Apare la 15 a fiă-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNA ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Xrulu 12. 1 SIBIItJ, 15 DECEMBRE 1890. Anulă XXL I CRĂIȘORI ROMANI ÎN DACIA PE TIMPULtî STĂPÂNIRII 1 SARMAȚILORU, ₍ (Fino). 1 , , Abia acum potu trece la istoria; «/'la istoria Sarmațiloră între Tisa și Dunărea de mijlocu; b) la' istoria Sarmațiloră între Nistru și Dunărea de joșii* ¹; ''și apoi c) la istoria referitdre la crăișoril romani în Dacia. Abia sântă doi istorici romani, cari unele resboie le-aii | descrisă încât-va, toți ceialalți le-aii amintită câte cu două cuvinte, și astfelă e greu de a edifica unele părți ale istoriei de interesă pentru noi. ¹⁰) Despre modulă căderii Daciei și starea ei după cădere nu a scrisă nime, și anume, cum a ajunsă în posesiunea Sarmațiloru? După ce Dacia s’a ruptă de cătră imperiu, istoria romană se continuă încă pe șesurile de stânga Dunării, în luptele cu bărbarii veniți, dar Roma ¹ a trebuită să uite de Dacia pentrucâ chiar și Roma însăși deveni cuprinsă de barbari și în așa împrejurări nu a mai putută sci, dar nici a se interesa de aceea, că ce se întâmplă la spatele dușmaniloru ? ¹⁰) Procopiu în Tom. I. pag. 310 scrie causa că pentruce nu se scie despre istoria de dincolo (de stânga) de Istru. Quod atinet ad Ponti ambitum Euxinii qui a Byzantio ad paludem (Maeotis) diffunditur, nequit is plene et acurate describi, quoniam barbari trans fluvium Istrum, quem et Danubium nominant, positi, Romanis în regionem illorum littora aditum, negant. Procopiu a muritu la anulu 558 după Christosu. 29 422 Din istoria Sarmațiloră la Dunărea de mijlocu și la Tisă" avemu datele următore: Sext. Aureliu Victoră (a scrisu pănă la Teodosiu 379Î după Christosă) în Epitome despre Claudiu Tiberiu Nr. 8.1 la anulu 14—37 după Christosu dice: Armenia prin Parthij Mesia prin Daci, Pannonia prin Sarmați aă fostu prădate| Tacită (în Annale lib. XII c. 29) la anulu 51 după Christostf scrie: „Pe acești! timpu regele Vanniu, carele a foștii pusă de Drusu peste Suebi, fu gonită din domniă. Tiberiu Claudii Iul Vanniu i-a promisă asilu sicură. Vanniu avea sub dis| posițiunea sa o cetă de pedestri proprii, eară calărimea del< Sarmații lazygi; și neputendu resista cu aceștia la mulțimea inimicului, se determină, ca să se apere din castele și să tragăne resboiulă". Cap. 30. „Dar lazygh disgustați de im- presurare și respândiți peste câmpii vecini, aduseră necesitatei unei bătălii. Vanniu eșindă din castele, se înfrânge în bătaiă“j Tacită (în Hist. lib. I. cap. 2) la anulă 69 după Christosă scrie: Gințile Sarmațiloru și a Suebiloru (Șvabii de m&i târițiă) s’aă resculată în contra nostră. Eară în Hist. lib. Hj. c 5. ni spune: se scrise lui Aponiu Saturnină (gubernatorl romană în Mesia) ca să grăbescă cu armata mesică (din Mesif în Italia) și pentruca provinciile astfelă despoiate de armată, să nu remână espuse la Incursiunile barbariloră, atraseră îf partele pe capii lazgyiloră, pe lângă cari era regimulă sta- tului. La cap. 24 dice: Antoniu aduse aminte legiunii a III-a, că cum bătuse pe Sarmați sub Marcu Antoniu (după 43 înainte de Christosă a fostă triumviră). Tacită (Hist| lib. IV. cap. 54) la anulă 70 după mortea lui Viteliu dice: Curagiulă Galliloră s’a ridicată credendă, că sortea armelorfi ndstre este pretutindene aceeași, căci se lățise faima, cumcă taberile de iernă din Mesia și din Pannonia suntă încungiurate| de cătră Sarmați și Daci. Dio Cassiu (mortă după 229 după Christosă) în libsl LXVII cap. 5 despre Domițiană, anulă 81—96 după ChristosăJ 423 Ecrie: în Mysia (Mesia) Lygii bătuți de nesce Suevi trămiseră ■telegati cerendă ajutoră dela Doniițiană, și primiră ajutoră, Ear a căruia putere nu sta în mulțime, ci în demnitate, căci Ei dederă uumai o sută de călăreți. Suevii întăritați prin (acesta, ’și asociară pre lazygi și se pregătiră, ca să trecă Eștrulă (Dunărea). Eutropiu (mortă pela 370 după Christosu) [în lib. VII. cap. 23 Despre Doniițiană dice: A avută 4 res- i boie ; unulă în contra Sarmațiloră, altulă in contra Cattiloră ; doue în contra Daciloră. Pentru învingerea Sarmațiloră și-a câștigată numai cunună de laură; eară de Daci și Catti a purtată triumfă duplu. Totuși prin aceste resboie a su- ferită multă calamitate, pentrucă în resboiulă cu Sarmații legiunea și ducele ei a fostă ucisă. Dr. G. F. Hertzberg (Geschichte der Romer im Alter- thura, Berlin, tom. III. p. 532) dice că Nerva. împeratulă (96—98 după Christosă) a încheiată resboiulă cu Suevii și Sarmații; eară Dio Cassiu descriindă resboiele lui Traiană (98—117 după Christosă) cu Dacii, în punctu 10 dice, că Decebală ocupase nesce ținuturi ale lazygiloră, pe cari Traiană nu le dede înapoi, când lazygii le cerură. Dio Cassiu despre Marcu Aureliu (Antonin Veru), carele a fostă împerată la anulă 161—180 după Chr. în lib. LXXI, ne spune mai multe despre lazygi. La cap. 3 : între aceste Marcu se luptă timpă îndelungată, și ca să dică așa, totă vieța în contra barbariloră dela Istru (Dunăre), în contra lazygiloră și Marcomanilortț, alegenduși Panonnia ca centru de operațiune. La cap 7 : Romanii în- vinseră atunci pe lazygi, mai ânteiu pe uscată, ear mai pe urmă și pe rîă. Nu dică, că s’a făcută vr’o luptă navală, ci că urmărindu-i în fuga loră peste Istru, care era înghiețată, se bătură acolo ca pe uscată. Căci lazygii simțîndu-se ur- măriți susțîneaă ataculă Romaniloră, sperândă, că ’i voră învinge ușoră, ca pe unii, ce nu eraă dedați cu ghiața. Dar.... resultatulă fă, că lazygii fură învinși și că puțini scăpară. La cap 8: Marcu, după multe și mari pericule: aduce la ascultare pe Marcomani și pe lazygi. Elă mai purtă ună 29* 424 resboiă în contra Quadiloră, în care avu fericirea de a raporta o victoria neașteptată. La cap 11 scrie: Marcu remâne în Panonia, ca să tratezi cu deputațiunile barbarilorîî, Quadi, Astingi, lazygi, Marc-i- mani și Nariști. Quadii cerură pace, pe care o dobândiră = i. condițiunea ca să se desfacă de Marcomani. La cap. l'ă ne spune: lazygii încă trămiseră deputați la Marcu rugându-lft b' pace, dar nu o capotară, pentrucă Marcu sciindu că acestu poporii e necredincioșii, voi ca se o curme odată cu ei, deși ’i promiseră că ’i voru înapoia 50,000 de captivi! La cap. 16 se scrie: lazygii strămutați veniră la învoela rugându însuși Zanticu pre Antonia (Marcu). Mai nainte le- gaseră pe Bandospu, dlu doilea rege ală loru, fiindcă trămiseS’' deputați de pace la acestă împeratu. Atunci însă toți fruntașii veniră dinpreună cu Zanticu, și se învoiră cu acele condi- țiunî ca și cu Quadii și Marcomanii. împăratulă voia ca să(" sterpescă de totă, căci atâtă forța loru, câtă și reulă celă făcuseră Romaniloră se învedera din faptulă, că înapoia'^ 100,000 de captivi, cu tote că mulți fuseră venduți, mulți muriseră, eară mulți fugiseră, și’I oferiră îndată 5000 de că- lăreți ca aliați, pe carii împeratulă ’i și trămise în Britania. La cap. 19. Dio Cassiu ne spune: împeratulă, fiindcă lazygii i se făcuseră forte folositori, li eartă multe din condițiunile impuse,.... li permise între altele ca să facă comerciu cu Roxolanii prin Dacia, de câteori i va tolera gubernatorultt' acestei provincii. Astfelă împeratulă nu doria ca să cuprindă țara, ci ca să’i pedepsăscă ⁿ). ll) Datele pentru istoria acesta fiindu de prețu, să citezu, că ce a scrisă' și Eutropiu și Paulu Orosiu despre Marcu Aureliu. Eutropiu (lib. VIII cap. 13) Așa dară Marcu Antoniu cu muncă nemărginită și modcrațiune la Carnuntu perseverându trei ani lungi a încheiată resboiulu marcomanieu, ce l’au începută Quadii, Vandalii, Sarmații, Suevil și întrega barbarie. Paulii Oropiii (carele îșî duce opulu pănă la 410 după Christosu) în lib. VIL cap. 15 dice: Când gințile barbare nenumerabile de mulțimea lorii, se rescnlară eu crudelitate, adecă: Quadii, Marcomanii, Vandalii, Sarmații, Suevil și pănă mal totă Ger- mania, oștea (romană) a propășitu pănă la hotarele Quaijiloru, și a fostu în- cungiurată de dușmani, dar mai multu a suferită de sete din lipsa de apă, decâtu a foștii periclu. 425 Puturămă observa, că scriitorii romani nu prea au datină ca să spună timpulu unui resboiă, pănăce chronologia e factorii de fructe pentru istoriă. Hertzberg (opulă citatii pag. 591) dice : Marcu Aureliu purtândă resboiu în contra Marcomaniloră și lazygiloră, pe Marcomani i-a învinsă la anulă 172 după Christosă apoi pe Quadi, eară pe lazygi la anulă 175 după Christosă și după condițiunea de pace, aceștia să deie 8000 de călăreți pentru oștea romană, dar o revoluțiune în Syria a împedecată pe împeratulă, ca pe Sarmați să’i zogdne dintre Tisa și Dunăre. Dio Cassiu din timpulă împăratului Commodă, (anulă 180 —193 după Christosă) în lib. LXXII, cap. 2 amintesce : Făcendă pace cu Marcomanii intre alte condițiuni a foștii și aceea, ca să nu porte resboiu cu lazygii, Burii și Vandalii. La cap. 8. Commodu avu și câteva resboie contra bărbariloră de. dincolo de Dacia, în cari se ilustrară Albină și Nigru; eară la cap. 15 se împărtășesce, că Commodă și-a luată predi- catulă de Sarmaticus. — Ore unde e dincolo de Dacia, din susă de. Carpați, seă dincolo de Nistru? mai verisimilă din susă de Carpați. Paulă Orosius (născută pela 390 după Christosă) conduce opulă seă pănă la anulă 410 după Christosă, în lib. VII. c. cap. 17. scrie despre Severu la an. Romei 944, ce cores- punde anului 191 după Christosă, când după alte date a domnită încă Commodă; dară destulă, că dice cumcă Severă pe Iudei și Sarmați, carii nizuiaă să revolteze, i-a înfrânată cu arma. Eutropiu despre Gallienă (dela anulă 261—268 după Christosă) în lib. IX. c. 8 dice: Panonia a fostu prădată de cătră Quadi și Sarmați; eară Paulă Orosiu lib. VII. cap. 22 dice: Quadii și Sarmații devastaseră Panoniele (inferioră și superioră). Paulă Orosiă despre timpulă lui Diocletiană, anulă 284 — 305 după Christosă, dice, că la anulă Romei 1041 (ce co- respunde anului 288 după Christosu) Diocletiană totă prin 426 m acei duci, (Galleniu Maximiniană) s’a luptată cu vitejia îif; contra Carpiloră și Bastarniloră. După aceea a învinsă pj?! . Sarmați, a cărora mulțime forte mare de captivi s’a resfirat^ . pela garnisonele hotareloră romane. Eutropiă (lib. IX. cap^ 25) totu despre aceste se esprima astfelă: După aceea ducii-; și toți deodată și câte unulă au purtată resboie deosebită Pe Carpi și Bastarni i-au supusă, pe Sarmați i au învinsă', și ei (ducii) mulțime nenumerată din prinșii aceloră națiuni aă aședată la hotarele romane. । Paulă Orosiu despre Constantină celă mare (carele a domnită dela anulă 306—337 după Christosă, dară a împărțită j împăriulă în trei părți și a murită la anulă 357 după Christosă, ■ 1 în lib. VII cap. 28) dice: Constantină de locă a stersu gintele cele mai tari și numerose ale Goțilorit chiar în sînul-it pa- mentnluî barbaricu, adecă în regiunea Sarmațiloră. v£) Eară Sext. Aureliă Victoră în opulă de Caesaribus Nr. 41 dice despre Constantină: Și întru aceste gințile Goțiloru șî Sarmațiloră fură așternute (trântite la pămentă). Și Constantină pune punte peste Dunăre și rădică castre și castele în unele locuri. Istoriculă Zosimă despre Constanță (carele a domnitii dela 337—361, în lib. III. cap. 1) dice: Quadii și Sarmați! grassară cu licenția mare și securitate prin Panonnia și Mesia superidre. însuși Constanță căletoresce în Panonnia și în Mesia și acolo înfrenândă mișcările Quadiloră, și a Sarmațiloră,' a pornită spre resărită¹³); eară Aureliu Victoră (în opulă de Caesaribus Nr. 43) despre Constanțiu dice: Gințile Sarma- țiloră. încretjendu-se în ea, cu mare decore i-a dată rege. A căpetată predicatulă de Sarmatică ¹⁴). *²) Paulă Orosiu lib. VII c. 28 Mox Gothorum fortissimas et copiosissimas gentes in ipso barbariei soli sinu, boc est, in Sarmatarum regione delevit. ’⁸) în Meyers Conv. Lexicon se <}ice că Constanțiu la anulu 356 după Christosă a pornită asupra Quatjiloră, carii făcură năvălire la Dunărea de mijlocă, și i-a silită la pace. M) Ammianu Marcclină lib. XVII cap. 13 pag. 199. 427 Acum amu ajunsă pănă la începerea themei despre crăișorii ■otomani în Dacia, dar fiind-că, precum amu atinsă mai susă, ■se află de lipsă, ca tot deodată să desvălescă întrebarea, că ■fire după retragerea lui Aureliană lazygii seu Roxolanii ■ aă cuprinsă Dacia, — trebuie să trecă pe scurtă cu istoria ■ pănă la încheiarea unui periodu istorică Sarmatică, și apoi ■ să reîntorcă la împăratulă Constanță. ■ Valentiniană I. împăratulă a domnită dela anulă 364 ■ pănă la 376 după Christosă, dar elă a primită pe fratele | seu Valens de ajutoră și de Augustă, carele în bătaia dela I Nicea la anulu 378 a fostă ucisă. | Zosimu (în lib. IV. c. 16) dice despre Valentiniană I: Deorece în Africa Maurii rădicară pe Firmu de împărată, Valentiniană adunândă de locă atare numeră de ostași și părăsindă garnisonele Pannoniei și Mesiei, a poruncită de a se naviga la Africa. Făcendu-se acăsta, Sarmații și Quadii, carii de multă nu mai puteă atăca pe acela, cărui ’i eraă încredințate pazele (și acela era Celestiu) după plecarea os- tașiloră în Africa aă năvălită asupra Pannoniloră și Mesiloră, și fiindcă Celestiu a ucisă cu înșelăciune pe ună principe ală loră barbară, aă trecută Istrulă și aă dripită tote ce aă fostă afară de orașe. Dar Mesiei nu i s’a întâmplată nici ună reu, pentrucă Theodosiu, magistrulă militariloră, a stată băr- bătesce și pe năvălitori i-a silită la fugă. Pentru acdsta, Theodosiă mai târdiă a ajunsă la împărațiă. ¹S) Zosimă cap. 17. dice: Eară Valentiniană audindă cele vestite, fără întârdiare a pornită din Celti (Gallia) și a trecută în Illirică hotărîndu-se, ca se începă resboiă în contra Quadiloră și Sarmațiloră¹⁽ⁱ). Pe Merobaude, carele în cele militare a avută cunoscințe mai mari decâtă ceialalți, l-a pusă în fruntea **) Rotteck III. p. 70. Welcher(Theodosius) bereits als Ilcrzog von Moesien, durch Besiegung der Sarmatcn hcrvorglanzt. ¹⁹) Herczberg pnne anulu 374 alu resboiulul în contra Quadiloră și Sar- mațiloru, dar deorece Val. a murită în 376, și 9 luni a stătu în IJlyricu, e evidentă că resbpiulu a fostu la 375. 428 ostei. Idrna — peste datină, durându mai lungii, Quadii prm soli ’i trămiseră nesce vorbe vătemătore, pentru cari Valyi^ tiniană indignată, de mania furiosă ia cursă sânge pe gupă, m și după-ce în Illyricu a petrecuta 9 luni și puține dile, £ murită (la anulă 376 după Christosă).¹⁷) Acuma ajungemă la ună punctă de frunte în istoria Daciei. $ Istoriculă Ammiană Marcelină (în lib. XXXI cap. Ilîl A, pe timpulă lui Valens, la anulă 375 după Christosă descrâ i sosirea Hunniloră în Dacia (ce amă împărtășit-o în artidulul ’i y Arabia dela gurele Dunării) și cum aă bătută pe Goți; eară ^ mai în josă (cap. V. pag. 678) la anulă 376 după Christosîi despre Athanarică, ună rege ală Goțiloră, ne spune: Atha- , narică s’a îndepărtată la loculă Caucalandensă, de nestrăbătută pentru înălțimea munțiloră și a codriloră, cu toți ai sei îm- pingendă de aci pe Sarmați. ¹⁸) Și fiind că „locus Caucalari- densis“ a fostă Ardelulă, precum voiă dovedi în una din scrierile viitore, avemă să constatămă, că SarmațiI pănă la anulă 376‘ după Christosă aă domnită în Dacia. Când au începută a domni acolo, ore de locă după retragerea lui Aureliană seă mai târdiu, nu se scie, — dar e evidentă, că lazygii Sarmați aă cuprinsă Dacia, și Goții pe aceștia i-aă scosă din Cau- calandu. Goții și mai nainte sub Constantină (306—337 după Christosă) aă fostă străbătută în țînutulă Sarmațiloră, precum se vede din nota 12, dar acestă țînută a trebuită să fiă la Dunăre cătră Tisa și Sava, pentrucă Paulă Orosiă vorbesce despre SarmațiI dela Tisa. *’) Theophanes în Chronologia pag. 96 despre soli și mdrtea Iul Valen- tiniană ni vorbesce: Sauromațil, ginta mică și slabă, rebelanțl și nedumeriți, pentru de a cere pace au trămisu soli la Valentiniană. Elu întrebândă pe soli, că toți SarmațiI aru fi așa de miserabill și de desprețuitu la privirea trupului? el respunseră că ceialțl sântă mal voinici. Atunci Valentinianu strigându mal tare a disu: Așa dară reu stă cu împeriulă romanu, ce a încetată sub Valentinianu, când SarmațiI, atătu de miserabill, cuteză de a se scula în contra Romaniloru. Atunci strigându și rupândujsc vena și versându sânge, a murită (de 84 de aul). ¹⁸) Ammianus Marcelinus lib. XXXI cap. V. Athanaricus ad Caucalan- densem locum altitudine sylvarum inaccesum et montium cum suis omnibus declinavit, Sarmatis inde extrusis. 429 ■>' Dușmanulă năvălitorii portă luptă cu poporulă domnitorii, ■tarele se aperă; aci Goții cu Sarmații, pentru acesta pe Marinați i-au împinsă din Cauculandu, din Dacia, — și nu pe Erdmani, pe poporulu fostu supusă Sarmațiloră. Sarmații aă ■fostă respinși spre Tisa, acolo de unde s’aă lățită în Dacia, Har Sarmații față de Goți nu s’aă mai putută ținea bine nfoitre Tisa și Dunăre, pentrucă ’i aflămă înpinși spre Illiricu și Mesia superidră (Serbia ¹ ¹⁹). Să trecemă la Sarmații de peste Nistru, la Roxolani. 'tacită (în hist. lib. I. cap. 79), la anulă 69 după Christosă pre când în Mesia guberna M. Aponiă, dice despre Roxolani: „De aceea Roxolanii, o gintă Sarmatică, cu o cutezare. atâtă mai mare năvăliră în Mesia, după-ce în ierna trecută tăiară în bucăți două cohorți romane. Eraă 9000 de călăreți și făloși de isbenda loră, aveaă mintea mai multă la pradă, decâtă la bătaia. Pe când âmblaă respândiți fără de grije, legiunea a IlI-a întărită și cu ajutore sări răpede asupra loru. La romani tote eraă gata de bătaiă. Sarmații din pofta prădării respândiți, îngreunați de greutatea sarcini- loră și caii împedecați în iuțimea loră din causa luuecușului drumuriloră, se lăsaă a fi tăiați ca și cum ară fi fostă prinși și legați, și e de mirată, că cum totă virtutea Sarmațiloră e ca și afară de ei. Nu-i nimică pe lume mai neîndemânatecu ca Sarmații la luptă pedestră, eară când atăcaă în scadrone, nu e liniă de bătaiă, carea să le potă resista.... Militariulă romană numai într’o lorică ușoră de asaltă cu barda său cu ¹B) lornandes cap. 50 despre imperatulu Marcianu 450—457 după Christ. Sauromatae vero, quos Sarmatas diximus et Cemandri în parte Illyrici ad cas- trum Marteram sedes sibi datas coluere. Astfelu Sarmații au cerutu locu de aședare în Illyricu (Dalmația, Bosnia. Montenegru). Și mal târdiu, la lornandes cap. 55. pe timpulu lui Theodoricu (fiulu lui Thoodomiru) regele Goțiloru din ostu, încependu dela 475 după Christosu: Theodoricus... inscio patre emenso Danubio super Babai Sarmatarum regem discurrit, qui tune de Camundo duce romanorum victoria potitus, superbiae tumore regnabat, eumque superve- niens Theodoricus interemit Singidimum (Belgradu în Serbia) dekinc civi- tatem, quam ipsi Sarmatae occupassent, invadens, non romanis redidit, sed suae subdidit ditioni. ia 430 lancea, și unde se putea, rânia cu sabia scurtă pe .Sarmatulfl nepavazată (căci scutulă nu e în usă la el). Pănă ce, puțini’ câți se scăpară de primejdia rătăciră prin lacuri¹¹. Roxolanil de gintea sarmatică de dincolo de Nistru,. în. resboiulu lui Traianu (103—105 după Christosă) cu Dacii;: au fostu aliații Daciloră. Pe columna lui Traiană se, recu- noscă Roxolanil ca călăreți, carii așa trupurile loru precum a le cailoru le-au îmbrăcată în vestminte, ce apară prev&Ju'a: ca cu nesce solzi mari (Hertzberg III. p. 545, totu deodată: J icona din columna traiană). Hadriană cătră capătulă anului 117 după Christosă ii grăbită la Dunăre, deorece Roxolanil sarmatici dintre Don# și Dnipru, pela 69 după Christosă ajunseră pănă la marginea română a Dunării de josă și aă făcută năvăliri de jafuri cătră țara de șesă a Daciei ostice. Desvelirea puterilorii romane de luptă sub conducerea împăratului (Hadriană) și-a făcută efectulă seă și] n’a fostă greu, ca pe Roxolani sățjf silăscă la reîntorcerea în relațiuni de pace (Hertzberg pa- gina 54 4 ²⁰). Zossimă (lib. II. cap. 21) despre Constantină împeratulfl la anulă 322 după Christosă dice: Când însă Constantină împăratulă audise, că Sarmați! locuitori lângă laculă Maeotide, cu năile au trecută Istrulă (Dunărea) și că înfesteză cele ce se țînă de imperiulă seă, a condusă oștea în contra loră» Acolo barbarii cu regele Rausimodă aă pornită în calea lui, dar Constantină lângă ună orașă ’i bate pre mulțl, ’i ucide și-I prinde, eară ceialalți fugă, și între cel uciși era și Rau- simodă. Și pre mulțl print)ându vii, mulțimea ce și-a rădi- cată mânile, a primit’o în fide.... și cu mulțl captivi s’a ²’) în Lex. de conv. alu lui Mcyer se află: Roxolanil, unu poporu pu- ternică, de origine sarmatică, cari au avutu locuință între Boristhenes și Tana^J (Dnipru și Donu) și Jaculii Maeotis (marea azovică). Călăreți vestiți, și mal târziu prin năvălirile de jafu în provinciile romano dela Dunărea de josu de- veniri așa de periculoși, încâtu Hadriană s’a împăcată cu el plătindule tributfi anualu. în timpuri mal târcjie, Roxolanil se află și ca trupe auxiliare ale romaniloră byzantinl. în secuhilu alu II-lea nu se mal pomenescu. 431 ■taîntorsă la pretoriu, eară (cap. 22. anulu 323 după Christ.) k pe captivi i-a împărțită prin orașe și imperatulu s’a reintorsă Kja Thessalonica. ■ Wilh. Obermuller (în Deutsch Kelt. Worterbuch II. 551) ■ amintesce: După mutarea lazygiloră (dela Nistru între Tisa Piși Dunărea de mijlocu) Roxolanii s’au trasă cătră Carpați, dar maî multă cătră gurele Dunării. De cătră Hunii (la anulă 375 după Christosă) aă fostă împinși spre Polonia, unde el s’aă formată de nobili, seă ca cozaci s’aă topită în poporele de cozaci ale Rusiei dela medădi.²¹) Eată dară că Roxolanii Sarmatici nu aă străbătută în Dacia, nici după Aureliană nici mai târdiă și astfelă și în acestă modă se demustră, că SarmațiI, carii aă cuprinsă Dacia, aă fostă lazygil. Doră aceste voră fi mai tote datele istorice despre Sar- mați și RoxolanI.²²) Terenele geografice și istorice, ce ni-ară fi fostu remasă intunecose pentru thema de față (și cele viitore) mai ânteiă le-amă iluminată, ca thema să o vedemă mai bine. Revenimă la împăratulă Constantin, carele a domnită dela anulă 337 pănă la anulă 361 după Christosu. Ammiană Marcelină, carele se numeră între istoricii cei mal buni, în lib. XVII. cap. 12. descrie pe largă și frumosă resboiulă lui Constanțiă la anulă 358 după Christosă cu Sarmați! și Quadil. ⁸l) Mal susu amu citată după Strabone lib. VII. cap. 3. p. 17: lazygii Sarmați și cel ce se chiamă crăieqeî. Wilh. Obermuller la Alanl, dice că și Scițil au fostu unii cari s’au numită regescl. Numele Alan ’lu deduce din al = delii munte, an = omii, deci munteanu;,Marcelinu <}ice despre Alanl: ex montium appelatione cognominati, eară rox deduce din righs celticu, rex latinu, rege, craiă, și pentru acesta Roxolanii, Alanil regescl. Eu deducă din rac = șesă, câmpu sa = teren, racsa deci Alanil dela șesă. ²²) Pentru mal multe cestiunl istorice referităre cu Dacia și la romani, pănă acuma amu scrutată 41 de scrietorl bizantini și 20 romani, dar pentru timpulă dela Aureliană pănă la venirea Hunniloru alte date nu amu aflată. 43â „Pe Augustulă Constanții!, carele peste iărnă se liniștea" la Sirmiu * ²¹ * ²³), veștile rele și dese ’lu încunosciințară, că Sar.- mații și Quadii amestecați, carii după vecinătate și asemenareft. moravuriloră și armaturel erați de unii felii, în conțelegerH aii făcută cu turme împrăștiate incursiuni în Panonii (inferidim și superiore) și în Mesia. > „împeratulă (Constanții!) după ce a trecutu iărna și riulii s’a împlută, a trecutu Istrulu (Dunărea), ca să resipescă ț6rila bărbariloră (SarmațI și Quadi). Aceste se întemplaiî în acea parte a Sarmațiel, ce privesce spre Pannonia secunda (a doua) și cu asemenea tărie înprejurulu Valeriel²⁴) bu- nurile barbarilorii arcjendule și răpindule viscolulă militară a devastată cele ce i-aă venită înainte. „Sarmații, mișcațl de nemărginita perdere în ținuturile loră după acea aă ținută consiliu, ca sub pretextă de a cere pace, să ascundă împărțirea ostel în trei părți, și ca mal ușoră să atace pe al noștri; cugetară, ca nici armele să le lase, nici tăria raneloră să o decline. Dar spre primejdia Sarmațiloră, acolo eraă de față părtașii Quadi, cari în cele rele adeseori aă fostă soți nedespărțițl; ca nu cumva însă pre ei să-I apuce o cutezare grabnică, cădură în certe des- chise. Eară după ce s’aă tăiată mai mulți, partea ce a mai putută remâne în vieță a scăpată prin colnicii cunoscuți; prin acesta întemplare ațîțându-se inimile și puterile, oștea, cu turmele alăturate mai strinsă grabia în regatele Quadiloră,, carii din casulă trecută îngroziți de aternare, umilită voră li rugători de pace și sfătuinduse veniră în fața principelui cu inima mai mole cătră unele și altele, și în (Jiua (jisă, pentrifi de a stători condițiunile. as) Sirmium a fostu uuu orașă la rîulă Sava în partea de stenga, a ' în articululă Aurelianu împeratulă, amă arătată, _ jț, Taifalii (Goți) erau pela Prută și Dunăre; aci se vede <£■ ț, militarii romani aă fostă în Dacia în față cu Mesia. Și dei^: ț ară fi fostă vorba numai de Sarmații dintre Tisa și Dunăr^. 'i nu se,purta resboiulă pe locurile numite, ci e vorba de Sarmați I carii aă fostă în Dacia. Pentru acăsta Atanarică la 3 7 te după Christosă pe Sarmați ’i inpinge din Caucalandă (Ardălă). Mai susă vedurămă, că Zizais se numesce Regalis, eaifi Rumon, Zinaferă și Fragiledus se numescă subreguli. Totu la Marcelină (]ib. XVIII) se află: „ Pe toți regii, și Regalii, și regulii coadunați la ospetare. ²⁷) Deci se vede că la Sarmați aă fostă: Regi, regali și subreguli seă reguli. Din citatulă de mai susă la Marcelină și turmele națiunilor și rcgilorȘ se vede că în Sarmația aă fostă mai multe națiuni și că aceste aă avută regii loră. i । O notă a recensetorului istoriei lui Marcelină (cu refer rință la lib. XVIII) esplică: Subreguli! suntă regi, cari suntă supuși mai ppterniciloru (regi), pe cari subregi Marcelină,<’/ numesce: reguli. Sulpiciu Alexandru Hist. lib. IV cjice: Pf Marcomeră și pe Sunonă ’i chiamă subreguli ai Francilor^ și totă acolo ’i numesce Regali. ²⁸) , > Zizais întră în scenă ca Regalis, și elă conduce pț subreguli, ,și Zizais mai târziu e creată de rege, de unde se •fe;: i ,, ¹ । i ”) Am. Marcelină lib. XVIII. Reyes omnes, et reyales, ct regulvs au convivium eorrogatos. ¹¹ ¹ * ²⁸) Am. Marcelină Rerum Gestarum libri XVIII, de laeob Gronoviu la 1793 in Lugdunu Bataviloru. Nota sună: Subreguli simt regcs, qui potentioribus (regibus) obnoxil sunt, quos enim regulos vocat Marcelinus lib. XVIII. Sulpicius Alexander lib. Ilist. IV. Marcomerem et Sunonein Francorum, subrcgulos vocat, quos etiam regales ibidem appellat. 437 Mfcede că Regalis încă nu e rege, și Marcelină după rangă ’i Hjnșiră: Regi, regali și reguli; deci Zizais, Regalis a putută Hkg, fiă săă ca din familie regescă seu împuteritulă, substitu- Kfulă regelui, pentrucă a stată în fruntea tuturora. Regulii ■((Crăișorii) cu subregulii (subcrăișorii) suntă totu aceia și staă ■;sub regi (crai); astfelă Rumonfl, Zinaferă, Fragiledus aă fostă J^Crăișori, carii aă stată sub crai. K; Numele „Rumonem" în acusativu, dă nominativulă în B p. e. cum e: Teuton (nemță) unde on e egală cu ■ an în Roman, cu cn în Rut-en; cu in în Lat-in și on însemnă r omu; dar Rumonem dă nominativulă și Rumo, combinândă după acusativă delângă Rumo a peritu n, cum p. e. Cato, Naso, Piso etc. dar acestă n revine în declinațiune, p. e. Ca- tonis, Nasoni, Pisonem; și aceste nume în vechimea latină s’au respunsă: Caton, Nason, Pison. Rumo, ori Rumon, însămnă: Roman. că încă pela 358 după Christosă ro s’a schimbată în ru; eară sufixulu în on, în locă de an, a trebuită să se causese prin nasalitatea lui ân, adecă strămutarea lui a în â, căci acesta e causa de Rumână s’a esprimatu Rumon. Asfelă acestă subregulu a fostă: română din Dacia, căci Sarmații nu aă putută să aibă acestă nume. Rumon însuși aretă, că și ceialalți subreguli aă trebuită să fiă români, dar și numele loră ’i arată încă de romani vechi, suntă nume romane, latine. A]u doilea subregulă e Zinaferă. Afer e nume forte îndatinată la latinii seă vechi; purcede din af, apă ( = ab, am, av, ap), din capătă însemnă omă, deci Ajer omă dela numele Africa, ic (ac, ec, oc, uc), însemnă locă, Deci totu una, ori în Rumonem vedemă, romanii eară er apă; în terenu, ținută, deci Africa însâmnă: țenutulă omeniloru deia apă, pentrucă între Italia și Africa e marea mediterană. Tocmai aceea însemnă: Avar, av = apă, și ar ■= omu. La Cedrenă tom. I. p. 28 aflămu numele Afer ca a unui fiu ală lui Saturau; deci nume împămentenitu în Italia, mai înainte de 30 438 facerea Romei; și apoi la Cedrenă I. p. G28 aflămă Theo doricus Afer, unii dignitară în Byranțiă pe timpulu Iui Anas- tafiu, 49 >—518 după Christosă, și astfelu uzuată la romani și după timpulu lui Constanțiu. Apoi cine nu ară cnnosce numele romanu: Africanus? Zin din Zinafer purcede din dan a) domnii, b) naltă, mare, c) delă, movilă, e) apă etc.; acestu d din dan trece în t, s, z (deus— zeus) dar aci zin nu pote avă altă înțeleșii decătu: delii, ori mare (ce e și afundă); aducă esemple numai cu d în z-, Zanes (la Procopiu în Aedificilus p. 285) Castelă la Dunăre; castelele suntă pe ddlurl; ZungralaNic. Coniatas, pag. C>10, castelu Zâne podgorie în jud. lassi; Zanoga munte în județulă Prahova, altulă în județulă Argeșă; Zanogu, munte în județulă Gorju, unde ag, og—yg e esplicată la lazyges, deci Zinafer însdmnă, omă dela apă, de ddlă, ori omă dela apă mare. Us în Usafer, între altele tocmai aceea însemnă ca dan — zin. Ală treilea subregulă a fostă Fragiledus, ună nume ce arată a fi de a dreptulă nume latină, și nici decum nu se pote presupune de a fi nume Sarmatică. Frag se reaflă în latinile: frag-ilis; frag-mentum; frag-or, din frango, frac-si * frac-tum unde g e schimbată cu c, și cu conceptulă de fransă, ruptă, spartă; eară ledus se pote aduce în legătură cu : laedo, vatemă, deci Fragiledus ară însemna: frânt-vătemată, dar mal bine putemă deduce numele, din fragilis (ce se frânge ușoră, ce e slăbuță) cu sufixulu: idus. Fragil —idus, formațiune^ ca în putridus, la noi putredă, liquidus și limpidus Ia noi lim- pede, unde idus e schimbată în ed, asemene: în lânc - ed, veșt - ed, rânc - ed etc. și ed in Fragiledus asemene e unu casă limbistică, că încă pela 358 după Christ. formațiunea idus a trecută în ed, și pdte că s’a și rostită Fragiledu, dar Marcelină scriindă latinesce a dată numelui sufixulă latină us respective s, cum aă făcută Grecii, carii la tdte aă adausă os (es, is, ys etc). în acestă modă e constatată, că acești trei crăișorl aă nume romane și respective românescl, că el suntă romani din I ⁴⁸⁹ Dacia unde domnitul SarmațiI. Retragerea unui numără de romani sub Aurelianu a fostu la 270—275 după Christosu; acești trei reguli se arată la anulă 358 după Christosu, deci după 83 de ani, și astfelă, când trăia încă a doua generațiune dela Aurelianu încoce, când încă erau susținute numele în- datinate în Italia, și când limba a suferită încă puțină schimbare. Dar acești crăișorl au avută și poporulă loră între tur- mele națiuni lorii. si regiloru, cari aă venită la Constanțiu Marcelină vorbindă de indigenii (născuțl în țară) regatului Sarmatică, urmeză, că a vrută să facă diferință între ei, și carii aă venită mal târdiu în țară, adecă: SarmațI, și Mar celină parecă cu oftarea clise: Când-va erau puternici si no- bili indigenii acestui regata / Acelă când-va e cu 83 de ani mal nainte; acel puternici și nobili indigeni, nu aă pu- tută fi, decâtă cives romani din Dacia. Dăcă Marcelină era cu Constanțiu și de față când a venită Zizais cu subregulil, de bună samă ară mal fi scrisă ceva, ară fi văzută și aiiditfi mai multe, nu numai acele ce i le-aă referată alții. Dar și din maniera împăratului se vede, că a fostă cu deosebită favdre cătră SarmațiI liberi, de cari s’aă țînută acești reguli, față de Quadi; anume: SarmațiI aă fostă gra- țiosă îmbrățișați, și a poruncită, ca să se scotă din potestatea străină; împeratulă așa a decisă causa în favorea Sarmațiloră încâtă Marcelină dice: că e incredibilă, că câtă prosperitate li-a adusă causa. Apoi influința împăratului romană a trebuită să fiă mare, când li-a poruncită ca să nu se supună decâtă lui și duciloră romani, și în fine interesulă împăratului pentru SarmațiI libert, când a purtată resboiă asupra Sarmațiloră resculațl, în favorea Sarmațiloră liberi. A treia și a patra scriere va fi despre Romanii din Dacia pe timpulă Hunniloră. Dr. At. M. Marienescu. 30* 440 CÂTE-VA REGULE HIGIENICE PENRRU VEDERE. Si quid novisti rectius istis, Cațp didus imporți; și noii, ins utere¹ mecum. , iioratius. Unulă din organele cele mai principale ale omului este organtilă vedere!, de aceea dar acestu organfl, atâtă de ini*- portantă, trebue bine îngrijită; omulu fără vedere este ca și cum n’aiu exista. Vederea se face cunoscută simțului creeriloră prin ochi, organe ce represintă celu mai admirabilă instrumentă optică. Pentru câ vederea să se exercite, ca să potă deosebi ; forma objecteloru, culorile, numărulă și distanța loră, este forte necesară lumina, fără ajutorulă căreia nu se pote distinge nimica. Modificatorulă naturală ală ochiului este dar lumina. Lumina prea vie este vătămătore vedere!, 'de aceea dar se cere a evita o asemenea lumină și a nu privi directă în față, căci dă nascere la orbire. în climele tropicale, unde, lumina sorelui este prea vie, aceea atacă într’ună modă fdrte mare vederea, de aceea dar în aceste clime se ivesce o mulțime de bole de ochi. Lumina sorelui se înlocuesce în absența sa, prin lu- mina artificială, ca lumina provenită dela luminări, dela gazulă petroleă, dela gazulă fluidă, seă dela lumina electrică. Acțiunea luminei artificiale asupra ochiloră este forte obositore. De aceea vine slăbirea ochiloră prin multa cetire și scriere noptea la luminare. Silința d’a sta noptea la lu- minare mai multă decâtă potu suferi ochii, produce o adu- nătură mare de sânge, care apăsândă asupra nervului optică slăbesce seu paraliseză vederea. Pentru a nu osteni prea multă vederea și fiindă nevoiți a ceti seă scrie la luminare noptea, trebue ca lumina să vie dela o lampă, care este spânzurată în plafonulă camerei, pentru-ca astfelu să trimetă o lumină defusă, ear nu horizon- ’Ț «1 I tală, cum este când lampa seu luminarea stă alături cu persona care scrie seă cetesce. ' Voru evita mai cu stimă copiii de a ceti șeii scrie de । aprope căci prin acesta se pote da nascere la dureri de capă, la dureri de ochi și potă chiar să devină miopi (cu vederea scurtă). Asemenea celor-ce cetescă la luminare li-se. obosescă ochii mai cu semă când lumina este insuficientă, și de aceea li-se provocă congestiuni de sânge ]a ochi și în urmă li-se produce slăbirea vederiloră. Trebue dar a ceti și scrie întrerupândă din când îu când, adecă a sta și a se mai uita la obiecte întunecose pentru a mai repausa ochii. Omulă este în generală născută cu vedere bună și făcută de a vedea obiectele de departe. Țăranii și vânătorii aă rareori vederea scurtă; dar scolariloră, fiindă siliți a ceti și a scrie de aprope, li-se slăbescă vederile și devină miopi. Defectele vedere! sunt de doue feluri, presbiția (vederea departe) și miopia (vederea scurtă) și în aceste cașuri suntă de multeori de trebuință ochelari. Condițiunile, ce trebue sft, întrunescă nesce ochelari buni suntă: să fie rotunji, de cristală, limpezi, incolori și să nu aibă nici ună punctă pe ei. Ochelarii albaștri suntă cari repauseză mai bine ochii. Omenii presbiți, cari vedă mai bine de departe decâtă de aprope, trebue să-și eserciteze vederea privindă de aprope și de departe pentru a’și aduce vederea earăși în stare normală. La fiă-care jumătate de oră să se odihnescă vederea uitându-se la obiecte întunecate. Trebue a lua ochelari potriviți cu puterea vederei și a-i schimba după modificarea ce voră simți. Miopia (vederea scurtă) este o stare de boiă, de vreme ce presbiția este o fașă visuală a etății. în genere dar miopia este din nascere. La etatea de 15 pănă la 18 ani se declară miopia; pănă la acesta etate omulă nu are cunoștință de starea ochiloru 442 sei. Miopia, câștigată mai târdiă din causa de bolă, vina din slăbirea retinei. în ori-ce casă miopii trebue să caute a pune ochelari câtă mai târdiă; apoi decă voră pune ochelari trebue să alegă numerele cele slabe. în genere miopii trebui să porte ochelari cu Nr. 24, 16 săă 14, și ori în ce casri să nu trăcă peste Nr. 10. Cei mai buni ochelari suntă aceia, cu cari miopii potă ceti "la o depărtare de 15 pănă la 2" palme fără a-și osteni ochii. Numărulă ochelarilor^ nu trebnp să se schimbe repede, căci este forte vătămătorii vederei Sichel dice că: la miopia câștigată trebue a face spăla- turi cu apă rece și a purta ochelari convex!. în generalh este bine de a evita pe câtă se pdte de a purta ochelari, căci ochii se deprindă leneși și vederea se scurtăză gradată și multă mai repede decâtă decă nu se folosescă ochelari. Higiena în generală admite că pentru a conserva bine vederea e bine a sta la aeră curată, a se feri de aeră caldă seă secă, de frigă și de umedelă. Asemenea trebue a se feri de beuturi alcoholice (spirtose) și a face mișcare în acră curată. Somnulă prea multă și prea puțină produce bole de ochi; trebue dară a dormi regulată¹6—7 ore pe nopte, pentru a avea ochii sănătoși. Dr. Elefterescu. RECENSIUNE. Istoria naturala în scolele poporale. Indegetări metodice, de Dr. D P. Barcianu, I. Sibiiă, tipografia archidiecesană 1890. Sub acestu titlu s’a publicatu de numitulu domnu o broșură de 75 pagine, ca edițiune separată după unu tractată alu seu, ce apăruse maî înainte în Programa institutului archidiecesană peda- gogic-teologicu din Sibiiu pentru anulă scolastică 1889/90. Lucrarea acesta a domnului Dr. Popovici Barcianu ne-a atrasă atențiunea atâtă prin conțînutulu ci, tractândă despre unulu din cele mai însemnate obiecte de învețămentu din școle, câtă și prin tendența, ce o dă pe față de a trece ca făcută în spiritulu peda- 443 Kogiei lui Herbart. Și luând notiță de aparțiunea acestei lucrări, Inu putemu decâtă să constatăniu cu plăcere, că d. B. s’a apucată [să facă și studii pedagogice pe lângă studiile sale de istoria na- Iturală. Lucrarea dsale, privită din punctulu acesta de vedere, se [pote considera ca unu începută, demnă de tota recunoscința. în adeveră numai decă profesorii noștri, specialiști în diferitele obiecte | de învețămentă, voră începe a se ocupa și cu pedagogia, mai seriosă decâtă pănă acum, și prin urmare numai decă cu ajutorulă acestui studiu voră veni în posiție de a tracta specialitățile loră mai con- formă principiiloră pedagogice, numai așa voră pute face ca înve- țămentulă loră să devină mai roditoră pentru cultura tinerimii. Din parte-ne, cari acum de deci de ani lucrămă pentru res- pândirea principiiloră pedagogice ale școlei Herbartiane între omenii noștri de școlă, nu putemu întrelăsa de a ne exprima satisfacțiunea și asupra faptului, că d. B. țîne astădi a fi considerată și densulă ca aderentă ală acestei școle, care se arată între tote a fi cea mai cu viitorii. într’aceea însă nu putemă să nu damă expresiune și regreteloră nostre. că lucrarea d-lui B. se presantă cu unele scăderi, cari nu potă fi trecute cu vederea. Reflexiunile, ce avemă să le facemă cu privire și la conțî- nutulă și mai alesă la forma lucrării d-lul B. sperămă că nu voră fi privite decâtăca provenindă din îndcinnulă curată ce ne-a condusă: de a contribui la lămurirea unoră cestiuni, la a căroră deslegare cei-ce profeseză acelea-și principii aă să lucreze în cea mai deplină harmoniă posibilă Mai înainte însă de a ne da părerile asupra lucrării d-lui B. credemă a nu fi de prisosă să facemă aci o scurtă schițare a pla- nului, după care școla pedagogică a lui Herbart tinde a da înve- țămentulut educativă o organisare cu totulă nouă, originală. în acelă plană se cuprindă trei idei conducetore: ideea așa numiteloră trepte istorice culturale, după care idee sântă de a se alege și pune în ordine materiile, ce aă să formeze centrulă învețămentului, apoi ideea concentrațiunei, pe basa cărei idei săntă de a se aduce în legătură unele cu altele singuraticele obiecte de învețămentă, în fine ideea trepteloru formale (metodice), conform cărei idei sântă de a se prelucra și preda materiile de învețămentă. Dintre opurile, câte s’aă publicată pană acum de Herbartiam, pote opulă întitulată ,,Die Theorie und Praxis des Volksschulunterrichts nach Herbarti- schen Grundsătzen¹¹ de Dr. W. Rein, A. Pickel și E. Scheller, este în care planulă amintită, în ceea-ce privesce învețămentulă din școlele poporale, se află mai completă executată, — ună opă acesta, 444 pe care se vede că I’a avută înaintea sa și d. B. și pe care nulii putemă din destulă recomanda mal alesă învețătoriloră noștri diii scdlele poporale, cunoscători de limba germană. Lucrarea d-lui B. se împarte în patru părți, marcate cu ci- frele romane I. II. III. și IV. Partea ânteia, se pdte privi ca u mică Introducere, în care se pune în paralelă „scdla vechie¹- și „scdla nduă“ și se atinge cu câte-va cuvinte învețămentulă educa- tivă. în a doua parte se expune „însemnătatea sciințeloră naturale în învețămentulă educativă¹'. în partea a treia se indică „princi? piile după cari să se alegă materialulu și mijldcele necesare la predare¹¹. în a patra parte se facă „indegetări asupra metodicei speciale și asupra aplicării cr‘ la istoria naturală. Se pdte observa, că în împărțirea lucrării dlui B. încă se află urme din planulu stabilită prin școla Herbartiană pentru organi- sarea învețămentului educativă. Ceea-ce însă credemă că ară fi servită bine causei este, ca d. B. să fi presentată și densulă în totalitatea sa numitulu plană, eară apoi ideile conducetdrc, din elă precum și lucrările basate pe acelea să le fi expusă cu o pătrundere mai adâncită în întemeierea loră psichologică. Trecendă la specialități, avemă să observămă că ceea-ce după noi nu puținii derogă lucrării d-lui B. este faptulă, că expunerea vederiloru cuprinse în ea nu e făcută cu destulă claritate; acesta însă, credemu, este ună defectă, care se va simți cu atâtă mai multă, cu câtă lucrarea e menită de a da „îndegetări" învețătoriloră din scdlele poporale. E adevărata, că și scrierile lui Herbart nu se prea potă lăuda cu vre-o claritate deosebită. Acesta a și fostă caasa, că acelea aă remasă multă timpă ignorate, și ideile și principiile din ele n’au putută fi de nici ună folosă pentru nime, întocmai ca și tesaurele ascunse în pămentă. A trebuită să vină ună Ziller și alți mulți după acesta, ca să explice ideile și principiile lui Herbart și prin studii forte îndelungate să le facă înțelese și accesibile pentru teoria și practica educațiunei. Astfelă stândă lucrulă nu e mirare, că mai alesă începetoriloră li s’a dată consiliulă, ca să se apuce a studia mai ânteiă publicațiunile Iferbartianilorit de dată mai re- centă și dela acelea să morgă înderetă la operele lui Herbart, decă voră să se aprofundeze în sistemulă lui filosofică pedagogică. Altmintrelea, fiindă cineva noviță în acelă sistemă, i-se pote prea ușoră întâmpla să nu lă înțelegă și ceea-ce e mai multă, decă va- nitatea l’ară pune să facă citațiuni din elă. acelea să apară a fi făcute numai ca de paradă. 445 ife Dreptu exemplu de neclaritate din lucrarea dlui B. aducemă aci numai unii citată de pe pagina 43. Acolo se potu ceti urmă- torele: „Basată pe părerea lui Herbart'. că idealulă educațiunei este presentarea istoriei neamului omenescă în lumina judecății mo- rale, că prin urmare adeveratulă educătoru aru fi întrega putere a totu ce omenii cândva au simțită, încercată, cugetată, că cele mai puternice forțe psichologice, ce ară pute exista ară fi comora de înțelepciune și advertisare, de regule și maxime, de legi și întoc- miri primite, pe cari pregătindu-lc generațiile anteriore le-aă predată celoră următore, că, mai departe, calea cea mai potrivită pentru formarea caracterului ară fi ca umblândă pe urmele formării mo- rale a genului omenescă, în progresarea culturii elevului să imitămă cursulă progresului culturală ală omenimei din primele începuturi și pănă în timpulă presentă, Ziller a căutată să o aplice la înve- țămentulă educativă din școla poporală și totodată să întemeieze pe ea și ideea sa îndreptată asupra concentrațiunei materiiloră de învețămentă“. — Câți voră fi între cetitorii lucrării dlui B. între- bămă noi acum, cari să pdtă dice că aă înțelesă ce aă cetită aci? Amă amintită și de lipsa de precisiune, ce se pote observa la multe locuri în expunerea vederiloră cuprinse în lucrarea d-lui B. Scăderea acesta ne-a bătută la ochi mai alesă în locurile, în cari densulă atinge lucrulă celă mai esențială din Pedagogia șcdlei lui Herbart: arătarea nexului causală dintre fenomenele spirituale și reducerea postulateloră pedagogice didactice la basele loră psicho- logice. D. B. pentru a arăta cum se nasce și desvoltă voința la pag. 5 se exprimă astfelă: „Prin ideile, noțiunile, conclusiunile, ju- decățile, pe cari le produce învețămentulă are să înfluințeze astfelă asupra simțeminteloru, pofteloru și nesuințeloru elevului încâtă să dea nascere unei voințe stăruitdre spre fapte, cari purcese din în- demnuri bune și îndreptate spre totă ce este adevărată, bună și frumosă să aibă ca resultată ideahdu personalității, adecă tocmai aceea ce se numesce altcum și caracterul moralu“. Eară la pag. 6 și 7 se daă asupra aceluiași lucru următorele explicațiuni: „Ideile aă tendența să se manifeste și în afară, ele ne împingă deci la o acțiune dre-care în urma simțementului de nedumerire, care se produce în noi prin joculă de împrumutată relație mai multă seă mai puțînă conturbată ală loră; ear impulsulă acesta spre acțiune la începută inconsciă, ridicându-se la consciință, că ajungerea la obiectulă spre care tinde este cu putință, dă nascere la acelă fe- nomenă spirituală, pe care ’lă numimă voință“. Și apoi după aceste explicațiuni, cărora din punctă de vedere psichologică li se —4 446 pote disputa nu numai precisiunea dar și exactitatea, vine a vorbi ca de unii lucru pentru sine, de interesulă pedagogică, menită- a înfiuința nu numai asupra inteligenței, ci și asupra caracterului, A vorbi însă de producerea interesului pedagogică isolatu de Loș: și sentimente, însemneză a rupe legătura dintre ele și astfelă. a delătura așa dicendu puntea, carea ne trece dela numitele fenomene spirituale la voința și prin urinare la formarea caracterului. în modă neprccisu și neexactă se arată în lucrarea dlui motivulă pentru care e de a se produce în spiritulu elevului i;i îi interesă multilaterală. Apoi chiar și expunerea speciiloră interesului pedagogică âncă e lipsită de precisiune și exactitate. Astfelă la pagina !) și 10 se dice: „Interesulu pedagogică, conformu duph;i rădăcini, din care cresce pomulu vieții nostre spirituale, se ptim împărți și elu în doue grupe principale: interesulu cunoscerei șj interesulă compătimirei (seu interesulu de simpatie)“. în locuIu citată aici din Herbart însă nu e vorba de nici unu interesă ala compătimirei și alu simpatiei, și nu credemu să se potă numi nii'i unu Herbartiană, care între speciile interesului pedagogică ară admite și ună interesă ală compătimirei și ală simpatiei. Afară de speciile interesului pedagogică expuse de noi în Nr. 5 ală revistei acesteia șcdla Herbartiană nu admite alte specii. O altă neexac- titate este, că de interesulă morală nu se face amintire ca de o specie deosebită, care în sistemulă Herbartiană se presentă ca stândă în nexă cu interesulă estetică, ci se amintesce numai de ună in- teresă etic-religiosă. Citatulă, ce d. B. ’lu face din Ziller pentru o astfelă de împărțire și grupare încă nu ni-se pare potrivită. O mai mare precisiune și exactitate amă fi dorită să întim- pinămă și în expunerea „principiiloră metodice, cari aă să fiă urmate la predarea în șcdlă a materialului alesă". Principiile acelea precum și metodele preste totă se reducă în esența loră la doue procederi: la procederea analitică și la procederea sintetică. Și una și alta însă din aceste procederi e seă reală seă logică, după-cum adecă analisa și sintesa se raportă la obiecte concrete ori la noțiunile obiecteloră. Deosebirea acesta e ignorată de d. B. cu totulă. La pag. 51 densulă, după ce arată, că elevulă e de a se duce prin analisa dela întregă, dela compusă, la părți, la simplu, bună-oră dela pomă la părțile lui, <|ice că „în alte împregiurări vomă pleca dela simplu, ca să ajungemă la compusă, d. e. caii, boii, oile, cânii se țînu de mamaliiu. Aici se ia analisa logică, adecă mer- gerea dela concretă la abstractă, dreptă sintesă și âncă dreptă o șintesă reală, ceea-ce nu e de locă exactă. 447 Venindu a vorbi de treptele formale, d. B. adoptă termini! ■ făcuți de însuși Herbart pentru a le caracterisa pe acelea. Termini! B. lui Herbart însă s’au aflată de mult! chiar din adepții lui neco- ■ respundetori, drept-aceea s’au făcută și se facă continuă încercări Kde a se înlocui cu alți termini mai potriviți și mai înțeleși. Auto- ■ ritatea lui Herbart nu are, să ne orbescă, încâtă nici să nu mai ■ vedemă ceea-ce este pote mai bună la alții. Următorii lui aă trecută Kîn unele puncte departe preste elă și în altele aă clarificată multe ■ din vederile lui, cari nu eraă înțelese și prin urmare aveaă să re- ■ mână și nepracticabile. Ore ndue să nu ne fiă dată a face celă Bpuțînă în punctulă clarității și ală precisiunei ună pasă înainte?! ■ Atunci amă trebui să desperămă de ori-ce progresă. Decă însă ■ va fi să înaintămă, desigură nu vomă înainta pe calea separatis- r mului și a isolării unora de cătră alții; calea progresului pote fi I și pentru noi, ca și pentru alții, numai aceea a înțelegerii reciproce I și prin urmare a lucrării împreună cu puteri unite, o cale acesta I pe carea în teorie se pare aplecată a o admite și d. B. la pag. 49. F Să sperămă deci, că nu va mai fi departe timpulă, în care vomă ■ pute vede realisată și la noi ideea înființării unei reuniuni peda- t^gogice, pe carea amă sulevat’o pentru prima-dră în anulă 1884 în B „Educătorulă“ din Bucuresci și pentru carea amă pledată și nu ■ vomă înceta a pleda la tote ocasiunile binevenite, fiindă sigură că ■ o asemenea reuniune ară deschide o nouă eră de progresă în lite- B ratura nostră pedagogică și prin urmare și în practica educațiunel, B ce este condiționată de aceea. ■ Amă mai ave să ne facemă reservele și față de vederile, ■ după noi neexacte, ce d. B. le are cu privire la ceea-ce e de a se ■ opera pe „trepta sintesei“ (a se vede pag. G6 și următorea). După-ce însă reflexiunile nostre de pănă aci aă făcută ca recen- siunea să esă multă mai lungă decum credeamă să fiă, ne vomă restringe numai âncă la puțîne observări asupra expuneriloră dlui B. referitore la istoria naturală, care i-a dată ansă la compunerea lucrării sale din disensiune. D. B. vorbindă de însemnătatea istoriei naturale pentru cul- tura omenescă în generală, se arată numai decâtă că se află în sfera studiului seă de specialitate. Apreciările densului în punctulă acesta conțînă în adeveră multe detaiuri prețiose. în generală se pote privi ca succesă și arătarea modului, în care sântă de a se produce prin istoria naturală speciile interesului pedagogică. La alegerea materiei de învețămentă din acestă obiectă ni-se pare însă, că a mersă cam prea departe, trecendă cu vederea cercului mărginită 44S în care e dată să lucreze scolele poporale. Unde e norocirea, <■* în acele șcdle să potă fi aprofundată studiulu naturei într’o astfelu de întindere, încâtu să fiă în stare de a produce efectele presupuse de d. B!? Și chiar decă prin o forțare a eleviloră, ca să presteze din studiulu sciințeloră naturale mai multu decâtu din alte obiecte; ore prin aceea s’ară atinge scopuliî imaginată? într’ună asemenea casă nu s’ară efectui decâtă o perturbațiune în planulă de înveță- mentă și totodată s’ară împedeca în modă forte simțită realisarea scopului supremă ală educațiunei. Toana pentru evitarea unorfl astfelă de Inconveniente școla pedagogică Herbartiană a stabilită dreptă principiu, ca loculu și extensiunea, ce ună obiectă dre- care are să iea în planulă de învețămentă din institutele de edu- cațiune, precum sântă și școlele poporale, să se determine nu prin predilecțiunea ce pote o avemă pentru acela, nici prin însera- ] nătatea lui în sfera sciințeloră seă a vieții practice, ci curată numai prin valorea lui pedagogică. Fără observarea acestui principiu e imposibilă o concentrațiune a învețămentului, după-cum se cere să se dea anume învățământului educativă. Acesta amă dori cu deosebire i se nu o perdă din vedere d. B. când, conformă promisiune! sale, va « veni la anulă să continue cu „aplicarea principiiloră în lecțiuni practice¹¹ din istoria naturală. $ loanu Popescu. PARTEA OFICIALĂ. Nr. 300/1890. Procesu verbalu alu comitetului, Asociațiunii transilvane pentru literatura română și cultura poporultM, românii, luatu în ședința dela 28 Novembre n. 1890p Președinte: G. Barițiă. Membrii presenți: Dr. II. , Pușcariă, vice-preș., P. Cosma, I. Hannia, Ioană Popescu, Z. Boiă, Elia Macellariu, I. V. Russu, Leontină Simonescu, I. G. Popă, N. Frateșiă, controloru, N. Togană, bibliotecară. , Secretară: Dr. I. Crișiană. Nr. 144. Delegatulă comitetului în afacerile școlare d-lă G. Barițiă raporteză cu datulă 20 Noemvrie a. c. asupra cursului 449 ^^Kstrucțiunii ia scola civilă de fete cu internatu a Asociațiunii ^■jransilvane. (Ex. Nr. 295/1890). Hp — Cuprinsulă raportului presentată de delegatulă comitetului * se comunică onor. Direcțiuni dela școla civilă de fete cu internatu . a Asociațiunei transilvane cu însărcinarea de a-lă presenta corpului didactică dela numita școlă în cea mai deaprope a sa conferință ^Bspre declarare. ^B Nr. 145. Se presenta raportulu dto 11 Noemvrie a. c. a comisiuni! exmise din sînulu comitetului în ședința dela 24 Sep- B tenivrie a. c. cu însărcinarea: de a studia afacerea cu mila de fioreni B votată de adunarea generală a Asociațiunii din anulu acesta pentru B înaintarea și înavuțirea literaturii menite pentru poporă. B Pe basa raportului presentatu și a propuneriloru cuprinse în- B trensulă, comitetulă ia următorele hotărîri: (Ex. Nr. 292/1890). B 1. în scopulă de a se esecuta conclusulă adunării generale a ■ Asociațiunii transilvane din anulă acesta, care merge într’acolo, ca ■ din suma de una miiă de fioreni votată pro 1890 și din suma de ■ altă miiă de fioreni votată pro 1891 să se premieze și tipărescă I scrieri și broșuri întocmite anume pentru poporă, din agricultură, I higienă etc. avendă acelea a forma ,,biblioteca poporală a Asocia- țiunii transilvane", să se escrie deocamdată, ca de începută: a) unu premiu de 100 fl. pentru cea mai bună lucrare asupra temei: „Economia nostră după. comasare". Lucrarea va trebui să aibă o extindere de celă puțînu 4 cole de țipară, 8° garmondă, să fiă anume întocmită pentru poporă și să cuprindă pijvețe practice despre modulă: cum ară trebui întocmită economia nostră după comasare, ca să nu sufere poporulă; b) unu premiu de 100 fl. pentru cea mai bună lucrare asupra temei: „Higiena copilului dela nascere pănă la anulu alu 7-lea alu etății". Lucrarea va trebui să aibă o întindere de celă puțînă 4 cole de țipară 8° garmondă, să fiă anume întocmită pentru poporă si să conțînă totă ce privesce nutrirea, îmbrăcămintea, curățenia, locuința, ocupațiunea, mișcarea și joculă copilului; să conțînă apoi si profilaxa morburiloră de copii; c) unu premiu, a cărui mărime se va hotărî după numerulă coleloră de țipară computându-se cola de tipariă 8° garmondă cu 12 fl. pentru cea mai bună culegere de poesii, basme (povești) și (latine poporale alese și pănă acum nepublicate. 2. Suma de 400—500 fl. se destineză pentru a se premia din ea cele mai bune studii scientifice, ce se voră înainta la co- mitetulă Asociațiunii asupra unoră teme alese liberă de autori din raniulă istorică, seă epigrafică, seă filologică, cu deosebire în ceea-ce in-ivesee trecutulă și presentulă poporului română și ală pămân- tului pe care locuimă, s’aă apoi din ramulă sciințeloră naturale, cari se voră publica seă s’aă publicată dela adunarea generală din Făgărașă încoce prin mijlocirea organului Asociațiunii. Mărimea premiiloră pentru lucrările din urmă se va fixa în vederea valorei scientifice a lucrăriloră. 450 3. Cu stabilirea și publicarea concursului se însărcineza co" misiunea raportoră, care va avea să reflecteze la modalitățile, pe cari le observă în asemenea cașuri alte corporațiuni de categoria corporațiunii nostre. Sibiiu, d. u. s. George Baritiu m. p., . Dr. I. Crișianu m. p,-, președinte. secretară II. Verificarea acestui procesu verbalu se încrede d-loruj P. Cosma, Z. Boiu, I. G. Popu. S’a cetită și verificata. Sibiiil în 1 Decembre 189'0. Partenie Cosma m. p. Zacharia Boiu m. p. |. G. Popii m. p. Nr. 303/1890. ProcesO verbalii alU comitetului Asoiațiunei transilvane pentru literatura română ti cultura poporului românii, luatu în ședința dela 1 Decembre n. Președinte: G. Barițiă. Membrii presenți: Dr. 1L Pușcariiî, vice-preș., loanu Hannia, Elia Macellariu, Partenîu Cosma, Z. Boiîî, I. V. Russu, L. Simonescu, I. Crețu, I. G. Popu, Nicanoru Frateșiu, controlorii, N. Toganîi, bibliotecară. Secretară: Dr. I. Crișianu. Nr. 146. Se presentă raportulu dto 11 Noemvrie a. c. alu comisiunei exmise din sînulu comitetului în ședința dela 23 Iunie a. c. în scopulă de a studia afacerea cu publicarea colecțiunii de docu- mente oferite de dlu septemviru în pens., cav. I. Pușcariu. La propunerea comisiunei se decide: (Ex. Nr. 293/1899). , Ofertulu d-lui cav. I. Pușcariu se primesce și se dispune succesiva tipărire a colecțiunii, așa ca aceea să se potă termina în decursă de 5—6 ani. în vederea, că colecțiunea de sub întrebare este și ea o lucrare din cadrulu aceloru lucrări, pe cari le prevede pentru premiare conclusulu adunării generale a Asociațiunii din anulu acesta, prin care s’a votată suma de 1000 fl. spesele de țipară se voră acoperi succesive din ace'stă sumă, avendu a se osebi din ea în acestă scopă în decursă de 5—6 ani în fiă-care anu câte 250—300 fi. Nr. 147. Se presentă raportulă de dto 28 Noemvrie a. c. ală comisiunii exmise din sînulă comitetului în ședința dela 24 Sep- temvrie a. c. în scopulă de a face propuneri cu privire la modulă cum ară fi să se resolve cererile pentru urcarea salariiloru ale învețătoriloru dela scola civilă de fete a Asociațiunii, Dr. Vasile Bologa și Dr. Petru Șpanu. 4bJ La propunerea comisiunii, comitetulu ia următorulă condușii; Nr. 299/1890). „în scopulă întemeerii unui corpii învețătorescă stabilii și bine iualificatu la scola civilă de fete, se va nizui comitetulu, ca încâtă ■oră permite mijldcele materiale, cari se vor pune la disposițiunea I sa de cătră Asociațiunea transilvană ca fundatdre și proprietară a scolei și a internatului, deja cu începere dela anulu scolaru 1891/2 I învățătorii, după referințele locale, să fiă celu puținii atât de bine I situați ca învățătorii dela scolele medii românesci din Transilvania¹⁴. „între salariile învețatoriloră definitivi și între ale celoru în- | terimali trebue să fiă o diferință de celă puțină 20°/o“- i „Pănă la finea anului curentă scolaru însă, salariile rămână r cele de astădi, stabilite în consonanță cu legea statului, între mar- ginile budgetului votatu la adunarea generală ultimă a Asociățiunii.¹¹ Pentru punerea în lucrare la timpul seu a acestui condusă, biroulîî Asociățiunii primesce însărcinarea a câștiga dela scolele medii atâtă române câtă și eventuală dela altele de aceeași categorie din acestă țară datele de lipsa și a face comitetului propuneri exacte. Prin acestu condusă se consideră resolvite și cererile amintite mai susă ale învețătoriloră Dr. Vasile Bologa și Dr. Petru Spână. Nr. 148. Bibliotecarulă Asociățiunii dlă N. Togană, prin hârtia dto 30 Octomvrie a. c., vrendă a satisface însărcinării primite în ședința dela 24 Septemvrie a. c., presentâ ună conspectă despre unele (liare cari s’ară pute dărui pe seina spitalului civilă Franciscă- losefină din locu, fără ca biblioteca nostră să sufere vre-o scădere. (Ex. Nr. 275/1890). Hârtia bibliotecarului servesce spre sciință. Diarele osebite dimpreună cu alte cărți, ce se mai potă dărui, se transpună pe lângă conspectă Onoratei Direcțiuni dela spitalulă Franciscă-Iosefină, cu cererea, de a ni se cuita primirea. Nr. 149. Dlă Demetriu Moldovană, adininistratoră protopres- biteralu în Sighișora, prin hârtia de dto 12 Octomvrie a. c. respun- (Jândă la hârtia acestui comitetu de dto 24 Septemvrie a. c. Nr. 245, prin care fusese încredințată cu conducerea lucrăriloră pentru or- ganisarea despărțementului XXX ală Asociățiunii, cere să fiă absol- vată de acestă sarcină, în vederea multeloră sale ocupațiuni ca singurulă parocliă în Sighișora și totă odată adininistratoră proto- presbiterală ală tractului Sighișorii, apoi, și în vederea posiției sale escepționale. (Ex Nr. 277/1890). Hârtia administratorului protopresbiterală, a dlui Demetriu Moldovană, se ia cu părere de reă la cunoscință, și, pănă la alte disposițiuni, despărțementulă proiectată ală Sighișorei se alătură la despărțementulă Elisabetopolei. Sfr. 150. Dircctorulă despărțământului Sebeșă, dlă D. Davidă din Oreștiă, prin hârtia ddto 31 Octomvrie a. c. răspundend la 452 hârtia acestui comitetă ddto 15 Octomvrie a. c. Nr. 245 prin cam a fostu invitată să conducă si după noua arondare afacerile dql părțemântului Sebeșu, cere a fi absolvatu dela acestu oficiu, Iff considerarea îndepărtării sale dela centrulu despărțementului, și a fi înlocuită cu dlu loanu Piso, senatorii magistratuală în Sebeșu, la care, ca la fostulu directorii alii despărțementului. se află și adi archiva, și care s’ară fi declarată, că va primi asupra’și acestă sar- cină (Ex Nr. 279/1890). — Abdicerea dlui D. Davidu dela oficiulii de directorii alu despărțementului Sebeșu se primesce și cu conducerea interimate a despărțementului, pănă la proxima adunare generală a aceluia, se încredințeză fostulu directorii, dlu loanii Piso, senatorii magistratualu în Sebeșu, carele va ave să convdce respectiva adunare, a cărei lipsă și de altmintrea este simțită în acelu despărțămentă. Nr. 151. Dlu George Ilea advocații și membru alu Asocia- tiunii ne încunosciinteză, că și-a strămutată cancelaria în Cluju. (Ex Nr. 280/890). — Spre sciință. Nr. 152. Direcțiunea despărțementului Sibiiă prin hârtia d Lj 20 Octomvrie a. c. subșterne spre revisuire protocolulă luată îb adunarea generală a despărțământului, ținută în comuna Boița »' 14/2G Octomvrie a. c., dimpreună cu conspectulu membriloru și cu, suma de fl. 125.82 v. a., taxe Intrate dela membri. Din hârtia direcțiunii se vede: a) că adunarea generală a fostă bine cercetată și a avutfl in- sultată materială și morală deplină mulțămitoră; b) că s’aă insinuată ca membri pe viață domnii Dr. Remusu Roșea, secretară consistorială în Sibiiă, și lonu Cloje, economă In Boița, dintre cari însă nici unulu nu a solvită încă taxa; c) că restulă cassei despărțementului a fostu în ajunulă adu- nării generale de fl. 69.04 eară la adunare a întratu dela membrii ajutători suma de fl. 65.78, din aceștia s’a reținută pentru trebu- ințele despărțementului, conform budgetului, cu totulă suma de fl. 65 eară restulă s’a transpusă comitetului, resultândă astfelu suma subșternută de fl. 125.82. Din protocolulă subșternută se vede: a) că cetindu-se raportulă generală alu subcomitetului, s’a luată spre sciință, eră subcomitetului i s’a dată absolutorulă. b) că s’aă cetită doue disertațiunni: una de dlă Dr. Vasile Bologa; „Despre ruinele mănăstirii din Geogiulu de susu; și alta de Dlă loanu Broju: „Despre Vasile Alexandri și serierile lui:“ c) că o a treia disertațiune a dlui Dr. Petru Spână întitulată: „Ceva relativă la îmbuibarea poporului română în unele trebuințe ale sale — fiindu ceva mai lungă și timpulu fiindă prea înaintată nu s’a cetită, remânendă se fiă publicată prin presă; 453 B d) că în loculă venită vacantă în subcomitetă prin strămutarea ■pi locuința a dlui leronimă Barițiu sa alesă dlă Dr. N. Vecerdea Edvocată în Sibiiă; ■ e) că alegerea locului pentru proxima adunare generală a Ijiespărțemântului se încrede subcomitetului; E f) că s’a pusă la disposițiunea subcomitetului suma de fl. 50 ■tare a o folosi spre scopuri culturale; E g) că budgetulă pro 1891 s’a stabilită astfelă: Bi 1. pentru birou.......................fl. 15 2. pentru scopuri culturale. . . fl. 50 în totală în suma de . fl. 65. (Ex Nr. 282/1890). — Cuprinsulă hârtiei direcțiunii servesce spre sciință cu aceea, că dnii Dr. Remusă Roșea și I. CIdje, Insinuați ca membri pe viață, voru pute fi supuși spre aprobare adunării generale a Asociațiunii numai după ce voră fi achitată taxa prescrisă. Suma de fl. 125.82, întrată din taxe dela membri ordinari vechi și noi și dela membri ajutători, s’a primită și s’a transpusă la cassa Asociațiunii spre contare în regulă. Cuprinsulă protocolului adunării generale a despărțământului se ia cu aprobare la cunoscință. Nr. 153. Direcțiunea despărțământului Sibiiă prin hârtia dto 22 Octomvrie a. c. Nr. 27 subșterne suma de 5 fl., taxă de membru ordinară dela d-lă Ioană Bădilă, jude reg. în Sibiiă, cu recercarea de a i se trimite numitului membru foia Asociaținnii (Ex. Nr. 283/1890). — Spre șciința cu aceea, că suma de 5 fl. s’a contată la cassa Asociațiunii în favorulă membrului Ioană Bădilă, eară din partea biroului s’aă întreprinsă pașii de lipsă ca numitului membru să i se trimită foia. Nr. 154. Direcțiunea despărțământului Sibiiu prin hârtia dto 22 Octomvrie a. c. Nr. 28 administreză suma de 1 fl. v. a. taxă pentru diplomă, Intrată dela noulu membru alu Asociațiunei, d-lu. [ G. Bobești, parochă în Sibiiu (Ex. Nr. 284/1890). — Spre sciință cu aceea, că noului membru, dlui G. Bobeșă, ’i se va estrada diploma, îndată ce va obține aprobarea proximei adunări generale a Asociațiunii, căreia va fi supusă. Nr. 155. D-lu George Tăbăcară, amploiată reg. în pens. în Sibiiu, prin hârtia dto 2 Noemvrie a. c. se rogă, ca în conside- rarea stării sale materiale misere, să fiă absolvată dela plătirea didactrului pentru fiica sa Eugenia, elevă a scolei civile de fete, pro anulu curentă școlară (Ex. Nr. 186/1890). — Cererea d-lui George Tăbăcariă se încuviințeză și fiica sa Eugenia se absolvă dela plătirea didactrului pentru anulă scol, curentă. 31 4F4 Nr. 156. în legătură cu cele relatate la Nrulu prot. lȘ6jdiiiL. ședința dela 30 Octomvrie a. c. relativă la stipendiatulu Ăs’omr. țiunii, tinerulu Florentină Corcheșă din Câmpeni, cassarulă Asocia?, țiunii d-lu G. Candrea prin hârtia dto 7 Noemvrie a. c. subșt-ernȘ și unu testimoniu, prin care se arată, că numitulu tineru s’a ii^ scrisă la școla de sculptură de stată din Satulungu, urmându :iu- succesă cursulă I. ală acelei scole (Ex. Nr. 288/1890). — întrunindă tote condițiunile prescrise, tinerului Florentinii Corcheșă, elevă ală scolei de sculptură de stată din Satulungii^L, se asemneză la cassă spre solvire cu începere dela 1 Septeuivrâ a. c. pe lângă observarea modalitățiloră obicinuite, ajutoruln ■ 100 fl. pe ană, ce i s’a votată cu conclusulă dto 4 Febr. a. c., Nr.'26'^I Nr. 157. Directora internatului împreunată cu scdla civilif* de fete prin hârtia dto 12 Noemvrie a. c., res'pundendu la provo' carea ce i s’a făcută din partea acestui comitetă cu datulă 30 tombre a. c. Nr. 269, relativă la demisionarea și înlocuirea prî-^ altă personă a guvernantei Gerick, arată, că densei numai în dife^‘ ț\' lunei Septemvrie ’i s’a adusă la cunoscință conclusulă comitetului/, dto 27 Iulie a. c., relativă ia demisionarea guvernantei Gerick-, "siț adecă numai după-ce se începuse anulă scol, curentă; că fiinițu) timpulă prea scurtă pentru a face alte mesuri și avendă în vedere,- că schimbările în decursulă anului producă efectă neplăcută asupra; educațiunei eleveloră, astfelă d-șora Gerick a trebuită să remânaJn; funcțiune în anulă acesta (Ex. Nr. 291/1890). — în vederea motiveloră cuprinse în hârtia directorei interna.--. ' tului împreunată cu scola civilă de fete, se suspendă deocamdată¹ j esecutarea conclusului acestui -comitetă, luată în ședința dela 24 jj Iulie a. c. relativă la demisionarea guvernantei Gerick. ' £ Nr. 158. Corpulă învețătorescă dela școla română gr. orț. ■ din Reșiuari prin hârtia dto 1 Noemvrie a. c. se rogă a se gra- ’ tifica pentru sala de lectură împreunată cu biblioteca de lângă' scola din Reșinari organulă „Transilvania¹¹, încependă cu numerii de când acela se află sub noua redacțiune. (Ex. Nr. 294/1890). în vederea, că nici unulu din membrii corpului didactică dela' ț școla din Reșinari nu e membru ală Asociațiunii, în vederea mai departe că prețulă de abonamentă pentru fdi’a Asociațiunii e firte micu aprope neînsemnată: cererea presentă nu se pdte încuviința. Nr. 159. Dlă Mihaiă Andreica, cassarulă despărțementului Abrudă prin hârtia de ddto 13/25 Novembre a. c. cu provocare la hârtia acestui comitetă ddto 24 Septemvrie a. c. raporteză asupra stării reparaturiloră introduse la casa din lăsămentulă după feri*, citulă Avramă lancu, precumă și asupra modului de închiriate a acestei case. (Ex Nr. 298/1890). Spre sciință cu aceea, că ce privesce meritulă raportului co- mitetulă va reveni asupra afacerii după ce va fi primită și infor- mațiunile, ce le-a cerută dela subcomitetulă despărțementului Abrudă. । 455 Nr. 160. Veneratulă consistoriu archidiecesană gr. cat. dir plajă prin hârtia ddto 18 Novembre a. c. Nr. 4279 răspunde df primirea cu mulțămită a copiei autentice de pe testamentulă lăsată ilî I. Olteană, exprimându-și dorința, ca venitulu ce compete scolei r. cat. din Cojocna din fundatiunea I. Olteanu să se trimită re- dată la consistoriulă archidiecesanu gr. cat. de Alba lulia și Fă- ărasu, care se va îngrigi, ca banii să ajungă la destinatiunea loru. lîx. Nr. 296/1890). — Spre sciință. Nr. 161. Tribunalulă reg. din Brașovă ne încunosciințeză cu ' dulii 15 Novembre a. c. Nr. 6183, că remasulu după fericitulir onstantină I. Popazu a fostu transpusă comunității bisericii gr, rt. din Brașovu cetate cu însărcinarea să plătescă între altele și gatulu de 300 franci (fl. 138), ce numitulă Constantină I. Popazu -a făcată Asociațiunii transilvane. (Ex Nr. 297/1890). — Spre sciință. Actulă se transpune cassarului G. Candrea ire ținerea în evidență și pentru a întreprinde la timpulu sef așii de lipsă pentru ridicarea legatului. Nr. 162. Dlu Demetriu Cunțanu, profesoru la seminariuli ndreiană în Sibiiu, a dăruită pe sema bibliotecii Asociațiunii opulv ?ă întitulată: „Cântările bisericesc! etc.“ — Cu mulțămită spre sciință. Nr. 163. La propunerea bibliotecarului Asociațiunii sehotăresce -— a se procura pe sema bibliotecei Asociațiunii dreptu com letare și partea a Il-a a opului: „Kolozsvăr tortenete¹¹ de lakol llek, asemnându-se prețulu la cassa Asociațiunii. Nr. 164. Au întrată la comitetă taxe dela membrii: Cirle: nană, în Alba-Iulia, pro 1889/90 10 fl.; Popă Ioană, în Sâmbăta up., 6 fl. pro 1890; Florea Dumitru, în Sâmbăta superioră 5 fl ro 1890; Brotea Ioană în Matefaleă 5 fl. pro 1890; Dogarescu T. L, în Predeală, 10 fl.; Biserica gr. cat. în Ileni, 5 fl. pro 1890 Petru Tisu, în Panciova, 6 fl. pro 1890; Sergiu Medeană, în Sebeșu, fl. 38 cr. pro 1890; Bârsană Andreiă, în Brașovă, 5 fl. pro 1889; ,engeră Ioană, Lupană And., Munteană Jordană, Nemeșă Petru, itănescu D., Stănescu M., Stinghe Sterie, Zănescu P., Zănescu G , Aastasi L., toți din Brașovă câte 5 fl. pro 1889; Petrescu N., în 3rașovă, 5 fl. pro 1890; Munteană D., în Brașovă, 5 fl. pro 1888 flaniu Ioană, în Mezd Rucs, 6 fl. pro 1890; Dima N., în Huneddra,- । fl. pro 1890; Tisu Petru, în Panciova, 4 fl. pro 1889; G. Bobeșă, n Sibiiă, 6 fl. pro 1890; Dr. N. Veccrdea, în Sibiiă, 5 fl. pro 1890; daria Cosma, în Sibiiă. 5 fl. pro 1890; Ivană N., în Sibiiă, 10 fl. ■iro 1889/90; Cândea Ioană, în Avrigă, 5 fl. pro 1890; Prie Con- tantină, în Săcădate, 5 fl. pro 1890; Bobeșă Ioană, în Boița, 15 fi. pro 1888—1890; Radu Istrate, în Boița, 6 fl. pro 1890; Bădilă ’oană, în Sibiiă, 5 fl. pro 1890; Ștefană Cacoveană, în Alba-Iulic 45G _,:;w 3 fl. pro 1890; lacobu l’openeciu, în Zernosci, 5 fl. pro 1890; loanu Țețu, 5 fl. pro 1890. — Spre sciință. Sibiiu, d. u. s. G. Baritiu m. p. Dr. I. Crișianu m. p., președinte. secretară II. Verificarea acestui procesă verbalu se încrede d-loră: I V. Russu, Leontinu Simonescu, Ioană Crețu. S’a cetitu și verificată, Sibiiă în 5 Decemvrie 1890. loanu Russu m. p. Leontinu Simonescu m. p. loanu Crețu m. i>. CONSEMNAREA xmtribuiriloru făcute în favorulu scolei superiore de fete a „Asoc'u¹- țiunei transilvane" pe câla d-lui Parteniu Cosma din 1 lanuarfB pănă la ultima luniu 1889. V Breter Lajos, econ. în Reghin 2 fl.; Rafila Morară, econămă în Ocn« >0 cr.; Vasile Marcu, econ. în Mihalții; Zaharie Drăganu, econ. în CzelinaB Oandid Candidenescu, econ. în Șaldorf; Deak Janos, Ujlaki Istvân, economi îifl Reghin; Somodi Istvân, econ. în Sângeorgiu de câmpie; Rechita Janos, Aleea® Darabanii, Ilie Câmpeanu, economi în Somișulă-de-câmpie; loanu Turc, Toderia Dușanu, Iuțiu Gyorgy, economi în Șopteriă; Domokos Pâl, Domokos Karl9 economi în Sibiiu; Maria Schuberth, econdmă în Sibiiu; Feruța Câmpână econr.', n MediașI; Stefanu Ilea, economu în Mihalțiă; loanu Popa, notară în Boitad osifă Popescu, ingineră în Doftana câte 1 fl.; Ioană Babețiu, econ. în DanescI* ■ •O cr.; Csuda Tamâs, econ. în Reghină; George Hanteu, economă în Czelina:*' George Schuster, econ. în Mihăeșcl câte 1 fl. Avisii pentru abonenți! Cu Nrulu acesta alu fdieî încetă abonamentulu d-loru, cat! nu sfintu membri aî Asociațiunei. Acei d-ni dară, dorindu a avd fcSia și pe viitorii sflntu invitați a trimite pănă la finea anului cu- rentă prețulă abonamentului de 3 fl. v. a. (9 franci) la comitetuiu sociațiunei în Sibiiu, strada Morii Nr. 8. Administratiunea foiei „Transilvania". Editura Asoc. trans. Redactoră: I. Popescu. Tiparulu tipogr. archidiec.