Apare la 15 a fiă-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMANĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂNEI. Nrultt 7. siBllt, 15 IULIE 1891. Anulă XXII. RAPORTULU DINTRE ȘC6lĂ ȘI CULTURĂ. Pentru a ne lămuri asupra raportului dintre șcdlăt și cultură, trebue să mergemu la însăși originea scolei. Acesta pentru cuventulu, căci școla, fiind o instituțiune culturală, raportulu ei față de cultură, trebue se dateze din momentulfl când s’a înființată. E sciută, că cu câtu omenii ducă o vieță mai apropiată de starea naturală, o vieță mai patriarcală, cu atâtu și cres- cerea copiiloră loru este mai simplă și mai ușdră, ast-felă de simplă și ușoră, că părinții singuri o pot severși în familia fără nici unu ajutoră străină. Cu înaintarea în cultură însă lucrulă se schimbă. Prin cultură omenii se facă părtași de multe avantagii, pe cari în starea naturală nici după nume nu le cunosceă; dar în proporțiune cu acelea li-se măresce și numerulă trebuințeloră, între cari una din cele mai sim- țite e fără îndoelă trebuința de a ridica tinerimea celă puțină la starea de cultură, obținută în societatea loră. Și omenii cu atâtă mai multă simtă necesitatea acesta, cu câtă sunt mai înaintați în cultură, pentru-că cu atâtă li-se face mai învederată distanța culturală dintre generațiunea bătrână și cea tineră, și cu atâtă se convingă mai tare, că cultura aceleia nu se mai pote transpune asupra acesteia în modă tradițională, prin familiă numai, ci pentru scopulă acesta trebue să se înființeze o instituțiune anume: șcâla. Șcăla se pote privi deci ca născută din necesitatea, ce se simte in societatea omeniloră cultivați de a se face pentru 13 194 educațiunea tinerimel și cu deosebire pentru instrucțiuneafi. aceleia mai multu decâtă se pote face în familiă. Originea» ei e de a se căuta așa dară în cultură. Se pote dice chiarj că șcdla e unu producții alu culturei. Din causa acesta meA| sura în care unu poporu simte necesitatea de a ave y«*Zdf,.a» fostu și va fi totdeuna considerată că celu mai neînșălătortHI barometru alu stării lui culturale. La unu poporu barbarul nici vorbă nu pote fi de șcdlă, pe când unu poporu și numaij în câtva civilisatu nici nu se pote cugeta fără școlă. J| Șcdla însă este unii producții alu culturei nu numai îfl câtă privesce originea, dar și desvoltarea și organisarea et» în adever, aruncândă privirea în istoria, aflaniu că n’a fostul nici o formă de guvernă, nu s’a ivită nici unii sistemă dea învățături religionare seu filosofice și nu s’a petrecuta nicfl unu progresă pe terenulă sciințeloră, arteloră și ală vieții'l practice, cari să nu-și fi exercitată Influența sa și asupra | șcdlel. Se pote privi deci ca unu adevără istorică că după j stările conscienței politice și religose a omeniloră precum și-,j după convicțiunile loră filosofice și științifice s’aă conformată. 1 totdeuna și vederile pedagogice relative la organisarea școlti, scurtă că nouăle idei, de cari aă fostă cuprinse generațiunile - în decursulă istoriei n’aă lipsită de a se validita și în șcdlă, provocândă în ea felurite schimbări și reforme. Și numai puțînă simțită s’a făcută în organisațiunea șcdlet și influența stăriloră sociale precum și a moravuriloră și vederiloră, în cari ună poporă 6re-care a trăită mai multă ori mai puțînă timpă. Decă d. e. în China caligrafia a fostă și este și acumă pusă pe o treptă cu poesia, fiind con- siderată ca una din cele mai sublime arte, apoi aceleia s’a dată și se dă firesce și în șcdlă o importanță proporțională cu valorea ce viăța publică șcdla avea să pregătescă tinerimea mai alesă în direcțiunea acesta practică. Din causa acesta în șcdla loră se și cultiva cu preferință oratoria, fiind considerată ca o artă ce cu deosebire e calificată de a sta în serviciulă sta- i se atribue. La Romani cari țineau atâta la 195 tulul, și prin carea li-se făcea și posibilă de a se urca la cele mal înalte oficii și dignități politice. Er’ Grecii, ca re- presentanții eminenți al culturei umane în anticitate, aă fă- cută ca și școla loră în generală să servescă acestui scopă ideală. Apoi câte și câtă de adânci suntă transformările, prin cari scola a trecută în era creștină, transformări, a căroră serie se continuă mereu, mergendă paralelă cu cursulă desvoltărel culturale a poporeloră! Amă merge însă prea departe, decă amă cerca să enu- merămă fiă chiar și numai momentele principale din mersulă culturei, cari aă lăsată urme neșterse în organisațiunea șcâlei. Scopulă nostru nu a fostă, decâtă de a constata în câtă cu cultura alăturea școla încă trebue să trecă prin nenumerate fase de desvoltare, suferindă din partea aceleia cele mal de- cisive ingerențe. Dar în schimbă șcâla încă ’șl are reacțiunea sa față de cultură, cu alte cuvinte, ea încă înfluințdză asupra culturei. Raportulă dintre șcdlă și cultură este prin urmare ună ra- portă de reciprocitate, în virtutea căruia șcâla pe câtă pri- mesce dela cultură, pe atâtă ’I și restitue acesteia. De aceea se și pote dice, că șcâla e ună product și în același timpă ună factorii ală culturei, menirea el fiindă de a servi scopurile culturale ale omenimel. Și avend în vedere faptulă acesta, ce e de cea mai mare însemnătate pentru progresulă omeniloră în cultură, trebue firesce să se ceră, ca șcâla să progreseze și ea cu timpulă și să caute a se pune câtă numai se pdte în acordă cu acela; căci numai ast-felă se va putea susțînd ca factoră viă ală culturei și ’șl va pute împlini frumosă misiune de a propaga și spori cultura și prin acesta de a contribui la formarea unui viitoră din ce în ce mai fericită pentru omenime. Tocmai din causă, căci șcâla e unulă din factorii cei mai esențiali ai culturei viitorului și prin urmare ai sorții poporeloră, toți cei ce aă voită să’și asigure influență asupra acestora, aă căutată cu totă prețulă să pună mâna pe șcâla 13* 196 loră. Și cu totă dreptulă, de 6re-ce istoria a pusu mai pe susu de ori-ce îndoelă adeverulă exprimată prin frasa, că „ cui e șcâla a aceluia e viitorulu". Despre influența, c șcdla e în stare să exercite asupra vieții private și publice a poporeloru, a datu lumei cele mai împunetore dovedi cq deosebire istoria școlelor lesuițilorii. Relativii la imensa in fluență a șcâlei asupra vieții Tegndr dice, că „nimicu nu aduce fructe în vieță, ce n’a înmugurită în șcâlă". Acesta însă pdte să nu fie deplină esactă de ore-ce pe lângă scolă, mai suntă și alți factori, ce înfluințeză asupra vieții, și școlei' chiar și din educațiunea tinerime! nu i se vine decâtă o parte, pe când cealaltă remâne în îngrijirea familiei. Cu tote acestea,' în câtă pentru formarea viitorului, școla va fi considerată totdeuna ca o adevărată putere. Ea lucreză încetă și efec- s tele ei, departe de a se pute evalua prin cifre, pentru unii potă să însă nu cei mai anumită ea nu este ce ar trebui și ce aru putea să fiă, fi dată organisațiunea cuviinciosă, decă s’ar afla timpului. Venindă la pretensiunile, ce se potă ridica față de școla, trebue să observămă, că pe câtă unele din acelea suntă jus- tificate, pe atâtă altele potă să fiă lipsite de ori-ce basă. remână mai multu timpii chiar neobservate, istoria lipsesce de a le pune cu timpulu în evidență și pentru scurtu vedetori. Decă școla la vre-ună epocă nu corespunde așteptăriloru, apoi poporu în o causa e că decă i s’ar la înălțimea Dreptă-aceea se și cere, ca cei-ce suntă chiemați a decide în cestiunea organisațiunei școlei, să fie desbrăcați de ori-ce preo- cupațiuni și în judecata loră să nu se conducă decâtă de ceea-ce s’a constatată ca priinciosă pentru progresarea tinerimel în adevărata cultură. Erorile aici potă să aibă cele mai funeste urmări; căci precumă cultura veritabilă pote mai multă decâtă ori-care altă factoră din vieța socială să ridice pe ună poporă la înflorire, așa prin o cultură eronată acela nu pote fi dusă decâtă la decădință în privința stărei lui morale și materiale. Pentru a merge așadară pe calea înaintărei, școla trebue să 197 se păzescă totu așa de bine de a nu fi neaccesibilă pentru reformele reclamate de sciință Pedagogiei și de necesitățile vieții, ca și de a nu se lăsa să fie împinsă încăce și încolo, asemenea unei năi, bătută de vânturi în tote. părțile. în fiă- care epocă ea trebue să caute a validita ce se află bună și . Sănătoșii în starea culturală a omenimei, și luândfl aceea dreptu L basă, să purcddă mereă înainte pe calea progresului: ținerea morțișu la ceea-ce s’a stabilită prin tradițiune și usă, și de altă parte introducerea subită de înnovațiuni radicale, suntă extreme, cari mai alesă pe terenuhl școlară nu potă să aducă fructe bune. Ce privesce în deosebi introducerea de reforme în șcblă, aceea e de dorită să se facă printr’ună procesă de desvoltare naturală, în care stadiile urmâză unulă dintr’altulă, ca cum ar forma o succesiune continuă. E dreptă, că istoria a în- registrată și așa numite „revoluțiuni pedagogice", cari aă fă- cută, ca șcdla încă să trecă prin schimbările cele mai radi- cale. Pe câtă însă acele „revoluțiuni" au dată înpulse pentru desvoltarea scâlel, pe atâtă „reacțiunile", ce de regulă s’aă ivită în urma loră, aă produsă stagnațiuni și une-ori chiar în- torceri la stări învechite, preste cari s’a fostă trecută. Re- forme sănătdse și pe terenulă școlară se potă face numai decă acelea suntă reclamate de opiniunea publică, seă celă puțînă decă acesta e pregătită pentru ele; căci, fără a avea radimă în acesta, chiar și numai încercări seriose de a le introduce abia se potă face. Eră după-ce opiniunea publică odată e câștigată pentru acele reforme, urmeză că cu ele să fie câtă se pote de bine familiarisați, cei ce suntă chiemați de a le esecuta, învățătorii. Aceștia, în ceea-ce privesce cualificarea loră culturală pedagogică, au să fiă mai ânteiă ridicați la înălțimea timpului, pentru-că ei fiindă sufletulă școlel, șcdla numai prin ei se pote ridica. Ună poporă, carele se află la începută cu organisarea școlel sale, este multă mai accesibilă pentru reforme pe te- renulă acesta, decum e altulă, a cărui șcâla are deja ună trecută mai lungă și prin urmare e legată de tradițiuni vechi; 198 W de ore-ce acestea, cu câtă suntu mai multe și cu câtă aul mai mulți adepți, cu atâtii se și potă validita și opune mail cu efectă inoiriloră: dovadă suntu multele reclamațiuni, cel s’au făcută în contra așa numitei „Pedagogie de stătu" chiar! în patria Pedagogiei, în Germania. Ceea- ce se cere însă dela! poporele începetdre, cari nu cunoscu încă asemenea pedecl,! este ca ele să scie profita de experiențele poporeloră mal] înaintate, și acesta e unii lucru nu tocma ușorii. ! Suntu dmeni cari credă, că instituțiuni desvoltate, cum ’ se află la unu poporiî înaintatii, s’ar pute transpune dintr’odată ’ la altă poporu remasu îndereptă. Dar acesta e o credință din cele mal deșerte. Ceea-ce se pote împrumuta astfelă dela unii poporu la altulă sântă numai, cadrele, în cari se pre- sentă acele instituțiuni, va să dică numai forme fără conținută fără viâță. Ori-care instituțiune, prin urmare și școla, trebue să se desvolte în sînulă fiă-cărui poporu prin unu procesă naturală; acelă procesă însă pote fi multu facilitată și acce- lerată, decă poporulă imitătoră, profitândă de experiențele poporeloră pe cari vrea să le imiteze, se va păzi de rătăcirile acelora. Cei ce nu sciă să profite astfelă de experiențele altora, seă nu ajungă decâtă la nesce imitațiuni superficiale, seă se expună la o mulțime de esperimentări zadarnice și de aberațiuni. Ambe aceste eventualități însă nu potă fi decâtă în detrimentulă adevăratului progresă. loanu Popescu. DE UNDE A ÎNTRATU POVESTEA LUI „ARGHIR“ ÎN LITE- RATURA MAGHIARĂ. (Urmare). Aici avemă o parte din povestea lui Perseus. Acesta încă s’a fălită la curtea regelui Polydektes, că elă va aduce capulă „Medusei". Regele I’a luată de scurtă și Perseus a trebuită se’și înplinescă cuventulă. Cum, vom vedea mai târziu. Deocamdată constatămă, că acesta poveste e compusă 191) din diferite elemente, partea primă corespunde poveste! lui Perseus, partea a doua e, cum vedemă, împreunată cu po- vestea lui Belleraphon. Cum s’a putută efeptui acesta încopciere și pentru ce în poveștile românesc! una și aceeași personă severșeste faptele, cari în mitologie suntă severșite de mal multe persone, acesta e ușoră de înțelesă. Numele mitice adecă s’aă întunecată în decursulă vecuriloră, ba după cum amă veijut, ele aă fostă înlocuite adese cu nume din creștinism, pănă ce în fine s’aă perdută cu totulă într’o depărtare nebulosă. Poveștile ca atari însă aă remasă în graiulă poporului, și acele, cari avăă ici-colea asămenari unele cu altele, aă fostă atribuite unei singure persone, care a fostă creată de poporă prin abstrac- țiune. Acesta personă e „Fătu frumosu", idealulă unu! voinică, precum Ileana Cosândiana este idealulă unei feciore la po- porulă română. Acum ne putemă esplica, de unde provine mulțimea de variante. Acele elemente mitice din povești, sensulă și legă- tura dintre ele, însemnătatea loră primitivă tote aceste aă perită în decursulu vecuriloră din memoria poporului, mate- rialulă însă a remasă, moștenindu-se din generațiune în ge- nerațiune și dândă prilegiu la felă de felă de combinațiuni și variante. Astfelă de combinațiuni aflămă deja în anticitate și nu numai de fantasia poporului făcute, ci și de singuraticii poeți. Ce suntă metamorfosele lui Ovidiu alta, decâtă o co- lecțiune de povești din mitologia greco-romană, povești cari se refera la prefacerea seă metamorfosarea dmeniloră în ani- | male, în pomi, petri, apă, focă, etc. și din cari Ovidiu a cercată | se compună în modă poetică ună întregă ?! Tote aceste po- 1 vești aă trăită în graiulă poporului, ele formaă o parte a | credinți! lui și ’șl aveă originea în cea mai veche observare § a prefaceriloră și schimbăriloră din natură. Și astfelă vomă vedea, că și povestea lui Arghir e corn- pusă din elemente mitice, cari la începută nu aă stată în 1 nici o legătură unele cu altele și pe cari numai fantasia po- 200 porului le-a închegată. Aceste elemente suntu merele de aurăfl păunii seu lebedele și în fine motivele cu opincile, căciula șfl biciulu. De unde au intrată aceste în povestea nostră? fl Se audimă, ce ne spune mitologia în privința acestafl Mai ântâiă despre merele de aură. fl La serbarea cununiei lui Zeus cu Hera se dice că toți® ț>eii ’și-ar fi adusă darurile loră. Gaia, mama pământului,fl a făcută se crâscă pomulă cu merele de aură, care se aflăfl la marginea pământului lângă Okeanos și care e păzită de cele șepte Hesperide. Cu privire la celelalte motive mitologia ne spune urmă- torele: Când Perseus în ambițiunea sa a scăpată cuventulă, că va aduce capulă Medusei, elă s’a aruncată înt.r’o primejdie atâtă de mare, încâtă fără ajutorulă Deiloru n’ar fi putut-o scote la cale. Dreptă aceea Athene, patrona tuturoră eroiloră l’a îndreptată la nesce nimfe, cari au fostă născute de Themis cu Zeus. Dela aceste nimfe a primită Perseus cele de lipsă pentru învingerea Medusei, și anume: o păreche de păpucl de slmratu, o căciulă seă ună coifă, ce te făcea nevădulii, și o traistă de drumu. Prin acesta credă că amă aretatîî tote acele elemente, din cari e compusă povestea lui Arghir: Mitică e istoria în sine și sîmburele ei l’amă vetjutu în balada mai susă amin- tită, mitică e numele Arghir, adecă Sdrele, și Helena (lana, Ileana) adecă Luna, mitice suntă merele de aură și mitice sânt cele trei motive. După ce astfelă amu constatată basa, pe care stă povestea lui Arghir, trecemă la obiectulă nostru, anume: de unde a împrumutată Gergei acesta poveste ? Se cercetămă mai ântâiu următorea întrebare: Respân- ditu-sa acâsta poveste între Români prin traducerea lui Barac din unguresce seă nu? Dacă se va constata, că nu Barac a întrodus-o între Români, ei atunci nici Gergei n’a putut-o introduce, căci povestea lui Gergei e una cu a lui Barac. Se presupunemă, că traducerea lui Barac a avută suc- cesulă celă mai strălucită între Românii din Ardelă. Dar 201 atunci ne întrebămă, cum s’a respândită acesta poveste intre Românii din Bucovina, România, Macedonia? Ore Barac se fi severșitu acesta minune? Mai departe deore-ce e constatatii, că elementulă consti- tutivii alu poveștiloră românesc! îlu formeză mitulă greco-ro- manu, ore singură povestea lui Arghir cu conțînutulu ei mi- tică să se fi respândită între Români dela Unguri, și încă într’o măsură atâtă de mare, încâtă adi ocupă loculă de frunte între povestite ndstre, ba mal multu, a produsă o mulțime de variante? Pentru-ce na produsu poporulu ungur eseu nici o variantă? Și cum se ne esplicămă, că si variantele conțină elemente mitice, mai alesă cum se ne csplicămu, că în acesta poveste, pe care Români se dice că aru avea o numai dela începutulă secolului nostru, cum se esplică dică, că în acesta poveste întâlnimă acele străvechi nume pentru Lună: „Iana“ si „Sândiana“? Se fie âre aici o întemplare ? Vedemu că pe calea acesta dămă de o mulțime de imposibilități. Și încă multe alte întrebări, ce trebue se ni le punemă la acestă locu, nu se potă esplica odată cu capulă, de vomă țînea la părerea Unguriloră. Astfelă la Barac mireasa lui Arghir e numită „Ileana". Gergei nu amintește cu nici ună cu- ventu numele el, elă o numesce simplu „IȘină⁽t (tunder leâny). E de mare însemnătate acum, că și la scriitorii ungu- resc! Arghir obvine totdeauna în legătură cu „Ileana" (Bona). Astfelă cetimă în: „Dedâlus tcmploma" de Gyongyiissi: „Argirus is igy jart Tunder Ilonaval" x). E întrebarea, de unde scie Gyongyiissi, că Arghir e de a se aduce cu Ileana în legătură? Dela Gergei? Cu greu! Căci „Arghirus“-ul lui Gergei a apărută 1763 de sub țipară, de o edițiune mal veche se face numai amintire. „Dedalus temploma" însă a apărută 1722. Ce e dreptă Otrokocsi vorbesce deja în anulă 1693 despre „Argirus“-ul lui Gergei, *) Vedi: Gustav Heinrich, op. cit. 202 dar despre „Ileana" (Ilona) nu se face nicăiri amintire. Drept aceea isvorulă lui Gyongytissi trebue, căutată într’altă locu. Deocamdată mal citămă ună pasagiu din literatura maghiară înainte de a trage vre-o conclusiune. Abrahamă Barcsay (1742 —1806) într’o poesie : „Egy nagysdgos asszonynak intdsdre" dice între altele: „Megbocsâs, jo nenem! en, ki Dâciaban „Szulettem, Ilona tundlr orszâgâban, „Ambăr szep olâhnlk hordoztak polyâban, „Nem vagyok oly rogzott Venus jâtekăban" ')• Cu privire la aceste pasage ne întrebămă acum: e cu putință ca cine-va se număscă Ardălulă „Ilona tiinder orszdga", pe basa poesiei lui Gergei, în care absolută nu obvine nici cuvăntulu „Edely", nici „Ilona", dar nici altfelă de cnventă, din care ai putea trage o astfelu de conclusiune? E cu pu- tință ca cineva se numescă mireasa lui Arghir „Ilona", pe basa poesiei lui Gergei, în care cuvântulu „Ilona" nu obvine? hotărîtă că nu? Unde avemu dar de a căuta isvorulu? Cumva la poporulu Ungurescă, care afară de poesia lui Gergei nu cunâsce nimicii despre Arghir f seă la poporulă Românescă unde acăsta poveste trăesce în o mulțime de variante, și în ale cărui basme fie-care ființă femeiăscă frumosă portă numele de „Ileana Cosândiana", încâtă acesta a devenită ună tip naționalii / ? Eă credă că Barcsay vorbesce destulă de lă- murită : Femei române, care laă purtată în brațe, i-aă po- vestită despre t)ina „Ileana", și ca Barcsay voră mai fi fostă mii de Unguri, cari din gura doiceloră române seă pe alte căi, aă autjită astfelă de povești despre „Ileana Cosândiana". Și acum pricepemă, pentru ce entru literatura română și cultura poporului română în Sibiiă“; la acelea săntă a se aclude: a) carte de boteză în originală s’aă în copiă legalisată; b) testimoniulă scolastică de pe semestrulă II ală anului scolastică 1890—1891. c) Atestată despre condițiunea și starea materială a părințiloră. Sibiiu, din ședința comitetului Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului română, ținută la 20 Iunie 1891. George Barițiu m. p., Dr. I. Crișianu m. p., președinte. secretara II. Nr. 178/1891. CONCURStf. Pentru ocuparea cu 1 Septemvrie n. a. c. a unul postă de învețătoru pentru „Istoria și Geografie" ca studii principale la școla civilă de fete cu internată a „Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului română, prin acesta se escrie concursă. Doritorii de a ocupa postulă amintită au se presente urmă- torele documente: a) atestată de boteză; b) documentă despre cualificațiunea cerută prin legea statului (§. 103 a art. de lege XXXVIII din 18G8) pentru ocuparea de posturi de învățători la scola civilă; c) o aretare în scrisă despre studiile pregătitore și despre ocupațiunea de pănă acum; d) aretarea specialității pentru care sântă pregătiți cu deosebire, și e) fiindă limba română limba de propunere, se dovedescă că posedă perfectă limba română în vorbire și în scriere. Concurenții cari voră dovedi aptitudine specială în privința cunoscerii limbei germâne, voră avea preferință între cei altfelă cu pregătiri egale. Mi ■ WMMRF 1 Concurentulă care va fi alesu învețătoră se obligă a pănă la maximulă de 30 ore pe săptămână. I Cu postulă, ce e a se ocupa, sântă împreunate ur.nătoreM beneficii: Pentru timpulu, în care va funcționa în calitate de învetătoru t -dinaru provisoră, alesulă va primi salară anuală de 700 fl. și (;>0 fl. v. a., bani de cuartiră; trecendă în definitivă, acela va primi salară anuală 900 fl. și 200 fl. v. a., bani de cuartiră și totă la cinci ani de servită câte 100 fl. adausă cuincuinală la salară. Numerulă cuincuinaliiloră e fixată cu 5. Concursele însoțite de documentele numite mai susă să se presente subsemnatului comitetu pănă la 1 Augustu n. 1891. Din ședința comitetului Asociațiunii transilvane pentru litera- tura română și cultura poporului romanu, ținută în Sibiiu la 20 Iunie 1891. » George Barițiu m. p., Dr. I. Crisianu m. p., președinte. secretaru II. Nr. 178/1891. CONCURSĂ. La internatulă împreunată cu școla civilă de fete a Asocia- țiunii transilvane e a se ocupa cu 1 Septembre n. 1891 postulă de guvernantă pe lângă o remunerațiune anuală de 200 fl. v. â. și întrega întreținere (viptă, locuință, încăldită, luminată, spălată). Doritorele de a ocupa acestă postă voră avea mai alesă se porte de grijă de elevele interne în privința ocupațiuniloră în orele afară de lecțiuni în sala de studiu și conversație, în dormitoră și refectoră, conformă instrucțiuniloră usitate la internatele mai de frunte, care există pentru tinerimea de sexulă femeiușcă. Concursele însoțite de: a) carte de boteză; b) testimoniulă despre studiile pregătitore; c) o aretare în scrisă despre ocupațiunca de pănă acum. d) o adeverință, că concurenta cunosce deplină limba română în vorbire și în scriere, precumă și limba germână s’aă cea maghiară să se presente subsemnatului comitetă pănă la 1 Augustu n. 1891. Din ședința comitetului Asociațiunii transilvane pentru lite- ratura română și cultura poporului română, ținută, in Sibiiu la 20 Iunie 1891. George Barițiu m. p., Dr. I. Crișanu m. p., președinte. secretaru II. Editura Asoc. trans. Redactoru: I. Popescu. Tiparulu tipogr. archidiec.