E. Apare la 15 a fiă-cărel luni. | TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMANĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMANU. Nrulu 3. SIBIIU, 15 MARTIE 1891. .Anulu XXII. CHARTA LUMII (ORBIS PICTUS) DE CASTORIU, SEU AȘA NUMITA TABULA PEUTINGERIANA. Tractată istoricii, geograficii si criticii. Multă me mirii, că în contraversa asupra continuității poporului românii pe pămăntulă Daciei Traiane, combătută cu atâta patimă fanatică de contrarii nămului nostru, nici anulă dintre istoricii noștri nu amintesce și nu se provocă la acestu opă, după părerea mea, cea mai nedubitabilă și cea mai strălucită dovadă despre esistința strămoșiloru noștri în acestă patrie, aprope cu 100 de ani după epoca contra- versată a împăratului Aureliană, în carea se susțîne, că Dacia Traiană aru fi fostă părăsită de legiunile și locuitorii romani. Dlă profesoră Dr. Konrad Miller în textulă seă de întroducțiune la acesta mapă a lui Castoriux), astădi mai bine cunoscută ca tabula peutingeriană, fixeză timpulă edării originalului cam între luna lui Septembre 365 pănă cătră luna lui Maia 366 după Christosă, sub domnia celoră trei împărați, a lui Valențe, cu residența sa în Antiochia, a lui Valentinian în Roma și a lui Procopiu în Constantinopolea. Ună lucru remâne nedubitabilă : nefericita Aquilea, distrusă la anulă 452 de biciulă lui Ddeu, de Atilla, strălucesce pe mapa lui Castoriu ca o cetate frumdsă împodobită cu 7 turnuri; *) „Die Weltkarte des Castorius, genannt die. „Peutingerische Tafel“. Mit cinlcitendem Text von Dr. Konrad Miller, Professor am kon. Realgymnasium in Stuttgart. Raveusburg, Verlag von Otto Maier (Dorn’sche Buchandlung) 1888. Preis Mark 6. 5 1 66 1 care va să dică, că mapa trebuia să fiă făcută înaintea apa- rițiunei lui Atilla pe terenuhi istorică. Acuma aruncândă o privire generală asupra părții eu-- ropene a imperiului romanu de pe tabula lui Castoriu, aflămă că Rinulă și Dunărea formeză în întregulă loru decursă- marginea nordică a acestui imperiu, cestă din urmă rîu însă numai pănă ce ajunge marginea vestică a Daciei, de unde apoi la o respântiă forte aprope vedemă trei trecetore din Moesia în Dacia Traiană, ear acostă din urmă provădută cu diferite rețele de drumuri și presărată cu o mulțime de castre, mansione și alte stațiuni romane. Care va să dică, că Dacia trebuia neapărată pe timpulă edării anumitei fabule să aparțină imperiului romană, căci la din contră n’ară putea figura pe acesta tabulă, ci partea stângă a Dunării ară fi remasă încâtă aparține teritorului Daciei tocmai așa de golă, ca și ceealaltă parte a acestui fluviu și ca și partea nordică a Rinului. Imperiulă romană, care a avută și dincolo .de Rină și de Dunăre coloniile sale, cu castrele și cu stațiunile loră, se vede, că ne mai putendu-le susținea și fiindă expuse la atacuri perpetue, a părăsită acele părți nordice, transpunendă marginea sa naturală pe partea sudică a acestoră rîuri pu- ternice. însă încâtă privesce Dacia, de acolo nu s’a fostă retrasă, căci afară de munții înalț! și de rîurile cele mari se mai afla acolo și o garnisonă puternică romană, care scia să-și apere vatra strămoșescă cu aceeași tenacitate atuncea ca pănă astădi în totă decursulă atâtoră veacuri. Dlă profesoru Dr. Miller după-ce însuși constateză, că Dacia este încă în legătură cu Moesia prin trei rețele de drumuri, și că celă puțînă jumătatea vestică a Transilvaniei, părțile încungiurate de Carpați, Valachia mică și colțulă sudvestică se vedu lo- cuite pe tabula lui Castoriu^ apoi continuă la pag. 58 a textului Introductivă mai departe: „aserțiunea, că Dacia, după-ce a fostă părăsită de Aureliană, aru fi remasu perdută pentru Romani pentru totdeauna ’șl află respingerea sa K 67 ‘ în panegiriculu lui Eumeniu asupra lu& Const. Chiorii la anulu 296: „Partho ultra Tigrim redacta, Dacia restituita, porrectis usque ad Danubii caput Germaniae Raetiaeque limitibus“. Chiar și Not. dign. în anulu 400 numeră încă . o mulțime de cetăți romane pe malulă stîngă ală Dunării". ; Unu ce caracteristicii și în favorulu aserțiunii nostre, că Dacia aparținea într’adevără pe timpulu lui Castoriu la : împeriulu romanu, este împrejurarea, că marginea orientală [ a acestui imperiu, adecă pe malulu vestică alu Eufratului se t află cu precisiune indicată cu cuvintele esprese: „Areae fines ț Romanorum“, precând acesta indicațiune lipsesce cu dese- verșire între Dacia și părțile de dincolo de Dunăre; deși ■ Castoriu nu întrelasă a observa dincolo de Tanais, ca: flu- vium Tanais qui duedit Asiam et Europam“. Acestea suntă dovedi puternice, nedubitabile și nedispu- tabile că poporulă română nici când nu și-a părăsită vatra străbună, ci a remasă aicea, preferândă a suporta lupte neîn- trerupte, subjugări, persecutări continue, udându’și pânea sa cu sudorea muncii, ear pămentulă strămoșescă cu sângele seu nobilă întru susținerea și apărarea acestei țări clasice. ‘ Amă premisă tote acestea pentru a arăta însemnătatea și marea importanță a opului din cestiune pentru noi Românii. Eă din parte-mi privescă opulă acesta ca o adeverată și cea mai veche diplomă de posesiune de dreptă a poporului română din Dacia Traiană, prin care se stabilesce autochtonitatea și continuitatea lui neîntreruptă pe acestă teritoră și ași dori, ca să devină lățită câtă se pote între bărbații noștri de litere, ca ună adeverată tesaură pentru națiunea nostră. Din textulă Introductivă ală dlui profesoră Dr. Miller aflămă, că opulă originală ală lui Castorius „orbis pictus“, care a perită de multă, forma la începută 12 foi seă tabule. Cosmograf ulii dela Ravcnna I’a avută și I’a întrebuințată pe la anulă 650 la scrierea opului seu geografică; din fericire însă a remasă o copie din seclulă ală Xl-lea și anume 11 foi de pergamentă, cunoscute astăzi sub numele susamintită 5* 68 de „Tabula peutiygeriana" care se păstreză încă și astăzi în biblioteca curții imperiale din Viena între thesaurii cei mai prețioși. După-cum dice dlu Miller, prima fdie lipsesce încă dela anulu 1507, în care ană începe istoria positivă a acestei tabule. Tabula acesta are o lungime de 6.82 m. ear înălțimea ei e de 34 cm. în edițiunea dlui Miller lungimea este redusă la 4.47 m. eară înălțimea la 22 cm. Menițiunea tabulei originale probabilă va ti fostă a servi, de ună Itinerariil portativii pentru amploiați și neguțători, dar pdte și pentru militari; scopulă din urmă ’lă accentudză dlu Miller,, cu deosebire cu privire la Dacia și Moesia. Prin forma lungăreță a tabulei întregă împeriulă romană apare într’o formă turtită între resâritu și apusil, fără con- siderare de extensiunea lui naturală între nordii și sudu, și fără de-a respecta proporțiunea de spațiulă extensiune!. Două din trei părți, adecă cele 8 segmente ale tabulei, conțină Europa și Africa, ear a treia parte, seă cele 4 seg- mente din urmă, conține Asia. Pe foia VII și VIII-a se află Dacia Traiană; ca popore mărginașe suntă amintite spre metiăndpte Lupiones Sarmatae și Venedi Sarmatae, apoi apară Alpes Bastarnae și Blastarni și în fine Baspetoporiani; spre apusu Dacia este mărginită de Dunărea; spre resărită locuescă Piti-Geti, Bagae, Venedi și Roxulani- Sarmatae; spre apusil se află Amarobii Sarmatae. Din spre Alpi se varsă patru riuri în Dunăre; apoi mai curge ună rîu dinspre Alpi și ună altă rîă fără indicațiunea isvorului seu, cari se varsă în Pontulu Euxinu. Legătura Daciei cu patria mamă romană se făcea pe deoparte pe rîurile Sava, Drava și Dunărea, ear pe de altă parte pe căile cele mari peste Illiricum, Macedonia și Moesia. Din spre Moesia se află trei trecătăre peste Dunăre în Dacia Traiană și anume: l-a trecătore dela Lederata spre Tiviscum, a 2-a „ „ Faliatis „ Sarmategte și 69 E a 3-a trecătdre dela Egeta preste Apula cătră Ad Aquas feitr’w«« și cătră Porolisso txfix'altă direcțiune. E ad 1. între Lederata și Tiviscum aflămă următorele |stațiuni și distanțe indicate; și anume: F dela Lederata pănă la Apud fluvium cu XII mile romane; „ Apud fluvium pănă la Arcidava „ XII „ „ | „ Arcidava pănă la Centum putea „ XII „ „ f „ Centum putea pănă la Berzovia „ XII „ „ „ Berzovia pănă la Azizis „ XII „ „ ! „ Azizis pănă la Caput Bubali „ IV „ „ „ Caput Bubali pănă la Tiviscum „ X „ „ ad 2. Dela Faliatis pănă la Sarmategte aflămu urmă- torele stațiuni înșirate și adecă: dela Faliatis pănă la Tierna cu XX mile romane; „ Tierna „ „ Ad Mediam cu XI mile romane; „ Ad Mediam pănă la Praetorio „ XIV „ „ „ Praetorio pănă la Ad Pannonias cu IX mile romane „ Ad Pannonias pănă la Gaganis „ IX „ „ „ Gaganis pănă la Masclianis „ XI „ „ „ Masclianis pănă la Tiviscum „ XIV „ „ „ Tiviscum pănă Ia Agnanis „ XIV „ „ „ Agnanis pănă la Ponte Augusta „ VIII „ „ „ Ponte Augusta pănă la Sarmategte „ XV „ „ „ Sarmategte pănă la ? „ XIV „ „ ad 3. între Egeta și Apulum atingemu următorele stațiuni: dela Egeta pănă la Dubretis cu XXI mile romane „ Dubretis pănă la Amutria cu XXXVI mile romane „ Amutria „ „ Pelendova „ XXXV „ „ „ Pelendova „ „ Castris Novis cu XX „ „ „ Castris Novis pănă la Romulă cu LXX „ „ „ Romulă pănă la Acidava cu XIII mile romane „ Acidava pănă la Rusidava cu XXIV mile romane „ Rusidava „ „ Ponte Aluti cu XIV „ „ „ Ponte Aluti pănă la Burridava „ XIII „ „ „ Burridava pănă la Castra traganaetx XII mile romane ■Mk 70__ dela Castra tragana pănă la Arutela cu IX mile romanț» „ Arutela pănă la Praetorio cu XV mile romane „ Praetorio pănă la Ponte vetere cu IX mile romane'i+J „ Ponte vetere pănă la Stenarum „ VIL „ „ ₙ Stenarum pănă la Cedonis cu XII mile romane „ Cedonis pănă la Acidava cu XXIV mile romane „ Acidava „ „ Apula cu XV mile romane » „ Apula sântă ca stațiuni însemnate ș. a. în dirFC-l țiunea cătră Ad Aquas: 1 dela Apula pănă la Blandiana cu VIII mile romane ¹ „ Blandiana pănă la Ger Mihera cu IX mile romane „ Ger Mihera pănă la Petris cu IX mile romane „ Petris pănă la Ad Aquas cu XIII mile romane ; , ear totu dela Apula în direcțiunea cătră Po-rolisso: ș. a: dela Apula pănă la Brucla cu XII mile romane „ Brucla pănă la Salinis cu XII mile romane „ Salinis pănă la Patavissa a XII mile romane „ Patavissa pănă la Napoca cu XXIV mile romane „ Napoca pănă la Optatiana cu XVI mile romane „ Optatiana pănă la Largiana cu XV mile romane „ Largiana pănă la Cersie cu XVII mile romane „ Cersie pănă la Porolisso cu IV mile romane. Va să dică, pe teritorulu Daciei esistau pe timpulă, ■ când s’a făcutu ,,Orbis piclus“ a lui Castoriu, 5 rețele de căi cu o lungime de 721 mile romane, preserate cu 46 stațiuni: castra stativa, băi și mansidne, și anume apară: i Tiviscum, Sarmategte, Apula, Napoca și Porolisso ca castra ui stativa cu două turnulețe, ear Ad aquas ca ună locu de scaldellK Milia romana = milia passus ■=. 1.4815 kilom. «n Se nasce acuma întrebarea: că ore, care va fi fostăTB direcțiunea aceloră căi și unde voru fi fostu situate tote aceleljl castre, stațiuni, mansione și băl/ încâtu despre aflarea direcțiunii căiloră ne sfătue dlă-g Dr. Miller, să nu ne abatemu pe căi laterale, ci să remânemă^S pururea și simplu pe căile generale seculare de comerciu și® 71 ■ comunicațiune, și așa dară să urmămă văiloră, formate de K riurî mari, să remânemă pe terasele naturale, prin munți, să ■ căutămă totdeauna păsurile seu trecetorele cele mai favorabile, ■ ear pe înălțimea platouriloră numai atuncea să ne aruncămă ■ decă ne vedemă constrinși la acesta prin situația naturală ■ a munțiloră. Rețeua căiloră romane arată cea mai mare ■ asemenare și corespunde pe deplină cu rețelele căiloru ferate K moderne. în țerile culturale de astădi calea ferată urmeză K tuturoră liniiloră de comerciu ale Romaniloră fără escepțiune ■ ear ici colea, unde calea ferată se abate la distanțe mai scurte ■ dela calea Romaniloră practici, acolo de multe ori nu e spre ■ folosulă călei ferate. K Ocupându-me, de ună timpă încoce cu studiarea acestoră E tabule peut. și cu staverirea căiloră, a castreloră și a stațiuniloră ■ romane de pe teritorulă Daciei Traiane pe charta statului ■ maioră austriacă (osterr. Generalstabskarte) amă căutată să’mi ■ procură unele studii și isvdre mai vechi la acestu obiectă, ■ cari să’mi servescă ca ună felă de cinosură pentru aflarea ■ câtă se pote de nimerită a aceloră locuri clasice și sânte I pentru noi, și astfelă posedă la momentă următorele charto- I grafii și opuri privitore la Dacia veche ș. a. ?. i. „Daciarum, Moesiarumque, vetus descriptio“ de Abraham Ortelius an. Tggy. 2. „Dacia or. Sarmatia, Caucasus, Scyhtia int. Imaum“ din Reichardi: Orbis terrarum antiquas a II Campio editus Norimbergae 1826 Tabula XIII. j>. „Zur Geschichte Irajan’s und seiner Zeitgenossen' von Dr. Heinrich Francke, ordentlichem Lehrer an der grossen Stadtschule zu Wismar, Mitgliede des Vereines fur meklen- burgische Geschichte und Alterthumskunde. Zweite Ausgabe. Quedlinburg und Leipzig, 1840. y. „Archiv des Vereins fur siebenbiirgische Landes- kunde“ I. Baud I. II. und III Heft. Hermannstadt, 1843 cu ună studiu: I. Die Peutinger sche Tafel mit besonderer Beziehung auf Siebenburgen“. Autorulă nu e subscrisă. 72 5. „Programm des evangelischen Gymnasiums in Schcîss-- ’ burg zum Schlusse des Jahres 1873I4. VerOfi'entlicht vom Direktor Johann Ziegler, Inhalt: Studien zmr Geografie und Geschichte des Trajanischen Daciens von Karl Goosz,\. Gymnasiallehrer. Schulnachrichten. Hermannstadt 1874. 6. C. de Spruneri Atlas antique Nr. XVIII, anulă edării lipsesce. 7. „Itindraire de Trajan dans l’Ancienne Dacie," în W. Proehner „La Colonne Trajane. Paris 1872 voL pag. XI. 8. „Historischer Weltatlas" de G. Droysen 1885 tabul'ă XVII: „Die unteren Donaulănder zur Romerzeit". 9. „Dacia inainte de Romani" de Gr. G. Tocilescu, ~ Bucuresci 1880 din Analele Academiei. 10. „Die dacischen Kriege des Kaisers Trajan" nach den „Etudes historiques sur le peuple roumain" von A. D* Xenopol, aus dem franzozischen tibersetzt von M. Przyborsky, Berg-Ingenieur. Va să dică: dece opuri, carte și mape, cari tdte trateză despre una și aceeași materie, însă — lucru ciudată — între tdte aceste dece opuri nu suntu ddue, cari să consune întru staverirea căiloră, a castreloră și a stațiuniloră romane pe teritorulu vechiei Dacie, seu alti Transilvaniei, Banatului timiș anii, Maramureșului, Bihorului, României libere, a Bucovinei și a Basarabiei de astădi. însă, nici nu e de mirare, decă nu a succesîi pănă astădi a lumina o epocă întunecosă de aprdpe optspredece secle; greutățile suntti enorme, privindti la puținele urme, cari ah străbătută pănă la noi, și cari ne potu servi de conducători pentru străbaterea studiiloru ndstre pănă la o epocă atâtă de depărtată; puținele numiri, apoi totu atâtti de puține des- coperiri și studii scientifice din timpuri mai recente au culeșii ce-I dreptu puținteluhi materialu de o valore nedubitabilă, însă partea fără asemănare mai mare zace încă și astădi înmor- mentată în sînulu pământului, așteptândti după o mână mal 7'3 I desteră și mai norocosă, pentru de a le trage la lumina la esperiența și bunăvoința DV. a le împărtăși și a urma după ele r într’o privință seu într’altă, seu a le respinge și a continua după- r cum a fostu în trecutu, conduși de praxa de pănă acum. । O rană sfășietdre, care la fie-care mișcare a nostră trebue să f o atingemă și care se pare că încă multă vreme nu se va pute | închide — căci așa se vede că e scrisu să bemă și din âcestă f păhară, pe lângă celelalte suferințe impuse cu voie, fără voie, cu f dreptu, pe nedrepții — este și remâne reshoiulă vamalii cu țera r sororă, cu România, seu cum îi mai dice închiderea vămii din [. Țeră. Nu numai acela, care a trăită împreună cu noi în cei 15— i 20 de ani din urmă, dar chiar și celu care din întâmplare a trecutu r prin aceste ținuturi nu mai de multu decâtă acum dece ani, și F acum a venită erăși, trebue să remână uimită de schimbarea cea mare și neașteptată a lucruriloru. Frecând acum