Apare la 15 a fiă-cărel luni. TRANSILVANIA MIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNA ȘI | CULTURA POPORULUI ROMÂNO. pNrnltt 11. SIBIU’, 15 NOVEMBRE 1890. Anulă XXI. ICRĂIȘORI ROMANI ÎN DACIA PE TIMPULU STĂPÂNIRII ■ SARMAȚILORU. K. în articululă precedinfe „Aurelianu imperatulu și re- tragerea sa din Dacia" amii arătată, că sub Aurelianu wanulu 270 — 275 după Christosu) puțini Romani s’au putută |iretrage din Dacia, și că mulțimea a trebuită să remână aci! Acum, ca o consecință, vine a doua întrebare: „că decă mulțimea de Români a remasă în Dacia, — află-se ore urme istorice despre Romanii remași în Dacia și după anii 270—275 după Christosă"? Aș pute, ca de-a dreptulă să comunică datele referitdre, și pe două pagini să încheiă răspunsulă, dar pentru pri- ceperea lui suntă de lipsă încă multe date geografice refe- ritore la Dacia și împrejurimile ei, precum date istorice re- feritore la imperiulă romană și în specie la stăpânirea Sar- mațiloră, deci sântă de lipsă unele lămuriri, cari voră servi de esplicațiuni și pentru întrebările și respunshrile, ce le voiă pertracta în temele următore, asupra remânerii Romaniloră în Dacia. Marginile Daciei lui Traiană la resăritu a fostă rîulă Tyras seă Danastris, adi Nistru; la amMădi a fostă o păr- ticică din țermulu mării negre, dela gura Nistrului pănă la gurile Dunării, și Istrulă săă Dunărea de josă, pănă unde curge Tisa în Dunăre; la apusu, rîulă Tisa, pănă unde întră rîulă Someșă în Tisa; eară la medăndpte dela întrarea Someșului și încovietura lui, în linia cam drăptă spre răsărită 27 cătră rîulă Nistru, ce curge spre răsărită, căci de aci întări# spre medădi. în partea resăritenă a nordului Daciei și la resăritulă Daciei a fostu Sarmația. d Sarmația a fostă împărțită: a) în Sarmația curopâni', și acesta s’a începută în nordulu Carpațiloru în partea resfb ritenă a rîului Vistulei (Weichsel) și s’a lățită pănă la rîu ii Tanais (Don); la nordă cu margini nesciute, dară la amtdinȚi pănă în marea negră; b) în Sarmația asiatică, dela Tăuni;-; pănă spre Caucasă și marea caspică, fără ca hotarele asiatice să se sciă precisă. în jumătatea primă a secolului ânteiă după Christosă Sar- rnația europenă s’a lățită și dela Vistula spre apusă și amA]!, adecă peste Carpații din mijlocă, și a înaintată între Tîmi și Dunărea de mijlocă. Astfelu pănă acuma avemă posițiunea Daciei și a Sar- mației; eară acuma să cercetămă poporele sarmatice. Pe timpulu istoricului Herodotă (484—408 înainte de Christosu) în Sarmația europenă și asiatică erau Scythii, aceștia se amintescă chiar și în munții Asiei, și dincoce de Nistru, fără ca la apusă, la nordă și la resărită să se sciă precisă hotarele loră, dar Herodotă pe Sarmați ’i amintescn mumal în nordulă lacului Maeotisă (marea asovică). Din mijloculă Scyhtiel pe timpulă lui Alexandru celă mare, mortu la anulă 323 ant. Christosă, se redică SarmațiI, învingă pt Scythi și fundeză imperială loră nemărginită, și în sensulă. strinsă istorică, se șterge Scythia, și se ridică Sarmația, deși deosebit istoricii bisantini, abusândă, teritorulă dincolo de Nistru ’lu mai numescu Scythia. în secululă ală 3-lea și ală patrulea după Christosă Gothii restornă imperiulă Sarmațiloră.’ Adi — mai pe întregulă teritoră ală imperiului Scythică și Sar- matică — domnesce Rusia. SarmațiI s’aă împărțită în mai multe popore mal mari. După geografulă Ptolomeă — carele ară fi murită pela 150 după Christosă — SarmațiI aă fostă împărțiți în 4 popula- (391 mal mari: a) în Aestuii (în Esthland și prejuru); b) în idii șeii Vendii (dela riulă Vistula, pănă la riulă Duna usia); c) în Bastarne (între Vistula, și isvorele rîulul •u și în Carpatii de mijlocii, cari s’aă numită și Alpes irnicae); d) în lazyges (de a lungulă Nistrului și la a-negră). Geograful ă mal nou Ilahn, poporele din Sar- i europenă le împarte și le aședă astfelu: 1. Roxolanil, la ii mării negre și laculă Maeotis (marea asovică); 2. lazygil, ueiii Roxolanil spre apusă, adecă spre Nistru; 3. Bastarne dela Boristhenes (riulă Dnipru) pănă la Vistula (Weichsel) in nordulu Carpațiloru; 4. Alaunil la isvorele rîuriloru Dnipru și Două; 5. Venedii seă Vendii, dela Alaun! spre nordă. Venedii suntă strămoșii Slaviloră, cari aă străbătută pănă la Dunăre x). Dintre popdrele din Sarmația asiatică, eu amintescă aci numai pe SuardenI și pe Siraceni. Privindă acuma asupra teritorulul locuită de SarmațI, vedemă, că el aă locuită lângă marea negră, asovică și caspică, precum lângă rîurile: mari Nistru, Două și Volga, și astfelă Sarmații aă locuită la ape, deci numele loră trebue să în- I semne, că el suntă locuitori dela ape. întru adeveru, căci Saur din Saurmatae seă Sar din Sarmatae însemnă: apă, rîu; silaba a doua, ma însemnă: locă, terenă, eară silaba , a treia ta însemnă: omă, locuitoră, deci Sarmata = omă din terenă cu apă²). Să cercetămă acuma Geografia antică specială a Daciei și a Sarmației. *) Claudiu Ptolomeiu, opulă seu geografică. Dr. Ilermann Ilahn: Lcitfaden der alten Geographie. Koczănyi Ferencz: Regi foldleirat. Meyer, Konv. Lexicon; ( Wilh. Obermuller: Deutsch Kelt. Worterbuch. ²) Pentru numele popâreloru sarmatice să află formele: Sauromatae, Sarmatae, Suardeni și Siraceni, ear la Wilh. Obermuller II. 583 și: Syrmatae, astfelă pentru rădăcina nar, ce însemnă: apă rîu, și formele: saur, suar, sir, syr, tote cu același înțelesu, dar în numele rîuriloră, apeloră, și lo- calitățiloră dela ape se află tote formele: sar, ser, sir, sor, sur, syr, și cu vo- cala diftongită în mal multe forme, pănă ce la Celțl (Galii) forma suir a fostă usitată pentru numire de apă și de rîu. — Pentru nesce cuvinte daco-românescl ne Intereseză forma diftongită: Saur și pentru acesta să-I scrutămă mal ânteiă 27* 302 3 Istoricul# Herodotfl (484—408 ant. Christosu) aminteScfeJ/î de Sauromates, în pluralu de regulă Sauromatai, unu pgiț) .J porii în nordulu lacului Maeotis (marea asovică) la marginii^: Scythiei. Polybiu (205—123 înainte de Christosu) pe acelâ-:'. poporu ’lu numesce Sarmatai. Țara poporului la Ptolomei^’ ■ (rnortii pela 150 după Christosu) se numesce: Sarmația $!:.■ Asia, Sarmația în Europa. * Istoricii greci vechi folosescu de regulă numele: Sa/ic^-., romatai; eară scrietorii romani mai adeseori Sarmatac pentrilț I nominativulu din pluralu, Sarmata pentru nominativulu singularii^ 1 Ovidiu Nasone Publiu, poetulu romanu, a fostu esilatfi din Roma și a trăită la Torni (unu orașu în Mesia inferioră — ț Dobrugia) dela anulu 9 pănă 17 după Christosu și astfeli! । aprope de Sarmați. Ovidiu pe Sarmați ’i numesce odată anticitatea. Din forma saur la Grecii vechi 1., saura, șopârla; 2., șolomândră. jfn anume saura-șopârla la Ilerodot! 484—408 ant. Christosu; Aeschylus 525—45fi ant. Chr. Aristoteles 384—322 2., saura - șolomandra ]a Theophrastus 322—287 ant, Chr. Theocritus 280 ant. Chr. Apoi în forma sauros așa la Herodot precutfi la Aelianu 225 după Chr. Bourii a fostu odată în lume nesce animale de ape, grozave de mari; după Conv. lex. alu lui Meyer în sensulu mal latu, soiuri^' de reptile fossile, dintre cari: Ichtosanril, Plesiosauril, Dinosauril etc. pănă k 35 de metri de lungi, și din soiurile aceste aii remasu Crocodilii în forma mai mare, și șopârlele în formă mal mici. Din forma saur, avemu și noi cuvinta| a din sar s’a diftongitu în aii deci saur, acestu u trece mal de regulă în ® (dar trece și în b, f, p, m) și avemu dară forma savra, și sapra, s se schimbă de regulă în ș atunci când e în silabă lungă seu naltă, eară ș uneori trece în j (zs) pe sedeo lat. sedii românesce, jeț, (scaun!) românesce, Silz nemțesce. în modulă acesta, din saura avemu savra, șavra și respective javra cu concept! de șerpe mare, de bălauru; și de javră audimu în poveștile romanesci când Fetu frumosu se scoboră în fundul! pămentulul și o ucide. — A doua formăl sapra, unde u = v a trecutu în p; aci s se schimbă numai în ș eară a (ca-¹!' trece prin tote vocalele) în o, și astfelu avemu: șopra; din șopra s’a formatji la dacoromâni: șopârla, ra schimbându-se în ar și adăugendu-se forma de dimi- nutiv! la, pcntrucă șopârla e o saura, o javră micuță, ce și după istoria natu- rală e esplicată. Să observtzu, că s în ș nu s’a schimbată de sine, ci pcntrucă silaba lungă a din sar, și diftongul! au din saur s’au mal diftongitu prin uni! i în ia, iau și acestu i a schimbată pe s în ș. Pentru formarea analogică aducă înainte: lauro, gr. mănăstire, la Grecii noi și labra, la noi: lavră. Toti'i din sar = apă purcede latiuulă serpens, la noi șerpe, asemenea se ține dâ soiulă sauriloră, javreloră. în serpens, ser — apa; p remășiță din pa (= fa, ma va) en însemnă omu, ființa, eară s, remășiță din as (es, is, os us) cel asemene însemnă ființa și s’a adausă de latinism!; din ens a remasu la noi. 393 Sauromates³) decâteva ori Sauromatae⁴); mai de multeori Sarmatae ⁵ ⁶) și uneori numai lazyges.s) Geografulii Strabone (născută la anulă 66 înainte de Christosă, mortă la anulă 24 după Christosă) în lib. VII. capă 3 punctă 2 elice: „Și Nevii, carii suntă Scythi, și Sar- mații cei cu casa pe cară. Căci și acum suntă amestecate aceste popore și ale Bastarniloră cu Thracii, mai alesă peste Dunăre (de a stânga) “; eară la punctulă 9 observeză: că Eforu căletorindă prin Europa pănă la Scythi, dice că viețile și ale numai e. Sopârla la latini: lacerta, din lacus — lac, apa, er = loc și ta = ființă; la italieni luce.rta și lucertola (la diminutiva ca la noi în șopărla) franc. lezard angl. lizard, unde lez, Uz e din lac, c, trecendu în <; = s = z și t în d șoperla la poloni jasz ezurka la Boemi jeșterka (la cari voiu reveni la numele lazyges) deci javra și .prpârla suntu cuvinte curatu: dacoromanice. Trecendu la silaba ma (din Sarma ta) acesta însemnă locu, terenu, și e identică cu ma din lio-ma, Par-ma, dâl-ma etc. cară ta (din Sarma-ta) însemnă omă, locuitorii, ce e p. e. în Celta. Acestu ta e identică cu da p. e. în Gepida; la ta, da romanii și grecii au adausu încă unu s, p. e. Amintas, Lconidas etc. W. Obermuller numele Sarmata ’lu deduce din sar (apă) maitli (mare, puternică) și a (omu); dar aci nu e math ci ma-ta, cum p. e. și numele Sirmium arată: Sir-m, eară ium e adausu nou și identică cu ». — Numele rîuriloră de regulă însemnă: apă, rîă. în vechime: Sarnus, rîă în Campania, Sarus, rîă în Cilicia, Sargeția, rîă în Dacia (get, din cad ■— gad, gat, pădure); Siris, rîă în Lucania, Syria, țară la marea mediterană; Sarum, oraș sarmatică lângă Boristhenes (Dnipru), (unde um e = ma); Serpa, orașă în Boeoția, unde pa e = ma. Sirena e o ființă mitologică, închipuită ca omă desupra, ca pesce din josu; sir = apa, en, om, femeia, deci omă de apă. Amu adunată mulțime de numiri de rîurî și loca- lități din Europa de a<}I purcese din sar, ser, sir sor, sur, = apa, rîă, dar pentru ângustimea locului nu le înșiră, afară de Sirca, păreă la Iași; Sora, păreă în jud. Muscelă. Fiă-carele le pote reafla. ’) Ovidiu, Tristium III. c. 12 vers 30. Stridula Sauromates plaustra bu- bulcus agit. • ⁴) Ovidiu, Epistolae I. 2, versă 79. Aut. quid Sauromatae faciant. Versă 95. Sauromatae; II. 2, versă 95. III 2, versă 33. Tristium II. 1 versă 198 Bas- tarnae Sauromataeque. III. 3. versă 6. III. 10 v. 50. IV. 1. versă 95. Eutropiu VIII. c. 3. pomenesce Sauromatae — le din Asia, între Iberi și Colchi; lordanes cap 50. Sauromatae vero quos Sarmatas diximus. ⁶) Ovidiu lib. 1. epist. 2. versii 114. lib. II. 7. versă. 73 Tristium lib. IV. 10 versă 110. •) Ovidiu Epist. I. 2. versă 80. Tristium lib. II. 1. versă 191. în legă- tură: lazyges et Colchi. în opulă „Ibis“ vers 133. pugnabant lazyges — arcu. Ovidiu în esilă a învățată și limba sarmatică și getică, ba a scrisă și versuri în ele, — dar nu ni-a lășatu cuvinte din acele limbi. 394 altoră Scythi și Sarmați suntti neasemeni. La puuctulii. jțJȘ -i dice: că uneori predomnindă cel de preste Dunăre Seylj^ Bastarnl, Sarmațl, așa cătu trecândă alungă pe aceia (Misu Tribalii) și unii se așădă săă în Thracia seă pe insule, îâi. punctulă a 17-lea lit. b) Strabone descrie: Eară terenuîă totă câtă este între Boristhenes (rîulă Dnipru) și Istru i(lDal năre) mai ânteiă este deșertulă getică, după aceea Tyragetiț^ după ei: lazyges Sarmatae, și acei, ce se chiamă Crăiefcș. (ori Basileioi). Eară în mijlocă Bastarnii, învecinați cu Tyrage^ și cu Germanii, pote și ei fiindă de ginte germanică; eară; cei mai nordici sântă Roxolanil, locuindă câmpiele între" h Boristhenes (Dnipru) și Tanais (rîulă Donă). 1 Aci să ne însemnămu: lazyges Sarmatae și Roxolanil Sarmatae, Roxolanii năvălindă asupra lazygiloră, aceștia și-aă/;- părăsită țara dela Nistru și Dunărea de josă și s’aă mutată între Tisa și Dunărea de mijlocă ; anulă mutării nu se scie, dar se pri-; | mesce, că ei s’aă mutată în prima jumătate a secuiului ânteiă după Christosă. Pe lazygii mutați la Tisa, Grecii ’i numescuj lazgyes Metanastai (cel strămutați din altă locă). Numele lazgyiloră Sarmați dela Nistru dispare, și aci se ridică Roxo- lanil, eară lazgyes Sarmatae apară între Tisa și Dunărea de mijlocă. Corneliu Tacită, istoriculă romană (mortă la anulă 11V după Christosă), în Anualele sale lib. XII. c. 29 la anulă 51 după Christosă între Tisa și Dunărea de mijlocă află poporulă lasigii Sarmați; eară la cap. 30 ’i numesce numai lazygi, și apoi în opulă Germania cap. 1 scrie: Germania întregă de Galii, de Retieni și de Pannoni se desparte prin rîurile Rină și Dunăre, de Sarmați și de Daci prin temere împrumutată și prin munți. Pliniă (mortă la anulă 81 după Christosă) în lib. IV. | c. 25 scrie: „Eară cele mai de susă între Dunăre și pădurea hercinică, pănă la taberile de earnă panonice a orașului Carnuntă (aci e hotarută Germaniloru) câmpii și șesurile le 395 Wnfl lazygii Sarmațl, dară munții și pădurile pănă la rîulu Patliissu (Tisa) le țină Dacii, goniți de aceia (lazygi). ⁷) Geografulu Ptolomeiu (mortă pela 150 după Christosu) în lib. III. cap. 7 scrie despre lazygia și cap. 8 despre Dacia, și dice: „Dacia se mărginesce de cătră medănopte, cu una parte a Sarmației europene, eară de cătră apusu la Tisa, cu lazyges Metanastae. lazygii strămutați se mărginescu de cătră medănopte cu partea menționată a Sarmației din Europa, dela partea meridională la a munțilorfl Sarmației pănă la muntele Carpatuluî; eară despre apusu și amedădi și cu partea disă a Germaniei, cea dela munții Sarmației, pănă la întorsura Dunării lângă Carpi, și cu partea Dunării cea de aci, pănă la gura rîuluî Tisa.“ Tacită (în Germania cap. 46) dice: Pe Peucinî, Venedi și Fiuni să-i enumertt ore la Germani sett la Sarmațl? nu sciu. Deși Peucinii, pe cari unii ’I numescu Bastarni, vorbescu, se portă, locuiescâ și facă case ca Germanii... ce tote sântă deosebite la Sarmațl, cari locuiescă pe cară și pe cai. ’) După-ce amu aretatu filologia numelui: Sarmațl să scrutămă și a numelui: lazyges. Cuventulă as, sematologice are mal multe înțelese, între cari, as însemnă: apă, rîă; și sub apă în genere se înțelege și Iacă, mare. As în dialectele celtice se află și în formele: es, is, os, tis, ys, — apoi a se dif- tongeză, și suntu formele: aes, ais, eas, eis, aus, totu cu înțelesulu originală. Dar s între doue vocale trece în sonulu lui z, și pentru acesta se scrie și az, apoi as, ori az, în multe nume se lotiseză, adecă i se pune unu i mole înnainte și pentru acesta se respunde: Iaz. în lazyges a doua silabă e: yg, acesta însemnă: locu terenu, ținută, prejuru, și redusă la forma originală e: ga (= ca = ha), carea trece în ag, eg, ig, og, ug, yg, — deci iazga — iazyg terenu de apă. A treia silabă es, însemnă; omeni, locuitori; as, es, is, os, tis, ys însemnă omu, de aci la Greci deosebi forma os la latini us în capetulă cuvinteloru și respective numeloră, și apoi și celelalte forme; deci lazyges însemnă: omeni din prejuru de apă; locuitori la apă. — Nume formate ca lazyges, aflămu în Asuga, rîu în Numidia; Azagarium, orașă în Sarmația lângă Boristhenes (Dnipru) deci chiar din țînutulă lazygiloră. Laculu Maeotis mal târejiu s’a numită; Asovu, forma originală: As-va, unde va e egală cu ga după înțeleșii; o e in- tercalată pentru eufoniă, și respective: As-ov, unde av e strămutarea din va. Asavi (Asaii), poporă în Scythia la rîu, după Ptolomeiu. — Avendu noi interesă limbisticu pentru unele cuvinte din limba nostră, să continueză desvălirea themel. Asopus, rîă în Grecia vechiă ; p — b,—v, egală cu Asov. A diftongită ’lă afiămă în: Ae-as, rîă în Epiru; Aeos, rîă în Illyris; Aesepus, rîă în Mysia, Aesis (adl Esino), rîu în 'Umbria; Aesar și Aiser (aill Serchio), riă în Etruria; Isar, 396 j . Vădurămu mai susfl la Strabone, că amintesce de Băs^ tarni, cu părere dubiă, că pdte că suntă de viță germanTc^.- Tacită asemenea ’I pomenesce dimpreună cu Peucinii, ciiil. după unii suntă identici cu Bastarnii. După otlasulh scolastik; de geografia istorică de Georgiu lausz Nr. 9 lazygii lăcuieseU la Nistru partea dela răsărită; desupra de Dacia la nordil- răsărită; în jurulu gradului meridiană 44 suntă Peucmil^ de^a aceștia spre apusă, gradurile 42, 40 suntă Bastarnii și’ munții dintre Ardelu și Moldavia se numescă Alpes bastftf- nicae; la isvorele Tisei și dela aceste spre apusă suntă Car^, dela carii, muntele ce se lungesce spre Pojonă, se numeai' Carpatus mons; și între acesta și Dunărea de susu cătră Viena suntă Quadii, și dinjosă de Carpi și Quadi, layges Sar- matae, cei Metanaste său strămutați. La Ptolomeiă se află Montes Sarmatici, dar nu se vede a fi decisă, că sântă ore identici „cu Alpes bastarnicae“ stffl suntă Carpații din nordă-apusulă Daciei? Eu combinândă— Isara, (adi Isere și Yser), fluviu în Gallia (Francia) Isarus fluviu în ViuJt- litia. Adi Ausa, fluviu în Italia; Asse, fluviu îu Francia; Ausance fluviu în Francia etc. Acuma să căutămu orașe zidite lângă apă, lângă rîu: Assa, orașu lângă Strymon, Assms, or. în Alysia lângă sînu de mare; Issa, or. în Illyris; or. în Cilicia lângă sînii de mare. Aci vedemu doi s, — doi și trebuie; primi) Iu e din as, alfi doilea s din sa, ce însdmnă: locu, terenu prejuru, și sa e egdu cu: da, ta, za tote de unu înțeleșii, eară s din capâtu e adausu grecii și latină. Din as-sa — terenu la apă, e formatu numele 7a;i, dar a e iotisatu. în Dada vechiă se amintesce poporulu Iași și mnnicipium lassiorum; deci numele popo- rului purcede din: i-as-sa, dar a din sa. pere formându-se nume în us pentru singularii, lassus; pentru pluralu: lassi, deci trebue scriau: lassl, adecă cu ;bil' s, și însemnă locuitori la apă, căci după Frundescu, orașulu lassl e aședatu ps păreulu Bahluiu. După forma lassl, suntu Ieși or. în Italia, lessains, satu îu Francia, lossa, satu în Prusia losza, satii în Ungaria, lassey și lussy, sab- in Francia. — în România aflămu: Assoil, (Essov) păreii în județulu Băcău; Ezu (precum scrie Fruncjeseu) păreri în județulu Brăila și lacu în județul^ Buzeu, ear mal bine arii ti scrisii: lazu, adecă: a iotisatu. ICzeru (la Frumjescu) balta în județulu Tutova și mal simții o mulțime de localități cu numele it'L.'P și Ezeru în România. lazu în limba română comună: a) canalii de apă; I'.¹ zidii de împedecarea apel, zidulii ori de petra, cărămidă, ori de lemnu. Iazi< 'i in limba română comună Iacii pe munți șeii la șesu- în iazeru, iaz însemnă: apă, eară er (= ar, ir, or, ur, ra, etc). însemnă: locu, terenu; ar însemnă altei) - și mare (magnus) și pentru iazer pote avea și acestu înțeleșii. La Poloni; 397 Ptolomeiu — munții Sarmatici ’i aședu între Carpatus și bastarnicae, deci afară din Dacia.⁸) ■k Aci avemu să însemnând! unu momentu de frunte geo- B^aficn, și anume, că Ptolomeifi înșiră tote poporele, cari pe ■mpulu lui (150 după Christosu) aă locuită în Dacia, dar ■ftre aceste popore nu se află Bastarnii și Sarmații. V Reprivindu acuma asupra materialului lămurită, vădurămă pe lazyges Sarmatae la resăritulu Nistrului, și strămutați între Tisa și Dunărea de mijloc» și la Romani totu cu acelu nume; și acuma pricepemu, că pentru ce s’a lățită Sarmația euro- pena și dela Vistula spre apusă și medădi ? Istoria română încă în jumetatea primă a secului ânteiă începe de a se ocupa cu lazygii Sarmatici dela Tisa, — ba 'Traiană se vede silită, ca desupra rîului Drava, între Tisa și Dunăre să rădice șanțu de apărare în contra loră, și pentru acesta aflămă aci „ Vallum Traia,mim“ în loculă lazygiloră Sarmați dela Nistru, se rădică Roxo- lanii Sarmați, caii ’și susțină numele pănă la capetulă secu- iului alu 4-lea, când se îmburdă împeriulă Sarmatică. Istoria romană, încependă dela Traiană, asemene se ocupă și cu Roxolanii, cari peste Nistru și Prută făcură năvăliri în Mesia jezloro, lacu, lagună (din lac si an — micu); jeziorny, adj. de lacu; la Boemi: lezero lacu ie.zero la Șerbi; deci iezeru deși se află la Poloni și Boemi și Șerbi, nu e cuventu de a dreptulu slăvenu, pentrucă în limba comună a acestorfi popore, apa nu se chiamă: as, ci ezeru e formații ca: Aezar și Auser, har, Isara, Yser Isere, etc. din materiale limbistice celtice. laszczur la Poloni = șopârla de mare; jaszczurka, șopârlă (mică); jesterka la Boemi, șopârlă; și astfelu vodemu, că formațiunile suntu cum amu aretatu la șopârlă din sar — as = apă. — între Tisa și Dunăre deci aii foștii lazyyH- — acolo se află unu prejuru unde poporulii se numesce lăszok (Iașii) la unguri; unii deducu numele din: ij, arcu și dsz, omu, adecă arc-aș; dar tote poporele au avută odată arcașii lorii. Idea, că după numele lassiloru dela Tisa, s’au numită lassii din Moldova, c cutezare prostă, pentrucă lassii, poporule din Dacia, a esistatu celu puțină în secululu alu 2-lea după Christosu. ⁸) La lordanes cap. III. se amintescu: Sarmatici montes: Ilaec a fronte posita est Vistulae fluvii, qui Sarmatius montibus ortus în conspectu Scanzia septemtrionali oceano trisulcus illabitur, Germaniain Scythiamque determinans. Fiindu că Vistula purcede din nordulu Carpațiloru munții Sarmatici au fostu dincolo de Dacia pe timpulu lui Ptolomeiu. 1 de josă. Grozave trebue să fiă fostă și năvălirile acesțovstei pentrucă Traiană se vede silitu ca și în Mesia inferiorăjmj* partea Dobrogei) să redice încă unii „ Vallum Traianunr£\ Ba se vede că nici acesta nu a fostu destulă, pentrucă în«*i Nistru și Priită, în linia orașului Ophiusa, și apoi și mai ;în< josu, încă aflămă doue linii de șanțuri în contra poporelorap Sarmatice despre Nistru ; umilă e : „ Vallum TraianuwV Asfelă istoria romana, la Tisa are de lucru cu: Jazy^gB Sarmați, eară la Nistru cu Roxolanh Sarmați, și aceste il 4 trebuită ale premite, ca să putemu scruta și întrebareai ii i ore atunci, când Goții la anulă 270—275 după Christostf, J pe timpulă lui Aurelianu, aă cuprinsă șesurile Moldaviei și ale Valachiei adecă ale României pănă cătră rîulă Sava, și astfelă aă ruptă Dacia muntosă de cătră imperiulă romanii, ore cari Sarmați aă cuprinsă Dacia muntosă ? lazygil, sTui Roxolanil ? Și deși intenționezi!¹ de a grăbi la desbaterea themeî,- t trebuie să cercetămă și punctulu de plecare ală imperiului romană față de poporele din nordulă seă dela stânga Dunării.) ₜ Ună momentă de însemnătate politică e, că deși Romanii cuprinseră Mesia (unde a și a înaintării generale. Sosescă anii de grea cercare 187 7/78. Armata română îșl răscumpără cu prețulă sângelui vărsată șiroie, libertatea și deplina neatârnare a țării. Luptele dela Plevna din anulă 1877 aă ridicată și intărită conștiința națională a llomâniloră de pretutindenea mal multă, decâtă orice. Ună vală de entu- siasmu și o vibrare de nădejde nouă cuprinse tote piepturile și Românulă părea încă odată pe câtă era. Bardulu poporului, putea să rămână elă rece ? Nu. Glasulă lui Alexandri însuflețesce pe luptători, elă mângâie pe cel ce plângeaă, elă profețesce, că vulturulă din Carpați va învinge și că învingerea lui va însemna „libertatea pe țărmuri dunărene“ și totă elu preamăresce faptele vitejesc! ale tiiloră țării. Așa se conto- pesce viața și lucrarea poetului cu viața și luptele poporului seu. în anulă următoru (1878) Alecsandri scrie „Cânteculu gintei latine" și obține premială ântăiă la Montpellier între toți concurențil poporeloru romanice. Căci nimeni nu esprimase mai adevărată și mai genială însușirea cea mai cardinală a gintei latine, decâtă Alecsandri, La sidială, ear bauii s’aă administrată la cassa Asociățiunii spre a Li contați în favorulă respectiviloră membri. în ce privesce declu- rarea de membru fundatoră ală Asociățiunii a dlui Ioană Mărtinu, ț notară în Fildă, afacerea e resolvită prin conclusulă acestui comitetă. de dto. 24 Septembre a. c. Nr. prot. 109. Reconstituirea subdh mitetului pe ună noă periodă se ia cu aprobare la cunoscini#. Reținerea pentru trebuințele despărțământului a sumei de 2 li. întrată dela membri ajutători, servesce spre sciință cu aceea, uu să ’i se arete acestui comitetă pe viitoră și scopulă, pentru care i se rețînă asemenea sume. > Examinarea rațiociniului precum și darea absolutoruluî pentru { cassarulă și subcomitetulă despărțământului servescă spre sciință cu aceea, că avându-se în vedere, că, conformă §-lui 17 lit. a. diu .. regulamentulă din 1869, taxele și contribuirile de totă soiulă, astfelîi și taxele și ofertele benevole dela membri ajutători, colectate în despărțeminte, aă a se face pe sema fondului Asociățiunii și aă a se trimite în totă luna la comitetulă centrală, pănă la suma recla- mată de trebuințele despărțeminteloru, pe care are să o defigă co- mitetulă centrală în conțelegere cu subcomitetele, conformă § 27 din susnumitulă regulamentă, despărțemântulă Clujului să fiă îfl- cunosciințatu, că elă în virtutea normeloră existente nu pote nici întemeea și nici alimenta fonduri deosebite de fondulă Asociățiuniii că numitulă despărțementă va ave în urmare să subșternă bani), cari, conformă rațiociniului cassariului seu, compună diferitele sale fonduri, acestui comitetă spre administrare eventuală spre adau- gere la fondulă Asociățiunii, reținendă numai suma reclamată tiî înțelesulă §-lui 27 din regulamentă de trebuințele despărțementul.ii 417 I Nr. 135. Societatea „Transilvania" din Bucuresci prin hârtia tde dto. 17 Septemvrie a. c. Nr. 18 a transpusă acestui comitetu suma de 200 fl. ce se cuvine pe intervalulu dela 1 Octomvrie a. c. pănă la 1 Aprilie 1891 exclusive pentru elevii meseriași susținuți de densa, cerendu să i se respundă de primire și să i se trimită lista eleviloru, cari actualminte se află la diferitele meserii. (Ex. Nr. 252/1890). — Spre șciință cu aceea, că suma de 200 fl. s’a transpusă la cassa Asociațiunii spre contare, ear cererii societății „Transilvania", rela- tive la cuitarea primirii baniloră precum și la subșternerea unei liste a eleviloră aflați actualminte la diferitele meserii, s’a satisfăcută pe cale presidială. Nr. 136. Cassarulă Asociațiunii, dlă G. Candrea, prin hârtia de dto. 7 Octomvrie a. c. presenteză actele învățăcelului Florentină Corchișă, stipendiată pentru perfecționarea într’o măestrie de lem- nărie mai desvoltată, din care se vede, că numitulă tineră s’a aflată în învățătură la tâmplarulă-sculptoră Samsonă Balade din Câmpeni, lucrândă cu succesă bună. Domnulă cassară arată mai departe, că de presentă numitulă învățăcelă se află la șcdla de sculptură de stată din Săcele și cere să i se asigneze spre solvire ajutorulă de 100 fl. votată cu hotărirea de dto 4 Februarie a. c, Nr. 26. (Ex. Nr. 256/1890). — Actele subșternute servescă spre șciință. Asignarea la cassa Asociațiunii a ajutorului de fl. 100, votată tinerului Florentină Cor- chișă, se va face numai după ce acestă tineră va fi dovedită, că e înscrisă la șcdla de sculptură din Săcele și că urmeză cu succesă cursulu numitei școle. Nr. 137. Cassarulă despărțementului Făgărașă, dlă Nicolaă Cosgarea, prin hârtia de dto. 7 Octomvrie a. c. arată, că la numitulă despărțemântă a încursă din taxe de pe la membri pro 1890 suma de 26 fl. ear ca ajutoră suma de 5 fl., care din urmă se reține pentru trebuințele despărțementului, ear suma de 26 fl. se subșterne acestui comitetu spre a se conta în favorulă respectiviloră membri. (Ex. Nr. 259/1890). — Spre șciință. Se cuiteză primirea sumei de 26 fl. cu aceea, că banii s’au transpusă la cassa Asociațiunii spre contare. Rețînerea pentru trebuințele despărțementului a sumei de 5 fl., întrată ca ajutoră, se ia cu aprobare la cunoscință cu aceea, ca subcomitetulă din cestiune să arete aici la timpulă seă anume trebuințele, pentru cari s’a reținută. _ 418 ij Nr. 138. Președintele Asociațiunii prin hârtia sa de dto." * 27 Octomvrie a. c. arată, că d-lu Ludovicii Simenii, mare-proprietaruț în Sângeorgiulă de câmpia, a transpușii cu datulu 14 Octomvre a..^ la mâna D-sale suma de 100 fl. cu scopii de a se procura dou6 mașini de cusută: una pe sema internatului împreunată cu școla. Asociațiunii și alta pe sema școlei de fetițe din Blajă. (Ex. Nr. 262j- și 271/1890). — Cele raportate de președintele se iau cu plăcere la cunosc cință. Dlui Ludovicii Simenii să ’i se mulțămescă pentru marini- mosulă darii, ce l-a facutu școlei Asociațiunii, arStândui-se, că voința d-sale a fostu intocma împlinită. > Nr. 139. Rugarea de dto. 16 Octomvrie a. c. a elevei de clasa a III-a a școlei civile de fete a Asociațiunii, Paraschiva Roșea, pentru a i se erta și pe anulu școlară curentă didactrulă (Ex. Nr. 265/1890), — Avendă în vedere lipsa de mijldce în deobște cunoscută a numitei eleve, se încuviințeză. Nr. 140. Direcțiunea despărțementului Brașovă prin hârtia de dto. 6 Octomvrie a. c. Nr. 622 subșterne spre revisuire douS procese verbale ale subcomitetului din 7 Augustă și din 26 Sept, a. c. dimpreună cu raportulă despre mișcarea cassei despărțemen- tului pănă la 3 Octomvrie a. c. precum și suma de 65 fl. taxe¹ întrate dela 13 membri din despărțementă. Din procesulă verbală din 7 Augustă a. c. se vede: a) că membrulă B. Baiulescu a declarată, că împregiurările nu’lă eartă să funcționeze mai departe în subcomitetă, ceea-ce se va aduce la cunoscința adunării generale a despărțementului; 6) că relativă la restanțierii cu taxele pro 1888 și 1889 s’a însărcinată cassarulă despărțementului să cerce a încassa ceea-ce va fi cu putință, ca astfelă să se constate, cari săntă membri ai Asociațiunii; c) că la propunerea membrului A. Bârsană s’a fixată ca teme pentru cele 2 premii de câte 10 fl. votate de adunarea generală a despărțementului din 27 Decemvrie 1889 și aprobate de comi- tetulă centrală: 1. Căușele decădinței economiei de vite la Românii din Săcele și mijlocele, prin cari s’ară pute ridica din noă acestă ramă de economiă; 2. Cum s’ară pute desvolta și perfecționa industria de casă la Românii din Săcele? 419 B Cu publicarea acestoru teme a fostu însărcinați! propunetorulă; | d) adunarea generală proximă se va țîne în comuna Tur- I cheșulu Săceleloră. I Din procesulîi verbală din 2G Septemvrie a. c. se vede: | a) că prin cassarulă despărțământului, A. Vlaicu, s’au încassată ■ dela 10 membri ordinari din despărțemântă taxele pro 188!) și dela ■unulu taxa pro 1890 în suma totală de 55 11. Dintre membrii l'petrecuți în lista cassarului a reposată T. Blebea, ear G. Moiană, fA. Onaciă si N. Seniuță s’au îndepărtată din despărțemântă. Dnii Dr. G. Baiulescu și I. Stingbe aă renunțată a mai fi membri ai Asociațiunii. în fine membrii Dr. I. Mețiană și S. lanculescu aparținu după noua arondare altui despărțemântă; • 6) că cu tipăritulă cuitanțeloră pentru membrii sa spesată suma de 2 11. 50 cr. ear servitorului i s’a dată o remuneratiune de 4 fl. c) că comitetulă centrală este rugată a dispune să se trimită foia „Transilvania¹¹ membriloru, cari aă solvită taxele în regulă; d) că s’aă luată disposițiunile preliminare pentru țînerea proximei adunări generale a despărțământului; Din raportulu cassarului despre mișcarea cassei se vede că dnii O. Sorescă, N. Străvoiu, I. Stinghe jun. și 1. Maximă aă re- tușată a solvi taxele restante pro 1888 și 1889 ear dnii D. Muntenu, V. Voina, N. P. Petrescu, I. Pușcariă, G. B. Popă și N. Ciurcu aă refusată a solvi taxele restante pe anulă 1889 din motivulă, că nu li s’ară fi trimisă foia „Transilvania¹⁴ (Ex. Nr. 267/1890). — Se adeveresce primirea sumei de 65 11., care sumă s’a transpusă la cassa Asociațiunii spre a se conta în favorulă mem- briloru respectivi. Cuprinsulă proceseloră verbale din 7 Augustă și 26 Septemvrie a. c. servescă spre sciință cu aceea, că în ceea-ce privesce trimiterea organului Asociațiunii membriloră, cari sântă în regulă cu taxele prescrise, s’aă dispusă cele trebuinciose. în ce privesce raportulu cassarului relativă la refusarea din partea mai multoră membri de a plăti taxele restante, din motivulă, că nu li s’a trimisă foia, comitetulă ia acestu lucru cu regretă la cunoscință. Pe basa concluseloră anteriore foia se trimite în anulă nou numai aceloră membri, cari pănă la finea lui Decemvrie au solvită taxa de membru pentru anulu expirată. Nr. 141. Direcțiunea dela școla civilă de fete cu internată a Asociațiunii prin hârtia de dto. 18 Octomvrie a. c. Nr. 26 sub- șterne spre revisuire procesulă verbală ală corpului didactică din conferința dela 15 Octomvrie a. c. (Ex. Nr. 269/1890). _420_ — Cuprinsulu procesului verbalu subșternutu se ia spre sciință afară a) de punctulu 14, care tracteză despre executarea conclusului acestui comitetu de dto. 24 Iulie a. c. Nr. prot. 72 privitorii la guvernanta Geriek, care afacere nu cade în competența conferinței corpului didacticii. în legătură se solicite'ză directdra internatului’ ca să raporteze în scrisă acestui comitetu cu provocare la numitulîi condușii. Opiniunea separată a unuia dintre membrii conferinței se lașa ca să o resolve presidiulu. b) afară de conclusulă dela punctulu 17 relativii la cumpe-ᵣ rarea unei colectiuni de lepidoptere, oferite de dlii Itobert Tliomas, amploiată în pens., care condusă nu se pote aproba, de ore-ce’ numita colecțiune e mai multă potrivită pentru întemeierea cu timpulu a unui museu, decâtă a servi scopurile didactice ale șco- leloru de categoria școlei Asociațiunii. Nr. 142. Hârtia de dto. Io Octomvrie a. c. a dlui Dr. P$ Șpanu, învețătoiă la șcdla Asociațiunii, în care face, între altele, declarări relativă la depunerea examenului prescrisă de cualifica- țiune și la urcarea salariului (Ex. Nr. 272/1890), — Se transpune comisiunii exmise din sînulu comitetului cu datulă 24 Septemvrie a. c. sub Nr. prot. 128 spre opinare. Nr. 143. Veneratulă consistoriă arcliidiecesană gr. ort. din Sibiiu, prin -hârtia sa de dto. 29 Septemvrie a. c. Nr. 5920, voindu a afla starea adevărată a fundațiuniî „Ioană Oltenu", care privesce și școla confesională gr. or. din Cojocna, recercă pe acestă comitetă a-i da în acestă privință deslușirile autentice, posibilă a’i comunica o copiă a testamentului lăsată de fundatoră. (Ex. Nr. 270/1890). — Să se comunice Veneratului Consistoriă archidiecesanu gr. or. din Sibiiă conformă recercării o copiă legalisată a testamentului lăsată de fericitulă Ioană Oltenă, dându-i-se în legătură și deslușirile de lipsă relativă la starea adeverată a fundațiuniî de sub întrebare. Sibiiu, d. u. s. George Barițiu m. p., Dr. I. Crisianu m. p., președinte. secretară II. Verificarea acestui procesu verbală se concrede d-loru :■ E. Măcellaru, los. St. Șuluțu, I. Crețu. S’a cetitu și verificată. Sibiiu în 3 Novembre 1890. los. St. Șuluțu m. p. loanu Creții m. p. E. Măcellaru m. p. Editura Asoc. trans. Redactorii: I. Popesctt. Tiparulu tipogr. archidiec.