TRANSILVANIA. nu wmțiisi nuswm PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ Șl CULTURA POPORULUI ROMÂNU. ANULU ALU XXIII-lea Editorii: Comitetulu AsociațiuneL Redactorii: Z. Boiu, primii secretarii alu Asociațiunei. SIBIIU, TIPARIUL tipografie! arohidiecesane. 1892. Tabla de materii. Pag. Qătră onorați! cetitori, de Zacharia Boiu........................ 1 I. Disertațium, cuventă/n festive și tractate literare. Cultura poporului nostru, de Z. Boiu............................. 1 Cuvântă la deschiderea adunărei generale constituante a despărțământului XIII. Șimleul-Silvanieî ală Asocia- țiunei transilvane, de A. Barboloviciu..................... 33 Aniversarea 80 a dini George Barițiă, de Z. Boiu . . 161 Școla civilă publică de fete a Asociațiunei, de Z. Boiu . . 201 Schiță monografică a opidului Hațeg, de Paulii Oltenu 215, 241, 293 Discursă la deschiderea adunărei. generale din Sibiiă, de George Barițiu........................................ 273 Cuventu de deschidere la adunarea generală a despărță- mântului XXIX (Mediașu), de I. Moldovană . . 321 Apele nostre, disertațiune de Silvestru Moldovanu . . 356, 385, II. Istoria, geografia și etnografă. Rhaeto-Romanii, de P. Broștenă . ... 8, 40, 73, 113, 165 Sânt Românii din Dacia traiană descendenți ai colonieloră romane și ai poporului dacii rămașii aci și după cucerirea romană, ori nu? de Cibleșanulu . . . 122, 166 Unu biografă nou alu regelui Mateiă Corvinulă, de Ro- mulu Boiu................................................. 204 Date istorice privitore la familiele nobile Române, de Ioană cavalerii de Pușcariu.............................. 398 IU. Filologiă. Colchi metereaque turba, de Dr. A. Marienescu . 65, 103, 139 Tecste macedo-române, de Z. Boiu................................ 78 Numele familiare românesci: Mețiană, Piso, Frugia și Ranta, de Dr. At. Marienescu............................. 283 IV. Pedagogia. Amosă Comenius, de I. Baptist Boiu.............................. 91 Instrucțiunea istorică în școlele medii, și cartea dlui prof. V. Goldișu: „Istoria univers, pentru clasele secun- dar e voi. I. evulă vechiă, de Dr. I. Blaga . . . JJ4 La cestiunea educațiunei femeii, de Dr. I. Blaga . . . / 234J Gestiuni școlare, de Dr. I. Crișiană........................... 250 V. Schițe biografice fi necrolâge. Pag. f Ioană Popescu, de redacțiune.................................. f65> Ioană Popescu, de Dr. P. Spână.................................... Vz f Dr. loanu Vancea, de redacțiune................................ 233 Metropolitulii Dr. I. Vancea, de Z. Boiu . . . . . 280 f George Sionă, de Z. Boiu....................................... 353 VI. Economia fi sciințe technice. Industria de casă română la esposițiunea din Viena, de Olimpiu Boiu................................................. 11 Cultura solului în giurulă Parisului, de același ... 49 Navigabilitatea Oltului de același...........................184, 210 VII. Dela Academia Română. Opere publicate de Academie.................. 19, 55, 190, 230, 254 Sesiunea generală a Academiei Române, de Z. Boiu . 129 VIII. Poesii. Joia-mare, de Z. Boiu............................................ 128 IX. Din cronica lunară. Notițe diferite ... 20, 55, 96, 191, 231, 254, 296, 344, 375. X. Bibliografiă. Publicațiuni venite la redacțiune, 20, 5G, 192, 232, 254, 297, 344, 375. XI. Acte oficiale. Procesele verbale ale comitetului Asociatiunei, 21, 56, 152, 193, 257—272, 316—320, 344—352, 376, 404. Școla civilă de fete cu internată (înștiințare) .... 16Î Convocare la adunarea generală.................................. 201 Cătră on. membrii ai Asociatiunei transilvane .... 255 Raportulă generală ală comitetului pe anulă 1891 . . 297 Conspectulă stipendiațiloră și ajutorațiloră.................... 313 Consemnarea membriloră Insinuați dela adunarea generală din Hațegă................................................ 314 Consemnarea membriloră reposați................................. 316 Rațiociniulă Asociatiunei pe 1891 .............................. 330 XII. Diverse. Consemnarea contribuiriloră făcute în favorulă școleî ci- vile de fete a „Asociațiunei transilvane“ .... 64, 96 Posta redacțiune! '.............................................. 96 Premiulă anonimă de doi napoleoni în aură .... 200 Concursă........................................................ 232 Avisă cătră autorii, cari aă concursă la premiele literare Avisfi npnfrn domnii ahonenti................................... 416 .1 Apare la 15 a fiă-că/rel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMĂNtL Nl'lllă 1. SIBIIU, 15 IANUARIU 1892. Amilii XXIII. Câtrâ onorațil cetitori. Onoratulă Cornitetă alu Asociațiunel transilvane mi-a în- credințată redactarea interimală a acestei foi pană la proxima Adunare generală. Rogă dar pre on. publică cetitoră, a me dona cu încrederea sa, și în specială pre dd. literați români, a-ml da prețuitulă dloră concursă, spre a pută susține acestă organă la onorifica posițiune, ce-I compete ca organului stimatei nostre întruniri literare și culturale. Zacharia Boiu. CULTURA POPORULUI NOSTRU. Istoria ne aretă în modă nedubiosă, că tote poporele, de cari se ocupă ea, numai pe căi îndelungate, în cursă de mulți secuii, și-aă putută câștiga tesaurulă de cultură, de care s’aă bucurată cândă aă fostă în flore, său se bucură astădi. Pasă de pasă aă propășită, treptă de trăptă s’au urcată, jertfă după jertfă aă adusă, pănăcândă aă cădută pe capetele loră cununile de laură ale mulțemirel și fericirel. Indienii și Va- vilonenii, Chinezii și Egiptenii, Evreii și Perșii, Grecii și Ro- manii, cu ună cuventă tote poporele din trecută, precum și cele din presentă, ne probeză prin istoria loră adeverulă celoră de mai susu. Ear esemplulă, ce ni-’lă daă în concretă poporele singu- ratice, în abstrasă ni-’lă dă totalitatea loră, întregă omenimea. 1 2 Și dăcă facemă o privire mal de aprope, istorica, asupra culturei poporeloră și chiartt a omenimei, suntemu frapați la primulă momentă a vede, cum desvoltarea loră a urmată în mari liniamente același cursîi, ce-’lă urmeză desvoltarea indi- vidului omenescîi; dar mirarea ndstră de acestu fenomenă face locă considerărel, că omenimea se descompune în individ!, și individii întruniți compunu omenimea. Și care este cursulă acesta? Natura pune pre prunculă născută în lume la sinulă mamei, unde acela află nutrimentulfl, căldura, curățenia și totă îngrijirea, ce-i trebuiesce: lumea lui e iubirea mamei. Sub îngrijirea mamei sale, sub scutulă tatălui seu, prunculu pe- trece primii ani ai vieței: limba lui este unu drăgălașă re- sunetă alu limbei părințesci, și mal cu semă alu limbei mamei; jocurile lui suntă vesele imitațiunl ale ocupațiunei părințiloră și veciniloră; învățarea datineloră, căntăriloru, povestiloră ur- măză de sine, fără încordare, fără ostenelă, din cele-ce vede și aude dela părinții și frăținii sei. Prunculă este în crescere; în modă surprindetoră se desvoltă puterile lui corporale și facultățile lui spirituale; dar în prima liniă pruncia este tim- pulă desvoltărei lui fisice, și în acesta ca și în cele spirituale ună reflexă ală naturei părințiloră și ală celoră dimpregiură. — Complexulă de familii, numită poporă, l’a pusă Creatorulă în brațele naturei: individulă la sinulă mamei, poporală la sinulă naturei. întocmai neajutorită ca prunculă ni se pre- sentă în primele stadii ale vieței sale și ună poporă. Pri- mulă nutrimentă i-lu dă însăși natura: bobele păduriloră, fruptele pomiloră, apele isvoreloră, cari tdte i le ofere natura aprope fără ostenelă din partea lui. Primele rade de cultură se aretă și aici în purtarea de grijă pentru crescerea și des- voltarea fisică. Căci cu îmmulțirea poporului merge paralelă și îmmulțirea indigințeloră lui, și pentru satisfacerea acelora elă trebuie să-și facă locuințe, să plece la venată și la pescuită, să domesticescă animalele, cari ’i potă aduce folosă. Tote acestea ceră deja ostenelă și astfelă o încordare ăre-care a â ptiterîloru. Precumă dar prunculă a priimită primele irnpte- siuni de cultură în casa părințiloră sel, astfelă unu poporu a făcută primii pași în cultură prin desvoltarea puteriloră sale fisice și prin împăcarea trebuințeloră sale materiale. Pruncia a trecută, și a sosită copilăria. La crescerea copilului nu mai ajungă nici puterile, și adeseori nici price- perea părințiloră, și așa trebuie să se caute după factori noi, cari se le vină în ajutoriă. Acești factori se află în omenii culți, cari aă adunată mulțime de esperiințe și cunoscințe și din acestea voru să împartă și la copii, spre a-i duce în calea culturei pănă acolo, unde să nu mai aibă lipsă de conducerea loră. Astfelă de omeni însă nu putea susține fiă-care fa- miliă deosebită, și așa împreunându-se mai multe spre acestă scopă, aă destinații anumite timpuri și locuri ferite de sgo- motulă lumei, unde să se adune copiii, spre a înveța: eată începutulă șcâlel, grecesce o^oÂi) = locă isolată, liniscită. Decă insă școla ară ținti numai la îmmulțirea și cultivarea pute- riloră fisice seu numai la câștigarea de anumite cunoscințe și desterități, ea n’aru corespunde nici pe departe chiămărei sale; căci nu numai agonisirea pânei o cere vieța dela omă, ci și înavuțirea pe câtă se pote multilaterală a spiritului și îndrep- tarea lui spre cele mai înalte. — Poporele aă intrată în epoca copilăriei, cândă aă lăsată umblarea nomadică din locă în locă și s’aă aședată cu statorniciă la ună punctă anumită: după frumosulă și ingeniosulă mită ală Greciloră, cândă dina Cerere aduse pe pământă spiculă de grâă. Căci în adeveru cultura poporeloră se începe cu îmbrățișarea agriculturei: ea este pentru ună poporă ceea-ce e școla pentru copilă și june. Agricultura îndrăptă pre omă la vieță statornică într’ună locă, la conviețuire cu fratele seu, la cultivarea pământului, la for- marea de sate și orașe, cu ună cuvântă la vieță comună, carea pre fiă-care omă îlă face învățătoră și învâțăcelă alu altui omă. Și precum școla dă copilului mulțime de cunoscințe din tote sferele vieței spirituale, așa agricultura dă nascere mese- riiloră, industriei, comerciulul, și prin acestea legiloră de ad- 1* 4 ministrațiune, justițiă, disciplină militară întru aperarea patriei, și preste totu pune basă culturel. Amă <|isă, că prin comunicarea de cunoștințe și de- steritățl șcdla încă n’a satisfăcută problemei sale. Ce-I mal lipsesce ? Ca pe lângă cunoștințele, cari desvăltă inteligința și înavuțescă mintea, se cultive și sentimentele și prin acestea să nobileze inima: problema el educativă. Sentimentele aliate cu cunoștințele au dată nascere arțiloră: poesiel, retoricei, musicel, picturei, sculpturei, architecturei, teatrului, cari pe lângă spiritulă națională, desceptă și cultivă și guslulă este- tică. Aflândă insă plăcere ori neplăcere de aceste forme esteriore ale evenimenteloru din trecută și presentă, tinerului numai ună pasă îi mai trebuiesce, pană a-și pune întrebarea, care e causa acestei plăceri ori neplăceri ? Vedendă, cum Efialte tradă pre Spartani Perșiloră, cum Evreii ucidă cu petri pre Ștefană, cum Turcii omără pre „Brancovanu Constantină, boieră vechiă și domnă creștină “, e lucru prea naturală, ca elevulă să întrebe pre învețătorulu și educatorulă seu de căușele ace- storă evenimente; și aflându-le, să îndrăgescă binele și să urescă reulă, se îmbrățișeze pre făptuitorulă binelui, ear pre ală răului să-lă respingă, și prin urmare pre cela se nisuiescă a-lă imita, ear de acesta a se feri. Eată ținta școlei și educațiunei: cunoscerea binelui și urmarea lui, cunoscerea reulul și fugirea de densulă: possibila perfecționare morală a tinerului, spre a continua apoi ca maiorenă, ca omă făcută perfecționarea sea. încâtă acea perfecționare privesce referințele omeniloră între denșii, ea se numesce perfecționare morală, ear încâtă se înalță la Creatorulă, religiâsă. A despărți aceste doue no- țiuni nu e iertată; căci religiositatea tară moralitate e sterpă, nefruptiteră, ear moralitatea fără religiositate lipsită de ceea-ce este în eternă basa ei. Astfelă Pedagogia, urmărindă punctă de punctă educațiunea omului, ajunge în fine la aceeași culme supremă a caracterului religiosă și morală, carea Salvatorulă o proclamă în cuvintele atâtă de simple, dar atâtă de pro- funde: „Fiți desevârșiți, precum și Tatălă vostru celă din 5 ceruri deseverșitu este! “ — Poporele propășindfl dela agri- cultură la meserii, comerciu, învențiuni, fabricate și tote câte le cultivă astădi, fără îndoelă au propășittt și în cele fisice și materiale, precumfl și în cele intelectuale, ba ceste din urmă afl datu ansă la propășirea în cele dintâiu. Dorința de a cunosce trecutultt poporului a pusu basă Istoriei, călătoriile prin țeri străine Geografiei, referințele reciproce materiale Computulul ș. a., și din tote acestea a resăritu literatura unul poporfl. Acesta fără îndoielă a fostă unii puternică pro- pagatorii alu culturel poporului, precumfl cultură ierășl a datu noue împulse literaturel. Dar precumfl la educațiunea copi- lului nu ajunge desvoltarea puteriloru lui fisice, și nici chiarti a facultăților!! lui intelectuale, ci corflna ei este formarea ca- racterului religiosu-moralu alu aceluia: astfelu și la crescerea unui poporfl nu ajunge tăria fisică, nici „mărirea jignițelorfl“, nici mulțimea cunoscințelorfl, ci problema el culmineză în cultura Iul religioșii - morală. Și precum șcdla nu se ocupă de acestă cultură numai în anulfl din urmă, cândfl elevulfl se pregătesce a o părăsi și a întră în viflța practică, ci conformă etății și facultățiloru lui din diua întrărei în șcdlă pănă la diua când ese dintr’ensa, așa nici în educațiunea unui po- porfl religiositatea și moralitatea nu se propagă numai după ore-câți secuii, ci chiarfl dela începută. Ba pentru crescerea sea întru acestea, tote poporele, de cari ne spune Istoria, afl aședatfl deja în stadiuifl copilăriei lorii anumitti câte o clasă de omeni, cari sfi învețe poporul!! datorințele lui religiose-mo- rale și se priveghieze pentru împlinirea cu scumpătate a ace- storfl datorințe. Chiarfl și literatura poporelorfl din vechime, ajunsă pănă la noi, numai atunci o prețuimfl și o iubimti, decă e pro- pagatore a acestorfl principii; și este forte de însemnată cuven- tulfl lui Messia, că elu n’a venită se strice legea, ce era dată poporului evreescfl încă sub Moise, ci ca sfl o plinescă! Acestea premerse, suntemfl datori a aduce tributulfl nostru de recunoscință bărbațiloru parte mare eșiți din vieță, cari afl pusfl basă Asociațiunei pentru literatura română și cultura 6 poporului românii. Căci nu numai literatura, ci în generalii ! cultura poporului nostru o au înscrișii ei pe stindardulu no- ; bilei nostre Asociațiuni; și acesta forte înțelepțesce, fiindă literatura numai o parte a culturel, ear cultura cea adeverată basa cea puternică și sigură a înaintărei, crescerei, înflorirei și fericirei poporului nostru. După sortea cea vitregă, căreia a foștii supusii poporalii românii din aceste părți atâția secuii, j în fine i-a resărittt și lui sdrele unei sorți mai bune; și după nobilele încercări ale bărbațiloră, cari în seculii din urmă aii i aprinșii și pentru densulă, ca pentru unu fiiu ală luminei, fă- clia cunoșcințelorii și a culturel, înființarea Asociațiuneî nostre, carea întrunesce la lucrare comună pre toți cei chiămați, apare ; ca unii evenimentii de epocală însemnătate pentru noi. Dela , fundarea Asociațiuneî limba și literatura română, pe lângă ' modestele mijloce, de cari dispunemii, a luată unu aventă ] îmbucurătorii! și a începută a găti calea unității nostre : culturale; și în cele trei decenii, de când esistă ea, se potu j cunosce deja urmele salutiferei ei activități. Adunările gene- , J rale pretutindeni, unde s’aă țînută, aii făcutii asupra popo- i rului cele mai bune impresiuni, dându-i ocasiune a vede față 1 în față o însemnată parte din inteligința sea, a audi cuvintele î lorii de luminare, mângâiere, îmbărbătare, a se însufleți pentru înaintarea și cultura sea și a se convinge, că filerulu, cu care । sprijinesce elii lucrările Asociațiuneî, nu e perdutii, ci rodesce în- decitu și însutită. Dar și mai de aprope, decâtu adunările j generale, îlă împresioneză adunările despărțeminteloră, unde 'i vede și aude adeseori pre immediații sei înainte-stătători și învățători, și unde pote gusta directă și elii din rodurile oste- \ neleloră ei. O frumosă cunună de școle s’a înființată cu su- . ; cursulii ei, directii ori indirectă; ună considerabilă numeră de l • tineri s’a împărtășită de ajutorulă ei în cariera studieloră și t , a industriei; o mulțime de învățători zeloși și activi, cari s’aă distinsă prin cultivarea grădiniloru școlare, a pomăritului, stupăritului și altora lucrări folositore pentru poporă, aă prii- mită din partea ei remunerațiuni materiale și morale; o fru- j 1 Ș 7 mdsă cetă de inteligențl a foștii recompensată după putință pentru scrierile lorii. Unii merită neperitoră și-a câștigată Asociațiunea nostră și prin promovarea culturei femeiloră; căci durere și iăr durere! lipsa acestei culturi în secuii! trecuț! aă înstrăinată sute de familii dela sinulă de mamă ală na- țiune! nostre. Ear prin înființarea acestei fol s’a creată ună organă, care e chiămatu a susține în viuă legătură totă in- teligința română, ce lucreză la luminarea poporului seă, și în viuă legătură firescă înteligința cu poporulă. Dar precumă arnă atinsă în cele de mai susă despre cultivarea individului, așa (Jicemă și despre cultivarea poporului nostru, că numai atunci va satisface literatura nostră problemei sale, dăcă va tinde la educațiunea fisică, intelectuală, națională, estetică și religiosă-morală a poporului. Ear acesta va fi, dăcă va promova din tote puterile sale bunăstarea lui fisică și materială, decă va lucra neobosită la luminarea lui, dăcă va tinde necontenită la nobilarea inimel lui, decă va nisuf spre scopulă perfecționărel lui. Lucrândă în spiritulă acesta, literațil noștri nu voră digresa în căi retăcite, nici voră produce lucruri, cari litera- tura română să se rușineze a le numera între copiii sei; ci cu seriositate voră da poporului, fiă-care după puterea sea, nutrimentulă adeveratei culturi. Atunci voră onora prin esem- plulu loră umbrele venerabileloră fundatori ai Asociațiunei nostre. Căci: „Donniiloră“, dicea marele archipăstoră Andreiu, primulă ei conducătoră și președinte, la încheierea adunărel constituante dela 23 Octombre (4 Novembre) 1861,— „Domni- lor ! Mesa dulce! maicei nostre este pregătită pentru dspeți mulțl. Maica nostră a fostă pană acumă îmbrăcată în doliă, dar de acumă înainte se îmbracă în haină de nuntă și poftesce la mesă pre toți fiii sei, ca să strălucăscă și ea în și cu casa sea și să înnoiăscă pre fiii sei, precumă se îiinoiescu tinerețele vul- turului ; și se rogă lui Dumnedeă dicendă: Domne ală pute- riloră, fii cu Asociațiunea acăsta, acum și totdeuna." Și totă cu asemeni însuflețite cuvinte mulțemia marelui bărbată eru- ditulă Timoteiu Cipariu, primulă vice-președinte, accentuândă 8 însemnătatea cea mare a Asociațiunei din punctă de vedere națională românescu, precumă și generală omenescă și cre- știnescă. Condusă de spiritulă acesta, literatura nostră română dea- pururea va remână de acord cu întemeiătoriî Asociațiunei nostre, de acordă cu silințele omogene ale celorlalte întruniri literare și culturale ale nostre din tdte părțile, de acord chiar cu suprema ndstră autoritate pe acestă terenă, ce ne premerge cu esemplulă seă atâtă de strălucită. Ear fructulă celă sigură ală acestoră lucrări va fi cultura, și cu ea îm- preună crescerea, prosperarea și fericirea poporului nostru. Z. Boiu. RHAETO-ROMANII, originea, si elementele limbel lorii*). Limba, de care se ocupă cercetarea presentă, se numesce în patria ei „la Ramontsch (Romansch)“, <5r la germanii din vecinătate: „das Romaunsch" seă „Kurwălsche“ după numele provinciei, care mai ântâiă, sub dominațiunea Frânciloră, se numia „wâlsche Gau“ seă „Kurwalchen⁴¹. Limba 1 adina, care se vorbesce în Engiadina, se deosebesce, ce e dreptă, în sensă dialectică de cea romaunscha, fără însă ca prin acestă numire deosebită să se pdtă constata vre-o divergință esen- țială. Românce sdă Romontsch, ceea-ce este totă unulă și același cuventă, și Ladina, săntă numai două diferite nu- *) La compunerea acestui tractatu amii intrebuințatu următorele opuri, ș. a. Pirmin Rufinatscha: „Ueber Ursprung und Wesen der Roinanischen Sprache (Programm des kaiserl. konigl. Gymuasiums in Murau fur das Sehuljahr 1853, Innsbruck. Gedruckt in der Wagner’schen Buchdruckerei 1853. Dr. Friedrich Rausch: „Geschichte dor Literatur des Rhaeto-Romauischen Volkes“. Frankfurt a. M. I. D. Sauerlanders Verlag. 1870. Vian: „Groden, der Grodner und seine Sprache" von einem Einheimischen, Botzen, Druck der I. Wohlgemuth’schen Buchdruckerei 1864. P. Justus Andeer-. „Ueber Ursprung und Geschichte der Rhaeto-Roma- nischen Sprache". Chur, 1862. Alfons von Flugi: „Die Volkslieder des Engadin". Strassburg 1873. J. A. Biihler: „Rimas" Coera 1875. „Fogl d’Engiadina“: Nr. 6 din anulu 1890, apare la Samedan. „Jl Sur silvan¹¹: Nr. 2. 7 și 11 din anulu 1890, apare la Cuera. „Gaxetta Romonscha": Nr. 10 din an. 1890, apare la Muster (Disentis). 9 foiri ale unei familii limbistice, carea ’și află isvorulu șefi comunii în una și aceeași „lingua romana". Deși admitemu bucuroșii o înaintare succesivă a culturei și a limbei romane prin Văile Raethiei de susîi, totuși aserțiunea unorii croniști, că prin ladina s’ar indegeta o colonisare ulterioră prin fugari latini, — nu-șl află în numele acela nici o dovadă, și și-ar putea aroga pretensiunea de credementu numai întru câtă s’arfl putea dovedi acesta cu documente istorice. Dăcă însă alții susținfi, că Romannsch arii trada o afinitate mai deaprdpe cu limba veche poporală italică (sermo rusticus, lingua romana rustica) decâtii cu cea ladină, șeii doră, că arii fi unii dialectfi etrusc, apoi acestei păreri ’i lipsesce ori-ce basă. Limba romanschă, la alu cărei teritoriu aparținea cândva și o parte din Tyrolii și Vorarlberg, se vorbesce de presentfi în cele mai multe părți ale cantonului Graubiinden. Ea ’și are originea sa în limba romană său latină, și se pote fără îndoălă numi o soră, deși nu tocmai așa de fericită, totuși însă pe deplinii legitimă a limbei italiene și franceze. Păre- rile diferite, uneori chiar aventuriose, cari se află lățite în cercuri altmintrea autoritative asupra acestei limbi, ne silescu, a dovedi originea ei latină și afinitatea ei intimă cu cele- lalte idiome romane din istorie și chiar din elementele ei. Rhaetia propriă, numită mai târziii și Raetia prima, cuprindea pre lângă alte părți neînsemnate, cantonulu Grau- biinden în întrega lui estensiune de astădi. Romanii după prima lorii ciocnire inimică cu locuitorii indigeni avură tre- buință de unii restimpfi de 103 ani pentru deplina lorii sub- jugare. Qu. Marcius Rex a foștii cehi dântâifi, care a trium- fate asupra lorii, ear în decursulu verel anului 15 a. Christosfi devinu în fine devinșl prin fiii împăratului Augustă. Aveaii Reții deja în decursulu acestei epoce și probabilii încă mai nainte parte prin relațiuni pacinice la comerciu și coatingere, parte prin atacuri reciproce, ocasiune a cunosce și a înveța limba și obiceiurile romane, acuma țăra loru deveni însăși o provinciă romană și supusă principiiloru generale de admi- 10 Distrare provincială romană. Aceste principii erau petrunse de cea mai severă politică de centralisare și petrundeaă tote firele vieții naționale, spre a străforma aceste țeri într’ună corpii omogen atâtă în întru câtă și în afară și spre a le romanisa pe deplină. Raetia nu află în acestă privință nici o cruțare, dedre-ce au fostă opusă atâta resistință tenace la subjugarea romană. Partea cea mai mare a locuitoriloră capabili de a purta arme, cari în lupta desperată pentru libertate nu și-aă aflată mortea, era dusă pe la piețele esterne ca sclavi și vendută acolo seu transportată ca soldați în Italia și în alte provincii depărtate. Ceea-ce a mai rămasă din poporațiunea veche, cădu, dedre-ce țera se administra immediat după cucerirea ei ca ună domeniă, parte în manile răpitore ale publicani- loră romani, seu eraă chiar siliți a servi ca păcurari și ca plugari veteraniloră romani, seu civiloră romani, strămutați acolo ca „aratores¹¹ și „pecuarii“. Șosele străbăteaă acum văile în tdte direcțiunile și se urcaă la înălțimi amețitdre peste păsurile sălbatece ale Alpiloră. Una dintr’însele mergea dela Clavenna atâtă preste pasulă Septimer, câtă și preste p. Splăgen pănă la Cuera, precând altă șosea se trăgea de-a- lungulă văii rîului Adigea (Etsch) prin teritorială Vennone- siloră preste Val Mustair și Engadina în inima Raetiei de susă. Pentru apărarea țărei contra inimiciloră interni și esterni, apoi pentru asigurarea comunicațiunei cu Italia și cu țările de pe lângă Rină și Dunăre, se rădicaă atâtă la confiniile țărei câtă și în întrulă munțiloru castele fortificate și castre cu garnisdne romane. Apoi se mai zidiaă pe lângă șoselele mari în țdra întregă așa numitele mansiones și mutationes, unde oficianții, cari călătoriaă în serviciulă publică, cu deo- sebire însă persone militare își aveaă cuartirulă loră de noptare, și caii necesari pentru continuarea călătoriei loră. Ună ser- viciă bine organisată de postă avea să întrețină o legătură strînsă cu Roma, și să espedeze prin curierii sei depeșele gu- vernamentale dela stațiune la stațiune. Deși orașulu Cuera devenise abia pe timpurile lui Coti* i stantinu orașulu principalii alu Raetiei prime, cu reședința gu- j vernorulul (praeses), totuși trebuia dînsulii să fi foștii deja la î inceputulu ocupațiunei romane locuiți principalii alii domina- j țiunei și alii colonisărei romane. Situațiunea locului ne im- j pune probabilitatea, că aicea s’a stabilitii o colonia militară. ■ Prin acesta deveni Cuera centrala cercului dincoce de guver- ■ nare și căpetă pe unii legatii alii guvernatorelui ca oficiantul!! supremii cu reședință stabilă. De aicea cutreeraii autoritățile : provinciale țera în tote direcțiunile pentru încassarea contri- j buțiunilorii, pentru recrutarea cohortelorii, pentru ținerea ju- i decățilorii, unde stăpânii le aflau de lipsă. Aicea și-avea pro- vincia întregă Curia sa, forum, curtea supremă de judecată; i aici se aduna apoi dieta lorii (conventus) sub presidiulii gu- < vernatoriului, spre a representa interesele provinciei. în coa- ! tingere cu organele guvernului era înterclisă locuitoriloru ori-ce ] altă limbă, afară de cea latină. P. Brostdnu. (Va urma). ! INDUSTRIA DE CASĂ ROMÂNĂ LA ESPOSIȚIUNEA DIN VIENA. ’ j N’a trecutii multii dela Adunarea generală a Asociațiunei i transilvane din opidulu Hațcgii. Visitatoriî și participanții ■ acesteia de sigurii cu dragii î și vorii aduce aminte și de mica, i dar nu neînsemnata „esposiție de industria casnică“, ce s’a j foștii arangeatu acolo cu scopii de a se arăta publicului acele j produse, cari formeză fructulu diliginței mai cu semă a femeii j române din regiunile dela sud-ostulii Transilvaniei. Despre j acestă esposiție, la care se presentaii publicului preste 2000 î obiecte, toți câți aii cercetat’o se esprimaii în terminii cei 1 mai călduroși și măgulitori, și succesulfi materialii și moralii j alii ei asemenea a foștii forte satisfăcătorii; căci preste 1000 j persone s’ati convinsă de nou despre inteligința și gustulii i esteticii, ce-lu adeveresce popor ulii românii în lucrările sale. 12 Decă acestei esposițiunî, cercetate dealtmintrea aprope numai de Români, nu-I putemă denega nici decâtă însemnă- tatea ei ca obiectă instructivă în celă mai largă înțeleșii alu cuvântului, cu câtă mai vertosă produsele industriei nostre casnice, aretate la o mare esposițiă într’ună însemnată centru de cultură europeană, suntă în stare a atrage atențiunea ndstră. Căci noi pre noi ore s’ară putea să ne hulimă? Putea-s’aru se numimă noi obiectele create prin încordata diligință a mameloră, a sororiloră nostre, tară gustă și fără valore? Cu câtă suntemă dar mai multă preocupați de ceea ce este pro- pria ndstră operă, cu atâtă mai multă suntemă datori a asculta cu interesă ceea ce-și șoptescă străinii despre capacitățile nostre; căci dela aceștia vomă aud! judecăți nepreocupate și vomă putea învăța, a îndrepta acele scăderi, cari le află scru- tătorulă imparțială în lucrurile produse de noi. Era la fenomenala „exposiție agronomică-forestieră uni- versală din Viena“ în vera anului 1890, unde nu lipsia cu totulă nici industria ndstră casnică. Multele milione de Ro- mâni nu eraă representate în modă satisfăcătorii; România, Transilvania și părțile Ungariei locuite de Români nu parti- cipaă de locă la acestă esposiție; singură mica Bucovină re- presenta elementulă românescă. Francia, Svedia, Italia și aprope întregă Germania aă fostă aflată de bine a expune produsele loră, si sigură că aă obținută succese, deși pote nu momentane, totuși prin acea împregiurare, că de aici încolo să voră cunosce în marea metropolă Viena, ba în Austria întregă calitățile recomandabile ale acelora. Trebue să adaugă încă, că numărulă celoră-ce aă visitatu exposiția a trecută multă preste ună milionă. în legătură îmmediată cu produsele agricole primordiale ale unui poporă staă acele lucruri, cari le confecționeză agronomulă din materialele produse de natură prin munca sa (iilnică. Așa se esplică, cum la o esposițiă agrono- mică — forestieră paradeză și obiecte emanate din diligință casnică. 13 Dar să ne clarificămă mai ântâiă despre însemnătatea : cuvinteloră diligință casnică și iudustriă casnică. în germană ’ se numescti Hausfleiss și Hausindustrie. Unde se află cea • dântâiă, e împreunată cu unu felii de stare patriarchală. De regulă bărbatulti muncesce pentru a produce materialulă brută; ’ femeea, și uneori copiii, transformeză prin diligință loră acestă ‘ materială în obiecte, cari voră fi întrebuințate de înșiși membrii < familiei. Din lâna, cânepa și inulă produse de bărbată, 1 femeea lucră țeseturi și confecționeză din ele vestminte pentru ; sine, copii și bărbată și ’și împodobesce casa, care, după cum dice A. Meitzen în modă elegantă, este întruparea spiritului poporului. Decă rămână deci produsele spre între- i buințarea acelora, caii aă fostă autorii loră, acestă proce- 1 dură se numesce: diligință casnică. Ear sub cea din urmă ’ se înțelege munca aceea, care ocupă aprope pre toți membrii unei familii și care tinde a produce obiecte nu pentru tre- ; buințele producențiloru, ci pentru a fi vândute. Ca tipulă industriei casnice pote figura de esemplu producerea pânzei * în Moravia și Silesia. Cine a vedută acele regiuni, acele sate populate numai de pânzari, nu uită nici cândă je- i losa impresie, ce o au făcută acelea asupra lui. Casele, în cari ț aprope toți acești palid! fără viață ședă cu chiriă, suntă de- ' stulă de bune, dar unde suntă șurile, grajdurile, grădinile, cari ■ suntemă dedați ale țîne de caracterulă esențială ală unui sată ? ; Eată acolo ună coteță mică; în elă se află o capră, unica posesiune a pânzarului, căci locă arabilă nu posedă sărmanii i aceștia nici bareml câtă ai putea acoperi cu palma; răsboiulă ■< este pentru ei singurulă isvoră de câștigă, și la acesta lucră * cu toții de multeoii 16—18 ore pe di, pentru a agonisi din i pânza loru suma bagatelă, ba în proporțiă cu durata lucrului * potă dice miserabilă, de 20—30 cr. „Serăciă golă și fomete se află pretutindeni, unde se aude sgomotulă monotonă ală j răsboiului", așa se exprimă F. Rosmael, directorulă unei școle Ș industriare despre pânzarii din partea de ostă a Moraviei. j Acesta este dar industria casnică în înțelesulă cum e luată 14 | cuventulă în literatura germană. La noi industria casnică nu e desvoltată mai de locu; vedendă însă, că în regiunile j unde s’a introdusă aceea, starea materială a poporului e atâtă ’ de deplorabilă, nici să n’o dorimă. Din scrierea distinsului i profesorii vienez Dr. W. Exner „Die Hausindustrie Osterreichs“, J care scriere în parte e întrebuințată la conceperea acestoră i șiruri, fiă-ml permisă a adauge încă pentru a ilustra mal bine starea poporațiunel, ce se ocupă cu industria casnică, că în j Tirolă spre esemplu, unde împletirea de ciorapi ocupă multe mâni, câștigulă dilnică se urcă pentru o personă la suma < surprindătore de numai 13 cr. v. a. Să dorimă însă, ca di- \ ligința casnică, în determinațiunea, ce o amă dată mai susă j cuvinteloră acestora, se se desvolte și se iee la poporală nostru ; dimensiunile cele mal mari. Căci de-și sporadice se ivescă și ‘ la noi cașuri, că țeranca aduce țeseturile el, pânză, crătințe, î covore etc. la orașă spre vendare, totuși producțiunea acestoră obiecte nu a luată încă ună avântă industriară, și ceea-ce trebue accentuată, nu ocupă pre toți membrii familiei. Cu : câtă e mai greu însă a face în unele cașuri strictă deosebire J între diligință casnică și industriă casnică, cu atâtă mai , puțînă e obligătore întrebuințarea uneia din aceste numiri, și ’ așa se află de aici încolo și în acestă tractată ambele între- buințate în sensă ecuivalentă. i Dar se revenimă la industria ndstră casnică dela expo- siția din Viena. în mal multe locuri se aflaă împrăștiate ; produse de ale industriei nostre textile; unele firme de pe la Timișdra arătaă țeseturl lucrate de țeranca română din Bănată. ș Ba ună bătrână anume losifă Mirciovă a fostă venită elă însuși cu o bogată colecțiune de covore, spre a le vinde, și Ș ne spunea, că suntă căutate și vândute cu preță bună. Grosulă ; lucruriloră de proveniență românescă însă se afla în „pavilionulu“ J de industria casnică și în așa numita „Huzulenhaus“ *). ij ------------ j „Huzulu“ însemneză în limba rutenă locuitorii de munte și se înțelege 1 acea parte a Bucovineniloru, cari locuescu în munții dela apusu-medă) Produsele industriei casnice din România diferii ceva de ale Ro- j mâniloru din monarhia austro-ungară. Cu tote acestea sentințele citate au . interesă și pentru frații noștri din România; căci Bucovina, precumu se scie, ț este ruptă din Moldova. i 16 „în cerculă restrinsă ală familiei¹¹ — dice consiliarulă aulică Dr. Exner — „săă totuși în marginile auguste ale unui sată sătănulă ’și împacă elu însuși tote recerințele vieței. La zi- direa casei bărbatuhi de regulă scie lucra meseria bărdașulul și a coperitorului de casă, precând femeea trebue să iee asupră-șl lipirea părețiloră de nuiele ori astuparea cu muschiu a cre- păturiloră din păreți! de bârnă, trebue să bătucescă aria și multe de felulu acesta. Dela sămănarea plantei apte a da materială de țesută și dela prăsirea oii pănă la confecționarea totală a vestminteloră de pată și a haineloru de trupă din in, lână săă blană, din pele, pănură săă împletituri de paie, tote acestea le produce țeranulă bucovinenă, ba chiar văpselile le estrage din plante anume cultivate, și nici la facerea unelteloră de mână și a celoră mai simple trebuinciose în agronomiă, nici la fabricarea vaseloră și a unelteloră pentru bucătăriă și economia casnică nu conteză la ajutoră străină. Numai prelucrarea ferului, care de moșnenii bucovineni e întrebuințată în celă mai restrinsă modă, a remasă în sarcina țîganiloră, cari se află împrăsciați prin țeră. în urma comerciului lățită de lemne, care cu deosebire în ultimele două decenii a luată în Bucovina dimensiuni mai mari, s’aă aflată însă destui pă- dureni, cari părăsindu-și traiulă idilică de pănă atunci, aă in- trată în serviciile industriei de lemuă; lucrulă li se plătesce în bani gata, și sunetulă gologaniloră a adusă cu sine îmmul- țirea trebuințelor^ loră“. în modă mai estinsă industria casnică e cultivată de țăranii ruteni și români, precândă coloniștii germani nu o posedă de locă, cei maghiari nu în măsură vrednică de amintită; produsele diliginței casnice a Poloniloră și Lipoveniloră, fiindă ei numai puțini la numără, din punctă de vedere economică nu potă veni în combinație. Ramulă celă mai Interesantă ală industriei casnice bucovinene ’lă formeză produsele textile, și adecă să lucrăză din cânepă și in țesături dela calitatea cea mai dură pănă la pânza cea mai fină, făcută după mustra damastulul și de multeori colorată cu minunate 17 bordure. Asemenea facil țerancele din lână țole, covore și cârpe de totă soiulu, cari servescă parte spre acoperirea la- vițeloră din giurulă casei și ală părețiloră, parte ca rufe de pată ori și drepții materie pentru ciorecl, țundre (mantale) etc. De deosebită interesă sântă covor ele adesea brilante, com- puse din cânepă colorată și lână de 6iă; suntă lucrate după, tipuri classice erecte în familiă, și cu ornamentica lorii geo- metrică ținută in colori delicate, cari să desvâltă mal cu semă în vergi traversate, îți revâcă forte bine țesăturile an- tice orientale. Cu multă grijă suntă țăsute și ună felă de panglici pline de colori, cari femeile le întrebuințăză dreptă cingătorl, bărbații dreptă brâcinl de traistă țesută, uneori pan- glice pe pălăriă. Finețe si frumsețe mare arată si obiectele croșetate, a cărorii disparință aru putea fi o mesură de- stula de justă pentru serăcirea crescânda a poporațiunei. Alte producte ale industriei casnice suntu strunguri de ină și libru. rociurl pentru pescuită, împletituri de paie (în deosebi pălării), blane, încălțăminte, altă pelăriă, tote de multe-orl bogată cusute; mai încolo unelte de lemnă pentru usulă agro- nomică și casnică. Demnă de amintire e în fine și sculptura în lemnă, care în parte practicată de țîganl, se restringe la obiecte pentru economia casnică și la cadre de icone și cruci, și acesta din causa, că ritulă bisericel greco-orientale nu permite „chipuri cioplite". în sparteriă (împletirea de așchii de lemnă) și în fabri- cațiunea de ole n’aă trecută încă preste cele mal necesare recerințe, dar tocmai cea din urmă în ce privesce conturele vase- loră de Iută, e cu atâtă mai memorabilă, cu câtă arată astădi încă formele antice, moștenite din orienta și din Grecia. Din interesantele descrieri și date, ce mi-a presentată dlă profesoru C. Romstorfer, reese dar, că industria casnică in Bucovina e de tota originală și amplă și stă pe o trăptă relativa forte înaltă. Fără îndoelă, ea care acum lucră aprope numai pentru tre- buințele proprii, e desvoltabilă întruna moda, în câta s'ar putea câsciga pentru produsele ei o trecere însemnată". 2 18 Acestea suntă vederile consiliarului aulicii Dr. Exner; acesta a o esperia și în personă avui mai de multe ori ocasiune, când visitamă sub conducerea numitului domnii exposiția agronomico- forestieră și’lă interpelam!! des asupra lucruriloră de proveniență română, interpelări, la cari cu zelu propriu Vienezului mi dedea totdeuna cele mal satisfăcătore respunsuri. „Uite colo“, — dise odată—“ vădi covorulti acela mare țesută cu câmpulă galbină, pe margini guirlande de flori, ear la mijlocu trandafirulă acela imens cu paseri asemenea gigantice? Acela— dise—’ți potă spune că nu e după gustulă nostru. îndată ce țeseturile industriei cas- nice române trecu preste mustrele moștenite din bătrâni, mo- saicele cunoscute, ținute numai în linii drepte, și începii a imita produsele industriei textile moderne occidentale, perdă forte multă din valorea lorii, ne mai avendă originalitatea desemnuriloră și neajungendă perfecțiunea dorită în imitarea liniiloră neoble. Astfelă de producte nu arii trebui se fie expuse aici, deorece nu voră fi nici când în stare ași câșciga recu- noștința nostră. Cu atâtă mai plăcută însă e atinsă omulă de clasicele forme, ce arată tote celelalte țăseturi, ce le ve- demă aici“. Acestea eraă vorbele unui mare cunoscătoră ală industriei, și mie mi se întipăriră bine în minte. Și cele exprimate de acesta le audii șoptindu-și-le și cochetele Vieneze, cu recu- noscutulă loră gustă fină estetică, cari cu deosebită interesă și vină plăcere urmaă espuseloră din „Huzulenhaus“ și „pavi- lionulă de industriă casnică". Să cercămă dar a menținea în țăseturile nostre casnice stilulă antică orientalii și să nu imitămă multă produsele oc- cidentului, ne putendă ajunge nici formele desemnuriloră, nici esecuțiunea admirabilă technică a acelora. Se menținemă mu- strele naționale, la cari vedemă că toți află plăcere! Tote cele dise mai susă se referă numai la produsele . poporului săteană, în specială bucovinănă ; și semenândă acelea forte bine cu ale Transilvăneniloră și Ungureniloru români, și la acești din urmă, Despre lucrurile de mână, cari le 19 confecționeză damele române, nu voiu să vorbescă; este cuno- scută, că acelea sântă moderne și stati la culmea timpului. Decă aceste șiruri arti contribui încâtva la deslegarea întrebărei, ce părere ati străinii despre produsele industriei nostre casnice, și cari forme le suntti mai plăcute în țăseturile nostre naționale, eti ași fi deplină satisfăcută. Ară fi de dorită numai, ca acea industrie să se desvolte mai multă, să crescă și să înflorescă, căci prin exportulă în Austria și Germania s’ar putea forma ună isvorti nou și destulă de însemnată pentru bunăstarea poporului nostru. O. B. DELA ACADEMIA ROMÂNĂ. Ne ținemă de plăcută datorință, și credemă a satisface viului interesă alu publicului nostru, decă vomă lua notiță de tote însemnatele lucrări ale Academiei române, și încâtă ne vină la cunoscință, le vomă comunica și în acestă organă ală Asociațiunei transilvane. Din lunile din urmă ale anului 1891 înregistrămu cu bucuriă următorele uvrage, ce aă apărută sub auspiciile Academiei: 1. „Documente privittire la Istoria Româniloru, culese de Eudoxiu de Hurmusachi“. Volumulu II, partea 2, cuprindându periodulu dela anulu 1451—1510. Cu unu apendice de docu- mente slavone dela 1451—1517. Colecțiunea portă în fruntea sa portretulu lui Ștefană Celă Mare (1457—1504), îngenunchiatu la rugăciune, portretulu reprodusă după Evanghelia dela Voronețu. 2. Dto, Suplement 1, volum IV, 1802 - 1849, cu portretulu Voevodului Michailă Sturdza. Documentele săntu adunate de D. A. Sturdza, D. C. Sturdza și Octavianu Lugoșianu. Ambe tomurile acestea cuprindă prețidse documente relative la istoria prinei- pateloru române. 3. Texturi macedo-române, cuprindendă: povești, poesii popo- rale, grămatica și unu glossariu alu dialectului macedo română. Tote acestea dateză din lăsămentulă meritatului membru fundatoru ală Academiei Dr. A. Obedenarii, carele a lăsată aceleia întregă averea sea de preste ¹/₂ millionă lei, și sântă edate de profesorală I. Biană. 2* 20 4. Desrolnrea Țiganiloru, Ștergerea privilegiiloru boereșci, Emanciparea Țiganiloru. Discursu cetitu în ședința solemnă iu- bilară a Academiei dela 1/13 Aprilc 1891 de Miehailu Cogălnieeanu. Scrierea, celu din urmă cuvântă alu distinsului bărbată de stătu și istoricii, merită atențiunea nostră atâtu cu privire la prețiosulă seu materială, câtă și în ce privesce stilulu ei de rară frumsețe. 5. „Serbarea aniversară dela 1/13 Aprilie 1891, pentru împli- nirea a 25 ani dela înființarea Academiei, 1866—1891“. Acestă scriere cuprinde: Cuventulu Regelui, Composiția poetică a Reginei, întitulată „Sola". Discursulă amintită sub 4. de Cogălniceană. Ra- portă asupra activităței Academiei în cei 25 ani ai esistinței ei, de Demetriu A. Sturdza. Prândulă regală din acea di, cu toastulă Regelui și toastele membriloră B. P. Hașdeu, Dem. A. Sturdza și G. Barițiă. Scrisori și depeșe la serbarea jubilară și Ode la acea serbare, de Zacharia Boiu și losifă Vulcană. în fine patru medalii comemorative. DIN CHRONICA LUNARĂ. Fundațiunea Dr. loan Moga. D-na Anna n. Bologa ved. Dr. I. Moga din Sibiiă, conform dorinței regretatului seă soță, a transpusă Comitetului Associațiunei summa de 1000 fi. v. a., ale cărei interesse anuale se se întrebuințeze ca ajutore pentru fetițe române din scole, cu deosebire din scola superioră din Sibiiu. Fundațiunea Georgiu Cioflecu. învețătorulă dela scolele ca- pitale gr. or. române din Brașovă Georgiu Cioflecu, reposată la 19/31 Decembre 1891, fiindă veduvă și fără familiă, a testată întregă averea sea de 7000 fi. spre scopuri bisericesc!, școlare și culturale, cu deosebire pentru comuna sea natală Arpatacă, precum și pentru Brașovă. BIBLIOGRAFIA. Codicele Mateiu Voileanu. Sibiiă 1891. Cursu practică de Aritmetică, partea I, II, III și IV, de Arseniu Vlaicu. Brașovă 1891. D6ue drame familiare. Lectură pentru tinerimea de sexulă fe- meescă. Sibiiu 1891. Miehailu Eminescu. Studiu critică. Blajă 1891. Continuarea opereloru Academiiloru din Viena și Buda- pesta, precum și ale Societății pentru cunoscința Transilvaniei din Sibiiă. SI PARTEA OFICIALA. Nr. 485/1891. ProcesQ verbalii alu comitetului. Asociațiuneî transilvane pentru literatura română și cultura poporului, românii, luatu în ședința dela 9 Decemvre n. 1891. Președinte: G. Barițiu. Membrii presenți: Dr. II. Pușcăria, vice-președinte. Nicanoru Frateșă, controlorii. Ioană Hannia, P. Cosma, L. Simonescu, Z. Boia, I. V. Russu, I. G. Popă, I. Crețu, G. Candrea, cassară, N. Togană, bibliotecară. Secretară: Dr. I. Crișiană. Nr. 246. Cassarulă Asociațiunii, dlu Gerasimu Candrea, la însărcinarea presidiului, refereză: Direcțiunea școlei civile de fete cu internată a Asociațiuneî nostre cu raportulă seu din 3 Decembre a. c. Nr. 61 subșterne conclusele conferinței corpului didactică dela acea școlă, luate în ședința dela 18 Noemvrie a. c., în care, între altele, referitoră la însărcinarea comitetului dela 6 Noemvrie a. c. Nr. 366 de a erua pentru prevederea limbei germane o personă aptă și a face comitetului propuneri atâtu cu privire la personă, căreia ară fi a se încredința provederea limbei germane, câtă și cu privire la re- munerațiunea, ce ară fi a se vota pentru prevedere, arată, că neaflându la momentă personă corespundetdre pe de o parte, ear pe de altă parte, între împregiurările nostre școlare, ne mai pu- tendu-se amâna provederea catedrei pentru limba cestionată fără scăderea învețementului, provederea limbei o a luată asupra sa, cu începere dela jumătatea lunei trecute pentru clasa a IlI-a și a IV-a cu propunerea de câte doue ore pe septemână, directorulu școlei. Cu tote aceste direcțiunea cere, ca acestă prevedere se nu se privescă pentru comitetă de obligătore, ci acela se dispună în astă privință după cum va afla mai corespuniletoră (Ex. Nr. 478/1891). — Raportulă direcțiunel, precum șiconclusulu corpului didactică referitoră la predarea studiului limbei germane în clasa a IlI-a și a IV-a a școlei civile prin directorulă Dr. Ioană Crișiană se iau cu plăcere la cunoscință, și directorului se încredințeză a continua cu propunerea acestui studiă, votându-i-se pentru acesta din pri- sosulu budgetului școlară pro 1891/2, eventuală din budgetulă Aso- ciațiunei pro 1892 o remunerațiune de 200 fl. v. a. Celelalte con- 22 cluse ale corpului didactică, ne avendu trebuință de dispusețiuni ș ulteridre, se iau spre sciință. ■ Nr. 247. Raportulă actualului directorii Dr. I. Crișiană dto : 6 Octomvrie a. c. Nr. 26 despre primirea oficiului, cu care a foștii ,j încredințatii, și despre starea, în care a aflată șcdla și internatulii ț la intrarea sa în oficiulii de directorii (Ex. Nr. 390/1891). “ — Servesce spre sciință. ș Nr. 248. Direcțiunea șcdlei civile prin hârtia dto 29 Octom- vrie a. c. Nr. 42, mânecândii dela budgetulii șcdlei pro 1891/2 i stabilită de corni tetă în ședința dela 13 Octomvrie a. c., arată: î a) că în budgetulii aniloră premergători la erogațiuni titlulu 1 „Alimentarea^ pt. c. „5 persdne pe 10 luni“ figura cu suma de 450 fl., , care sumă în budgetulii pro 1891/2 e lăsată afară, și cere, în ve- ! derea scumpetei din piață, ca susnumita sumă se se prelimineze ! ulteriorii între erogațiuni; ' b) că în budgetulii pro 1891/2 nu se ia privire la suma de j 100 fl. votată ca remunerațiune prin conclusulu On. Comitetu dela / 20 Augustă 1890 pentru purtarea socotelelorii, și cere a fi indru- ’ mată: dela ce titlu budgetară se ia suma numită, spre a remunera i pe dnulii 1. Popoviciă, care încă dela începutulă acestui anii, încă i înainte de întrarea în oficiu a noului directorii, a purtată și con- ■ tinuă a purta socotelele șcdlei, eventuală a prelimina ulterioră ‘ acea sumă; j c) că d-ra E. Nasta, din Augustă 1890 învețătdre suplentă j la șcdlă, ve^ându-se în programa șcdlei pro 1890/1 trecută în șirulă puteriloru didactice ordinare provisorie, s’a și considerată de atare 1 și a usată în consecuență pentru primele doue luni ale anului scol. > curentă de emolumentele împreunate cu postulă unei învețătdre \ ordinare provisorie, că numita învețătdre în hârtia sa dto 31 Oc- i tomvrie a. c. subșternută prin raportulă direcțiune! dto 3 Noemvre a. c. Nr. 48 cere, ca și comitetulă se o considere de învețătdre ordinară, ; avisându-i în ordine emolumentele împreunate cu ună asemenea postă (Ex. Nr. 448, 450/1891). 1 — ad a) Alimentarea fiindă în regiă propriă, comitetulă din prin- ; cipiă nu a preliminată punctulă c) dela titlulă din erogațiunile ; budgetului șcdlei pro 1891/2 provocată în raportulă direcțiunei, ; anume alimentarea personalului de serviciă. Aretându-se trebuința urcărei preliminarului referitoră la alimentare, ceea-ce după împre- ; giurările de față e aprdpe de prevăzută, comitetulă nu va lipsi a ] vota în acelă scopă ună credită extraordinară. < 2a ad b) Remunerațiunea de 100 fl. pentru purtarea socoteleloru școlei nu formeză titlu de budgetă, de vreme ce purtarea numiteloră socotele cade în sarcina direcțiune!. în vedere înse, că la începutulă anului scol, curentă oficiulă de directorii era încă neocupată, ear purtarea socoteleloru școlei trebuia se se încredințeze cuiva, dupăcum s’a și întâmplată, dlui I. Popovici, care a purtată și portă numitele socotele, i se voteză 50 fl. dreptă remunerațiune pentru câte le a prestată și le va mai presta pănă fi finea acestui semestru ală anului scol, curentă, în direcțiunea acesta. ad c) D-șora E. Nasta, lipsindu-i decretulu specială, n’a fostă îndreptățită a se considera de învețătore ordinară provisoriă și a usa de emolumentele împreunate cu postulă unei asemenea puteri, în vederea, că numita d-șoră are cualificațiunea recerută numai pentru lucrulă de mână și nu și cea prescrisă pentru puterile or- dinare dela șcdlele de categoria școlei nostre, densa remâne și pentru viitoră suplentă, fiindă îndreptățită la emolumentele stabilite pentru puterile de acestă categoriă. Plusulă din salară, ce eventuală îlă va fi scosă în credința că e considerată dreptă învețătore ordi- nară, va avea a-lă restitui pănă la finea acestui ană scolastică. Nr. 249. Direcțiunea școlei prin hârtia dto 8 Octomvrie a. c. Nr. 28 arată, că din causa restanțeloră din anulă trecută scol, a remasă ună contă de 360 fl. la librarulă din locă, dlă Michaelis, pentru lucruri liferate scdlei neachitată și cere, ca și pănă va suc- cede încassarea, comitetulă se binevoescă a vota în acestă scopă școlei ună credită extraordinară în suma aretată. (Ex. Nr. 396/1891). — Cererea direcțiune! se încuviințeză. Nr. 250. în legătură cu cele cuprinse la punctulă precedentă și întemeiată pe raportulă, ce ’i sa făcută despre starea lucrului, — Comitetulă autoriseză pe directorulă școlei, a se folosi de tote remediile de dreptă în scopulă încassărei restanțeloră din anii trecuți. Nr. 251. Cererea dlui I. Moga din Sibiiă, de a fi scutită de didactru pentru anulă scol, curentă fiica sa Alexandra, elevă a școlei civile de fete, după ascultarea direcțiune! școlei, cu tote că pănă acumă numita elevă nu a dovedită diligința și sporulă recerută, dar avendu-se în vedere starea miseră a părințiloră ei (Ex. Nr. 391/1891)“, — Se încuviințeză, și eleva Alexandra Moga se scutesce de didactru pentru semestrulă I. ală anului scolastică curentă, remâ- 24 nendii scutirea pe mai departe aternătore de sporulă, ce-’lă vâ face pană la finea acestui semestru. Nr. 252. Direcțiunea despărțementului XVI. (Șimleu) alu Asociațiunei transilvane prin hârtia dto 7 Septemvre a. c. Nr. 1 subșterne pe lângă suma de 134 fi v. a., taxe dela membri vechi și noi, spre revisiune protocolulă adunărei generale a despărțemen- tului, ținute la 3 Augustă a. c. în comuna Selsigă, apoi cuventulă de deschidere presidială, cerendă a se publica eventuală în organulă Asociațiunei; în legătură se cere estradarea diplomeloră la adresa membriloră, cari s’aă înscrisă la adunarea din acestă ană, precum și la adresa acelora, cari s’aă înscrisă la adunarea din 1890. Din protocolulă subșternută se vede: a) că adunarea s’a deschisă cu mare solemnitate; b) că s’a dată semă despre activitatea subcomitetului din anulă espirată, care a fostă totă așa de mănosă ca în trecută; c) că a încursă dela membrii ordinari vechi și noi suma de 134 fi., er’ dela membrii ajutători suma de 22 fi. 50 cr., care se reține pentru trebuințele despărțementului; d) se arată, ciue a oferită și a primită premiile distribuite, și anume: 1. Premiulă de 1 vacă, dăruită de dlă George Popă din Băsesci, Pa primită Ioană Chira în Băsesci; 2. Premiulă de 1 scrofă, dăruită de dlă George Popă din Băsesci, l’a primită Ipate Teodorenă; 3. Premiulă de 4 dăruită de dlă Dr. I. Nichita, l’a primită Teodoră Varna; 4. Premiulă de 20 fi., dăruită de dlă adv. Floriană Cociană, l’a primită Ignatie Birlea; 5. Premiile de câte 10 fi., dăruite de dnii I. Popă, Andreiă Cosma, A. Barboloviciă, I. Serbă-Mană, Teodoră P. Coroiană, Suciă Popă Alex., V. Mica Gheție și A. Costea, Indre, dintre care 3 s’aă prefăcută în premii de câte 5 fi., le aă primită Gavriilă Hossu, Ioană Gozmană, Ioană Ciute, Gavriilă Almașă, Const. Albu, Petru Robu, Belbea, Petru Longină, Ioană Rațiă, apoi corulă vocală din Șomcuta-mare și celă din Birseu. e) în vederea nouei arondări, prin care s’a adausă la fostulă despărțementă și celă ală Chiorului, se reconstitue subcomitetulă, alegendu-se: 1. Directoră: dlă A. Barboloviciă; 25 2. Membrii în subcomitetă dnii: G. Popii din Băsesci; Florianii Cociană, controlorii loanii Serbii, Dr. I. Nichita, Dr. I. Manii, N. Nilvanu, Andreiă Medanii, Casio Manii, Teodoră Popă, Andreiă Cosma, Ioană Dose și Augustă Vicașă. f) că dlă Andreiă Cosma, încopciindă de propunerea referitdre la crearea unui fondă pentru ajutorarea școleloră poporale, făcută în adunarea dela 3 Augustă 1890 de dlă Dr. Ioană Nichita, reco- mandă spre primire acea propunere, motivându-o cu împregiurările locale și cu înăsprirea acelora prin art. de lege referitoră la asilele de copii, și propune resoluțiunea de cuprinsulă, ca se se întemeeze ună asemenea fondă, avendă a se lua în acestă scopă mesurile de lipsă. Resoluțiunea s’a primită. g) că bisericile și alte corporațiuni voră fi provocate, a se face membrii ai Asociațiunii; h) că noulă despărțămentă va purta numele de „Selagiană- Chiorenă“; i) s’a hotărîtă, ca despărțământulă se fiă representată la adu- narea generală a Asociațiunei prin domnii: G. Popă din Basesci, A. Cosma, A. Medană, N. Nilvană, Ioană Sârbu și Floriană Cociană; k) că adunarea proximă se va țîne în comuna Bobota. (Ex. Nr. 356/1891). Se adeveresce primirea sumei de 134 fi. întrată din taxe de pe la membrii vechi și noi, care sumă s’a transpusă la cassa Asocia- țiunei spre contare în regulă. Membrii noi, fiindă că s’aă notificată acestui comitetă numai după adunarea generală a Asociațiunei din anulă acesta, voră pute primi' diploma numai după ce voră fi ob- ținută aprobarea adunărei proxime. Ce privesce pe membrii, cari s’au înscrisă la adunarea din Supurulă de susă (1 la numără, dlă Ștefană Popă preotă în Bobota), acelora li s’a trimisă diploma cu datulă 11 Septemvrie 1890. Deschiderea adunărei, darea de semă despre activitatea sub- comitetului, conscrierile de membrii dimpreună cu taxele întrate, premiile donate și modulă loră de distribuire, precumă și recon- stituirea subcomitetului se iaă spre plăcută sciință și cu aprobare, încuviințându-se reținerea sumei întrate dela membrii ajutători pentru scopurile despărțământului. Ce privesce resoluțiunea propusă de dlă Andreiă Cosma și adoptată de adunarea generală, relativă la înființarea unui fondă scolastică, pentru a nu se slăbi legătura, ce trebue se existe între Asociațiune ca scopă și între despărțăminte ca mijlocele aceleia (vecii §. 5 din Regularea mijloceloră), acestă 26 comitetă, avându în vedere și prescrisele § 17 pt. a), în urma că- rora taxele și totă felulu de contribuiri se făcu și se trimită comi- tetului centrală pe sema fondului Asociațiunei, nu o pote aproba în forma, în care i se presentă. Avendă înse în vedere, că Aso- ciațiunea, în virtutea statuteloră sale (§ 4 pt. 1), pote primi și administra daruri menite a înainta scopurile ei, avendă în vedere, că scopulă, spre care țintesce fondulă proiectată, coincide cu sco- purile Asociațiunei, și Asociațiunea în vîrtutea statuteloră ei nu e împedecată a’lă urmări; avândă în vedere, că Asociațiunea, totă în vederea statuteloră sale, urmăresce faptice asemenea scopuri, ad- ministrândă fundațiuni eu menițiuni speciale, ale căroră venite se daă în totă anulă destinațiunei proprie: Acestă comitetă nu e în contra, decă despărțământulă de sub întrebare în virtutea § 5 lit. e) din Regularea mijloceloră va face și în scopulă indicată în resoluțiune colectări și va aduna și în numitulă scopă daruri dela poporă, așa înse, ca acelea se fiă trans- puse conformă regulamentului § 17 lit. a) la comitetulă Asocia- țiunei, care le va administra ca fundațiune separată și venitele le va folosi conformă menițiunii, între marginile condițiuniloră, ce ară fi a se specifica într’unu actă fundațională redactată de cătră înte- meiători. Se iaă mai departe spre sciință hotărîrile relative la îmmulțirea tnembriloră Asociațiunei, la representarea despărțământului la adu- narea generală a Asociațiunei și la loculă pentru proxima adunare a despărțământului. Cuventulă de deschidere, aflându-se corespundetoră, se va publica în Organulă Asociațiunei. Nr. 253. Pe basa propunerei cuprinse în raportulă dto 1 Octomvrie a. c. a bibliotecarului Asociațiunei, făcute la însărcinarea primită din partea acestui comitetă sub Nr. 336. a. c., se decide (Ex. Nr. 383/1891): — Cererea reuniune! învețătoriloră gr. cat. din Hațcgă pentru dăruirea de cărți se încuviințeză, avisându-i-se câte unu esemplară din „Transilvania" din anii 1869—1878, 1882 —1886 și 1888—1890. ună esemplară din broșura „Despre necesitatea promovărei și pro- tecționărei meseriașiloră la români de B. Baiulescu, ună esemplară din actele privitore la urtlirea și înființarea Asociațiunei, ună exem- plară din actele adunărei generale a Asociațiunei din Brașovă (1862) și Hațegă (1864), ună esemplară din analele Asociațiunei pro 1880, ună esemplară din Elementele de poetică română de I. Lazariciu, 27 unu esemplară din acte și date despre conferința din Mercurea și în fine câte unii esemplaru din broșurele „Studiu asupra consti- tuțiunei româniloră de I. G. Meitani. Nr. 254. în legătură cu cele cuprinse Ia punctulu precedentă și considerândă dorința, ce cu graiulă și-a esprimatu, — Se trimite la adresa membrului pe viață ală Asociațiunei, a dlui D. R. Cordescu din Fofeldea, câte unu esemplaru din pu- blicațiunile din trecută ale Asociațiunei. Esecutarea se concrede bibliotecarului. Nr. 255. Eliă Daiană, stud. în teologiă în seminarulă centrală din Budapesta, prin hârtia dto 1 Octomvrie a. c. cere pe sema bibliotecei, ce a remasă în posesiunea studențiloră români în urma desființărei scietății „Salba Literaria“, organulă Asociațiunei pe anulă curentă și cei următori (Ex. Nr. 392/1891). — Cererea stud. Elia Daiană se încuviințeză și administra- țiunea organului „Transilvania" e avisată, a trimite la adresa ține- riloră români foia Asociațiunii încependă cu Nr. primă din anulă acesta. Nr. 256. Dela academia ces. și reg. de sciințe din Viena aă sosită pe sema bibliotecei Asociațiunei sub Nr. 1225 următorele publicațiuni: 1. Sitzungsberichte, philos. hist. CI. Bd. 122 et 123. 2. Sitzungsberichte, matb. naturwiss. CI. a) Abth. I 1890 Nr. 4-10 b) ,, II a) 1890 n 4---10 c) „ II b) 1890 4---10 d) „ III 1890 n 4---10 3. Archiv fur Runde oesterr. Geschichtsquellen Bd. 76, Hălfte 1 und 2 Bd. 77 Hălfte 1. 4. Fontes rerum austriacarum Bd. 45 Hălfte 2. Primirea s’a cuitată, conformă usului prin bibliotecarulă Aso- ciațiunei. (Ex. Nr. 444/1891). — Spre sciință. Nr. 257. Se presentă hârtia dlui Ștefană Câmpeană, fostă încredințată cu conducerea constituire! despărțământului 31 Elisa- betopole, dto 26 Octomvrie a. c. Nr. 4, prin care subșterne spre revisuire protocolulă adunărei constituante dto Elisabetopole 20 Aprilie a. c. și suma de 42 fi. taxe de pe la membrii. în comitivă dlă Câmpeană își scusă întârdierea cu constituirea prin împregiurările grele din despărțementă, ear întârdierea cu tri- miterea acteloră cu ocupațiunile sale cele multe. 28 Din protocolă se vede: a) că starea membriloră din despărțemântă e: 1 membru pe viață, 4 membri ordinari și 29 membri ajutători. b) că constituindu-se subcomitetulă, s’aă alesă: 1. Directorii: dlu Ștefană Câmpeană, membru pe viață. 2. Membrii dnii Nicolaă Galea, Nicolaă Romană, Ioană Bană, Nicolae Aronă, Teodoră Dană jun., toți membri ajutători, și Ștefană Morariă membru ordinariă. c) că din sînulă celoră aleși s’a alesă cassară Nicolaă Romană, controloră Nicolae Galea, er actuară Ștefană Morariă. (Ex. Nr. 373 și 447/1891). — Suma de 42 fi. a intrată la cassa Asociațiunii și s’a contată în regulă. Constituirea făcută, fiindă în contra prescriseloră §-lui 14 al. 1 de vreme ce subcomitetulă e compusă aprope esclusivă din membri ajutători, nu se pote aproba, și dlă Ștefană Câmpenă pri- mesce însărcinarea a stărui și a convoca o nouă adunare a des- părțământului, la care se se înscrie și alți membri ordinari și ast- felă constituirea se se facă în sensulă §-lui citată mai susă, și așa a da probe practice, că și în acea regiune a țerei se află celă puțînă ună numeră de 10—12 bărbați români adeverați, cari aă și mijloce, aă și voința de a înainta cultura poporului și a susțînea reputațiunea națională. Nr. 258. Comitetulă „Reuniune! Femeiloră române din Sibiiă“ prin hârtia dto 10 Octomvrie a. c. Nr. 57 cere, ca didactrulă sol- vită de elevele școlei elementare susținute de Reuniunea femeiloră, cari locuescă în internatulă împreunată cu școla civilă a Asocia- țiunei, încassată pană acumă în favorulă școlei civile, se fiă lăsată în favorulă școlei elementare, respective se fiă încassată prin di- recțiunea școlei civile, însă contată ca solvire parțială în chiria de 150 fi., ce numita reuniune solvesce pentru școlă, ear eventualulă plusă se fiă transpusă cu finea anului scolastică la cassa Reuniunii. (Ex. Nr. 459/1891). — Fiindă deplină motivată, cererea comitetului „Reuniunii femeiloră române din Sibiiă⁻⁴ se încuviințeză întru tote, și direcțiunea școlei civile se îndrumeză, a-i satisface în tocmai, contândă didac- trulă încassată dela elevele școlei elementare, cari locuescu în inter- nată, dela începutulă acestui ană scolastică în favorulă reuniune!. Nr. 259. Rugarea lui Moise Nicolaus, cantoră și cate- chetă gr. ort. în Racoșulă de josă, pentru ună ajutoră pe seina 29 fiiuluî seu Andreiă, învețăcelă de croitoria în Brașovu. (ExB. Nr. 461/1891). — Nu se pote considera, nefiindu în vacanță nicî unulă din stipendiile menite pentru învățăcei dela meserii. Nr. 2G0. Direcțiunea despărțământului XIII (Abrudă) ală Asociațiunei transilvane, prin hârtia dto. 12 Noemvrie a. c. subșterne spre revisuire protocolulă adunării generale a despărțământului țînute în Abrudsată la 12 Iulie a. c. cu observarea, că banii întrați cu acea ocasiune s’aă transpusă la timpulă seu prin cassarulă despărțământului la cassa Asociațiunei. Din protocolulu subșternută se vede: a) că s’a cetită și luată spre sciință raportulă generală ală subcomitetului. b) că s’a cetită raportulă cassarului și s’a luată spre sciință, mulțemindu-se cassarului, dlui M. Andreica, pentru zelulă desvoltată, și hotărîndu-se, ca membrii restanțieri se fiă provocați a’și achita restanțele, la din contră voră fi sterși din lista membriloră. c) că premiulă de 10 fi. menită pentru unu învățătoră din despărțementă, care va dovedi mai bună succesă în cultivarea pomăritului, s’a votată singurului concurentă, învățătorului gr. cat. din Bucium-Șasa, Ioană Muntenă, care dovedesce a fi făcută ună începută, deși modestă, în ce privesce cultura grădinei. d) că a întrată din taxe dela membri vechi și noi suma de 158 fi., care s’a predată cassarului; e) dlă B. Bașota a cetită disertațiunea sa intitulată „Despre m’jloculă de a’și prolungl viața“, care a fostă cu plăcere ascultată. f) că se va escrie concursă la ună premiă de 15 fi. oferită de dlă B. Bașota, care se va decerne acelui individă, care va do- vedi, că a altuită în decursulă anului celă puțînă 150 esemplare din diferite soiuri de pomi, și altă premiu de 10 fi. pentru acelă învețătoră dela școlele confesionale din despărțementă, care va face și va dovedi mai mare progresă în lucrulă de mână; g) că espirândă period ulă de 3 ani și urmândă a se face reconstituirea, s’aă alesă: 1. Directoră: Dlă Alexandru Filipă, advocată în Abrudă; 2. Membrii în subcomitetă: dnii Paulă Petru, Ioană Băbuță, Dr. Vasile Fodoră, Dr. Simeonă Caiană, Romulă Furduiu și Ioană Danciă. h) că proxima adunare generală se va țînea în Bistra. 30 i) ca pentru verificarea protocolului s’a aleșii o comisiune irt personele dlorii Lanesă Giurchescu, Michailă Cirlea și Alex. Ciura. (Ex. Nr. 465/1891). — Banii întrați cu ocasiunea adunărei generale a despărță- mântului dela 12 luliă a. c. au foștii transpuși în suma de 204 fi. la cassa Asociațiunei din partea dlui Michailu Andreica și au și foștii cuitați la adresa acestuia, după-ce s’aă contată în regulă. Cuprinsulă protocolului subșternută se ia la cunoscință, aprobându-se reconstituirea făcută. Fostulă directoru, dlu Ioană Danciu, căruia se mulțemesce pentru servițiile prestate, va preda la timpulu seu archivulă suc- cesorului seu dlui Alexandru Filipă, la a cărui adresă se voru avisa de aici înainte actele privitore la despărțemântulă XIII Abrudu. Nr. 261. Rugarea dlui Ioană Moga din Sibiiă pentru ună ajutoră în bani din fondulă Asociațiunei (Ex. Nr. 470/1891), — Nu se pote încuviința, nefiindă prevedute nicăiri în statute asemenea ajutore destinate pentru familii întregi, și nici adunările generale anuale ale Asociațiunei nu voteza ajutore, cum ară fi acelă cerută. Literatura și cultura, premii pentru producte scientifice și literarie, burse, și ajutore la unele școle, înființarea de institute: acestea sântă problemele sale. Nr. 262. Societatea „Transilvania" din Bucuresci, prin hârtia dto 20 Noemvrie a. c. Nr. 45 cere a i se trimite unu tabloă de elevii aflați actualminte la meserii și susținuți de densa. în legă- tură se constată, că pre cale presidială s’a satisfăcută cerere! nu- mitei societăți. (Ex. Nr. 479/1891). — Spre sciință. Nr. 263. Direcțiunea despărțementuhii III (Făgărașă) ală Asociațiunei transilvane prin hârtia dto 5 Decemvrie a. c trimițândă suma de 123 fi. întrată din taxe dela membri și pentru diplome, subșterne spre revisuire protocolulă adunărei generale dele 1 Noem- vrie a. c. țînute în Voila, apoi protocolulă subcomitetului din 18 Noemvrie a. c. cu aclusele loră. Din protocolulă adunărei se vede: a) că s’aă cetită raportulă generală ală subcomitetului și raportulă cassarului, din care din urmă se vede, că Intratele dela ultima adunare aă fostă 488 fi. 38 cr. ear eșitele 404 fi. 43 cr., și ca disponibilă pentru trebuințele despărțământului a remasă suma de 85 fi. 45 cr., ambele raporte s’aă luată la cunoscință; 31 b) că, revetjendu-se socotelele, s’a dată absolutoriu cassaruluî, ) și s’a hotărîtă, ca din banii disponibili pentru trebuințele despăr- ’ țementului se se escrie concursă la 2 stipendii ă 15 fi. și la alte 3 stipendii â 10 fi. pentru învățăcei de meserii din despărțementă, : esecutarea se concrede subcomitetului, s c) că stabilirea budgetului se concrede subcomitetului, i d) că adunarea proximă se va ține a treia di de Rosalii 1892. i Din protocolulă subcomitetului se vede: | a) că s’a luată spre sciință protocolulu adunărei generale. i b) că după raportulă cassaruluî la adunarea din Voila a în- i trată cu totulă 82 fi., din care taxele dela membrii ordinari și pentru diplome se voră trimite la cassa Asociațiunii. (Ex. Nr. 481/1891). . ; — Se adeveresce primirea sumei de 123 fl., care s’a transpusă / la cassa Asociațiunii spre contare în regulă. Cuprinsulă protoco- î leloru subșternute se iaă cu aprobare la cunoscință, încuviințându-se ‘ escrierea de concursă pentru premiile proiectate. ’ Nr. 264. Cererea lui Augustină Chiorenă, calfă de barbieră J în Turda, pentru unu ajutoră (Ex. Nr. 482/1891). — Nu se pdte considera din lipsa de mijloce cu asemenea | destinatiune. ; 1 1 Nr. 265. în conformitate cu conclusului din ședința dela 7 l Noemvrie a. c. pt. prot. 241 lit. a) revenindă asupra oficiului de / primă secretară și redactoră ală organului Asociațiuneî, „Transilvania⁴', / devenită vacantă prin abtjicerea dlui 1. Popescu, 1 — Comitetulă încredințeză, cu începere dela 1 Ianuarie 1892, : numitulă oficiă în modă interimală, pană la proxima adunare ge- Ș nerală a Asociațiuneî, membrului din comitetă, dlui Zachariă Boiu, > asesoră consistorială, asemnându-i-se remunerațiunea împreunată 1 cu numitulă postă. j Nr. 266. Comisiunea esmisă din sînulă comitetului în ședința dela 12 Octomvrie a. c. pt. prot. 213 cu însărcinarea de a afla o j modalitate corespundetdre privitdre la folosirea sumei de 1000 fl. , v. a. preliminată în budgetulă anului viitoră (1892) de cătră adu- j narea genărală a Asociațiunii țînută în opidulă Hațegă în scopulă | creărei de stipendii pentru elevi și eleve, cari se se perfecționeze j ca puteri didactice pentru școla propriă a Asociațiunii, din cari una ■ pentru musica instrumentală, — propune, și comitetulă decide: ș 32 a) Din suma amintită de 1000 fl. v. a. se creeză doue stipendii de câte 500 fl. v. a. j b) Stipendiulă ântâiă de 500 fl., din punctulă de vedere ală stabilității corpului didactică, care stabilitate fără îndoelă se pote ajunge mai sigură cu individl de sexulă bărbătescu, se fia menită esclusivă pentru elevi absoluți de gimnasii ori even- tuală și pentru tineri, cari își facă s’aă și-aă făcută studiile în regulă și cari, terminândă cursulă filosofică, voră să’și câștige și cualificațiunea specială cerută de legea statului pentru șcdlele civile, în modulă acesta se susține totă odată și principiulă accentuată cu totă ocasiunea în sinulă comitetului de a se aplica la șcdla civilă de fete a Asociațiunei ca puteri didactice cu preferință indi- vid! cu studii academice. Apoi avendu-se în vedere, că esperiința din trecută a aretată și aretă, că la șcdla civilă de fete a Aso- ciațiunii se simte cu deosebire lipsa unei puteri didactice deplină cualificate în grupulă limbistică: (limba română, maghiară și mai alesă germană), dintre reflectanții la acestă stipendiu voră fi de astă- dată preferiți cei cari voră dovedi o cualificațiuune în direc- țiunea acesta. c) La stipendiulă ală doilea de 500 fl. v. a. potă reflecta tinere și tineri, cari avendă deja pregătirea recerută pentru arta musicei instrumentale pe piană, și avendă și talentă musicală, dorescu se se perfecționeze în cutare conservatoriă, pentru a putea provede eventuală musica instrumentală la șcdla Asociațiunei. d) Aspiranții la aceste 2. stipendii voră avea se se îndatoreze, ca cerendă lipsa se între ca puteri didactice în servițiulă șcdlei civile de fete a Asociațiunei transilvane. Escrierea concursului cu datulă ședinței de față se concrede biroului. Sibiiu, d. u. s. George Barițiu m. p., Dr. Ioană Crișianu m. p., președinte. secretară II. Verificarea acestui procesă verbală se concrede d-loră: Ioană Russu, P. Cosma, Z. Boiu. S’a cetită și verificată. Sibiiă în 16 Decembre 1891. loanu Russu m. p. Partenie Cosma m. p. Zacharia Boiu m. p. Editura Asoc. trans. Redactorii: Z. Boiu. Tiparulu tipogr. archidiec.