Apare la 15 a fiă-cărel luni. r TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMANA Șl CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Nrulă 4. SIBIlt, 15 APRILIE 1891. Anulă XXII. Rei- duce gura pănă » CHARTA LUMII (ORBIS PICTUS) DE CASTORIU, SEU AȘA ■l numita tabula peutingeriana. K~ Tractata, istoricii, geograficii si criticii. (Urmare). II. Rețeua dela Faliatis spre Sarmategte. V- Acesta rețeuă ca și celelalte lipsesce la Ortelius; B- chardus începe cu densa dela gura rîului Tierna, o | spre nordă, trece în valea Timișului pănă dincolo de I rîului Bistra, apoi continuă în apropierea acestui rîă | la sătulă Grădiște, seu Vdrhely, unde se află Sarmisegethusa, | d’aicea densulă o 16gă cu rețeua dinspre Ad aquas, ceeace r însă nu se află indicată pe tab. peuting. Totă astfelă o descrie r și H. Francke, și „Archiv fur siebenbiirgische Landeskunde" apoi după densulă urmeză Goosz, Spruner, și Froehner; la Droysen aflămă numai o cale dela Tierna spre Aqua Herculis, are însă altă rețâuă, care începe la Drobetae, o duce apoi pe Valea Motrului pănă la gura acestui rîă, ear d’aci pe riulă Jiu în susă prin pasulă Vulcanii la Sarmisegethusa. Tocilescu accepteză părerea lui Reichardus și a celorlalți autori, așișderea și Xenopol. Stațiunile suntu situate ș. a. Tierna: la Ortelius pe malulă dreptă ală unul rîă cu numele Aucha, ună confluentă ală Tissei (?!); la Reichardus la gura Tiernei, pe malulă dreptă ală acestui rîă și lângă Dunăre, totă acolo o pune și I! Francke, „Archiv fur 7 siebenbîirgische Landeskunde“ o aședă o milă geografică spre nordu de Orșova, Goosz consimte cu Reichardus, totă așa și Spruner; la Froehner lipsesce, se află însă o stațiune Transtierna, ceva mai spre nordă de malulă stângă alu Dunărei; Droysen urmeză după Reichardus, totă astfelă și Tocilescu și Xenopol. Ad Mediam: lipsesce la Ortelius, Reichardus o situeză la gura Tiernei în Belareca, H. Francke o amintesce lângă Tierna, „Archiv fur siebenbiirgische Landesktinde“ o sta- veresce în loculă băiloră erculane; Goosz o pune la Meadia, Spruner cam totă acolo, Froehner ceva mai spre nordă de : Meadia, la Droysen lipsesce, afiămu însă în loculă ei Aqua IHerculis lângă Tierna, probabilă unde se află astădi băile ’ erculane; Tocilescu la Meadia, Xenopol totă acolo. Praetorio: lipșesce la Ortelius, Reichardus o pune pe malulă stângă ală riului Belareca spre nordă de Ad Mediam; H. Francke o amintesce totă spre nordă de Ad Mediam; „Archiv fur siebenbiirgische Landeskunde" o pune în apropiere de sătulă Cornia; Goosz lângă sătulă Plugova, Spruner în spre nordă de Ad Mediam, ia Froehner lipsesce, Droysen încă lipsesce; Tocilescu după charta lui Kieppert = Doșmania, la Xenopol lipsesce. Ad Pannomas: lipsesce la Ortelius, Reichardus o pune începutulă văii Timișului, H. Francke spre nordă de -î .Archiv fur siebenbiirgische la la la Praetorio fără indicarea locului. Landeskunde“ la coveiulă văii Timișului, Goosz, lângă să- tulă Teregova, cam acolo și Spruner, ]a Froehner lipsesce; la Droysen încă lipsesce; Tocilescu o pune aprope de Te- regova, Xenopol spre nordu de Ad Mediam pe malulu stângă ală rîului Belareca. Gaganis: lipsesce la Ortelius ; Reichardus o pune în susă de Pannonias pe malulă dreptă ală Timișului, H. Francke în susă de Pannonias, „Archiv fur siebenbiir- gische Landeskunde“ lângă ună sată cu numele Flova ; 99 Goosz o pune lângă Slatina, Spruner spre nordă de Pan- nonias; la Froehner lipsesce, la Droysen încă lipsesce, Toci- lescu după Goosz lângă Slatina, Ukert la Ilova lângă mun- tele micit, Xenopol totu în valea și pe malulă stângă alu rîiilui Belareca. Masclianis; lipsesce la Ortelius; „Reichardus o pune însusil de Gaganis pe malulă dreptă alu Timișului, H. Francke consimte cu Reichardus, „Archiv fur siebenburgische Landes- kunde“ lângă sătulă Chârpa; Goosz în apropierea de turnulă lui Ovidu; Spruner în nordă de Gaganis; la Froehner lipsesce, la Droysen încă lipsesce, Tocilescu după Goosz lângă turnulă lui Ovidit, totă cam pe acolo și după Xenopol. Tiviscum: la Ortelius, e situată lângă Tissa, la gura unui riă cu numele Aucha, la Reichardus se află situată spre nordă de Masclianis, dincolo de gura Bistrel pe malulă dreptu ală Timișului, H. Francke o pune în unghiulă rîu- riloră Bistra și Timișu, „Archiv fur siebenburgische Landes- kunde“ lângă Cavaran, în apropierea acestoră rîuri; Goosz la gura rîulul Bistra, Spruner cam totă pe acolo; Froehner totă acolo, la Droysen totă acolo, Tocilescu totă acolo, Xe- nopol totă acolo. Agnanis: lipsesce la Ortelius, Reichardus o numesce Agnava și o pune cătră resăritu de Tiviscum, pe malulă dreptă ală Bistrel, H Francke nu o amintesce ; „Archiv fur siebenburgische Landeskunde" o scrie Agnavie lângă Car- șina (?), Goosz o scrie Augmonia și o pune 1³/₄ mile de Ti- viscum, Spruner o pune cam totă pe acolo; la Froehner lipsesce, la Droysen încă lipsesce, Tocilescu lângă Ohaba bistra, Xenopol cam totă pe acolo, Ukert la Kertcina (?) seu Cristea (?). Ponte Augusta: lipsesce la Ortelius, la Reichardus se află deja pe valea Stieiulul, H. Franeke dice că calea dinspre Tiviscum se țînea pănă la o respântiă lângă rîulă Bistra, apoi trecea prin munți, mai încolo peste o punte, numită mai 7* 100 acolo, la Froehner lipsesce; la Droy- I locilescu lângă Marga, Xenopol totu cam 'i e fără îndoelă Sarmisegethusa, vechia ■ Ortelius o numesce Ulpia Traiana, col. nainte pons Ăugusti ear în urmă Zeugma, pănă la p6rta \ de ferit, așa dară trebuia să fiă totu pe valea Streiululft „Archiv fur siebenbiirgische Landeskunde‘c o pune lângă Bantiarl seu lângă Marga în apropierea porții de feru, la trecerea peste rîulu Bistra. Acolo s’ară vedea încă și astătjl ruine de șanțuri și zidiri străvechi, pdte chiar de pe timpulă lui Traianil; totă lângă Marga o pune și Goosz, Spru- ner totă cam pe sen încă lipsesce; pe acolo. Sarmategte: capitală a Daciei. Aug. olim Sarmisegethusa, o situdză lângă „Sargethia fl. in quo Decebalus tex thesauros suos occultaverat“ și care rîu se vărsă în „Rhabon fl. qui et Marisius fl...." Reichardus ’I dice încă Sarmisegethusa și o situfcă pe malulu stângii alti unul riulețti, probabilii Streiulli, apărații de dinspre nordii de unii altii rîulețti, confluentă alti Streiulul; H. Francke dice apriatti, că colonia Sarmisegethusa era situată la sătulă Vdrhely, aprope de sătulii românescti Grădiștea; „Archiv fur siebenbiirgische Landeskunde" o pune lângă sătulă ro- mânescti Grădiște, care ung. se numesce Vdrhely ; Goosz dice, că Sarmisegethusa, desemnată de Ptolomeit ca resi- dința regală, după Dio ară fi foștii situată lângă rîulă Sar- getia. Decă amu lua aceste cuvinte în adeveratulti loră în- țeleșii, apoi atuncea nu amă putea înțelege aicea Streiulu, precum de comunii s’a crezuții, de ore-ce acestă rîti curge celti puțînă cu doue mile mal spre resăritti de Vdrhely. în casulti acesta arii fi trebuită ca riulețulu acela să fiă astfelu numită, carele curge dispre Zeicanl apoi trece în apropierea ruineloru dela Vdrhely și în urmă după primirea mal multoru riulețe confluente se varsă lângă Hațegu în Streiii; Spruner scrie Sarmategte și o pune cam totă pe acolo; Froehner ’I (Jice Sarmisegethusa și o situeză cam totă pe acolo, Droy- sen: Sarmisegethusa totu acolo, 7'ocilescu: Sarmategte astădi p ¹⁰¹ Et Grădiște ung. Vdrhely, Xenopol: Sarmisegethusa toti! la Grădiște. Hohenhausen în opulîi seu: Alterthumer Daciens I. pag. 25 anulu 1765 descrie Sarmisegethusa în următo- rulfl modu: „Traianu s’a resolvatti a zidi pe loculu lagărului de veră unulfl de ernă. Elu lăsă să se ridice unii valii de patru stângini lățime și doi stânginl înălțime, ocolindu’liî cu unii șanțu de cinci stâng, lățime și îngrădindu’lu apoi după usulii romanu cu unii gardu de pari ascuțiți, și umplândii șanțurile parte cu apele unorii isvore, cari eșiaii în apropierea porții questoriului, parte prin dirigirea riulețului Obitia, carele străbatea lagărulu în a treia parte a lățimei sale, și despărția corturile tribunilorii de acelea ale cohortelorti. După aceea lăsă să se traiecteze calea militară în direcțiunea dreaptă, ridi- cându-o de ambele lături prin șanțuri, și prove^endu-o cu pavagiii, apoi fortificându-o prin antevaluri (Vorwerke) și în fine ridicându casamate pentru militari în ordinea lorii pres- crisă, a cărorii dărimături, ca și liniile fundamentale zidite, le-amii pututii să le urmezii din pașii în pașii. După-ce lo- cuiți acesta devenise unii asilii sigurii, alergai! îndată locui- tori dela țeră, cari simpatisaii cu Romanii. Traianu acordă celorii apți de resbelii locurile în dreapta afară de lagerulii șeii, ear aceștia se fortificai! îndată prin tragerea unui zidii pentru apărarea lorii mai ușoră în contra atacurilortt trect- tore; ceialalțl ’șl zidiră locuințele lorii sub scutulii acestoru ziduri. în urmă lăsă împăratulu să se zidescă piețele de esercițiu; se vedii și astădi locurile de raliere și de marșii pentru decuriile, pentru pilani, principes și sagitares; loculu de tiră, locuiți ceva mai înălțatii pentru magistralii de eser- cițiu, unii circii de alergare între doue ziduri și ținta alergării, riulețulii, zidulii, valulti, pe carele se făceau esercițiile de asaltii. Tote aceste obiecte se află întrunii patruunghiii regulatii de 200 pași. După-ce în fine se aglomera numSrulu daciloră, cari se supuneau, ear Traianu se vedea contrinsă prin in- 102 tențiunile lui să plece d’aci, le designa celoră sosiți ună locă 1 afară de lagăr ulii seă pentru zidirea caseloră, continuă calea : militară mal încolo la țeră cătră Ostrovu și aședă pentru i scutirea noului orașu doue forturi, pe cari apoi le împreună j prin o galeriă sigură cu amendoue forturi ale căii militare. -1 Tdte apoi fură ocupate de veterani; lagărulă însă ’lu lasă ] în paza, parte a trenului armatei, parte a coloniștilorfi romani, ] trămiși acolo de senată". 1 „Ulpia Traiană era aședată pe ună șesă, la polele I munțiloră ’nalțl și încungiurați intr’unu modă amfiteatralicti 1 de ună lanță neîntreruptă de delurl mici. Suprafața văii | era întreruptă prin ună riuleță, care ’șl aduna apele sale | din unele părăurl din munți. Astfelă se pare, că chiar j natura ară fi preparată acestă locă pentru o apaducere arti- ț ficială și într’adeveră se află aicea urinele unul astfelă de ; apaductă lângă dărimăturile cetății vechi". „Canalurile, prin cari curgea apa, se vedă încă și astădi în diferite direcțiuni; ear pe zidulă cetății se afla o petră cu următorea inscripțiune: C. MARIVS DRVSVS. C. F. PR. PR. DICTVS. EX. PROVINCIA. DACICA. TRIBVNVS. LATICLAVIALIS. PRA- EF. LEG. XIII. G. FONTIVM. AQVARVMQVE. CAELES- TIVM. EX. MONTIBVS. DELABENTIVM. TORRENTI. SVFFLAMEN. HIS. MVRIS. FOSSAQVE. OPPOSVIT. ET. AD. PLANA. PERDVXIT. „Una dintre ruinele cele mal însemnate a Ulpiei Traiane este fără îndoelă Amfiteatrulu, situată în partea orașului dinspre munți. Pavagiulă lui e, ce-i dreptă, acoperită cu dă- rimăturl, depărtându-Ie pe acestea, se vede o colore roșie, din care causă locuitorulă prostă țîne la părerea lui, că aicea ară fi fostă o măcelărie, ear colorea ară deveni dela sângele viteloră tăiate acolo. Dela acestă amfiteatru se vedă încă și astăzi atâtă terasele cele dăuă de pămentă, câtă și zidurile fundamentate ale rondeleloră și ale bolteloră". 103 Jp „O altă înscripțiune mai adauge acestei colonie și numele de metropolă, care numire apoi devine mai adeseori: IMP. CAES. M. ANTONIO. GORDIANO. PIO. FELICI. AVG. PONTIF. MAX. TRIB. POT. II. COS. P. P. COLO- NIA. VLPIA. TRAJ. AVG DACIC. SARMIZ. METROP. DICATISSIMA. NVMINL MAJESTATIQVE. EJVS“. II Francke dice la pag. 182. că lângă Amfiteatru s’ară fi aflată încă înainte cu vre-o 100 de ani o bustă de mar- mură albă, căreia însă ’I lipsia capulă. Turcii trecendă pe acolo aru fi dărimat-o, ear apoi remășițele acestei opere de artă le-ară fi adunată ună preotă română. Capulă bustei s’ară fi aflată la altă locă, și e decorată cu o cunună de lauri, a semnului de învingere, seă ală Cesariloră, și s’a zidită asupra ușii unei biserici a Sf Petru din Valea Hațegului. Hohenhausen crede, că busta acesta ară presenta pe îm- păratulă Iraianu, deși barba-i creță ară arăta mai multă spre Hadriană. Espresiunea trăsuriloră e venerabilă și tradeză ună spirită cugetătorii; ’i lipsesce însă espresiunea poetică, care se află pe fețele lui Augustu și a Liviel, ba chiar și pe acelea ale lui Tiberiu, Caligula și Claudiu. Din contra capulă bustei posede trăsuri de o fire într’adeveră naturală și pote să fiă forte fidelă, nu esprimă însă nicidecum carac- terulu unui monarchă omnipotentă, seă ală unui campoduce mare și învingătorii. (Ară fi de dorită să se caute, decă s’ară mai putea da de urma acestei buste de interesă istorică pentru noi. P. B). III. Rețeua dela Egeta spre Apula, etc. La Ortelius lipsesce acăsta rețeuă ca și celelalte, la Reichardus densa trece dela Pontes (Egeta lipsesce) la Drubetis pe valea Motrului, se ține de malulă dreptă ală acestui rîă pănă mai la vale de vărsarea lui în rîulu Gilfil, ’și ia apoi direcțiunea spre sud-ostă și ajunge rîulă Aluta la gura unui confluente fără nume, de unde se trage cu totulă spre sudă pănă la gura Alutel în Dunăre; d’aicea se țîne de malulă 104 stângii alti acestui fluviu, luându-și direcțiunea spre resăritti pănă dincolo de gura rîului Novas de pe malulii drepții alti Dunării, de unde apoi se întorce drepții spre nordii, earăși cătră rîulă Aluta, țînendu-se în direcțiunea acesta pe malulii drepții alti Alutel pănă la gura unui rîti, probabilii a Cibinului, și trecendii în fine peste unti munte ajunge la Apula. H. Francke^ esprimă la pag. 149 în următorulti modii: „Cea mai importantă cale romană pe teritorulu Daciei e aceea care începe dela puntea de ptitră a lui Traianu la Gura Alutel lângă Gieli. Ea portă încă d’atuncea esclusivti numele, de „calea lui Traiană“ numită încă și astădi astfelti de cătră Români, și străbate Valachia pe malulii drepții alti rîului mergândă în susti spre Transilvania; atinge mal ântSiă Antina, lasă Bramovanulă în drtipta, lângă Oltă, taie în două șanțulîi mare numitii și acesta ală Româniloră, se trage prin pasulti turnului roșu și atinge Transilvania ântăiașdată la Sibiiă. Că căile romane n’ati foștii dâlme șeii șosele, ci zidiri bine lucrate, a cărorti cuburi de petră cioplită erati binecimentate prin unti cementti preparată dintr’o petră de tufft, care în curândă petrifică — acesta ne este binecunoscutii. Abia lângă mănăstirea Cozia, unde Traiană cercase a străbate munții petroși, vădândii însă imposibilitatea reușirei, s’a lăsată de acâstă întreprindere și s’a apucatii de a face unii vadă peste Oltă. Abia acolo se mai vădii remășițe de unti pavagiu cu petră cubică, cari însă acuma simții acoperite cu prafii și cu pămentă, în câtii numai din susti de Rîmnică aparii între munți, unde pavagiulu deja posede mai multă petră decâtti pământii, precând dela vale de acestă locă ară trebui săpată și curățită mai ântăiu, spre a’lă putea cerceta¹¹. în fine mai avemti de însemna aici și calea, care plecă dela podulă de peste Dunăre lângă Severinu spre nordă prin pasulă Vulcană. Acesta cale e cea mai puțină conservată și nu e sigură, decă ea se împreună cu calea cea mare a lui Traiană lângă Sibiiă, seă cu calea de susti de lângă Sarmisegethusa. 105 ■ „Archiv fur siebenbiirgische Landeskunde" reproduce K. acesta rețeuă numai în fragmente dubiose; densulă indică s. e. ■ numai începerea rețelei la T. Severiml, trăgendu-o o cale ■ în susă spre nordu și urmându-o acolo fără nici o observare; ■ începe apoi totu la Gieli și la gura Oltului dela Dunăre cu ■ doue fracțiuni, cari le împreună mai în susu la Antina, pu- K nendu Amutrium în parantliese, d’aci o conduce spre nordu pe malulă dreptu ală Oltului pănă aprope de polele munțiloră, K unde o curmă scriindă d’asupra între parantliese (Pons Alutae); E în fine mai indică doue fragmente de căi la polele munțiloră, E plecândă amendoue dela pasuhi Vulcanii și despărțindu-se ■ spre sud-vestu pănă la ună rîă fără nume, ear cealaltă cale I spre sud-ostîi, trecendă Oltulu și apoi mergendă earăși spre I nordu pănă la ună orașă seă ce va fi fostă, cu numele I „Kinen“. Altmintrelea castrele și stațiunile, cari se află j indicate în tabula lui Castoriu pe acesta rețeuă, se află în B parte situate de alungulă Oltului, încâtă curge acesta pe te- I ritorulă Transilvaniei, parte lipsescă cu totulă. ■ Goosz începe și densulă rețeuă la T Sev crinii, o B pe valea Motrului, o trece peste acestă rîă, apoi la ■ Motrului și peste Jiulu, pe care îlă numesce Aragon; I se împarte drumulă, mergendă o rețeuă spre nordu la | misegethusa, ear cealaltă spre suda totă d’alungulă Jiului | pănă cătră Craiova, de unde apoi părăsesce Jiulu și se apropie * mergendă totă spre apusu cătră Oltii, sfărșindu-se în fine la Celei; d’aicea apucă altă cale spre nordă, se împreună din susă de Rcsca, cu drumulă, care vine dela gura Oltului, și care dela Reșca continuă totă spre nordă pe malulă dreptă ală Oltului, trece la Călimctnesci pe malulă stângă pănă dincolo de Kinen, unde earăși apucă pe malulă dreptă și apoi trecândă peste rîulă Cibinu și alte riulețe sosesce în fine la Apula. Spruner urmeză cam ca și Goosz dela T. Scverinu pănă la Celei; d’aici însă trece îndată pe malulu stângă ală Oltului și apoi o ia dreptu în susă aprope pănă la mijloculă duce gura aicea Sar- 106_ '!■ Oltului, trece acolo pe malulu dreptu alu acestui rîă, și ’șlj continuă calea totu după Goosz pănă la Apula. 1 Froehner apucă calea dela T. Severinu pănă cătră gura! Motrului, d’acolo apoi o ia dreptu în susă prin pasulă Vulcanu\ pănă la Sarmisegethusa; altă rețeuă o duce cam totă cal Spruner dela Celei odată în drepta apoi în stânga, și apoi j ărăși în drepta Oltului, pănă la Apula,. I Droysen urmeză întru tote lui Goosz, cu acea deose- ! bire însă, că mai esmite încă o rețeuă dela Pons vetus d’a-1 lungulă Oltului pe teritorulu Transilvaniei spre resăritîî pănă ] cam dincolo de Făgărașă, trece apoi pe valea Ternavei și o.] întorce în direcțiunea vestică pănă la Apula. ' | Tocilescu (țice, că tab. peut. este confusă, materialulăl epigrafică forte restrinsă și inscripțiunile aflate nu conțină ] mal nimică sigură pentru fixarea vre-unei stațiuni, de aceea J nu încape mirarea, decă scriitorii moderni se depărtăză multă unii de alții în identificarea acestei linii etc. apoi citâză pe ‘ diferiți scriitori, observândă din partea sa o reservă strictă în ce privesce părerea sa propriă. Xenopolu pune Drubetis lângă Dunăre la T. Severină, apoi trece Motrulă, Jiulă și trage rețeuă în zic-zacuri spre ostă pănă ce ajunge Oltulă, de unde apoi o lungesce pe ma- lulă dreptă ală acestui rîă spre nordă pănă acolo, unde Oltulu ’și ia o direcțiune ostică, și aci părăsindă acestă fluviu, o trage mai departe spre nordă pănă la Apula. Trecendu acuma la staverirea stațiuniloră, începemă cu Dtubetis, prima stațiune romană pe teritorulă Daciei; la Ortelius lipsesce acestă stațiune, aflămă însă acolo pe malulu dreptă lângă fluviulu Rhabon, care se varsă în Tissa, o sta- țiune cu numele Druphegis; Reichardus pune Drubetis ceva mai îndepărtată de Dunăre la isvorulă unui rîă, confluentă ală Motrului; H. Francke nu o amintesce. „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“ o pune în apropierea Craiovei lângă Jiulit; Goosz, o staveresce după o petră cu inscrip- țiune aflată la T. Severinu care amintesce res publica mu- 107 nicipii Flavii Hadriani Drobeta la anulă 145, la T. Se- verinu, va să dică lângă podulă de petră alu divului Traiană. Spruner se ține de Reichardus, la Froehner lipsesce; Droysen urmdză cam totu după Reichardus, Tocilescu la T. Severinu, Xenopol totă acolo. Amutria: se află la Ortelius între rîurile Aluta și Tiarantus, la Reichardus acolo, unde se varsă Motrulu în Jiulu, H. Franke nu o amintesce; „Archiv fur siebenbur- gische Landeskunde‘‘ dela vale de Brancoveni ; Goosz la gura Metrului, Spruner totă acolo; Froehner totu acolo; Droysen totu acolo; Tocilescu lângă rîulă Motru, Xenopol totu lângă rîulu Motru. Pelendova: lipsesce la Ortelius, Reichardus o pune lângă Oltu, dincolo de Castra Nova, la H. Francke lipsesce; „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“ o amintesce, lipsesce însă pe charta acestui opă; Goosz o pune la Craiova, Spruner aprdpe de malulă stângă alu Jiului în sudulă Amu- tnel, la Froehner lipsesce; Droysen totă cam pe acolo însă mai aprdpe de Jiulu; Tocilescu mal probabilii la Brădesct, decâtă la Craiova seu Pîrlesfi; Xenopol din susă de gura Motrului pe malulu stângu alu Jiului. Castris novis: lipsesce la Ortelius, Reichardus o pune lângă Jiulu între Amutria și Pelendova, H. Francke nu o amintesce, „Archiv filr siebenburgische Landeskunde“ o amintesce, dar n’o staveresce pe charta acludată; Goosz o pune aprdpe de Căcălecl, Spruner la sudu de Pelendova aprdpe de Oltil, la Froehner lipsesce; la Droysen încă lip- sesce, Tocilescu după Goosz la Căcăleci, Xenopol dela Pe- lendova spre resărită. Romula: lipsesce la Ortelius, la Reichardus se află pe malulu stângu alu Dunării, aprdpe de gura riulul Novas, unui confluentă de pe malulă dreptă alu Dunării; la Francke lipsesce. „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“ o amin- tesce fără de a staveri loculu pe charta sa; Goosz o pune la sătulă Recica, Spruner in triunghiulă între Oltu și Dunăre, 5 108 la Froehner lipsesce; Droysen lângă Jiulu, dela vale del Pelendova, Tocilescu Ia Recica, Xenopol dela Castra nova\ spre nordă-ostă. : Acidava: lipsesce Ia Ortelius ; Reichardus o pune sprel nordă-vestă de Romula (vedi acestă stațiune), H. FranckeX nu o amintesce; „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“ 1 o amintesce fără a o staveri pe charta acludată; Goosz o pune vis-avis de Slatina, la Spruner lipsesce; Ia Troehner 1 încă lipsesce, Droysen o situeză pe malulă stângă ală Oltului^ spre nordă de Romula, locilescu după Goosz în fața Slatinei, ț Xenopol în sudă de Romula. Rusidava: lipsesce la Ortelius, Reichardus o stave- resce la Ruși-de-vede, H. Francke nu o amintesce; „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“ o amintesce, însă fără a o staveri pe charta acludată; Goosz o pune mai în susă de Slatina la gura riului Luncavița, Spruner cam pela Slatina, Ia Froehner lipsesce, Droysen pela Slatina, Toci- lescu după Goosz la vărsarea Luncavețului în Oltii mai josă de sătulă Slăvitescl, Xenopol continuândă ziczacurile lui o pune spre nordă de Acidava. Ponte Aluti: lipsesce la Ortelius, Reichardus o pune la Slatina, „Archiv fur siebenburgische Landcskunde“ o in- dică numai pe charta acludată, însă fără de a se esprima decisiv, la H. Francke lipsesce. Goosz o pune la Rîmnicîi, Spruner din susă de Slatina, la Troehner lipsesce, la Droysen așișderea lipsesce, Tocilescu lângă Rîmnicul Vâlcil, Xenopol din susă de Slatina. Buridava: lipsesce la Ortelius; Reichardus o pune din susă de Slatina dincolo de Drăgăsanl pe malulă stângă ală Oltului, la Francke nu se află amintită. „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“ o pune la conținea despre amedădi a Transilvaniei Ia așa numita „Porta RomaniloriT'', unde încă și astădi s’ară vedea urmele unoră ziduri și valuri. Goosz e de părere, că s’ară afla pe malulă stângă ală Oltului dincolo de Călimăncsci, Spruner pe malulă dreptă ală Oltului 109 ,Archiv fur siebenburgische Landes- ■ la confinea Transilvaniei, la Froehner lipsesce; totu cam pe K acolo o pune și Droysen, Tocilescu în fața Calinesciloru, ■ Kiepert la Rîmnicu, Xenopol între Slatina și marginea E Munteniei. ■ ' Castra tragana: lipsesce la Ortelius; Reichardus o pune K pe malulă stângii alii Oltului pe la gura riului Topologii, la ■ H. Francke lipsesce, K kunde“ crede că ară fi între Ghirisleu și Săcădate în Tran- B silvania, Goosz o situeză nu departe de Sălătrucă, unde dice B că încă pe timpulu resboeloră cu turcii ară fi stată o forță- ■ reță pentru apărarea pasului Perisianu; Spruner pe malulă B dreptă ală Oltului la Turnulă roșu, cam totă acolo și Froehner, ■’ Droysen la gura rîului Lotru, Tocilescu după Goosz nu f departe de Sălătrucă, Xenopol pe malulă dreptă ală Oltului i- pela gura rîului Topologii. I Arutela: lipsesce la Ortelius, Reichardus o pune la r Rîmnicu, pe malulă stângă ală Oltului, la Francke lipsesce, I „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“ între Glimbâca i și Colun, Goosz între Pitești și Bratovescl; Spruner la gura Sibiiului, la Froehner lipsesce, Droysen la Turnulă- roșu, Tocilescu la Reșinară, care pănă târdiă în evulu mediu ’șl-a păstrată vechiulă nume de Ructeli, Xenopol la gura rîului Lotru. Pretorio: lipsesce la Ortelius, Reichardus o pune pe malulă stângă ală Oltului pe la gura riulețulul Lotru, la Francke lipsesce ; „Archiv fur siebenburgische Landeskunde“ o așâdă aprope de Făgărașă, Goosz ]a Porta Romaniloru, Spruner cam pe la Sibiiă, la Froehner lipsesce, Droysen o numesce Pretorio augusta și o situeză pe malulă dreptă ală Ternavei la Sighișdra, Tocilescu după Goosz la Pârta Ro- maniloră, Tomaschek la Cornet, Xenopol la Turnulă roșu. Ponte vetere: lipsesce la Ortelius, Reichardus (Pons Retuș) o pune pe malulă dreptă ală Oltului pe la Cuneni, H. Francke nu o amintescc, „Archiv fur siebenburgische no a Landeskunde“ o pune între Ugra și Hevisz dicendti că acolo’ s’aru afla ruinele unui podfi de petră, Goosz dincolo de gura rîului Lotrioru; Spruner la Soliste, Froehner la gura rîului Sibiiii (Cibinii), Droysen totu acolo; Tocilescu după Goosz lângă vărsarea Lotriorului în Oltil, Xenopol la gura Sibiiului, Tomaschek la Câneni. Stenarum: lipsesce ]a Ortelius, Reichardus o situeză la gura Sibiiului, H. Francke nu o amintesce, „Archiv fur siebenbiirgische Landeskunde“ crede, că aru fi din josu de Elisabetopole; Goosz o pune la Ocna Sibiiului lângă Riu albii, la Spruner lipsesce, la Froehner și la Droysen încă lipsesce, Tocilescu o pune la Ocna, Xenopol la Sibiiii. Cedonis: lipsesce la Ortelius, Reichardus o pune la Sibiiu, la H. Francke lipsesce, „Archiv fiir siebenbiirgische Landeskunde“ o aședă lângă Mediasu, Goosz lângă Mercurea, Spruner la Mercurea, la Froehner lipsesce, Droysen la Sibiiii, Tocilescu la Mercurea, Xenopol la Seliste. Acidava: la Ortelius se află Argidava la polele mun- țilorfi între Tiaranlus și Aluta, Reichardus o pune la Mer- curea, H. Francke nu o amintesce, „Arhiv fiir siebenbiir- gische Landeskunde“ o pune lângă Mănăradu, Goosz la gura riului Secașulu micit, Spruner la Sebesulu săsescii, cam totu acolo și Froehner, la Droysen lipsesce, Tocilescu după Goosz la împreunarea micului Secașit cu amendoue Ternave, Xenopol la Sebeșulii săsescii. Apula: la Ortelius se află situată cam în centrulu Daciei lângă rîulu Rhabon șefi Marisius (Muresyulii), la Reichardus totfl acolo, H. Francke o aședă Ia Alba-Iulia, apoi totu acolo și după „Archiv fiir siebenbiirgische Landeskunde“, Goosz și ceialalți scriitori și chartografi, convenindfi toți pentru posițiunea acestui municipiu la Alba-Iulia, o putemfi admite și noi. (Va urma). P. BroșUnă. 111 UNU MONUMENTU ISTORICU NEPREȚUITU. Hf Să nu credeți, lectori stimați, că vă pună înainte vre-o Beraritate, de pe care ați putea descifra ceva referitorii la po- HT porele primitive: nici ale Indiei, nici ale raiului pămentescti, K nici ale Nilului, nici ale Americel sudice, nici ale Heladei F gigantice, nici ale Romei falnice....; acestă merită să-lti ’ secere archeologii de profesiune. Eu credti că noi nici n’a- vemti trebuință să alergămti prin lumea largă după cestiuni ' archeologice, pănă când la noi acasă nu facemti nici ună paști, fără să avemti sub piciorele nostre neperitori tesauri archeologici. VenițI dar cu mine să călătorimti în aceste (țile încân- tătdre ale primăverei în susti pe valea cea romantică a Mu- reșului, căci pre lângă frumsețele ce ni-le oferesce natura ’ cea prădătore, veți avea ocasiune să vedeți ună producții, carele prin vocea sa răgușită va fi în stare de sigurii să bată cu succesti la urechia celui ce va avea darulu să-lti înțelegă! Colo susti în distanță de vre-o 30 chilometri dela co- mercialulti și industrial ulii orașu Reghinulti săsescti, unde Mu- reșulti tisă dintre regiunile cele selbaticii-romantice ale Car- pațilorti nord-ostici, pre țărmurele drepții alti acestui rîti classicfl, se află unti satii neînsemnată, locuiții aprope numai de români agricultori și comerciali, și se numesce Deda. Decă nu alții dar celă puținii unii dintre căletorii, cari ’și caută de de-ale sănătății pre la scaldele cele unice în felulti său ale Borsecului, potti face o pausă în acestă comună și vredniculti parochu localii Leonti Popescu le va sta la disposiție, și cu plăcere le va arăta monumentulii, despre care voescti să vă amintescti. în tumulii modestei biserici române ortodoxe orientale se află trei clopote. Celti mai micii nu are mai multti decâtii 20 Chilogrami. Căutați bine la densulti și fără de armă- tură la ochi puteți descifra bine anulti 1151, apoi litera A. și o cruce plecată de forma unui X. Mie mi-a trasă aten- 112 țiunea asupra acestui obiecții neprețuibilă fericitulă și de pie memorie Ioană Popescu, repausatulă parochii alu comunei ■ cu veteranulă și binemeritatul!! învețătoră pensionați! de acolo -s Constantinii Morărianu. N’amii voitu să credă, cu tote că J nici când nu trăsesemă la îndoială onorabilitatea acestoră 1 doi bărbați venerabili; m’am suită în turnă și amă vedută 1 că este așa. Depărtându-me din comună, ’mi făceamă îm- 1 putări, că bre bine amu vădută, ori nu; și la 1889 în Au- j gustă, ducendu-me să daă ondrea cea din urmă gârbovitei ; mele mame, care trecuse la cele eterne, fără să-i potă mul- • țumi cu graiu viă pentru câte a suferită întru creșterea mea, atunci spre a’mi linisci consciința, me mai șuii odată în turnă și cu ochiu pătrundătoră cetii pre amintitulă clopoțelă crepată . deja: „1131...... A.......X“. în fața unui omă nepricepătoră atarl lucruri suntă in- diferente ; dar cine cunosce însemnătatea anticitățiloră, acela nu pote remânea tăcendă, ba! e datoră să alarmeze lumea cea înțelegetbre, ca astfelă fenicele celă mortă să se creeze din propria sa cenușă. Amă cercată pre la bătrânii din co- mună, și totă ce amă aflată positivă referitoră la originea acelui monumentă este, că acelă clopotă s’a adusă la biserica cea vecină (ce esista înainte de anulă 1842 la pola cimite- riului) dela mănăstire. Despre mănăstirea Dedii a raportată fericitulă metropolită Br. de Șaguna în istoria bisericescă, după cum Fa informată fie iertatulă parochă Ioană Popescu. Mănăstirea s’a aflată pe valea cea romantică a rîulețului Bistra și s’a dărîmată sigură pe timpulă prigoniriloră reli- gionarie pornite asupra bisericei române din partea catolicis- mului apusenă și din partea calvinismului, căci sciută este, că principii Transilvaniei aparțîneaă la religiunea calvină. Nici în istoria bisericescă mai susă pomenită, nici în alte lo- curi competente n’amă aflată niinică referitoră la originea mănăstire!. M’amă întorsă dară Ia tradițiune și amă ascultată poporulă de prin prejură, dăcă nu me potă înțelege cu stân- cile cele mute, cari staă și acum în preajma mănăstirei, ca 113 între acele unulu este, carele pre valea cea încântătore a ânteia oră. oștirile romane câmpie, cu bună semă voru ^H»i cum nu mâna cea necalculătdre a naturei, ci spiritulă celă ^■mesteșugitoră ală omului le-ară fi așezată acolo, bună oră ca ^Kși Egiptenii obeliscii și piramidele loru. Dela poporu însă amu audiții puțînă, nisce, tradițiuni obscure și aprope neîn- k țelese despre ună Troianil (de sigură că va fi numele lui ■ . Traiană împeratulă) și despre Ștefanii- Vodă. Istoriculă nostru K Lauriană în opulă seu „Istoria Româniloră“ amintesce despre B drumurile de țară ale Daciei, și B. împreună Ardealulă cu Moldova ■ Mureșului. Când s’au măsurată fr cu ale Daciloră la Cristurulă de | fi observată învingătorii, că regiunea nord-ostică a Ardeiului I merită să fiă considerată din punctă de vedere strategică F per eminentiam, și de aceea încă de pe atunci se voră fi | îngrijită, ca să potă comunica între sine câtă mai ușoră i ținuturile interne cu părțile pădurdse, așa dară voră fi așternută ; calea, despre care face poporulu pomenire pănă adi. Și când î considerămă abundanța pietriloră de prin acele regiuni, pu- temă afirma fără de scrupul!, că Romanii cei atâtă de iscu- siți întru organisare, voră fi clădită în faptă drumă, carele este destoinică să înfrunte chiar și cerbicia vecuriloru. între împregiurări normale, comunicațiunea se conservă chiar prin îngrijirea poporului; dar când se ivescă timpuri vitrege atunci cu dintele timpului consumă chiar și omulă din pres- tațiunile antecesoriloru. Aă nu ne spune cronicarulă, cum de altmintrea vestitulă împărată Adriană .... din jalusiă cătră gloria lui Traiană, a nimicită poduiă de preste Dunăre?.... După strămutarea legiuniloră romane atare colonie de sigură se va fi simțîtu bine prin acele ținuturi încântătore și destulă de scutită de asupritorii nenumerați, căci ]a vestă, nordă și ostă era bine fortificată de însăși puternica natură, ear la sudă s’a scutită pre sine parte prin negligarea călei lui Traiană, parte prin părăsirea multoru ținuturi. înfățoșându-ne lucrulu astfelu, ne putemă esplica originea clopotului din cestiune ca și o reliquie de vre-o 800 de ani 8 114 așa, că în regiunile acele a trăită o colonie română, care descindea dela adevăratele colonii romane. Și fiind-că istoria bisericescă ne înveță că Românii au trecutu în Dacia ca creș- tini, nu e greu a înțelege că acești români creștini și-aă păstrată, pre lângă limbă și datini, chiar și religiunea stră- moșescă, și de aici apoi ară fi posibilă să esplicămă că clo- potulă din cestiune a fostă vărsată în anulă susă amintită. Istoria profană ne arată că pre timpurile acele trecură prin țara nostră Germanii și Francesi! ca espedițiune cruciată contra Turciloră, și că totă pe atunci se amestecară mai ânteiă Bi- santinii în afaceri interne de ale țăriloiă ndstre. De cumva n’ară fi esistată popore creștine de ritulă orientală, cu anevoe amă fi în stare să aflămă causa suficientă, pentru care să se fiă simțită îndemnați Bisantinii a se amesteca în afaceri de ale țerei nostre. Verosimil dară că poporele de prin Ardelă, mai alesă din părțile nordostice, aă fostă români de religiunea ortodoxă orietală și ca atari voră fi avută templele loră, așa dară și clopotele loră. întru acdstă credință ne întăresce și ur- mătorulă cântecă poporală, pre care l’amă audită ânteia oră dela fiă iertată mama-mea, care l’a audită în florea etății sale dela fratele sfu Vasilica, ce era să se facă teologă, de nu devenia pradă unui morbă neasceptată. Etă cânteculă! Prin poiana înverdită Și cu flori împodobită, Cine Domne o să fie Cu așa mândră solie? Este Domnulu Stefanu Vodă Ce vine dela Moldova! Ține-lu Domne multu și bine Cu toți cei de p’ângă sine. Că de când vine la noi N’avemu atâte nevoi! Originea acestui cântecă poporală o aflămă în relațiunile ce sustaă pre timpurile secuiului XIII, XIV și XV între Un- garia și Moldova. Persecuțiunile catholiciloră apuseni contra orientaliloră dateză încă de pre atunci. Radulă Negru nu a 115 Bpărăsită țara Făgărașului din alte motive, fără numai din Kcause de proselitismă. Când Ludovică, fahiiculă nostru rege, * s’a reîntorsă dela Aversa, unde se dusese ca să resbune । mortea fratelui seu Andreiu, nu mai aflase în frumosa Mar- ii mație pre șoimanii sei, cari cu Dragoșă în frunte sciaă în- Mrena pe Leahulu celă cutezătoră. Și ore nu proselitismulă apusenă a forțată pre o parte din Românii Marmaroșeni să-și caute patriă nouă?! Da! Românulă ’și iubesce cu ardore atâtă legea, câtă și limba sa; și când e vorba să se atingă duș- manulă celă îndrăsneță de una seu de alta, atunci nu se mire, decă înainte de a-și ajunge scopulă va trebui să trecă preste multe mii de cadavre de viteji! Multe voră fi avută să îndure protostrăbunii noștri, pentru ca să-și apere credința loru strămoșescă, doră mai multe și mai grele asupriri, decâtă cele de pre timpulă nă- văliriloră barbare! Dar Dumnedeulă celă viă ală nostru l’a mântuită pre Română din tote ispitirile vicleanului, și în bu- tulă toturoră uneltiriloră meșteșugite ale reă voitoriloră, l’a conservată ca să fiă propagătorulă ideiloră mărețe din nemă in nemă. Nu țînă să fiă dreptă-aceea vre-o judecată forțată, că Ștefană Vodă „principele regiloră" după cum ’lă numesce papa Romei Sixtă IV, împăcându-se cu Mateiă Corvinulă și primindă dela acesta dreptă semnă de împăciuire castelele din Ardelă „ Ciceu si Cetate de baltă“ mai de multe ori va fi întreprinsă din Suceava escursiuni — bună 6ră de venată — pănă la unulă seă celalaltă dintre posesiunile sale! La Bălcescu aflămă, că Ștefană Vodă avea datina cea nobilă, că de câte ori finia victorioșii câte ună resboiă, da laudă lui Dumnedeă prin aceea, că zidia câte o mănăstire. Și de nu mă înșelă, elă a domnită 47 ani și a întemeiată 42 de mănăstiri. Acum decă despre întemeierea mânăstirei dela Deda n’avemă nici o urmă positivă, ore este forțată lucru a admite că acestă principe nobilă o a înființată, după ce calea cea mai oblă și mai co- modă între Suceava și Ciceă trebuia să conducă nesmintită 8* 116 pre la gura Murășului, adecă prin locuiți unde se vddu și ; astădl ruinele mănăstire! ? Da! Eă țînă, că pe locuiți unde j se află acele ruine, a fostă mănăstire și împrejură uuă sată j frumosă numită Bistra ori Bistrițiâra, ce data încă din 1 timpurile descălecărel colonieloră romane în Dacia. în sătulă 1 acela a fostă biserică română, care în decursulă vecuriloră J se va fi ruinată; și pe când trecu Ștefană Vodă la Ciceă, i-se 1 va fi făcută milă de poporă și va fi lăsată să se clădescă 1 biserică nouă, mănăstire, după cum avea densulă datină. Clo- 1 potulă dela biserica Bistreniloră ’lă-va fi pusă în turnulă mă- i năstirel, ear apoi după dărîmarea mănăstire! pe la finea se- clulu! XVIII clopotulă va fi ajunsă în possesiunea noă înfi- ințatei comune Deda, ce se află cam 10 chm. departe de ruinele mănăstire!. Nu voiescă să obtrudă nimenu! acestă părere a mea individuală față de originea acelui clopotă; voescă prin acesta numai să prepară ună felă de modă de gândire asupra fe acestei reliquil ca cineva mal competentă de câtă mine să-și g facă oreșl cum obiectă de predilecțiune din acestă tesaură | întru adeveru neprețuibilă, carele, opineză eă, că va să verse ® multă lumină asupra multă combătutel nostre existențe con- B tinue în țările, ce odinioră aă formată Dacia lui Traiană! F Atragă deci prin acesta atențiunea competențiloră noștri archeologl asupra acelui clopotă, după care veneză acum de ună șiră lungă de ani familia bar. K................... ca nu cumva să se dică dre-când, că eă ca și fiă ală acelei comune, n’amă sciută apreția ună clenodiă atâtă de valorosă! Teodorii Ceontea. STUDIU FILOLOGICU. Cuvinte comune, purcese din rădăcina cac. în lucrarea despre Caucalandu amu arătată că o rădăcină trebuie scrutată sematologice, adecă: după înțelesuri și că aceste trebuiescu clasificate etc. în clasa primă amu pusă cac cu înțelesulă de munte, și de conceptulă acesta se țînu cele înșirate sub a) sino- 11? în sanscrita vedurămă kak — ud, (ad = ”nunele: stâncă, petră, delii, colnică, movilă, dâlmă, dâmpu, pentrucă aceste tote stau mai înalte desupra feței pământului. în numirile geografice ce le-amu înșirată în numeră destulă de mare, speră , că se va primi de dovedită aceea, ce amă vrută să arătă. t Aci amă să continueză cuvintele comune, purcese din ră- F dăcina cac. , A) Cac însemnă totii ce e mal destvpra unul objectii, și totii objectulu ce e rădicată disupra feței pămentulul. Kakud, în sanscrita, verfu, creștetă, kakudmant, scrt. verfu de munte, crestă de munte. Cacumen, în latina, verfă de munte, de arbore, de casă etc. cacume în italiana. Cacumen purcede din rădăcina cac și sufixulă men, deci cacmen, însă pentru eufoniă a întrată u între rădăcină și sufixă. în italiana a eădută n ca și la noi din lumen, culmen, lume culme. Cocuzzo și Cucuzzo it. Coqote sp. Cocăță rom. atâta câtă cacumen. da, fa, sa, za) în locă de Kakda, dar eară pentru eufoniă da s’a schimbată în ad = ud și acesta e causa și în formele romanice citate.l) Cocagnia și Cuccagnia it. Cocagne fr. Cucana spân, dar de origine italiană. în Neapole s’a rădicată ună felă de piramidă fă- cută cu stelagiuri și în aceste se băgau plăcinte, fripturi și beuturi, apoi se învita poporulu, ca să se ospeteze. Acesta festivitate a Neapolitaniloră se țînea la capetulu carnevalului și pe spesele re- gelui. De aci s’a formată la francezi pays de Cocagne, pămentulă seă țara Cocania, o țară ideală, unu eldorado, în care omenii trăiescă bine, unde staă mâncările gata. Și la noi se aude de o țară „unde stau plăcintele și puii fript! pe garduri", unde omenii trăiescă lumea albă. Cocaiă la români, anume în Lipova pănă nu era punte peste Mureșă și treceu cu brodulă (ună felă de luntre lată și pătrată), în mijloculă Mureșului s’a bătută ună stelpă mare, de acesta, anume de unu grumază ală stâlpului s’a legată pălămariulă (funea grosă), de care se acăța luntrea. Acestu stelpă naltă din Mureșă se numia Cocaia. Cocaia vine din o formă ori Cocalia ori Cocania, pentrucă în limba nostră l și n dintre vocale adeseori se înmoiă în l. Co- cagnia din Italia cu Cocaia din Lipova săntu de unu conceptu. *) Âmblându în cause nrbariale prin păduri și delurl, mal multe locuri se numiati „la c6că“ și mi s’a spusu, că coca e colo susu în delii; așa dară la verfu, la creștetu, la spate de delu. între localitățile din România se află trei: Coca, cociu, munte. 118 Kaukalion gr. unu idolii, o statuă de mărimea unui omă, seu ’ și mai mare. Kakala gr. la Hessechiu, însemnă zidă, ce asemenea are conceptulă de înaltă; dar al în aceste cuvinte însemnă: înaltă. Cucumella, la Etrusc! în Italia, a însemnată, dâmpulă de mormentă. Ciocla rom. ună braț.ă, o grămadă de fenă, de lemne etc. Din Cac = înaltă, rădicată s’a formată: Ko%tvw gr. (Coheuo) i eă rădică, eă înalță; seă me rădică, me înalță. Asemene din Cac la^ noi: eă cucuiă pe cineva, seă me cucuiă, adecă: me suiă, me rădică.'J Copilulă s’a cucuită în verfulă nucului; mama a cucuită copilului pe scară etc. Din rad, ce însemnă: munte, înaltă etc. e Ia noi» răd-ică (ic — ig e latinulă ago, facă; hornulă fumegă = face fumă). A cucui în altă înțelesă însemnă: a adormi, a fi somnorosă; aci e înțelesă contrariulă de conceptulă: naltă, pentrucă a adurmi are conceptulu de a aplecă capulă în josă. Cucuișă rom. locă înaltă pe delă, în arbore etc. Nu te poți sui pe delă de atâta cucuișă. B) Cac- însemnă urieșă etc. Ce în natură e mai înaltă, adecă munte, delă, se perso- nifică de omă urieșă, adecă omulă, carele după trupă e mai mare, mai înaltă. Urieșii, cari se amintescă în povești și în mitologii, nu aă esistată, ei sântă numai nesce personificațiuni mithice, sântă din începutulă unui cultă divină a stării primitive a genului omenescă. a) omulă, carele după trupă e mai mare. Muntele Caucasus s’a personificată de urieșă. La Cedrenă muntele Caucasă e închi- puită mithologice ca ună urieșă și dice: „Acela (Thurus) pe Caucasă, omă puternică și de viță de urieșă, atăcându-lă cu resboiă, l’a învinsă și ucisă".²) Dar cine-i Thurus? Acesta e altă munte în Asia mică, e Thaurus (și Antithaurus). Numele Caucasus stă din Cauca, munte și din as (= az), ce purcede din celticulă as = ais (în altă formă aith = al) și însemnă terenă; os gr. us latină din numele Caucas-us e de prisosință pentru de a însemna munte seă terenă de munte; dar atunci când Caucasus e personificațiune, os ori us e de lipsă, pentrucă însemnă: omă, ființă, locuitoră; deci Caucasus ca urieșă însemnă: omă din terenă de munte. Thurus eară e urieșă, eară e personificațiune mithologică, carele a învinsă pe urieșulă Caucasă. Thur purcede din dar (tur) munte și us, omă. Firesce, că urieșii Caucasus și Thurus nu aă esistată, decâtă în ’) Cedrenus I. 30 Is (Thurus) Caucasum potentem hominem, giganti- genam aggressum bello vicit et occidit. 119 Iînchipuirile poporeloră, dar acesta închipuire adeseori ’și are basa sa în istoria antică a poporeloru, când unu poporu (p. e din Thaurus) a învinșii altu poporu (p. e. din Caucasus); șeii s’a învinsă prin cultulu divină, și astfelă urieșii sântă și personificațiuni de popdre. Cacus urieșă în Roma. La picidrele muntelui Aventină în Roma a fostă o peșteră unde a trăită Cacus și sora sa Caca. Cacus a furată vitele lui Hercules, dar sora s’a I’a trădată și Hercules cu busduganulă a ucisă pe Cacus.⁸) Aci asemenea cultulă grecă a învinsă pe celă romană vechiă. Caco, la Spanioli, lotru iclenă; Chocho, sp. o ființă fabuldsă, cu carea se sparie copiii, deci eară ună urieșă. Ciclopii (Kyklopes) sântă urieși, după mithologiă fiii lui Urană și a Gaeei; după Homeră sântă urieși cu ună ochiă în frunte și representantele loru e Polyphemos (omă cu multe glasuri) și locuiescă în Sicilia. După mithurile mai târdie sântă calfele lui Hephestos, la Romani Vulcanus, deulă focului) și lăcuiescă în mijloculă Aetnei, a muntelui vomitoră de focă. Cu ună cuvântă Ciclopii sântă perso- nificațiunile munțiloră vomitori de focă, și fiindcă ună astfelă de munte are crateră seă gură, pe carea iese foculă, Ciclopii s’aă închipuită cu ună ochiă în frunte. în realitate ciclopulă e muntele și ochiulă e craterulă lui. Numele kyklops de regulă s’a dedusă din greculă kyklos, rotundă de formă cercă, inelă, ciclu; și din C

/zo? la Ioni. C) Cac însemnă capă și ce e pe capă, și totă ce pe trupă e mat rădicată. •) Uynamus lib. IV. c. 24. Deniqne Toronum ac Tigranem âc Chrisaphium virum Cilicenum et quos Cocobasileos vocant, qui militaribus copiis et ipsi praeerunt. Basileos gr. însemnă rege, craiu; ban = bad, buf.; cu tote înțelesurile înșirate aci pentru rădăcina cac, — deci bas domnii, il — mare, eos (ca mal susu ias) omu; de aci la noi: Vasilie. Acesta e rădăcina pentru: vas-al, basă, pașă etc. b = f, p, v. 122 a) La omu. Capulă e ce stă mai susă la omu. Ce însemnă’ munte însemna și capii, și ce însemnă capu însemnă și domnii etc. cum vedurămă mai susu. Cac însemnă capu, de aci cocea ital. creștetu; cocote și cogote spân, cefă (cef = cap, din ce a a trecutu ( în e și p în /, — chef fr. Kephalos grec. etc). Cocuzzo ital. și di- minutivă: cucuzzolo ital. creștetu (din crestă, unde ere e din car = ¹ cap, asemene: creri etc.); cucoță (Dicț. Ac. R.) creștetu; cucuzza ital. capu. Din cac = cap, ce trece în cog, ca în cogote, e latinulu Cog-ito. rom. cugetă, ce e o acțiune a capului; din cac e rom. ghic- , eseu, asemene o acțiune a capului. Cicur lat. înțelepții, blândă etc. J Și perulă de pe capii ’și are numele din cac, capu. Kac'a în 1 sanscrita, lat. capillus (din cuventulu cap) perulu de pe capii; lat. ‘ și crinis (din car = cap); cikura sanscr. kikkinos gr. ciccinus lat. perii încârlogită, cârlonță; ciocca ital. moții de păru pe capu; ciocuta ital. tufosă, chică rom. Cocota și cogotera spân, perulu legată în tufă, ce cade pe cefă. Kuc'a în sanscr. și c'uc'uka, țîță ce e rădicată pe trupă, kuc'a și a suge, cioccia ital. csecs ung. (ceci) asemene țîță. ’ Ciocciare ital. a suge. Kukci în sancr. Cioch în hiberna, fole; dar și alte; imflături pe trupă: coccia ital. imflătură mică, ciccione ital. im- flătură de sânge; kac'c'a în sanscr. sgaibă (scabies lat. cab = cap) bubă; Kac'c'ura sanscr, sgăibosă, bubosă; cicatrix lat. locă, semnă be bubă; Coccyx lat. osulă dela nodă, pentrucă e eșită din spinare. Cocorii, rom. îmfiătură, cacho și gacho spân, gâbulă din spate, cocâșă rom. imflătură din spate, omă cu cocoșă seă cocoșată; Hocker nemț. cocoșă în spate. Cucuiu rom. o rădicare, înălțare pe trupulă omului, m’a lovită cu bota în capă, de mi s’a rădicată cucuiă; a crescută buba, de a capetată cucuiă; chichon spân, cu- cuiă în frunte, ciccione ital. cucuiă. Cucuiă se pote reduce la o formă: cuculiu ori cucuniu. b) La paseri. Paserile aă moță, crestă pe capă. Ciocârlia lat. alauda, nemțesce Lerche, are moță pe capă. Coquillade fr. ciocârliă, nemț. e tradusă cu Haubenlerche (ciocârlia cu cepță, Haube asemene purcede din cap, c, în h, p, în b). Ciocârlia la spanioli: cogujada și cugujada, adecă: cocuiată, provedută cu cucuiă. Chau- chois fr, Kappentaube (golumbă cu căciulă, kap = capă); Chau- chevis fr. Haubenlerche (ciocârliă cu cepță) în pays de Caux, în Francia, unde și muierile pentru portulă loră de cepță aă asemene nume. în ciocâr din ciocârlia, mai de aprope stă forma: cocoră, și lia din la, diminutivă, adecă: mică, sub acestă conceptă cade cuventulu: cocardă. c) Cac însemnă acoperementulu de capu și ce se pune pe aco- perementu. 123 " Din crtc, rom. căciulă, îmbrăcămentu, acoperementu de capii; din forma: cacala, cacula, unde alii doilea c s’a înmoiatu. Cucula și cueullus lat acoperementu de capii, cuculle fr. căciulă de călă- toria; Coqueluche fr. acoperementu, de capii pentru călugări; co- queluchon nemț. Kapuze. Cogulla spân. Kapuze, cuculla și cugulla spân. în genere acoperementu de capii, căciulă. Csâko ung. căciulă pentru soldați, csuklya ung. (ciuclia) Kapuze. Noi avemu încă și cuvintele: Cucă, acoperementu de capii alu fos- tiloru domnitori din Moldavia și Valachia; apoi avemu: cucimă și cu- gimă (in Dicț. Ac. Rom.) și cucumă, o căciulă, acoperementu de capii. Așadară cac = capu. Cumcă îmbrăcămentulu de capu se nu- mesce dela capu, se dovedesce și prin altele. Cape fr. capuce fr. capichon fr. Kapuze nemț. și Mbnchskappe; Kappe și Kăppchen nemț. căciuliță; cappello it. pălăriă, cappuccio ital. Kapuze, chapeau fr. pălăriă, chapelline fr. coifulu gavaleriloru vechi. Coifu rom. din capu, unde a s’a mutatii în o și diftongitu, p în f; căpiță și cepțâ rom. și precum amii mai arătatii Haube nemț. e: caupe. Dar să demustrămu și cu altă rădăcină. Gal în celtica însemnă capu, de aci galea la Latini, o căciulă pentru ostași; din acestu gal, (trecendug în c e și cal) avemu: glăbețu și clăvețu, glăvățînă = capățînă; avemu: clopu pălăriă, ung. kalap, g — h, g la slavi trece în h, de aci: Jilava, capu; — și din gal, la noi glugă, acoperementu de capu, etc. Cocarde fr. cocardă, o înzestrare de pene și pantlice, ce se pune militarului pe coifu, ce se pune și pe cepțele muierilorii etc. Din căciulă avemu verbulu: a se căciuli cuiva, adecă; a’și lua căciula înaintea cuiva, a se umili, a se ruga etc. Aci s’aru înșira căciuliă (p. e. de cepă) ca o căciulă mică. (Va urma). Dr. Al. Marienescu. PARTEA OFICIALĂ. Nr. 87/1891. Procesâ verbală alu comitetului Asociățiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului romanu, luatu în ședința dela 18 Martie n. 1891. Președinte: G. Barițiti. Membrii presenți: Dr. II. Pușcaritt, vice-preș., I. Hannia, P. Cosma, I. Popescu, I. St. Șuluții, Z. Boiti, I. G. Popfl, Nicolau Toganîî, bibliotecarii. Secretarii: Dr. I. Crișianii. Nr. 47. Voindu a satisface însărcinării ce ’i s’a datu prin conclusulă comitetului din ședința dela 1 Decemvrie 1890 Nr. prot. 124 147, biroulă Asociațiunii presentă datele, ce și le-a câștigată rela-I^H tivu la salarisarea profesoriloru dela școlele medii românesc! din-^9 Transilvania și propune (Ex. Nr. 21, 29, 33, și 69 ex 1891) eajd^H comitetulă decide: — în scopulă esecutării conclusului luată în ședința dela 1 De^^9 cembre 1890 sub Nr. prot. 147 alinea 1—3, având în vedere atâtă ^9 datele, din cari se vede modalitatea, după care sântă salarisate 9 puterile didactice dela școlele medii românesc! din Transilvania, 9 câtă și împregiurările locale, se decide: 9 Puterile didactice dela școla civilă de fete cu internată a Aso- 9 ciațiunii transilvane voră primi cu începerea anului scol. 1891/92 9 următorele emohimente: 49 1. Înv&țătorîi suplenți: ’ ț9 a) salară 600 fl. b) bani de cuartiră 100 fl. î9 2. Invfyătârele sapiente: a) salară 300 fl. b) întrega întreținere în internată. ^B 3. învățătorii ordinari provisori: -f^B a) salară 700 fl. b) bani de cuartiră 150 fl. 4. Învețătorîî ordinari definitivi: ~^B a) salară 900 fl b) bani de cuartiră 200 fl. c) cuincue- ^^B nalii în numără de 5 de câte 100 fl. 9 5. Directorulu, fiindu unul dintre învățători, primesce ca adausă (9 la salară 300 fl. 9 6. învețătorele ordinare provisore: | a) salară 400 fl. b) întrega întreținere în internată. I 7. învețătorele ordinare definitive: | a) salară 600 fl. b) întrega întreținere în internată, c) cuin- ’ cuenalii ca învățătorii. 8. Directora internatului: ; a) salară 700 fl. b) întreținerea în internată c) cuincuenalii ca învățătorii. 9. Catecheții celoră doue confesiuni gr. or. și gr. catli. pri- mescă o remunerațiune anuală de câte 100 fl. ; 10. Mediculă institutului primesce o remunerațiune anuală de 100 fl. ; Nr. 48. Directorulă despărțământului noii înființată XXV (M. Ludoșă) ală Asociațiunii transilvane, domnulă Nicolaă Solomonă, prin hârtia dto 24 Februarie a. c. Nr. 1 subșterne spre revisnire protocolulă adunării generale constituante, țînută în Ăl. Ludoșă la I 24 Faură a. c., apoi protocolulă de același dată ală subcomitetului, | precum și suma de 63 fl. v. a. taxe intrate dela membrii. ] 125 HG Din protocolulu adunării se vede: Hp; a) că adunarea constituantă a fostu convocată, la însărcinarea F primită din partea acestui comitetu, de dlu Nicolau Solomonă, care | a dusă și presidiulă; r b) că, după-ce s’a constatată presența membriloru Asociațiunii I învestiți cu dreptulă de a vota, s’a procedată la constituirea sub- I comitetului, aleși fiindu: B 1. directoră: dlu Nicolau Solomonu; 2. membri în subcomitetu: ■ d-nii Ioană Boieriă, Vasile Moga, Romulă Orbenă, Ioană Albonu, i'Ioană Catona și Georgiu Florianu. 1 c) s’a decisă, ca timpulă de activitate ală despărțementului t XXV (M. Ludoșă) să se compute dela datulă adunării constituante, f ear taxele solvite de noii membri să fiă computate pe anulă cu- I rentă 1891; f d) că adunarea generală proximă să se țînă în M. Ludoșă, t remânându ca subcomitetulă să fixeze timpulă ținerii. K Din protocolulă subcomitetului se vede: ■ a) că constituindu-se subcomitetulă s’aă alesă: cassară dlă Ioană Boeriă, controloră d-lă Romulă Orbenă și actuară dlu Georgiu Floriană. b) că s’aă Insinuată 18 membrii noi declarândă a solvi taxa prescrisă în sensulă normativului dto 31 Decemvrie 1884; £ c) că dela membrii ajutători a întrată suma de 9 fi., care se reține pentru trebuințele despărțementului; d) că cassarulă a primită însărcinarea a încassa taxele res- tante de pela membri; e) că s’a decisă, ca acestu comitetă să fiă rugată a transpune direcțiunii despărțementului lista membriloră vechi din comunele aparținetore acestui despărțementă. (Exh. Nr. 65/1891). ț — Se adeveresce primirea sumei de 63 fl., care s’a transpusă 1' la cassa Asociațiunii spre contare în regulă cu aceea, că membrii de noă înscriși voră primi diploma obicinuită îndată ce voră fi obținută aprobarea proximei adunări generale a Asociațiunii, căreia voru fi supuși, în conformitate cu statutele, și voră fi solvită taxele prescrise de membru și pentru diplomă. Constituirea noului despărțementă precum și întregu cuprin- sulu protocoleloră subșternute se iau cu aprobare la cunoscință, mulțumindu-se dlui Nicolaă Solomonă pentru-că n’a pregetată a se pune în serviciulu causei Asociațiunii și a conduce lucrările pregă- titore pentru constituire. Cererii relativă la comunicarea consemnării membriloră vechi din comunele aparținetore despărțementului XXV se va satisface. Nr. 49. Cassarulă Asociațiunii raporteză, că afară de suma de 45 fi. cuprinsă la Nr. 46 ală protocolului dela 20 Fauru a. c. aă mai întrată în favorulu fondului „întru amintirea reposațilorău 126 totu în loculă unei cununi pe sicriulă răposatului membru alu 1 comitetului Elia Macellariu: * 1. dela „Muntena**, societate de credită și păstrare din Ofen-/ baia 10 fl.; 2. dlu Dr. Avramu Tincu în Oreștie 15 11.; 3. dela '■ „Furnica*¹, cassă de economii în Făgărașă, 20 fl.; 4. dela „Silvania" 1 institută de credită și economii în Șimleă 20 fl.; 5. dela funcțio- i narii institutului de credită și economii „Albina*¹ în Sibiiă 15 fl. ’ și 6. dela dlă I. Liuță în Caransebeșă 2 fl.; suma totală 127 fl. — Se cuiteză cu mulțumită sumele arătate, cari s’aă tran- spusă la fondulă pentru care aă fostă destinate. Nr. 50. Direcțiunea despărțământului I. (Brașovă) ală Aso- ciațiunii transilvane, prin hârtia dto 15/27 Faură a. c. Nr. 112, subșterne spre revisuire protocolulă subcomitetului dto 27 Decembre 1890, raportulă subcomitetului cătră adunarea generală a despăr- țământului. protocolulă adunării generale din 30 Decembre 1890, țînută în Turcheșă, precum și suma de 180 fl. taxe dela membri și în fine suma de 282 fl. lei noi = 128 fl. 02 cr., testațiunea dece- datului comerciantă C. I. Popazu; suma totală 308.02 ti. v. a. Din protocolulă subcomitetului se vede: a) că s’aă luată măsurile de lipsă pentru înființarea agentu- riloră în comunele aparținetore despărțământului I (Brașovă); b) starea cassei Ia încheierea anului 1890 a fostă: 1. întrări 233.67 fl. 2. eșiri 165.50 fl. remânendă pe sema despărțământului ună saldă de 58.17 fl. c) s’a stabilită raportulă generală ală subcomitetului cătră adunarea generală a despărțământului. Din protocolulă adunării generale se vede: a) că, esaminându-se socotelile anului 1890, s’aă aflată în or- dine și cassarului s’a dată absolutorulă; b) că s’aă înscrisă: 1. 1 membru pe viață; 2. 6 membri or- dinari cu taxe anuale; și 3, 25 membri ajutători; c) că, pe basa raportului generală, subcomitetulă a fostă dis- pensată a urmări și mai departe înființarea unei școle de țăsută în Săcele; d) că la premiile de câte 10 fl. pentru două disertațiuni des- tinate a se ceti în adunarea generală a despărțământului nu s’a ivită nici ună concurentă; e) că se va înființa treptată în fie-care comună aparținetore despărțământului câte o bibliotecă poporală, făcendu-se începutulă cu comuna Turcheșă, pentru a cărei bibliotecă subcomitetulă a pro- curată 44 broșuri și opuri și a abonată pe Va ană numărulă de Duminecă ală diarului „Gazeta Transilvaniei**; pentru biblioteca comunei Turcheșă aă mai încursă dela d-nii Ioană Russu 10 fl.; Ștefană Argăselă 5 fl.; și Nicolaă Bazarea 5 fl. f) retragerea din subcomitetă a d-lui B. Baiulescu se ia spre șciință, mulțămindu-se numitului domnă pentru serviciile aduse pănă F- 127 lh • acum Asociațiunii; în loculii devenită vacantă se alege dlă Valeriu Bologa; g) se prelimineză suma de 20 fl. spese de drumă pentru doi delegați, cari voră avea să represente despărțemântulă la proxima adunare generală a Asociațiunii, pentru casulă când nu se voră afla membri din despărțemântă, cari să primescă a merge pe spe- sele proprii la numita adunare; h) fixarea budgetului se încrede subcomitetului; i) se constitue agentura din Turcheșă, alegându-se de membri ai ei d-nii: N. Soiă, A. Bârsenă, I. Oncioiă, R. M. Odoră și St. Argăselă. k) dlă A. Vlaicu a cetită lucrarea întitulată „Cum s’ară pute desvolta industria de casă la românii din Săcele“, și autorulă a fostă rugată să transpună lucrarea spre a fi publicată în organ ulă Asociațiunii; l) proxima adunare generală a despărțementului se va țînea în Dârste; m) s’a visitată esposițiunea de manufacturi lucrate de femeile române din Săcele, întocmită de inteligință din Turcheșă din inci- dentulă adunării generale, cu care ocasiune s’aă distribuită 3 premii de câte 5 fl. prin ună juriu compusă din domnele L. Bologa, V. Vlaicu și C. Bârsenă și din d-nii A. Vlaicu și N. Bazarea. (Exh. Nr. 70/1891). — Se adeveresce primirea sumei de 308 fl. 02 cr. care s’a transpusă la cassa Asociațiunii spre contare în regulă. Cuprinsulă protocdleloră subșternute servesce spre plăcută sciință. Nr. 51. Dlă Demetriu Coltofenă, protopopă, prin hârtia dto Brețcu 28 Faură a. c. arată, că împregiurările locale l’aă împe- decată de a satisface însărcinării primite prin hârtia acestui comi- tetă dto 24 Septembre 1890 Nr. 245 și că s’a vedută necesitată a amena constituirea noului despărțemântă XXXIII (a -Treiscau- neloră) pănă pe săptămâna primă după sărbătorile Paștiloră. (Ex. Nr. 72/1891). — Spre șciință. Nr. 52. D-lă Pavelă Roșea, protopopă, prin hârtia dto Fuzeș- Sânpetru 5 Martie a. c. arată, că a întreprinsă pașii de lipsă pentru constituirea despărțământului XIX (ală Gârbăului) conformă însăr- cinării ce ’i-sa dată din partea acestui comitetă prin hârtia dto 24 Septembre 1890 Nr. 245, dar că încercările aă fostă zadarnice din causa vitregeloră împregiurări locale. (Ex. Nr. 76/1891). — Biroulă Asociațiunii primesce însărcinarea a face și alte încercări pentru constituirea noului despărțemântă XIX (Gârbăă) ală Asociațiunii transilvane. Nr. 53. Aurelă Popă, sodală-cismară în Dejă, fostă stipen- diată ală Asociațiunii, cerândă a’i-se remite contractulă încheiată cu măestrulă, se rdgă să ’i-se dee ună ajutoră dre-carele spre a’și 128 pute cumpera nesce vestminte acomodate cu starea sa de sodalu. < (Exh. Nr. 78/1891). i — Contractulu cerută se retrimite cu aceea, că nedispunendu 1 Asociațiunea de mijloce cu asemenea menițiune, rugăriî pentru aju- ț toră nu se pdte satisface. j Nr. 54. Au întratu la comitetă taxe dela membrii: Virgilu Oniță în Brașovă 5 ii. pro 1891; A. Cristea în Orestie, Demetriu^ Cutenă în Săcădate câte 5 ti. pro 1891; Teofilă'TopuAn Hădărău, Alexandru Precupă în Șieușa, Vasile Vlassa în M. Zaă, Michailă C. Vlassa în Săcală, Ioană Bosdocă în Cicudă, Teofilă Moldovană în Cicudă, Ioană Rusa în Velchieră, Ioană Catona în Dateșă, Ba- siliu Moga în Cliimitelnică, Alexandru Macarie în Zaă, Basiliu An- ghelă în Dateșă, Ioană Ignată în Ludoșă, Ioană Comană în Căpușă, Teodoră Harșiană în Chimitelnică, Valeriu Catona în Dateșă, Ni- colau Cucuiă în Bogata, luliu Deacă în Tăureni, Georgiu I. Ne- gruță în Lechința câte l fi. pro 1891 (taxă de înscriere), Basiliu Moga 5 fl. pro 1891; Basiliu Turcu, Alexandru Vodă, Georgiu Florianu și Romulă Orbenă câte 5 fl. pro 1890; Nicolaă Solomonă 10 fl. pro 1890/91; Ioană Boeriă 5 fl. pro 1890, Alexandru Precupă 5 fl. pro 1891; N. I. Ciurcu, I. Aronă, I. Lengeră A. Lupană, lord. Muntenă, P. Nemeșă, D. Stănescu, M. Stănescu St. Stinghe, P. Zănescu, Alexe Verzea, Toma Frateșă, R. M; Odoră, N. Băzărea, St. Argăselă și I. Broju câte 5 fl. pro 1890; N. Bârsenă în Brașovă 100 fl. (taxă de membru pe viață), Ignatie Mircea și Ioană Do- brenă în Corbi câte 5 fl. pro 1891. — Spre șciință. Sibiiă, d. u. s. G. Barițiu m. p. Dr. loanu Crisianu m. p. președinte. secretară II. Verificarea acestui procesă verbalu se încrede d-loru: Ioană Popescu, P. Cosma, Ioană G. Popă. S’a cetită și verificată. Sibiiu în 21 Martie n. 1891. loanu Popescu m. p. Partenie Cosma m. p. loanu G. Popu m. p. CONSEMNAREA sumelor ii colectate în favorulu scolei civile de fete a „Asociațiunei transilvane¹¹ prin dlu Partenie Cosma. Pavelă Fara, econ. în Gușteriță; Mih. Roddnă, econ. în Ocna; Maria Hader, economă în Armeni; Ilie Luca, econ. în Ocna; Ignatie L. econ. în Reghin câte 1 fl.; Lung. I. ccon. în Reghină 1 fi. 50 cr.; G. Roșiană, Nicolau Săbău, economi în Reghină câte 50 cr.; Davidă Heraclie, G. I. Teodoră, economi în Reghină; Nicolae Radu, econ. în Budiu; Dan. Rusană econ. în Balla; P. Seulenu, M. Mehes; Nicula Alexandru, economă în Budurlea; Ilie Târiță, economă în Chesler câte 1 fl. Editura Asoc. trans. Redactorii: I. Popescu. Tiparulu tipogr. archidiec.