Apare la 15 a fiă-cărei luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNA ȘI CULTURA POPORULUI ROMANU. Nrulă 10. sibiul 15 octombre 1890. Anulă XXI. AURELIANU ÎMPERATULU ȘI RETRAGEREA SA DIN DACIA. Acestu punctu istoricii e încă obscură și dubiu, deși evenimentulă e de mare însemnătate nu numai pentru istoria generală ci și pentru istoria specială a Romaniloru. George Șincai și Petru Maiorii, cari aii scrisu istoria românescă, mai multu au atinsă, decâtă au pertractată evenimentulu, — dar unu opă istorică, destinată pentru istoria unui poporă, nici că se pote lăți la pertractarea specială a unui evenimentă istorică. Asupra evenimentului acestuia, adecă: a retragerii lui Aureliană din Dacia, e certă între scriitorii români și străini, și pare că certa a apucată de a ave însemnătate istorică. Objectulă certei e, că scriitorii străini dică, cumcă Aureliană împeratulă pe toți Romanii, colonisați prin Trăiană în Dacia, i-a scosă și i-a mutată în Mesia (Moesia), (a^i Bulgaria și Serbia); eară scrietorii noștri dică, că Aureliană nu a mutată pe toți Romanii din Dacia, că aci aă mai remasă Romani. Fiind-că scriitorii români încă nu aă pertractată câtă mai precisă acesta întrebare, — de altă parte scriitorii străini nu și-aă dată truda, ca prin studii seriose să-și demustre părerea, amă cugetată că eă să lămurescu evenimentulă acesta, după putință — câtă mai precisă. Eă nu daă întrebării acesteia vr’o însemnătate politică seă de interesă națională ; eă o țînă simplu de o cestiuue academică; întru atâtă dară, încâtă sciință istorică și adeverulă 24 342 în istoria pretindă lămurire, m’amă ocupații de cestiune. — Dar nu potu începe de-a dreptulu la pertractarea cesstiuni(ᵣ pentrucă pentru priceperea eî e de lipsă ca se cttnoscem.it epoca lui Aureltanîl, șt epoca pretnergelore, ca să putemă judeca asupra¹ evenimentului mare. Nu a fostu poporu în lume, ca poporplu romanu vechiîîᵣ carele cu virtuțile bărbătesc! și familiare să-și fia dată unii caracteră¹ 'așa de strălucită și pe acelu timpii să fundeze im- periulu celu mai mare din lume, în trei părți ale lumii, îrt Europa, Asia și Africa. în caracterulă unui Romană ade- verată se cuprindea virtutea bărbătescă și morală, demnitatea și majestatea omenescă ! । ■ Așa a fostu Romanulă, deosebi pe timpulu republice!) dar mai alesă dela luliu Cesare încoce s’aă începută intern țiunile, s’aă rădicată ambițiunile singuraticiloră, ca puterea republice! să o apuce intr’o mână, în mână unui monarchuL Acesta încă¹ nu era ună reă, pentrucă Augustu, chiar primulă împărată a dovedită, că ună imperiu mare se pdte conduce bine și de ună monarchă, că liniștea publică e mai sigură și că popdrele potă fi fericite. ¹1 11 Acesta s’a dovedită și prin imperială mai multoru impfi-. rați următori.¹¹— Dar puterea nemărginită și avuția mare, adunate în mâna unui împerată, — pe împărați adeseori i-aă demoralisată din multe puncte de vedere, și aă însuflețită per omenii ambițioși, ca să pună mâna pe impărățiă. Pentrui acesta urmeză timpulă tristă, că abea more vre-ună îm-’ perată cu morte naturală, ci e ucisă de revoltătorii ambițioși; și cari scapă deocamdată, sterpescă pe lacomii la împerățiă, sterpescă familiele și pe ajutătorii loru, — și tronulu impe- riului romană se spurcă neîncetată de sânge. Urmeză untț usă grosavă și de demoralisarea armatei, — că armata, deși în Roma este împerată, proclamă pe altulă de împărată, ba uneori armatele singulare proclamă mai mulți împărați. Și dacă armata e depravată, imperiulă trebuia să cadă. Senatulă celă odată cu autoritate mare în lume, încâtu ună senatoră 343 [era adorată de regii supuși, e silită să recundscă și pe ală raoilea împerată șeii urmeză resboiu civilă între cetățenii im- Iperiului, între frați. ț Starea imperiului romană, din epocă în epocă a totă idecădută 1 ba pe timpulă lui Galliană împăratulă, 261-—268 [după Christosă 18 împărați și-aă ridicată capulă de odată, [și precum dice (Carolă Rotteck III. pag. 49) cu câțiva rebeli tde mai nainte și câțiva de mai târdiu, 30 de tirani s’aă ridicată asupra Romei, asupra imperiului romană. în acesta epocă a domnită împeratulă Aureliană dela 270 pănă la 275 după Christosă. în contra lui s’a ridicată Tetrică, carele a cuprinsă și domnită Gallia, Spania și Britania, și Firmă carele s’a făcută împărată în Egipetu. Eduard Gibbon, vestitulă istorică englesă (Geschichte des romischen Reiches II p. 16) dice: Imperiulă lui Aureliană a ținută numai 4 ani și 9 luni, dar iiă-care momentă ală acestui periodă scurtă a fostă însemnată prin ună evenimentă mare. Elă a încheiată resboiulă gotică, a bătută pe Allemani, cari au năvălitu în Italia, a mântuită Gallia, Spania și Britania de silniciile lui Tetrică, a nimicită superba monarchiă, ce Zenobia în orientă a înființat-o pe ruinele greă cercetatului imperiă. La pag. 50 ne spune: Lucrătorii dela monetăria din Roma s’aă resculată și s’a începută resboiulă civilă. Revoltătorii în fine fură bătuți, dar aă căzută 7000 de ostași romani, a că- roră garnisonă a stată de regulă în Dacia și d’alungulă Dunării. ’) Apoi pe lângă atâtea necasuri Aureliană fu silită să mergă la oștea, ce purta resboiă în contra Persiloră la resărită, — dar aci omenii sei aă ucisă pe Aureliană. împărecherile pentru împerățiă încă nu eraă reulă celă mai mare pentru imperiă, dar reulă s’a începută, când atare ambițiosă a luată în soldă pe inimicii din afară de imperiă, *) Se citcză o epistolă a lui Aurelianu carele pe ostașii luptători în contra lucrătoriloru ’I numesce Iliberi Riparicnses, CastrianI și Pacisci (sub Ripa- riensl de bună samă se înțelegu garnisonele deda țermuril Dunării, eară sub DaciscI garnisdne diu Dacia). 24 ‘ 344 _ și când nemuri străine cu oști mari s’aă rădicată ca să risipe» imperiulă romană, — și resboiele se purtaă totă în acelă timpă ia mai multe margini ale imperiului. Credândă, că amă dată o idea destulă de chiară despre epoca lui Aureliană, să trecă acuma la întrebarea despre re- tragerea lui Aureliană din Dacia. Unu istorică romană, cu numele Eutropiu a scrisă opulij istorică : „Breviarium historiae romanae". Opulă hn începe cu fundarea Romei, 753 de ani ant. Christ. și încheia cu loviană împfiratulă la anulă 363 după Christosă. După loviant, la anulă 364 a urmată îinperatulă Valențe și Eutropiu k trăită și sub acestă împărată, barem vr’o câțiva ani, pentrucă Eutropiu opulă seă ’lă dedică lui Valențe scriendă: „Doinind Valenti Maximo, perpetuo Augusto “ și din vorbele dedicațiu-3 nii se vede, că Eutropiu a scrisă opulu seă la îndemnulă săi porunca lui Valențe, căci dice: „Res romanas ex voluntatfc mansuetudinis t'iiae ab urbe condita, ad nostram memoriam? Lexiconulă de conversațiune ală lui Meyer ni spune, ci) Eutropiu a fostă magister memoriae, adecă: scrietoră, secre- tară ală împăratului, — că Eutropiă sub luliană Apostata (a domnită 355—363 după Christosă) la anulă 363 a luată parte la resboiulă în contra Persiloră, și că a murită vero- similă pela 370 după Christosă. Dar cumcă a luată parte în| resboiulă amintită, însuși Eutropiu o mărturisesce în lib. X.,] cap. XVI dicendă: cui expediționi ego quoque interfui. Decă Eutropiu la 363 după Christosă s’a putută ostiji elă a trebuită să se nască după anulă 300 după ChristosăJ și astfelă ]a anulă 270—275 după Christosă, când a domnită^ Aureliană, elă nu a fostă martoră oculară ală retragerii luj. Aureliană și nu a scrisă din esperința propria. Și e de mi- nune, că despre așa evenimentă mare nu a scrisă nime, carele să fiă fostă comtipurană lui Aureliană și să fiă vedută, seă; celă puțînă să se fiă provocată la aceia, cari aă luată parti- ta retragere. ¹ t 345 ■i Eutropiu are trei date de însemnătate despre Dacia; — ■nulă din timpulu lui Traiană 98—117 și Hadriană 117—138 Rupă Christosă; altulu din timpulu lui Liciniu Gallienă 261— ■268 după Christosu; ală treilea despre Aurelianu 270—275 ■după Christosu. Bl Eutropiu în lib. VIII, cap 2 despre Traianu (Jice: ■ Dacia, după-ce a învinsă pe Decebală, a supus-o, preste Du- Knăre s’a făcută provincia în acei agri, ce acuma ’i au Taifalii, ■Victofali! și Thervingii. Acea provinciă are în împrejurulu Keă de deceori o sută de mii de pași²)". Despre Hadrianu Bi lib. VIII cap VI scrie: „După-ce a murită Traiană, Aeliă Radriană, carele învidiândă gloria lui Traianu, de locă a părăsită Rrei provincii, ce le, adause Traianu, și ostile le-a revocată Bdin Assyria, Mesopotamia și Armenia, și a vrută, ca hotarulă Bmperiului să fiă Euphrată. Iladriană a avută intențiune, ■Otă aceea de a face cu Dacia, dar amicii l’aă înspăimântată, ■a nu cumva mulți cetățeni romani să se trădeze bărbariloru, ■e aceea, pentrucă Trăiană, după ce a învinsă Dacia, din totă ■Urnea romană a transferată acolo, mulțime nemărginită de omeni, • pentru de a cultiva agrii și cetățile, căci Dacia prin resboiulă îndelungă țenetoră ală lui Decebală, a fostă storsă de bărbați" ³). Despre Gallienu împâratulă scrie în lib. IX. cap VIII că în timpulă seă : „Dacia, carea de Traiană dincolo de Dunăre a fostă alăturată (adecă imperiului romană) a fostă lăsată din mâni" ⁴ *). ²) Eutropius Breviarium historiae romanae, edițiunca lui Johann David Buchling, Viena 1816. lib. VIII. cap. 2 Daeiam, Dcecbalo victo subegit, pro- vincia trans Danubium facta iu liis agriș, quos nune Taifali habent ct Victofali et Thervingi. Ea provincia decics centena millia in circuitu tenet. a) Eutropius lib. VIII cap. VI. Defuncto Traiano, — Hadrianus, qui glo- riac Traiani invidens, statim provincias tres rcliquit, quos Traianus addiderat, et de Assyria, Mesopotamia et Armenia rcvoeavit exercitus, ac finem imperii esse volnit Euphratcm. Idem de Dacia facere conatum amici deteruerunt, ne multi cives Romani barbaria traderentur; propterea, quod Traianus victa Dacia ex toto orbe romano infinitas co copia s hominum transtulerat ad agros et urbes eoulendas. Dacia enim diuturno bello Decebali viris fuerat exhausta. ⁴) Eutropiu lib. IX. cap. VIII. Dacia, quae a Traiano ultra Danubium fuerat adjecta, amissa est. 346 Facă observați unea, că se scrie „dincolo de Dunăre" pen- trucă Eutropiu era în Byzanță ori în Roma, — și dincolo ir Dunăre, se repețesce și la alți scrietori, deci totădeuna & înțelege partea de a stânga Dunării. Eară despre Aureliamt în lib. IX, cap. XV scrie: Pro- vincia Dacia, ce Traiană o făcii dincolo de Dunăre, a părfc- sit-o, după ce totu Illyriculă și Moesia s’a devastată, despe- rândă de a o pute reține; și dupăce a adusă pe Romană din cetățile și agrii Daciei, i-a aședatu în Moesia de mijlocii și aceea a numit’o Dacia, ce acum împarte doue Moesil, și e drepta Dunării curătore în Mare, când mai nainte a fostă (Dacia) de stânga (Dunării)s). Sub „două Moesil“ înțelege Moesia carea a fostă împăo 'țită în superioră (unde adi e Serbia) și în inferioră (unde aij!E e Bulgaria și Dobrogia; partea acesta cândva și Scythia minori. Eacă ce spune Eutropiu despre ceva, ce s’ar fi întâm- plată aprope cu 100 de ani mai nainte de ce a scrisil. Ceialalți historici romani, carii scriă despre cestiunea ac&ia suntă contimporani lui Eutropiă în câțiva ani, și aă muritu mai târdiă; ceialalți toți asemene nu aă vedută evenimentufu Ci datele, acuși mai multe, acuși mal puține, le-aă împru- mutată din opulă lui Eutropiu, și din capulă loră. Ală doilea istorică romană Sextus Aurelius Victor# a scrisă: Historiae romanae breviarium. în partea „de Cae- saribus" a scrisă dela Augustă f 14 după Christosă, pănă la loviană 362 după Christosă; în partea „Epitome de vita et moribus imperatorum, a scrisă și despre Teodosiu celă mare, carele a murită la anulă 394 după Christosă așa dară Sextus Aurelius Victoră a trăită și după mortea lui Eutropiu. Sextus Aurelius Victoră în partea „de Caesaribus" scriendă despre faptele împăratului Liciniă Gallien, carele a domnită ⁶ ⁶) Eutropiu lib. IX cap. XV. Proviuciam Daciam, quam Traianus ultra Danubium feccrat, intermisit, vastato omui Illyrico et Moesia, desperans eain posse rețineri; abductosque romanos ex urbibus et agriș Daciae, în media Moesia collocavit; adpellavitque eam Daciam, quae nune duas Moesias dividit et est in dextra Danubio in mare fluenti, cum antea fuerit in laeva. 347 filela 261 pănă la 268 după Christosă dice: „Și s’au lăsată plin mâni (s’aă părăsită) acele ce Trăiană, le câștigase dincolo Iile Dunăre.⁶) Despre retragerea lui Aureliană și mutarea ptomaniloră în Moesia nu amintesce nimicu, deși elă s’a folosită Ifle opulă lui Eutropiu, ba unele le-a primită din cuventă în fcuventă.⁷) Pote că a avută atare îndoelă și nu a pricepută Gestiunea. r Dar și alți scrietori s’aă folosită de Eutropiu. Lexiconulă rde conversațiune a lui Meyer dice: Opulă pentru scurțimea și jtfolosibilitatea lui a aflată multă complăcere, a fostă folosită Ide Hieronimă Prosper Aquitanus Cassiodorus, Sextus Rufus, Orosius și de scrietorii de chronicele evului mediu.⁸) Lucru naturală, ca acelă scrietoră din timpă mai târdiă și acelă cetitoră de adi, cari nu aă studiată Însemnătatea isvoreloră pentru datele citate, află ațâți autori, cari scriă totă despre acelă objectă, — și nefăcendă critica de lipsă, trebuie să credă tdte, sdă multe. Alu treilea scrietoră istorică Flavuis Vopiscus din Syra- cusa. Acesta a trăită în secululă ală 4-lea după Christosu, dar timpulă vieții lui nu s’a putută constata. Acestă isto- rică ’și începe opulă seă chiar cu Aureliană, 270—275 după Christosă, și-lă încheiă cu Caesarii Numeriană și Carinu, adecă pănă la 284 după Christosă, când s’a începută imperiulă lui Diocletianu. Flaviu Vopiscus în cap. 39 scrie despre Aureliană: „Când (Aureliană) a vedută, că Illyriculă e devastată și Moesia e “) Sext. Aureliu Victorii de Caesaribus pag. 288. Et amisa trans Danubium, quac Traianus quaesicrat. ’) Edițiunea ce amii folosit-o e tipărită în Lugdunum Batavorum și provedută cu notele lui Schott, Machaueus, Viuetus, Lipsius, Causabonius, Gruter etc și aceștia p. e. la pag. 284 nota 2, 285 nota 1 și 2, 287 nota 1, 295 nota 1, 305 nota 9, și alte multe aretă, că Aurelius Victorii s’a folosită de Eutropiu, ba ici cole citeză espresiunl asemeni din Eutropiu. ⁸) Meyers Conv.-Lex. la Eutropius. Das Werk fand wegen seiner Kurze uud Brauclibarkeit vieleu Beifall, wurde von Ilyeronimus, Prosper Aquitanus, Cassiodorus, Sextus Rufus, Orosius uud Chronikenschreibcrn des Mittclalters fleissig benutzt. ³⁴⁸ ,4 perdută, Dacia, provincia de preste Dunăre, înființată (Daci^j⁷’" de Traiană, rădicândă oștea și pe provinciali, a lăsaț’pi desperândă de a o pute reține; și ducendă din ea (Dacia) por pârele, le-a așezată în Moesia, și acăsta a numit’o Dacia șa (Aureliană) ce acuma imparte doue Moesii“ (superiora și ■ inferioră.⁹) Celu ce combină textulă lui Eutropriu cu a lui Vopisc,ițᵣ . se va convinge că și acesta s’a folositu de Eutropiu, că î|i sensulă strictă e decopiatură, dar ici colo a alterată espresiunile. j și chiar și înțelesulă, ca și când ară fi vrută să doved&căj 1 ca elă scie ceva mai bine decâtă Eutropiu. ’ Ală patrulea istorică e Sextus Rufus Festus, a scrisfl „Breviarium rerum gestarum populi romani" și opulă l’a dedicată imperatului Valențe, carele a domnită dela 36--1 pănă 378 după Christosă. în urmare Rufus e născută în secululă alu 4-lea după Christosă și debună samăia murită după anulă 364. Elă scriă în capulă VIII despre Aureliană așa: „Traiană a învinsă pe Daci sub regele Decebală și Dacia do peste Dunăre pe pămentă barbară, a făcut’o provinciă, carea în încungiurulă ei a avută de deceori o sută de mii de pași,, dar sub împăratulă Gallienă a fostă părăsită, și prin Aureliană strămutândă de aici pe romani, s’a făcută doue Dacii în ținu- turile Mesiei și a Dardaniei¹⁰). । ■ ) Ală cincilea istorică romană e Paulus Orosius; opulă lui se întituleză: Historiarum libri VII și a scrisă în contra păgâniloră. Paulă Orosius s’a născută pela 390 după Christosă •) Flavius Vopiscus cap. 39. Cum (Aurelianus) vastatum lllyricum, ac Moesiam deperditam viderct, provinciam trans Danubium Daciam a Traiano constitutam sublato exercitu ac provincialibus reliquit, desperans eam posse rețineri; abductosque ex ea populos in Moesiam collocavit, appellavitque suam Daciam, quae nune duas Moesias dividit. “) Sextus Rufus Festus cap. VIII. Traianus Dacos sub rege Decebalo vicit; et Daciam trans Danubium, in solo barbarico provinciam fecit; quae in circuitu decies centena millia pasuum habuit; sed sub Gallieno imperatore amissa est, per Aurelianum transiatis exinde romanis, duae Daciae in regionibus Moesiae (ac Dardaniae) factae sunt. Edițiunea lui Christof. Cellarius. Halle 1715. Se constateză, că „ac Dardaniae¹' e adausii de Cellariu. 349 Kțn Spania și a fostu preotu creștinii, eară opulii lui se estinde ■pănă la anulu 410 după Christosă, deci a muritii în secululă mlă V-lea. în lib. VII cap. 22 la anulă Romei 1010, adecă ■257 după Christosu scrie despre împărații lu Valerianit, carele ■p, domnită 253—261 după Cristosă, următorele: Alemanii ■străbătători prin Galii! (țeri) aă trecută și în Italia; Grecia, KMacedonia, Pontulă prin inundațiunea Goțiloră, se stergă, eară foacia preste Dunăre spre vecie se ia (se apucă dela Romani u). ■ Astfelă acestă istorică, pune perderea Daciei pe timpulu * Iul Valerianit 253—261 după Christosă, ceva de totă con- trară aserțiuniloră celoralalți; eară în lib. VIII cap 23 despre Aureliană scrie ceva curioșii față cu celelalte date și anume: „La anulă Romei 1027, Aureliană ală 29-lea (împerată) câș- tigândă imperiuiu l’a țînută 5 ani și 6 luni; a fostă bărbatu forte escelentă în căușele militare. întreprimțendă espedi- țiune la Dunăre, pe Goți în bătăi mai că i-a dripită, și impe- rială romană Fa așezată în hotarele vechi. ¹²) Dar acestă dată se refereză la primele bătăi, căci întru adeveră Aureliană a fostă avută și învingere asupra Goțiloră. Amă căutată multă în istoricii byzantini, ca să vedă, că ce scriă ei despre retragerea lui Aureliană din Dacia, dar numai la Georgios Syncellos amă aflată ceva amintire. George Syncellă, carele a murită pela 800 d. Chr. a scrisă istoria generală și a mânat’o pănă la anulă 285 după Christosă. Acesta în tom. II. pag. 721, scrie: „Aureliană a domnită 6 ani. Mai departe, Dacia cu numele Iui Traiană (Dacia Traiană) fiindă lăsată, bărbațiloră și muieriloră le-a demândată ca să locuiescă în sînulă de mijlocă ală Mesiei; de acuma Mesii, pe aceia (bărbați și muieri) i-aă luată împrejură și spațiulă ⁿ) Paulus Orosius lib. VII cap. 22 Alcmani Gallias pervagantes etiam in Italiam transeunt. Graecia, Macedonia, Pontus Gothoruni inundatione delentur. Nam Dacia trans Danabium în perpetuum sufertur. ls) Paulus Orosius lib. VIII cap. 23. Anno ab urbe condita 1027 Aure- lianus vigesiinus nonus imperium adeptus quinque annis et sex mensibus tenuit: vir industria militari excellentissimus. Expeditione in Danubium suscepta Gothos magnis praeliis profligavit, ditionemque romanam antiquis terminis statuit. 350 din mijlocii cu numirea nouă s’a chiemată Dacia (Aureliană") Greculă ca să dică ceva noii și să facă pe înțeleptulă, vot- besce despre bărbați și muieri^ strămutați în Mesia, și astfe|i lui Eutropiu ’i dă ună înțeleșii vagii. Georgie Șincai în Chronica Ilomâniloiu tom. I. pag. se provdcă încă la doi istorici, la Calvisius și Brietius. Scrii- tândă și pe aceștia amu aflatu că: Sethus Calvisius (propriu Kalwitz, nemțu cu nume latinisată) în „Opus chronologicum^ tipărită la 1605 și 1650 în Frankfurt, dice: „După aceea Aurelianiî, Dacia ce Traianii a făcut’o provinciă, desperândă de a o rețină,¹ a lăsat’o și pe civii romani din ea i-a dusa în Mesia" ¹⁴). Eară Philippus Brietius a scrisii: Annales Mundi shft Chronicon universale și opulu s’a tipăritii la Viena în 1727. Acestu Brietius a fostu preotu din ceta Jesuițiloru și în td- mulu alii 4-lea pag. 784'scrie: „Provincia Dacia, ce a fui dat’o Traianii dincolo i de Istru (Dunăre) a lăsat-o ’ negândii că e de folosii poporului romanii și că a foștii causa multorii resbăie grozave, și 'că acelă imperiu e bună, nu care e mafe ci care e mai sigură". ¹B) Dar Calvisiu e'scrietoră din secululii ală 17-lea, eară Brtd- tius din ală 18-lea, și astfelă ei nu aii nici o valore penthi evenimentulă retragerii lui Aureliană din Dacia. Celă din urni| adauge dela sine nesce principii, ca și când elă ară fi fosfli audită pe Aureliană declarându-se asupra causei retragerii. 4 Deci eă așa credă, că cu aceste amă esauriatu materii - lulă istorică referitorii la cestiune și nu e de nici ună folosi ”) Georgius Syncellus tom. II pag. 721 în traducere latină: Dacia pori’» Traiani nomine, barbaris relicta, viros et muliercs siuum Mysiae (Moesia«l medium iussit incolore, Mysis nimirum cos hinc inde ambientibus, spatioque medio recenti dictione, Dacia vocato. । “) Sethus Calvisius pag. 501. înde Aureliauus Daciam, quam Traian'.e provinciam fecerat, desperans de ea retinenda, reliquit, ct romauos în ea civr= în Moesiam deducit. ¹⁶) Philippus Brietius tom. IV pag. 784. Daciam provinciam, quam ultrn Istrum constituerat Traianus, abjec.it negaus utilcm esse populo romano H multorum bellorum inanium causam, et impcrium illud esse bouum, nou qub'L majus sed quod tutius. ¹' 351 i de a me estinde baremă acuma la scrietorii mai tânjii, carii | s’aă făcută pe sine istorici față de noi, — dar și ei nu aă I alte date, decâtă cele citate, însă se facă măiestri în întor- | tocarea cuvinteloră lui Eutropiu. I Acum să trectt la analisarea clateloru istorice cuprinse F în Eutropiu și la cercetarea valoarel istoriei lut referitdre Ia cestiune. 1. îndată ce evenimentulu s’a întâmplată la anii 270— 275 sub Aureliană, și Eutropiu a trăită și după anulă 364 sub împăratulă Valențe; îndată ce scrietorii contimpurani de ai lui Aureliană nu aă date despre evenimentă, — aserțiunile unui scrietoră, carele după evenimentă scrie cam la 100 de ani, ori despre ce ară scrie, nu aă valorea unui scrietoră, carele a vecjută atare evenimentă seă celă puțînă a trăită cu aceia, cari aă cunoștința apriată despre evenimentă. — Dară în Epitropiu nu aflămă nici o provocare la atare istorică a cărui opă s’a perdută, ear părți s’aă susținută în excerpte la alți autori, — precum în istoria Romaniloră vechi aflămă destule asemeni cașuri. 2. Eutropiu în lib. IX. cap. VIII, dice despre timpulă imperatului Gallienit, carele a domnită la anii 261—268 după Christosu, că Dacia omissa est: lăsată, părăsită; apoi despre Aureliană (270—275) lib. IX. cap. XV: „Daciam intermisit,“ adecă a lăsată, părăsită Dacia.* Astfelă, decă Ga- lienă a fostă lăsat-o odată din mâni, Aureliană nu o mai pute lăsa încă odată, căci Eutropiu nici nu dice că cineva a recuprins’o, dar combinândă acuma pe Paulă Orosiă, carele în lib. VIII cap. 22 scriendă despre Valeriană anii 253—261 după Christosă (Jice: „Dacia în perpetuo aufertur“ adecă Dacia pentru totdeuna se ia dela Romani, — vedemă o mare dubiositate, că ore: Valeriană, Gallienă seă Aureliană a părăsită Dacia? Și astfelă Eutropiu e în contrarietate nu numai cu sine ci și cu altă istorică. Și fiindcă timpulă e o proptă de frunte a istoriei și timpiflă se aduce în diferite moduri, 352 dubiositatea acesta nu e fără de înfluință și asupra faptul^ ’ istorică, adecă: a părăsirii Daciei. 3. Eutropiu despre Traiană, ' în recensiunile edițiunii lui S. Rufă Festă de Cellariă st* face nota, că Dacia lui Aureliană a fostă împărțită: în Me- diteranea (dela mijlocă) și Ripensis (dela țermurii Dunării), La acesta edițiune e adausă „Libellus I’rovinciarum roma- narum" în care se arată că Ralia a fostă împărțită în 11 re- giuni și că împeriulă romană afară de Italia a mai avută 113 provincii. Despre Dacia lui Aureliană se observeză în acelă libelă: Departe se estinde acelă munte (Haemus afl Balcană) și desparte Dardania și Mesia de Macedonia. Pentru, acesta Dacia mediterană, e situată în muntele Hemu și tu rădecinile lui, și Dacia ce urmeză e Ripensis (dela țer- murii Dunării")¹⁷). Eară Cinnamă în lib. II. c. 13 arată, că Naissus (Nissa, adi Niș în Serbia) a fostă metropolea ce-i tățiloră dacice. în acestă modă mal multă din formarea a duor Dacii în Mesia, adecă din consecuințe se pote deduce retragere^ lui Aureliană, decâtă se pdte dovedi prin atare dată istorică/ ¹J) Libellus prov. rom. e lucrată de Antonius Schonhovius (nemțu cu nume latinisatu) și cu referință la Dacia Aureliană notcză: Late vere excurrit mons. iile (Haemi mons) atque etiam a Macedonia Dardaniam, Moesiamque distingit. Itaque Dacia Mediteranea in Haemo eiusque radicibus sita; et quae sequitu? Dacia, est Ripensis. 355 ■ S& scrutămă și atare causa individuală a lui Aureliană pentru ■ înființarea Daciei Aureliene. Sex. Aureliu Victorii în Epitome ■ pag. 92 dice: Aurelianu s’a născută din tată de stare de mij- ■ locu, și precum povestescă unii din colonulă lui Aureliu’⁸) ■ clarissimului senatorii, între Dacia și Macedonia; eară Flaviă ■ Vopiscu la cap. III, ne spune: Divulu Aurelianu e născută — ■precum spună mai mulți — în Sirmiă din o familiă mai ob- Kgcură însă precum vorbescă unii, din Dacia ripensa. Dar eă ’mi aducă aminte, că amă cetită ună autoră, carele a <|isă, că Aureliană s’a născută din Mesia. La cap. 4. continuă Vopiscă: Mama lui Aureliană, (după cum dovedesce Callicrates Tyrius ună scrietoră forte învățată alu Greciloră) a fostă preutesa templului sorelui (deului Sdre) în acelă sată, în care locuiaă părinții lui. E primită de dovedită, că Aureliană s’a născută în Mesia, — și pote că și Aureliană a avută pre- dilecțiunea sa cătra Mesia, ca în mijloculă releloră publice să-și facă numele nemuritoră cu: Dacia Aureliană. Vine acuma întrebarea simplă: că Romanii toți din Dacia, încăput’au ore în Mesia de mijlocii l Romanii din Dacia, dela colonisarea loră, adecă dela anulă 105 după Christosă pănă la Aureliană 270—275, aă locuită deja 170 de ani în Dacia, celă puțînă 5 generațiuni, și cei colonisați precum cei amalgamisați și romanisați din alte popore, la 270—275 după Christosă a trebuită să fiă mulți; numerulă nu se pote spune, dar de bună seină cu multă mai mulți decâtă ca toți să încapă în Mesia mijlociă. Mesia s'a începută la apusă dela rîulă Drinus în Serbia, a trecută peste acesta și Bulgaria și Dobrogea pănă la Marea-neagră, dincoce de Balcanu. Acum, decă ponderămă datele citate, că Aureliană a adusă colon! romani din Dacia și i-a așezată în Mesia de mijlocă și că acestă mijlocă, trebuindă de a-lă lua de a treia parte a Mesie! (Serbiei și Bulgariei), e unu . IS) în numele romane an se alătură la numele tatălui seu a mamei, seu a stăpânului și se formeză numele fiului, supusului etc. Deci diu Aureliu, după usulu romanu, s’a pututu forma Aurelianu în înțelesulu scrietorulul S. A. Victor. ite. 356 teritorii, pe care, (pe lângă populațiunea ce a mal fostă a'd^ măcar câtă de mică —■ înainte de Aureliană) nu încap'ț^J multă populațiune nouă, — pentruce ne convingemă, că^îj-’ în casulă acela, când Aureliană ar fi vrută să-î strămute toți romanii din Dacia, în Mesia din mijlocă nu aru fi în-'. : căpută; în urmare nici că a putută muta mulți în Dacia ■ Aureliană! Aureliană a putută muta numai pe'acei Romanei cari au locuită deastânga Dunării și aprope de Dunăre, — V și doră pe aceia, carii s’aă putută străcura pe drumulă dela! i Sarmisegetusa (Grădiște), Lugoș, Caransebeș și Orșova; - â 1 încâtu s’aă retrasă legiunile (oștile) romane, aceste aă putută fi numai acele, cari pe șesurile Valachiel se băteaă cu Goții) dar nu din garnisonele din munții Arddlului, căci aceste erai! deja învinse de Sarmați. Voiu da lămuriri clare în cele viitore. Vine acum întrebarea simplă: că Sarmațil si Goțiti stăpânii dela țermuril de stânga al Dunării, și în Ardâlfy lăsat’aă ore pe Romani ca să scape din Dacia l Acesta e o întrebare, carea zace în natura și politici» tuturoru poporeloră cuceritore în lume, și pentru acesta istorii» ne dă lămurire. Poporele, cari aă pornită ca să cucerescă țeri, câtid năvălescă în țeri, năvălescă ca viscolulă turbată mal pe nesciute, ucidă și prăpădescă tote pănă ce slăbescu poporulă^ pe care vrdu să-lă învingă, și decă l’aă slăbită și cucerită. L cuceritorii păstrâză, conservâză popârele învinse; deorece i|, cuceritoriloră, poporele învinse le trebuescu de capitală, ân-*: teiă ca să plătescă porțiă și presteze naturalii, ce servesc^ spre înavuțirea cuceritoriloră: a doua că cel învinși să întă- I rdscă oștea și astfelă puterea cuceritoriloră. Le păstrezi) ca pe sclavii învingetoriloră, și adeseori cuceritorii facă pactn cu cel învinși. Aceste suntă repețite de mii de ori în vieță poporeloră din lume și astfelă în istoria universală. Am* mianu Marcellină istoriculă, pe carele l’amu mai citată pentrw datele despre venirea Hunniloră, dovedesce aserțiunile aceste în lib. 31 cap. 3. încependă despre năvălirea Hunniloră 357 ■ asupra Goțiloră dice: Așa dară Hunniî străbătândă în ținuturile ■ Alaniloră, pe cari mărginașii, Greutungii, după usă i-aă nu- H mitu Tanaite, — dupăce aii ucișii și despoiatii pe mulți, ■ pentru de a-si aduce pe cei remași la concordia cu credința, ■ legară pactU. ¹⁹) B Barbarii, nu numai, că nu lasă pe poporală învinsă ■ ca să emigreze, ba răpescă și pe locuitorii din țerile vecine ■ și ’I ducă de sclavi.²⁰) I în acestă modă fiă-carele va pricepe, că poporală cu- lt ceritoră nu iertă, ca poporală învinsă să easă din țară. — V Să cerceteze împrejurările de față în mai multe țeri și va afla । asemene respunsă. I Dar să presupunemă, că Sarmații și Goții aă concesu I supușiloră Romani ca să emigreze, atunci ne vom convinge, I că Romanii nu aii vrutii să emigreze. ■ <-> I Tocmai precând scriamă despre aceste, cetii în Neues I Pester journală din 17 Augustă 1890 unu esemplu bună, I sub titlulă: Ună sată, ce lunecă. Adecă în Veneția e comuna Costalta și zace pe costă de delu. Esundările i-aă vătămată teritorulă, s’aă formată gropi afunde și teritorulă satului s’a mișcată în câtă aă crepată părețil caseloră și unele s’aă îm- burdată, deci e temă că costa pe carea zace sătulă va porni la vale și va cutropi sătulă. S’a dispusă ca locuitorii să se I mute, că statulă le dă ajutoră ca să’și facă case într’altă locă, I și pentru fiă-care încăpere a casei plătesce 25 de lire ca ajutoră. „Locuitorii din Costalta însă nu vreaă a se resolva ¹⁰) Ammianus Marccllinus lib. 31 cap. 3 Igitur Hunni pervasis Alanorum regionibus, quos Greuthungis confines Tainaitas cousuendo nominavit, interfe-' ctisque multis et spoliatis, reliquos sibi concordanții fide pacta junxerunt. ²°) Eduard Gibbon in Gesehichtc des romischon Reichcs tom. VI. pag. 394 la anulu 441, despre Hunni scrie: Mit grbsserer Zuversicht kann behauptet werden, dass die Hunnen die Provinzen des Reiehes durch die Anzahl der romi- schen Unterthanen die sie in Gefangenschaft wegfiihrten, entvblkerten. Acesta a fostu sub Teodosiu celu mare. Apoi totu Ed. Gibbon în tom. VIII. cap. 42 pag. 237 pe timpulu Iul lustinianii 527—565, scrie: Und gingen tiber die Donau zuriick, indem sie (Hunniî și barbarii) hinter den Hufen ihrer Pierde 120 Tausend der Unterthanen lustiuians nachschleppten. 358 la părăsirea gliei loru de acuma, căci ei în îndereptulu satu^^j loră rCu primejduită, aă pământurile și viile Ioru“ ²¹)- — A.s.ț'i/1 e așa de naturală în firea fie-cărui omu, că nici cu primejtîjei¹, de vieță nu se desparte ușoră de binele ce l’a moștenită deliu:’ părinți seă ce l’a câștigată cu sudore; nu se desparte ușorii: de sătulă seă și de nemurile sale. 5 Romanii în Dacia, dela 105 pănă la 270 -275 dupfcg Chr. au locuită 170 de ani în Dacia, și și-aă țînut’o de patriȘ^S aci și-aă fundată familiele și nemurile, aci aă avută casețrt-i și pămentrile loră. Omulu săracă n’a avută ce să lase, djr I decâtă să mărgă cerșțtoră în țară străină, a remasă acasă. £ | celă avută, nu’și lasă casa și pământurile, familia și nemurile | ca să mergă la cerșită, dar celoră mai multe familii a fostă cu neputință, ca să-și încarce familia și avuția și să pornăscă cale de multe dile, să iea lumea în capă. Nu aă plecată Romanii din Dacia nici din acea causă, că sciindu imperiulă romană încă de forte mare și tare, mi crezută, că năvălirile aceste voru fi timpurale și trecetore, și ■ că legiunile romane ear îi vor scăpa; că apa trece, petrile remână, căci nu puteafl să aibă idee, cumcă în fiă-care seculă se 'voră mai repeți emigrațiunile poporeloră din nord-resărită. Să ilustrămă cu ună esemplu istorică încă doră viu în memoria unoră bătrâni. Românii în principatele Valachia, Moldavia, Bessarabia și-aă formată state îndependinte. Aă venită turcii și aă cucerită și i-aă maltractatu, dar pără- sit’aă el țările loră ? ba! mai curând aă suferită tirănia cu: ceritoriloră, decâtă să-și lase vatra familiară, vatra satului șl vatra țărei loră.-ț Rușii aă ruptă Besarabia dela Români, aceștia s’au îngrozită de despotismulă slaviloră, dar aă re- masă acasă în țara loră. în casulă din urmă ună percentă doră se va fi retrasă, dar acesta încă nu însemnă retragerea Româniloră din Besarabia. ²¹) Neues Poster Journal din 17 Augustu 1890. Zu einem Verlassen ihref jetzigen Scholle aber wollen sicii die Insassen von Costalta, welche hinter ilirfir arg gefărdeten Ortschaft ihre Acker- und Weingriinde haben, nicht entschliessen. 359 Dacia nu a fostu lăsată, părăsită de cătră Aurelianu, tțlu nici că a pututu retrage legiunile și poporulă, ci Dacia Li fostu ruptă de cătră imperiu prin oștile barbare, și a ■fostu cuprinsă de aceste. K, Să ilustrămă și dovedimă acesta. Mai ântăiă să privimă ■teritorulîi geograficii. între munții Carpațiloră și gurele Du- jpării și țermii Mării-negre suntii șesuri, cari se întindă departe jșpre Tanais și mai încolo. în nordulîî și resăritulu Daciei u*e acele șesuri a fostă unu teritorii alii plămădirii poporeloră, He aici s’aă începută emigrarea poporelorii. Poporele emi- Lgrătore aii foștii de regulă roiuri, cari n’aii mai avuții locu Un coșnița lorii, pentrucă se înmulțiră, și-și aleseră ca albinele raită matcă, pentrucâ să se așeile în alții locii; șeii poporale emigrătore aii foștii rupturi din alte popore, cari s’aii desfăcutii de trupină în urma unorii revoluțiuni interne; în fine s’a aflată câte unu bărbatu erou, carele și-a adunatu din poporu ce a pututu și a pornită să îmburde imperii și să-și facă sieși țeră, familiei să fundeze o dinastiă. Șesurile între Carpați și gurele Dunării și Marea-negră aă fostă drumulu emigrațiunii, poarta poporeloră. tȘi cari popore câte odată nu putură străbate pe aici — și-aă întorsă drumulă în nordulă Carpațiloru și pe acolo și-aă aflată cale de năvălire. Imperiulă romană, carele se lățise pănă de-a drepta Dunării de susă și de josă, a stată multă timpă pe locă, și pare-că împărații romani nu aveaă tendință ca să trecă Dunărea, pentrucă terenulă între Dunărea de susă și Tisa nu le-a trebuită nici când, eară din Mesia, peste Dunărea de josă, numai atunci a pornită Traiană, când Mesia nu mai ave pace de inva- siunea barbariloră. Dacii din munții Carpațiloră, Geții din șesurile Valachiel și Sarmații de preste Prută-Nistru aă fă- cută invasiunile. Deci Trăiană nu a putută ave altă ten- dință decâtă să pună garnisonă romană la Nistru, să închidă aci porta, drumulă barbariloră; eară ocuparea Daciei muntose a fostă mai multă o consecință, ca să înfrâneze pe Daci, carii încercară resboie cu Roma. 25* 360 i gurele Dunării și । e. ce mai nainte le Rfe- ' i încă primadată, când Goții aii ocupatii șesurile dela Nistru^¹ dela gurele Dunării, și de stenga aceștia pănă și terenulu d^-- rîultî Sava, Dacia muntăsă a foștii ruptă de cătră imperiu^ nu a mai pututu ave comunicațiune cu împăratulă și cu iri#- periulu pentrucă drumulii și porta emigrațiunii era în mariaj . Goțiloră. - 1 în nota a 16 amii citată din ]ex. de conv. a lui Meyțtf^ I aceste : Și Goții s’aă trasă la țara de șesă largă, ce se estift^j^ dela Carpați spre resărită și amedi la gurele Dunării și țe^’ | murile Mării-negre. Ei ocupară țbrile, ce mai nainte le Kfe- ' i 'cuiră Geții și' Schiții. Adecă Valachia dela șesă, Moldav^ i și Besarabia. Deci la 270—275 după Cliristosă sub Aureliaită-. Dacia muntosă a fostă ruptă de cătră imperiu, și atunci cii# prinsă de Sarmați. ¹ K Aceste împrejurări s’aă mai repețitu în istoria Daciei 'șg|K anume: Pe când domnia lustiniană celă mare 527— după Cliristosă, Longobardil trecură în Pannonia, la DunăreA. ,'J de susă, eară Anții de peste Nistru la Dunărea 'de josă. Ed; .1 Gibbon dice despre aceștia: și țara de șesă a Moldaviei și Vag Tj lachiei a fostă cuprinsă de Anți, de ună trunchiă slăvenu.²²) i| Avarii se aretară pela 560 după Christosă încă sub ■ lustiniană celă mare. La anulă 566 după Christosă Cha- M ganulă trămite soli la imperatulu Iustină ală Il-lea și solulă de frunte ijice imperatului: „Ai chaganului (princepelui Ava- ;i riloră) supuși victorioși aă trecută peste riurile înghiețate ale ■ 1 Schiției și acum aă acoperită țermii Dunării cu corturi nenu- 1 merabile. ²³) ! ■ în acestă modă vedemă, că de câte-ori s’aă cuprinsă de oști barbare șesurile dela Dunăre ale Daciei, să și fiă fostă ²²) Ed. Gibbon: Gesehichte des rom. Reichcs tom. III. cap. 42 pag. 236 Und das ebene Land der Moldau und Walachei ward von den Anton, einem slavischen Stammc besetzt. ²³) Ed. Gibbon. loc. cit. anul 566. Dessen siogreiche Unterthanen iiber die gefrorenen Fliisse Scythiens gezogen waren und nun die Ufer der Donau mit unzăhlbaren Gezelten bedeckten. k .J³⁶L ■acesta recuprinsă, Dacia a fostu ruptă de cătră imperiu, de Kcfctră. Mesia. ■ Aci pe șesurile aceste a foștii lupta pentru esistința im- Iperiului romană-orientală, mai târdiă bizantină. Aci la Dunăre I s’a atacatu și slăbită imperiulă romanu-orientalu. Poporele emigrătore singulare au încetată de a năvăli, de când pe iTuinele loru s’a ridicată Rusia. Dar însăși năvălirea nu a încetată, ci și-a luată altă formă, a năvălirii unui imperiu mare și organisatu, — totă cu tendința de a ajunge la șesu- rile Dunării, a trece Dunărea și a îmburda Byzanțiulă, și adi o parte din drumulă emigrațiunii e în posesiunea Rusiei; — și pe o parte eră stă garnisona lui Traiană.²⁴) Traiană în Mesia inferioră anume în Schiția mică=Do- brogea, făcu ună vală seu ună zidă, ce și adi se vede dela Rașova 48 de chilometri până la Constanța (Vedi Familia Nr. 29, 1890. Calea lui Traiană, de subscrisulă). De bună sema Traiană când a observată că Sarmații (și felurite trun- chiuri ale loră) aă drumă deschisă ca dela Nistru să trecă la Dunăre și să pericliteze sicuritatea Mesiei, a făcută valulă, — și când nici aici nu a putută Mesia să o apere din de- stulă, — a pusă garnisona romană la Nistru. Părăsirea Daciei numai în acelu casu s^aru fi putută întâmpla, dacă luptele lui Aurelianu eraă, colo susă în Dacia, în linia rîului Someșă și a isvoreloră rîului Tisa, decă Au- reliană pe aci ară ti fostă bătută cu încetulă, și din luptă ’n luptă s’aru fi restrasă cu legiunile, diregătorii și poporulă, s’ară fi putută retrage pănă la Dunăre. In acestă modă ară fi fostu Dacia părăsită și lăsată de 6ste și de poporă, și acesta s’ară fi putută colonisa în Mesia, dar acesta nu s’a întâmplată, Aureliană nu s’a luptată îu Dacia muntosă, ci pe țermii de stânga ai Dunării; aci pe șesuri eraă oștile gotice. Și decă oștile îm- M) Europa pare că nu a înțeleșii istoria și însemnătatea locuriloră, când a coneesu, ca Rusia să cuprindă Besarabia. Dela acestu punctă se dateză dela începută și pănă adi slăbirea și căderea imperiului din Bizauțu. — Grea chiemare așteptă garnisona lui Traiană. 362 1 peratulul nu i-a pututu învinge, cum va fi putută poporulti; să străbată cu carăle, ciurdele, turmele, familiele prin aceste osȚtSi? Astfelă dară, garnisonele romane și poporală romană din Dacia, ■ | muntosă, aă fostă rupte, despărțite de cătră imperiă, — poporuTtil i de aci a devenită supusă Sarmațiloră, apoi Goțiloră și apăȘ. ' Hunniloră si retrașii în munți sa putută conserva si înmuî^\ J Se aducă ună esemplu analogă. în Britania locinaăj^ deosebi popore celtice, cari în genere s’aă numită Briți. BfiL V tania a devenită provinciă romană, și cădendă imperiulă romanț- ț și Britania a fostă perdută pentru Romani. în Britania asb^’1^ mene aă năvălită popore gotice și respective germane, anume^ £ Juții, Saxonii cei vechi și Anglii de pe țermurii nordici âI :*Jj Europei. Aceste popdre asemene mal întâiă aă cuprinsă șe£ șurile, și dupăce Briții fură bătuți, se retraseră la munțf.i >| Ed. Gibbon ne scrie: Totuși dincolo de Severe (2 rîurl ctr n asemenea nume) Briții neîncetată își aperară independența’ loră națională, ce a durată mai multă decâtă heptarchia; (sub 7 principi) ba chiar și de câtă monarchia SaxonilorîL Luptătorii mai viteji, cari aă mai preferită exiliulu (în munți) P decâtă sclăvia, aflară asilă sigură în munții Walles. Cuce- ■ rirea Cornwalesului resistentă s’a amânată câțiva secuii și u ■ trupă din fugători prin vitejia proprie seă prin liberalitatea ■ regiloră merowingici câștigară locă de colonisare în Gallia. 1 Colțulă vestică ală Armoricei (Bretagne în Francia) a cape- | tată numele de Kornwales și de Britania mai mică. ²S) Astfelă vedemă, că Briții nu numai că s’aă susținută în munți, ba aă trămisă și coloni în Gallia, anume în Ar- ³⁶ ³⁶) Edv. Gibbon Geschichte des rom. Reiches tom. VIL pag. 302. Jenseits der Severn behaupteten jedoch die Brittcn fortwiihrend ihre Natioiial-Unab- băngigkeit, welehe die Ileptarchie ja sogar die Monarcbie der Sachsen iiber- dauerte. Die tapfersten Krieger, welehe die Verbannung der Sklaverei vorzogen fanden sichere Zufiueht in den Gebirgen von Wales; die Unterweri'ung des sicii striiubenden Kornwales wurde um einige Jahrliundcrt verzbgert, und cine Schaar von Fliichtigen erwarb durch ihre eigene Tapferkeit oder durch die Freigebigkeit der merowingischen Konige in Gallien, eine Niederlassung. Die westliche Ecke von Armorica erhielt den Namen Kornwales und das kleinere Britanica. 363 morica adi Bretagne în Francia. Nu se pote ca să nu ne aducemă aminte aci, cum și Românii din Dacia muntdsă sub Dragoș și Radu Negru încă făcură colonii pentru locurile mai certate de bărbari, pentru Moldova și Valachia. Dar acuma să pună căpetâiă lucrului. Lexiconulă de conversațiune alu lui Meyer, la articululu Siebenbtirgen pag. 942 dice: „Dela anulă 274 după Christosă Romanii aă pă- răsită Dacia și viscolii emigrațiunii aă năvălită asupra ei. Remășițele Daco-romane, Românii seu Valachil, cari deosebi în munți aii fostu remasu îndereptu, mai târdiă, dela secululă ală 12 și 13 fură întăriți prin mutările mari ale soțiloră de ună trunchiă din amedulă Dunării⁸⁶). Aceste mutări facă obiectă de altă pertractare specială. Acuma să invităm pe doi istorici dintre cei mai renumiți ai Europei, ca să-și spună și ei părerea asupra retragerii lui Aureliană și asupra remânerii Româniloră în Dacia. Caro lit. Rotteck dice: Dar năvălirea emigrațiunii popo- reloră, ce mal nainte a cădută asupra acestei țeri (Dacia) a resipită tote. Atunci la chiemarea lui Aureliană se retraseră de peste Dunăre la Mesia acei locuitori, cari aă iubită civi- lisațiunea (moravurile bune) și teritoriului dela țermurile rîului (Dunărea) ’I dederă numele de „Dacia Ripensis“.²⁶ ²⁷) Astfelă Rotteck concede că s’aă retrasă atare numeră de omeni civilisați, dar că poporulă română a remasă în Dacia. Eară Eduard Gibbon ne spune lucruri și mai ponderose: „Pe supușii Daciei, ducendu-I din acele posesiuni îndepărtate (din Dacia Traiană) ce el nu le puteaă nici cultiva, nici apera ²⁶) Seit 274 gaben die Rbmer das Land auf, und die Stiirme der Vol- kerwanderuug brachen uber dasselbe lierein. Die Reste der Daco-Romanen, dic Rumănen oder Walachen, welche insbesondere im Gebirge zuriik gcblieben waren, wurden spăter, seit dem 12 und 13 Jahrh. durch grosse Zuziige ihrer Stammgenossen vom Siiden der Donau verstarkt. ²’) Carol Rotteck in Algemeine Weltgeschichte tom. III. pag. 13. Aber der Sturm der Volker-Wanderung, der zuerst auf dasselbe Land (Dacia) fiel, zerstorte alles. Da zogen sich diejenigen Einwohner, welche die Gesittung liebten auf den Ruf Aurelians iiber den Ister nach Moesien und gaben der Ufergegend des grossen Flusses den Namen Dacia Ripensis. 364 7 i aii înmulțită tăria și populațiunea pe partea sudică a Dunării (în Dacia Aureliană). Unu teritorii fructuoșii, ce desa repețite de incursiuni barbariloră l’aă strămutată într’o pustiă, b’ij predată serguinței loră și o nouă provinciă Dacia a păstrat^ și mai de parte aducerea aminte de cuceririle lui Traianii.. Totuși în țera vechie czt acestă nume (Dacia Traiană) a remasă ■ tndereplu ună numeru considerabilii din locuitorii sei, carii- mal multh s’au înfricoșată de esirea din țeră, decâtă de domnitorulă gotică. Acești Romani degenerați aii urmată- și mal departe, ca imperiului (romană) din a cărui Ier gătură el eșiră, să-l facă servilii, deărece el (Romanii) în* tre cuceritori au lățitu primele concepte de agricultură^ de măiestrii folositdre și de plăcerea vieții civilisatv. Cu încetulă s’a ridicată ună comerciu de neguțătoriă și fie limbă între țărmuri! sieși opuși al Dunării, și dupăce Dacia a devenită ună stată independinte s’a dovedită adeseori, ca zidulă celă mai întărită de aperare ală imperiului romană în contra năvălirii hordeloră selbatice ale nordului".²⁸) Eată dară Romanii remași în Dacia și începătorii, pro- pagătorii civilisațiunii între barbari. Nici o națiune nu a suferită atâta de emigrațiunea poporeloră câtă Românii dela șesuri; Ddeu a făcută minune, când i-a conservată pe ei! ²S) Ed. Gibbon, Gcschichte des rom. Reiches, tom. II. pag. 19. Die dacischen Unterthanen aus jenen fcrnen Besitzungen abziehend, welche sie weder cultiviren noch vertheidigen konnten, vermehrten die Kraft der Bevblke- rung an der Siidseite der Donau. Ein fruchtbares Gebiet, welches die hâufigr Wiederholung der Einfâlle der Barbaren in eine Wiistc verwandelt hatte, wurdc: ihrem Fleisse eingeraumt, und eine neue Provinz Dacien bewahrte fernerhin das Andenken an den Eroberungen Traians. Dennocli blieb in dem alten Lande dieses Namens eine betrachtliche Anzahl seiuer Bewohner zuriick, welche die Auswanderung mehr furchteten als einen gothischen Gebieter. Diese entar-; teten Rbmer, fuhren jedoch fort dem Reiehe, aus dessen Verband sie getreten waren, Dienste zu leisten, indem sie unter den Eroberern die ersten Begriffe des Ackerbaus, niitzlicher Gewerbe und der Annehmlichkeit des eivilisirten Lebens verbreiteten. Almăhlig erliob sich Handels- und Sprachverkehr zwischen den entgegengesetzten Ufern der Donau, — und nachdem Dacien ein unabhan- giger Staat geworden, bewies es sich hiiufig als die festeste Schutzwehre des romischen Reiches gegen die Einfâlle der wilden Horden des Nordens. 365 E de lipsă numai puțină cunoștință despre natura omului și a popdrelorfl, e de lipsă numai puțină cunoștință despre istoria poporeloră, — și cestiunea de față va fi chiară înaintea celoru nepreocupați; eară despre cel preocupați nu potă dice decâtă proverbiulă românescă: „Pe draculti nulă poți face creștină". Dr. Al, M. Mariencscu. ÎNTEMEIEREA PSICHOLOGICĂ A ACTELORU ELEMENTARE ALE GÂNDIRII ÎN MARGINILE LEGILORU HERBARTIANE DE ASOCIARE ȘI REPRODUCERE. (Monografia psichologică). III. într’o scriere întitulată „Denken und Gedâchtniss" *) au- torulu germană, Dorpfeld, ajunge în privința operațiiloră in- telectuale la următorulă resultată: „Nu există decâtă ună singură procesă de gândire, care se reduce la două acte consecutive; ele se numescă judecare și formare de noțiuni". Pentru a ajunge la acestu resultată, autorulă numără patru operațiuni de gândire: Asămănare, formare de noțiuni, judecare și raționare seă formare de conclusiuni. Apoi ’și pune întrebarea: „Există în mintea întregă patru operațiuni, seu trei, seă două, seă numai una — în scurtă, cum trebue să numărămă ?... Compendiile de Psichologie și mai vîrtosă manualele concise nu daă în punctulă acesta scolariloră loră aprope nici o lămurire. Ele nici nu amintescă de acestă problemă, vreă să dică: ele nici nu-i facă băgători de samă, că aru fi existândă o astfelă de problemă. Dar nu numai *) „Beitrăge zur pădagogischen Psychologie" dc F. W. Dorpfeld. Fascie, I. Ed. 3. pag. 46. 366 atâtu. Ele s’aă deprinșii a tracta cele trei operațiuni obici- nuite (formarea de noțiuni, judecarea și raționarea) una după- alta, în rândulă, care se observă și în manualele de Logică. Aceste din urmă aă dreptulă să o facă. De vreme ce nu se ocupă decâtă de formele fenomeneloru intelectuale, lăsândă cestiunea nasceril loră neatinsă, ele procedă corectă pe calea' dela simplu la compusă, se ocupă prin urmare mai ântâiă de noțiune, apoi de judecată și în urmă de raționamentă. Psichologiile, voindă să urmede aceeași cale, ară pute să o facă în totă casulă în modă preparatoră, întru câtă s’ară simți trebuința de a cunosce câtă de puțînă una săă alta' din cele trei operațiuni (pote ca înlocuire a unui cursă de Logică Introductivă). Dacă după pregătire nu urmeză însă și o contemplare, care să mijlocescă înțelegerea legăturii ge- netice între feluritele funcțiuni ale gândirii și să restabilescă astfelu disordinea dela începută; nunumai că cestiunea de căpetenie a teoriei intelectului remâne nelămurită, dar șirulă confusă practicată mal nainte, abate privirea scrutătore a ce- titorului dela calea adevărată". Să asistă mu acum la încercarea' ce o face auto rulă d’a reduce operațiile gândirii la una singură, căreia i-ară datori tote celelalte nascerea loră. La pag. 52 cetimă următorele : „Dintre cele patru operații de gândire, raționarea seă formarea conclusiuniloră vine a. fi eliminată de» sine singură, de vreme ce nu sântă de a se: numera decâtă operații specifică deosebite. I,)icemă de șinei singură, — cu alte cuvinte dintr’ună motivă logică. Raționarea nu este adecă decâtă ună chipă anumită de judecare: ea e derivarea zmei judecăți noul din doue seu mai multe alte judecăți. Din causa acesta se dice, că raționamentulă e o' judecare mijlocită (printr’ună termină mediu). De dre-ce ra- ționarea, ca operație implicată în noțiunea despre judecare,' vine a fi eliminată din șirulă funcțiuniloră specifică deosebite ale intelectului, nu ne remâne să esaminămă decâtă trei: „Asemănarea, formarea de noțiuni și judecarea". * 367 Deși ne alăturămă din totă inima părerii lui Dorpfeld, incătu privesce necesitatea de a sistemisa operațiile intelec- tuale, nu putemu însă să ne hotărîm a accepta și modulu, în care autorulu stărue a resolvi problema. Raționarea aru avea să fie eliminată din șirulă opera- țiiloră specifică deosebite din motivulu logicii, că ea e o de- rivare a unei judecăți noul din doue seu mai multe judecăți, așa dară o judecare mijlocită. Nu înțelegemă acum, în ce chipă se face, de acestu motivă logică vine a se aplica numai cu scopulu de a elimina raționarea, nu însă și judecarea? A judeca nu însemnă altceva decâtă — întrebuințamă cuvintele lui Dorpfeld mutatis mutandis — derivarea unei noțiuni noui din doue săă mai multe alte noțiuni. Când ni-amă formată noțiunea „părete alb“, e neapărată, că ni-amă derivat-o din noțiunile „părete" și „alb", rupend judecata, că „păretele e alb". Judecarea ară avea să fiă implicată din același motivă logică în formarea noțiuniloră și ară trebui prin consequență să fiă și ea eliminată din șirulu operațiiloră specifică deosebite. Ceea ce-lă va fi îndemnată pe autoru să elimineze raționarea, este pote împrejurarea, că lumea s’a deprinsă a admite pu- tința de a forma judecăți și fără de a raționa. Respunsulă la admisiunea acesta 1-amă dată de mai nainte. Autorulă se pare a fi scăpată din vedere faptulă psichologică, că precum formarea de noțiuni presupune o judecare, totă astfelă și formarea de judecăți presupune o raționare. Numai din ne- băgarea în samă a acestui faptă s’a putută nasce afirmațiunea, că noțiunile se formeză numai în urma judecățiloră și numai prin judecăți, adecă cu excluderea raționării. tn privința acesta dice Dorpfeld (la pag. 73): „De ore ce noțiunile se ivescă totdeuna ca părți ale judecății, s’ară păre celui ce nu e orientată mai deaprope asupra formării jude- cățiloră și noțiuniloră, că noțiunile se nască înainte de a judeca...; în sufletă premerge judecarea și abea apoi urmeză noțiunea corespundetdre". 368 Pentru celă ce arii fi să fiă bine orientatti, acesta in- sămnă, că noțiunile se născu după, judecăți, cu tote că ele aparii ca părți din acestea. Admitemă că așa este. în ca- sulă acesta ni se va concede însă, că ceea ce dicemă despre judecată în raportă cu noțiunile, trebue să fiă aplicabilii șf la raționamente în raportă cu judecățile. Și aici apară ju-: decățile ca părți ale raționamentului; prin urmare — adecă i dacă motivulă logică nu are să fiă arbitrară — nici ele n’ară trebui să fie formate înainte de raționare. Cu același gradă , de temeinicie amă pută afirma și noi: în sufletulă nostru premerge totdeuna raționarea și abia apoi urmeză judecata corespundătore. La pag. 72. cetimă: „A gândi însemnă a forma noțiuni, trebue însă bine notată, că acestă actă finală e precedată de unulă auxiliară, adecă de actulă judecării¹¹. j Noi adaugemă, că formarea noțiuniloră e precedată cu. ¹ aceeași necesitate nu numai de judecare ci și de raționare săă mal exactă, aceste acte înfățișază însăși formarea noțiuniloră și nă suntă decâtă forme ale aceluiași actă. Dorpfeld cearcă a explica formarea noțiuniloră și asupra unui exemplu. Ne bucurămă de acestă exemplă, fiindcă ne dă putință de-a vorbi mal concretă. l „Noțiunea ce aru avea să se formede de nou, să fiă Paralelogramulă¹¹. Autorulă urmeză apoi: „Dacă acestă no- țiune s’a formată bunădră din privirea la Quadrată și la Oblongă, ea a fostă precedată de următorele două judecăți (so werden zuvor die beiden Urtheile ergangen sein): La Quadrată, la- turile opuse suntă, paralele, și: La Oblongă laturile opuse suntă paralele. De aici s’a formată apoi noțiunea supra- ordinată, pe care o numimu scurtă Paralelogramă“. Pe noi ne întereseză să scimă, în ce consistă acelă „ergangen sein“ ală aceloru două judecăți. Cuvintele din urmă: „De aici s’a formată apoi noțiunea supraordinată", încă nu suntă îndestulitore, căci cestiunea neresolvită este: k 369 Fîn ce cliipîi s’a formată noțiunea, fiă ea o specie subordinată lori unu genii supraordinată ? I Autorulti adauge numai: „ Actulă de formare (?) alii no- țiune!, avendu a se enunța (wird kundegemacht) și pentru alții, acesta se întâmplă prin proposiția: „ Quadratulu și Oblon- gulil suntu Paralelograme". Nici una din aceste proposiții nu explică, fiă ori câtă de puținii, actulu de formare alii noțiune! Paralelogram^. Despre cele d’ântăiă doue judecăți nu se afirmă decâtă că ele ară fi rodulu unui „ergangen sein“ fără a explica, în ce chipu? Prin proposiția din urmase „enunță" Quadratulă și Oblongulă ca aparținătdre la sfera noțiuuei Paralelogramă. Acestă no- țiune a trebuitii de sigurii să fiă formată încă înainte de ce s’a pututu face o astfelă de enunțare. Care este dar actulu psichică, căruia se datoresce formarea noțiuneî Paralelogram!! și ce felii de procesă a produsă înrolarea Quadratulu! și Oblongului în sfera Paralelogramului, suntă cestiuni, pentru cari nu găsimă la Dorpfeld nici ună respunsă. Amă arătată, că nu e de lipsă presența ideiloră despre amendoue figurile geometrice, Quadrată și Oblongă, ca să se potă nasce noțiunea Paralelogramului. în exemplulă lui Dorp- feld se enunță numai supraordinarea unei noțiuni, deja formate. Cuprinderea ei în modă perceptivă (dicemă așa, avendă în vedere numai elementele afecțiunei sâă în modă aperceptivă dacă considerămă și elemente reproduse) s’a severșită deja atunci, când în consciința băiatului se activase ântfiia oră oposiția predicativă a paralelismului liniiloră în față cu laturile opuse, fiă ale Quadratulu! ori ale Paralelogramului. însă acestă oposiție nu pote dobândi existență decâtă în consciința, în care există elementele de raționare ce condiționeză formarea oposiției. Fără condițiunile raționării chiar raportulă de supraor- dinare ală noțiunii Paralelogramă în față cu Quadratulă și Oblongulă — raportă a cărui formare Dorpfeld nu o explică, ci numai o „enunță" — este o imposibilitate psichologică. ,îri:ȘT| absența acestoră condițiuni nu este cu putință a se forma una din cele trei judecăți enunțate de Dorpfeld. Autorulu' ' ' scie, că judecata, care exprimă resultatulu dobândită prin... J formarea conținutului unei noțiuni, e causată prin ivirea mai' ■ I clară a unorti elemente și că acdstă ivire e urmarea contb- j pire!*). Nu i-a venitu însă în minte că contopirea nu e cu; ¹¹ putință decâtă sub anumite condițiuni și că aceste condițiuni;.^, suntu identice cu cele ale unui raționamentă, din punctă de vedere ală perfecțiunel logice, neatăcabilă. Fără aceste con- l dițiuni, însăși contopirea și împreună cu ea și judecata și ori I ce formare de noțiuni rămână în neexistență psichică. Dar. I scopulu autorului nostru era, să înfățișeze formarea noțiuniloră, ¹ după exluderea raționării din șirulă operațiiloră specifice ale intelectului, ca o formare de judecăți independentă și dela sine existentă. Urmarea necesară a fostă, că formarea jude- cățiloră și cu ea și a noțiuniloră a remasu neexplicată. Se scie că raționarea e, forma de gândire a demonstra- țiunel, prin carea se pune în evidență exactitatea ori inexac- . titatea unei judecăți. Exactitatea ori inexactitatea judecății ej] ; demonstrată, când mânecândă dela alte judecăți ore-care, ajun- gemă pe calea raționării la aceeași judecată seu Ia una contra- dictorică, prin ce isbutimă a o întări său a o resturna; dacă jude- cățile, dela care amă mânecată, aă destule cuvinte de a fi susți- nute. Dacă acuma judecata de demonstrată nu și-ară datori nas- cerea ei unei mișcări de gândire raționătdre și acesta în modă ne- cesară, e sigură, că provocarea ndstră raționătdre la alte judecăți nu ară fi chiemată și logicesce nici îndreptățită d’a aproba seă a desaproba exactitatea judecății, de vreme ce ea și-ară avea felulă el de formare, neatârnătoru de raționare. Dacă oposiția între subiectă și predicată nu s’ară întemeia pe alte oposițil analoge, ori-ce provocare demonstrătdre la *) Aici săntu a se înțelege numai judecățile, pe cari din punctă de vedere psichologică le-amu numită judecăți contopitore, căci judecățile, precum amu arătată, potu să fie și resultate ale complicării. 371 I asemenea oposiții și împreună cu ea și demonstrațiunea însăși l-și-aru pierde valorea științifică, căci eventualele inexactități f ale judecății de examinată nu s’ară putea demonstra pe calea r raționări!. Raționarea, fiă deductivă (silogistică) ori inductivă, nu e o specie a judecării, menită numai a demonstra ade- verulă seă neadevărulă judecățiloră, ci e însuși procesulă h psichică, din care isvoresce ori-ce formațiune a intelectului. t Fiă-care judecată e resultatulă unei raționări din celu | puțînu doue judecăți, întocmai precum fie-care noțiune e pro- f ductulă unei judecăți, care exprimă raportulă consciă celu 1 puțină între doue note. Câte raporturi de note se potă deosebi [ într’o noțiune, atâtea judecăți s’aă întrupată în ea și totu de ț atâtea ori raționarea a trebuită să construeze pe fiă-care din ele, cu ajutorulă altoră judecăți întrupate în alte noțiuni. Când raționămă, dobândimă judecăți, adecă raporturi noționale. Raporturile noționale, exprimate în judecăți, oferă la rândulăloră materialulă pentru none raționări, adecă pentru nouă formări de judecată. în acestă cercă se mișcă gândirea. Prin sensațiile năs- cute la impresiunile din afară dobândimă necontenită materială noă care întră în vertejă împreună cu conținuturile reproduse, pentru a da existență la producte intelectuale din ce în ce mai bine construite și mal bogată constituite. Chiar în sta- diulă celă mai timpuriă de evoluțiune ală consciinței cerculă se activăză, fiă ori-câtă de palidă, totdeuna intregu. Ne-amă pierde fără îndoială în o unilateralitate puțină justificabilă, dacă amă voi să vorbimă despre judecată cu exclu- derea raționamentului, ori despre unu raționamentă, care ară ave și elă menirea de a întemeia adeverulă judecățiloră dar nu ară fi elă însuși procesulă ba singurulă procesă de formare ală judecățiloră ca și ală noțiuniloră nostre. Eacă greșala de căpetenie, în care credemă că a căzută Dorpfeld împreună cu mulțl psichologi, înainte și după elă. Nu ne va fi succesă fără îndoelă nici nouă a găsi în totă loculă expresiunea cuvenită, și și mal sigură este, că 372 nu vomă fi putută împrăștia deocamdată tote îndoielile^ce se potu nasce în cursulu discuției asupra unei cestiuni ațâță- de cuprimjătore. în punctulă acesta ori ce obiecțiune nu pdte să ne fiă decătu binevenită. Credemu însă că felulu nostru de a asimila idea fundamentală a cestiunei este corectă.. (Va urma). Ștefanii Velova/nu. PARTEA OFICIALĂ. Nr. 223(1890. Procesu verbalii alu comitetului Asociațiunei transilvane pentru literatura română cultura poporului românii, luatu în ședința dela 9 Septembre n. 1890: Președinte: G. Baritiu. Membrii presenți: Cosma, loanu Popescu, Elia Măcellariu, I. Crețu, I. Hannia, Leontină Simonescu, Gerasimu Candrea cassaru. Secretară: Dr. I. Crișianu. Nr. 101. Secretarulu II. alu Asociațiunii raporteză, că pre- ședintele, dlu G. Baritiu, a transpusă la cassa Asociațiunii cu datulu 24 Augustă a. c., prin mijlocirea dlui vice-președinte Dr. Ilarionu Pușcariu, din lăsăraentulă după fericitulă Ioană Oltenu, fostu ingineră în Galați, suma de 90,000 lei în următorele hârtii de valore, și anume: a) 30,000 lei „Datoria publică a României¹¹, rentă cu 5% ' amortisabile, în 6 bucăți ă 5000 lei, tote cu cuponi per 1/13 Octomvrie 1890, sub Nrii. 47175, 47061, 47118, 50729, 50728, și 50,730. b) 60,000 lei „Prima societate-de credită fondară română“, cu 5°/₀, în 12 bucăți ă 5000 lei, tote cu cuponi per 1 Ianuarie 1891, sub Nrii, 0000,20, 010678, 010679, 008841, 000938, 007612, 005153, 006232, 006950, 005704, 002911 și 005487. în legătură cu acestea presentă secretarulu II. și raportulu j dlui G. Barițiă relativă la pașii, ce ’i-a întreprinsă’ în scopulă ; realisării legatului de 100,000 lei, făcută de fericitulă Ioană Oltenă, | pe basa conclusului acestui comitetu dto 12 Augustă a. c. Nr. 180 j sub Nr. prot. 84, precum și unu espensaru ală aceluiași despre | spesele efective de drumă până la Galați și inderetă în ’causa lă- | sămentului loanu Oltenă și despre spesele, ce le-a avută cu ridi- carea legatului amintită (Ex. Nr. 199 și 210/1890). Raportulu dlui președinte, George Barițiă se ia la cunoscință și comitetulă îi esprimă cea mai căldurdsă mulțumită pentru ener- giosa întrevenire, în urma căreia afacerea s’a finalisatu și legatulă s’a realisată fără întârcjiere. Totă odată comitetulă se simte în- 373 demnatu a exprima mulțumită sa și dloru Serafimo Godini, ingi- neră șefă, Zacharia Moga inginerii și loanu Apostolii!, cari în conformitate cu cele raportate din partea dlui G. Barițiu, nu au pregetată a-și da totă concursulii loru valoroșii, pentrucă afacerea din cestiune să se deslege în favorulu Asociațiunii transilvane. Spesele efective de drumu ale dlui G. Barițiă precum și spesele ce le-a avută cu ridicarea legatului, tote specificate în suma de lei 9601.65 inclusive taxa competentă la cassa statului României de 9°/₀, adecă none mii lei după legată, se aprobă și i se voteză ună diurnă de câte 40 lei la di pentru timpulă de dece dilc, câtă aă fostă la drumă și pe locu în Galați. Raportulă dimpreună cu adusele lui se transpune comisiunii exmise cu datulă 22 Augustă a. c. sub Nr. prot. 93 spre a-lă folosi la redactarea actului fundațională pentru fundatiunea din cestiune. Se însemnă, că în timpulă, în care s’a pertractată objectulă acesta, dlă G. Barițiă s’a retrasă dela presidiu și ședința o a condusă, în lipsa dlui vice-președinte, conformă §-lui 30 al. 2 din statute, domnulă Elia Macellariu, membru ală comitetului. Nr. 102. Secretarulă II. presentă raportulă delegatului în afacerile școlare despre observațiunile, ce le-a făcută în decursulă anului scol. 1889/90 precum și despre resultatele exameneloră dela finea numitului ană școlară, cuprindendă și următorele propuneri: a) „După patru ani trecuți înternatulă și școla aă trebuință neapărată de ună inventară noă și câtă mai exactă asupra întregului mobiliară și ală tuturoră objecteloră cumpărate în cursulă aniloru pentru diversele trebuințe ale acestoră institute, punendu-se la fiă- care objectă ună preță corespundetoră, pentru ca direcțiunea să scie ce valore primesce în îngrijirea sa; să se dispună deci com- punerea unui asemenea inventară. Acesta să se înțelegă și despre cele doue biblioteci, una a corpului didactică, și alta separată a ele- veloră. în catalogele acestoră biblioteci să se trecă regulată tote cărțile cumpărate din averea școlei respective a Asociațiunii, precum și cele dăruite dela persone binefăcătdre“. b) „în cursulă ernei trecute lungi și aspre s’a probată de ajunsă, că încăldirea cu lemne, pre lângă ce este neasemănată mai săne- tosă, și încăperile remână scutite de uriciunea causată cu cărbunii de petră, apoi a eșită și mai eftină în comparațiune cu cea prevă- zută în preliminară; resultatulă va fi însă și mai favorabilă, îndată ce se va corege necualificabila erore comisă la aședarea mai multoră cuptorașe (sobșore) provădute cu țevi seă urloiețe forte scurte lip- site de așa numiți! genunchi așa, încâtă căldura dispare dintr’o- dată cu fumulă. Acelă defectă causeză o daună celă mai puțină de câte 10 stângini de lemne pe fiă-care ană. Ameliorarea indi- gitată să se facă deci la cuptore fără amânare¹’. c) „Nici o investițiune la internată și la scdlă să nu se mai plătescă de cătră direcțiune din sumele întrate la densa dela pă- rinți; ci tote conturile respective să fiă adresate deadreptulă cătră comitetulă Asociațiunii spre a se îndrepta la casă“. 26 374 d) „Comitetulu ’șî reservase în §. 29 dreptulu șeii de a numit singurii pe guvernante la internată. în §. 30 datorința guvernanteloră este circumscrisă forte [i&;- scurtă așa: „Mai alesă a purta de grijă de elevele interne în pri- vința ocupațiuniloră în orele afară de lecțiuni, în dormitore și rer; fectoriu. Se pote, că acdsta instrucțiune laconică ar fi de ajungă, pentru o guvernantă aplicată în vre-o familiă particulară. La uidL internată, precum este și ală nostru, se mai cere și altă cualificai țiune singulară, adecă scientifică, care dacă nu ară a junge la cualifica^. țiunea unei pedagoge aprobate, celă puțînă să se apropie de acesta? ț în internată se primescu eleve nunumai din cele 4 clase all scolei civile superiore, ci și din cele 4 elementare. Prea multe diij acestea simtă adesea lipsă de corepetițiune, adecă de a li se ex| plică în limba maternă lecțiunea seă tema, ce li se dă de cătra învățători în scolă, pentru-ca tinerimea să nu se dedea ași încărca memoria cu atâtea lucruri seă nici decuin seă reă înțelese. îfl unele internate să străcură pe ascunsă cărți și manuscripte, pe carj nici ună pedagogă seriosă nu le va suferi în manile și în scrinel| eleveloră. Dela directora ocupată dina întregă nu numai cu su- praveghierea tuturoră eleveloră și a personalului înternă, ci și Cil întrega economiă a casei, încă și cu contabilitatea și cu coresponț dență, nu se pote aștepta ca să și pătrumlă în tote unghiurile difl sala de studiu, din clase și din dormitore. în aceste doue sfere de activitate guvernantele, prelungă cua- lificațiunea corespundetore, aă să se bucure de încrederea nețer- murită a directorei, ca ele să potă lucra în deplină armoniă. între aceste doue dame nu se arată a fi nici umbră de încredere. Onor. Direcțiune să fiă invitată deci a da comitetului infori mațiunile necesare atâtă despre cualificațiunea guvernantei actualej câtă și despre relațiunea acesteia cătră directora, pentru ca comitetulu să se potă orienta în sensulă §-lui 29 din regulamentă. e) „în cei doi ani din urmă contabilitatea scolei și a internai tului s’a purtată cu grijă și precisiune, aceiași înse prin desvoll tarea firescă a instituteloră devine pe ană ce merge mai compli- cată și mai migălosă. Menagiulă în regiă proprie s’a probată prii experința de doi ani ca forte folositorii prin cftinătate și chiaru din punctă de vedere ală deprinderii eleveloră în economia casei'j acesta însă cere elă singură o contabilitate specială asupra tuturora cumpărăturiloră de matcrialuri și a consumțiunii, cum și asupra indiviijiloră aplicați la școlă. La acestea se adauge spăîatulă albituri pentru 50 și mai multe persone. — O altă contabilitate' este a eleveloră împreunată cu corespondețe dese între direcțiune și părinții din afară ai eleveloră, cari se vedă necesitați a cere delă directora, ca se porte grijea nunumai de cumpărarea recuisiteloră scolastice, ci încă și de tote trebuințele personale ale fiă-cărei eleve precum vestminte, încălțăminte, materială pentru lucrulă de mână și o mulțime de alte lucruri merunte feineesci, asupra cărora se încheie conturi în cărticele duple și se comunică părințiloru în.; 375 Ifiă-care lună. — Salariile și simbriile se plătescă totu în internată, precum nu s’a întâmplată în cei dintâi doi ani. Să se dispună deci, ca directoră să fiă scutită de o parte a contabilității (Ex. Nu- ..merulu 133/1890). L — Raportulu delegatului se ia în , generalii spre sciință. F în ce privesce propunerea dela punctulu a) se primesce și cu executarea se însărcineză direcțiunea școlară, care după cum se constată a și dispusă altfclă la începerea anului scolasticu curentă pregătirea unui inventară nou. Relativă la cele cuprinse în punc- tulă l>) se constată, că pe cale presidială s’aă dispusă deja cele trebuincidse. Propunerea dela punct ulă c.) se primesce încâtă pentru sumele licăre trecă preste suma preliminată în budgetă pentru învestițiuni. Propunerea dela punctulu d) e resolvită prin conclusulu comitetului dto 24 Iulie a. c. Nr. prot. 72 și direcțiunea șcdlei primesce în- sărcinarea, a face fără amânare propuneri relativă la îndeplinirea postului de guvernantă devenită vacantă în urma celoră dispuse prin conclusulă de susă. Propunerea dela punctulă e) e resolvată prin conlusulă comi- tetului dto 20 Augustă a. c. Nr. prot. 88. Direcțiunea scolei se autoriseză a desemna o persdnă, care pe lângă remunerațiunea fixată de 100 fl. va ave să porte o parte a contabilității scolei în scopulă de a se ușura sarcinile directdrei. Nr. 103. în legătură cu cele hotărîte în ședința dela 12 Aug. a. c. sub Nr. prot. 85 și avendă în vedere motivele cuprinse în cererile întrate (Ex. Nr. 206, 209, 211 și 218/1890). — Se voteză câte ună stipendiu de 50 fl. pentru anulă sco- lastică 1890/91 următdreloră eleve, și anume: Cornelia Pasca din Sălciva de josă; Victoria Crișană din Geomală; Victoria Branisce din Mercurea și Lucreția Stanca din Vurperă; stipendiile votate se voră extrada numai, dacă elevele respective voră fi adăpostite în internatulă împreunată cu scdla Asociațiunii. Nr. 104. Dlă Vicențiă Protescu, protopopulă Lugoșului, cere sub datulă 20 Augustă st. n. 1890 a se conferi Paulinei Novacu, elevă de clasa a V-a civilă în Timișora, de nascere din Belințu, ună stipendiu seă ajutoră extraordinară, spre a-și putea continua stu- diile și a se putea pregăti de profesdră la una din școlele române de fete. (Ex. Nr. 198/1890). — Nedispunendă în timpulă de față Asociațiunea de stipendii seă ajutore cu asemenea menițiune, cererea dlui V. Protescu nu se pdte considera. Nr. 108. Direcțiunea despărțementului XVII (Reghină) prin hârtia de dto 1 Septembre a. c. transpune suma de 1428 fl. și anume; 328 fl- în numerară și 1100 fl. în hârtii de valore, întrată din taxe dela membri vechi și noi cu ocasiunea adunării generale a des- părțementului, țînute în 2 Iunie a. c. în Mureșu-Cuieșdu, și cu oca- 26* li siunea adunării generale a Asociațiunii transilvane, țînute în Reghihfc Ă la 15/27 și 16/28 Augustu a. c. (Ex. Nr. 208/1890). Se adeveresce primirea sumei de 1428 fl , care s’a transpusă la. cassa Asociațiunii. "f Nr. 106. Direcțiunea scolei civile de foto a Asociațium^- j prin hârtia dto 8 Septembre a. c. Nr. 10 subșterne spre revișii’igfe ■ procesulu verbalu, luatu în conferința corpului didactică delâ.Ș|j*1 Septembre a. c., din care se vede, între altele, că prelegerile^Ujwj numita școlă s’au începută la 4 Septembre a. c., fiindu înscrise pănW । la acestu dată 31' eleve (Ex. Nr. 214/1890)*). .'■SL — Cuprinsulu procesulu verbalu subșternutu se ia cu apr