Apare la 15 a fiă-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMANĂ Șl CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Nrulft 5. sibiiu, 15 MAIU 1891. Anulă XXII. CUARTA LUMII (ORBIS RICTUS) DE CASTORIU, SEU AȘA NUMITA TABULA PEUTINGERIANA Tractata istoricii, geograficii si criticii. (Urmare). IV Rețdua dela Apula pănă la Ad aquas. Despre acostă rețeuă lipsesce la Ortelius ori și ce in- dicare, Rctchardus o duce parte spre resărită pe malulu dreptă alu Muresₜulul, apoi cam la mij loculă rețelei se în- dreptă spre apusu și trecendă peste Mureșă o continuă pănă la Sarmisegethusa, H. Francke din contră o începe dela Sarmisegethusa și o indică spre nordu pănă la Apula, totu astfelu purcede și „Archiv fur siebenburgische Landes- kunde“ dela Sarmisegethusa, ducendu rețeuă pe malulu stângă alu Mureșului pănă aprope de Apula, unde apoi trece pe malulu dreptu alu acestui rîu, totu astfelă și la Goosz, Spruner urmeză lui Reichardus, Froehner se ia după „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“, Droysen după Reichardus, Tocilescu după „Archiv fur siebenburgische Landeskunde", totă astfelă și Xenopol. Rlandiana: lipsesce la Ortelius, la Reichardus se află pe malulă dreptă ală Mureșului aprope de Vințulă de josii, la H. Francke lipsesce, totă acolo o situeză și „Archiv fur siebenburgische Landeskunde", Goosz între Geoagiulă de joșii și Vurperă, Spruner totă cam acolo, la Froehner lip- sesce, la Droysen încă lipsesce, Tocilescu după Goosz între Geoagiulă de joșii și Vurperă, Xenopol cam totă pe acolo. 9 130 ’’ Ger Mihera: lipsesce la Ortelius, Reichardus o nu- mesce Germisera și o pune dincolo de Mureșii ca proxima stațiune dela Sarmisegethusa lângă riulă Streiă pela Călană, la H. Francke lipsesce, „Archiv fur siebenburgische Lan- dcskundC‘ între Delu-mare și riulu Șibotă, Goosz din susă de Mureșă lângă Cicmăă, Spruner totu cam pe acolo; la Froehner lipsesce, Droysen după Goosz lângă Cicmăă, To- cilescu totu după Goosz lângă Cicmău, Xenopol ’î dice Zermigira și o situeză la Călană. Petris: lipsesce la Ortelius, Reichardus o pune la gura Streiului, la H. Francke lipsesce, „Archiv fur siebenbur- gische Landeskunde“ seă între Babolna și Rapoldulă-mare seu între Turdasft și Badă, Goosz între Călanulu-micu și Cicmăă Spruner la gura Streiului, la Froehner lipsesce, la Droysen încă lipsesce, Focilescu după Goosz între Călanu și Cicmău, la Xenopol lipsesce. Ad-aquas: lipsesce la Ortelius; la Reichardus se află pe malulă dreptă alu Mureșului la gura Streiului, H. Francke o pune în comitatulă Hont lângă Giogiu și Săntu. „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“ la Călanu, Goosz totă acolo, Spruner totă acolo, Froehner după Reichardus la gura Streiului, la Droysen lipsesce, Tocilescu la Călanu, Xenopol totă cam acolo. Mai aflămă în „Archiv fur siebenburgische Landeskunde" următorea notiță: Griselini crede, că Ad- aquas ară fi lângă Meadia, Frydwalsky la Arancut, nu de- parte de Clujă, Troster și Timon o pună între Clusiă și Gherla, Benko la Hevisz, Sulzer în Muntenia lângă Curtea de Argeșu; Pechy pe muncelulă Grădistel, ear alții la alte locuri; Maunert însă o caută cu dreptă cuvântă între Hațegă și Uiedăra, deși ca streină nu avea nici cunoștință despre esistința unoră ape minerale înprejurulă acestoră locuri. V. Rețdua dela Apula pănă la Porolisso. La Ortelius nu se află nici o indicare asupra acestei rețele; Reichardus o trage dreptă spre nordă, trecendu pe 131 [ valea Someșului și încetândă cu densa cam pe la marginea [ Transilvană; H. Francke o îndreptă dela Apula (Alba-Iulia) | spre Turcia cătră Clușiu, apoi o continuă pănă la Porolisso, L în părțile Carpațiloră, locuite de Bastarni, ear dela Turda I se desparte altă rută în dreptă spre ostu peste Murășă cătră I M.-Oșorheiu, vechia colonie Napoca; totu cam asemene o I indică și „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“ con- tinuându-o încă și mal departe, dincolo de M.-Oșorheiu ; Goosz încă indică direcțiunea acesta; Spruner se țîne pe lângă Mureșu pănă aprope de isvorele Tissei, apoi trece în valea acestui rîu și o continuă dincolo de marginea Transilvaniei; la Froehner lipsesce; Droysen caută să ajungă pănă la rîulu Tissa; Tocilescu o duce dela Alba-Iulia peste Clușiă la Moigradil; Xenopol cam totu în direcțiunea acesta. Să vedemă acuma cum suntu stațiunile și castrele situate. Brucla: lipsesce la Ortelius; la Reichardus se află cam pela Aiudu, la H. ISancke lipsesce; „Archiv fur sie- benburgische Landeskunde'‘ o pune la gura Ternav ciorii, Goosz lângă Aiudu, cătră Teiușu; Spruner totu cam pe acolo; la Froehner lipsesce; Droysen la AiudH, Tocilescu totu acolo ; Xenopol totu acolo. Salinis: lipsesce la Ortelius, Reichardus o pune la Vințulu de susil; H. Francke la Turda; „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“ totă acolo; Goosz la Vințulu de susil, Spruner la Turda; la Froehner lipsesce; la Droysen încă lipsesce; Tocilescu la VințulH de susil; Xenopol totu acolo. Patavissa: Ortelius o numesce Patrovissa și o pune pe malulu dreptu ală Mureșului; Reichardus la Turda; la H. Francke lipsesce; „Archiv fur siebenburgische Landes- kunde“ la Uiora; Goosz la Turda; Spruner la VințulH de susil; la Froehner lipsesce; Droysen la Turda; Xenopol totă acolo. Napoca: Ortelius o pune lângă ună confluente fără nume probabilă ală Someșului; Reichardus o numesce Napoca 9* 132 Colonis și o situeză ia Clusiu, H. Francke la M.-Oșorheiu : „Archzv fur siebenbiirgische Landeskunde" după Mannert la gura rîului Niresteu. Goosz la Clusfu, Spruner pe malulfi stângii alu Mureșului la M.-Osorcheiil; la Froehner lipsesce: Droysen la Cluciu, totii acolo și Tocilescu, Xenopol totu acolo. Optatiana: lipsesce la Ortelius; Reichardus o pune la Gherla; la H. Francke lipsesce; „Archiv fur siebenbiirgische Landeskunde“ lângă sătulii Gilă/u; Goosz totă acolo; Spruner ]a Reghznulil săsescu, la Froehner lipsesce; la Droysen încă lipsesce; Tocilescu o situeză Ia sătulii Gilău, Xenopol totu acolo. Largiana: lipsesce la Ortelius; la Reichardus e si- tuată la Deeșu, la H. Francke lipsesce; „Archiu fur sie- benbiirgische Landeskunde" la Reghinulu sâsescu, Goosz la Zutari, Xenopol totu acolo. Cersie: lipsesce la Ortelius; Reichardus o pune pela Lăpușulu ung., la H. Francke lipsesce ; „Archiv fur sieben- biirgische Landeskunde" la Ungur asii, Goosz totu acolo; Spruner la Bistrița; la Froehner lipsesce; la Droysen încă lipsesce; Goosz la Ungurașu; Xenopol totu acolo. Porolisso: la Ortelius se află situată în nordulfi Tran- silvaniei nu departe de Mureșu; la Reichardus e situată pe la Șomcuta mare; H. Francke dice că s’ară afla în părțile nordice în țera Bastarniloru, „Archiv fiir siebenbiirgische Landeskunde" o pune în apropierea Mureșului, pe drumulfi cătră pasulu Ghimesfi; Goosz după Torma lângă Moigradu; Spruner pe malulfi dreptu alu Tissei, la Froehner lipsesce; la Droysen lângă Deesu, Tocilescu după Goosz Ia Moigradu, Xenopol totii acolo. încheiândfi șirulfi castrelorfi și stațiuniloru de pe teri- torulii Daciei Traiane, constatămfi încă odată marea diferință de păreri și nesiguranță a suscitațiloru autori cu privire la partea cea mai mare a acelorfi castre, etc. Fiă chiar numai în forma unei ipothese nouă, noi încă vomfi cerca a staveri totii aceste castre și stațiuni de pe te- ^MEntorulă Daciei Traiane pe charta escelentă a statului majoră ^^Baustriacă servindu-ne ca cinosură: a) riurile și stațiunile, a ^Kcăroră posițiune este deja bine staverită și nedubitabilă; b) ^B’distanțele, însemnate pe lângă diferitele stațiuni a tab. peut. c) situațiunea generală a diferiteloră rețele și cea locală a resp. ^Rpstațiuni; d) alte momente importante și considerați uni, cari ni ^Bse obtrud la cercetările nostre. încâtă despre distanțe ne asigură dlu Dr. Miller, că p densele cu puține escepțiuni aru fi exacte; noi ca să ne con- I vingemu despre acesta, amu cercetată distanțele între Con- stantinopolea, Filipopolea, Adrianopolea și Naissos (Nișulu ■ de astădi), orașe cari în decursulă vecuriloru puțînă ’și voră fi strămutată posițiunea, și ne-amă convinsă pe deplină despre j esactitatea distanțeloră; apoi amă sumisată distanțele între I. Dorostoră (Drostioril = Silzshia de astădi) și fluv. Esco ■ (Isker de astădi) și le-amu aflatu totu atâtă de exacte; deci I put&nă să fimă linisciți în acesta privință la cercetările nostre 1 de pe teritorulă Daciei Traiane. Luămu așa dară încă odată I-a rețeuă dela Lederata pănă la Tiviscum în cercetarea nostră. Aicea ni se părea necesară, pentru fixarea posițiunel a stațiune! Lederata a ne căuta undeva unu locă, care se pote. privi ca exactă și nestrămutaveră atâtă pe charta lui Castoriu, câtă și pe cea a statului majorii austr. și într’adeveră nici nu avemă a ne depărta prea multă, căci eată în nemijlocita apropiere de Lederata și despărțită de acesta stațiune numai prin staț. Viminatium, aflămă rîulă Margum, a cărui gură probabilă că nu va fi suferită pre lângă totă lunga durata a vecuriloră prea însemnate strămutări. Rîulă Margum de pe charta lui Cast, este fără în- doelă Morava de astădi de pe charta stat. maj. austr. și noi așadară amă și câștigată deja pe ambele charte ună locă comună și esactă, de unde apoi vomă putea să urmămă re- țeua din cestiune mai departe. 134 Dela Margum pană la Viminatium distanța este de ® 10 mile rom. = 14.8 kilom.; totii atâta face și distanța pe charta stat. maj. austr. dela gura rîului Morava seu mai bine disă, dela sătulă Kulici lângă vărsarea Moravei în Dunăred® pănă la satulu Costolaț; dela Viminatium pănă la LederattâK^ a chartel lui Cast. încă suntu 10 m. r. = 14.8 kilom. ceea-ce ® corespunde pe deplină cu respanta între Costolaț și sătulă ® Rama de pe charta stat. maj. astfelă, încâtă noi cu totăjH precisiunea putemă privi Rama de fosta stațiune LederatwB a strămoșiloră noștri; remășițele de fortificațiuni romane cariL.® se află lângă Rama ne confirmă aserțiunea nostră pe deplinaH Așa dară lângă sătulă Rama a fostă una din cele tra^H trecătore peste Dunăre a Romaniloră din Moesia în Oacia*^ Traiană; dincolo de Rama, pe malulă stângă ală Dunării se I află sătulă Palanca veche; în fața acestui sată, pe albia Dunării I se vedă încă remășițe de fortificări, ale căroră fundamente 1 suntu fără îndoelă de origine romană. j Amă arătată deja la altă locă, că părerile despre rețeua 1 acesta dela Lederata pănă la Tiviscum nu suntă de acordă, 1 unii dintre scriitori voră să-I dee direcțiunea spre Timisora I și se radimă pre lângă asemănarea numelui Tiviscum = miS’dra pre împrejurarea caracteristică, că acesta rețeuă apare încopciată cu alta rețăuă ci se curma cu stat, viscum, precând o altă parte a scrutătoriloră, basațl împrejurarea, ca în a doua rețeuă, care purcede dela Faliatis preste Tierna, spre Sarmategte, încă se află o stațiune cu numele Tiviscum e de părere, că amendoue aceste numiri s’ară referi la una și aceeași și adecă la cea din urmă sta- țiune, și așa dară caută să-I dee rețelei din cestiune o direc- țiune cu totă spre Tiviscum din rețeua a doua. Și întru adeveră; decă ne amă lua după părerea cea d’ânteiă. apoi par-că denșii ară avea dreptă; căci dela Le- derata (Rama) într’o depărtare de 12 m. rom. = 17.8 kilom. ajungemă forte bine la sătulă Straja (Lagerdorf) de astăzi, pe carele pentru posițiunea sa cu totă dreptulu ’lă putemă Ti- nu Ti- Pe 1B5 ^Eprivi de unu locu strategică și unde adeseori s’aă întâmplată lupte și bătălii, punendă aicea stațiunea romană Apud flu- B vium. Dela Straja ajungemu în o depărtare totă de 12 m. *r. = 17.8 kilom. la orașulă Vevsețtilu de astădi, cunoscută ^Kprin descoperirile de remășițe romane ale Dlui Torma, și prin ^Kturnulă înaltă din dealulă d’asupra orașului, ale cărui ziduri ^Bdin fundamentă ne arată fără îndodlă ună țipă de zidire ro- ■F mană ; și astfelă amă putea să punemă aicea staț. rom. Arcidava. Nu tocmai prea departe de Verșețulu, lângă jama mică, (klein Zsâm) începe ună vală romanu, carele continuândă dincolo de rîulă Bîrzava, ajunge pănă la rîulă Timișii, ear noi amă putea forte bine să punemă lângă sătulă Germanii vechiulă Centum putea, ear lângă mănăstirea St. Georgiu stațiunea romană Berzovia, apoi în apropierea satului lebeli vechiulă Azizis, în loculă satului Șagă, stațiunea Caput Bubali și în fine în loculă Timișorei castrulă Tiviscum, distanțele concorddză de minune cu cele de pe charta lui Cas- ieria, și decă luămu în considerare, că la capătulă rețelei se află încă și astădi o cetate de primulu rangă, apoi ară trebui să le dămă dreptu susținetoriloru acestei ipothese și să le acceptămă direcțiunea rețelei propuse de dânșii. Din întâmplare avemă însă asupra acestei rețele o notiță, a cărei autenticitate trebue recunoscută chiar și din partea spriginitoriloră primei ipothese debordându-o pe acesta din urmă cu desevârșire. împeratorele Traianu de eternă memoriă, însuși ne indică direcțiunea acestei rețele. Din comentările lui asupra resboieloru dacice, purtate de densulă cu atâta | glorie, ne-au remasă adecă ca prin minune puținele cuvinte, referitore tocmai la acesta rețeuă: „inde Berzobis, deinde Azizis processuam. Că Berzobis trebuie să fie o stațiune situată lângă rîulă Berzovia = Berzava de astădi, nu sufere nici o îndoelă, ear la care locă lângă acestă rîă ară trebui căutată numitulă castru, pdte că ne-ară căusa unele greutăți decă cumva nu amă afla cu ajutorulă următdrel stațiuni Azizis vre-o indicațiune mai 136 esactă, și într’adevără acestă stațiune ne vine cătu de bine! intru ajutoră. I Sciută este ca „Izis“ la egipteni se numea și „Azizis^U „Osiris" și „Iziris" ; într’o depărtare de două ore d’aicea,fl de Reșița, se află unu sată locuită de Români și numită del denșii: Izirisu (nemț. Ezeresch). Identitatea sinonimă între | Azizis și Iziris, apoi asemenarea acestui din urmă cu numele | satului ne îndemnă a lua sătulă Iziristt ca punctă de mâ-j necare pentru cercetările nostre, și a căuta d’aci o legătură! cu riulu Berzava. 3 Distanța între Azizis resp. Iziris și Berzovia are pe! charta lui Castoriu 12 m. r. = 17.8. kilom., acestă distanță! măsurată pe charta stat. maj. dela sătulă Izirisu cătră rîulttJ Berzava, unde fără îndoelă trebue să căutămă Berzobis, ''$■ nimerimă d’adreptulă în Jidovinl, ună sată locuită și astăzi! de Români. Că acolo unde se află astădi sătulă JidoviniA a fostă mai nainte ună castrum romană, ne dovedescă 0] mulțime de zidiri de o provenință neîndoiosă romană, de fun- 1 damente, de băi etc. și consimtă și alți archeologi și scrută-1 tori, dintracestia și ilustrulă învățată dlă larma, a se staveri î aicea castrum Berzobis. ' Astfelă amă fi aflată locurile amânduoră stațiuni romane Berzobis și Azizis, amintite în comentariile divului Traiană, la cele doe sate românesc!, Jidovinulu și Izirisulil; ear ’ decă le împreunămu unulă cu celalaltă și privimă la situa- țiunea loră geografică, vomu constata ușorii, că conducerea mai departe a rețelei dela Azizis Iziris nu ne îndrăptă spre Timisₜdra ci spre Caransebeșu respective spre resărită seă spre concurgerea rîului Bistra cu Timisuhl, unde trebue să căutămă castrulă Tiviscum. între Azizis și Tiviscum se află stațiunea romană Caput Bubali, 4 m. r. = 5.9 kilom. dela Azizis, și 10 m. r. = 14.8 kilo dela Tiviscum, mesurândă distanța d’ântâiă dela Azizis = Iziris}u spre Tiviscum intr’oparte, ear cea a doua dela Tiviscum = gura Bistrel spre Azizis = Izirisu întraltă 137 v parte, convenimă cu amendoue distanțele la sătulă românescă I Bretmliî și deși aicia, încâtu scimu noi, nu s’a datu de nici 1 o urmă de remășițe romane, totuși noi credemu, că undeva E în prejurulă acestui sată trebue să căutămă staț. romană । Caput Bnbali, de ore-ce chiar în apropierea satului Brebulă i. se află o culme cu numele Telva Bobului. | Să ne întorcemă acuma încă odată spre Berzovia său I Jidovinuliî de astădi și să căutămii a întocmi o legătură cu f staț. rom. Lederata (Rama) spre a restabili apoi rețeua în- r tregă Lederata— Tiviscum. Pănă mai deunădi cercările acestea r erau, durere, zădarnice și adeseori obosiamă în mesurări și ► combinări de pe charta statului majorii desperândă la ajun- [ gerea unui resultatu satisfăcetoru, pănă-ce „Foia diecesană“, care apare la Caransebeșă, în Nr. 38 din 18/30 Septemvre 1888 ne suprinse cu următorea notiță: „Stațiunea romană Centum Putea era multîi căutată de istorici și archeologi, se pare a se fi descoperită în apro- pierea (cătră Nordă) a comunei Surduculii-mare în comitatulu CarașU-Severinu. Acesta stațiune formeză unu quadrată de 200 pași în lungimea unei lături și este împresurată și astăzi de unu șanțîî de 2 metri de înaltă. Cărămidile romane aflate califică loculu de o întăritură romană; fundamente, de case nu se vedă, dar decă s’ară întreprinde săpături, e verosimilă, că se voră descoperi și fundamente. Stațiunea se vede, că n’a avută o deosebită însemnătate. Părți ale călei romane s’aă aflată încă bine conservate. îndepărtarea dela comuna Jidovini (Berzovia) pănă la Centum Putea corespunde precisă cu îndepărtarea ce o aflămu în tabula numită Peuțingeriană între aceste două locuri. Ce se. atinge de numirea stațiunel Centum-Putea (o sută de puțuri), nu este eschisă, că pe tim- pulă Romaniloră fiindă regiunea acesta încongiurată de păduri seculare, voră fi esistată multe fântâni în apropierea ei. La esistința remășițeloră acestui castru romană a atrasă aten- țiunea raportorului provisorulă bunului Surduculu mare, dl Wagner. Avjsă istoriograflloră și archeologiloră. Pănă aci „F6ia diecesană“ și într’adeveru dlu JVagnefâ nu numai că și-a câștigată dreptulă la recunoștința scriitoj riloră prin acăstă descoperire a stațiunel romane, ci ni-a dată] și nouă posibilitatea de a urma continuarea acestei rețele, de.ăB afla mai ușoră stațiunea proximă Arcidava și de a staveifi situațiunea el. j Distanța dela Berzobis (Jidovinl) pănă la Centum Putea. (SurduculU-mare) e de 12 m. r. ^.= 17.8 kilom. și consună perfectă cu depărtarea acestoră doue comuni de pe c harta statului m. Centum Putea (Surduculii-marc) se află situată pe valea Ccrnovețulul, care se versă la Văr adia în Cărasulfo și etă^ că și distanța între Surduculu-mare și Văradia e întocma atâtă de mare, ca și între Centum Putea și Arcidava de pe cliarta lui Castoriu, adecă 12 m. r. = 17.8 kilom. Dl Dr. Valeriu Olariu, care a petrecută mai mulți ani în comuna Văradia ca medică cercuală, ne asigură, că acolo s’ară afla urme și resturi de origine romană, apoi s’ară fi aflată adeseori și monete romane, între cari chiar nu de multă și ună aurcu a lui Traianu, pe carele elă însuși l’a vedută. Precum că Arcidava numai la Văradia și nicăirl altă undeva trebue căutată, ni se dovedesce chiar prin o privire fugitivă asupra charte! stat. maj. Vechia Lederata era situată în fața gurei Cărașului în Dunăre. Văradia (Arcidava) încă e situată lângă Cărasu seă mai bine la vărsarea Cer- novețului în Cărasu; distanța dela Lederata pănă la Arcidava e de 2 X 12 m. r. = 17.8 kilom. și consună pe deplină cu depărtarea între Rama și Văradia de astăzi. Privindă mal de aprope direcțiunea rețelei întregi, aflămă ușoră tendința urmată de strămoșii noștri prin acâsta direc- țiune, adecă a staveri cea mai dreaptă și mai ușoră legătură între rîurile cele mai însemnate Dunărea, Cărașulă, Berzava, Poganiciulă și Timișulă cari curgă între Lederata și Tiviscum. Noi suntemă convinși, că împeratulă Traiană chiar astăzi, 139 ^Hnpă doua mii de ani, n’ară putea să ia altă cale, decâtă H&tti cea veche peste Vâr adia, Surduculă-mare, Jidovinil, ^K-Izirișu și Brebulu spre Tiviscum ( Caransebeșă); pe la ^■Pe/șețu ară face o ocolitură mare; ear din susu de Vâradia Kjttiaî spre resărită atu fi constrinsă să trecă peste munți înalți ■ț'cu greutăți considerabile. ■L Fie-care stațiune era situată la gura rîuriloră, erau JFâșa dară locuri de pausare pentru legiunile romane în mersulă I lorii și trebuia în prima linie să se aibă grijă de apă pentru I ămeni, cai etc. f Ne mai remâne pe acesta rețeuă stațiunea Apudfluvium, | care după părerea ndstra ară trebui căutată la sătulii Crucită | lângă Biserica-albă, corespundendă chiar și distanțele cu 12 I m. r. =-= 17.8 kilom. atâtu pănă la Lederata-Rama câtă și f pănă la Arcidava- Vâradia. t- . (Va urma). P. Broștenu. DE UNDE A ÎNTRATU POVESTEA LUI „ARGHIR“ ÎN LITE- RATURA MAGHIARĂ. Nu arareori vedemu, cum producte poetice ale unui poporă străbată la altă poporă, unde prin atingere cu elemente în- rudite se contopescu, primindă o nouă formă, seu neaflândă elemente înrudite, ele chiar neschimbate se străcură pănă în cele mai de josă pături ale mulțimii. Și Ia popore, cari de veacuri locuescu pe același petecă de pămentă, cum suntă Ungurii cu Românii, o astfelă de infiuință, ba chiar împru- mutare reciprocă, mai alesă din sfera poesiei populare, e ună lucru prea firescă. Venindă în urmă istoriculă literară se deosebăscă productele împrumutate de cele originale, se pu- rifice literatura, ca astfelu să se potă cunosce din ea ade- veratulă spirită ală unui poporă, așa numitulă spirită na- ționalii, — elă dă peste părți de acele, pe cari trebue se le însemneze cu semnulă întrebării, nesciindă cum și de unde suntu împrumutate: istoria literaturii încă ’și are problemele sale. 140 Unii astfelu de problemă formăză și povestea lui Arghir, « astădi „bunu comună" alu poporului românescu și cehi un- ] gurescă. Care a împrumutați! dela celalaltă? | în limba maghiară acesta poveste, a apărută de sub țipară, | în formă de poesie deja în secolulă ală XVII de nu în I ală XVI și anume de Albcrt Gergei. în limba română a | apărută numai la începutulă secolului nostru, de Ioană Baracă, I și fără îndoială tradusă și prelucrată după Gergei. Stândă '1 lucrulă astfelă, istoricii maghiari nici nu ’și mai bată capulă, j că de unde avemă noi Românii povestea acesta, — hotărîtă 1 dela Unguri prin traducerea lui Baracă. Acesta părere o I vedemă susținută și de profesorulă dela universitatea din J Budapesta Dr. Gustav Heinrich, în „Budapesti Szemle“ 1 pro Augustă 1890. în punctulă acesta deci, Ungurii nici nu 4 mai staă cu noi de vorbă. | Cu totulă alte greutăți le face întrebarea, de unde a î împrumutată Gergei povestea lui Arghir, căci cumcă nu e ■ ungurescă, acesta și Ungurii o recunoscă. Gergei însuși ne spune, că elu a scosă acesta poveste dintr’o cronică italiană, celă puțînă așa putemă înțelege cuvintele sale, căci elă dice în strofa a treia: „Unde a fostă cetatea lui Arghir nu sciu, din cronică însă cetescă, că a fostă în țera dineloră". Ce felă de cronice eraă acele, pe care le cetea elă, acesta, ni-o spune în strofa primă, elă dice: „Despre țeara dineloră multe amă cetită în cronice italiene, pe care le-amu tradusă în unguresce. Acuma însă se ve povestescă despre pățaniile lui Arghir". Din aceste cuvinte ușoră amă putea deduce, că și istoria lui Arghir e scosă dintr’o cronică italiană. Deore-ce însă acesta cronică pănă în diua de astădi n’a putut-o afla nime nici pe celelalte, pe cari le-ară fi tradusă în unguresce, avemă totă dreptatea a trage la îndoială aceste enunciațiuni ale lui Gergei — tocmai precum o facă și Ungurii. Așa dară cestiunea, cum și de unde a întrată istoria lui Arghir în literatura maghiară e și astădi încurcată, și 141 eă credă ca va remânea încurcată pănă atunci, pănă când nu vomă cerceta mal de aprope forma, în care se află acdsta poveste la Români. Dintr’o comparare între povestea româ- nescă și cea ungurdscă aflămă mai ușorii isvorulă ei, decâtă - prin căutarea după cronice italiene. Aceasta va fi problema nostră în cele urmatore: în anulă 1856 a apărută în Berlină o cărticică: „Deutsche Volksmărchen aus dem Sachsenlande in Siebenburgen" von I. Haltrich. în nota din introducere Haltrich dice: „E de regretată că pe lângă totă îndemnarea prin I. K Schuller („Uber die romanische Volkspoesie") încă nu s’a aflată nici ună română cultă.... ca se scotă la ivdlă în modă scientifică și critică tesauriie mari spirituale ale poporului română din poesie și poveste" *). De când a făcută Haltrich acesta imputare îndreptățită inteligenței române, multe s’aă schimbată și pe terenulă acesta. Avemă adi colecțiunî de poesii și povesti populare și se con- tinuă mereă cu culegerea loră. A le esplica însă din punctă de vedere scientifică și critică, e cu multă mai greu, anume din următorele motive: Cine s’a ocupată numai în trecătă cu poesia epică a Româniloră, acela a trebuită se observe, că poesia nostră epică, anume: poveștile, baladele și mai alesu colindele aă ună caracteră propriă loră, întunecată, aprope mistică. Chiar și numele eroiloru suntu de totă curiose, d. e. Urga Murga, Serean și Diorian, Fata din Dafin, Delia Damian, Doi feți Cotofețl, Ileana Cosândiana, Arghir etc. Nime nu scia la începută, ce se începă cu astfelu de nume, de unde se tragă și ce însemneză. Și pote în multe puncte amă fi și adi în nedumerire, dacă n’ar fi venită poporulă așa dicendă întru ajutoră învețațiloră. Aceste povesti adecă aă însușirea, că aă produsă și producă adi încă o mulțime de variante, așa că d. e. între cele 190 povești adunate de dlă Dr. Atanasie Marienescu abia sântă 60—70 de sine stătătdre, celelalte suntă tdte variante ale uneia seă alteia *) V. „Doi feți Cotofețl" de Dr. Atan. Marienescu în „Albina" 1871. 142 dintre ele. Aceste variante ne dati cheia secretului, eăcîjS pe când în povestea originală multe părți suntă întunecai^, fl neprecepute, pe atunci variantele ne lămurescti adese pe de-; 1] plină în punctulă acesta. Astfelă a fostă posibilă a statorț 3 elementulu constitutivii, din poveștile romanesci; acestă eln-' mentă e mitulii greco-romanu. ' ■ jj Nu numai Românii, chiar și streinii recunoscă acest*’ Frații Albert și Arthur Schott aă publicată Ia 1854 o căr- . ticică: „Wallachischc Volksmărchen", Stuttgart. în întrodik- j cere se dice: „Poesiile străvechi ale unui poporă, a cănii- ] sdrte e împletită cu a frațiloră din Italia și Grecia, află sunetu la tradițiile despre deii anticității *), etc. în punctuȘ^t acesta putemă dară dice, că numai încape nici o disensiune: il Numai asupra unei întrebări potă se fie divergințe de păreri, j anume: cari părți din mitologie corespundă părțiloru din p"- 3 veste și viceversa, așa dară nu a constata elementele mitice, 9 ci a le întrebuința nimerita, eată întrebarea. Și în privința ’ acăsta, pe lângă alții meritele cele mai mari și le-a câștig J gată dlă Dr. Atanasie Marienescu. între poveștile culese pănă acumu din graiulă poporulâi română, istoria lui „Arghir și Ileana Cosandiană" ocupă 1<^ culă de frunte, ceea-ce se vede și din împrejurarea, că despre acesta poveste cundscemă pănă acum numai puțînă decâtă 2ț de variante, cari se află pretutindenea, pe unde locuescă Ro- mânii : în Ungaria, Bucovina, România, Macedonia. în tote aceste variante eroina se chiamă „Ileana¹¹ săă „Iana“, ca conumele „Sândiana¹¹ seu „Cosândiana¹¹, ear eroulă „Arghir* săă „Petru" seă „Fetă frumosu¹¹. Cum de una și aceea-șf persdnă obvine sub diferite numiri și ce însemnădă ele, vomă vedea mai tânjim De ocamdată e de lipsă se cunoscemă, măcară în liniaminte generale, conțînutulă acestei povesti, și anume după cum ni-o povestesce Gergei și Baracă, căci dela ei vomă mâneca iarăși mai târdiu. Arghir e fiulu celă mai tinără alu unui împărații pu- ternică, cu numele „Acletonă¹¹. Acestă împăiată vede odată *) V. Atan. Marienescu 1, c. 14 3 E in grădina sa unii lucru nemal pomenitii — unii pomii care diua înfloresce, noptea rodesce și face mere, caii însă totdeuna r pănă în diuă dispăru. Măniosă că nu pot,e ajunge se mă- K nânce nici unu mără, împeratulă pune într’o sără păzitori în E grădină, ca se prindă pe hoții. Dar ce se vedl, dimineța i ’I află pe toți dormindii și mere ca în palmă. Luați de scurtă, E el spună că cătră diori a suflată o bore atâtă de lină și k dulce, încâtă toți aă adormită ca morțl. Acum poruncesce E împăratulă se vină ună vrăjitoră, ca se-I descopere acdsta | minune. Sosindă vrăjitorulă elă spune, că numai ficiorulă r împăratului va putea destăinui acestă lucru, să se pună el% g se păzăscă. Așa se și întâmplă, feciorulă cela mat mare | se pune la pândă — dar și pe elă îlă află diminâța dormindă. Totă așa o pățesce și ficiorulă ală doilea. „Aici nu e lucru I bună“, îșl cugetă împăratulă, și se hotărescc se taie pomulă | din rădăcini. Atunci Arghir, fiulă celă mai mică se rogă I se’lă mal lase, ca se’șl încerce și elă noroculă. „Fugi d’aci I nesocotitule, dice împăratulă, n’audi ce prăpăstii spună frații | tei, aici e lucru de vrăji". Arghir însă nu curmă cu ru- t garea, așa că împeratulă de milă de silă, ’I dă voia se pă- ' zească și elă. Arghir îșl ia arculă cu săgețile și merge în grădină. Elă vede îndată pomulă înflorindă, vede cum me- rele crescă, se pârguescă, când eată 6 păuni că sboră pe pomă, în urmă ală 7-lea, care se aședă la capulă lui Arghir. Acesta îndată întinde mâna după elă, îlă prinde de picioră, pe când ceilați sboră și se ducă. Deodată păunulă se dă peste capă, începe a vorbi și, o minune! înaintea lui Arghir stă o fată cu perulă de aură frumosă peste măsură. Vedl D-ta, fata era măiestră. — Arghir se uită la ea încremenită, ear fata apropiindu-se de elu ’I spune, că o chiamă „Ileana Cosândiană“, că ea a sădită pomulă cu merele de aură în grădină și că a venită din țeara el îndepărtată, ca se fie miresa lui, căci astfelă e ursita loră, să se iubească amendol. Și așa vorbindă ei și petrecendu-șl cu deaceste, adormă. într’aceea imperătesa ne mai avendu stemperă ca se audă ce a isprăvită fiulă ei, trimite des de dimineță pe o betrână în grădină, se-I aducă veste. Vedendu betrâna părulu de 144 auru alu fetei, taie pe nesimțite o viță din elfi și fuge cu ea| la împerătesa. . j Acum se trezesce și Ileana și vedendu-și perulu schimo-1 nositti începe a plânge. înzădaru cdrcă Arghir se o mângâie, 1 ea nu pote uita rușinea ce a pățit-o și e hotărîtă alu părăsi,! Atunci se rogă Arghir se-i spună măcaru, unde se află ce-| tatea ei, căci vrea se o caute acolo. Ear fata ’i respunde:] „Ce folosii de ți-așu și spune, căci pănă la Cetatea neagră\ nu pote străbate puiu de omu“. Cu aceste se aventă în 1 vdzduhă și sboră. Georgiu Poppîî. (Va urma). STUDIU FILOLOGIC U. (Fine). D) Cac în nume de animale însemnă naltu, mare, lungu, lungurețu. Animale, a căroru picidre silntu înalte, seu a căroru grumazii e lungu și pentru acesta în structura trupului capătă atare înălțime față de altu felu de animale; seu animale, a căroru capii e lungu în proporțiune cu trupulu, seu a căroru trupu e lungu. a) Paseri. Kex. gr. o pasere de mare, înnaltă; ciconia lat. la noi cocostârcu și barză; cicognia ital. cigogne fr. cigiiena spân. Cigiieno sp. bărbătușulu sfârcului (nemț. Storcii, mai susu amu vorbitu de rădăcina dar =--■■= tar, munte, naltu, mare); ung. czakd, golya, și gago; la noi catră stârcu s’a adausu Coco, deci cocostârcu, unde coco apare ca adj. însemnându: mare, naltu, ca și în: Co- cobasileii. Cocoru rom., grues lat., Kranich nemț. Dicț. Ac. R. dice, că e pasere cu picidre forte mari; femininulu cocoră; csiga ung. (ciga) și daru. Bărbatulu naltu și subțîre — prin metaforă — la noi se dice: e ca unu cocoru, ca unu cocostârcu. Aceste paseri pășescu cu atare demnitate, fală; de aci la noi verbulu: a se cocori adecă a se faloși, a se mări, a se îngâmfa. Kyknos la greci, cygnus Ia latini, lebeda la noi; e paserea cea mai mare dintre paserile nostre de apă, și cu grumazulu, după propor- țiunea trupului, forte lungu. Cicno și cigno ital. cygne fr. b) Pesci și amfibii. Caciugă rom. unu pesce ce se țîne de genulu acipenser, cu nasu respective capu lungurețu în proporțiune cu trupulu, seu cu capulu altoru pesci. ung. kocsoge, la Românii dincolo de Carpați se numesce și: cega, cigă, la Slavi keciga, la Șerbi ciga; lat. tursio nem. Stor (aci revenirămu la rădăcina dar, tar, ca la stârcu etc). La Italiani se află unu pesce: aciuga (unde :5' a e pusă înnainte); Ia Unguri csik (cic) e țipară, pesce subțire și lungii. Cacho spân, (cacio) unii pesce de rîu; eachuello și cboco spân, nesce feluri de pesci; Cacachalo nemț. Pottfisch, ung. hosszu feju fizeter. Kigyo ung. (chigio) șerpe; Cocadriz și cocodriz și cocodrillo spân, crocodilii (în cro, car precum amii mai atinsă, capu, mai cu tote înțelesurile lui cac.) Crocodilulu asemene are unu capu lungă si mare. E) Cac însemnă totu ce e ascuțită. Ună verfă ascuțită p. e. la acă, la săgetă, la spine, — ună cuțîtă și de soiulu acestora. a) Plante. Kaktus e o flore, carea are spini. Acacia (bagrină) e unu arbore spinosă; Kakics ung. unu soiă de spini, și altele. b) La paseri. Cică și ciocă rom. nasulă seă gura paserii. Pasere galbenă ’n ciocă, reu mi-ai cântată de norocă. Acțiunea ciocului e ciocnire, de aci paserea ciocnitâre la noi, carea cu cioculă ciocnesce în arbori. Când paserea mânca, se dice: Ciugulire, adecă pigulire; ciug din ciocă, se dice și ciuguire; mână găinele, căci ciugulescă crastaveții; s’au coptă strugurii, dar ’i ciugulescă pa- serile. Hâher nemț. o pasere, carea trăiesce din ghindă, din jiră, alune etc. eară e ună felă de ciocnitore; hăh = căc, pentrucă c trece în h. c) La instrumente. Ciocană, instrumentă de feră, la unu ca- petă de regulă cu verfă, ca cioculă de pasere; uneori în locă de verfă cu formă de securiță. Csăkăny ung. (ciacani) în asemene formă, acuși cu verfă ca ciocă, acuși cu securiță. La noi ciocanulă are măneră scurtă, la ung. csăkăny e băgată într’o bâtă și se folo- sesce și ca bâtă de preumblare, ceealaltă parte seu capetă a cio- canului e lată și acuși pătrată acuși rotundă. Verbulu e: ciocănire, a bate cu ciocanulă. Ciocană se numesce și cocianulu de cucuruză, după ce s’a curățită de bombe; inima de curechiă (varză) după-ce s’aă tăiată frundele, pentrucă aă o formă de ciocană, la verfă e subțire, la capă e mai lată, mai grosă; cogollo spân, ciocană. Cac- ciatoja ital. ciocană, pisăzătoră de feră cachar spân, a sparge în dărăbele; cachada sp. ciocnitură cu ună instrumentă în capă; chuchurrar, spân, cu ciocanulă a face măruntă; choque fr. pisăzătoră, clioquer fr. a ciocni; choc fr. ciocnitură; ciocnire rom. a ciocni p. e. oă cu oă; apoi ciocnire a lovi; a se ciocni armata cu armata în luptă; gag în sanscrita, ciocnire, lovire, luptare. Chocar spân, a se ciocni, a se lovi; apoi: a lovi, a vătema. Chocador spân, o personă, ori objectă, ce se ciocnesce cu altulă; apoi ciocnitură; co- ceador sp. calulă, carele lovesce cu piciorele. d) Cac = verfă si tăișă ascuțită. Cacumen lat. cacume ital. verfă de ceva ce e ascuțită p. e. de suliță, de săgetă de cuțîtă etc. cocuzzo ital. verfă dela ceva ascuțită; cocea ital. săgetă, coccare a pune săgeta în arcă; kăkat ung. ună cuiă la plugă; caclietas sp. dinții dela bravă'; coche fr. cochoire fr. cuțîtă; coclie fr. tăiătură; cochillo și cu- 10 146 chillo spân, verfu, colță, cuțîtă. Cocle sp. harpună, cogechasp. secerișăț^H cogujon și cugujon sp. colțulă dela ceva (colțulă asemenea are cot«M ceptulă de ascuțită, e din o rădăcină cu latinulă culter, cuțîtă)|^B cuchilla sp. cuțîtu, securiță, spadă; gente dela cuchilla spân. mă^H celariu; — cuchillada sp. tăiătură și lovitură cu unu instrumentă cuchillico sp. cuțîtelă, cuchillon sp. cuțîtoniă. Coxilla port. (coc-sillaJ^H cuțîtă, spadă. Cachetero sp. ună felă de cuțîtă, de pumnară ală^B ucigătorului; cachicuerno sp. cuțîtă cu măneră de cornă; chacina a sp. carne măruntă tăiată, tocană. Chicot fr. țandere, țipligi, iescii; 1 chicote sp. capetă Dela cac, a tăia, avemă: a ciocârti a tăia câte puțînă, a ciopli|^l F. Cac însemnă totu ce are formă ca globulă, și aprope rotundă^K C'akra sanscr. kyktos grec, ciclu, circulă etc. kyklos gr. rotundăț^B în formă de cercă, — kyklas wea, timpulu anului, ce se reîntorce W în cursă de ceră; kyklazo mergă împrejură; kykleo me întorcă în cercă; kyklias rotundă, în formă de cercă, kykloma coronă, cunună, și alte mai multe. a) cac = fructe de arbori și de alte plante. Arborii și o mulțime de plante mai naltișore ne-ară duce la con- ceptulă de: mare, naltă; daria clasa acesta de numiri, — în parte, florile cari crescă cu ună felă de bombe, și ca strugurii, în parte și deosebi fructele, cari sântă ca globurile și globulețele, — con- ceptulă e: rotundă, încependă dela o ludaiă (bostan), pepene etc. pănă la strugurei, și ici colea trecendă și la rădăcini, cari pentru ~ unele plante, formeză fructele loră. Cacao ună arbore, fr. cacotier și cacaoyer, ital. caccao; cacao se numescă și bombele de cacao, cari în atare modă se ames- tecă în Ciocolada. Cachumbo spân, arborele de nucă de coco. Cacaderia lat. măceșă rom. (și roșa canină). Cakile mustară de de mare, o plantă cu flori ca strugurii și cu postaie măduose. Ca- garria spân, ună burete ce are forma unui meră, respective cu- curuză de bradă. Ciuculete și ciuciurete (Dicț. Ac. Rom). Ună felă ce burete, și fiindă, că are forma ca o pălăriă, ca o căciulă, pote dă s’ară ti putută înșira și la C c. Cică în India ună arborelă, ce face bombe ca cireșele. Ci- chorium lat. z C⁰J’ asemeⁿe e îmbrăcămentă nu numai pentru arbori anume trupină și crejile lorii; p. e. cojă de stejaru, de salcă etc. ci și pentru unele fructe, p, e. cojă de nucă, de ghindă etc. ba trece și la cojă de pită etc. Codanii a) unu cucuruzii îmbrăcată în ghije ce săntu forte verdi și late, lungi; b) coeiană fără frunde și bămbe, ce l’amă înșirată la conceptulă de ciocană. d) Instrumente cari acoperă, închidă ceva. Kakuba în sanscr. mreja, ce o portă ună vânătoră și în carea bagă venatulă p. e. paserea, iepurele. Cică sp. pungă, bursă, ci- gola sp. mreje de pesci. Cogedera sp. coșniță de stupi (ddră e bine și cojniță, cum e spân, cogecna și cosecha, secerișă) coglai ital. pungă, săcuiețu de pele, cojin sp. o perină, cojinete sp. peri- nuță, cucino ital perină; cucharalo sp. săcuiețu de pele, cucuphe fr. ună sacă pentru ierburi, qoja sp. coșara seceretorului în carea bagă numai spicurile, tăiate, căci paiele remase se cosescă, unu secerișă, ca să nu se perdă mulți grăunți. e) Casele și ce suntă asemeni scutiri, pentru 6meni și animale. Kuhara în sanscr. pesceră b) gropă; Gulia în sanscr. totă aceea; (kuh =guh); kakuba sanscr. ună prejură hotărită cu hotare, mă cercă din țară; aci aflămă asemene conceptulă de luată împrejură, împrejurată, încungiurată. Cachot fr. temniță, cage fr. temniță, b) gălișcă pentru paseri; la 4 în partea generală amă aretată, că kag, în sanscrita însemnă a acoperi; cache fr. locă de ascunsă; unde asemeni te acoperi, ca să te faci nevedută; Cache-cache fr. joculă de ascunsă; (Jachulera sp. loculă unde te ascundi b) peșteră; Cuccaja ital. cuibă, unele paseri ’lu facă ca ună globă și numai ușă aă pe unde se bagă și esă, guha sanscr. peștera; b) cuibă: cahuerco sp. gropă de mormântă; — Chocilla sp. colibă, kukolla ung. colibă. în clasa acesta noi înșirămă: Cocina, în carea se închidă porcii, — și cuciobă o căsuliă, o casă mică pentru săraci. I) Cac însemnă glasă, cântare, vorbă. Din rădăcina Cac, cu acestă conceptă, purcedă o mulțime de nume pentru paseri și unele insecte cântătdre. Kak, kakk în sanscr. a rîde, kac în sanscr. a suna, kug în sanscr. a suna, a cânta, deosebi despre paseri; kugita sanscr. sunetă. Kakk = qagg sanscr. a rîde; qag ser. a suna, qug ser. a suna, deosebi despre paseri. Caks' sanscr. a (Jice, a vorbi. Cachinus lat. cachino ital. chachota sp. risă cu hohotă, cu bucuriă, hohotă rom. (hohotă hoh = coc, gog, hoh) rîsă cu glasă mare; când rîde omulă sună sunetele: hahaha, hohoho, — verbele formate săntă imitațiunea acestoră sunete, glasuri; kaczagăs ung. rîdere cu sunetă, cachinatio lat. rîdere cu hohotă; Kohog ung. tușesce Qcoh kak, kah, koh) chicoter fr. a se certă, caquet fr. flecătu, vorbă de flecuri, chuchoter fr. a șopti; Chiucchiurlaja sp. cioroboră, vorbă multă eu larmă, unde sântă mai mulți la olaltă. Kachazo gr. kagphazo gr. kokkazo gr. kokkyzo gr. cachinari lat. cuchichiar sp. caque fer fr. gackern 152 nemț. gâgolni ung. a cârăi, a face ca o pasere, gâscă etc. csacsogn» ung. a vorbi a flecheti, csacsogo, fiechetitoru. La Români e în uși» cuvântulu: cică Dicț. Ac. R. dîce că însemnă: dice, că p. e. maiiiajj cică nu face ce vrei tu, și îndrumă la dicere. Eu acestu cică ’IflM afiu purcesu din rădăcina cac ce însemnă a vorbi, a dice. Cicdlt rom. unulu seu una cării nu-i mai tace gura. j Să vedemu mai ânteiu numirile de paseri în sanscrita. C akora.l și kukara, lat. perdix. nemț Rebbuhn, puternică; peringă. Kekinl păunii, keka strigătulu păunului, kokila cuculus =- cucu din India;! Kukkula și kukkuba, cocoșulu. Kaka și kâga cidră, kakala și a kakola, corbii. Tote aceste nume sfinții după imitațiunea glasului® paseriloru, și însuși glasulu se numesce: kak. 1 Kakabe, kakkăbe și kakabos gr. puternică, kakkabizo gr. al cârăi, a cânta, a face ca kakabe; kakkazo gr. dela strigarea găine- I loru ce vreu să ouă; Kokkoboas gr. cocoșulu țboas din baâo strigă, | as ființa, deci ființă ce strigă kokko), kokky grec, strigătulu cucului, 1 kokkyzo gr. strigă ca cuculu, ca cocoșulu; kokkyx gr. cuculus lat. | cuculo it. cucă, nemț. kukuch, ung. kakuk. Kokkystos gr. strigă- 1 torulu sberătorulu, cucurigătorulu. Gog fr. cocli ang. cocoșă, cochet 1 fr. cocoșelu, cacareador sp. cocoșulu, carele cucurigă, — găina carea ■ neîncetată cârăe. Cacarear sp. gackern nemț. a cârăi, chaca și choca sp. poternică, peringă. Cbocard fr. cioră de Alpi. Csoka ung. o pasere; Chucha sp. o pasere. Cochigato o pasere în Mexico ¹⁰). Kikkabe gr. buhă de nopte, Kikkabizo a face ca acesta buhă; Kikymis și kikymos gr. buha de nopte, Koukoubaia gr. Koukoyphos gr. totă aceea, nemț. Nachteule; Coccoveggia buhă; Chucho spân, ună felă de buhă, pasere de nopte. Cucuvaiă și cucuveică rom. = buhă; apoi ciovica și cuveica; de unde se vede, că a cădută primulă: cu; civetta ital. chouette fr. ciuhurezu rom. pela Lipova, ¹⁰) Cocoșulu lat. e gallus și găina e gallina. Numele acestora asemene se deduce dela o rădăcină, ce însemnă: a cânta, a vorbi, a cârăi. Gale în sanscr. însemnă; cântu, lat. cano; galp în ser. a dice, a vorbi, și în cuvântulu nemț. Nachtyai, privigliietore anume în gal suiixulu, se reaflă gale sanscr. a cânta (cântătore de nopte) asemene: gallns, cântătoru, gallina cântătore), cârăi- tore. Eu din rădăcina: gal deducu: glasu, gla - din gal strămutându-se lite- rile; glasu, glăsuescu, adecă cântu. Dar în sanscrita și leal însemnă atâta câtu gal — a cânta, a suna; din acestu kal, cal, și strămutându-se literile ca în da, do, deducu românescului dopolu, harangulii dela biserică, clopoțdu, clopotu mal micii; din acestu kal e la Nemți: Klang, glasu, Klage plansdre, klingen etc. liana la gothi, Hahn la Nemți se chiamă cocoșulu și unii deducu numele din rădăcina can, de unde latinulu cano cântu. Dar asta o tragu la îndoelă; bărbătușulu tutchei (tutcel) la noi se dice: tut can, a curchei (curcei) se dîce curca», și eu pe Hahn germ, ’lu indentificii cu acestu: can-, cocoșulu și găinele. curcele, tutcele sfinții animale aduse din India, din Asia. Să luămu în con- siderațiune posițiunea bărbătușuhil la găini și curce (= tutce) și o vedemu domnitdre, stăpânitdre peste 10-20 de femeine, le conduce, le disciplineză. Kan, chan în Asia însemnă stăpână, domnu, — eu acestu kan ’lu reaflu în tut can, cur can, Hahn Cina ia Celțl căpitanii, kende la ung. odată, duce că- pitanii; ce-cina celt căpitănii micu, can = capu celt. 153 asemene bubă; (strigă cihu, ciuhu, —rez se vede din o rădăcină cu rigo din cucu-rigă, riki din kikiriki); pruncii au espresiunea: Ciuhurezu breză, domnulă din pădure. Ciuciurete rom. o pasere de nopte, și ciuciure/u, (și ciurețu, ciuredu). Caecua lat. (după Dicț. Ac. R.) o pasere de nopte, noctua. ; Cicada lat. a) greulușii b) metaforice o personă, carea neîn- < cetatu vorbesee, de nu-i mai stă gura. Cicada și cigala ital. greulușii, ■ locustă, b) o personă, carii nu-i mai stă gura, o flechetitore (Schwă- tzerin nemț.); cigarra și cbicharra sp. vorbitore de flechete; Cantar la cbicharra sp. cântă greulușulă, e timpii de vară; Ser una chi- charra sp. a fi unu greulușă adecă, ’ți umblă gura ca mora. Cigale " fr. greulușu de arbore. Cico sp. unu greulușu, o lăcustă mică. «; Cicalare ital. a flecbeti, a vorbi lucruri gole, cicalio clevetitură, flechetitură; — eacă aci e cică rom. a dice a vorbi; Cuccovata it. - vorbă fără de folosu. Chacharear sp. a flecbeti. Greulușu rom. ’ vine din rădăcina (jar a grăi (gerio gr.) și stă aprope de latinulă: ■ garrulus, fiechetitoru; garrio lat. a cârăi (din gar) ca paserile, i Unii deducă locusta din lat. loqui, a vorbi a grăi; dar locusta doră ; e mai multu lac omă, decâtă vorbitore ⁿ). ₍ în acestă modă rădăcina cac (afară de clasa cu înțelesulă: ₍ munte, naltă etc. împărtășită în lucrarea „Caucalandu") aci, pentru cuvintele comune amă clasificată) sematologice în alte 9 clase și în F 27 de subclase în privința înțelesuriloră, și deosebi din limbele romanice, și pote eă unele înțelesuri se mai puteă împărți și subîmpărți. în „Familia" din 1889 pag. 401 și urinătorele amă publicată: Limbistica comparativă asupra rădăcinei cad după ase- mene sistemă dar și cu analogie din mai multe limbi străine. Pote că săntă puțini, cari se întereseză de lucrări seci filologice, dar acești puțîni decă voră combina cele împărtășite, voră ajunge la convingere: a) că acesta sistemă filologică e cea mai cbiemată de a cu- i nosce modulă, că cum s’aă formată cuvintele singulare la felurite I popore, că ce filosofiă de limbă au avută poporele în formarea 1 cuvinteloră, și prin aceste, în formarea limbeloră loră; b) că pentru etimologiă și filologiă nu numai literile constitue elementele cuvinteloră, ci și ba mai multă înțelesulă, conceptulă, care literiloră le dă însuflețire, spirită liinbistică; c) că etimologulă și filologidă, carele nu studieză și nu cu- nosce sematalogice înțelesurile unei rădăcini, nu va fi în stare ca “) Mal nainte de a încheia, încă despre unu concepții. xgxi in gr. a isvori, a eși afară, xgxig gr. totu ce isvoresce, ce ese afară umezală, grăsime etc. xa/hagio gr. a isvori a eși afară; xo/vlitM gr. a curge tare, a curge multu, caccole it. urdorl de ochi; din acestu urd e a urdina, a eși afară; Kakao gr. cacare lat. ital. rom. cagar sp. a eși afară, a urdina. Cacharello it. Cagajon și cagarruta sp. căcăre'ză rom. gunoiu de capre, ol, iepuri etc. Cac- chio it. lastaru, ce esc afară din arbore. Pote că și cele din nota a vermil, carii esu din kokkon, încâtu s’aru putea înșira sub acestu concepții. 154 Dr. Ai. Marienescu. F’”r să hotărescă înțelesurile celoră mai multe cuvinte purcese din aceeași rădăcină, acela e mai multă ună ghicitoră, decâtă decidătoră de înțelesuri. Decă cineva se intereseză de aceste scrutări și respective de etimologia și filologia limbei romanesci, are numai să facă analogii sematologice, din cuvintele ce le amă arătată purcese din rădăcina cac, cu cuvintele din dicționarulă și glosarulă Academiei Ro- mâne, și se va convinge, că în aceste va afla atâte confusiuni se- matologice, încâtă nici și-ară putea închipui. Tocmai așa stă lu crarea încă și față de lucrările limbistice (cu referință la limbai' nostră) ale literaț.iloră străini. Și acestă resultată eă ’lă consideră de folositoră pentru limba românescă. BIBLIOGRAFIA. Daco-romanische Sprach- und Geschichtsforschung. (Scrutare de limba și istoria daco romană de Simeon Mangiuca). Simeonă Mangiuca, advocata în Gravita montană și membrulu onorară alu Academiei române din Bucuresci, a repausată în 4 De- cembre n. 1890 în Gravita montană. în Nrulu 51 din 1890 alu Familiei amu publicată părți din biografia lui. Ileposatulă în 17 No- vembre 1890 ’mi scrise: „Eu daă acum la lumină: „Daco-roma- nische „Sprach- und Geschichtsforschungu se tipăresce aci în Gravita „12 cole sântă deja tipărite mai sântă vr’o 2—3 de tipărită. Acestă volumă formeză partea I-a. Decă voiă avea încă dile, voiă publica și partea a Il-a. Din timpulă epistolei pănă la morte, a mai tipărită 2 cole și 11 pagine și s’a încheiată opulă cu 235 de pagine și precum sântă informată, câteva notițe aă remasă ne- tipărite. Acestă opă e depusă în comisiune la librarii: W. Krafft în Sibiiă, K. F. Hohler în Lipsea și Socecă et Teclu în Bucuresci, și se pdte cumpăra cu 1 fl. 50 cr. Gpulă e scrisă în limba germană pentrucă lumii mari și culte (adeseori rătăcită asupra lucruriloră romanesci), să-i aducă lumină despre natura limbei romanesci, și să-i lămurescă adevărulă în unele materii istorice. Materialulă opului se împarte în XVI părți. Voiă face îm- părtășire despre cuprinsulă opului. 155 A) Partea Limbistică. I. Ce înțelegemă sub limbile romanice? II. Amestecarea limbiloru. III. Limba daco-romană în relațiune cu limbile romanice occidentale. IV. Limbile romanice în relațiune cu limba latină. V. Limba română rustică. VI. Etimologia. VII. Competința limbis tiloru străini în etimologia daco-română. VIII. Ortografia daco- română. IX. Fonologia (învățătura despre sunete). X. Morfologia (în- vățătura despre forme) XI. Materialulă lexicalică de cuvinte. B. Partea istorică. XII. Nestoră cronicarulă rusescă și Volochii sei. XIII. Cronica lui Hurulă și espedițiunea mare militară a regelui Ladislau Cumanulă în Moldavia. XIV. Colinda, originea și însemnătatea ei astronomică și calendarică. XV. Valachii lui Kekaomenos, a scriitorului bizantină din secululu alu Il-lea, și provincia Latinorum seu Moro-Walachiloru ai lui Diokleates din secululu alu 121ea. XVI. Numele Walach seu Vlach și însemnătatea lui istorică Tote aceste sântă materii de interesă românescă și literară și săntă lucrate cu cunoscințe frumose, încâtă opulă merită ca să’lă aibă fiă-care română carele scie nemțesce și se gereză de inteli- gentă română. Acestă opă ne demustră, câtă perdere sufere lite- ratura nostră prin mdrtea acestui literată. La timpulă seu voiă reveni asupra unoră materii din acestu opă prețiosă. Dr. At. M. Marienescu. întrebări de educațiune și instrucțiune. Studii pedagogice, de Dr. Petru Spanu. Sibiiă, tipografia archidiecesană 1891 8° mare, pag. 128. Prețulă 1 fl. Conțînutulă broșurei după indice este următorulă: 1. Utilita- rismulu în școlă; 2. Societatea și educațiunea publică; 3. Indivi- dualitatea în educațiune; 4. Șciințăîn școlă și afară de școlă; 5. Ces- tiunea educațiunei femeii, 6. Sistemulă gimnasială; 7. Excursiunile școlare; 8. Organisarea unui seminariă academică pedagogică. Ges- tiuni de actualitate, deslegate în spiritulă Pedagogiei șco'lei Iui Herbart și scrise într’ună stilă poporală, încâtă potă fi cetite cu pricepere și folosă și de învățătorii cu mai puțină cualificatiune. Cea dela numerulă 4 s’a publicată pentru prima oră în „Transilvania" din anulă expirată. Istoria biblică în versuri a vechiului și noului testamentă cu 108 ilustrațiuni, despre momentele mai însemnate din istoria biblică. Editura și proprietatea librăriei Nicolae I. Ciurcă. Brașovă. I-’ormatulu 8° în două broșuri de 56 pagine, prețulă 12 cr. 156 PARTEA OFICIALĂ. '« Nr. 135'1891. Procesiî verbala 1 alii comitetului Asociațiunvi transilvane pentru literatura română și 1 cultura poporului românii, luatu în ședința dela 27 Aprilie n. 1891. j Președinte: G. Barițiti. Membrii presenți: Dr. 11.1 Pușcariu, vice preș., loanu Hannia, P. Cosma, 1. Popescn, 1 Z. Boiti, J. St. Șuluțu, I. V. Russu, I. Crețu, G. Candrea | cassariti. J Secretarii: Dr. I. Crișianti. Nr. 55. Secretarulii II. raporteză asupra petițiuniloru, cari^B aii întratu la comitetu în urma conclusului de sub Nr. 45 de dto|H 31 Ianuarie a. c. pentru conferirea a 11 ajutore de câte 25 fl. la anii, menite pentru învețăcei de meserii dintre acestea ajutore 6 se voru ocupa înmediatii, eru 5 numai cu începere dela 1 Iulie a. c. De tdte aii întratu în terminulu fixatii 27 petițiuni, eru după expirarea acestui terminu 2. între concurenți se află: 7 fauri, 5 cismari, 2 croitori, 2 rotari, 3 cojocari, 2 mesari, 2 învețăcei de^^H mașineria agricolă, 3 pantofari și 3 lăcătari. Avăndu în vedere felulu meseriei, cualificațiunea, purtarea morală, sporulii meseria începută și împregiurările familiare : (Ex. 64, 73, 77, 82, 83, 84, 85, 86 și 130, 88, 89, 92, 96, 98, 101, 102, 103, 104, 105, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 118, 119 121, 127: 1891). a) cele 6 ajutore, ce se punii în curgere cu 1 Ianuarie a. c., se voteză învețăceiloru: 1. Traiană Teodorină, faurii în Simleu ; Victoră Radu, rotariu în Agnita; Silviu Solomonă, învețăcelii de mașinăria agricolă în Blaju; Ilie Cordoșă, cojocarii în Clujii. W Valeriă Suciu, lăcătaru în Brașovu. Dionisiu Băgăiană, învăț, de mașineria agricolă în Sibiiu; cele 2 ajutore, ce vorii fi a se ocupa cu începere dela 1 Iulie a. c., se voteză învețăceiloru: — 1. 2. 3. 4. 5. 2. 3. 4. 5. 6. b) Inocențiu Crișană, croitorii în Oreștiă; loanu Hirjocă, cisinaru în Cisnădia; Vasilie Solomonă, faurii în Porumbaculu inferiorii; Clemente Candale, faurii în Cluju; George Marcu, croitorii în Brașovu. 157 învețăcelului George Marcu, se va elibera ajutorulă votatu numai după ce va fi subșternută și documentele, pe care le-a pusă în vedere în petițiunea sa. Nr. 56. Direcțiunea despărțementulu! VII. (Hațegă) alii Aso- ciațiunii transilvane, prin hârtia de dto 6/18 Martie a. c., subșterne suma de 28 fl. taxe dela membrii ordinari și taxe pentru diplome, aretândă, că afară de banii aceștia a ma! întrată și suma de 6 fi. taxe dela membrii ajutători, care sa reținută înse pentru trebuințele despărțementulu!. (Ex. Nr. 91/1891). ■— Spre sciință, avândă a se cuita primirea sumei de 28 fl. v. a., care s’a transpusă la cassa Asociățiunii spre contare în regulă. Nr. 57. Direcțiunea financiară din Sibiiu prin hârtia de dto 19 Martie a. c. Nr. 8965 urmândă întocmai ordinului tribunalului financiară reg. ung. de sub Nr. 4566 a. c., recercă comitetulă a subșterne în restimpă de 30 de (Iile în traducere maghiară statutele Asociățiunii și raportulă generală din urmă ală comitetului cătră adunarea generală, în scopă de a se pute luă hotărîre asupra re- cursului înaintată de comitetă contra ecuivalentului măsurată pentru averea mișcătore și nemișcătore a Asociățiunii. (Ex. Nr. 97/1891). — Se constată, că amintitei recercări s’a satisfăcută pe cale presidială în terminulă prescrisă. Nr. 58. Conformă conclusului adunării generale dela 23 Martie a. c. direcțiunea institutului de credită și economii „Silvania" prin hârtia de dto 25 Martie a. c. Nr. 60 subșterne suma de 201 fl. v. a. taxa de membru fundatoră și de diplomă pentru numita so- cietate. (Ex. Nr. 106/1891). — Conclusulă provocată ală adunării generale a institutului „Silvania" se ia cu mulțămire spre sciință. Suma de 201 fl. s’a primită și sa transpusă la cassa Asociățiunii spre contare în regulă, despre ceea-ce direcțiunea institutului „Silvaniau va fi încunosciințată, cu adausulă, că diploma se va extrada îndată ce va urma aprobarea adunării generale proxime a Asociățiunii, căreia se va supune actulă conformă statuteloră. Nr. 59. Cassarulă Asociățiunii, dlu G. Candrea, raporteză, că dela dlă Dr. Aurelă Maniu notară publică în Oravița a întrată fl. 201 ca taxă de membru fundatoră ală Asociățiunii și taxă pentru diplomă. — Se cuiteză primirea sumei de 201 cu aceea, că extrădarea diplomei de membru fundatoră pentru dlă Dr. Aurelă Maniă se va 158 face îndată ce va fi urmată aprobarea adunării generale proxime?! a Asociațiunii transilvane conformă statuteloru. 1 Nr. 60. Dlu senatorii George G. Meitani din Bucuresci, î prin scrisorea de dto 15 Martie a. c. adresată președintelui Aso- | ciațiunii, dlui George Barițiu, ne trimite câte 50 exemplare din 7 fasc. XIII și XIV din opulă șeu: „Studii asupra constituțiunii roma- 1 niloră“ cu scopă, de a se distribui gratuită cărturariloru noștri, v (Ex. Nr. 109/1891). — Se adeveresce cu mulțămită primirea cărțiloru trimise, distribuirea avendu a se efeptui ca și în trecutu. Nr. 61. Direcțiunea școlei civile de fete cu internatu a Aso:- ciațiunii transilvane prin hârtia de dto 31 Martie a. c. Nr. 59 sub- ■ șterne spre revisuire proccsulu verbalii alu corpului didactică din- Tt conferința dela 21 Martie a. c. (Ex. Nr. 117/1891). j* — Cuprinsulă procesului verbală subșternută servesce sprei;, ; sciință. Nr. 62. Societatea „Transilvania¹* din Bucuresci prin hârtia . de dto 15 Martie a. c. Nr. 7 transmite suma de 200 fl. pentru ' ajutorarea învețăceiloră dela meserii pe timpulă dela 1 Aprilie pănă la 1 Octomvre a. c. (Ex. Nr. 123/1891) ■ — Se adeveresce primirea sumei de 200 fl., care s’a transpusă ■ la cassa Asociațiunii spre contare. " ■ Nr. 63. Direcțiunea institutului de credită și economii „Albina“ ■ în Sibiiă prin hârtia de dto 3 Aprilie a. c. Nr. 7690 încunosciin- * țeză comitetulă, că adunarea generală a acelui institută dela 31 ■ Martie a. c. a votată din suma destinată pentru scopuri de binefacere: 5 «) scolei civile de fete a Asociațiunii pentru acoperirea tre- J buințeloră curente 500 fl. fl b) Asociațiunii transilvane pentru crearea a 10 stipendii de -j câte 50 pentru eleve de ale institutului 500 fl., și că sumele amin- A tite s’aă pusă la contulă curentă ală Asociațiunii transilvane și ală fl scolei de fete. (Ex. Nr. 124/1891). 3 — Cu mulțumită spre sciință. "’i Nr. 64. Cassarulă Asociațiunii dlă G. Candrea, prin hârtia * de dto 27 Aprilie a. c. raporteză, că secretarulă I ală Asociațiunii / și profesorulu seminarială, domnulă Ioană Popescu, a abdisă cuar- ^1 tirulă, ce ’lă ține în casele Asociațiunii strada Morii Nr. 8 dechia- " rândă a-lă evacua cu 1 Iulie a. c. Domnulă cassară arată, apoi că 159 e neapărată de lipsă a se face unele reparaturi în numitulă cuartiră și cere a i se da îndrumările necesare privitorii la închiriarea de nou a cuartirului. (Ex. Nr. 133/1891). Abdicerea dlui loanu Popescu se primesce și dlu cassară e însărcinată, a presenta comitetului la timpulă seu ună preliminară relativă la reparaturile ce voră fi a se Introduce. încâtă privesce închiriarea de nou a cuartirului, dlă cassară o va efeptui totă între condițiunile de pănă acumă. 1 Nr. 65. Cassarulă Asociațiunii dlă G. Candrea prin hârtia de dto 27 Aprilie a. c. raporteză, că înainte cu câteva luni înve- țătorulă din Vidra de susă, dlu losifu Gomboșă, s’a oferită a cum- păra realitățile, care le-a eredită Asociațiunea dela fericitulă Ioană lancu, fostă parochă în Vidra de susă, care realități voră trece în posesiunea Asociațiunii numai după mortea soției numitului dăruitoră, precum și cele dela fratele acestuia, dela regretatulă Avramă lancu, afară de casa proprie a acestui din urmă pentru suma de 2500 fl. care o va depune la subscrierea contractului, și a închiria și casa pe mai mulți ani pentru suma anuală de 30 fl.; raporteză mai de- parte, că avendă afaceri în munții apuseni, dinsulă, după o con- țelegere avută cu presidiulă Asociațiunii, a întrată în pertractări cu oferentulă. dlă losifă Gomboșă, care s’a și angajată prin sub- scrierea unui contractă a cumpera în sensulă ofertului făcută numitele realități, îndatoiindu-se a purta însuși sarcinile și spesele de întabulare, precumă și spesele cu luarea în posesiune a reali- tățiloră, ce nu se află încă în posesiunea Asociațiunii, cu ună cu- vântă tote spesele împreunate cu acestă remasă, și a închiria în fine casa susnumită pentru suma anuală de 30 fl. pentru 6 ani. (Ex. Nr. 134/1891). — Ce privesce vinderea realitățiloră de sub întrebare, cu escepțiunea casei proprii a fericitului Avramă lancu, fundă în con- sonanță cu hotărîrile de mai nainte ale comitetului, se adoptă, înainte de a procede însă la ratificarea contractului de vendare stabilită cu dlă losifă Gomboșă între condițiunile de mai susă se se ceră și opiniunea dlui Mihaiă Andreica, care a fostă în mai multe rânduri încredințatulă comitetului în afacerea remasului după feri- citulă Avramă lancu. Totodată se se recerce advocatulă plenipo- tențată ală Asociațiunii în acestă afacere, a raporta despre starea, în care se află causa, precum și despre aceea: cine folosesce adi realitățile, care se află în posesiunea Asociațiunii, și pe lângă ce arândă și în fine pănă la care termină s’aă dată acelea în arendă. 160 Nr. 66. Au întrată la comitetă taxe dela membrii: loanjj Baciu, în Hațegă 6 fi. pro 1890; Ștefană Șelariu, în Hațggă 6 fii pro 1889; Ioană Cornea, în Hațegă 6 fl. pro 1890; Ioană lanzaJ în Hațegă 5 fl. pro 1890; Bucură Popoviciă, în IJațegu 5 fl. prcj 1890, Sinieonu Micu în Alba-Iulia 5 fl. pro 1891 ; Dr. Aurelă Maniu,1 în Oravița 201 fl. taxa de membru fundatoru și pentru diplomă,! „Silvania“ institută de credită și economii 201 fl. taxă de membrul fundatoră și pentru diplomă, Ioană Oncescu, în Reheu 5 fl. pro! 1890; Comuna politică Rebăă 5 fl. pro 1890; Elia Vlassa, în Blaju! 5 fl. pro 1890; Dr. Constantină Moisilu, în Năseudă 5 fl. pro 1890;] Dr. Severă Murcșană, în Năseudă 6 fl. pro 1890; losifă Bala, în] Ilva-mare, 5 fl. pro 1889; Ioană cav. Pușcariă, în Branu 5 fl. pro| 1890; Dr. Alexandru Gramma, în Blajă 5 fl. pro 1890; Flaviu] Șuluță, în Cenade 5 fl. pro 1890. j — Spre sciință. Sibiiă, d. u. s. Dr. II. Puscariu m. p., președinte. Verificarea acestui procesă verbală se încrede d-lortiț losifă St. Șuluță, S’a cetită și P. Cosma m. p. Dr. I. Crisianu m. p., j secretarii II. I P. Cosma, Z. Boiu. verificată. Sibiiu, în 29 Aprilie 1891. los. St. Șuluțu m. p. 2. Boiu m. p. CONSEMNAREA S sumeloru colectate în favorulu scolei civile de fete a „ Asociațiunffl^ transilvane" prin dlu P art enie Cosma. W Ilisie Negra, econ. în Chesler; M. C.; econ. în Mediaș; I. Oprianii, econ. ’I în Buzd câte 50 cr.; D. Romanu, econ. în Mediaș 2 fl.; Toma Mija, George '■ Branu, George Bălăbănii, economi în Toderița câte 1 fl.; Sofia Damianu, econ. : în Ferihâz 1 fl.; I. Tăvală, Constantinu Mares, economi în Secădate câte 50 cr.; t Simeonu Popoviciu, econ. în Streiu; Nicolae Angel, econ. în Ludoș; I. Beclea, econ. în Prisaca; Uie Farkaș, econ. în Hodacu; losifu Ladări, econ. în Dobra câte 1 fl.; N. Adamu, econ. în Dobra 50 cr.; P. Florianu, econ. în Racovița - 1 fl. 50 cr.; Davidu Budariu, econ. în Racovița 1 fl.; losifu Luciu, econ. în Racovița 2 fl.; N. Serbii, econ. în Racovița 1 fl.; G. Stoica, A. Serbii, economi J în Racovița câte 50 cr.; N. Vasiu, I. Lupea, economi în Racovița câte 1 fl.; G. Serbii, econ. în Racovița 50 cr. Editura Asoc. trans. Redactorii: I. Popescu. Tiparulu tipogr. archidiec.