Apare la 15 a fiă-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Nrulft 11. sibiiu, 15 novembre 1891. Anulti XXII. ACADEMIA ROMÂNĂ.*) Decă din bunăvoința D-vostre îmi permită a Vă întreținea pentru câteva momente cu unu raportă asupra Academiei române, la acesta mă îndemnă două împregiurări. Una de natură generală, credendă adecă a fi de interesă pentru ori-ce Română, ca să cunoscă ceva mai de aprope cea mal înaltă, instituțiune culturală a neamului seu, focarulă, care revarsă lumina și căldura sciinței asupra tuturoră părțiloră poporului română, atâtă de numerosă, atâtă de respândită, atâtă de iubitoră și capabilă de cultură. Ear alta specială, fiindă și Asociațiunea nostră transilvană pentru literatura română și cultura poporului română o instituțiune de asemenea natură culturală, ca și Academia română, carea a serbată în dilele trecute iubileulă de 25 ani ai vieței sale. Da, pe lângă totă marea diferință a posițiunei, a cercului de activitate și a mij- loceloră, de cari dispună ele, este totuși între dânsele o afinitate spirituală, carea trebuie să stimuleze și să însuflețescă și mo- desta nostră Asociațiune la lucrare neobosită. La rădicarea unui mare edificiă chiară și numai adunătorulă materialului este ună factoră însemnată. Căci precum este o mângâiere pentru noi Românii de dincdce, că abstrăgendă dela cașuri singuratice, primele îm- pulse ale culturei nostre moderne s’aă dată de aici dintre noi, — pentrucă ai noștri mai de aprope aă fostă Clain și Șincai, *) Disertațiune, cetită în adunarea generală a Asociațiunel transilvane, ținută în Hațegă la 4/16 Augustu a. c. 21 322 Maiorii și Lazară și conlucrătorii lorii, — așa cu mângâiere con- fl statămă, că și timpulă inființărei Asociațiunei nostre, anii I 1860—1861, este aprope coincidentă cu timpulă întemeiărei fl Societății literare române, anulă 1866, care societate apoi fl la 1867 s’a consolidată ca societate academică română, ear la fl anulă 1879 s’a avântată la rangulă de Academiă română. fl Mai departe, precum Asociațiunea nostră, așa și Socie- fl tatea academică este în începuturile sale mică și modestă; fl și totă asemenea Asociațiunei și acesta îsi are originea sa în I isvorulă celă viă ală afirmărei romanității nostre, și în dorința J de a propaga, susține și cultiva acestă simțemântă în inima S poporului nostru. Și fiindcă ceea-ce unesce întregă poporulă fl română de pe fața pământului, este în prima linie limba, | pentru aceea atâtă aici, câtă și dincolo cultivarea limbei j a dată nascere nobileloră însoțiri, de cari ne bucurămă astădi 1 noi aici, ear alți frați ai noștri fiă-carele în cercuiă seu, și 1 în fine toți dimpreună la sorele celă mare ală Academiei ro- 1 mâne. Ca și cândă toți Românii de pretotindeni ară fi simțită | spontaneu, fără impulsă din afară, că în limba nostră viueză 1 și se manifesteză sufletulă celă mare ală poporului nostru! 1 I. 1 Precum aici la noi, așa și în România se potea observa 1 pe la jumătatea secolului nostru între literații români o viuă | mișcare pentru desvoltarea limbei, pentru statorirea unei orto- 1 grafii comune, pentru aflarea unui modă de a vorbi și a scrie, I care se țînă contă de desvoltarea istorică a limbei prin insuși 1 poporulă nostru, dar totdeodată să facă capabilă limba de a 1 esprime tote noțiunile, cari în urma avântului sciințeloră i se 1 impuneaă de șinele di de di. Și așa pe cândă aici în Tran- | silvania Metropoliții Șaguna și Șuluță și toți bărbații noștri | literați lucraă pentru înființarea acestei Asociațiuni, ear frații 1 noștri din Ungaria propriă osteniaă a constitui Asociațiunea 1 literară din Aradă, și totă asemenea și frații din Bucovina 1 lucraă alături cu noi pentru cultura poporului, pe atunci și j în România se faceaă seriose pregătiri pentru întrunirea pu- 1 523 teriloru la o lucrare comună pe terenulă limbei și literâturel. Atunci, la anulu 1860, eată, ca însemnată de susu, momentulă decisivă. Ună bărbată iubitoră de cultură, Evangeliil Zappa, născută în Epir, dar împământenită în România, prin adresa sa dto 29 Septemvre 1860 face guvernului română o dona- ți une de 5000 galbini „ca fondă — dice — pe vecii veciloru pentru limba și literatura română a preaiubițiloră noștri frați și fii ai patriei mele adoptive". Și totu asemenea doneză bunulă patriotă prin testamentulă seu dto 30 Novembre ală aceluiași ană încă pe fiă-care ană câte 1000 galbini „pentru desvoltarea și regularea limbei române". Ear Locotenența dom- nescă, la propunerea Ministrului de culte și instrucțiune pu- blică (Ministru C. A. Rosetti, directoră generală V. A. Urechie), după ascultarea consiliului de miniștri, pe basa acestoră donațiuni și spre realisarea acestoră scopuri, decreteză la 1 Aprile 1866 ună regulamentă pentru formarea Societățel li- terare române. Misiunea acestei Societăți, conformă dorinței donato- rului, era: a) a determina ortografia limbei române; b) a elabora gramatica limbei române; c) a lucra dicționarulă limbei române. Societății acesteia îndată dela începută i s’a dată din partea Locotenenței domnesci (N. Haralambie și Generalu Golescu) ună caracteru generală națională; căci din cei 21 membri, cari aveaă se constitue Societatea, 3 aveau se fiă din România de preste Milcov, 4 din România de dincdce de Milcov, 3 din Transilvania, 2 din Bănatu, 2 din Maramureș, 2 din Bucovina, 3 din Bassarabia și 2 din Macedonia. Eată în mugură Academia română! Căci din acestă societate li- terară se desvolta la 1867 Societatea academică română, carea în aplausulă tuturoră Româniloră întruni în Bucuresci pre cel mai distinși representanți ai literâturel ndstre; ear din acestă Societate academică română eată la 29 Marțiă 21* 324 1879 Academia română, suprema nostră autoritate literară,! centrulă și culmea nesuințeloră nostre pe terenulă culturală !| Cultivarea limbei a fostă devisa societăței academice J cultivarea limbei și cea dântâiă brazdă, trasă de densa înl ogorulă celă mănosă, ce avea să-’hi cultive. Căci deși lai constituirea sea ea se organisase, totă cam asemenea Aso-1 ciațiunei năstre, pe o basă și mai largă decâtă Societatea ! literară, îșl pusese dreptu țîntă „înaintarea litereloră și sciin-1 țeloră între Români", și se împărțise, totă ca Âsociațiunea! nostră, în trei secțiuni, și anume: 1 a) literară-filologică, 1 b) istorico-archeologică și 1 c) secțiunea sciințeloră naturale; ■ totuși primele ei lucrări în cursă de 10 ani aă fostă aprope | numai filologice. Și anume i se împunea în prima liniă 1 cestiunea ortografiei. Căci ca pre o haină străină, literații ' români încetă cu încetulă lăpedaseră scrierea cu alfabetulă J cirilică, ce o împrumutaseră înaintașii noștri prin secolulă ¹ XV. și XVI. dela Slavii vecini și coreligionari, și îmbrăcaseră limba de nou în vestmentulă cuvenit ei ală latinităței; dar cu tote acestea era mare diferință între scriitorii români, așa « încâtă mai se potea dice: câți scriitori, atâtea moduri de scriere. 1 Totulă însă, ce se câștigase, era principiulă, de a scrie limba I română cu litere romane, — ună resultată acesta, mică la părere, j dar fdrte mare în consecințele sale. Căci, după limbă în ge- j nerală, literei latine avemă să-i mulțămimă, că lumea ne re- ’ cunosce astădi de ramă ală gintei latine, ală gintei, carea după cuvântulă nemoritorului nostru poetă dela Mircesci „e regină într’ale lumei ginte mari", și „portă’n frunte o stea ] divină, lucindă prin timpii seculari"! I După eruditulă A. Treb. Laurianu, ca să ne apropiămă | câtă mai curendă de timpulă presentă, — carele în „Tentamen | criticum in originem, derivationem et formam linguae ro- J manae în utraque Dacia vigentis, vulgo valachicae (Viena 1840) 1 tinde a face cunoscută lumei latinitatea limbei române, a fostă j 325 cu deosebire Timoteiu Cipariu, ale cărui studii aprofundate au desgropată monumentele vechi ale limbei ndstre și aă aședată limba modernă pe temeliile acelora. Cu dreptă cu- vântă dar Cipariă s’a numită părintele filologiei române, și în privința ortografiei aprope totă inteligința română, și astfelă și Asociațiunea nostră, a urmată direcțiunea dată de densulă. Ear pe cândă în Transilvania ortografia acesta, numită eti- mologică, era aprope generală, pe atunci în România lupta Eliade Rădulescu pentru o ortografiă și mai apropriată de limba latină și de limbile romanice ndue; și totă pe atunci Aromii Pumnulil în Bucovina căuta a face limba literațiloră mai accesibilă poporului, redându-i forme și terminațiuni vechi sdă creândă după analogia acelora altele ndue. Astfelă so- cietatea academică află trei direcțiuni seă școle principale: scdlă lui Cipariu, scdlă lui Eliade și scdlă lui Pumnulil. Ceastă din urmă, precum se scie, a fostă urmată cu deosebire de frații din Bucovina și n’a potută prinde rădăcini mai adânci, ear celelalte două stetură mai multă timpu una lângă altă, pănă cândă în fine Academia le întruni în ortografia etimo- logico-fonetică, carea, fiă din convingere, fiă din acomodare, se primi în fine de toți literații români. încâtă dar pentru ortografiă, și Societatea academică adoptase la 1867 după lungi discuțiuni, pe lângă unele mo- dificări, cea propusă de Cipariu, recunoscută de celă mai competentă pe acestă terenă, și o urmă în liniamente generale pănă la 1880. Caracteristica acestei ortografii, precum se scie, este lipsa de semne atâtă la vocalele, câtă și la conso- nantele, cari se modifică prin recerințe fonetice, și subtituirea acestoru semne prin anumite regule. Societatea academică adopta acestă ortografiă ca una, ce părea că ține mijloculă între cea de totă latinisaiită representată prin Eliade și Lauriană — Massimu de o parte, și între cea fonetică și aprope vulgarisantă a lui Pumnulu de altă parte. Dar in fine sistemulă Cipariană sucumbe în sinulă societăței față cu sistemulă Lauriană-Massimu, carele se representă în dicționarulil lucrată de numiți! cu 326 diligință de ferii, avândă colaboratori pre reposatulă losifu Hodoș și pre stimatulă președinte actualii a]u Asociațiunei ■ nostre Georgiu Barilii. Acestu dicționară, dedicații „memoriei ■ fericitului Evangeliii Zappa“, a foștii tipărită la 1871—1876 fl în doufi tomuri, la cari apoi ca alu treilea tomă se adause fl Glossariulit, cuprindândă „vorbele din limba română, străine fl prin originea seu forma loru, precum și cele de origine înduiosă". fl Dar, precum cu dreptulă dice preameritatulă secretară fl generală ală Academiei Dem. A. Sturdza în raportulă seu I iubilară asupra Academiei române x), care raportă îlă avemă călăuză și la aceste espuneri, pe cândă în sinulă Societăței ’ academice triumfă sistemulă de ortografie Lauriană-Massim, pe atunci afară din societate, în opiniunea publică, triumfa altă curentă, străină de teoriile filologiloră disputanți. „Singura rațiune de îngăduită în acâstă materiă, dice T. Maiorescu ²), este usulă poporului, care face lege și care’și are totdâuna causa lui binecuvântată și mai profundă, de- câtă rațiunile filologiloră“. Și erăși: „în oposiție între formele gramaticale seă espresiile limbistice originale, priimite de ună numără mărginită de autori, și între formele și espresiile obici- nuite în dialectulă cultă ală poporului, limba poporului remâne totdeuna deasupra; și nu este esemplu în istoriă, ca vre-odată să se fi întâmplată altfelă¹¹. Da, poporulă însuși pare-că (Jise mesteriloră de limbă dela mesa verde cunoscutulă cuvântă din legenda sea: Voi „noue meșteri mari, 1 Calfe de zidari, j Și Manole dece, ,• Care-ve și ’ntrece“, j staț! pe locă, căci acestă Manole sum eă, eă însumi poporulă, carele facă limba mea, croindu-mi haina după trupă, ear nu ca voi, cari adeseori vreți se strimtorați trupulă după haină" ! . *) Raportă asupra activitățel Academiei române cu ocasiunea serbărel de XXV ani alesistcnțel sale 1866—1891, de Dom. A. Sturdza, secretarulu generală. BucurescI 1891. !) T, Maiorescu? Critice. BucurescI, 874 p. 54 și 55. 327 Dela 1880 încoce societatea academică, crescută acum întru academiă, ținendă contă de vocea poporului, se abătu dela ortografiile de pănă aci, seu dor mai bine voiu dice, le întruni pre tote în ortografia etimologico-fonetică, carea p6- strândfi originea cuvinteloră, adoptă și formele schimbate prin recerințele fonetice ale limbei. Acestă ortografia, sancționată de vocea poporului și adoptată încetă cu încetulă de toți literații români, este cea întrebuințată astădi, cu puține mo- dificări, în tote cărțile și diarele nostre; și preste imputarea, ce ni se făcea mai nainte, că câți scriitori, atâtea ortografii, ne-a trecută în modulă celă mai frumosă Academia română, dându-ne o ortografia priimită de toți, și cu acesta ună po- ternică vehiculă ală culturei nostre. Eată celă d’ântâiă mare resultată, prin care Academia binemerită de întregă poporulă nostru! Onore dar Academiei române, carea a sciută întruni pre toți Românii în unitatea ortografiei, și prin acăsta în unitatea limbei, ear prin unitatea limbei în unitatea culturei! Și onore poporului nostru, că posede în fruntea sea o astfelă de luminată și poternică instituțiune 1 Cu ortografia stă în legătură immediată Gramatica; și statorită odată, deși numai în modă provisoriă, ortografia, Academia mersese ună pasă mai departe, și publicase încă la 1867 din fundațiunea Zappa ună premiu de 300 galbini pentru o gramatică completă a limbei române, carea se cu- prindă etimologia, derivațiunea, fonetica și cu ună cuventă materia și forma limbei. Și aici reportă învingerea Timoteiă Cipariă, și anume la 1868 cu partea etimologică, ear la 1876 cu partea sintactică a gramaticei sale, ambele premiate de Academiă. împlinite astfelă doue din dorințele mecenatului Evan- geliu Zappa, mai remănea a se împlini și a treia, — după cuventulă lui testamentară, — „Alcătuirea de ună dicționară câtă de deseverșită“. Pentru lucrarea acesta Societatea academică totă la 1867 vota ună programă pentru stringerea materia- lului necesară la lucrarea dicționarului română, și continuândă 328 la 1868 și 1869 aceste lucrări pregătitore, împărți sarcina" între mai mulți membri ai sei, încredințândă fiă-căruia lucrarea unei sâă a mai multoră litere. Dar ivindu-se în curendă inconvenientulă unei procederi atâtă de mechanice, pe lângă ■ carea se perdea unitatea esternă și internă a operei, lucrarea, precum amă atinsă mai susă, încetulă cu încetulă remase asupra membriloră Lauriană și Massimă, cari cu stăruință neobosită lucrară Dicționarulă și Glossariulă. J în curendu însă se convinse Academia, că pe calea apucată amă ajunge cu timpulă a avă dou# limbi: una a poporului și 1 alta a literațiloră, aprdpe neînțelesă de poporu, — ună pe- 1 ricolă acesta, ce amenința întregă progresulă poporului nostru. | Astfelă după îndelungate și animate discuțiuni, Academia nu । merse mai departe pe calea acăsta, ci începu a se împrietinî \ erăși mal multă cu limba cea vechiă, așa dicendă istorică și j propriă poporului, ce ne este păstrată în cărțile bisericesci și în chronicele cele vechi; și spre a scote din întunerecă barem o parte a acestoră prețiose comori, tipări Codicele Voronețiană, Psaltirea Scheiană, Psaltirea lui Coresi, Pravila dela Govora, Catechismulă calvinescă și Psaltirea în versuri ' a Mitropolitului Dositeiă *). ; Pe când se petreceaă acestea în sinulă Academiei, pe atunci Regele Carolii, președintele onorară și protectorulă 1 Academiei, veni prin memorabilulă seă cuvântă dela deschi- , derea sesiunel pe 1884, a pronuncia vorba decisivă pentru ■ ideea unitățel limbei, — idee, ce întimpină consimțemântulă una- nimă ală tuturoră Româniloră. „Ce sarcină mai dulce, dicea nobilulă Rege, — pote ave Academia, decâtă a lua sub paza sea acestă limbă vechiă, pe care poporală o înțelege și iubesce ? Menținemă dar aceste frumdse espresiuni întrebuințate de străbuni, și nu ne tememă de cuvinte, cari aă căpătată de veacuri împământenire “ ! Ear realisarea acestei idei o și vedemă *) încă la 1864 B. P. Hajdeu tipărise interesanta sa scriere: Luca Stroicl, cu primulu „Părintele nostru, ce ești în ceriu" tipărită cu litere latine, la anulu 1593. 329 în „Etymologicum magnum Romaniae, dicționarul^ limbei istorice și poporane a Româniloră“, pentru care generosuliî rege luă asupra-și nu numai protecțiunea, ci chiaru și por- tarea speseloru necesare, oferindă pe fie-care ană pănă la terminarea lui câte 6000 lei. Lucrarea acesta mare căroru mâni se potea încredința mal bine, decâtă celoru măiestre ale eruditului B. P. Hașdeu! Și în adeveră, judecându după începuturile, ce le vedemă, acestu Etimologică are se devină o operă monumentală, carea se potă concure cu amplele lu- crări de asemenea natură ale națiuniloră celoră mal culte. Căci câtă de rnăreță este planulă ei, se pdte cundsce d. e. de acolo, că cu două mari tomuri încheiate și trei făscidre din ală treilea tomă, publicate pănă acumă, nu este eshauriată încă nici pe departe litera A. fiă dar, ca atâtă generosulă protectoră, câtă și neobositulă autoră cu conlucrătoril sei să vâdă încoronată opera loră cu resultatulă dorită, și întregă poporulă nostru se se potă bucura și mândri câtă mal curândă de acestă mare lucrare adevărată națională! Totă în sensulă testamentului lui E. Zappa, a procesă societatea academică și respective Academia și la traducerea autoriloră clasici antici în limba română, publicândă mal ântâiă scrierile lui Cornelia Tacita, traduse de G. I. Munteană, apoi Salustiu: Catilina și lugurtha, traduse de D. J. Dobrescu, operele Iul luliu Cesaru, de Copăcineanu și Caiană, orațiile filipice ale lui M. T. Cicerone, traduse de D. Aug. Lauriană; Istoria romană de Dio Cassiu, tradusă de A. Demetriescu; Istoria romană de Titu Liviu, tradusă de N. Barbu, Istoriele lui Herodot, traduse și adnotate de D. I. Ghica ș. a. Pe cândă însă Academia, conformă programei sale, lucra cu atâta stăruință pentru limbă, nu mal puțină se ocupa și de Istoria poporului românit, de sciință, ce străbunii noștri cu dreptă cuvântă o aă numită magistra vitae. Prestațiunile ei și pe terenulă acesta suntă de mare însemnătate. După-ce la 1869 Papiu Ilarianu zugrăvise cu vii colori chipulă părintelui istoriografiei române Georgiu Șincai, Analele Aca- 330 demiei au publicată o lungă serie de prețiose memorii istorice, archeologice, numismatice, cari au facutu multă lumină asupra istoriei nostre naționale. Prima publicațiune istorică mai mare suntu însă Operele Principelui Dimitrie Cantemir, pănă acum 7 volume, adunate de prin marile bibliotece ale Rusiei, caii s’aă deschisă cu multă liberalitate colectoriloru și scrutătoriloru români. Opereloră lui Cantemiră aă urmată operele complete ale marelui chronicară moldovană din seclulă XVII. Mironu Costinu. Edițiunea s’a făcută de distinsulă membru ală Academiei V. A. Urechiă sub auspiciele Academiei, cu ajutorulă mi- nistrului regiu română de culte și instrucțiune publică, și cuprinde în două mari volume tote scrierile cunoscute ale pa- trioticului chronicară martiră. Asemenea a publicată Academia Istoria Româniloră sub Mihaiă Vodă Viteazulă, de Nicolaă Bălcescu, scriere distinsă prin frumsețea stilului și prin ferbintea iubire de patriă și neamă a tinerului autoră, atâtă de timpuriă trecută din vieață. Cea mai însemnată lucrare însă a Academiei pe terenulă istorică este publicarea de documente, privitdre la istoria Româniloru. Aici palmarulă se cuvine fiiului Bucovinei Eudoxiu Baronă de Hurmuzachi, nobilă prin origine și simțeminte, care cu neobosința albinei într’ună restimpă de 30 ani a adunată preste 3000 documente relative la istoria Ro- mâniloră și a scrisă o lungă seriă de studii istorice originale asupra trecutului poporului nostru. După mortea distinsului bărbată generosa lui familie a dăruită toți acești scumpi te- sauri guvernului română, care a și dată o parte din ei pu blicităței, ear la urmă a transpusă întrâgă lucrarea Acade- demiei. Astădi acestă lucrare, augmentată cu documentele adunate de însăși Academia de prin archivele Italiei, Franciei, Poloniei, Austro-Ungariei etc. pănă la numărulă de 10,000 documente, și edată sub titlulă de documente și fragmente, se representă prin 17 mari volume cu documente de pe 800 ani, adecă din secululă 12. pănă la secululă 19. Și precum 9 Săi Etimologiculu se edă prin munificența regelui Carolă, astfelă fondurile necesare pentru aceste publicațiuni istorice le dă deja de 14 ani guvernulti romanu. Acostă colecțiune, demnă emulă a Etimologicului, este de cea mal mare însemnătate pentru istoriografia nostră. Căci numai pe basa atâtora documente se va potea scrie de mâni chiemate istoria adeverată, critică a poporului nostru; ear deodată cu apărerea aceleia voru amuți istoriografii, cari scriu istoria ndstră cu tendințe preconcepute, adeseori condamnabile, uneori chiar ridicole, precum vedemă și astădi, cândii ni se dispută pănă și cele mal elementare adeverurl: latinitatea originel nostre, continuitatea poporului nostru în Dacia ș. a. Se urămu dar și acestei mărețe opere, carea a rădicați! prestigiulă Academiei române chiaru și înaintea străiniloru, fericită continuare și deplinire! Doue secțiuni ale Academiei: cea literară filologică și cea istorică-archeologică acum erau înființate și lucrau cu succesă; lipsia încă secțiunea, sciințeloru naturale și matematice. Căci deși prin statutulă dela 1867 se înființase și secțiunea acesta, totuși din lipsa numărului recerutu de membri ea încă nu se potuse validita, și pănă la 1872 Analele Academiei numai o singură lucrare din acestă secțiune potuseră înregistra, și anume despre încercările făcute pentru desvoltarea sciințeloru naturale în România, de Dr. A. Fetu. înmulțindu-se însă succesivă și membrii acestei secțiuni, la 1879, cândă societatea academică se proclamă Academiă, ea a fostă pusă pe aceeași treptă cu celelalte doue sorori ale sale. Ba cândă din incidentulă acela înălțătoru de inimă statulă română crea pentru scopuri științifice două premii de câte 5000 lei, unulă din aceste premii, numită întru amin- tirea marelui dascală premiulu Lazaru, a fostă dată la dispo- sițiunea acestei secțiuni. De atunci și secțiunea acâsta a luată avenfă îmbucurătoră, și Analele Academiei au adusă alături cu lucrările celorlalte 332 Secțiuni prețiose lucrări și de pe terenulă sciințeloră naturale, și anume: din Geografia și Geologia, Chemiă, Zoologia, Botanică, Meteorologia, Igienă, Agricultură s. a. îndeosebi e de însemnată, că lucrările meteorologice ale acestei secțiuni (Aureliană, Poni ș. a.) aă dată impulsă, a se înființa Institutul^ meteorologicii din Bucuresci cu numerosele sale ramificațiuni, și a se publica însemnate cercetări meteorologice. Ear în anii din urmă se creă totă în capitala României Institutulă bac- tereologic, carele în scurtă timpă și-a câștigată unu renume, ce trece departe preste hotarele țerei. Făcendă acum o privire sumară asupra lucrăriloră Academiei dela 1866 pănă astăzi, acelea ni se presentâ pe scurtă în următorele: I. Publicațiunile. Acestea suntă: 1. Analele, cari cuprindă procesele ei verbale, sesiune de sesiune și ședință de ședință, precum și o mulțime de operate literare și științifice, cu totulă 46 volume; 2. Gramatica, Dicționariulă și Glossariulă limbei române, 5 volume; 3. Edițiunl de texte vechi: Codicele Voronețian ș. c. 1. amintite mai susă, 6 volume; 4. Etymologicum magnum Romaniae, 2 volume și 3 făsciore; 5. Traduceri de autori clasici antici, 7 volume; 6. Scrierile principelui Dimitrie Cantemiră, 7 volume; 7. Scrierile chroni carului Mironă Costină, 2 volume; 8. Istoria Româniloră sub Mihaiă Viteazulă, 1 volumă; 9. Documente și fragmente privitore la Istoria Româniloră 17 volume: 10. Scrierile meteorologice, igienice etc., precum s’a amintită cu puțină maî nainte, cu totulă dar 93 volume, cari constituescă deja o respectabilă bibliotecă. II. Misiuni și premii. Afară de prestațiunile membri- loră Academiei amintite mai susă, acesta a arangiată ună considerabilă ciclu de misiuni științifice la Rusia, Turcia, Austro- Ungaria, Italia, Francia, Svedia ș. a., cu cari aă fostă însărcinați Dnii Grigoriu G. Tocilescu, Nicolau Densușiană, Georgiu Barițu, loanu Biană ș. a. Operele istorice amintite, și altele, cari pentru scurtimea timpului le trecemă astădată, aii foștii parte mare fruptulă acestorii misiuni. Totu asemenea a conferitii Academia în cursă de 25 ani 28 premii în valore de aprope 140,000 lei; și decă nu a conferită și mal multe, causa e, că nu s’aă presen- tată la temele propuse totdeuna operate demne de premiată din respectivele specialități. II. Descriindă astfelă în trăsuri generale activitatea Aca- demiei române în cursă de 25 ani, Vă ceră încă pentru puține momente indulgința binevoitore, spre a pune sub ochii Dvostre starea actuală a aceleia. 1. Averea Academiei era la 1 Aprile a. c. 2% milione lei, ear bugetulă anului curentă de 122.000 lei. 2. Biblioteca el numeră aprope 41,000 volume, preste % dăruite, ’/* procurate cu bani. în biblioteca Academiei vedemă contopite întregi bibliotece private de mii de volume, precum d. e. și bibliotecele compatrioțiloră noștri A. Papiă Ilariană și Nifonă Bălășescu. Scrierile, ce primesce Academia în schimbă dela academii și societăți literare, este de circa 2000 pe fiă-care ană. în fine suntă obligate prin lege tote tipografiile din România, a da pe seama Academiei câte 3 esemplare din tote tipăriturile loră, împregiurărl, prin cari este asigurată continua crescere a bioliotecel Academiei în proporțiunl mari. 3. Colecțiunea de manuscripte cuprinde preste 900 piese. 4. Colecțiunea de documente numeră preste 20,000 piese, aprope tote încă nepublicate. 5. Colecțiunea de charțe, stampe si portrete vechi cuprinde mal cu seamă charte relative la istoria României, Turciei, Russiei, Ungariei etc., precum și chipuri de Domni și Domne, archierel, boieri și alte persone remarcabile. 334 6. în fine colecțiunea numismatică, cuprinde preste 3000 monete vechi și nouă românesci, turcescl, rusescl, bul- găresci, polone ș. a. Arii fi însă forte defectuosă acesta espunere, ba amii lipsi, credă, dela o datorință, ce avemîi ca membrii al Aso- ciațiunei, dăcă într’unii raportu asupra Academiei române nu amii numi și pre fundatorii și binefăcătorii el, șeii vorbindii bisericesce, „pre cetitorii și servitorii și ajutătorii acestui sântii locașă națională". Aceia suntu: 1. Patriotulu Evangeliu Zappa, carele precum s’a amintită . la începută, a donată spre scopurile Academiei 5000 galbini, ear prin testamentă a lăsată aceleia încă pe fie-care ană câte 1000 galbini, cu totulă dar 25000 galbini; 2. Domnitoriulă României Alesandru Ioana I Cuza 1000 galbini; 3. Statuia româna, carele afară de multe alte ajutore, materiale și morale, a subvenționată Academia în cel 25 ani ai esistinței ei cu mai multă de 600,000 lei, și conformă legei dela 29 Martie 1879 o subvenționeză și acum regulată cu câte 30,000 lei pe fie-care ană; 4. Generalula româna Const. Năsturela Herescu, carele a testată Academiei jumătate venitulă anuală dela două moșii donate bisericei S. Vineri din Bucuresci, care ju- mătate face pe ană 32,000 lei; 5. A. Odobescu, membru ală Academiei, a testată 2000 lei pentru ună premiă istorică; 6. Dr. Anastasia Fetu, 10,000 lei pentru ună premiă geografic și altulă istorico-naturalu; 7. Societatea Craiovană 6300 lei pentru cărți didactice; 8. Ioana Fetu, frate cu Anastasia Fătu, a lăsată Aca- demiei întregă averea sea în valore de 250,000 lei pentru tipărirea și distribuirea grătuită de cărți didactice între tine- rimea școlară dela sate; 9. Trei frați Daniel, banchieri în Iași, 15,000 lei pentru promovarea istoriografiei române; 335 10. Teodor Veisa 25.000 lei fără destinațiune specială 11. Dimitrie Hagi Vasile 20,000 lei pentru promo- varea sciințeloră comerciale; 12. G. San-Marino 10,000 lei pentru promovarea sci- ințeloră economice; 13. lacob Neuschotz 20,000 lei pentru premiarea de cărți bune și folositore; 14. Alexandru Constantinii Bodescu, Românii din Basarabia, 2000 ruble pentru promovarea culturei românesci; 15. Dr. M. G. Obedenaru_, unulă din cei mai zeloși, mai activi și mai devotați membri ai Academiei, testă aceleia întregă averea sea în valore de ¹/₂ milionu lei, pănă chiară și numerosele sale manuscripte*). 16. Teodorii Masinca testă Academiei casa sea din Craiova în valore de 8000 lei; 17. Acestoră generoși donatori se alătură în fine nobila princesă Alina Stirbeiu, carea donă Academiei 200,000 lei pentru premiarea de scrieri istorice, — don în adevără princiară, care însă cresce și mai multă în valore prin nobilele simțăminte, cari aă dată nascere acestei mărețe fapte. „Amă credută adecă" — dice nobila princesă în actulă seă de donațiune dela 22 Februâriă 1889, — „că e bine să daă acestei do- națiuni o destinațiune mai alesă istorică, fiindcă cunoscință esactă și amenuntă a istoriei naționale este fundamentală adevăratului patriotismă, care pricependă binele și progresulă severșită, relele și nevoile suferite, arătă cetățeanului calea, ce trebue să urmeze cu încredere și cu siguranță". în fine datorința mea de raportară cere a aminti, că din dărnicia statului română Academia, căreia chiar prin de- cretulă Locotenenței domnescl se pusese la disposițiune sala ședințeloră senatului, posede astăzi caminulă seă propriu, și *) Unulu a apărută acum de curendu sub titlulu: Texte macedo-române etc., publicate de prof. I. Bianu. BucurescI 1891. 336 anume în strada principală, Calea Victoriei, în Bucuresci, fiindu deja gata o aripă din palatulu seu proiectată, unde în șiruri lungi de camere corăspun^etdre suntă adăpostite pre- țiosele ei colecțiuni, precum și sala ședințeloră cu aparta- mentele laterale necesare. La 1/13 Aprile a. c. Academia română, precum se scie, a serbată în Bucuresci iubileulă de 25 ani ai vieței sale, și participarea membriloră ei din România și din afară, precum și numerdsele adrese, telegrame, omagii și daruri prețidse, cu cari ea a fostă onorată în dilele acelea, dovedescă interesulă celă viă, ce-lă are întregă poporulă românescu pentru acestă celă mai măreță ală seu aședămentă culturală. I/iarele nostre fără deosebire aă adusă rapdrte căldurose asupra străluciteloră festivități, ce aă avută locă atunci în capitala României, în fruntea cărora s’a pusă însăși înalta păreche regală, împreună cu prințulă clironomă; dar mai viuă, decâtă se pote esprime prin raporte scrise, a remasă, credă, memoria aceloră dile în inimele tuturoră participanțiloră. Acum dar ac&stă instituțiune măreță este fundată și are deja ună trecută onorifică de 25 ani. întemeiată pe base > tari și sănătose, după cuvântulă înțeleptului din vechime: pe a 7 stelpi, protegiată de ună rege înțeleptă și o nobilă regină I poetă, întimpinată și portată de iubirea unui poporă întregă, -I spriginită cu căldură de ațâți bărbați bravi, femei nobile, cari I nu înceteză a depune pe altarulă ei jertfele osteneleloră loră, a întrunindă în sinulă seu preste 100 bărbați ai sciinței pănă și din cele mai îndepărtate colțuri ale românimei, și stândă în legătură spirituală aprope cu fote corporațiunile de ase- menea natură ale lumei civilisate, Academia română a intrată cu încredere în pătrarulă ală doilea ală vieței sale. Ear da- torința nostră a membriloră Asociațiunei și a tuturoră în- truniriloră nostre culturale este, a fi în viu contactă cu densa, a ne interesa de vieță și activitatea ei, a lucra într’o direc- țiune cu dânsa și a-i da cu bucurie concursulă nostru. Căci 337 adâncă, cu urme neșterse trebue se se întipărescă în inima fie-cărui Romanu, când în sala ședințeloră vede întruniți pre membrii ei actuali consultând^ și lucrândă în nobilă concordie la problema cea sântă a luminări poporului loru, ear deasupra loru, în lungi șiruri, vede chipurile membriloru ei decedați, asemenea unoră genii protectori, planândfi asupra urmașiloru lorii. Da, acolo suntu și iubiți! nostrii: Laurianfl și Munteanii, Mocioni și Hodoș, Vasiciă și Cipariă și ceilalți ai loră ve- nerabili colegi, dicendu-ne cu seriositatea celoră ce aii triumfată de neajunsele vieței pământesc!: Următori fiți nduă, frațiloru, în calea luminărei, și prin luminare a fericire! poporului nostru ! Zacharia Boiu. PROBLEMA ȘC^LELORU DE FETE DE A DA ACESTORA O PREGĂTIRE PENTRU CHIĂMAREA CE LE AȘTEPTĂ ÎN VIEȚĂ>:). (Urmare și fine). Tote aceste nu ară ajuta însă multu cultivării femeii, dacă nu s’ară purta deosebită grijă, ca studiulu istoriei se ne presinte nu întru atâta tipuri de bărbați, câtă după, posibi- litate tipuri de femei din trecutii, cari ca totă atâtea mo- dele de mame și soții adevărate, de econâme bune să stră- lucescă pururea înaintea ochiloră sufletescl a unei fete. Urmândîi acestui principiu ai făcutu, ca fetițele din primii ani ai studiului să aibă interesă față de cele ce le învață, le-ai pusu în posițiă de a-și construi unu ideală de drepturi și datorințe, le-ai dată neșce maxime de viață, nesce prin- cipii practice, cari la celă dintâiă pasă în vidță să arată fo- lositore ună plană de învățămentă, care ară căuta să se apropie numai de aceste cerințe ară avea o altă față, decumă sunt planurile de învețămentă actuale, cari în privința alegerii și grupării materialului istorică întru nimică nu să deosebescă ♦) A se ved6 Nr. 9 din a. c. 22 338 de a scoleloră de băețl. Prin acesta nu să altereză nice de- 1 cum caracterul^ educativă a școleloră de fete, ci din contra să ajută în modă nespusă de multă. Științele naturale, cari cuprindă cunoștințele sistemisate despre natură, cu obiectele, legile și procesele ei, încă trebue să fie alese din punctulă de vedere ală naturei femeiesc!. 1 Animalele acele, cari pentru secsulă femeescă aă mai multă j interesă aă să fie puse în primulă plană și în jurulă acestora j are să se grupeze și studiulă celoralalte. Mineralele, și plan- tele acele, cu cari vină mai adesă în atingere aă să fiă luate cu deosebire în considerare. în specială plantele acele, de cari are să se folosdscă în bucătăriă trebue studiate atâtă din punctă de vedere fisiologic, câtă și anatomic, atâtă pentru folosulă, câtă și stricăciunea loră. Cunoștințele fisice și chemice nu este consultă a le es- tinde peste totă terenulă acestoră științe, ci a le mărgini la cele, ce mai desă ocură în viață și cu deosebire în sfera de activitate a femeii. Aerulă, apa, căldura, lumina, atâtă după însușirile loră chemice, câtă și fisice aă să formeze ună obiectă de studiă amenunțită în scola de fete. Nu întru atâta chemia anorganică, câtă mal multă chemia organică, cu nenume- ratele sale povețe higienice este de a se lua în planulă de 3 învățămentă, ear chemia anorganică numai întru atâta, întru ’ câtă ea este indispensabilă pentru preceperea cunoșcințeloră . । din chemia organică. Higiena și economia de casă este ’ forte necesară a le aduce în legătură cu fisica și chemia și 1 a nu le tracta întru atâta ca științe în sistemă, ci cu refe- ; rință la viață și după posibilitate mal multă în modă practică decâtă teoretică. Chiar și în aritmetică tdte problemele date spre resolvire să fiă scdse din cerculă, în care are să se învârtă femeia. Geometria și mai cu samă partea acesteia, știința despre forme are să caute a folosi formele, ce ocură la obiectele din lu- crulă de mână și întru câtă nu ară afla de ajunsă, la obiec- tele din casă, din șcdlă saă afară de școlă, dar cari ’I suntă 339 și-I voră fi continuii înaintea ochitorii. Prin acăsta cunoș- tințele câștigate ’i vorii fi pururea vii în conștiință și nu vorii dispărea cu momentulă, când a trecutu preste pragulii școlei afară. De asemenea geografia să nu li se presinte ca șciință de sine, ci ca o șciință auxiliară, menită a servi ca basă istoriei și șciințeloră naturale. Venindă a vorbi acum despre limbi, avemu să amintimă că în limba maternă să fimă cu deosebită privire la conți- nutulfl pieseloră de cetită atâtă ca prosă, câtă și ca poesiă, ca acele să cuprindă modele de adeverate femei. Chiar și la compunerea cărțiloră de cetită ară trebui câ autorii să fiă cu deosebită considerare la acestă punctă de vedere peda- gogică. întru câtă însă referințele actuale nu permită edarea unoră astfelă de cărți, să potă folosi cele, ce le avemă, ale- gendă materialulă după aceste considerațiunl. învățarea de limbi streine, cari din partea multora să socotesce, ca cea mal evidenta dovadă despre cultura unei femei, încă trebue acomodată după trebuințele vieții și nu purcesă din îndemnulă de a satisface numai model. Cultivarea musicei atâtă a celei vocale, câtă și instru- mentale încă să țîne de cultura unei femei, pentru-că familia are să fiă adăpostulă, refugiulă tuturoră membriloră ei, unde spiritnlă obosită de muncă din lumea din afară să recrează, își împrospeteză puterile pentru a putea începe o nouă muncă. Și ce pdte ore fi mai acomodată spre a înălța spiritnlă omenescă în regiuni mai înalte, ală ridica din acestă „vale a plânge- riloră" în o lume ideală, decum suntă sunetele unei melodii plăcute? Farmeculă musicei este atâtă de puternică, încâtă elă contribue în măsură însemnată, chiar și la nobilitarea inimei și este forte adecuată naturei sentimentale a femeii. De o importanță netăgăduită este și pictura, care numai puțină e aptă de a face pe omă să-și uite de grijile lume! pentru momentă. Școla de fete are să contribue și la o cul- tivare în acestă direcțiune. Ea nu e chiămată să facă artiste din elevele sale, dar e îndatorată să le desvolte gustulă es- 22* 340 tetică pentru a pute percepe frumosulă în natură și în artăjwl pentrucă gustându-lă să caute alti validita pretutindeni înjl casa și în familia sa. gl Șcdla mai e datore a griji cu deosebire de a deda ele- J. vele la o curețăniă esemplară, atâtă cu privire la lucrările loră scripturistice, recuisitele de șcdlă, cătu și cu privire la .? însuși edificiulă școlel, căci numai astfelă fiind dedate voră scî să facă din casele loră totu atâtea oglindi strălucitdre. z Acestea și alte trebuințe din viața casnică prea ușoră 1 potă să aibă încăpere pe lângă instrucțiunea teoretică. Este C fdrte ușoră de a resolvî atari probleme practice, acolo unde L șcdla e împreunată și cu internată presupunândă că acesta j în organisarea sa corespunde pe deplină înaltei sale chiămărl. ț; Dr. Petru Șpanii. .\ PARTEA OFICIALĂ. \ Nr. 433/1891. ~ Procesu verbalii alu comitetului Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului romanu, luatu în ședința dela 12 Octomvre n. 1891. Președinte: G. Barițiă. Membrii presențl: Dr. II. i Pușcariă vice-președinte, Ioană Hannia, loanu Papiă, Ioană ] Crețu, I. G. Popă, Gherasimă Candrea, N. Togană bibliotecară, j Secretară: Dr. I. Crișiană. ¹ Nr. 184. Se presentă procesele verbale ale adunării generale a XXX-a a Asociațiunii, țînută la 4/1G și 5/17 Augustă a. c. în Hațegu. (Ex. 343/1891). j — Spre șciință, avendă a reveni asupra concluseloru speciale. ■ Nr. 185. Cu provocare la cele de sub punctulu precedentă, comitetulă revine asupra concluseloru speciale ale adunării generale din Hațegă: în conformitate cu conclusulu adunării generale din ședința I. Nr. prot. 1. e a se publica în „Transilvania" cuventulu, prin : 341 care presidentulă Asociațiunii, dlii G. Bariță, a deschisa ședințele adunării generale din anulu acesta. — Spre sciință cu aceea, că s’au întreprinsă deja pașii de lipsă pentru esecutarea acestui condușii. Xr. 186 In conformitate cu conclusulu adunării generale din ședința I. Nr. prot. 10 e a se publica în „Transilvania" diser- tațiunea intitulată „Academia română", compusă și cetită în adu- narea generală din anulu acesta de dlu Zacharia Boiu, asesorii con- sistorială și membru ală comitetului Asociațiunii. — Spre sciință, cu aceea, că s’a dispusă deja tipărirea. Nr. 187. în conformitate cu conclusulă adunării generale din ședința II. Nr. prot. 17 e a se publica în „Transilvania" diserta- țiunea intitulată „Monografia Hațegului¹¹ compusă și cetită în adu- narea din Hațegă de dnulă Pavelă Oltenă, învețătoră în Hațegă. —• Spre sciință cu aceea, că se voru face pașii de lipsă pentru publicare, îndată ce autorulă, care a fostă solicitată, va fi presen- tată lucrarea sa. Nr. 188. Prin conclusele adunării generale din ședința II. Nr. prot. 19 și 20 lit. o) s’aă declarată membri ai Asociațiunii, pe lângă restricțiunea, ca numai cei cari aă plătită taxele prescrise să primescă diploma de membru, următorii, și anume:. a) Membri fundatori: Vasile Zehană, advocată în D. St. Mărtină; Dr. Aureliă Maniă, not. pub. în Oravița; „Silvania" insti- tută de credită și econ. în Șimleă; Gabrielă Mană, adv. în Bistrița. b) Membri pe viață: Dr. Remusă Roșea, secret, consistorială în Sibiiă; Ioană Cloje, econ. în Boița; Ioană Bozoșană, preotă în Moșna; losifă Lupu, preotă în Stena; Andreiă Bârseană, profesoră în Brașovă; Dr. Octaviană Russu, advocată în Sibiiă; Dr. Dumitru Ciută, advocată în Bistrița; Dr. Gabriel Tripon, adv. în Bistrița; Michailă Popă, propr. în S. St. Ivană; Daniilă R. Cordescu, direct, scol.; Ioană Dima, proprietară în Lupeni. cj Membri ordinari: George Bobeșă, preotă în Sibiiă; Dr. N. Vecerdea, advocată în Sibiiă; Istrate Radu, economă în Boița; Simionă Căluțiă, adv. în D.-Szt.-Martină; Vasile Moldovană, președ. la sedria orfanală în Boziașă; N. Todorană, protop. în Cetatea de baltă; Mironă Dascălă, preotă în Cetatea de baltă; Timoteiă Circa, comerc. în D.-Szt.-Martină; Petru Sămărghițiană, preotă în Cucerdea-rom.; Dumitru Stefă, economă în Boziașă; Gligoră Potoră, economă în Cucerdea română; Vasilie Marcu, economă în Bobohalma; Nicolaă S4â Costea, docente în Boziașă; Vasilie Berbecară Munteneseu, preotu în Boziașu; Emiliu Popu, proprietară în Bobohalma; Daniilă de Tămașă, protopopii în Degă; Lazaru Căluții, proprietară în Cerghidelă; Alexandru Ioană Moldovană, proprietară în Chirileu; Ioană Honcu, economă în Cerghidelă; Alexe Verzea, preotă în Satulungă; Toma Frateșă, preotă în Bacifaleă; Radu M. Odoră, econ. în Turcheșă; Nicolaă Băzărea, industriașă în Turcheșă; Ștefană Cacovenă, subjude reg în Alba-Iulia; Ștefană Argăsală, comerciantă în Turcheșă; Ioană Broșă, preotă în Dîrstea Brașovului; Ignatie Mircea, studentă din Cața; Ioană Baciă din Hațegă; Ștefană Șelariă, comerciantă în Hațegă; Ioană Cornea din Hațegă; Paulă Oltenă, docente în Hațegă; Severă Mureșană, profesoră în Năseudă; George Bogdană, preotă în Bradă; Vasile Boneu, profesoră în Bradă ; losifă Popescu, candidată de advocată în Reghină; Ioană Butnară, propr. în Petelea; Clemente Raicu, vice-protopopă în Cohalmă; Ioană Buzea, asesoră opidană în Cohalmă; Pompiliu Predoviciu, preotă în Merchiașa; Ioană Brotea, preotă în Mateiașă; Ioană Lupă, preotă în Jibertă; Nicolaă D. Mircea, protopopă în Cohalmă; Andreiă Stroia, docente în Cohalmă; I. Boranică, docente în Cohalmă; I. Suciă, preotă în Bogata-Oltenă; George Spornică, preotă în Cohalmă; Romulă Simă, docente în Orlată; losifă Orbonașă din Orăștie; Dr. St. Erdely în Oreștie; N. Vlad în Oreștie; Aurelă Bonciană în Oreștiă; Toma Haneșă în Oreștiă; P. Draghiciă în Oreștiă; Aug. Chețiană, preotă în Bobohalma; Alex. Mutu, preotă în Adămușă; Bas. C. Vlasa, preotă în M. Zah; Ioană Bosdocă, administratoră în Cicudă; Teofilă P. Moldovană, docente în Cueșdiu; Ioană Russu, docente în Velcheră; Ioană Catona, docente în M. Dateșă; Basiliă Moga, docente în Chimitelnică; Alexandru Macarie, docente în M. Zah; Basiliu Anghelă, preotă în M. Dateșă; Ioană Ignată, docente în M. Ludoșă; Michailă N. Cicudi, preotă în Socolulă de Câmpie; Teofilă Popă, preotă în Hădăreu; Ioană Comană, docente în Căpușă; Teodoră Harșană, preotăîn Chimitelnică; Valeriă Catona, proprietară în M. Dateșă; N. Cucuiă, preotă în M.-Bogata; luliă Deacă, preotă în M. Tohată, G. F. Negruțiă, docente în M. Lechința; Alex. Precupă, preotă în Sicușei; Pavelă Oprișa, prof. în Bradă; Floriană Hatoșă, cassară la instit. „Someșana“ în Dejă; Ioană R. Cherecheșă, când, de advocată în Dejă; Ludovică Frâncu, propriet. în Buzașă; Ioană Vajda, proprietară în Olpretă; Bersană Ambrosiu, primară în Hațegă; Romană Dionisiu, candidată de adv. în Mediașă; George Crișiană, preotă în Mediașă; Pavelă Popescu, preotă în Borta; Nicolae Racoția, medică în Șeica-mare; Ioană Baciu, propr. în Șarla; 343 loanu Munteană, preotu în Agherbiciu; Basiliă Bușoă, preotu în Buia; loanu Jurca, propriet. în Răvășelii; Michailu Jurca, proprie- tarii în Șaldorfă; Dumitru Deacu, preotu în Caltvasăr; Dr. Popii Laurențiu, advocatu în Abrudii; loanu Babuțiii, preotu în Bucium- șasa; Vasilie Chirtopă, proprietarii în Câmpeni; Petru Macaveiii, proprietarii în Bucium; Dr. Enea Draia, când, de advocatu în Abrudă-sată; Dr. Vasiliă Fodoră, candidat de advocatu în Abrudii; Silviii Lazaru, contabilă în Abrudu; Teofilă Faură, neguțătorii în Abrudu; Petru Vizășeană, propr. în Abrudu; Nicolae Cirlea, no- tariu publică în Abrudu; Sabin Piso, protopopu în Agnita; loachimă Părău, capelanii în Agnita; loanu Cocoșă, preotă în Zlagna; Răgnela Ioană, preotă în Șdrs; Romană Nicolae, preotă în Bârghișă; Răgnelă George, înveț. în Șorș; lenciu Ioană, econ. în Țichindelă; Darlogea Moise, notară în Calboră; Mandocea Emilă, înveț. în Agnita; Con- stantinescu Daniilă, preotă în Ighișdorfă; Popelea Ioană, econ. în Boholță; Brumbea Moise, econ. în Calboră; Comșa Dum., comerc. în Cinculă-mare; Cârstea Vasile, econ. în Calboră; Păcală Michailă, preotă în Șulumberg; Vancea losifă, preotă în Blajă; Suciu Petru, teologă absolută în Blajă; Ordache Gregoriu, propriet. în Blajă; Brană Zacharia, protopopă în Sâncelă; Litâ losifă, preotă înlclodă; Albini Isidoră, propr. în Blajă; lonașcu Nicolaă, profes. în Blajă; Gherasimă Domide, parochă în Rodna veche; Petru Vârtică, parochă în Mocodă; Constantină Antonă, propr. în Năseudă; Pipoș Petru, jude reg. la Tablă în M.-Oșorheiă; I. Pantea, preotă în Riciă; Filipă Popă, preotă în Bandulă; Alecs. Popă, preotă în Alpretă; P. Draghiciă, protonotariă în Orăștiă; Toma Haneș, oficială în Oreștie; Aurelă Popoviciă Barciană, comptabilă în Oreștie; N. Nestoră, protopopă în Oreștie; N. Berebanță, propriet. în Cujiră; Petru Hancheșă, preotă în Glodă; Nicolaă Demiană, preotă în Balșa; Simionă Filimonă, preotă în Vormaga; Candin Cristea, notară cerc, în Bozeș; Alexandru Vlad, învețătoră în Banpatacă; losifă Bogdană, învețătoră în Mada; Partenie Crișiană, not. cerc. în Braniște; Moise Popescu, proprietară în Almașulă mare; Nicolaă Costea, preotă în Almașulă mică; Sabină Piso sen., protopopă în Săcărâmbă; Olimpiă Oprea, preotă în Săcărâmbă; Pompiliă Piso, propr. în Să- cărâmbă; Simion Deacă, propr. în Săcărâmbă; I. Stroja, propr. în Săcărâmbă; Elisabeta Lămpi, proprietară în Săcărâmbă; George Ilianță, vighitoră de mine, Maximilian Ambrușă vighitor de mine în Săcărâmbă; Alexandru Silași, protopopă în Bistriță; Cirilă Deacă, preotă în Chiș-Șaio; I. Baciă, preotă în Șoimușă; lacobă Morariă, oficială poștală în Bistriță; Nicolaă Bălană, not. cercuală în Felso- 344 Balăzsfalva; loanu Bârsanu, preoții în Sebeșulă de joșii; Stef. Poruții, 1 oficialii poștalii în Bristriță; Vasile Popițană, căpit. în pens, George ) Curtenii, teologii absolută în Bistrița; Dr. Severă Ganea, medică 1 militară în Bistriță; Linulă Georgiță, candidată de advocată în 1 Bistriță; Eliseu Dană, învețătoră în Borgo-Prund; Simionă Monda, 1 protopopă în Bistriță; Gabrielă Botirlea, învețătoră în Chiș-Șaio; ’ Davidă llussu, preotă în Nagy-Șaio; Vasilie Onigașă, preotă în Monor; I. Timariă, preotă în Berladă; Ioană Baciulă, L. Marionă, ’ economi în Șoimușă; Pavelă Luncanu, proprietară în Borgo-Prundă; Ilarionă Bozga, învețătoră în Borgo-Prundă; Teodoră Vrășmașă, ■ preotă în Borgo-Prundă; Dr. Emilă Gerasimă, candidat de advo- ; cată în D.-Szt.-Mărtină; Ioană Moldovană, protopopă în Mediașă; Dr. Victoră Smigelschi, profesoră în Blajă; losifă Florea, vighetoră de mine în Fuzeșă; George Popoviciă, preotă în Leșnică; Avramu Stanca, administr. protopopă în Petroșeni; Constantină Davidescu, ; ingineră; Sevastia Davidescu; Dr. Augustină Frățilă, profesoră în Tur; George Ioană alias loviană, profesoră în Presaca; Solomonă Hăliță profesoră în Sângeorgiulă română; Teodoră Popescu, co- merciantă în Sibiiă. — Spre sciință cu aceea, că biroulă adunării a dispusă cele trebuincidse, er taxele restante se țînă în evidență. 'j Nr. 189. Prin conclusulă adunării din ședința, II. Nr. prot. 20 lit. a) s’a luată în generală spre sciință raportulă generală ală comitetului pro 1890. — Spre sciință. Nr. 190. Prin conclusulă adunării generale din ședința II. Nr. prot. 20 lit. b) s’a luată spre plăcută sciință împărtășirea din raportulă generală despre ședințele comitetului din 1890. — Spre sciință. Nr. 191. Prin conclusulă adunării generale din ședința II. Nr. prot. 20 lit. c) s’a luată spre sciință împărtășirea cuprinsă în raportulă generală despre conferirea stipendiiloră precumă și lista stipendiațiloră și s’a dată espresiune satisfacțiunii, că temerile, ce se ridicaseră odinidră față de reușita scolei Asociațiuuii, s’aă aretată neîntemeiete, că înteresarea, față de acestă scolă cresce totă mai tare, ceea-ce se cunosce și din Impregiurarea, că mai mulți părinți din regiunile cele mai depărtate locuite de români își aducă pe fiicele loră la institutulă acesta, și că cercetarea scolei devine din ce în ce totă mai accesibilă claseloră mai puțînă dotate cu mijloce 345 materiale, prin mijlocirea stipendiiloră, ce se conferă eleveloră in- terniste. — Spre sciință. Nr. 192. Prin conclusulu adunării generale din ședința II. prot. 20 lit. d) se i au la cunoscință împărtășirile comitetului re- lativă la casa din lăsămentulă lui Avramă lancu. — Spre sciință. Nr. 193. Prin conclusulă adunării generale din ședința II. ș Nr. prot. 20 lit. e) s’aă luată la cunoscință împărtășirile comitetului despre disposițiunile luate, ca despărțemintele Asociațiunii să fiă representate la adunările generale celă puțînă prin câte 2 delegați, cu adausulă, că pe viitoriă delegații despărțeminteloră diferite să fiă anunțați încă de timpuriă, înainte de adunarea generală, la co- mitetulă centrală din Sibiiă de cătră direcțiuni, pentru ca astfelă pe de o parte să potă sci comitetulă de ce elemente dispune la fiă-care adunare și în modulă acesta lucrările să potă deveni câtă mai mănose, pe de altă parte pentrucâ representarea însăși să potă lua o organisare corespundetdre. — Spre sciință cu aceea, ca despărțemintele să fiă încunos- cințate pe calea direcțiuniloră respective despre cuprinsulu acestui condusă ală adunării spre urmare întocmai. Nr. 194. Prin conclusulă adunării generale din ședința II. Nr. prot. 20 lit. f) se i-aă spre sciință împărtășirile comitetului referitore la premiarea diferiteloră lucrări, în scopulă înavuțirii literaturii române și a stârnirii de interesă față de cestiunile de importanță actuală. — Spre sciință. Nr. 195. Prin conclusulă adunării generale din ședința II. Nr. prot. 20 lit. g) s’aă luată spre sciință împărtășirile comitetului despre fapta nobilă a fericitului Ioană Oltenă, fostă ingineră în Galați (în România), care a testată întrega sa avere, în suma de 100,000 lei, Asociațiunii pentru scopuri culturale, aretându-și adu- * narea profunda recunoscință față de nobilulă testatoră, și mulțu- mesce presidentului Asociațiunii, dlui G. Baritiu, pentru viulă in- teresă, cu care a lucrată, ca suma testată să între fără amânare la cassa Asociațiunii. în legătură, făcendă provocare la ună condusă anterioră, adunarea a hotărîtă instituirea unei „cărți de aură“, în care să se Introducă numele aceloru binefăcători, cari aă donată s’au voră 346 dona în viitoriu preste 500 fl. v. a. Asociațiunii, apoi aședarea în sala festivă a școlei Asociațiunii a portreteloră făcute în pictură de uleiă ale președințiloră decedați precumă și ale binefăcetoriloră distinși ai Asociațiunii. — Spre sciință cu aceea, că cassarulă Asociațiunii primesce însărcinarea a procura „cartea de auru“ reclamată de adunarea generală, spre a se pută satisface primei părți a conclusului adu- nării ; ce privesce partea a Il-a a conclusului adunării, anume ces- tiunea portreteloru presidențiloră decedați și ale binefăcătoriloră Asociațiunii, se soliciteză comisiunea exmisă din sînulă comitetului prin conclusulu dto 18 Septembre 1888. Nr. prot. 133 în acestă afacere, ca să facă comitetului fără amenare propuneri relativu la modulă cum să se esecute conclusulu adunării. Nr. 196. Prin conclusulu adunării generale din ședința II. Nr. prot. 20 lit. K) s’au luatu spre sciință cu recunoscință fapta generosă a dlui Dr. Aureliă Maniă not. publ. în Oravița, care s’a oferită a dona pe sema școlei Asociațiunii câtă timpă va fi în viață pe totă anulă suma de 200 fl. — Spre scință, avendă dlă Dr. A. Maniă a fi încunoscințată despre cuprinsulă acestui condusă. Nr. 197. Prin conclusulă adunării generale din ședința II. Nr. prot. 20 lit. i) se aprobă disposițiunile luate de comitetă pentru tipărirea documenteloră adunate de dlă cav. I. de Puscariă. — Spre sciință. Nr. 198. Prin conclusulă adunării generale din ședința II. Nr. prot. 20 lit. k) se iaă spre sciință împărtășirile comitetului despre școla Asociațiunii și despre pașii întreprinși, ca acestă scdlă să dobendescă dreptulă de publicitate. — Spre sciință cu aceea, că în conformitate cu conclusulă comitetului dto 5 Septemvrie a. c. Nr. prot. 126 s’aă făcută din nou pașii de lipsă pentru câștigarea dreptului de publicitate pentru scola Asociațiunii. Nr. 199. Prin conclusulă adunării generale din ședința II. Nr. prot. 20 lit. I) se ia spre sciință starea mulțumitore a rațio- ciniiloră anuale ale școlei Asociațiunii și dotarea corespundetdre a corpului didactică și se aprobă disposițiunile luate de comitetă. — Spre sciință. Nr. 200 Prin conclusulă adunării din ședința II. Nr. prot. 20 lit. m) se exprimă mulțumită institutului de credită și economii 347 „Albina" din Sibiiu pentru ajutorele anuale, ce le voteză scolei Asociațiunii, și dlui Part. Cosma, directorulă Albinei, pentru colectele întreprinse în favorulă scolei, fiindu prestările acestea unu concursu prețiosă întru ajungerea scopuriloru Asociațiunii. — Spre sciință. Institutulă de credită și economii „Albina" și directorulu aceluia, dlu Tartenie Cosma, să fiă încunosciințați despre cuprinsulă arătatului condusă ală adunării generale. Nr. 201. Prin conclusulă din ședința II. Nr. prot. 20 lit. p) adunarea generală și-a esprimată condolența față