TRANSILVANIA. FOIA ASOtlAțlIMI TfMSILHB PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ SI CULTURA POPORULUI ROMANU. ANULU ALU XXII-lea Editoru: Comitetulu Asociațiunei. Redactorii: I, PopeSCU, primii secretarii alu Asociațiunei. SIBIIU, TIPARIUL TIPOGRAFIEI ARCHIDIECESANE, 1891, Tabla de materii. Pag. 1. Istoria. Caucaland în Dacia, de Dr. At. Marienescu........................1, 34 Charta lumei (orbis pictus) de Castoriă, seu așa numita tabulă peutingeriană, de P. Broștenu . . 66, 97, 129, 162 Unii monumentă istoricii neprețuită, de T. Ceontea ... 111 Din cari părți ale imperiului romanu s’au adusă coloniile romane așezate în Dacia, de Dr. At. Marienescu . . 353 II. Studii literare științifice. Facerea lumei (unu capitulă de Cosmogoniă) de T. Ceontea 20, 46 • Ă sci limbi multe, de Dr. G. Popa............................... 26 Studiu filologică, de Dr. At. Marienescu ... 116, 144, 231 De unde a întrată povestea lui „Arghiră¹¹ în literatura ma- ghiară de Georgiă Popă.............................. 139, 173, 198 Urme de poesiă poporală română din secolulă ală 16-lea de Dr. V. Branisce.......................................... 225 Călușerulă jucată în secolulă ală 16-lea de Dr. V. Branisce 230 Academia română, disertațiune de Z. Boiă......................... 321 III. Pedagoglă. Problema școlei, de D. F.................................... 183, 203 Raportulă dintre școlă și cultură, de I. Popescu . . . . 193 Problema școleloră de fete, de Dr. P. Șpană . . . ■ J.57, 337 VI. Economiă. Cum s’ar putea ridica industria de casă săcelenă de Arseniă Vlaică....................................................... 76 Scola de țesută, înființată de parochulă din Corbă I. Dobriană 85 V. Bibliografia. Publicațiuni venite la redacțiune................ 28, 154, 297, 364 VI. VI. Acte oficiale. Procesele verbale ale Comitetului Asociațiunei 28, 29, 53, 87, 95, 123, 156, 186, 207, 213, 236, 238, 297, 340, 350, 366, 377 Concursă literară........................................• 30 Cuvântare de dl. A. Barbolovici................................ 59 Convocarea adunării generale a Asociațiunei................... 222 ii Pin Concursă pentru stipendii........................................ J2:i Concursă pentru ocuparea unui postă de profesoră la șcdlă Asociațiunei............................................... Sjfl. Concursă pentru o guvernantă la aceeași șcdlă .... Raportulă comitetului cătră adunarea generală .... Conspectulă stipendiștiloră Asociațiunei....................... Consemnarea membriloră Asociațiunei înscriși dela 28 Aug. 1890 pănă 14 Augustă 1891................................... 2"i4 Rațiociniulă comitetului pentru 1890 ............................ 2414 Procesulă verbală ală adunării generale ./.... 273, iJT5 Budgetulă Asociațiunei ........................................ Discursulă presidială, cu care s’a deschisă adunarea ge- nerală .................................................... 2SM1 Concursă pentru stipendii ...».................................... 3IB VIL Diverse. Consemnarea contribuiriloră făcute în favorulă șcdlei civile de fete a Asociațiunei 32, 64, 128, 160, 192, 256, 288, 320, 351, 384 f Michailă Cogălnicdnă...................................... 2ăft- Contribuiri la fondulă întru memoria reposațiloră ... 222 Avisă pentru abonenți . ... s................................. 384 4- Apare la ip a fiă-cărei luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEl TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMANĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂNII. _ jNruliî 1. siBiitr, 15 ianuarie 1891. Anulă XXII. CAUCALAND ÎN DACIA. Geografia și istoria Daciei ni-aă susținuta numirile: Cogaion și Caucasus pentru doi munți, Caucoensli pentru unu poporu și Caucaland pentru o țară în Dacia. Numele Cogaion e mai vecinii decătu colonisarea Romaniloră în Dacia pela 105—106 după Christosu; Caucasă, din anii colonisării, Caucoensii e din nainte de 150 după Christosu, eară Caucaland din anulu 375 după Christosu, încâtu scriitorii pe aceste timpurile amin- tescii, — dar tote suntu mai vechi decătu timpulu, în care se amintescă. Aceste patru nume proprii fonneză obiectă de dispută literară, dar mai aleșii pentru noi e de interesă de a cerceta, și încâtă se pote de a lămuri tote, ce se țînă de geografia și istoria vechiă a teritorieloră pe unde locuimă. De elementele de frunte ale istoriei se țîne geografia și chronologia (timpulu); aceste săntă ca nesce stelpi ale istoriei, căci altcum acesta devine o poveste. Adeseori și filologia vine în ajutorulă geografiei și etnografiei (descrierea poporeloră), deci pentru lămurirea acestora, me voiă ocupa și cu filologia rădăcinei: cac din carea purcedă acele nume proprii. Cac, la poporele arice și celtice din Asia înaltă, — cu mulți secuii înnainte de Christosă a însemnată munte, și cu acestă înțe- leșii a străbătută peste Asia mică și Grecia, peste Tracia și Dacia, peste țerile poporeloră adi romanice dela apusă, dar și în alte părți. Și fiindcă din rădecină cac avemă nu numai o mulțime de numiri pentru localități în țerile locuite de noi, ci și o mulțime de cuvinte de totă (Jiua în limba latină, cele romanice și în a nostră, — ră- dăcina trebuiă să o primimă și de romanică, respective românescă. Aci la începutulă temei voiă pertracta rădăcina cac numai pentru nume proprii, de localități, de popore și de persone; eară la capetă într’ună despărțementă separată, pentru cuvintele de totă diua, cu atâta mai tare, cu câtă la fiă-care ocasiune vreu să’mi va- - .. . 1 2 " liditezu sistema mea filologică. Acesta sistemă cere: a) de a scruta sematologice feluritele înțelesuri ale rădăcinei; b) de a classifica fir- ' liuritele înțelesuri c) de a grupa cuvintele de înțelesuri speciale In clasele respective; d) de a arăta sinonimele. Rădecină cac însemnă: l-iu Munte. Munte e conceptulă, ideea de ceva înaltă deasupra feței pămentului. a) ce însemnă munte însemnă și sinonimile : stâncă, petră, ilălft. colnicu, movilă, dâlmă, dâmpă, pentrucă sântă mai înalte deasuprii feței pămentului, sântă ridicate. b) însemnă totu ce la munte, delă etc. e mai ridicată, mai eșkă afară din trupină, astfelă: verfă, crestă, frunte, capă, colțu eti:. Numele proprii și cuvintele formate după înțelesurile de sub a) și sântă: substantive. c) însemnă totă ce are conceptulă de naltă, adecă ridicară în susă, are sinonimile de: mare, înnălțată, ridicată, de susă; ajun conceptulă trece la înțelesu de mare în alte direcțiuni, astfelă.la sinonimile: lungă, Iată, vastă, întinsă; mai trece la înțelesurile de mare în josă, astfelă: adâncă, afundă, scobită, golă, găunosă. d) totă ce are înțelesulă de mare, are și înțelesulă contrarii de: mică, scundă, măruntă. Cuvintele de sub c și d) sântă ad.iectiv*- e) precum vedurămă sub c) și d) contrarietățile, așa față de cele de sub a) din rădăcina cac ce însemnă munte etc. aflămu și nume pentru câmpă, șesă. Celelalte clarificări de înțelesuri se voiă areta la cuvintele comune ’). Literile din rădecină cac se schimbă: a) a în tote vocalele, și astfelă avemă formele: cac, cec, cit, coc, cuc, cyc; seă a se diftongeză, adecă mai primesce o vocală lângă sine, de regulă îndereptulă seu, și astfelă în: ae, oe, ai, oii au, ou, ie, io, iu. b) c atâtu celă dela începută precum și celă din capetă, în felurite limbi se schimbă în: ch și k, cu rostirea k: și astfelă aflămu *) în dicționarulă Griechisch-Deutches Wârterbuch de Bal. Christ. Fr. Rost, amu aflatu rădecină bath (bad bat) carea dă felurite înțelesuri și ca de esemplu înșiră câteva cuvinte din rădecină bath: Bath-mis 1). Stufe, Tritt, Schwelle; 2) Banis, Fussgestell einer Bildsăulc; 3) llbhlung im Knochengelenk. Bath-os Tiefe, iiberhaupt Ausdehnung, daher auch Ildhe, Breite; — Fiille; Abgrund, Hoheit (des Geistes) etc. Bath-yn tief, iiberhaupt von bedeutender Ausdehnung und Dichtigkeit, lang, breit, hoch, dicht, fruchtbar, grundlich stark, bedeutend spat, friiher etc. Aceste arată, că câtă e de greu uneori de a traduce din greca, și mal arareori din latina, când atare substantivă sâă adiectivu aă multe înțelesuri și materia nu’țl esplică, că ce înțelesă a folosită autorulă? Dar flresce, că în dicționariu rădecină bad = bath, nu e sematologice clasificată. ■Urnele: chach, chech, chich, choch, chucli; kak, kek, kik, kok, kuk, țuk. Ch în unele limbi se respunde ca: ci (cs ung). în altele ca: K (deosebi la francesi) eară în limbile asiatice, k adeseori e kh, fceculă X =‘Ch. E c) c acuși amândoi, acuși numai câte umilii se schimbă în K j, și g; acuși sfintă amestecate cu literele schimbate după formele Be sub h) și astfelă ne întâlnimii cu o mulțime de nume de munți, ferise în formele aretate, dar tote formele se reducă la rădecină originală: cac. I I. Cogaion. L Cogaion a fostu unu munte în Dacia. (Strabone, carele a trăită ■ela 66 ant. Christosă pănă la 24 după Christosă) scriindă despre Dacia ne spune, că Zamolxis a fostă profetă și regelui soță în jmperățiă și că Z. s’a retrasă într’ună munte: „Și acestă munte se predea sacru, eară numele lui este Kioyatov (Cogaion) ca și numele fiului ce curge pe lângă elă".²) | La fiă-care nume din cele patru, mai ânteiă voiă căuta nu- miri asemeni din lumea vechia și apoi voiă înșira părerile despre situa- Ițiunea aceloră doi munți, a poporului și a țerei numite la începută. Kokkygion e numele delului, ce mai nainte s’a numită Thornax în Argolis, o provincia în Grecia vechiă, și numele delului s’a sus- ițînută la scriitorulă Pausanias (pela 150 după Christosă). Coga, din Cogaion purcede din caca, trecândă prin forma: coca, = coga, eară ion e ună sufixă celtică, ce însemnă locă, și ce Grecii l’aă sus- ținută, pănă ce Latinii l’aă strămutată în ium, — p. e. Ilion gr. Uium orașă în Troas în Asia mică. Coga însemnă munte, seă înaltă; ion locă. — In Kokkygion, decă ortografice e bine scrisă cu doi k, avemă de doue-ori rădecină cac —■ cac, odată în forma kok, de altădată în forma kyg, și atunci una însemnă munte, alta ’naltă, după cum în limba poporului s'a pusă substantivulă, ori adiectivulă înainte, apoi ion e indentică cu celă din Cogaion.³) Astfelă de ²) Strabo lib. VII. cap. III. Nr. 5 descriere pe largă în Archivu p. 493 de Timoteiu Cipariu. ⁸) în limba grecă se află sufixulu de diminutivă în: ion ion, p. e. uedon privighitore, aedon-ion; tylos stilă de pană, cuiă de lemnu, stelpă; tylion; ta- laros, coșară talarion; tribon manteua haină, tribonion etc. Strabone a scrisă în limba grecescă, dar în numirile locale, ion nu e diminutivă grecescă, ci e • sufixă celtică, ce însemnă locă, și acestă ion la latini e ium, p. e. Aktion pro- montoriu și orașă în Acarnania încă la Thucidide, Actium Ia Romani, așa orașele: Agrinion, Agyrion, Alginion etc; dar și on e atâta câtă ion, și la latini s’a strămutată în um-, Algidon latinesce Algidum, Akouînon latinesce Aquinum, Amiternon lat. Amiternum, Ariminon lat. Aruminum. La magiarl an, en, in, in, on e postposițiune, ce însemnă locu, p. e. Bud-ân, Pest-en, ing-en, padlâs-on etc. 1* duplicațiune aflămă p. e. în Mar-mar-a (marea dela Propontis)'iii4 Mar-mar-os; dar decă cumva ară fi trebuită scrisă cu ună^ atunci yg, (ag, eg, ig, og, vg) însemnă prejură, țînută, și astfel^, locă la prejură naltă,— la prejuiă de munte; dar yg e forma’^fl de diminutivă, și atunci însemnă locă la deluță, muntișelă. '' Numirile aceste sântă forte vechi, și acesta ni-o demustră;.! numirile urmatdre: Kakyparis riurelă lângă Syracusa în Sicilia, se * află la Tucidide, carele s’a născută la anulă 471 ant. Christosu. kak însemnă, delă munte; par însemnă apă, pârău-, y e adausu'¹ pentru eufonia. Kaikos riă în Mysia din Asia, la Hesiodă, 850”:; ant. Christosă, la Herodotă, 484—408 ant. Christosă. Vedurăraă mâi' susă, că Strabone a disă, c.umcă Cogaion se numesce și rîulă, CC curge pe lângă munte. într’o lucrare a mea amă arătată, ca) ; ■ rîurile și deosebi părăiele aă numele muntelui, din care isvorescu. Astfelă și lângă Kaikos din Mysia a trebuită să fiă ună delă eti- ■ numele kâ’ik; kâ'ikon pedion se află la Xenophon (444—355 ant... Christosă) șesulă de lângă rîulă Kaikos, și adeseori și șesurile portă numele muntelui de aprăpe. Kaikoubon la Strabone ună șesă în; Latin; la Romani s’a numită „Caecubus ager“ anume ânghiulă su- . dică ală terii Volsciloră, la Buillet se numesce Caecubus mons, între Terracina și Gaeta, eară Strabone ni amintcsce de kaikoubos oinos, de vinulă celă renumită de pe delă, și astfelă pe kd'ik din Mysia । ’lă reaflămă în kaik, caec din Latin. Caucoliberum, orașă în Gallia Narbonense și astfelă vădurămă felurite diftongiri a lui a din cac. < Kikykos, orașă în Mysia pe peninsula Kikykos, — o formă; ¹ ca în Kokkygion, dar aci yk, apriată e diminutivă. Kikynthos, \ insulă la țermulă Thessaliei, aci yn (= an, en, in, on, un,) e di- minutivă eară tho — da, la, locă; locă la delușă. Kikynna, a) teri- ! toriulă unei populațiuin; b) poporulă din ună tribă, numele s’a susținută la Lysias (459—379 ant. Chr.) și la Aristophanes (+ 427 d. Chr.). Aci na însemnă locă, asemenea lui an = locă, tho — locă. ? Kokylitae locuitorii unui orașă în Aeolis, provincia în Grecia, la - Xenophon (444—355 ant. Chr.). Kok însemnă delă, munte; yl din . ; al înaltă, mare, și tac omeni, locuitori. Kykala demos (poporă și teritoră) din phyla (tribă, trunchiă). Aiantis la Hesychiu (400 d. •,! Chr.) Kyk, delă, munte, al naltă, mare, a din capătă remășiță din >i la locă. Kyklades, ună numără de insule în jurulă insulei Delos, ■! la Herodotă și Thucidide; în singulară: Kyklas, Kyk munte, delă, ' 0 stâncă, la, locă, s e adausă grecescă. Kykloboros, ună părâă to- 4 rente în Attica la Arriană, secolulă ală 2-lea d. Chr. (Ceginabara părăă M lângă Panciova). Acestă Kyklo e identică cu Kykla de mai nainte, 3 I) R^ară baros e tocmai paris din kakyparis, și însemnă: apă, rîă, părău*). ^Eiotytos, rîuîn Thesprotiaîn Epiră, la Pausanias; kok = delu, yt = da, Bk locu, os din ais apă rîu. Acestu rîu la Homeră, pela 950 ant. ^Ehr. se pune în lumea de josu. Cugerni poporu în Gallia belgică, ^^fipre nordu dela colonia Agrippina, de buna sema au lăcuită pe ^^deluri nalte; țara loru s’a numită Cugerna. — cug = cac, delu, er mare, nalt, na locu, terenu; Cuger-n-i poporulu, unde i = locuitori. După acesta pregătire să reîntdrcemu la Cogaion. Unii îlu răspundă; Cog-e-on, pentrucă ai la greci se răspunde ca e: alții îlu scriu: Cocaion. Amu arătată mai susă, că ion e sufixă, — în urmare remâne: Coga. Aigaleon — după Strabone ună delu în Messenia; — decă Strabone ară fi respunsă Cog-e-on apoi l’ară fi scrisă cu e, și nu cu ai, — și de bunăsema l’a scrisă, precum i-a audită numele. Strabone numai atâta ni-a spusă, că muntele, ori delulă Ko- qaion a fostă în Dacia, — dar unde ? nu ni-a spusă, — și fiindă-că Dacia a fostă mare, trebuia să căutămă situațiunea muntelui, și că susținutu-s’a ore numele vechiă ori și în ce formă? Buillet dîce: „Cocajon ună munte ce face o parte din lanțulă Carpațiloră în Dacia și de unde isvoresce ună rîă Cocajon, ce se crede a fi Bistrița⁴⁴.⁴ * ⁶). Așadară să cutrierămă șirulă Carpațiloră, dela isvorele Tisei, de pe unde s’a începută Dacia nordică, încungiurândă Ardelulă pănă jp¹ din susă. de Roșava și să căutămă BistrițaG). Dar Strabone dice, ⁴) Vedurămu kyklos, kyklo. Numele insuleloru kyklades, de regulă s’a esplicatu dela cuvântulu grecii kyklos, ciclu, coreu, inelu etc. cu înțelesulu: stătătore împrejură, pentrucă insulele zăcu în jurtilu insulei Delos. Conv. Lex. alii lui Meyer le descrie și aretă că Cicladele stau din stânci, ■— locu de stâncă trebue să însemneze. Ka/kt'Ș, la greci petră, petrișu. Petra Ciaclia (Csâklya-ko) o stâncă cătră Alba-Iulia, unii milu dela Cricău; Cehlău seu Pionu munte între Ardelu și Moldova de 2700 metri de înaltu. Ciclova satu și delu cu stîncă lângă Oravița, și acolo este o mănăstire în stâncă și pe stâncă. Amu fostu acolo. ⁶) Dicțion. univers d’ istoire et de Geographie de M. N. Bouillet, Paris 1854 Cocajon, mont, qui fait pârtie dela Chain des Carpathes e.n Dacie et d’au sortait un riv Cocajon, qu’on croit etre le Bistritz. D în Ardelu se atiă Bistrița rîu, în comitatulu Bistrițâ-Năsăudu, care e aprope de CarpațiI resăritenl, și este și părăulu Bistra. Valea Bistra curge in Arieșulu mare în comitatulu Aranyos-Torda. Bistra, rîurelii, curge din comitatulu lluniedorel în Timișu. în România se află rîulu Bistrița, ce isvo- resce din muntele Vatra în Transilvania și întră în Moldova. Bistrița, părău în județul Gorju aprope de hotaru ivoresce din delulu Boului și curge în Tis- mana; Bistrița, părău din muntele Arnota în jud. Vâlce; Bistridra, părău în j. Nemții. Pentru tote numirile locale din România, folosescu opulu ce urmeză. & _ că și rîulă s’a numită Cogaion, — pentru acesta mai curându & căutămu unu rîă cu numire din aceeași rădăcină. Dimitrie Frundescu în opulă seă aduce localitatea Cocajonșl dice: Cocajon, munte înaltă în județulă Argeșu la botară lâoși Oltă, — a cărui pole le spală apa. Acestă munte are o peștaiă, în carea se dice, că a stată ascunsă câtva timpu Zamolxis, fikw fulă și legistulă Daciloră.⁷) Descrierea „la botară lângă Oltă tu județulă Argișă“ nu e îndestul itore, — pagubă că nu a însemnați . satele din prejură. Amă căutată în multe mape, dar Cocajon nu o- însemnată. G. G. Tocilescu scrie: Din relațiunea lui Strabone asupra muntelui Kogaion, în care se retraseră Zamolxis și Deceneus.... dar unde va fi fostă Kogeonulă, nu este cu putință de a decide.’) Tocilescu continuă asupra themei: „Unii scriitori așadă mun- tele Cogaeonus la stânga Dunării, și anume „verfulă Carpațiloru" despre Moldova: Kaszon seă Kaszin“ — pe Kogajon ală lui Strabp^ și numele Caucasului — numită în limba persană Koh. Muntele Kaszon nu esistă în România, se pare că D’Anville a luată acestu nume dreptă Ciahleu, așa cum se numesce verfulă celu mai înaltă- ală Carpațiloră în județulă Nemță... Grimm regăsesce Kogeonulă în Caucalandensis locus. Katacsich în Gogâng la Mica în Transilvania¹⁴.⁹): Muntele Cason îlă reafiămă în Kâszong-hegy în Ardelă la gra* niță spre Moldova, în linie cu orașulă Ocna. Kaszon, părăă în co- mitatulă Csik, Kaszina, părăă din muntele Lipse; dar numele purcede din cas (cad = cat), ce asemene însemnă: munte, pădure etc. și din on, ce acuși e diminutivă, acuși însemnă: locă; în urmare, nu purcede din cac, cog. Cehlăulă seă Pionulă e munte de 2720 metri în județulă Nemță. Ceh purcede din cac, eară la însemnă locă, ded forma origanală cada, — cum amă citată în nota a 4-a Ciaclia,. Ca Cehlăulă să însemne munte mare, ară fi trebuitu să remână cu numele Cehalulă, — din forma: Cac-al-a. în limba persică de adif Kuh însemnă simplu: munte, delă, de aci, Kuh se. adauge la iu- mele munțiloră. Se-wad-kuh, Schachwar-kuh, Puschti-kuh, precum se adauge: dagh la Turci, Berg la Nemți. în câtă D’Anville t|ice și Kaszon-koh, — numele koh e esplicată. Neugebauer, carele a fostă consulu generală ală Prusiei pentru Moldova și Valachia, în 1847 a petrecută multă în Ardelă, în ’) Dicționariu topografică și statistic alu României de Dimitrie Frundescu, București 1872. •) Dacia înnainte de Romani de Gr. G. Tocilescu, București 1880. pag. 720. •) Tocilescu la pag. 599. 7 ■Dacia centrală, ca să caute anticitățile romane, ni scrie: „în Ardelu Kiu departe de Keresd zace sătulii Gogăny, doue mile dela Seghișdra Hn direcțiune sud vestică; tradițiunea aci așadă peștera profetului ■ftamolxis, scolariului lui Pythagoras, carele s’a retrașii timpu de Krei ani într’o peșteră a delului Kageon¹'.¹⁰ * * *). Dar Neugebauer a ■ luatu o direcțiune retăcită. ■ Ladislau Kdvăry în opulu seu „Anticitățile Ardeiului¹⁴ a scrisu: ■ „Se află sătulii Goganu unguresce: Gogâny-Vâralja. Acesta zace BȘpe țermulu stângu alu rîului Kiikullo. Desupra pe unu delii înaltă Be unu locu de cetate, loculu cetății Gogân." Autorulu se provocă Bla Strabone lib. VII și repețesce cele dise mai susu, apoi continuă: I „Și delulu sântă și rîulă ce curge pe lângă delii, — după elă I. (Strabone) s’aă numită Cogeon. Din astfelă de cuvinte ale lui Stra- gfbone scriitorii noștri istorici, încependă dela betrânulă Bonfiniă, Kpănă Ia losifă Benko, trăiescă în acea credință, cumcă cetatea Go- |gană ară fi fostă loculă și delulă reverinței dumnedeiescî păgâne, F amintite mai susă, și cumcă numele seă Gogană l’a căpătată dela t numirea Cojeon, amintită la Strabone.¹¹). t în comitatulă Kiskiikullo, cerculă Erzsebetvăros se află doue p.comune: a) Gogană, ung. Gogăny, săsesce Gogeschdorf (sătulă ¹⁰) Dr. I. T. Neugebauer Dacien aus den Uberresten des klassischen Alter- ^^fcthums. Kronstadt 1881 pag. 256 Obnfern Keresd liegt das Dorf Gogăny, 2 M. in stid-westlicher Richtung von Scbiissburg, hieher verlegt die Sage die Hohle des Propheten Zamolxis, des Schiilers des Pytagoras, welcher sich drei Jahre lang in eine Hoble des Berges Kageon zuriickzog. ⁿ) Kdvăry Lăszlo, Erdely regisegei, Pesta 1852 pag. 19 Gogâny-Văralja K Ezen Vâralja a Kiskikullo balpartjăn, esik. Felette magas hegyen van egy văr- hely a Gogânvâr helye... E szent helyet es a melette elfolyo vizet, szerinte Cogeoniik neveztek. Strabo ilyszei u szavaibol honi tortenetiroink az oreg Bănfitol le Benko Jozsefig az Litben elnek, miszerint Gogănyvăr az emlitett pogăny istenitisztelet helye es hegye lett volna es hogy Gogăny nevăt a Strabo ăltal emlitett Cogeon nevezettol kapta. Pentru de a căpeta deslucirl din fața locului, amu rugatu pe dlu Zacharie Tatariu, notariu de tribunalulu regescu din Elisabetopole (Erszebet-Văros) și acesta ’ml scrie următorele: „Sătulii Goganu zace în comitatulu Ternavel mici (Kis-Kukiillo), pe teritorulu situatu intre ambele Ternave (riurile Kukiillo seu Kokel) la stânga riulul Ternava mică și mal aprope de acesta decătu de Ternava mare. Satele vecine suntu: la medănopte Gogăny-văralja (Varolea); la medăcji Kund (Rensdorf); la resăritiî (Ormenyes) și Szent-ivăiîy (Santiora, Jobannisdorf); eară la apusu Leppend (Lepindiș) și Szăszdălya (Dalia). Goganulu și Gogâny- varalja se află unulu de altulu în îndepărtare cam de 200 metri și sfinții des- părțite prin unii șesiî. în prejurulu comuneloru învecinate suntu dehirl, munți însă, și cu atâta mal puținii cu urme diu rădăcină caca ori goga nu se află., se află însă în unele comune din ținuturile aceste familii române cu numele Goga. în față cu Goganvăralja se ridică unu delii, căruia românii ’I clicii „la cetate¹¹, eară ungurii Varhegy. Pe platoulu delului să fiă fostu o cetate vecină carea insă a dispăruți! sub ierbă, și a căril urme numai prin legătură se potii constata. Aci, pote că a fostu vr’o peșteră ore-când, astadi însă din cel con- sultați, nu mi-a pututu nime da deslucirl despre esistința unei peștere acolo, Uns, Sa D-lu Pușcariu ’ml spune, că a fostu în acea peșteră. ■M Gogheșă); c) Varolea, la unguri Gogâny-vâralja, la Sași Burg (cetăți. După mapă, Gogâny-vâralja stă desupra, Gogâny în mijlocă și Erz^ । betvâros mai în josă, —eară Sigliișora (unguresce Segesvâr, nemțeiui Scliăssburg) amintită la Neugebauer se află în comitatulă Kiikttj'-â. mare, la țermurulă stângă ală rîului Kukullo (Kokel nemț.) mare#) așadară Neugebauer nu le așadă bine. Alexie Fenyes în statistica sa însemnă: „Kiikullo, ce în Ardrifli suntu doue, fiă-carele purcede din muntele, laculă (iczerulă) Ktlkijîiu, și Kiikiillo-ulă mică după cursă de 3G de ore, eră celă mare dups cursă de 42 de ore, mai în josă de Blașiu se împreună și împreuna^ | nu peste multă întră în Mureșă ¹² ¹³). . /.I Ladislaă Kovâry în opulă seă continuă: Kukullovâr, nemții Kukelburg, românesce Cetatea de Baltă. Pe țermulu stângă ’n'lî rîului Kukiillo mică se întinde ună capii de delă, — pe acfftți zace castelulă și la piciorele lui curge belulă Kiikullo. Dela Cetirea ■ \1 Kukullo, cândva renumită, și castelulă se numesce Cetate u). ' Adl Kukullovâr, nemțesce Kokelburg, românesce Cetatea ■< Baltă, e în cerculă de administrațiune Dicsă-Szt.-Mârton și în vr.- ’ mitatulă Kiskiiktillo: zace cam într’o liniă cu Erzsebetvâros si b- .? amâdi-resărită e Mediașă, la amedi-apusă e Blașiă. Rîulă KiikullK. > mică e din susă, spre nordă; rîulă Kukullo mare e din josu syi« ’— rcsărită; și ambele rîuri purcedă din Kiikullo-to hegy (delulă laculu ’.d Kukullo); dar în celă mică curgă păraie și din Muntele Mezo-Havas (Câmpulă Alpului) eară în celu mare și din Delhegy (delulă Delă). Rîurile la Sași se numescă Kokel celă mică și celă mare, eră Iu Români Târnava cea mică și cea maro. A La nordă de Kukullovâr e Gogâny-vâralja, de stânga Terna- .,■/ vei mici, •— la apusă într’o linie îi zace Dicso-Szent-Mârton, la ameții < sătulă Kund, la răsărită sătulă Zâgor, posta din urmă Bonyha, în cerculă Erzsebet-vâros, și în acestă cercă e și celalaltă sată: Gogană ,£■ ¹²) Magyarorszâg korona orszâgânak helyseg nevtăra. Budapcsten 1882., E unu dicționariu geografică, dar numai despre comune, nu are riurile și de- lurile. Localitățile din Ungaria și Ardelu Ic provocă din acestu opu. Văralja însemnă: sub cetate. £ la} Fenyes Elek, Statistika, Post 1857. II pag. 139. A Kukiillo, mely ketto /'d van Erdelyben, mindenik a Kiikullo-td-liegybol ered es a Kis Kukullo 36, a -i’r Nagy-Kiikullo 42 orai lefolyăs utân Balâzsfalvăn aloi egyesul es egyesiilve nemsokăra a Marosba szakad. M) Kovâry Lăszlo, Erdely rcgisegei. pag. 210. Kukullo-vâr, nemetul CiJ Kukelburg, olăliul Cetatea de Baltă. A Kis Kukullo balpartjâra hegy-fok uyiîlik be, azou diszleg a kastely es lâbânăl folyik a szoke Kukiillo. A liajdan liires Kukullo-vărtdl a kastely is vârnak neveztetik. ;''i 9 r (Gogeschdorf, Gogănyfalva). Pote că în 1847, pe când a umblată [' Neugebauer în Ardelu, împărțirea administrativă a fostu, că sătulă [ Gogăny, ce-lă amintesce, s’a ținută de altu cercii, — dar adi în [ cerculă administrativii Keresd, cu capitala Seghișora și în comita- I tulii Kukullo mare — nu se află nici o comună: Gogană. r Acuma trebuie să luămă în considerațiune spusele lui L. K6- t vâry despre Gogâny-Văralja, pentru-că acestu satu zace cătră țer- I mulu stângă ală rîului Kukullo micu; pentrucă aprope e unu delă I înaltii; pentrucă desupra a fostu cetatea Goganu; și pentrucă după finapa militară (des k. k. geographisehen Institutes) vedemă Gogăny- rVâralja și că unu delu e aprope de rîulă Kukullo micu. Astfelu r am aflată unu delu Goganu și lângă elu unu rîu Kukullo seu Kokel i (Kukel) și în acestu modu aflămu delulă Cogaion și lângă elu unii ■ rîu cu asemene nume, cum a disă Strabone. C din rădăcina cac trece în g, și astfelu avemu formele: gag, 9e⁽J, gig, gog, gug; — gog e prima parte din goganu; eară an seu e diminutivă și atunci goganu însemnă: del-ușă; seu an însemnă locu și Gogan are înțelesulă de: locu de delu. Precum din rădăcina cac la Strabone s’a făcută: cog, — așa din sufixulă an, cu înțeleșii de: locu. în județulă Buzeă e muntele Gogoini, și acestă formă stă aprdpe de Cogeion. în numele Kukullo pentru munte, pentru rîu și pentru cetate, asemene reatiămă rădăcina cac. a din acesta e strămutată în il; ill purcede din al ce însemnă înaltă; lo purcede din la ce însemnă locă, și astfelă pentru Kiikulld, forma originală e: Cac-al-la pentrucă delulă Kukiilld-tdhegy, din care isvoresce rîulă, e înaltă. Reîntor- cendu-ne acuma la numirile vechi înșirate mai susă, acolo amă avută forma: Kykala, unde y, la greci: v = il s’a răspunsă: kilk; și apoi cealaltă formă citată: Kokylitae, unde tac însemnă locuitori, eară Kokyli e identică cu Kukullo, și acesta e bine scrisă cu doi l. în urmare, ce se atinge de forma vecliiă: Cogaion, ară trebui, ca adi să se alie localitate cu forma: Cocaiă ori Cocaiă seă Gogaiă ori Gogaiu — în limba nostră/ dar nu se află, precum din asemene formă ni-a rămasă cuventulă comună, cocaiă. Forma Gogan de adi după rădăcină, sufixă și înțelesă, e identică cu Cogaion, — diferința o face numai litera i, altcum ion și on e identică. Sub numele Gogană afiămă adi 2 sate și după Kovăry „desupra pe unu delă înaltă e ună locă de cetate, loculă cetății Gogan" astfelu și cetatea a trebuită să se numescă după numele delului Gogan, — în acelă prejură, unde trebuimă să căutămă delulu ori muntele Co- 10 gaion; dar rîu cu numele Goganu asemene nu se află. Totuși (fl află munte, se află iezer cu numele: Kiikullo și Kokel, si se află fl rîuri cu aceste nume. Zamolxis s’a retrasă într’unu munte cu stânci,-fl acesta nu a pututu fi Goganu, ci Kiikullo seu Kokel, pentrucâ, țfl numai că muntele Kiikullo e cu stânci, și pe lângă elu curge utfl rîu cu asemene nume, ba și isvoresce din elu, și în acestu moqfl stămu mai aprope de aserțiunea lui Strabone.¹⁵) 'fl O formă ca Kiikullo avemu în Godbllo, — reședința de vălfl a regelui Ungariei; aci god purcede din cad — gad pădure;fl din al = mare, și Io din la = locu, — forma originală a fostffl gad-al-la; dar magiarii după însușirea limbei loru, strămută adeseofl pe a în 3. fl Forma Kokel și Kukel a delului și rîului, cum se numesfl la Sași, stă din cac = del și el = locu, seu sufixu de diminutivă, — fl în acesta formă nu aflămă conceptulu de : al = mare; — deci Kokfl însemnă: ori deluțu, ori locu de delă, — atâta cât Gogană. Deeil acestă el = locă, e la magiarî: hely, — locă, — însă ei au aspiri rată pe e, adecă aă pusă h înainte și aă îmoiatu pe l în ly = li. ¹⁶E ¹⁶) La numele Kokkygion s’a spusă că delulu acesta mat nainte s’a nu- mită Thornax în Argolis. Thor din dar, tar (diftongitu munte na, locu ac = ax totă aceea. Kukiillo seă Kokel, la romani Târnava, din tar = dâlftjj munte, na locă, și ava — apă. Se află Cogelnică părăă mică în jud. Cahulă’I de unde Cogălnic-iană. la) Să căutămă urmele în lăuntrulă Ardeiului și numele altoră localități purcese din rădăcina cac și culese din opulă citată în nota a ’°; dar scrise după ortografia maghiară. In comitatulă Kiskukullo afară de 2 Gogană și Kii- kuîlovâr mal săntă: Kikmantor (cic = cac, mant celt mont = munte, or = ra loc) Gyâkos (Giacoș, giac — cac) în comitatulă Also-Feher, Alba de josă suntă în cercnlă Alvință: Csuged (ciughed; cslig — cog, cug, ed = da locă); în cercuiă Maros-njvar: Csucs (CiucI — ce în limba maghiară comuna însemnă: culme; în România Ciuce, și 2 Ciuciu și alte forme cu acestă trunchiu); în cercuiă Nagy-Enyed e: Csâklya sată și Csaklya-ko stâncă: cac-la, acesta după mărimea stencel, a putută fi și cac al ia) Havas Gyogy rom. Muntorj și Givagiel cum e scrisă în opu; Fel Gyogy rom. Giogicelă de susă. Gyogy -= GlogI, Goga Valea Gelsel curge din Petra Cioachel pe lângă Koslărd în Mureșă; Valea Giogilul curge pe lângă Tovișă în Mureșă. în comitatulu Făgărașă, cercuiă Sârkany, Cuciulata unde e forma: Cac-al-ta, unde ta însemnă locă; în cercuiă Sepșă: Kokos = Cac -as Checheș. în comitatulă Huniadorel aflămă trei Gyogy și ună Csigmo (Cac-ma) și apoi la granița între România și Carașă e muntele Gugă, Cac -a, Cauc-a, în comitatulă Clujului, în cercuiă Mezb-Ormenyes e: Kecsesd (Chec -iste)-, în cercuiă Banfi Hunyad e: Csucsa (Canea)- în cercuiă Almăs e: Kokenyes (Chech-en-es), în comitatulă Maroș-Torda, cercuiă Gorgeny e Kakucs (Cac-u-ca); în cerculu din prejma Ternavel sântă: Csokpatra, Geges și din prejma Nyaradulul: Csoka (Caca) și Gocs (gacce). în comitatulă Sibiiului 2 Cac-o-va, eară în comitatulă Selagiulul: Cseglen, Kucso, Csikd, Csaholy (forma ca Cehlou), Csog, Kegye, Kekes. în comitatulu Szolnok Doboka cereulă Dezs e: Guga; Csăki-Garbo, Csâka, Kucsulat, Csokote. în Comitatulă Torda Aranyos sântă, Kăkova, Csegez, Mezo-K6k Csâko, Kocsărd. în comitatulu Udvarhely sântă: Kecsed, Csehet, Csekefalva, Gagy. 11 II. Caucasus. Pe timpulu împăratului Trăiană și anume pe timpulu resbo- iului cu Dacii (102—106 după Christosu) în Dacia s’a aflată unu munte cu numele Caucasus. Unu militară romanu, carele s’a luptată în acelă resboiă, a făcută votă (făgăduință), votulă și l’a împlinită în Germania și apoi a ridicată petră de pomenire, eară pe petră e inscripțiunea, carea dovedesce muntele Caucasă în Dacia. Acesta inscripțiune a comunicat’o pentru noi mai ânteiă B. P. Hașdeu, și în aceea se află: ad Alutum fiumen secus mont. Caucasi. Ilașdeă o cetesce astfelă : Matronis Aufanibus, Caius lulius Mansuetus, miles legionis primae Minerviae piae felicis, votum solvit lubens merito. Fecit voto facto ad Alutum fiumen secus montem Caucasi. în traducere: Dineloră urzitore, Caiu Mansuetă, ostașă în prima legiune Minervia piă fericită, îndeplini cu bucuriă cuviosulă votă, făcută la fluviulu Oltu lângă muntele Caucasu.¹⁷) Glig. G. Tocilescu reproducendă acesta înscripțiune la capătă scrie : montis Caucasi.¹⁸ *) Sumă de părere, că trebuie scrisă „montem Caucasi" dar în traducere nu primescă „secus" tradusă cu „lângă" ci cu „altmintrele", seă „altcum" și astfelă traducă: „votulă făcută la fluviulă Alută, alt- mintrele la muntele Caucasuluî" „Ad“ din „ad Alutum fiumen" se subînțelege și în „secus ad montem Caucasi". *⁹) De bunăsama acestă Caucasă nu a fostă departe de Oltă. Să căutămă și aci numiri asemeni, din lumea mai vechiă. Kaukasos la Herodotă, (anulă 484— 408 ant. Christosă) mun- tenia, șirulă de munți Caucasus între Marea-negră și Marea caspică. Asemenea Caucasis la Herodotă: Kaukasosskythikos (Caucasulă scitică) la Arrianu din secululă ală 2-lea după Christosă. Locuitorulă din Caucasă la feluriți autori s’a numită: kaukasios, kaukasianos și kaukasites, eară țara s’a numită: kaukasia la Ștefană Byzantinulă *’) B. P. Hașdeu Istoria critică a Româniloru, București 1875 pag. 280 și se provocă la archeologulu germanii Lersch, carele mal ânteiu a descoperită inscripțiunea și a publicat’o în: Jahrbiicher des Vereins von Alterthumsfreunden im Rheinlande tom. 5 Bonna 1844. pag. 316. ¹⁸) Glig. G. Tocilescu, Dacia înainte de Romani, București 1889 pagina 432 nota 17. *•) „Lângă", latinesce se esprimă cu: iuxta, prope, ad, adecă: lângă aprope de, la; și astfelu „ad Alutum" se pote traduce și cu la și cu lângă; dară secus cu: „altmintre, altmintrele, altcum"; nemțesce: anders, ung. măskep, mâskint, kulbnben. în fraseologia latină: longe secus = de totu altcum; non dici secus, ac sentiebam; nu amu disu altmintrele, și consimțiamu. 12 în seclulă 5-lea după Christosă. Dar a fostu și Kaukasos Indii^U adecă: unu șiră de munți în India, pe timpulu lui Alexandru mare (+ 330 aut. Christosu) eară la Arriană acestu Caucasu indici e indentică cu numele Paropamisos, adi numitu: Hindu-koh și kuch (kusch), ce formeză o sistemă de munți în Asia, și are vârfd^M pănă la 7173 de metri de înalte. Caucasulu amintită mai nainte, ce se numesce și scitică, aseme^H e o sistemă de munți, și partea cea mai mare e între Marea neg^M și caspică și stă 1) din Caucasulu mare, unu șiru de munți ce precipiși ridicați și între ei muntele celu mai mare în nordul^M Elbrus de 5652 de metri; apoi Gumaran khokh de 4572 de me^^M și Adai khokh de 4646 de metri; 2) din Caucasulu micii, cu șird^H paralele, de cari se țîne și Araratu celu mare de 5156 d. m. Araratu celu mică de 4180 m. în Armenia. Koh, kuch, khokh e contrasă din Cauc, și vedemă, că toq^H însemnă: munte, delă. Forma kaukas e susținută în numele Kaukasa, locă pe insulajH Chios în Marea aegeică, la Herodotă <484—408 după Christosă) în Kaukasa orașă în Mysia din Asia mică la Xenophon (444—355 ant. Christosă). « Dar Caucasus se află și în forma de Cucusus asemene în Asia ²⁰) 1 și Cucusus orașă în Cappadocia²¹); în forma de Coccius în Alpii 1 Italiei²² *) ba și muntele Hemului seu Balcanulă încă s’a numită și I Caucasus²⁸). Tote aceste pentrucă, în limba de totă iliua a unoră 1 popdre vecin, cac, cauc și în tote formele ce le-amă înșirată la 1 începută, a însemnată: munte, delă, dar c trecendă în g s’a formată: | gag, geg, gig, gog, gug, gyg, și ca să vedemă acesta chiar și în 1 numele Caucasulu!, precum ca să rectificămu numele Gogană și alte 1 ce voră urma, să enareză următorele. 1 ²⁰) La loanu Curopalata Scylitza pag. 671. Et per Cnmsi angustias in Ger- maniciam profectus, în regionem noniine Teluch invadit. E în drumulu, ce conduce în Syria. ²¹) Cedrenu I. pag. 617. Cucusum Capadociae opidum, pe timpulu imperatului Leo I. 457—474 după Christosu. După Builett, Cucusus adl se numesce: Coscan în Cappadocia, unde a fostu esilatu loanu gură de aurii. După acesta formă Kikysion orașu în Elis la Strabone, — 24 după Christosu. ²a) Jornandes de rebus geticis cap. 30. Hic ergo Itilico ad Polentiam ci- vitatem în Alpibus Cocciis. Acesta formă e din: Caua = coc, și ce (prejuru, locu) și acuma vomă pricepe, ca ce însemneză numele romanu vechiu: Coc-ce- ius; omu din prejuru de delii, adecă: muntenu. ’⁸) Hașdeu în Istoria critică ă Româniloru pag. 280 se provocă la Florii III. 5. Piso Rhodopen Caucasumque penetravit. 13 H în testamentulă vechiu la Moise. I. cap. 10 V. 1—2 se ce ■ „îⁿ inscripțiunea lui Lersch, Caucasulă săntă munții Olteniei, «'w mai curendu acei din Muscelu. Așadară Hașdeă nu se țîne de înțelesulă înscripțiunii, cumcă Cau- casulă trebuia căutată undeva în prejma Oltului? ⁸⁰) Jornandes VII. Hune (Caucasum) enim Jamninm mox Propanismum (mal bine Parapomisum) Indus appellat. Parthus primum castra post Nisaccn edicit. Syrus et Arinenius Taurum, Scythae Caucasum ad Rhipheum, iterumque in fine Taurum cognominant. Riphaeu suntu munții dela Tanais spre resăritu cătră Uralu, în Sarmația asiatică. ⁸¹) După Schaffarik slaw. Star. p. 990 la Hașdeu în Istoria critică a Rom. pag- 285. Gr. Tocilescu, Dacia înainte de Romani, pag. 424. 17 Hf A dice, că Caucasulu mai curendă săntu munții din Muscelă, g nu se vede a fi ceva posibilă, pentrucă în România la stânga Oltului E e județulă Argeșu, și după acesta, ca vecinii, urmeză județulă Muscelu B cu capitala Câmpulu Lungă, și astfelă Hașdeu se îndepărteză dela E Oltă; eară la nordă județulă Muscelă se desparte prin întregă K. spatele Carpațiloră dela Oltulă din Ardelă. K.. Hașdeu în punctulă ală 6-lea dice: „După spiritulu graiului «Nostru, cauc contragendu-se în coc, caută să admitemă, că o urmă ■'•supravețuindă a numelui Caucasă în privința Carpațiloră, e delulă V Cocanu din Muscelu, adecă, mai mai în acelașă locă, unde ostașulă t 'Mansuetă dintr’o legiune a lui Traiană stătuse în resboiulă dacică l’ la fiuviulă Oltă, lângă Caucasă". B Așa dară și fiuviulă Oltă s’a mutată în Muscelă? Adeverată, i că Cocană purcede din rădăcina cauc și acesta se contrage în coc, dar an ori e diminutivă și Cocanu însemnă deluță, ori însemnă ș locu, și Cocanu însemnă: locă la delă, atâta câtă: Gogană de mai susă. Dar credă că nime nu va pune pe Mansuetă cu Oltă cu totă lângă Cocană în Mușcelă. Tocilescu (pag. 434) cu referință la înscripțiune dice: „Resultă neîndoiosă că fiumen Alutus este Oltulă din România și că celă puțînă porțiunea muntosă, pe unde curge, în timpulă lui Traiană s’a chemată „mons Caucasus¹¹. Acesta părere are rațiunea sa. Dar Oltulă nu curge numai în România, ci mai multă de jumătate curge în Ardelă, — și în- țelesulă vagă ală înscripțiunii iertă, ca în prejma Oltului ori unde să căutămă Caucasulă, ori ca munte singuratecă, ce e mai veri- similă pentru acelă tâmpă, ori ca despărțementă din Carpați, dar sistema întregă a Carpațiloră sub nume de Caucasă pe timpulă lui Traiană nu se pote primi nici decum, pentrucă Carpații între Ardelă și Bucovina precum o parte și între Moldova, s’aă numită Alpes Bastarnicae, mai în susă la nordă Alpes Sarmaticae și numai cei de cătră Pojună mons Carpatius, — acesta abia pela 150 după Christosă, pentrucă mai ânteiă Ptolomeiă îlă amintesce. Acuma să porniraă pe lângă Oltă și să cercetămă, că din numele Caucasă, remas’a ore numire asemene pentru atare munte? seă și alte localități? Pornindă dela vărsarea Oltului în Dunăre, în susă pe lângă Oltă de stânga se află: Kukucei, (Charte des k. k. geographisclien Institute» XII) la răsărită ’i zace: Mogoreșli, la amedi Corbii, în plaiulă Verde, jud. Oltă. Dar nălțimea satului Cucucei nu apare 2 18 mare. Purcede din forma cauc-ac, unde ac = ca însemnă seu cei se pote deriva și din diminutivulă celu. Cocajonu adusă de Frnndescu și pusu lângă Oltă la hotarăj^B nu l’amă aflatu nici pe o chartă și nici în altă carte, se vede că Kogaio^H din Ardelu e mutată la Oltu, dar despre acela amu vorbitu mai susi^M Trecendă totu pe lângă Oltu în Ardelu, afiămu Kukuk (delulu Cucucu) de 1746 de metri de înaltă, deci e munte. Aces^H munte zace chiar lângă Oltu, de-a drepta, Ia nordulu lui e sattd^H Szt. Simonă, la amedi Alitnes, eară peste Oltu într’o liniă e rebes, și puțină spre amedi e Tusnăd, în comitatulu Csik (Cică^M Kukuk nu pote fi identică cu ung. Kakuk, paserea cucu, carea are numele dela sonurile cântării. în România se află și delulț^H Cucului lângă Cazanești în jud. Argiști, dar nici numele acesta dela paserea numită, — căci uneori numele locale corespundă unor^H cuvinte comune, — p. e. și muntele Pasere în jud. Mehedinți, făr^H ca să purcedă dela pasere, ci din bad - bas munte, er = marețlH deci Pas er, apoi poporulă l’a numită: pasere.⁸a) B Mie nu mi-a succesă, ca lângă Oltă seă în prejma lui să aflu-M altă munte decâtă; Cucucu, ce purcede din Caca, Cauca. Acuma să pornimă pe crestele și spatele Carpațiloră, precum S pe ramurile lui dela nordă spre resărifă și apusă și să căutămă '■ munte Caucasă, seu numiri asemeni. ța în comitatulă Bistrița-Năseudă desupra, adecă la nordă de Radna, se află: Kukcsucs = Verfulă Cucu; (Atlas Stiller). Kuk e .-j numelele delului, csucs e, cuvântă ungurescă și însemnă verfă, pur- îl cedendă asemene din: cac = cuc = duci. Alexie Fenyes (op. ci- ■'"l tată II. p, 13!)) înșiră munții mai înalț! ai Ardeiului și între aceștia 1 „Gogosza dela pasulă Borgd doue dre“. Adecă Gogosa (pe o mapă și Gogoza) de 1093 de metri în comitatulă Bistrița-Năseudă. Pasulă Borgo e între Ardelă și Bucovina, eară Muntele Gogosa e spre nordă apusă, cam într’o liniă cu Năseudulă. La pdlele lui spre amedi curge valea Lieșiu și mai spre amedi Tihuța, ce întră în Bistrița. Pentru numele muntelui acestuia, în cele de susă amă trecută și la forma gag din cac, și la Gog = Caucasulă din Asia între Marea-negră și caspică, — deorece după litere corespunde numelui: Cauc — as ori Cauc — az, căci osz = os ■--= oz e identică cu: sa) Aci la Knknkhegy, suntemă în teritorulu Seeuiloru în comitatulu Cică. Acestu Cicu ca predicată esistă încă pentru vr’u 10 comune pe ambele IStuiI ale Oltului, pănă între isvorcle lut (-'ic încă însemnă: munte, delii. Aci intre aceste comune aflăinu: Delhegy (delulu Delă) la apusă de Csik-Szt.Tamas, și comuna Delne lângă Csik-Szt Miklos, din del = ddl, si ne, locu. Numirile cu del sfinții mal vechi decătu aședarea Seeuiloru pe acelu terenă. 19 MU = az, — din celticulu ais aith) naltă, latu, estinsu. Altu Knnme maî corespundStoru nu se află.ss) E Dela pasulu Bodza între Ardelu și România spre apusă dela K pasă, chiar la hotară (pe mapa institutului militarii geografică) e: Emuntele Csukâs de 1964 do metri. Frundescu diee: Giucașu munte K și punctă trigonometrică de observațiune in jud. Prahova, chiar Kla hotară. Fenyes (pag. 138) dice: Csukăshegy în linia dela Brașovă Mție 6000 de urme de înaltă. E ' Numele Ciucașă asemene ne conduce la forma: Cauc-as-, E aș unguresce, e forma și de adjectivă, ca os romănesce p. e. mun- E tosă, ce conceptului de munte ’i dă o estensiune.³⁴) La Frundescă: | Cocalabenă, munte în jud. Argeșă aprope de hotară. într’altă | locă nu l’amă mai aflată. Laben însuși însemnă munte, și e din | o rădecină și de o formă cu muntele: Libanon (unde on din capelă e e adausă grecescă, superfluă) din Coelesiria; în biblia „chedri Li- | vanului", eară Coca din Cocalabenă e în formă de adiectiiă și r însemnă: înaltă mare. ¹ Muntele Gugu în comitatulă Hunidorei, în colțulă de graniță între Ardelă, România și Caraș-Sever., dela Rett zată spre amedi. Sub elă e scrisă numerulă 2233, nu sein metri, seă urme. Gugu-Cucu.³fⁱ) Cu acesta amă încheată munții din Carpați, — dar în Ro- mânia se află munți, a căroră nume purcede din: cac, cauc, și în alte părți.³lⁱ) (Va urma). Dr. At. Marienescu. ss) După dicționar, topogr. a lui Frundescu în Romănia se află nume de sate: Gogoșii, GogoșarI (și o movilă) Gogoșescl, Gogoșița. Coiche. la Celțl atâta câtu cac, coucu; de forma Coiche mai aprdpe stă: Goicea mare, cătun în j. Gorjă și Goișu munte în j. Argișă, — pentrucă eh din coiche trece și în ș și goișu în limba comună are înțelesulă și de: cucuișu, locu înaltă, susu în vârfă. ³⁴) Pe loculu unde e Csukăs, după mapa din Conv. Lex. alu lui Meyer, e: Csuka. Forma Csuka se află ea numele unul satu în jud. Argișu, plaiulu Oltu, — duca e = Canea. ³⁶) Guga, satu în cerculă Dezs; Guguiu, locă isoiatu în jud. Dolju; Gu- guiu e din Guguliu-, ca Cuctiiu din Cueuliu. Gggoie limne la Homeru și Herodotu unu Iacă în Lydia, pdte că a fostă iezoru pe munte, seu lângă munte. ³⁶) Munți, delnrl, măgnre, movile din rădecină cac în alte părți ale Ro- mâniei; Căciulata (munte in județulă Gorju, — Caicu Stena în județulă Vâlcel la hotară (coiche celtică); Cehlău (Pion) munte în jud. Neamțu; Chichira delu in j. Putna, Chichiora delă și punctă trigonometrică în jud. Gorju, Chievrelă delu in jud. Dolju Cioca popa stena in jud. Muscele ia hotară; Ciocănesc! delu in jud. Argeșu; Ciocanu munte în jud. Argeșă Ciocannlă-Pisculul munte în jud. Mușcelă; Cioci delu in județulă Ialomița, Cioclovina delu in județulă Gorjă; Cocanu delu in jud. Gorjă; Cocanu delu in jiul. Mușcelu; Coci munte iu jud. Argeșă; Coconi movilă în jud. Brăila, Cocora munte in jud Vâlcel și altulă în județ. Dâmbovița; Cuci delă în jud. Mehedinți, Cucoiava magmă în jud. Dolju; Cucu munte în jud. Râmnică Pissecuea munte în județulă Buzeu, unde pis bad = bas, dâlă înaltă; seu pis și pădure. 2* 20 FACEREA LUMEI. (Unii capitulă din cosmogonie). I. 1 întru începută era chaosulă, adecă tdte materiile, erați a împreunate fisicalminte. 1 Materiile erau mdrtc, fără de viață și preste densele j plutia spiritulă celu nevedută și necuprinsă, despre carele în-1 zădară vomă întreba și vomă scruta, că de unde este și cea este. Totă deșdrtă va fi și întrebarea după crearea materiei,■ anume că cine și din ce a creat-o. Răspunsuri la întrebării d’aldestea nu putemă pronuncia simpluminte din causa că noi, ■ fiindă ființe mărginite, nu suntemă capac! de a cuprinde ceva l necreată și infinită. a Spiritulă celă nevăzută și necuprinsă a intrată în ma-1 terie și pre acesta a facut’o capabilă de a fi reședința vieții. ’ Materiile multifarie din acelă chaosă acum începură a j simpatisa unele cu altele, seă între densele se născu poterea, J la care ’i dicemă afinitate chemică. Efectele afinității chemice s’aă arătată în formațiunea diferiteloră combinațiunl chemice. Așa dară în materiile chaosulul s’aă începută diferite mișcări, din cari s’aă desvoltată poterile magnetice, electrice și electro- magnetice, apoi s’aă desvoltată sunetulă, căldura și lumina, totă atâția agenți poternicl, forte acomodați pentru formațiunea lumiloiă venitorie și a pomposului și admirabilelul arbore enig- matică ală creațiunei. Aceste forțe puternice aă pusă la urmă în mișcare în- tregă massa, ce o numirămă mai susă chaosă, și fiindcă cohe- siunea nu lăsa părticelele chaosulul să se despărțescă de olaltă, de aceea întregă massa a începută a se întorce rotă ca și pre lângă o osie. De ore-ce în lăuntrulă chaosulul s’aă des- voltată cu vehemență diferitele combinațiunl chemice, fierbea adecă cumplită în nemărginitulă laboratoriă ală veciniciel, și de ore-ce spațiulă nemărginită, în carele se afla chaosulă celă învăpăiată, avea temperatură mal stempărată, de aceea I I ²¹ ■ MIrțile cele mai din afară ale chaosului, trebuindă să deie ■ căldură spațului celui din afară și mai puținii caldă, au în- ■ ceputu a se contrage, a se condensa, a forma cum se dice— ■ nisce globurele, cari deci fiindii mai grele de câtă părțile ■gete mai înfânate aă trebuită să simpatiseze mai multă cu ■puterea centrifugală a chaosului rotatoră, decâtă celealalte mai ■ușore; tote aceste globurele s’au grupată așa dară în prejma • ■■ecuatorului, căci chaosulă prin rotațiune ajunsese deja să aibă ■formă sferică. ■ Devenindă întru acestea rotațiunea chaosului totă mai ■intensivă, globurelele cele dese, ce se grupaseră pre la ecuatoră ■ unulu câte unulă, s’aă smulsei. s’aă desfăcută succesive de ■ corpulă creatoră, păstrândă firesce însușirile primordiali ale ■ corpului din carele s’aă desvoLtată. Și aceste globurele,.... ■ mulțime nenumărată de ele, s-untă sorele nostru și celelalte ■ stele fipte, ce înfrumsețeză fi rmamentulă, și cari tote gravi- ■ tiză spre centrulă comună, diin carele s’aă formată. K Acesta este prima perioclă a creațiunei, la care ’I (jicemă ^Lperioda steleloru fipte. ■ IL ■ A doua periodă a creațiunei să numesce perioda pla- ■ neteloru. Ca să o pricepemii pe acăsta, ajunge să întonămă, ■că ceea-ce a fostă mal înainte chaosulă, aceea substituimă aici ■ prin o stea fiptă, prin ună sore! K Sorele nostru a fostă la, începută ocupândă spațiu multă Jr mai estinsă decâtă astădi, ajungea pănă dincolo de orbita lui Neptună și rotia în giurulă osiei sale cu celeritate nu așa de repede, ca și chaosulă de mal înainte. Temperatura-I enormă ținea încă tote materiele în stare fluidă învăpăiată. Ca și la formațiunea soriloră, astfelă și aici spațiulă esternă, fiindă mal puțină ferbinte ca materia solară, a în- ghițită din căldura stelei fijpte o cantitate însemnată, prin ce erăși s’aă contrasă părțile din suprafață. Aceste devenindă 22 ruptă și ele, s’au despărțită de cătră sore, păs-j și densele însușirile principali ale Sorelui, cel Aceste corpuri nouă suntu planetele, cari s’aă l sore sigură în rendulu depărtărei, în care se¹’ trabanțilorii, în care din singuraticele planete mai dese, deci mai accesibile pentru poterea centrifugală, s’aă . aședată în prejma ecuatorului solară, și apoi în decursulăî timpului acele globuri singuratice forțate de poterea centri- ‘ fugală, s’aă trândă însă Ie-a creată. • născută din află. Anume s’a ruptă din sore mai ânteiă Neptunic, după elă I Uranii, apoi Saturnu, htpiterii, Asteroidii, respective planeta j din care aceștia s’aă formată, după aceea Martc, PămentulH,\ Venusii, Mercurii, Vulcanii etc. pre cari, ce voră mai fi, nu-ll mai putemă distinge nici observa, din causă că suntu prea! mici, seă că suntă orbiți de intensitatea luminei solari. 3 III. 1 Perioda a treia a formațiune! se numesce perMa luni-% lorii siu a s’aă formată lunile, seă trabanții, chiar precum s’aă formată 1 planeții din sore, și stelele fipte din chaosă. | După ce în decursulă acestoră trei periode materia a totă 1 perdută din căldura s’a, de sine se înțelege că devenindă lu- 1 nile corpuri tari seă solide și aprope de punctulă înghiețărei, I nu mai avemă nici o causă disponibilă ca să admitemă, că » și din luni se fornieză corpuri noue, etc. ca mai înainte ■ lunile din planeți etc. Cu formarea luniloră așa dară s’a încheiată șirulă crea- țiunei de corpuri ceresci — firesce că numai referitoră la sistema nostră solară. Celelalte corpuri ceresci, ce le mai aflămă obvenindă pre firmamentă, precum suntă comeții, meteorii, etc., aceste suntă așa dicendă numai nisce formațiuni postume, nisce esemplare sterpe, create din fărimăturile forțeloră împrășciateprin Universă. IV. îu modulă acesta s’ară potă esprimâ pre scurtă facerea lumei, înțelegendă sub lume pre tote corpurile, ce se află în 23 Kiniversă. Dar după ce la Moise în cartea facereî se înțelege Ksub lume „pămentulu“ pre care locuimă noi, este necesară să Boercurgemă și fasele formațiunei sale, despre ce doră mai ■are scurtă ne-amă potea pronuncia așa: B „întru începută, la totă întâmplarea, pămentulă nostru Ea fostă corpii fluidă învăpăiată. Cumcă a fostă corpă fluidă, ■ne convingemă, decă privimu la forma sa de globă turtită; ■ ear cum-că a fostă învăpăiată, ne spune coja sa cea solidă Eși vulcanii, cari documenteză foculă din internulă cojei. E Massa acesta fluidă învăpăiată, adecă pămentulă nostru ■ primitivă, se afla și dânsulă în spațiulu infinită, care avea t temperatură mai puțină intensivă decâtă densulă, și se în- t torcea în giurulă osiei sale hotărîtu mai repede ca astădi, | și era ținută oreși cum în frâu de simburele centrală, de 1 sorele din care s’a născută. Părțile de pe suprafață per^ândă parte mare din căldura loră primitivă, esmițândă-o adecă spațiului mai recorosă, în carele se află, s’aă totă recită, fără ca să-și fie primită dela sorele celă june căldură nouă, de 6re-ce atmosfera pământului era saturată desă, forte desă cu aburi de apă, ce întru acestea evaporaă din suprafața cea fluidă a pământului, și printrânșii nu potea străbate dela sore nici lumină nici căldură. Prin răcire părțile din suprafață s’aă condensată și astfelu în decursulă timpului pre suprafața pământului s’a formată o cojă solidă, basa solidă a suprafeții pământului nostru modernă. Din atmosfera cea ultra-bogată de aburi începură deja a căde pre juna peliță a pământului ploi torențiali, cari cu părticelele solide ale cojei formară nenumărate combinațiuni chemice, stratulă celă mai de desubt, cunoscută sub numirea de stratulîi stănciloru cristalinice. Pre de altă parte căldura cea înnădușitore a fluidului din lăuntrulă pământului a produsă acolo mulțime de gazuri, și acestea prin espansiunea loră înflară coja pământului, carea apăsată fiindă din afară de pondulă apeloru de ploe, ear din josă de espansiune a trebuită să se crepe pre multe locuri, 24 să la de formeze adecă înălțimi și afundimi, prin ce s’a pusîi basăj formarea văiloră și a înălțimiloră de tote categoriile. 1 După-ce prin ploile cele torențiali atmosfera nu era așa ‘l săturată cu aburi de apă, era oreși cum mai rară, —aăfl pututu străbate printrânsa și câte-o radă dela junele și decâtăfl astădi multă mai valorosulă sore de viață dătătoră. Acestă 3 căldură esternă destulă de intensivă și acestă lumină palidă, ■ ce se străcura prin atmosferă, provocară in cdja pământululfl nouă combinațiuni chemice, din cari se născură fericele cel^fl gigantice, scoicele cele grandiose și pesciî cei impunători, defl cari astădi nu se mai află, fără numai ca petrefacte sub nu-fl mi rea de formațiunea cărbunilorii fossill. fl Fiind-că în atmosfera pământului se mai aflau încă aburilfl de apă în abundanță, și fiind-că radele solari poteaă străbatefl din ce în ce mai cu succesă, prin ce ecuilibrulă aburilorăfl se conturba totu mai multu; de aici s’au continuată ploile 1 torențiali și apele acestora aă înecată fața pământului, aco- 1 perindă sub valuri totă creațiunea de pănă acum. Avemă 1 așa dară două straturi în cdja pământului: stratulii crista- 1 liloru și alii cărbunilorîl fossill. 1 Din gazurile ce s’aă născută acum din aceste două straturi ‘ și din intensitatea căldurei și a luminei solari ce ajungea pre pământă totă mai intensiv— căci atmosfera se totă limpedia, — resări viața nouă, care produse plante și animale de conți- nută mai perfectă ca cele de mai înainte, dar nici de aceste astădi nu mai aflăină, fără numai ca petrefacte, forinându stra- tulă ală treilea, ce se numesce stratîl de cretă. Acum se afla pre suprafața pământului în abundanță apă, carbonă, varii, căldură si lumină provenită din afară. Crescândă intensitatea luminei și a căldurei solari, din mul- țimea carbonului disponibilă și din cele-alalte elemente de pe pământă s’a formată o nouă vegetațiune, multă mai bogată ca cea de mal înainte, și de aici o clasă nouă de animale, ce se nutriaă eminamente cu plante și în carea mamutulă a fostă regele creațiunei. 25 în laboratorulu cosmicii nn esistă pausă. După-ce viața ^■țganică a luatu pe pămentă dimensiuni forte mari, căci ^■egetațiunea ’și ajunsese culmea, ear animalele așa dicendu Mkemeă de multe în ape, în aeră și pe uscată; de aici lucru na- Rprahi decă procesulă animalică și vegetalică aă desvoltată H^re pământii combinațiuni nouă, acomodată să fiă basă ]a unu ■mod soiu de organismă. Ploi torențiali, vifore abia imagi- ■feabile, și potențata intensitate a radeloră solari aii produsă Bphăuă conturbări în ecuilibrulu aburiloru din atmosferă, și de K aici nduă ploi torențiali s’au revărsată preste fața pămentului I și aă înundat-o acoperindă și înecândă sub valuri partea cea mai | mare din creațiunile esistente. Acestă periodă a creațiunei vor- | besce cătră noi numai în tonă mută, din sînulă pămentului, unde ț formeză stratulă ală patrulea de creațiune, ce se cuprinde ( preste totă sub numirea de stratulu formațiunilorii terțiarie. r" Suprafața pămentului era acum forte bogată în producetore. încă în perioda penultimă se ivise oxygenulă, carele cu carbogenulă promovase atâtă ritoră în perioda ultimă desvoltarea vegetațiunel și leloră, ce se nutriaă cu plante. Ajungendă pământulă în po- sițiunea să primescă dela sore maximă de lumină și căldură, și fiindă pre pămentu de îndemână totă ce se recerea pentru ivirea unui noă soiă de creațiune; etă că în faptă se produce pe pămentu uită noă șiră de ființe, de valore mai alesă ca cele de mai înainte, în care prevalau elefanții, rinocerii și cerbii. In timpulil acesta obvine si facerea omului celui de ânteiu, adecă întrunii, timpu, la care biblia ’i dice cu dreptu cuventii ,,tim p îi de paradisu“. Creaturile acestei periode și-aă atlată partea cea mai mare mormentulă în va- lurile cele înfricoșate ale diluviului, ce s’a causată prin încă neecuilibratele forțe din atmosferă și prin nutațiunea osiei pămentului și propășirea ecăinorțieloră. Stratulă de pămentă din acestă periodă se numesce stratulu diluvială. în aceslă strată diluvială zăcea înmormântată cea mai bogată vegetațiune și cele mai desvoltate creaturi animalice, elemente ca atare de favo- a anima- 26____ M pănă la omti. Din disolvarea acestoră ruine de creaturi] s’au desvoltată apoi elementele necesare, și mal fine, pentru! înmulțirea omeniloră pre pământii. Atmosfera nu mal conțineai atâția aburi, ca să verse pre pământă ape deplină înnecătored dar totuși obveniaă ploi torențiali, prin cari se cășunau esun-1 dări parțiali. De o parte acele esundărl, ear de altă partaj și alte elemente înfricoșate (vânturi, furtune, lupte contrw reptilieloră, etc.) aă forțată pre omă la viață familiară, prin] ce s’a pusă basa primordială a staturiloră, despre cari mal] departe apoi are să trateze istoria universală. — Diferitele! esundărl aă produsă pe fața pământului stratulă celă din urmăJ ce încă nu este perfectă, și carele se numesce stratulu mentului alwvialu“• (Va urma). 7~. Ceontea. J A SCI LIMBI MAI MULTE. 1 Suntă individl. unii chiar geniali, însă nu posedă da-; rulă a învăța limbi mai multe. Cam de regulă la toți nu] se înveța limba a doua, fără detrimentulă celei prime. ] La aceste considerațiunl ne conducă unele fapte, multă remarcabile. începemă cu Napoleonă Bonaparte. Italiană de origine, dar din pruncie a făcută studiele prin scole francese. S’ară presupune deci că a sciută bine limba francesă, și a învățat’o cu ușurință pentru asemenarea cu italiana. A fostă însă din contră, adecă nici în anulă 1796 nu vorbia corectă limba francesă, precum ne mărturisesce. Miot de Melito. Pe atunci Napoleonă era comandantă supremă ală trupeloră, ce republica Franciel le trimisese în Italia. Mai târdiu, ca împârată va fi vorbită corectă, credemă, că-și va ti dată trudă să învețe de draguiă unei corone ! împeratulă Carolă V. ținea'tronulă regescă din Spania. Mare era domnia Spanioliloră, în jurulă globului pământescă, și sorele nu apunea întrânsa. Baumgarten, istoriografulă împăratului Carolă V. ne spune că acesta, deși bărbată ge- 27 Enialu, nu a potutu înveța liiiiba spaniolă (castiliană) în butulă ■adresei, prin carea aristocrații spanioli l’aă rugată sa le învețe ■imba. Ansă la acestă adresă a datu însuși împeratulă, când Ktt sciricitu că de ce încunjură aristocrații spanioli curtea den- Einlui? și a căpătată respunsulă de susă, să Ie învețe limba. |gA.cestîî împerată, nici pentru premiulă unui tronă, nu a pu- jtftută înveța o limbă. Voltaire — în prefațiunea la Oedip — se plânge că din plimba francesă ’I lipsescu doi ani, adecă timpulu câtă l’a pe- |-trecută dînsulă în Anglia. Dacă mai târdiu a suplinită, este Lpentru resplătirea ce a sperată și căpătată, înțelegemă re- | numele, la care s’a avântată, în literatura francesă. Archiducele losifă, Maecenas ală culturel și ală litera- turel unguresc!, palatină în Ungaria jumătate de seclu, precum se scie, numai odată a încercată în dietă să vorbdscă ungu- resce, dar nu a reeșită chiar după placă Dela singurateci trecemă la masse. Ană, juni unguri din clase inteliginte, făceaă demonstrațiunl pe strade în capitală, când se desbătea proiectulă de lege militară, carele cerea dela oficerl cundscerea limbei germane. Germana e dintre limbile de cultură universală, și celă puțină o limbă dintre acelea, caută să învețe fie-care aspirantă la cultură. Aici li se oferia ocasiunea cu remunerațiunl și cu ușurințe; ușurință, că aveă să învețe numai câte-va deci de cuvinte din acea limbă germână ce se dice militară, și pentru atâta se capete patentă de oticeră și plată, se vină tdte de a gata, astăzi în timpulă pauperismnlui, remunerațiunl când alții nu gă- sescă aplicațiune și subsistință. 'Iote îndară, junii unguri nu primiaă, și demonstraă. Pote voră afirma unii că aă fostă demonstrațiunl politice; ceea-ce noi nu scimă, nu cre- demă, și nici nu ne ocupămă de politică, fără considerămă aici faptulă ca ună trecută, completă, conchisă și istorică, prin urmare supusă acum la esaminarea scientifică, și numai din acdsta facemă aceea conclusiune că denșii nu voiaă să învățe limba a doua. 28 f Cașurile espuse pănă aici, cu individ! și cu masse, tote au fostu înfluințate de ore-cari interese, favoritore seu des- favoritore, deci nu ne presenta unu resultatu — cum amu dice destulă de independentă pe terenulă empirismului. Acum că în scolele nostre poporane s’a introdusă limba ungurescă, suntemă curioși a vedea, ce desluciri ne va da tineretulă română, relativă la problema de a învăța limba a doua. Dr. Giorgiu Popa. BIBLIOGRAFIA. Cincidecî de colinde, adunate de școlarii dela scolele medii ro- mâne din Brașovu, sub conducerea dlui profesoră și conrectoru A. Bârseană. Brașovu 1890. „Unirea" diaru bisericescă-politică, apare odată pe septemână dela începutu'ă anului curentă în Blașiu sub redacțiunca dlui Dr. Vas. Hossu, prețulă pe ună ană 6 fl. „F6ia Ilustrată" a începută a apărea din 18 ale c. în Sibiiu sub redacțiunca dlui Dr. I). I’. Barciană, ese odată pe septemână, prețulă pe ună ană 6 fl. „Scdla română" după cum se anunță va reapărea sub redac- țiunea proprietarului ei, a dlui Vasilie Petri în Năseudă, prețulă 4 fl. pe ună ană. PARTEA OFICIALĂ. Nr 334'1890. Procesă verbalii alu comitetului Asociuțiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului română, luată în ședința dela 27 Decembre n. 1890. Pr eședin te: G. Barițiă. Me m b r ii presenți: Dr. II. Pușcariă, vice preș., I. Hannia, Elia Măcellariu, I. V. Russu, Z. Boiă, Ioană Crețu, G. Candrea, cassară, Nicolaă Togană, bibliotecară. Secretară: Dr. I. Crișiană. Nr. 165. D-lu Dr. P. Spână, învățătorii la școla civilă de fete a Asociațiunii, prin hârtia sa dto 4 Decemvrie a. c. cere, ca în vederea, că densului ’i este imposibilă cu metoda sa a petrece | ²⁹ m o clasă continuu mai multu do o jumătate de oră, fără de a lucra ■p detrimentul» desvoltării psichice și cu deosebire fisice a elevelor», K i se permită acestă abatere. E Presidiulu comitetului, socotindu afacerea urgentă, a recercatu K datulu 6 Decemvrie a. c. pe direcțiunea școlară, ca, urmând» mîtocma prescriselor» § lui 3 lit. b) din regulamentul» intern» alu Ijcolel, să supraveghieze, ca și pănă ce se va pronunța comitetulu ^n afacere d-lu învețătoru Dr. P. Spanu să observe cu acurateța planulu de învețămeiitu, ținând» orele prescrise întregi, și să mi’i fiă permisă abaterea ce o reclamă, fiindu tocma o abatere ca acesta în detrimentul» invederat» alu elevelor». (Ex Nr. 304/1890'1. — Comitetulu, făcendu a i se ceti per extensum cuprinsul» respunsului presidială, întemeiat» pe lege, pe regulamentu, cum și pe praxa cotidiană a celoră mai buni învățători din tote școlele femeesci de modelă dela națiunile cele mai înaintate în cultură, ia cu aprobare la cunoscință pașii întreprinși de presidiu în afacerea de sub întrebare și insistă și din partea sa, ca dlui învețătoru Dr. P. Spanu să nu ’i-se permită a se abate dela planulu de învețămentă. Sibiiu, d. u. s. George Baritiu m. p., Dr. I. Crișianu m. p., președinte. secretarii II. Verificarea acestui proces» verbalu se încrede d-loru: Z. Boi», I. Crețu, Gerasimu Candrea. S’a cetitu și verificat». Sibiiu în 31 Decembre n. 1890. Zacharia Boiu m. p. Gherasimu Candrea m. p. loanu Crețu m. p. Nr. 335/1890. Procesu verbalu ală comitetului Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului română, luată în ședința dela 29 Decembre n. 1890. Președinte: G. Barițiă. Membrii presențl: Dr. II. Pușcariu, vice-preș., I. Hannia, Nicanoru Frateșiă, controlorii, I. Crețu, 1. V. Russu, I. St. Șuluțu, Z. Boiă, I. G. Popii, I. Popescu, Elia Măcellariu, Gher. Candrea cassaru, Nicolaă Toganii, bibliotecarii. Secretară: Dr. I. Crișianu. Nr. 166. Comisiunea exinisă din sinulu comitetului în ședința dela 24 Septemvre a. c., urmând» întocma însărcinării, ce i s’a 30 dată prin conclusulu dto 28 Noemvrie a. c. Nr. prot. 145, presentăj unu proiectă de concursă relativu la premiile, ce voru fi a se del cerne în conformitate cu conclusulă adunării generale a Asociațiunifi din anulă acesta, (ședința II Nr. prot. 19 lit. A.) (Ex. Nr. 292/1890)1 — Concursulu se stabilesce în textulă alăturată sub 7- Ha acestă procesu verbală. în urmarea acestui condusă comitetulă va remunera și puj blicațiunile tipărite în „Transilvania", cari, notificându-i-se și numai din partea redacțiunii, se voru găsi, că întrunescu condițiunile cui prinse în conclusulă adunării generale a Asociațiunii din anulia acesta, (ședința II. Nr. prot. 19 lit. A). Nr. 167. Se presentă raportulă direcțiunii dela școla Asocia! țiunii de dto 22 Decemvrie a. c. Nr. 42, ca răspunsă la ordinuM acestui comitetă de sub Nr. 295/1890, prin care i s’aă cerută unei® deslușiri cu privire la cursulă instrucțiunii. (Ex. Nr. 325/1890). 'J — Raportulă presentată servesce spre sciință. 3 Sibiiu, d. u. s. ,1 George Baritiu m p. Dr. I. Crișianu m. p. ] președinte. secretară II. j Verificarea acestui procesă verbală se încrede d-loră:j Ioană Hannia, S’a cetită loanu Hannia m. E. Macellariu, los. St. Șuluță. și verificată. Sibiiu în 31 Decemvrie 1890. p. I. St. Șuluțu m. p. E. Macellariu m. p. Nr. 292. în scopul ii CONCURSO LITERARO. de, a se esecuta conclusulu adunării generale a Asociațiunei transilvane din anulu acesta, ca din suina de 1000 fl. v. a. votată pro 1890 și din suina de alți 1000 fl., votată pro 1891 să se premieze și tipărescă scrieri și broșuri, întocmite anume pentru poporu, din agricultură, higiena etc., avendu acelea a forma „Bi- blioteca poporală a Asociațiunii transilvane", comitetulu Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporului română în ședința sa dela 28 Novembre a. c. a liotărîtă să escrie deocamdată, ca de începută, concursă la trei premii pentru următorele lucrări; 1. Unu premiu de 100 fl. v. a., pentru cea mai bună lucrare asupra următorului subiectă: ^Economia nâstră după comasare.u 31 K; Lucrarea va trebui să cuprindă povețe practice despre me- ■bdulu: cum ară trebui întocmită economia nostră după comasare, n să nu sufere poporulu, și sa fiă anume întocmită pentru poporu. ^îânuscrisulă trebue să cuprindă materiă pentru celu puțînu 4 cdle de țipară în 8° garmondă. 2. Unu premiu de 100 fl. v. a., pentru cea mai bună lucrare asupra următorei teme: ^Higiena copilului dela nascerepănă la anulu alu 7-leaalu etățuu'. Lucrarea va tracta despre totu ce privesce nutrirea, îmbră- cămintea, curățenia, locuința, ocupațiunea, mișcarea și joculu copi- lului; ea va trebui să conțînă apoi și profilaxa morburiloru de copii și să fiă anume întocmită pentru poporu. Manuscrisulă trebue să cuprindă materiă pentru celu puțînu 4 cdle de tiparu în 8° garm. 3. Unu premiu, a cărui mărime se va hotări după numerulă cdleloru de tiparu, computându-se cola de tiparu în 8° garmondu cu 12 fl. v. a. pentru cea mai bună culegere de p teșii, basme (povești) și datine poporale alese, și pănă acum nepublicate. 4. Afară de aceste premii a hotărîtu comitetulu Asociațiunii transilvane să destineze suma de fl. 400—500 v. a. pentru a se premia din ea cele maî bune studii scientifice asupra unorii teme alese liberii de autori din ramulu istorică seu epigrafică, seu filologică, cu deosebire în ceea-ce privesce trecutulă și presentulă poporului română și ală pământului pe care locuimă, seă apoi din ramulă sciințeloră naturale, care se voră publica seă s’au publicată dela adu- narea generală din Făgărașă (1889) încoce prin mijlocirea organului Asociațiunii „Transilvania". Mărimea premiiloră pentru studiile aceste scientifice se va fixa în vederea valdrei loră scientifice. Terminulă presentării la concursă a manuscriseloră relative la premiile de sub Nr. 1, 2, 3, 4 va fi 30 luniă 1891 st. n. Pănă la acestă termină concurenții la unulă din premiile escrise voră binevoi a trimite manuscrisele loră la presidiulă Asociațiunei tran- silvane în Sibiiă, strada Morii Nr. 8. Manuscrisele întrate mai târdiu nu se voră luă în considerațiune. Manuscrisele se voră presenta anonime, și scrise de mână străină, purtândă o devisă, care va fi reprodusă întru ună plică sigilată, conțînândă numele concurentului. Aceia dintre concurenți, cari reflecteză la unulă din premiile de sub Nr. 4 pe basa lucrăriloră tipărite deja în organulă Aso- <12 țW ciațiunii, voru binevoi a notifica aici lucrarea respectivă, fie directuj® fie pe calea redacțiunii, premiile aceste se voru decerne și înaintea de terminală fixații mai susă. fl Âsociațiunea transilvană ’și reservă dreptulă de proprietauț-fl asupra lucrăriloru premiate, precum și dreptulă de a tipări, în organulu seă, fie separată de acela, lucrările ce voru fi premiata^® îndatorindu-se a pune la disposițiunea autorului gratuită 100 esem-fl plare tipărite. fl Din fie-care grupă se va conferi premială lucrării celei atiati¹ fl mai bune, ear celelalte lucrări, cari se voră găsi vrednice de pa- fl blicare, voră obține o mențiune onorabilă și se voră publica ții fl rândă în organulă Asociațiunei. fi Manuscrisele nepremiate și nemenționate se voră remite au- 9 toriloră, fără a se publica numele loră. fl Censurarea lucrăriloră întrate la concursă comitetulă Așa- fl ciațiunei transilvane o va efeptui în sensulă conclusului adunări fl generale a Asociațiunei din anulă acesta (ședința II. Nr. 19 lit. h. 5); ■ Din ședința comitetului Asociațiunei transilvane pentru litc- j| ratura româna și cultura poporului românu, ținută în Sibiiă la i Decembre 1890. ¹ 1 G. Baritiu m. p. Dr. loanu Crisianu m. p. ] președinte. secretară II. 1 CONSEMNAREA sumeloru colectate în favorulu scâleî civile de fete a „Asociatiunei transilvane* prin dlu Parteniu Cosma. F. Calemană, econ. în Regbină; D. Cristca, econ. în Ocna; loanu Sântă, econ. în Mezo-Bodon ; losifu Toteanu, ccon. în Ocna; Davidu One, econ. în Mihalțu; Ana Fugaciă, economa în Mihalțu; Ana Vasin, economa în DrîmbarI; Ales. Conta, econ. în Bazea câte 1 fl.; P. Cole.ea, econ. în Zaculă 50 cr.; Mariană Pascu, econ. în Ilogară-; Nicolau .liga, econ. în Bretea; Spân Barac, econ. în Alamoru: Sam. Bulea, econ. în Presaca; G. Mitea, econ. în Presaca; Teodoră Suciu, lacobă Popă, economi în Kersed; Lud. Conta, econ. în Bazedu; Ioană Nieuhi, econ. în Stupini; Vasilica Dimbean, econ. în Silvas câte 1 fl. Comană Ciocană, ccon. în Secădate 50 cr.; George Macriș, econ. în Cornățelu; Carolina Sântpălenă, economă în Ilaro; Scarlatu Șopca, econ. în N.-Ag; Ioană Conia, economă în Kaltwasser; Anna Hilla, economă în Kaltwasser; Vasile VladovicI, econ. în Kaltwasser; Demiană Macaveiă, econ. în M.-Kovesd; losifă Domoceană, econ. în S.-Reghină; Iustină Dasc&lă, econ. în Mikalaka; Tdderă Popoviciu, econ. în Szt.-Miklds câte 1 fl. Editura Asoc. trans. Redactoru: I. Popescu. Tiparulu tipogr. archidiec. I