Apare ta 15 a fiâ-cărel luni. I TRANSILVANIA nil ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMANĂ $1 I CULTURA POPORULUI ROMÂNII. ■k ^ Nrulfl 2. SIBIIU, 15 FEBRUARIE 1891. Aliulfl XXII. ; CAUCALAND ÎN DACIA. :■ (Urmare și flne). III. Caucoensii. Geografulă Claudiu Ptolomeiu (carele a murită pela 150 după Christosu) despre poporele Daciei scrie astfelă: „Ear Dacia o lo- cuiescu mai spre medănopte încependu dela apusă: Anarții, Teu- riscii și Cistobocii; sub aceștia, Predavensii, liatacensii și Caucoensii. Sub cari asemene: Bieții, Buradensii și Cotensii. încă sub aceștia Albotensii, Potulatensii și Sensii, sub cari mai spre amedi: Salsensii, Ciagisii și Piefigii. Numele Caucoensii, după altă edițiune e: CacoensH. Mai ânteiă să cercetămu, că ore în lumea vechie, mai fostaă popore cu numele din rădăcina: cac, cauc. Kavxovei; gr. Caucones lat. 1) unu poporu în Paphlagonia, o provinciă în Asia mică, și a zăcută între Pontă (Marea-Negră) și Phrygia; numele se amintesce încă la Homeră (950 ant. Christ.) în Iliada. Acestă poporă la Strabone (+ 24 după Christosă) se numesce Cauconiatae. Habn (pag. 100) dice: „în munții Bithyniei s’aă susținută Cauconii, populațiunea mai vechie, peste ei aă venită Thracii“. Bithynia e între Paphlagonia și Phrygia, și astfelă e vorba totă despre acelă poporă. 2) Caucones, ună poporă în provincia Elis în Peloponnesă (adi Morea în Grecia) și se amintesce la Homeră în Odiseiă, — apoi la Herodotă și Strabone, la acestă din urmă țara loră se numesce Kavxcovia. Hahn (pag. 12) dice că atunci când *) Claudiu Ptolomeiu lib. III. cap. 8. Traducere de Timoteiu Cipariu în Archivu pag. 767. Face observațiunea, că în edițiunea din Basilea în locu de Caucoensii se află: Cacocnsil, — și apoi în note aretă diferințe și pentru numirile altoru popore din cele înșirate. La Gr. Tocilescu în Dacia înainte de Romani, pag. 488 e alăturată unu facsimile din mapa lui Ptolomeiu; eară la B. P. Hașdeu, în Istoria critică a Româniloru, volumulu alu Il-lea făsciora La pag. 57 și 58 o copie despre mapa Daciei, după aceea a lui Ptolomeiu. 3 .11 5 Helenii au cuprinșii Grecia, aci au aflatu popdrele: Abanții, Cau^>,/a eonii și Dryopii și că (pag. 36) s’au țînutu de truncliiulu arcadică,;^ Kavxojv, orașă în Lykaonia între Capadocia și Pisidia în Asiv; j mică. Se amintesce la Apollodoru din Damască, pela 100 dupi La pag. 299 revenindă la acesta themă, dice: „Constrinși din î noă a fugi, Goții caută scăpare în munții Cauca: „ad Caucalan- ( densem locum". Aci noi ’i vedemă deja pe pămentulă Moldovenescul Apoi la pag. 300. „Acesta confirmă opiniunea dlui Odobescu, cumcă Caucaland a lui Ammiană Marcellină trebuie căutată în regiunea Buzeulm, unde în adeveră vr’o doi munți portă pănă adi numele de Coca contrasă din Cauca, și unde descoperirea Tesaurului Gotbică dela Petrosa esplică forte, bine faptulă petrecere! pe acolo a fu- garului Atanarică". Hașdeă, pentru însemnătatea istorică și geografică a cestiunei, trebuia să spună că unde sântă acei „vre-o doi munți cu numele Coca" dar nu ne spune, pentrucâ acei munți nu sântă în regiunea Buzeului.¹C) Tocilescu (Dacia înainte de Romani pag. 432) însemnă: Cau- coensii, ce amintescă porțiunea din Carpații Olteniei, numită Caucasus și pe Caucalandă a lui Ammiană. La pag. 461 și 615 citeză: „locus Caucalandensis“, dar despre situațiunea lui nu aflămă părere dată. ¹⁴j Conv. Lex. Meyer. Totu acesta arată o localitate de adi Coca în Spania, provincia Segovia. ls) Theophanes în Chronolog. pag. 293 la anulu 526 după Christosfi. Interim ipse Chauchana, pagus is fuit ducentis stadiis a Syracusis remotus. Procopius. Tom. I. pag. 370 Tum praecipit, ut mandatis defunctus se conveniat Caucanis, ad quod opidum stadia fer CC Syracusis dissitum. La pag. 372 Caucana victu plena castra inveniunt. *⁸) Orașulu Buzeu zace lângă meridianulu alu 25-lea și gradulu lățimii 45, și dela Buzeu spre resăritu și medădi e terenu de câmpiă, adecă nu sântă delurl. Spre nordu apusă începu delu’rile și la hotarulă Ardeiului se învelescu 42 Acum să căutămu resultatulu stmlieloru făcute de străini, Eduardă Gibbon scrie: „însuși Athanaricu, carele neîncetatiffl a nizuitu a se da din calea vinei de jurămfintu strîmbu, s’a retrațgS în Caucaland (țara Canea) muntosă, ce prin codrii greu de sfriÎK® bătută ai Transilvaniei (Ardelu), apare de a fi fostu scutită, și măi'® de totu ascunsă". ’⁷) ® Karol Rotteck nu amintesce de Caucaland, dar spune, .că® Athanaricu s’a retrasă în ripele Carpațiloră.* ls * * ¹⁸) ; 1 în Lex. de Conv. alu lui Mayer se află „Hermanrichu, regelui Goțiloră mai ânteiu a stată cu tăriă în contra năvălirii poporelorii: fl selbatice, dar la capetă și-a perdută curagiulă și s’a sinucisă (anulă ..l 3,73 după Christosă). Fiulă său Hunimundă s’a supusă cu o părții j de poporă, altă parte sub Winithar și-a păstrată atare independin1&: j Și Vestgoții fură siliți de a se da din calea Hunniloră. Unulă dm. 1 căpeteniile loră, Athanarich_la 376 după Christosu s’a retrasă fli ■ Siebenburgen (Ardelu) după ce elă la Nistru și pe urmă la Prută 3 înzădar a cercată ca să țînă o posițiune întărită cu șanțuri.¹⁹ *) . Wilhelm Obermiiller scrie: „Caucoensii, locuitorii Caucalan- j dului, precum vestgoții, cari veniră mai târdiă, aă numită Arddută * propriu". Mai în josă: „Caucaland, precum la Vestgoți se cliiăma 1 Ardelulă".³⁰) ₛ ' j Totă Obermuller într’altu locă ni spune: „Țara Kauka, țara i Koken, Kogen, cetatea Kogel, e țara muntosă a Ardeiului, precum ’i se numia încă deja pe timpurile Vest-Goțiloră, cari în partea 4 cu munții, deci numai acesta regiune e muntosă, și rîulu Buzeu isvoresce de q pe lângă pasulu Bodza din CarpațI. După Dict. topografică alu lui Frundescu, ■ și după multe mape, munți cu numele Coca, în acesta regiune nu se află’ Se 4 află 2 sate Coca plină și Coca secă în plaiulu Slăn.icu și o localitate Coca lângă j Clondinulu de susu, dar credemu că Hașdeu nu va fi cugetatu la aceste, ca ț] la „vre-o doi munți". în jud. Buzeu, după Frundescn, se află muntele Gogoine < la hotaru și Gucne, fără a i se spune situațiunea. Deca s’aru afla Goga, Gnga, j ca munți, atunci cândva aru fi pututu fi și Coca. J ”) Ed. Gibbon „Geschichte des rom. Weltreiches" tom. V. pag. 236. Athanarich solbst, der fbrtwahrend dor Schuld des Meineides auszuweichen 1 beflissen war, zog sicii in das gebirgige Kaukaland, das durch die undurchdnngten ■ Wlilder von Transilvani™ besehutzt und fast verborgen gewesen zu sein scheint. țț ls) Cari Rotteck. Allg. Weltgesch. IV. pag. 41 Athanarich mit einigen 5 Getreuen suchtc jetzt und fand Zuflucht in den Schluchten der Karpathen. ț ’⁸) Meyers Conv. Lex. la articululu Hunii. Auch die Westgothen j mussten vor den Hunnen weichen; einer ihrer Hăuptlinge Athanarich zog sich 1 376, nach Siebenburgen zuruck, nachdem er vergebens am Dnjester und dann am ! Pruth eine verschanzte Stellung zu halten versucht habe. -J ao) Wilh. Obermuller in Deutsch. Kelt. Worterbuch tom. II. p. 662 Die 1 Kaukoenser, Bewohner des Kaukalandes, wie die spăter gekommenen Wesgothen ¹ das eigintliche Siebenburgen nannten.... Kaukaland wie Siebenburgen bei den ' Westgothen hiess. i 43 ■pudică a Ardeiului, timpii mai lungii și-aii luatu posițiune, înainte F de eșirea loru la Italia și la Gascogne.²¹) K George lausz, în mapa sa despre Dacia, a înscrișii Caucalanda K cu semnii de orașii, și e aședată desupra de Apulum (Alba-Iulia) ■ ce corespunde și situațiunii riuriloru Kuktillo (Kogel, Târnava).²² * *) K. în urmare se dovedesce, că Caucaland a fostu în Dacia și B^anuine în Ardelă, respective Ardelulă între Oltă și Carpați. Aci aii y fostu Sarmații, pe cari apoi Goții i-aă împinsă spre nordă și apusă. Pănă ce Fridigern s’a retrașii la Prutulă de josă și respec- K tive la Dunăre, — Athanaricu, carele a stătu cu oștile sale mai E multu spre Prutulu de susă, când s’a retrașii în Ardelă, a putută să ■ț străbată prin păsurile dela Oituză, Bodza și Predelă, și verisimilă | mai multu prin acestu din urmă, ca mai accomodatu, și e eu greu I de a crede, că a retiratu și mai spre apusu, și că prin alte păsuri I a străbătută în Ardelă. Amă o mapă „Das romische Reich und I die nordlichen Barbaren im IV-ten Jalnhundert¹¹. Pe acesta mapă, r țara Caucaland e pusă la spatele Carpațiloră pela isvorele riului 1 Tyras, adecă Nistru, dar autorulă mapei la numele Caucalandă, pune și semnulă întrebării, deci nu e convinsă, să fie fostă acolo. Dar Caucaland la începută a putută fi numai țara Caucoensiloră. V. Cauchii. Pentru îndeplinirea themei, nu va fi de prisosă, decă voiă scrie și despre alte țeri: Cauca și poporă: Caucii: Colo susă la nordă, la spatele Germaniei, între gurele rîului Amisis (acii Enns) și rîului Albis (adi Elbe) spre țermulă oceanului germanică a locuită poporulă: Ghaucn, seă Cauchii, carii s’aă țînută de truncliiulă Ingaevoniloră, ună ramă ală Germaniloră, și Cauchii se amintescă în secululă primă după Christosă.²S) Când Romanii sub Drusă aă mersă în țara Cauchiloră, aceștia saă arătată amicabili, și la an. 5 după Christosă Tiberiu ca Cesare a încheiată alianță cu ei, dar acesta nu a țînută multă. ²‘) împe- ²¹) Wilh. Obermtiller II. 165. Kaukaland, Kokenland, Kogenland, Kogelburg, Siebenbiirgisches Hochland wie es schon zu den Zeiten der Westgothen, welche im siidlichen Theile Siebenbiirgens vor ihrem Auszuge nach Italien und nach Gascogne lăngere Zeit Stellung gcnommen hatten, genannt wurde. ²²) Tortenelmi foldrajzi iskolai atlasz, Jausz Gyorgytol. Mapa Nr. 9 despre Dacia. ’⁸) Dr. Hahn Leitfaden der alt. Geogr. pag. 85 Koczâny Ferencz Regi foldleirat p. 35. Adl pe acelu teritorii e Hanovera, Oldenburg și Saxonia de josu. Dela orașulii Bremen, teritoriulu se numesce și Bremerland. ²I) C. Veleius Paterculus, în Hist. Rom. lib. II. cap. 106 Perlustrata armis tota Germania est. Victae Gentes pene nominibus incognitae. Receptae Cauchorum nationes, omnis eorum juventus infinita numero, imensa corporibus etc. 44 > ratulă Claudiu (41—54 după Christosăj a purtată resboiu în contr» loru, pentrucă au făcută năvăliri în Gallia. Dela emigrațiunea po« poreloru pere numele loru.²⁵ *) ® Poporulu acesta la Dio Cassiu (155—229 după Christosu) s’® chiemată: Xav/ac = Chaukii, și țara loru: Xaii/tq, la Roman® poporulu s’a chiematu Cauchi, și țara loru preste totu se scrie® Chauke, deci e identică cu Cauca. ® Despre aceștia, Wilh. Obermuller tlice: Chaucii în Saxoni® de joșii au foștii primii locuitori „Celtici¹* ai țerii aceștia. Numel® lorii a dispărutii, când Saxonii aii devenitii domnii țerii. Numel® Chauke după înțeleșii e curatii localii, atâta câtă: locuință de colnice® Teritorulii Chaucilorii s’a numită: Caukenland, Chakenland. ® în Francia, anume în provincia Normandia, în nordulu Franciefl spre canalulu, „la Manche“ este o țară, ce se numesce: Pays de] Caux (x purcede din c + s deci: Cauc-s) lângă Havre, pe timpului emigrării poporeloră a fostu ocupată de unu despărțementă ală] Wikingilorii din Saxonia de josă, și precum după nume se credel veniți din Chakenland (de lângă Bremen). Așa dară colonii ger-’ mani în Pays de Caux nu se putură numi Chaucii, deși arii fi ’ venitu din Chakenland, pentrucă atunci nu mai esistaă ,,Chaucii", și astfelu țara Cauca în Normandia ’și are numele de acasă din Gallia.³<ⁱ) Astfelu Caucaland din Dacia, nu stă nici într’o legătură cu Caucii dela oceanulu germanicii, aceștia au dispărută la începutulă emigrațiunii poporeloră, ei nu aă putută ajunge în Dacia, ca cineva să potă face vre-o combinațiune cu ei, cari încâtă s’aă mișcată, au pornită spre Normandia. Mai nainte de a încheia partea istorico-geografică să înșiră câteva nume de localități din Italia, Spania, Portugalia și Gallia (Francia), nume, cari purcedă din rădăcina cac, cu înțelesulă ce l’amă esplicatu mai susă.²⁷) Acestă parte o pregătisemă comparândă numirile din România cu acele din țerile romanice aci înșirate, atâtă după rădăcină câtă și după sufixe, dar făcendă o parte prea lungă a temei voiă înșira numai căte câteva. ²⁵) Meyer’s Conv. Lex. a⁶) Wilh. Obermuller I. 334. Chauke, Erdhugel Wohnstătte. Acesta la pag. 349, dice: Choche se numesce unu locu antică lângă rîulă Tigris. Choche e celticulă Coiche, ce în Europa se află în o sută de forme și însemnă „locu înălțată, locă ridicată de locuință" (erhohter Wohnort), de aci și Chaucii în- semnă locuitori de locuințe aședate pe -nălțiml de pămentă. Hocherland în Prusia, Hachenberg etc. — hoch e câtu coch. ³ț) Culese din Conv. Lex. a lui Meyer, și din Geographisch-Statistisches Welt-Lexicon de Emil Metzger, Stuttgart 1888. fe. 45 | In Italia: Caccamo, orașu în Sicilia la piciorulii muntelui tflalogero: Caccavone și Caccuri, sate cu vii și ape minerale; Cag- Fgiano, asemene; Ceccano, orașu în provincia Roma, pe costă de >delă cu cultură devii; Cecina, fluviu în Toscana, vechiulă Caicinus kdin Etruria; Cechina, stațiune de drumu de ferii în prov. Roma; 1 Cicagna (gn = ni) Cicalla, Cicciano, Cicerale, Cicognolo, sate, mai . ferele de pre pământă după felulă loră, și vitele după felulă s loră, și tdte terătorele de pe pămentă după felulă loră; și vădu Dumnedeă că acesta este bine“. Și Dumnedeă dise: „Să facemă omă după chipulă nostru, după asemenarea nostră, care să stăpânescă preste pescii măre! și preste paserile cerului, și preste patrupede, și preste totă pămentulă, și preste tote târetorele, cari se terescă pe pămentă. Și Dumnedeă creă pe omă, după chipulă seu, după chipulă lui Dumnedeă ’lă creă pe densulă, bărbată și femee ’i creă pe ei. Și Dumnedeă ’I binecuvânta și Dum- nedeă le dise: Cresceți și ve înmulțiți și umpleți pământulă, și-lă supuneți pe densulă, și domniți preste pescii mărei și preste paserile cerului, și preste tote animalele câte se mișcă pe pămentă “. Și Dumnedeă dise: „Eacă v’amă dată vdue totă erba purtândă semență, care cresce preste totă pămentulă, și totă pomulă fructiferă purtândă semență; aceste voră fi voue spre mâncare; și la tdte animalele pământului, și la tdte pa- serile cerului, și la totă ce se terâsce pe pământă și are în sine sufletă viă, daă totă erba verde spre mâncare. Și se făcu, și eacă eraă bune forte. Așa fu sera și fu dimineță diua a șesea“. g) „Așa s’a sfârșită cerulă și pământulă și totă oștirea loră. Și sfârșindă Dumnedeă în diua a șeptea lucrările sale, pe cari le-a făcută, s’a repausată în diua a șeptea de tdte lucrările sale, cari le-a făcută. Și Dumnedeu binecuvânta diua a șeptea, și o sânți pe ea; că întru acesta s’a repausată elă de tdte lucrările sale, pe care Domnedeă le creă și le făcu“. I nu nu nu Pe h) „Așa fu nascerea cerului și a pământului, când acesta ati fostti create, în diua în care Jehova Dumnedeti făcu pă-j mântuiti și ceruliî. Și totă planta câmpului, care mai înain era pre pământii, și totă erba câmpului, care mai înaiq răsărise. Că Jehova Dumnedeti încă nu plouase și on! se afla, ca să lucreze pământulti. Și aburi se suiati pământii și udati totă fața pământului „Și Jehova Dumnedeti formă pe omti din pulberea mântulul, și suflă în nările lui suflare de vieță, și așa făcu omulti în ființă viă“. Amti reprodusti aici întru adinsti textulti Bibliei des facere, precum ni l’a lăsatti Moise. Nu este nici o trebuință ca să fiă cineva, ce scimti no] ce filosofii, pentru ca să înțelâgă, că între facerea după Moise și după stadiulti modernii alu sciințelorti positive esistă armonie^ în textulti de sub a) și b) vedemti pe Moise cunoscândti ? chaosulu, din carele în intervaluri abia imaginabile se creâză stelele fipte, corpurile cele albe de văpaie, cari împărțescti ■ lumină orbitore prin spâțiulti nemărginită. De unde isvorîse lumina aceea, orbitore, de acolo se împrăștiă în spațiulti ne- mărginită și căldură. Acesta avu de urmare, că nefiindti massa chaosului într’o formă de fierbinte, din acelti chaosti se ; formară ântâiti stelele fipte, apoi analogii din sori planeții, precum nu cu anevoie aflămti acesta în parte și din textulti de sub c). Aici cosmografia modernă se unesce cu textulti lui Moise și drept-aceea formarea pământului ca atare nea- ’ păratti trebuie să o admitemti pentru acestă periodti de timpti, căci forțele calorice aici produseră în pământii variațiuni de agregațiune, prin cari materiele ocupară posițiuni separate, anume se grupară în corpuri solide și fluide. Constândîî pă- mântulti din părți solide și fluide, seă cum amu putea djce mai precisă — din uscată și apă, dice Dumnedeti „să producă • pămentulu erba..adecă să se ivescă lumea vegetalică. Dumnedeti vorbesce prin duhurile sale, cari aici suntti forțele, pe cari noi le numimu astădi forțele naturei, între cari căl- dura, l/umina, electricitatea și magnetismul^ suntti cele mai valorose. Căldură avea pământulii pe atunci în abundanță, atâtti de multă, că ființele vegetalice se puteati desvolta sub înfluința ei, chiar și la ună minimă de lumină. Și lumină pe pămentă nu era pre atunci, fără numai cea proprie a 49 ■' pământului de drece căldura pământului producea din apele sale E atâția aburi, în câtă prin atmosfera pământului era impo- E sibiiu să străbată atare rade de lumină dela puterniculă lumi- m^nătorîî ală dilei, dela sorele nostru, carele astădi a trecutu | peste jumătatea vieții sale. Pe cdja cea solidă a pământului, care consta dintr’ună r strată minunată de cristal!, se formă dară în acestă periodă | vegetațiunea cea bogată, în care prevalaă fericele cele gigan- ta tice, se iviră pe pământii ârbă, verdeță si pomi, purtându l sămențe fiă-care după jelulu loră. Și tote aceste se adăpau I pe atunci din aburii cei fierbinți, ce se înălțau în atmos- E fieră din apele pămentulul forțate de enorma căldură internă. într’aceea însă aburii de apă ’și ajunseră în atmosferă maximulă de espansiune, atmosfera era pe deplină saturată, și de aici apoi se începură ploile cele torențiale, cari inun- dară totă creațiunea vegetalică de pe pământă, care vege- tațiune a formată apoi pe coja cea cristalinică stratulă căr- buniloră de petră. Ploile torențiale se continuară cu vehe- mență și plouă pe pământă forte multă apă din atmosferă, pănă când se rări atmosfera bine de nori, de aburi de apă; așa de tare se răriră norii, de prin atmosferă puteaă ajunge la suprafața pământului rade de lumină dela sore și dela alte stele fipte. Astfelă putemă înțelege formațiunile amin- tite la Moise sub d). Aflânduse acum pe fața pământului munți gigantici și destulă de țapeni, ca să potă servi de stavilă valuriloră celoră furibunde ale oceanuriloră, forțele naturei, adecă duhurile Domnului, continuaă a-și îndeplini misiunea loră, construindă grandiose combinațiuni chemice din elementele primordiale și din carbogenulă, ce se desvolta în abundanță din vegetațiunea cea împunetore, pe care o astrucaseră valurile apeloră. Și devenindă atmosfera totă mai limpede, lumina solară, ca forță jună, ca ospe noă, lucră magnifică pre pământă, producendă în apele sale chițil cei uriași și mulțime nenumărată de ani- male marine înspăimântătdre, ear în atmosfera cea limpedită, dar totuși încă destulă de bogată în aburi de apă, creându paserile tote după felulă loră, precum în faptă aflămă și la Moise sub e). Chemicesce este constatată, că cu câtă e o materie dreși- care mai desă, mai compactă, cu atâta e și mai capabilă de a produce ună ce mai trainică, mai valorosă. 4 50 1 Așa dară nici nu e greii de înțeleșii, cum după-ce deja pe fața pământului se afla unii stratti bogată de carbogenu, din acesta resări unu nou soiti de vegetațiune, ce e dreptu mai puținii impunătorii după mărime, dar cu atâtu mai abundantii în specii. Aceste creațiuni sfinții suficiente pentru ca să potă nutri unii soiri noii și mai perfectă de creațiune. Și când odată se aflară la îndemână substanțele acomodate pentru susținerea unui noă și mai înaltă soiă de creațiuui, atunci se ivi din celulă prima ființă animalică, mai ânteiă, precum vădurămu, în ape și aeră, în fine însă pe pămen- tulă uscată. Este mai departe evidentă a înțelege, că ființele anima- lice primordiale vorti fi fostă și ele gigantice, dar în pri- vința formei puțină desvoltate. Cumcă patrupedele s’aă des- voltată mai curendă de câtă bipedele o înțelegemu așa, câ împuținându-se totă mai tare aburii de apă din atmosferă, sburătorele, ce aveau 2 piciore și 2 aripi, fiindă mai grele decâtă mulțimea aburiloră de același voi urnă, amesuratii legei lui Archimede, aă trebuită să nesuăscă totă mai în spre pă- mântii ; și ajungendti odată cu piciorele loră pe pământii, fiindu nedeprinse a sta pe ele, s’aă rădimată și pe verfulă aripeloră, și simțindă astfelă, că corpulă loră stă mai ușoră, fiind rădîmatu pe patru puncte, necesitatea pentru susținere le-a forțată să se mișce încoce și încolo, deci etă patrupedulu. S’ară mai putea cuprinde lucrulă și din altă punctă de vedere, anume că primulti patrupedă s’a desvoltată din lo- cuitorii apeloră, așa că apele contrăgendu-se în locașurile loră, multe dintre notătore aă remasă înnotândă prin noroiulu ce l’afl lăsată apele în urmă; și earăși nisuința după susți- nerea propriă le-a forțată să se misce din locă în felulă loru. Astfelă a decursă pe pămentă crearea animaleloră, pe care o amintesce Moise sub f), ceea-ce earăși e de a se înțelege așa, că și animalele cele de mai ântăiti aă fostă mai neperfecte decâtă cele următorii; cu timpulă s’aă ivită apoi animale mai varii și mai perfecte, după-ce firesce că și pe fața pământului se voră fi petrecută diverse eveniminte, pro- venite mai alesă din diferințe calorice. Prin lupta cu elementele naturei patrupedele aă deve- nită fisicalmente totă mai tari Columna vertebrală s’a în- vârtoșată, a căpătată elasticitate intensivă și din cele mai 51 B perfecte patrupede în fine se aleseră unele, cari fură în B stare să-și susțină corpulă și fără de ajutorulu picioreloră E de dinainte, conformă numitei puteri din amintita columnă ■ vertebrală. ■ ~ Unu pasă ară mai trebui să facemă înainte și ne-amă E- tredi în celă mai crasă Darvinismă, adecă să vedemă pe cele ■ de ântâiă bipede pănă la moime și apoi de aici pe omulă B celă de ânteiă. Dar când privimă la omu și la celelalte E bipede, atunci numai nesce creeri mărginiți nu’să în stare | să vadă deosebirea. Aă creată forțele naturei, adecă duhu- rile Domnului, întregă lumea vegetalică și animalică, și vă- | dendu Ddeil că acesta este bine a disu: să facemu omu după chipulă nostru, după asemănarea nâstră, care să stăpânescă peșcil, paserile si tdte animalele, câte se mișcă pe pămentu. Deosebirea cea bătâtore la ochi între omă și tdte ani- malele de o parte, ear din altă parte textulă lui Moise de sub f) ne impună logicesce să admitemă crearea omului, ca ună ce deosebită de crearea animaleloră. și din acelă motivă, că pămentulă în desvoltarea sa mai nouă s’a îmbogățită și elă în elemente (înțelegemă după mulțimea numerică') chemice. Moise ne înfățoșază crearea omului la finea creațiunei; cerce- tările geologice încă dovedescă, că dse omenesc! se află numai prin cele două pături esterne ale cojei pământului. Așa dară în privința timpului deosebire nu esistă. Nu pote esista deosebire nici în privința modului de creațiune, căci dacă vomă admite, că omulă celă d’ântâiă s’a desvoltată din ulti- mele, adecă din cele mai perfecte patrupede, atunci urmarea naturală de aici ară fi, că dintre bipedele, zonei ferbinți omulă, cestu acum atâtă de cultă, prin dresură acomodată, aru fi în stare să emancipeze baremă pre cele mai alese, să le smulgă din familia moimeloră, și să le proclame de cetățeni ai pă- mântului, coordinați cu omenii. Cum-că aici nu vomă ajunge nici când, o susține chiar și cehi mai puritană darvinistu. Așa dară fără să facemă câtă de mică apertură în teoria naturală a creațiunei, susțînemă, că desvoltându-se câtu se pote de multă creați unea animaleloră, în timpulă când su- prafața pământului conținea în abundanță elementele nece- sare, atunci forțele naturei, adecă duhurile Domnului, creară pe omulă celă d’ântâiă, fiă într’ună locă, seă în mai multe locuri deodată, adecă pretotindenea, unde se aflară la înde- 52 mână elementele necesare la susținerea omului. S’a ivită dar® pe pământă omă, după chipulă și asemănarea lui Ddeu, adec® s’a ivită o ființă constătătdre din trupă, mai alesă și decât® ală celoră mal perfecte bipede, și din spirită, din schîntdu® divină. Și pe acestă ființă cugetătore, înzestrându-o Dum® netieă cu voință liberă, a făcut-o stăpână preste tote cel® lalte creaturi ale sale dicendu-I, să se înmulțescă și s® le guverneze pe tote. Și a vădută Dumnedeă că este bih® așa, și le-a binecuvântată pe tote, ear după aceea s’® odihnită. ® Ca resultată ală celoră premerse putemă susținea ur-fl mătdrele: fl 1. întru începută a creată Dumnedeă materia și di® acăsta pe tote corpurile cereșci, așa dară și pământulă. 1 2. în corpurile ceresc!, așa dară și în pămentă, a su-1 flată Dumnedeă duhulă seă celă de vieță dătătoră, carelel s’a manifestată și se manifesteză prin forțele naturei, dintre! cari esceleză căldura, electricitatea, magnetismulă și lumina.! 3. Duhurile Domnului, adecă forțele naturei, aă făcută! să se nască din materia, seu din lumea mineralică, mai ântăiă lumea vegetalică și apoi cea animalică. 4. Vădendă Dumnedeă că tote aceste suntă bune, a creată omă după chipulă și asemănarea sa, și l-a fă- cută stăpână preste tdte creaturile sale, provădendulă cu vo- ință liberă. 5. Pămentulă, ca și ori-care altă corpă cerescă, fiindă creată, ’și are începutulă seă, așa dară se va și fini. Cu alte cuvinte vorbindă putemă dice, că fie-care corpă cerescă apare ca ună fenomenă în spațulă și timpulu celă infinită, avendu-și totu insulă fasele sale de desvoltare, prin cari trecendă, earăși se va întorce în sînulu tatălui, dela care s’a născută, și de acolo apoi, în decursulă timpului, provădută cu forțe ndue și avendă altă formă, va apărea din nou și earăși va deveni centrulă unui spectaculă interesantă, cine pdte să anunțe dacă nu într’ună colorită mai variată, decâtă cum ’lă are astădi! Teodorii Ceontea. 53 _ PARTEA OFICIALĂ. K Nr. 45/1891. K Procesu verbalii MM■ comitetului Asociațiunii transilvane, pentru literatura română și ffâiiltura poporului română, luatu în ședința dela 31 Ianuarie n. 1891. Ef' Pr e ședin t e: G. Barițiă. Mem bril presenți: Dr. II. BPușcariu, vice-preș., P. Cosma, Nicanoru Frateșu, controloru, FI. G. Popu, I. V. Russu, I. Popescu, I. Hannia, Elia Macellariu, | Z. Boiu, loanu Crețu, G. Candrea, cassaru, Nicolaă Toganu, 1 bibliotecară. fc Secretară; Dr. I. Crișianu. ! Nr. 1. Academia română din Bucuresci trimite pe seina bi- bliotecei Asociațiunii următorele publicațiunî: 1. Legi, statute, regulamente și decisiuni. Bucuresci 1890; 2. Mariană S. Fl. Nunta la Români, studiu istorico-etnografică- comparativă. Bucuresci 1890. Ediț. Academici; 3. Analele Academiei române: a) Seria II. tom. XI (1889—■ > 1890) Memoriile secțiunii scientifice: b) Seria II. tom. XII (1889—■ 1890) partea administrativă și desbaterile. Bucuresci 1890; 4. Analele Academiei române (1878—1888) Indice alfabetică ală cuprinsului volumeloră XI din seria I. și I—X din seria II. Bucuresci 1890. (Exh. Nr. 5/1891). — Cu mulțumită spre șciință. Cărțile donate se transpună bibliotecarului spre a le încorpora la bibliotecă. Nr. 2. Direcțiunea despărțământului XXVII (Cohalmu) ală Asociațiunil transilvane, prin hârtia dto 1 Ianuarie a. c. Nr. 1, substerne spre revisuire, în doue exemplare, protocolulă adunării constituante a despărțementului, țînută în Cohalmu la 17/29 Decemvrie 1890, cu rugarea, ca să li-se retrimită unulu din exemplarele sub- șternute. în legătură numita direcțiune subșterne și suma de 100 fl. v. a. taxa de membru pe viață, solvită de preotulă losifu Lupă din Stena. Din protocolulu substernutu se vede: a) că după constituirea provisorică s’au înscrisă 1 membru pe viață și 10 membri ordinari cu taxe anuale; b) că s’au alesă, directoră: dlă N. D. Mircea, membri în sub- comitetă: d-nii losifă Lupă, Pompiliu Predovici, Ioană Brotea, Ioană Buzea, Andreiu Stroia și Clemente Raicu; din aceștia aă fostă aleși: d-nulă losifă Lupă controloră, d-lă Clemente Raicu cassară și d-lă Andreiă Stroia actuală; c) că s’a hotărîtă ca despărțementulă XXVII să-’și începă activitatea numai cu începerea anului 1891 și că și taxele mern- briloră noi să se compute dela acestă dată. (Exh. Nr. 6/1891). — Se adeveresce primirea sumei de 100 fl. v. a. taxă de membru pe viață dela preotulă losifă Lupă cu aceea, că suma nu- b4 mita s’a transpusă Ia cassa Asociațiunii spre contare în regulă. Constituirea despărțementului noăînființată XXVII (Cohalmă) ia cu aprobare la cunoștință, exprimându-se d-lui protopopu N. l)B Mircea mulțumită pentru prevenirea, cu care, la însărcinarea primitB din partea acestui comitetu, a condusă lucrările pregătitore. Con-'" clnsulă, în Urma căruia despărțementulă din cestiune își va începe activitatea sa numai cu începerea anului 1891, servesce spre șciință^ și se încuviințeză, ca taxele, pe cari le voră solvi membrii noi, sS li se compute acestora pentru anulă 1891. Unulă din exemplarei® protocolului adunării constituante a despărțementului se remite și s® aviseză direcțiunea, că e de ajunsă a se substerne aici o copiă a pre® tocoleloră, rețîuendu-se originalele pentru archiva despărțământului® Nr. 3. D-lă Ioană Popescu, primă-secretară ală AsociațiuiS® prin hârtia dto. 5 Ianuarie a. c., făcendă provocare la conclusul]® acestui comitetă din ședința dela 29 Decemvrie 1890 punct, prot® 166, notifică studiile tipărite în anulă 1890 în foia „Transilvania"® cari ară fi să se remunereze, precum și sumele remunerațiuniloră.® (Exil. Nr. 9/1891). ® — Se exmite o comisiune constătătore din membrii comite-1 tului I. V. Russu, Zacharie Boiu și Dr. 1. Crișiană cu însărcinarea a’și da părerea asupra meritului studiiloră notificate de dlă primă- j secretară Ioană Popescu, pentru ca astfelă votarea remunerațiuniloră cerute să se potă efeptui din sumele votate în adunările generale 3 ale Asociațiunii, țînute în Făgărașă (1889) și în S. Reghinu (1890), j în conformitate cu conclusulă acestui comitetă, provocată în hârtia ■ d-lui Ioană Popescu. Nr. 4. Nicolaă Celegredeană, faură, stipendiată ală Asocia- țiunii, terminândă cursulă învățăturii, mulțumesce pentru stipendiulă avută. (Exh. Nr. 17/1891). — Spre sciință. Nr. 5. în legătură cu cele cuprinse la punctulă precedentă, secretarulă II notifică, că următorii tineri și anume: 1. Zsiga Mateiă. măsară; 2. Turcă Ioană, rotară; 3. Celegredeană N. faură; 4. Sabo losifă, lăcătară; 5. Herlea Simeonă, măsară; și 6. Lazară Vasile, faură; absolvândă cursulă învățăturii, stipendiile avute de ei în folosire cu începerea anului 1891 aă venită în vacanță, ear cu 1 Iulie a c. voră veni în vacanță, totă în urma absolvării cursului de înveță- mentă. stipendiile avute în folosire de tinerii: 1. Colceră Nicolae, cismară; 2. Mușa Vasile, templară; 3. Langa Romulă, măsară; 4. Popă Aurelă, păpucară; și 5. Radu Ioană, măsară. — Ce escriă concursă pentru conferirea: a) a 6 stipendii de câte 25 ti. v. a pe ană pentru învățăcei de meseriași cu începere dela 1 Ianuarie a. c. b) a 5 stipendii de câte 25 fi. v. a. pe ană totă pentru învățăcei de meseriași, cu începere dela 1 Iulie a. c. Nr. 6. Cererea de dto. preș. 8. Ianuarie a. c. a stipendiatului Asociațiunii, Ioană Mezel, studentă de clasa VI. la gimnasiulă ro- 55 ■fyână din Blajă: de a i se lăsa în folosire stipendiulă și în periodulu Escol. viitorii: (Exh. Nr. 18/1891). fc — Se încuviințeză, i-se recomendă însă numitului tinerii să ■ițaute a nu mai fi admoniatu din studii. K 7. Stipendistulă loanu Batiu, studentă de clasa VIII gimn. fcjn Clujă justifică sporulă, ce 5-a făcută în studii în decursulă periodului I ală anului scol, curentă. (Exh. Nr. 19/1891). E — Spre sciință. P Nr. 8. Tipografia archidiecesană din Sibiiă subșterne spre ' achitare pentru tipărituri efeptuite în decursulă anului 1890 ună conții în suma totală de fi. 790.15 și anume: fl. 38.90 pentru ti- părituri relative Ia adunarea generală a Asociațiunii din anulă trecută, și fl. 751.25 pentru tipărirea fdiei „Transilvania" în 1890. Din suma totală săntă a se subtrage fl. 7.50 întrați la tipografiă din vinderea a 30 exemplare din Nr. 10 ală foii, remânendă astfelă pentru achitare suma de fl. 782.65 (Exh. Nr. 20/1891). — Suma de fl. 782. 65 se aviseză la cassa Asociațiunii spre sol- vire tipografiei archidiecesane pe lângă documentă în ordine timbrată. Nr. 9. D-lă Athanasie Cimponeriă, jude ală tablei reg. în pensiune, prin hârtia de dto 11 Ianuarie a. c. cere, ca taxele în suma de fl. 23 v. a. ce le-a solvită pentru internată, didactru și limba francesă pentru fiica sa Cathica pro Decemvrie 1890, care timpă numita elevă ’l-a petrecută, la cererea părintelui seu, acasă, să ’i se compute pe luna Ianuarie a. c. (Exh. Nr. 22/1891). — Taxele pentru internată și didactru fiindă anuale, avendu a se solvi de regulă anticipative; ear de altă parte considerândă, că petrecerea afară de Internată a numitei eleve a urmată la stăruin- țele părintelui ei și nu la ale direcțiunii internatului: cererea d-lui jude ală tablei reg. în pens., Athanasie Cimponeriă, nu se pote încuviința. Nr. 10. Gregoriu Mureșană, sodală fauru în Mintheulu românu, se rogă pentru ună ajutoră pentru a putea suscepe maestria inde- pendentă. (Exh. Nr. 24/1891). — Nedispunendă Âsociațiunea de ajutore cu asemenea meni- țiune, cererea sodahilui Mureșană nu se pote considera. Nr. 11. Vasile Moldovană, din Lăpușulă de Câmpie, se rogă pentru ună ajutoră pe sema fiiului seă Ioană, învetăcelă de faură (Exh. Nr. 25/1891). — Potentele se aviseză la concursulă, ce este a se escrie, conformu conclusului de sub punctulu 5 ală acestui procesă verbală, pentru conferirea de ajutore pentru învățăcei de meseriași Nr. 12. Direcțiunea institutului de credită și economii „Albina" în Sibiiă subșterne extrasulă contului Asociațiunii, încheiată cu ultima Decemvrie 1890 cu unu saldă de fl. 2670.20 în favorulu numitului institută, ca să fiă examinată si să se confirme exactitatea lui. (Exh. Nr. 26/1891). — Extrasulă subșternută se transpune cassarului, d-lui G. Candrea, spre a-’lă examina în asemenare cu cărțile Asociațiunii, ear despre resultatu a raporta la timpulu seu comitetului. 56 Nr. 13. D-lu loanu Gândea din Blaju, făcendă provocare la.fl concursulu literarii publicații de acestu comitetă, oferă lucrarea sa9 „Oglinda plugariloră", publicată în foița diarului „Telegr. românii" 9 din Sibiiu în lunile Maiu — Augustii 1890, spre a fi scosă în broșură.9 cerendă pentru casulii primirii ofertului unele exemplare tipărite 9 din broșura respectivă. (Exb. Nr. 28/1891). 'J9 — Ofertulă d-lui loanii Gândea nu se pote primi. Nr. 14. Institutulu de credită și economii „Albina" din SibiiSfl trimite consemnarea colectelor!! în suma de fl. 2616.58 făcute prin^B directorulu institutului, d-lă Partenie Cosma, dela 1 Iulie pănă la9 31 Decemvrie 1890. (Exh. Nr. 30/1891). j9 — Spre sciință. D-lui colectantă ’i-se exprimă căldurosa mul-9 țumită a comitetului. 9 Nr. 15. Direcțiunea despărțementulni noii înființată V. (Seliște)9 alu Asociațiunii, prin hârtia dto 10 Ianuarie a. c., subșterne spre 9 revisuire protocolul!! luatu în adunarea de constituire a despărță- 9 meatului dela 16 Decembre 1890 precum și protocolul!! subcomi-9 tetului dela 16 Decemvrie 1890. 9 Din protocolulă adunării se vede: 9 a) că sub conducerea d-lui Dr. N. Maieru, însărcinatii din 9 partea acestui comitetă cu conducerea lucrăriloru pentru constituirea ’I noului despărțementă V (Seliște), s’aii aleșii, directoru: d-lii Dr. N. ] Maieru, membrii în subcomitetă: d-nii Dr. N. Calefarii, N. Hențiă, g P. Juga, Romulă Simu, Em. Beșa și R. Mircea; I b) că, la propunerea d-lui R. Mircea, s’a hotărîtă, ca alegerea efeptuită să fiă numai provisorieă pănă la proxima adunare generală, din causă că adunarea constituantă a fostu slabii cercetată; c) că s’a înscrisă ca membru ordinară cu taxă anuală d-lă R. Simu din Orlată; d) că proxima adunare generală a despărțământului se va țînea în 7 Iulie a. c. avendă subcomitetulă a fixa loculă, unde să se țină. Din protocolulă subcomitetului se vede: a) că, constituindu-se subcomitetulă, Dr. N. Calefară a fostă alesă cassară, N. Hențiă controloră și R. Mircea actuară. b) că cassarulă a primită însărcinarea a încassa taxele restante de pe la membrii pănă la proxima adunare generală, spre a se stabili atunci lista membriloră. (Exh. Nr. 31/1891). — Cuprinsulă protocoleloră subșternute servesce spre sciință, mulțumindu-i-se d-lui Dr. N. Maieră pentru prevenirea, cu care a primită a conduce lucrările de constituire. Nr. 16. Cererea locuitorului din Vidra de susă, Avramă lancu: pentru de a ’i se extrada și restulă de fl. 117 v. a. din suma de fl. 317 v. a., pentru care se oferise a efeptui reparaturile nece- 57 sare la casa din lăsământulă după fericitulă Avramu lancu, (Exh. Nr. 34/1891). — se încuviințeză, după-ce în urma colaudării, s’a constatată, că reparaturile s’au efeptuită în conformitate cu contractulă încheiată și cassa Asociațiunii e avisată a solvi la mâna întreprindetorului Avramă lancu suma de fl. 117 v. a. pe lângă documentă în ordine timbrată. Nr. 17. Cererea societății eleviloră dela preparandia română gr. cath. din Blajă: pentru a se trimite gratuită organulă Asocia- țiunii „Transilvania“ pe sema bibliotecii ei (Exh. Nr. 39/1891.) — se încuviințeză, avendă a se face la adminisrațiunea foiei pașii de lipsă în scopulă acesta. Nr. 18. Direcțiunea spitalului „Franciscă Iosefiană“ din Sibiiă mulțumesce pentru cărțile și diarele donate pe sema acelui spitală. (Exh. Nr. 36/1891). — Spre șciință. Nr. 19. Direcțiunea despărțământului nouînființată IX (Orăștie) ală Asociațiunii transilvane subșterne spre revisuire protocolulă adunării de constituire dto 2/14 Decemvrie 1890 și protocolulă subcomitetului totă de același dată, cerendă o consemnare a mem- briloră Asociațiunii din comunele aparținetore numitului despăr- țementă. Din protocolulă adunării se vede: a) că s’a decisă în unanimitate înființarea noului despărțemântă; b) că s’aă înscrisă mai mulți membri noi. c) că s’aă alesă, directoră: d-lă Dr. I. Mihu, membrii în subcomitetă: d-nii Dr. St. Erdelyi, losifu Orbonașă, Daniilă Davidă, Nicolaă Vladă, Aurelii Barciană și Petru Drăghiciă; d) că adunarea generală proximă se va țînea în Oreștie, avendă subcomitetulă a fixa timpulă. Din protocolulă subcomitetului se vede; a) că, constituinduse subcomitetulă, d-lă A. Barciană a fostă alesă cassară, d-lă D. Davidă controlorii și d-lă P. Drăghiciă actuară; b) că cassarulă a fostă însărcinată să încasseze taxele de pe la membrii; c) că directorulă a fostă însărcinată să ceră dela acestă co- mitetă o consemnare a membriloră Asociațiunii de pe teritorulă despărțementului. (Exh. Nr. 40/1891) — Constituirea noului despărțemântă se ia cu aprobare la cunoscință, mulțumindu-se d-lui Dr. I. Mihu pentru prevenirea, cu care a primită a conduce lucrările pentru constituire. Cuprinsulă protocoleloră subșternute servescă spre sciință, avendă a se extrada consemnarea cerută a membriloră. Nr. 20. Rugarea On. Direcțiuni a gimnasiulu! română din Bradă: pentru a i se trimite gratuită foia „Transilvania" pe anulu 71 I .'li' 1890 și pe anii viitori, precum și alte opuri menite a se distribui între poporu (Exh. Nr. 306/1890). ? — se încuviințezi cu aceea, că încât ii pentru partea din urmă a cererii, aceea se va considera numai întrucâtă voru permite im, ’ prejurările. Nr. 21. Cererea bibliotecarului N. Toganu: pentru a se dărui> I pe sdma bibliotecii tractuale a preoțime! gr. catb. din protopopiatul^, Sibiiului câte ună exemplară din publicațiunile din anii trecuți ale/ Asociațiunii, precum și alte opuri menite a se distribui. (Exh. Nu.-’ merulă 42/1891). — se încuviințeză cu aceea că, încâtu pentru publicațiunile din trecutu ale Asociațiunii, se va putea extrada câte unu exem-; piară numai din acei ani ai organului „Transilvania', din cart dispunemă de unu numeru mai mare de exemplare. Nr. 22. Direcțiunea scolei civile de fete, prin hârtia dto 31 Ianuarie a. c. Nr. 49 subșterne spre revisuire protocolulu confe- rinței corpului didactică dela 31 Ianuarie a. c. dimpreună cu pro- tocolulă clasificațiuniloră pe semestrulă I. ală anului scol, curentă. Din protocoluhi conferinței se vede, că la 30 Ianuarie a. c. s’au ținută examenele semestrale în presența delegatului comitetului și a directorului institutului, că sporiulă, ce ’l-aă făcută elevele în decursulă semestrului I. ală anului scol, curentă e preste totă mulțumitoră, că din 2—6 Faură inclusive a. c. sântă ferii (semes- trale) și că purtarea morală a eleveloră precum și progresiile în studii în luna Ianuarie a. c. aă fostă deplină satisfăcetdre. (Exh. Nr. 43/1891). — Cuprinsulă protocolului subșternută se ia la cunoștință. Nr. 23. Aă intrată la comitetu taxe dela membrii; Bozoșană Ioană, în Moșna 11. 100 v. a. Moldovană Nicolaă, în Blajă, fi. 5 pro 1890; Mateiă Popă de Gridă, în M.-Oșorheiu, 5 fl. pro 1890; An- tonio Stoica, în M.-Oșorheiă, 5 fl. pro 1890; Beșa Pavelă, în Borgo-Prundu, 2 fl. 50 cr. pro 1890; Popă Augustină în Lăpușulă ung. 5 fl. pro 1891; Cloje Ioană, în Boiță, 100 fl.; Dr. Remusă Roșea, în Sibiiă, 100 ti.; losifă Lupii, în Stena, 100 ti.; Bariță George, în Sibiiă 5 ti. pro 1891; Tită Budă, în Șugatagulă-ung., 5 fl. pro 1891; Cociană Floriană, în S. Ceh, 5 fl. pro 1891; Popă Ioană, în Dobionă, 5 ti. pro 1891; camera comercială în Brașovă 5 ti. pro 1891; Ilodoreană Ioană, în Gherla, 5 ti. pro 1891; Maneguță N. în M.-Oșorheiă 5 ti. pro 1891; Pepelea Simeonu, în G. St. Miklos, 5 ti. pro 1891 ; Ciobotară Gavriilă în Ghimeșă 5 fl. pro 1891; Marină Nicolaă, în Clujă, 5 ti. pro 1891; Nicolaă Băișană, în B.-Isbita, 5 fl. pro 1890; Societatea min. , Arama¹¹ în B.-Isbita 5 ti. pro 1890; Dumitru Nană, în Reșnovă, 5 ti. pro 1891; Ioană Albonă, în Vel- cberă, 5 fl. pro 1891; Comuna Apold.-mică, 15 fl. pe anii 1888—1890; Andreiă Frâncu, în Budapesta, 5 ti. pro 1891; Ioană Crețu, în Sibiiă, 5 ti. pro 1891; Petru Popă, în Lugoșă 5 ti. pro 1891; Demetriu Moldovană, în Sighișora, 5 fl. pro 1890; Heiițu Nicolaă, în Seliște, 59 5 fl. pro 1890; Dr. Calefaru Nicolau, în Seliște, 5 fl. pro 1890; Romulii Simă, în Orlată, 6 fl. pro 1891; Dr. Elefterescu 5 fl. pro 1891. — Spre știință. Sibiiu, d. u. s. G. Barițiu m. p. Dr. loanu Crisianu in. p. președinte. secretară II. Verificarea acestui procesu verbalu se încrede d-Iorti: Nicanoru Frățești, I. Crețu, și Gerasimii Candrea. S’a cetitu și verificată. Sibiiu în 3 Februarie n. 1891. Nicanoru Frateșu m. p. Gherasimu Candrea m. p. loanu Crețu m. p. CUVENTARE rostită cu ocasiunea deschideri adunări generale a despărțem^ntului XI alu „Asociațiunet transilvanepentru literatura ro- mână și cultura poporului românii“ cultura poporului română Arborele literaturei și culturei române, 1 de pe care e ruptă acestă surcelă, a fostă resădită în terenulă 1 națiune!, la inițiativa și prin conlucrarea conducătoriloră bisericei și 1 religiunei, prin urmare și surcelulă celă oltuită în terenulă culturală ] ală poporului română din Selagiu, numai așa va putea prinde re-1 dăcinî adânci, va putea cresce, înflori și fructifica, decă va fi în-3 căldită de spiritulă religiunei. Decă în trecută biserica și reli-ț giunea a fostă scutulă poporului română sub durata tempuriloru 1 desastrdse; decă biserica și religiunea aă născută cultura și eres- ’■ cută înteligința nostră, e condițiune „sine qua non" pentru viitorulă culturală ală națiune! și culturei poporului română ca celea doua felinarii, ală religiunei și ală sciinței să le porte înaintea popo- rului în modă paralelă și deodată bărbații chemați de Provedință spre continuarea opului regenerare! nemului românescă prin reli- giune și sciință: e de lipsă ca pe catedrele toturoră instituteloră nostre culturale și ale scoleloră menite pentru crescerea suerescen- țeloră națiunei de ambe sexele să lumineze într’o mesură făclia sciinței și a religiunei; e de necesitate imperativă, garantatdre de viitorulă și înflorirea aședăminteloră nostre culturali menite pentru crescerea fiiloră și a ficeloră națiunei nostre, ca acelea să fiă puse sub aripa scutitdre de viscole a bisericei și religiunei ndstre, pentrucă adi abia aceea e ală nostru, ce e legată de sînulă bisericei. Felinarulă religiunei trebue să lumineze deodată cu cela ală sciinței și ală culturei poporale și pe carierele vieței sociale și fa- miliare a nemului nostru. Reă s’ară înșela care numai ară cuteza a presupune că sciință pdte înlocui religiunea seă că e destulă a cultiva mintea, ear inima a o lăsa să se înțelinescă: de ore-ce sciință fără religiune produce și cresce tiranii cei mici și mari, ’lă face tirană pre pruncă față de fată, și pe tată față de pruncă, pe frate față de frate, pe soră față de soră, pe bărbată față de muiere, pe muiere față de bărbată, ca să nu mai amintescă tdte desastrele cari inundeză societatea omenescă din partea acelora, cari sântă chiemați a o conduce în una seă în altă sferă, și aă sciință, dar n’aă inimă, pentrucă religiunea n’a cultivată și n’a nobilitată simțe- mintele depuse de cătră mama natură în inimele loră. k -⁰³ | Ne plângemă că lumea e rea; se plângă părinții că n’aă bu- f curiă în prunci; lacrimeză soții că n’au mângâiere în căsătorie; L blastemă pretinii și numele de amică pentrucâ amicii le ruineză | viitorulă. Dar de unde isvorescă fote acestea lacrăme și suspinuri? I Din isvorulă veninoșii a crescerei nereligiose, adecă a culturei mo- l derne despoiete de religiune. Ce însemnă în colonele diareloră sinu- Lciderile celea îngrozitore prin revolveră, strengă, sărită în apă și pnveninare în tote treptele și vîrstele omenimei, dacă nu lipsa c.res- Ețcerei religioso-morală. E‘ Onorată adunare! cu câtă e mai grea sortea unui poporă de | aceea are lipsă de mai mare tăriă sufletescă spre a putea învinge I greutățile, și a suporta crucile vieței, ear tăria sufletescă o insuflă, t în peptulă unui poporă crescerea religiosă. Și ore este poporă | care să se lupte cu mai multe și mai grele cruci, decâtă poporulu t română țerană? Deci să-i damă poporului română cultură, dar | cultură religiosă morală pentrucâ religiunea a fostă în trecută sin- k gurulă lui adăpostii! Religiunea și cultura religiosă morală 'lă în- : bracă pe elă în presentă cu armele virtuțiloră; laboriosităței, tem- ’ peranțeî și parsimoniei; cultura religioso-morală i va croi și asigura ' viitorulă, și lă va înrola ca pe o națiune în concertulă poporeloră ' Europei civdizate. Onorată adunare! Edificiulă morală spirituală ală renascerei, unui poporă prin sciință nu se pote redica într’ună ană, ci spre înălțarea aceluia se receră decenii ba sedii, însă neîntreruptă și în totă diua, și cu toții trebue să lucrămă la construirea aceluia. Nu noi ci geniulă națiune! nostre condusă de spiritulă națională este architectulă acestui edificiă; noi suntemă numai măiestri se- cundari și dileri, rolurile muncei ni săntă împărțite toturora după sfera de activitate, ce o avemă, să lucrămă cu toții pentrucâ îna- intea tribunalului națiunei și ală Dumnedeului poporeloră nici o posițiune socială fiă înaltă fiă mică, fiă bisericescă, fiă civilă; fiă oficidse, fiă independentă; nu ne pote mântui și scusa de datorința sântă, de a concurge cu puterile nostre spirituali și materiali la ridicarea acestui edificiă, menită de provedință ca să fiă scutulă mamei nostre națiuni în tempurile viforose. Cu toții trebue să lucrămă de ore-ce aă venită la aceea convingere poporele lumii, că poterea și facultățile culturei, săntă resădite în corpulă morală, în ființa fiă-cărui poporă prin mâna lui Dumneijeă și nu trebue înprumutată de aiurea, precum nici cultura după cum făceaă pănă acuma poporele că înprumutau și importai! cultură streină, și după ună tempă anumită se pomeniaă că le-a remasă numai datinele și pecatele streine inportate cu cultura. Cultura adeverată și trainică ’și are de fundamentă limba maicei, limba națională. Ori doră baiașulă din altă baie seă țară duce aurulă în baia sa? Nu, elă îlă sapă din propria fodină, dar îlă costă munca storcătore de sudori crunte și noi din baia inimel și îngeniului poporului nostru care ascunde în straturele sînului seă tote facultățile bune și frumose, trebue să săpămă, să producemu 64 aurulu curată alu culturei poporeloru; așa dar cu toții suntență-. ■ datori a ne scobori în acea mină fără a umbla după scuse, pentrucă ’■ de scuse se folosescu numai trântorii natiunei. 1 Adi nu numai unii, ci însăși societatea, însăși națiunea șe ■ cultiveză și cresce pe sine și cine e medulară în corpulu ei morală' J e datoră să simțe, cugete, și să lucre precum pretinde ea, dăca'- 1 nu voesce ca însuși corpulu morală de care se țîne să’lă scuture de pe sine, ca pe ună medulară putredă. A iubi poporulă din' i care amă eșită și pe mama năstră națiune carea ne a născută, e acea virtute care s’a picurată în sufietulă nostru din lacrimele divine ale Mântuitorului hunei vărsate din iubire și durere pentru sortea neinului seu. Renascerea seă răscumpărarea pretinde sacrificii. Decă voimu dară că baremă strănepoții nostrii să devină în posițiunea fericită, de a vedea poporulă română fericită prin cultură, înainte de tote trebue să sacrificămă, și să înlăturămă neunirea și egoismulă, care a înghițită multe întreprinderi folositore și sânte, și să înbrățișămă chiar cu sacrificarea dorințeloră inimei ceea-ce pretinde dela noi binele națiune! și bisericei nostre. Să înălțămă pe pedestalulu inimeloră nostre altarulă solidarității, și pe acelă altară toți mici și mari bărbați și femei să aducemă pentru cultura nemului nostru sacrificele ingeniului inimei și a averei nostre. Să ne înrolămă sub drapelulu „Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului română¹¹ înălțată în mijloculă nostru prin însăși mâna sântă a mamei nostre națiuni, înscriindune de membrii ai aceleia precum suntemă membrii a uneia și aceleiași mame. CONSEMNAREA sumeloru colectate în favorulu școlei civile de fete a „Asociațumsn transilvane¹¹ prin dlu Parteniu Cosma. Rechita Janăs, Alecse Dărăbană, Ilie Câmpenii, economi în Someșulu de Câmpie; loanu Turc, Tbderii Dușanu, lutinu Gyorgy, economi în Șopteriă; Domokos Pâl, Domokos Cari, economi în Sibiiu; Maria Schuberth, economă în Sibiiu; Firuța Câmpenii, econ. în Mediaș; Stefanu Ilea, economii în Mihalții; loanu Popa, notară în Boița; losifu Popescu, ingineră în Doftana câte 1 fl.; Ioană Babeță, economă în DanescI 50 cr.; Csuda Tamas, econ. în Reghinu; George Hanteu, econ. în Czelina; George Schuster, econ. în MihăescI; Ioană Arionu, econ. în Ohaba; Ștefană Negru, econ. în Toraculu-mare; Zacharie Gavriilu, econ. în Ujfalu câte 1 fl.; Ioană Coroianu, econ. în Sighișora 50 cr.; Pavelu Stroianu, econ. în Ferihaz 1 fl.; Ioană Colciern, econ. în Zaculu-română 50 cr.; Ioană Rusann, econ. în Sâncelă; A. F. economă în Dobra; I. Maieru, I. S.; D. II.; A. Budin, economi în Bodon; Neculae Veja, econ. în Boholz ; Maria Goaghiu, economă în Sibiiu; G. M. & I. S. econ. în Sibiiă; Bucuru Achimă, econ. în Cenade; G. M. & A. C. econ. în Șura-mică câte 1 fl. Editura Asoc. trans. Redactorii: I. Popescu. Tiparulă tipogr. archidiec.