încă se află asemeni f 107 numiri. Mădeler Gabel, (furca Mad. — al) de 2650 metri din mad = munte și el = al naltă, — er e adausă nemțescă; asemene: Maderstein, o stencă de bazaltii lângă Maden; Ma- denburg, ddlă cu ruină de cetate etc. Med. Maedi — după Strabone, poporă în muntele Haemă (Balcană) s6ă în pregiură. Medulli poporă vechiă în AlpI, după Strabone și Ptolomeiă; Medullia orașă vechiă întră Tiber și Anio. Med = dâlă, ul = al — naltă; i = dmenil; — Medoacus rîulu Brento din Veneția; med d£lă, acuș din aqua, apă. Media țeră vechie din Asia, preste totă e muntdsă. Medma, orașă în Brutium la rîulă Mesina (mes = met = med); însdmnă locă, terenă, identică cu ma din Ro-»z vania pe junele însurățeii! cu: Niess biall! frumosul ii nostru ! j er’ fata de măritată cu: Niess bialla! frumosa nostră! totă ■ astfelii și în Engiadina. Tocmai ca și la Daco-Romani și ca și pe insula Corsica i esistă și la Raeto-Romani obiceiulii bdcetelorii ,,voceri“ la j morți, unde tata, mama, sorori și frați, mirele și mirdsa etc., se introduci! vorbindii și văetându-se, lăudândii vieța și faptele : mortului și plângendu-se pentru părăsirea acestei vieți lumesci. ’ Mortulii le respunde totil prin ei, îi mângâie pre toți, că ? densulu se află întru fericirea cerescă și n’ar mai voi se vină i. înderet, er’ ai sei se-i dorescă cestă fericire și se nu se prea t întristeze. Compunerea estorii felii de bocete au devenitii și • aicea unu felii de meserie, și tocmai ca și la noi și în Corsica i suntu cu preferință muierile, cari se deprindă cu astfelii de i 8 j __¹¹⁴ i compuneri. Apoi mai esistă obiceiulă, moștenită dela Romani și usitată și la alte popăre încă pănă în dilele ndstre, în En- giadina inferidră a năimi muieri bocitore la morți, și încă pănă >. și astăzi vină la înmormântări neamurile mai ddprope ale mor- j tului, și încungiurându sicriulă și-iau „remasă bunii “ dela repn- sați; dupăce vină preoții din pregiui ă și apropiându-se de sicriu, adresâză unulă după altulă cuvântări scurte cătră cei întristați și cătră adunarea întrâgă. Ună poporă liberă, necoruptă, eroică, cugetătoră și so- cială cu o natură fisică și spirituală sobră și oțelită trebuia neapărată să aibă aplicare spre poesie și spre literatură; însă pănă cătră finea evului mediu, pănă unde prepondera aprope esclusivă limba cultă latină, limba raeto-romană n’a eșită peste pragulă vieței familiare, și abia cu începutulă seclului ală 16-lea ’i succese a apără pe terenulă literară, avândă și Raeto-Ro- manii, întocma precumă mai în urmă Daco-Romanii, a se lupta ună timpă destulă de îndelungată cu formarea și staverirea ortografiei și a sintacsei loră. Operele loră eraă la începută, precumă ușoră se înțelege, cântări și poesii populare și res- boinice, apoi opuri bisericesci: biblia, liturgiere, psalmi etc., întraltele esistă o traducere a testamentului nou de Giachim Biffrun din anulă 1560 sub titlulă; „L’g nouf sainc Testa- maint da nos Signer Jesu Christi. Prais our delg Latin ed our d’oters languax e huossa da noef mis in Arumaunsth tres Jacham Bifrun“. Squitscho ilg an. 1560“. Bifrun numesce aicea limba romaunscha „Arumaunsta¹¹, ear proposițiunea acesta a lui „A“ ne intereseză într’ună modă cardinală, căci sciută este, ca frații noștri Macedo-Români se numescă încă și în (Jiua de astăzi pre sine: brumăm sâă ,,^rmânu“. Se bine- voâscă filologii noștri români, a medita asupra acestei împre- giurări destulă de interesante după modesta mea părere, pentru noi Românii; ear’ noi, fără de a ne mai cufunda pe tere- nulă atâtă de frumosu ală literaturei raeto-romane, ne vomă măr- gini, a produce unele tecste din acestă limbă în comparație cu cea latină, daco-romană, italiană, spaniolă, francesă etc. 115 Symbolum apostolîcum. textul latin 1. Credo in Deum, patrem om- nipotentem, creatorem coeli et terrae. 2. Et in Jesum Christum, fi- lium ejus unigenitum, Do- minum nostrum. 3. Qui conceptus est de Spiritu Sancto; natus ex Maria vir- gine. 4. Passus est sub Pontio Pilato, crucifixus, mortuus et sepul- tus; descendit ad inferna. 5. Tertio die resurrexit a mor- tuis. 6. Ascendit ad coela, sedet ad dextram Dei patris omnipo- tentis. 7. înde venturus est judicatum vivos et mortuos. 8. Credo in Spiritum sanctum. 9. Credo sanctam ecclesiam ca- tholicam Sanctorum commu- nionem. 10. Remissionem peccatorum. 11. Carnis resurrectionem. 12. Et vitam aeternam. Amen. textul raeto-roman I. Eau crai in Dieu bap omni- potaint, creatur del cel et della terra. 2, Ed in lesum Christum, seis unigenit fige, nos Segner. 3. II qual ais concepi dai Spiert Sanct, nat dalia vergine Maria. 4. II qual ha indiîra suot Ponzio Pilato, ais crucificha mort e sepuli; ais it ad infiern. 5. Nel terz di darcheu resfista su dai morts. 6. II â cel, ingio el seza alia dretta da Dieu, bap omni- potaint. 7. D’inuonder el vain a gnir a jădichar ils vivs et ils morts. 8. Eau crai în il Spiert Sanct. 9. Una sancta communa basel- gia, la communion dels sancts. 10. Remissiun dels puchats. 11. Resftstanza della charn. 12. E la vita eterna. Amen. Atragemă la acestă loch atențiunea lectorelui asupra cu- vântului raeto-rom. Baselgia, în limba daco-roniană Baserica. Acesta e unulă dintre puținele cuvinte, care suntă caracte- ristice limbei raeto-rom. și daco-romane; căci pană cândă limbele celelalte romanice întrebuințeză după grecesculă ekklesia lat. ecclesia, fr. eglise, it. chiesa, spân, iglesia după scopulă ba sericeloră, de a ținea adunări, Raeto- și Daco-Romanii, se vede că s’au ținută mal multă de forma edificiului, care asemenaă prin stilulu înaltă și maestatică residințeloru regale seu așa numiteloră basilicate. Fiă-mi permisă a me opri aci ună momentă, și abăten- du-me dela obiectă, a pune întrebarea: ore avut’aă dl Hunfalvy 8* 116 latina Vox Christi Venite ad me om- nes, qui laboratis, et onerati estis, et ego reficiam vos, dicitDo- minus. Panis, quem ego dabo, caro mea est, pro mundi vita. (Hundsdorfer), făimosulă învețată maghiar, cunoscința, că rij numai Daco- și Macedo-Romanii, dar chiar și Raeto-Romanîl din munții indepărtați ai Alpiloru raetici întrebuințdză cuventulă] baserica sau baselgia, atuncea când susținea dânsulă în aserj țiunea sa, că baserica Daco-Romaniloră ar descinde dela baj serica Macedo-Romaniloră și că prin urmare noi Daco-Romanii] suntemă emigrați săă precum susține d-lui străcurați din Ma-j cedonia în munții Carpațiloră dacici? Noi nu credemă, că] împregiurarea acdsta se-i fi fostă cunoscută; căci atunci ori-cumj trebuia logicaminte se mai susțină și se afirme, că și Raeto-j Romanii ar descinde din sinulu Macedo-Romaniloru și s’ar fi] prefugiată din Macedonia în munții nalți ai Alpiloru raetici; și atuncea Macedo-Romanii ar deveni la înalta și distinsa onore, a fi poporalii matern atâtă alti Daco- câtă și alu Raeto-j Romaniloră ! Sau dl Hunfalvy trebuia atuncea se admită des- cinderea atâtu a Macedo- câtu și a Daco-Romanilorii dela Raeto-Romani, ceea-ce pote că i-am aplauda, dar de așa-ceva s’ar păzi ca de focă. Altcum l’amă ruga pe faimosulti în- vățată maghiar se ne spună, de unde și cum a venită cu- ventulă „baselgia" în limba raeto-română? x). începutulă din a IV-a carte: „De imitatione Cristi“ în limba latină și cele două romanice: raet. rom. Vusch de Cristo. Gni pro me vus tuots, cbi eschat aft’a- diats et agravats, et eu as vogi surlev- giar, disch îl Segner. II pan, ch’eu dară ais mia charn, per la vita del muond. daco-rom. Vocea lui Christos. Veniți la mine toți care pătimiți și sun- teți îngreunați, și eu ve voiu recrea, dice Domnulu. Tânea, care eu ve voiu da, carnea mea este, pentru vieța lu- mii. *) Lucru ciudatul A doua di, după-ce adresasemu aceste cuvinte dlul Hunfalvy, cetii prin jurnale vestea despre reposarea acestui bărbatu de sciință magiară și înverșunată contrariu alu latinității, alu continuității și autochto- nitații ndstre, fiel țerâna ușoră! Ear noi vomu remânoa după (lisa dlul Ilașdeu, și d’aci nainte bine înfipțl în ambele Dacii. P. Broștenu. 117 raet- rom. Vusch de Cristo. Pigle et mangie, quist ais meis corp, chi sara dat per vus (nella mort), f’at que in memoria da me. Chi mangia mia charn et baiva meis sang. dmura in me et eu in el. Ils pleds, ch’eu as he dit, sun spiert et vita. Tatălu nostru în limba raeto-romană și daco-romană. latina Vox Christi Accipite et come- dite, hoc est corpus meum,quodpro vobis tradetur, hoc facite in meam commemo- rationem. Qui meam carnem edit et bibit meum sanguinem, in me ma- net et ego in illo. Verba, quae ego locutus sum vobis, spiritus et vita sunt. raeto-romana. Bap nos, quel chi est in ils cels, sanctificha vegna teis nom; teis regiuam vegna nan pro ; tia voglia dvainta, sco in cel, usche eir in terra; nos pan d’imminchia di da a nus boz, perduna a nus nos debits, sco eir nus perdu- nains a nos debitaduors; e non ans manar în provamaint; ma spendrans dai mal. Perche teis il reginam e la possanza e la gloria în eterno. Amen. daco-rom. Vocea lut Christos. Luați și mâncați, acesta este corpulu meii, care pentru voi se va da; acesta fa- ceți-o în commemo- rarea mea. Celu-ce mânca car- nea mea și bea sân- gele meu, remâne în mine și eu în elu. Vorbele, care eu amu disu vouă, spi- ritu și vie'ța sântu. daco-romana. Tatălu nostru, carele esci în ceruri, sânțescă-se numele teu, vie împerăția ta, fie voia ta, precum în cerii așa și pre pă- mentu ; pânea nostră cea de tote dilele, dăne none astădi și ne ertă pecatele nostre, precum și noi ertărnu pecatoșiloru noștri, si nu ne duce în cercare, ci ne mântuesce de celu reu. Căci a ta e imperăția și puterea și glo- ria în etern. Aminu. Psalmulu alu XIV în limba latină și cele două romanice. latina: Domine quis habitabit in tabernaculo tuo aut quis requiescet in monte sancto tuo? Qui ingreditur sine macula et operatur justitiam. Qui loquitur veritatem in corde suo, qui non egit dolum in linqua sua. Nec fecit proximo suo malum et opprobrium non accepit adversus proximos suos. Ad nihilum deductus est in conspectu ejus malignus: timentes autem Dominum glorificat. Qui jurat proximo suo et non decipit. Qui pecuniara suam non dedit ad ușuram, et munera super innocentem non accepit. Qui facit haec, non movebitur in acternum. raeto-romană : O segner, chi dmurara in teis Tabernacul? Chi habitară sof । munt da tia Santită? Quel, chi va alia reala, e fa drett e tschantscha vardat in seis cour. . Quel, chi me smorva con sia lengua: Nu fa mal a seis cumpără d. Nu driza vituperi a seis prossem. Quel, chi nu pretscha un hom d’inguotta in seis ols; dim- persai tegna in honur quels, chi teman il Segner. Quel, chi fa fin saramaint, e nu 1’ muda, schabain quel il porta donn. Quel, chi nu da seis argent sfin fisfira; nu piglia alchiin duna cuntr’ il innozaint. Quel, chi fa quai, nu vain a gnir muventS in aeternum brichia. daco-româna: Domne, cine va locui în locașulu teu, seu cine se va așeț}®' în muntele celii sântii alu teii? Cel-ce âmblă nevinovății și face dreptate: celii-ce grăesce adever în inima sa. Celii-ce n’a viclenită în limba sa, și n’a făcutii vecinului sen vreunii reu, și batjocura n’a făcutii cu cei d’aprope a sei. Desprețuesce pre celii reu, ear pre cei-ce se ternii de Domnulîi i glorifică; celii-ce ce se jură vecinului seu și nu se lapedă. Argintulii seu n’a datu pe usură, și daruri asupra celorii ne- vinovați n’a luatii. Celu-ce face acesta, nu se va clăti în veci. AsemenărI între dialectele raeto-ladine și raeto-romonșe. 1. italiana: Un pittore un giorno ha intrapreso (intraprese) di dipingere due uomini, che tra loro avevano una lita, l’uno che l’aveva perduta e l’altro, che l’aveva vinta. Egli se risolto (si risolvette) a dipin- gere 1’ uno tutto ignudo, e l’altro in camiscia. 2. gardinensa : Un moler a tdut su un di a deponger doi uemes, che ova (avova) una litiga tra fii, 1’ un che l’ova perduda, y l’âuter, che l’ova venta! ’L s’a resolt de deponger l’un dut desnut, y l’auter in ghameiscia. 3. enimontană: ’N moler a tut seu ’n de a deponger dui omi, chi che â’na litiga tra d’ei, ’n che l’a perduda, y l’âter che la vadagnava. El s’a resolt de deponger ’n tott desmi, y l’ater in ghamescia. I iiQ 4. raeto-romonsia: Un pitur (moller) ha tut să țin di da depinger (piturar) daos honimens, chi havaivan una litta tranter els. L’ăn chi l’havaiva persa e loter chilkavaiva vendschuda. El s’ha resolt da depinger i'un tuot nud (schnuda) e l’oter in chamischa. 5. daco-romană: Unii pictorii a întreprinsă într’o di se depingă doi omeni, cari aveau unii procesă între sine: pe unulu, care Ta perdutii și pe ce- lalaltu, care I’a câștigată. Elu se resolva, a depinge pe unulu de totă golă, er’ pe celalaltă in camesia. Terminațiunea io în latină, care esprimă generalitatea facerii, a efectului, apare în tote limbile romane într’o mul- țime de substantive și suna în totă loculă asemenea; s. e. lectio, fr. legon, sp. leccion, it. lezione, raeto-romane lecziun. Terminațiunea ia apare în tdte espresiunile pentru arte și sciința, s. e. astronomia în tote limbile romane afară de cea francesă, unde se dice astronomie. Sufixulă tor, or, în lat. sună io franc, eur sau our, sp. tor, dor, ital. ore, raeto-rom. ur, s. e. spectator, fr. spec- tateur, sp. spcetator, it. spectatore, raeto-rom. spectatur. Silaba postpusă tas, în lat. la cuvintele, care arată unu atribută saă o stare, fr. td, sp. dad, it. ta, apare și în limba raeto-rom. la o mulțime de substantive, s. c. felicita, adeseori și tad. în Eng. sup. după fr. ted. Terminațiunea entia și antia în- semnă starea și atributulă și e intensivă; ea sună fr. ence și ance, sp. encia și ancia it. și raeto-rom. enzia și anzia, s. e. licenzia și instanzia. Terminațiunea icus în lat. la adjective, care esprimă o asemenare sau origine, la substantive o chemare, o meseria, saă o ocupațiune, se află în tote limbile romanice, fr. ique s’aă icien, sp. ico, ital. ico raeto-rom. ic, ca: academic. Adjec- tivele latine pe osus s. e. gratiosus, fr. gracieux, sp. gracioso, it. grazioso, raeto-rom. grazius. Așișderea și adjectivele alis, lis, bilisulus trec în limb, raeto-rom. în al, able, ible, s. e. lat. con- jugalis, aplicabilis și terribilis, fr. conjugal, aplicable, terrible, ISO ital. congiugale, aplicabile, terribile, raeto-rom. conjugal, aplj-' 1 cabel, tembel. J] Terminațiunea ivus, la cuvintele, care însemna posibi-- *3 litatea, disposițiunea, aplicarea, caracteristica, suna fr. if, sp. ¹ și it. ivo, raeto-rom. iv. s. e. indicativă. | O mulțime de adverbe cu terminațiunea mente în ital. I și sp. și ment în fr. au în raeto-rom. maing, s. e. visibelmaing. u Verb. comp, se formeză în limba raeto-rom. după aceleași. J principii ca și în limba latină și celelalte limbi romanice adecă, prin propunerea de ad, con, de, dis, ex. în, ob, post, prae, pro, sub, trans. etc. Ca esemplu vom lua verbul ponere, care apare în tote limbile rom. Acestă verbiî primitivă per- mite totă atâtea composițiuni, cari tote suntă obicinuite și în limba raeto-rom. ca apponer, componer, deponer, disponer, exponer, imponer, opponer, postponer, praeponer, proponer, supponer și transponer. Totă dela același verbă sântă a se deduce și următorele substantive: posiziun, positura, post, post, posta, appositiun, composiziun, componist, compositură, deposiziun, deposită, de- positar, depositari, disposiziun, exposiziun, expositur, imposi- ziun, praeposiziun, proposiziun, proposit, perpost, proponimaint, sproposită, suposiziun, și transposiziun ; apoi adiectivele positivă, compost, dispost, expost, etc. în privința părțiloră de vorbire domineză și în limba raeto-romana la tote cele dece specii de vorbire totă același geniu de limbă, ca și la celelalte limbi romane: a) articululă corespunde în gen. numerativu și în cașuri limbeloră spân, franț. dar cu deosebire celei italiene; singular il, la; prural ils, las, neutrul s’aă eliminată, ceea-ce se pdte privi ca unu favoră pentru limba raeto-rom. b) la declinațiune vedemă, că terminațiunile latine sântă înlocuite prin preposițiuni (segnacasi). în locă de cinci esistă numai o declinațiune, care se deosebesce prin articululă propusă în masculin și feminin. Acestă nouă formă a substantivului 121 și-a fostă luată începutulă deja dela Romani, devenise inse constantă abia dela seclulă ală 14-lea. c) în adiectivă suntă cele trei classe a unei, a duor și a trele terminațiuni pentru tote vorbele atributive încă la numai una reduse, cu două forme, pentru genitivală pre ună consonantă și pentru feminimulă pre vocalulă a. Graduațiunea se formeză nu la finea, ci la începutulă cuvântului prin adau- gerea de piu, pentru comparativă și de il, la piu, pentru su- perlativă. Pre lângă acestu așa numitulă superlativă relativă mai este încă și ună superlativă absoluta, care termineză în issem, saă ischem și isma, ischma. a) Pronominele sântă în limba raeto-romană, încă și mai numerose în forme, decâtă în cea latină. După cum se adaugă ele la începutulă saă la finea cuvântului, numite: odată praefixe, apoi affixe saă suffixe, atribue frasei și ună altă înțelesă, s. e. laschans sau lascha ’ns far-ir, lăsaține se facemă se mergemă, și: at s’aă simplu: t’volva, întorce-te; el (as) s’fa inimits — el și face inimici și: fa tans un plaschair = ne face o plăcere. Cea-ce sântă praeposițiunile la substantive, totă aceeași sântă și pronomina la verbe. e) Numeralulă nu întelnesce nicăiri greutăți considerabile. Cardinalele se țină după italiana cu eludarea vocalului finală caracteristică acestei limbi. Ordinalele capătă dela cinci în susă terminațiunea: avelă, sesavelă, ală șaselea; pentru dis- tributiva e strinsă incopciată cuventulă ogni. s. e. ognisettavel = totă ală șaselea, ogni trent hommens - cât-și treizeci de omeni. Pentru formarea adverbialiei avemă trebuințe de vouta saă giada, s. e. una la pruma vouta-giada = odată în- tâia dată. f) în verbum încă nu se abate limba raeto-rom. dela latina și dela celelalte romane, căci noi aflămă și aicea totă aceleași forme, moduri și tempi; ba pe lângă futurum sim- plex și exactum mai esistă încă una a treia, care se formeză din vegnir s’aă gnir și cu ună verbum, și arată acțiunea în- cependă (actio-inchoanda) cu multă mai pregnant, s. e. eu 122 vegn-gniva-gnară a scriver = eu suntu-am-fostă-voi fi în voie; 1 a scrie. Ca unii progresii putemă privi eludarea definitivă:^. 1 deponentiei și preponderarea activei și auxiliarei, care jocu rolă însemnată în raeto-romană. 1 în privința sintaxei, se acomodeză limba raeto-rom. l--h ■ puține abateri, sintaxei celorlalte limbi: fraucese, spaniole, cu- ' deosebire însă celei italiane; ca observațiuni sintactice avemft : de adausă: 1. înțelesulti unoră cuvinte atributive se schimbă prin ■■ posițiunea loru s. e. horn grand se înțelege unu omîi mare saă naltă după corpulă seu; din contră se înțelege sub grand horn unu omă cu spirită și merite; de regulă urmeză adiec- tivulă după superlativulu. 2. Adeseori se lungesce o frasă latină în două raetin romane: el vain be huossa da spassegiar, = el vine tocim iuderetă dela preumblare. 1 3. Acusativulă c, înfinitivu e disolvatu în quod, raeto- rom. cha cu următoriulu conjunctivii s. e. Tu disch, ch’el haja scrit. la charta = tu zici, că elu a scrisă epistola. Acestă construcțiune se află deja la Plautus și la alți scriitori po- pulari latini. (Va urma). ll P. Bro stenii. '■■■ SUNTU ROMANII DIN DACIA TRAIANĂ DESCENDENȚI AI 3 COLONIELORU ROMÂNE ȘI AI POPORULUI DACU REMASU J AC! SI DUPĂ CUCERIREA ROMANĂ, ORI NU? ¹¹ în filele trecute amu cetită disertațiile Dlui Gavriilă Teglâs, membru corespondentă ală academiei maghiare de sciințe j și directoru alu școlei reale superiore din Deva, cari le-a ținută în 11 Martin 1889 și 12 lanuariu 1891 în sala desparte- ]jj mentului istorică ală acelei academii, referitore la lucrările J minerare ale Romaniloră în Dacia, sub titlulu „Tanulmânyok n a Romaiak Daciai aranybânyâszatdrdl“. în lucrarea D lui, altcum escelentă și cu multă cunoștință de causă, amă aflată .1 123 | și unele conclusiuni întemeiate pe lucrările Iul Hunfalvi = । Hundsdorfer „Die Românen und ihre Ansprăche; Rethi Lâszlo olâli nyelv e's nemzel megalakuldsa“, adecă limba ro- I mână n’a putută să se nască și formeze aci în Dacia. Pentru-că: i a) coloniștii romani, cari ati foștii aduși aci, ca se lu- t creze minele, au fostă din Britania, Macedonia, Tracia, Moesia, i Hispania, Noric, Dalmația, Albania, Creta, Dyrrachium, Rhodos, fBithynia, Galata, Syria, Autiochia, Asia mică și din Egiptă, iadecă membri ai unoră popore eterogene; j b} că la aceste popore suntă a se adnumera și Dacii I indigeni, cari aă preferită a lua jugulă străină, decâtă a-și Ipărăsi patria; | c) că în decursă de ună seculă și jumetate aceste po- țpore eterogene nu s’aă putută asimila cu poporulă romană, |.adecă nu s’aă putută preface în Romani, cu atâtă mai vertosă, Fcăci pre la anulă 168 întrevenindă resbelulă marcomană, ^aceștia aă nimicită tote întocmirile; aă deculată toți lucrătorii ^străini, apoi afară de aceea pe timpulă lui Adriană, unindu-se Dacii cu Roxolanii, aă eruptă în Moesia, ear sub Antoni» Pius, Carpii și cu Dacii aă năvălită asupra Daciei. Pe timpulă lui Marcu Aureliă aă trecută lazygil preste Dunărea înghețată și s’aă aruncată și asupra colonieloră ro- mane abia închiegate; după aceea Azdingii sub ducii loră Rhaus și Rhaptus aă năvălită asupra creștetului bihorenă și de aci asupra teritoriului montanistică, deci dar aceste resbele aă cășunată colonieloră romane mai multă decâtă revoluțiunile din 1784 și 1848/9. După aceea pe timpulă lui Maximinu, cuprindendă Goții gurile Dunărei, Roxolanii și Carpii aă fostă împinși în Moesia, cari aă arsă și prădată cetățile Tyra și Olbia, ear sub împe- ratulă Filipă Arabulă, Carpii aă prădată Apululă, astfelă câtă pe la anulă 250 a trebuită clădită din noă. In urmă pre la 255 Goții aă lunecată totă Dacia în sânge și devastare, astfelă câtă ea a trebuită evacuată. 12-f « d) că linqua rustica romana, aci în Dacia n’a avuttil terenă de desvoltare, și că 1 e) limba română și-a aflată desvoltarea sa în Albania;! de unde a primită maî multe elemente slave. — 1 La tote aceste conclusiunl fie-ml ertată a face vre-riN câteva reflexiuni. Este sciută, că înainte de întemeiarea Romei, și a statului!¹ romană s’aă aflată în Italia mai multe popore, și anume ly' partea nordică locuia stirpea galii că și de aci țera locuită de Galii s’a numită Gallia cisalpina. în Italia de josă, în vechiulă stată neapolitană, s’aă: aședată mai multe colonii grecescl, din care causă țera lo- cuită de greci s’a numită Grecia-mare și o parte din ea chiar Siculia. în Italia de mijlocă s’aă amestecată poporele gallice,: iberice și grecescl, formândă poporulă Oenotriloră, ear’ în partea ostică ală Umbriloră și în partea sudică ală Ausoniloră seă Osciloră, ală Sabiiloră seă Sabiniloră și ală Piceniloră.J în vecinătatea Umbriloră și Sabiniloră era ținutulă Pi- cenum, agrulă Picenus, formium Picenum, Asculum Picenum. Singură poporulă Etrusciloru a fostă poporulă celă mai marcantă, pentru-că asupra aceluia să îndreptau privirile scru- tătoriloră istorici și filosofici. Și pe lângă tote acestea poporulă Etrusciloru mai purta urmele de Etrurl, Tusei, TyurenI, RăsenI și RhaețI. Ei aă domnită dela Tibru pănă în AlpI. Forma reli- giunei loră este basa religiunei Romaniloră. Gallil, după-ce aă bătută pre Etrusc! în valea cea mă- nosă a Poului, aă clădită Milanulă. în Campania mal locuiaă SamnițiI, ai căroră duci se numiaă Lucamonil, și totă ac! aflămă orașulă Picentium și poporulă Picențiloră. în Apulia să află Pucetia și poporulă Peucețiloră. Totă aci suntă Cumanii, despre cari Livius ne spune „Cumani ab Chalcide Eobocia originem trahunt", și mal de parte, „Cu- manos ciusdem juris conditionisque cujus Capuam esse placuit. 125 Acești Cumani și acei Piceni ati dată nascere la popo- rele de asemenea nume, cari s’aîi perondată în istorie prin Dacia lui Traiană, și din Piceni s’a făcută mai târdiă prin reii copist! și prin variantele numelui Pacinați, Pacinacite, Pitineni, Bisseni și mai târdiîî Bîrsenii, cari nu suntu alta decâtă Românii de adi. Asemenea ca și Cumanii și PacinațiI istoricilor!! greci și maghiari vortî fi fostă și Util, pre cari Schaffaric îi deduce dela Guișini și Chizinii din Macedonia și vrea să-i tragă din originea slavă, ceea-ce e forte cutezată. Utii nu suntă alta decâtă Ausonii, a căroră patrie Italia să numia Ausonia, și locuiaă pre la Brutium și Lucania, și pentru-că colonia lui Uselis din Macedonia, care a dată numele la stirpea Osa și Aons și de aci prin barbarismele slave Gusini Chizini se tragă din Sardinia și Neapolea, prin urmare este de viță celto-galică. Se mergemu dar mai departe și să constatămă, că în partea sudică dela Eetruria locuia poporulu Lațiului, care a clădită cetatea Alba-Longa. La acestă poporă a venită Aeneas cu o cetă de Troian! după decimarea Troiei. Cum s’a clădită Roma pre la anulă 3230 dela facerea lumei săă în anulă ală treilea ală Olimpiadei a șesea și 753 înainte de Christosă, o scimă din istoria Romaniloră și răpirea Sabineneloră, deci dară nu mai avemă trebuință ca să mai căutămă și după Azdingii, Roxolanii și Carpii cari ar fi de- vastată Dacia, pentru-că pre Rosolani îi aflămă și astădi, dar în alte regiuni sub nume de Ruși, Ruzniaci, ăr’ Carpii și Az- dingii dlui Hundsdorfer vor fi fostă și ei ună roiă trecătoră de răpitori, de a căroră însușire ni-aă dată destule dovedi așa numiții Raubritteri de prin evulă mediu pănă la Vesselenyi, care a fostă deținută în Kufstein, pentru că atăcase pre con- tele Haller la Ture și Baciă, deci dar nu avemă trebuință să împrospetămă vitejiele acestoră călcători de casă și moșie. Decă vomă lua acum amână carta Italiei lucrată de in- stitutulă geografică-istoricu din Wolfenbuttel, edată de L. Holle, vom afla, că munții cei teribili și plini de briganți ai i 1 134 Abruziloră să numiaă pre la anulă 264 a. Christosă moții Alburnus, ear insula Elba să numia Ilva, insula Capraja 86. numea Capra, insula Giglia să numia Glia, Ajaccio de astădi să numea Alalia și maî înainte de aceea pe la anulă 540 a..: Christosă, Aleria, Modena se numia Mutina, Rimini să numik Arimini și Chiui să numea Clusium. în regiunea Navarei vestite dela bătaia din 1848 între. Austrieci și Piemontesi, să află mai multe sate și orășele cu numele Borgo-Vercelli, Borgo-forte, Borgo-Santhia, Borgo-Su- sani, Bergo-manero, Borgo-serto și Borgo-somma. Luândă de esemplu și alte numiri topice, aflămă în ținu- tulă neapolitană totă în regiunea munțiloră Abruziloră mai multe piscuri de munți, văi, dealuri, cu numele Pietra Tutti, Sulliganta, Muserante, Belluceto, Lucia, Amaranta și din susă de Regium doi munțișori cu numele Bigla prima și Bigla seconda, și că din direcțiunea ori sinulă acestora isvoresce părăulă ori valea Omiassa. Acumă să căutămă și prin Ardeală după asemenea nu- miri locali și topografice, și îndată vomă găsi', că Rescululă de pre timpulă colonisărei Daciei prin Traiană, este susținută pănă în diua de astădi prin comuna Rechițelă și Restolțiu, deși ceva mai înjosii de colonia Resculului. Mai departe vomă afla, că Alburnus maior din tablele cerate nu e alta decâtă Abrudulă de astădi și nu Roșia-Verespataculă dlui Gavriilă Tăglăs, precum susține Domnialui; pentru-că dlui trebuia să scie, că Roșia a aparținută pănă la anulă 1848 și respective 1855 comunei Abrudă, formândă una comună cu dreptăjuris- dicțională, cu judecătorie montană de prima instanță, a cărui foră appelativă era guvernulă și cancelaria aulică, și încă pre tempulă Stului Ștefană, și care pre la anulă 1231 să numia Abroghium și după ună contractă privată din 1294 chiară și Abrosium. Tuscium de pre timpulă colonisărei să susține pănă astăzi în comuna românescă de pre la valea Hațegului cu numele Tuscia, ear’ Ampellum romaniloră este eternisată prin numirea :î ■j riulețului, ce trece pela Ampelă = Zlagna cu numele Am j. Ș și nu Ompoly, — de ar chiară seca maniera Br Alexie No ■ *. j care spre rușinea sea arii vrea se maghiariseze totă topo£ ; ■ . țerei ndstre, — și comuna Ampoița. Ș Ce se mai dicemă de cele șepte sate de pre Valea Borg - , cu numele Borgo-Tiha, Borgo-Bistrița, Borgo-Mureșeni, B< * Prundă, Borgo-Suseni, Borgo-Mijloceni și Borgo-Joseni pentru-ce se nu-mi aducă aminte de satele llva-mare și 1 mică și de valea din partea Giurgiului cu același nume. i Pe Jiulii românescă, cum merge omuhi cătră Câm i lui Neagă, în mâna stângă, m’a făcută atentă dlă Talia» / directorulă de mine, la două piscuri de munți cu numele 1 prima și Bigla seconda; și eu ca se me convingă și mai n ] despre adeverulă acestei numiri, amă întrebată pre ună țe i de acolo, cum chiamă munții cutări și cutări, cari i-amă are ] și elă mi-a respunsă întocmai ca și dlă Tallacsek spre * mai mare a mea satisfacere; căci în calea nostră purtau - dispută crâncenă cu doi ingineri de mine slaviști înverșunați, । cari și cuventulă „fiiulă“ voiaă a-lă deduce dela numire sl^ă 1 în lucrarea mea „Munții apuseni ai Transilvaniei ■ ( studiă geologică asupra structurei munțiloră metalici ai T j silvaniei" din 1883 amă aflată, spre cea mai mare a / mândrie națională, că la Ofenbaia se află unui pișcă cu ; । I mele Petra-Tutti, la Lupșa-Șasa se află altulă cu nm ; J Suligata și în ținutuln comuneloră Ciora și Sartoșă piscu ! t] Museratulă, Bellucetulă și Amaranta, apoi că în direcț. > ‘ vestă-sudică dela Ofenbaia curge valea Omiassa, carea se vr¹:. i din susă de Ofenbaia în Arieșă. i (Va urma). j Ciblesanul/i’ ■< > i Dela academia română, carea a începută sesiunea sea g ;■ rală la 3/15 Martiă a. c., dar din causa agendeloră îmmulțit- « prolungit’o preste terminulu îndatinată și astfelă încă nu o a cheiată, urmeză raportă mai circumstanțială în Nr. proximă. 12!< JOIA-MARE. 1 Colo prin munții Topliței și-a iernei grea pustie 1 Stau doispredece bieți preoți în tristă pribegie; j Căci Reghinulu e fumu și scrumu, și-urgia nefrățescă 1 Jurat’a morți și popiloră de legea romăniscă. i Flămând! și rupți și degerați, cu sufletului în ose, Ascunși prin pesceri, stâni pustii și lemne scorburose, Cu barbele pănă la brâu, cu fețele smolite, ■’! Ei păru cadavre, din mormântu ici pe pământii eșite. Cu mdrtea ’n față di de di, d’abia trăgându-și vieța, | Ofteză, caută ’njosu spre văi, ce-aduce dimineța? ’ Căci prin ometuri înnotându, venia câte-o soție Cu ceva chrană, mângâieri, ca corbii Iui Ilie. Acum e Postulu Pasciloru; durerea se-și aline, Se stringu și ei dumineca, cu toții se se ’nchine; Ba septemâna patimei, ba eată Joia-mare: De sântă cina lui Christosu doresce fiă-care. Colo 'n desișulu de brădetu s’adună toți frățesce, Se rogă, cântă pe de rostii și plângii sobornicesce; Ghiețariulii e biserică, și-a cerului boltime Le chiamă ochii sufletesc! de joșii spre înălțime. Ear bravii, închinându-se, tămâiă tâmplă, strane, Și vuietele vântului sfinții strune și organe; Altarulu e unu trunchiu culcatii, și sfeșnicu sântulu sore, Ce preste aceste liturghii trămite a sea splendore. Dar unde-i pâne, unde-i vinii de sânta ’mpărtășire? Bucatele li s’au sfârșitii și n’a venitii plinire; Deci cu călcâie și cu unghi o funtăniță ’și sapă, Și se cuminecă pe rendii — cu mușchi de bradu și apă. Apoi căntându de laudă, cu-a păcei sărutare Se despărțescu și ’n viezunii se trage fiă-care; Ear ndptea spre duminecă revinu la înviiere, Și Pascile popdreloru aii stersu și-a lorii dorere. Z. Boiu. E'itura Asoc. trans. Redactorii: Z. Boiu. Tiparulii tipogr. archidiec.