Apare la 15 a fiâ-cărel luni. TRANSILVANIA IWA ASOCIAPONEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROJtlNĂ ți CULTURA POPORULUI RONANU. ¹ Nrulu 7. sibiiC, 15 iulie 189o. Anulă XXI. * ¹ ² ³ „ÎNVEȚARE“. (Studia filologica). Verbulă învățare și derivatele: învățată,, învățătură și învățătorii în limba românăscă suntu cnvinte de. totă <^iua; și fiind-că suntu nesce concepte din materialul^ limbeî de cultură, credă că avemu interesă viă literară pentru de a scrută purcederea verbului: învăța. învăță la noi are trei înțelesuri. 1. Eu învăța pe cineva p. e. a ceti, â scrie, a socoti etc. în limba latină e: doceo, (nemț. lehre, ung. tanitok); în cea italiană: addottrinare, insegnare, instruire; în cea spa- niolă: doctrinar, instruir; în cea portugală: ensinar, eară în francesa: enseigner, instruire, și englezesce: toteach (din doceo), to instruct. 2. Eu învăța p. e. lecțiunea. în limba latină e : disc», studeo, percipio (nemț. lerne, ung. tanulok); în italiana : stu- diare, apprendere; în spaniolă: estudiar, aprender; în portu- gala: apprender; înfrancesa: etudier, apprendre, eară engleseșce : to study (din lat. studeo), to learn (din nemț. lerne). 3. Me învăța, me dedaă, me îndatineză; totă învățulă ’șl are desvățulă. Să mal vedemă încă cum se chiamă învățătorula în limbele aceste? în latina: doctor, praeceptor, magister, insti- tutor; în italienesce: dottore (și doctoră de atare sciință), dottrinatore, precettore; în spân.: preceptor, instructor; în franc.: precepteur, maître (din magister); în engl.: teacher (din doceo), perceptor, instructor. 13 194 rea Dar cuvinte, purcese din : învelit trecu și la altii înțeleșii, - astfelu: învcțătură latinesc? doctrina, italienesc? dotrinanz la noi însemnă și sciință; deci trece la înțelesulu verbali latină: scio (eu sciu); mai departe, la noi: învețatu, ■ doctus, franc, savant (din sapio latină, sapiens, sofos greci deci: învețatu celu ce scie, sciutoru de ceva. ■ ■■ Astfelu vedemu că verbulă românescu învetit, nu-si r rădăcina nici în doceo nici în disco latină, și nici în al cuvinte din limbile romanice. în învăță fiindu preposițiune latină în, acesta însăși ar fi' chîemâtă să arete că învețu pu cede din atare cnventu latină seă celă puțină romanică în latina esistă verbală: invita ce, după litere, ușor ne ară duce la credința, că învăță purcede din: \w-vitoₜ dar acesta însămnă: chiămă rogă, — și deci învețu nu po ca de a dreptulă să purcădă din invito latină, când pe aces verbă noi ’lă aveinu în: eă învitii, eu învitezit pe cine la prândă, la bală etc. ba, pe acestu învito latină ’lă avemț și în altu înțelesu, p. e. Petru totu invită pe lonu asnpi» mea; George învită cânele asupra porciloră, deci cu înț» lesulii de: a ațița, a intărita, a sumuța. Mai este la lati adjectulă: invitus, fără de voiă, cu silă, în care se literile din învăță, — și ași mai pute cita latinele : vito, evit cu înțelesă de: eu încungiură pe cineva, me păzescă de ceva; dar deși suntă literele, ca materialulă cuvântului de a sâ băga în samă la cercarea etimologiei, aceste nu totă deunâ decid, ci înțelesulu, carele e elementulă de frunte pentru! etimologiă și filologia. i Și cu altă ocasiune amu aretată, că aveniă multe cu- vinte, cari nu purcedă din limba latină său cele romanice (căci cu cele purcese din aceste limbi greutatea e mai mică) ci purcedă din alte limbi vechie, cari în anticitate au statii mai aprope una de alta, dar limba vechiă popurală ro< mană adeseori a susținută legăturile vechi, și aceste și. nouă ni-au reraasu adeseori ca moștenire limbistică. încât# mă ocupă și eu cu limbistică, mă ocupă cu materii de acelej < 195 K flfcspre cari' limba latină și Cele romanice nu ni' dafi desluciri, i și 'cari adesebri deslucescă originea celbră latine. ¹ H I u? FrancisC Bopp (in Glossarium comparativum linquae sâns- ’ CMtae, Berlin 1867 pagi 362) : ^i Dr. August⁵ Bblfâk'(îrt Vbrschule des Sanskrit, Openheim am Rhein 1868: pag: 126) ₜ ne arată cuvântulă și respective rădecina: vid în sanscrita, Cil mai multe înțelese, dar adl ne înteresdză mrrtial pentru F fhțelesulă : învelu Pentru pnțînă orientate atingă nuriial, t că Arii de dincdce de rîidăInd, în anticitate aă trdeiitîi îh India, aă domnită atare timpă, aă înflnințată la formarea mal • multoră limbi din India, de unde și din Aria, apoi s’âă:lățită mai multe limbi peste Europa, și aceste sedică: jftdoiarice, (eară nemții le-aă botezată cu puțină bază istorică și limbistică, cu nume indo-germane) pănăce și latina și cele romanice în fondă suntă arice. Deci ăcă legăturile din anticitate, $ sanscrita, ca limba cultă vechiă a unoră popore) adeseori e isvoră pentru limbele indo-germane, și chiar și pentru Cele slavice. - - Acâsta e causa’ că acuși germanii acuși slavii ni năgă atari cuvinte românesc!, dicândule de â le ioră, pănă ce vechii protopărinți le aă avută de cuvinte comune, 'purcese doră totă din ună isvoră. După aceste se reîntorcemă la Vid din sanscrita. Bopp arată, că Vid are următdrele-înțelese: ¹ a) Percipere latinesce (a învăța ceva, a cuprinde)', b) scutire latin, (la noi a sîmți, dar cu înțelesulă: a pricep#, a sci); c) cognoscere lat. (a cundsce); comperire (a afla, - a sci, a esperia); d) noscere lat. (a cundsce, a sci), notionem habere lat. (a avă cunoscință); e) Vid ca verbă causativă Bopp esplică: facere, ut quis sciat, adecă: a face ca Cineva să scie, și astfelă: a învăța pe cineva, a’lă învăța se sciA.'' Astfelă românesculu învcțu cu înțelesă de: doceo, disco, scio, ’și reaflă soțulă în sanscritulă: vid. — • Vid se folosesce și în cornposițiuni la capătulă cuvântului cu înțeleSuM de: sciens, gnarus latinesce (sciutoră, cunoscătorii, cum aură 13* 196 og lat. f 'fâcus (sat, o parte din sat) o/og trăgătoră, a) latinesce; veho, L ed trag; b) nemțesce wag-en, car, ce se trage, codă. . , >v După dicționârulă greco germană ală lui B. F. Rost, ti Ik greci: sciu, înțelegă, cundscti, experieză, și încă începfendu dela Homer (pela 950 înainte de Christosu) infinitivul^ epiet*: iSttet și ipfttirai participiulă tSicog perf. olt) a. Bopp (pag. 261) pe acestă “cua ’lă indentică cu veda; dfecl t/foi e egală cu: vid. ‘ 4. In limbile germanice. a) în limba gothică: wait (eu sciă); witum (stimă); wissa (sciută), witands participiu presinte, sciutoră, witan (a sci); vuita (observeză) Băla Szanyi Goth nyelvtan pag. 28. b) în limba vechiă borusa, waidimai (noi scimă), zuaiditi (voi scițl). c) în limba engleză. Acesta în fondă e germană dar are forte multă materială romanică și celtică. — Wisdom, înțelepciune, ciimințiă; vise, înțelept ; wit (nemțesce yuitz) și pricepere, minte, omă de spirită. Witted, pricepută, cuminte. Wittiness vuitz nemț. și pricepere; witty, plină de spirită. d) îu limba nemțescă; Weise înțeleptă, omă filosofă, vuissen a sci, wissenschaft sciință, witz franc, esprit, poinie; witzig, celă ce vorbesce cu spirită, ingeniosă. Astfelu în limbile germane nu se află înțelesălă: învăță. 5. In limbile slavice. a) La slavi: vemi, scurtată din vedmi, sciu; veste, scire. b) La poloni: •wiedzeme sciință; wiadomca (c-ț) vuia- domiec cuposcetoră, wiadomic a face de a cundsce j wiadomy espertă, cunoscută; wiedziec (c’-cl)asci, nemț. wissen, wiedpa cunoștință, sciință. La poloni a învăța pe cineva: uczyc, în- vățată uczony; instrucțiune, lecțiune uczba, uczen învățăcelă (ucenic cândva și la noi) și astfelu pentru învăță e altă rădecină. 200 .1 c) La iboemi; vedeți a soi, — wedomi wedomost scire, sciință; weda, sciință, ivtd, wid în imperativă; scii tu; wₜ'd scire, sciutoră; w&dec sciutoră; w^deni a sci, •wtâny scieji- tifică, vedomi sciință. Pănă-ce uceni e învățătură, ucenic scola, ucenic școlară, .învețăcelă, ucitel învețătoră, ucerax învățată. d) La slovacii din Ungaria, de susu, wedjet a sci, wjetA (contrasă) sciu; vedz imperativă scii tu ucit sa} a îuvăța. e) La sârbi nu se află cuventă din rădecină cu înlesulă; doceo, disco, scio; snati a sci (din o rădăcină cu nosco, notus^i ucitel învețătoră, ucenic învățăcelă, ucevan învățată. Deci nici la slavi nu se află rădecină cu înțelesulă: învăță. 6. In limbile celtice. Limba celtică seă gallă vechiă nu e multă cunoscută, isvorele pentru ea suntă autorii vechi latini și greci, apei neșce inscripțiuni și glosarie^ dar adi suntă recunoscute âe limbi celtice a) liaschica din ¹ Spania*, ce‘ a remasă dela celtiberi; — b) britanica seă bretona din Bretagne în Francia, ce a remasă dela Galii! neromanisați, c) găllica seă văllica și cimbrica înlrlandia’și Anglia, ce aă remasă dela Galii și Bretoni emigrați în unele părți a le aceloră țeri. Mai nainte de tăte trebuiă să aretă ună fenomenă line bistică în aceste limbi, carele se aretă acuși într’o formă, acuși întralta, și prin deslucirea aceluia, vomă pricepe mate' rialulă pentru tema de față. Acelă fenomenă e, a) că g se pune înnaintea cuvântului, ce se începe cu v; b) c&g uneori cade și remâne v ; c) că v uneori cade și remâne g, și acesta e așa la cuvinte diferite, precum totă la acelă verbă schimbându-se modurile, timpurile etc. Mai ântăiă cuvinte separate: gwener la galii și bretoni: Vineri*) și dina Venus; gwen șigwin, la Gallii și Bretoni, vină *) Vasilie Vaida în „Tribuna¹¹ din 1890 Nr. 85. în materialulu jargonti de dialectu sălagianu arată cuvinte unde românii bagă pe g după b dela inceputu p. e. bgbiciulesc prețuesc; bgbicău cătușă; bghiută osendă; bghir bir; bghiruesc, biruescu, etc.; eară în Nrulu 90, g după b din a doua silabă, ibghesc iubesc, și precum se vede, nu în cuvinte curatu romanesci. 201 F ; (de beutu) gwine gal. vânătă; givel breton, vălă; gwennett și fjennett, bană de valore (y trece în f, și p, de aci: finanța fenic, pfenig, penz și de aci: ban (paraoă); gwiska; Și visca a înverti, îmbrăca, de aci la noi în cărți mal vechi: in- - vescutu : gwir br. gali, vrat fr. verum lat. adeverii, gwiridnez bret. veritate. Fără v aflămă gouin și guin br. vin, guner (gwener) Venus. Gezur și givezur la baschi, minciuna (din | vid, a spune, a vorbi*). Wilhelm Obermuller (Deutsch-keltisches Worterbuch I. ț pag. 27) (țice : wischnu (vis nu) la Indi e deu, dela acesta la ger- ț mani e ivodan, numele omului de sciință. Celtica gwyddon Seu qmddion din cimbriculă gwidd, nemț. wissen, a sci; don, dion însâmnă omîî, deci de sciință, învățătură. Sub 1, vorbindă despre sanscrita, amil arătatii pe Budâ a) cu înțeleșii de învățată, b) ca deu, ce însămnă sciutoră; amu arătată pe vedas, deu cu înțelesă sciutoră. în vis-nu, vis purcede din bad, vid, — și wodan asemene, unde an în- sămnă om chiar ca și la noi, p. e. munte, munte-an. în citatulă celtică : gyddon, — gwid-dzon, lăsândă pe g afară reaflămă pe sanscritulă: vid. Totă Wilh. Obermăller la loculă citată adaugă: în gallica: fod însemnă: a sci. Deci aci b a trecută în f, a în o,—și astfelă = bod = fod. — Hugo Schuchardt în „Romanisches und Keltisches Berlin 1886 dice: „Ofyddion, Mănner der Wis- senschaft, adecă: omeni de sciință, omeni învățați. Aci pe o îlă aflămă tară ca să se țînă de rădecină, și la noi se află astfelă mai de multeorl; fyd e idendică cu fod — bod de mai ’ susă și respective cu bid — vid, gwid. Bopp (pag. 362) ne spune, că la hiberni (irlandezi) fetk însămnă sciință, instruc- țiune, fot, cunosciință, arte; deci aci avemă rădecină derivată: * fel, — Și diftongită: fot, unde fet e egală cu vet din con- *) Eu amu auditu gin în locu de vinii. Vasiliu Vaida în „Tribuna" Nr. 90 din 1890 comunică ’I ghin ibghiu la beutu; adecă e vinii plăcuta, la beutu, — unde aflămii; ghin = vin. Acesta și nota de mal nainte demustră atare celticismu în limba nâstră. 202 ^/-um, vet, în în-văț. G. F. le Gonidec (in Grammaire celto- bretonic Paris 1839 pag. 2, 7 și 135) aduce verbulă: gouzut fr. savoir, a sci, a înțelege, a pricepe, a esperia. E unu verbă irregulară. Prima personă e: gouzonn și autorulă în notă face ob- servațiunea că gouzonn e contrasă din gwezonn, mai departe noteză, că g se perde în timpurile, cari suntu precedate de o particulă, ce nu se desparte de verbă, p. e. conjunctivulă: ra wezin, ca să sciă. Rădecina verbului e, gwez; (z între vocale sună aprope ca s, — la capetu ca ț). — Rădecina gwez se susțîne în imperfectă, perfectă, futuru, imperativă și participiul^ pasivă, carele egwdzct, sciutu cunoscută. fFpere în indicativă timpulu presinte, în timpulu condițională și în infinitivă, și, uneori w se schimbă în ou, o, — astfelă e: gouzonn. i Deci după acesta formă avemă: gwez, adecă vez = veț. Bopp la pag. 362 dice: gwiz la Cambii, bretoni, în* semnă: sciință, instrucțiune. — Gonidec la pag. 45, arată: gwiziek, savantă, învățată, espertă, din rădecina gwte. Ek din guiziek însemnă omă (ek în alte forme: ac, ic, oc, uc, omă la Celți). Gwidre la bretoni malițiă ingeniosă, istețiă blăste- mată, — franc, ruse, astuțiă. BuHet (in Memoire sur la langue celtique tomulu ală II-lea) are: gwez la bretoni, a sci, a cunosce, a ave cunos- ciință; me gwezo, eu sciu, gwez sciință, digwez la bretoni, fără de sciință, — adecă ignoranță. Di e preposițiune pri- vativă, cum se află în limbile romanice, și la noi asemene preposiținnl des p. e. totă învățulu ’și are desvețulă. Bullet continuă: Verbulă gwez câte odată se conjugă ca verbă regulară, căci se dice: me gwezo, eă voiă învăța; câte odată e irregulară, și atunci i se adaugă out, (în locă de bout). gwezout a sci, a cunosce, a avă cunoscință; și apoi we se schimbă în ou, gouzout, a sci a cunosce. într’o carte bretonă — dice Bullet — se află și: goeza, goueza cu sensă de a sci. a cunosce. Totă la Bullet se află gwidded la galii a cunăsce; gwiddawc la galii, celu ce scie, sciutoră, gwiddiec F 203 bret. sciuțoră. D trece în s, guys e sincope din gwyddys la galii, sciutfi, cunoscută; ^ay/j-la cornvalesi (Gallil din Anglia) cunoscută, celebru, gwys la galii, a face de a ounăsoe, w pere, gouez bret. cunoscută, gout bret. verbulă, a sci; 'gouzout br. a sci, a cunosce, gouzvez br. a sci. CelțiI săă Galii aă emigrată din Asia în Europa, și anume din Asia dela amedi de pe locurile pe unde aă fostă Arii, deci aprope de Im)i, de pe locurile pe unde adi e Afganistanti și Iranulă, și pentru acesta în privința materialului limbei staă în legătura cu Indo-Arii săă Indogermanii, mai de aprope, Gallil locuindă în Gallia și alte părți ale imperiului romană, au influințată asupra limbei vulgare a poporului romană vechiu, și de aci gallismulă în limbile romanice. Din cuvintele înșirate în mai multe limbi, în privința rădăciniloră derivate resultă, că pentru cele trei înțelesedoceo, disco, scio se află formele: bod, bud, — fes, feth, fit, fod, fyd, — put, — ved, vzd, wyd wet, vet, veț, wit, witz, wiș, uad (= vad) uas ( = vas) eid, oid, vod, wez, wiz, șj țjifțdlț; gite: waid, void, watt, weis, wiad, wied, — fiot. Seaflă și alte forme pentru alte înțelese a rădecinei originale, bad. Formele în limbile germanice și slavice daă înțelesulă: a sci, a cunosce; numai formele în sanscrita și în limbele celtice daă înțelesele ce se reaflă în cuventulă românescă? învețit, învățată, și aceste suntă în sanscrita: kovida învățată, vaidya învățată, bud și vid învăță (pe cineva) buda învățată', eară în cele celtice: gioidion, gwyddon, ofyddon, omă învățată', unde dion, don însămnă omă; gwez eu învăță ceva, gvfiziek omă învățată unde ek însemnă omă. După aceste se vede, că vgț din invăț și după literă și după înțelesă e indentică cu celticulă gwez — vez — veț. în acesță modă verbulă românescă inveț e ună cuvântă celtică romanisată prin preposițiunea in. Readucendu-ne aminte de Bopp, carele a disă, că vid, ca verbă causativ însămnă facere, ut aliquis sciat, adecă a 204 face, ca cineva să sciă, — e atâta câtă: seu înveță eu, d eu să sciu ceva, seu învăță pe altuiu, ca elu să sciă ceva ,■ astfelu vedemă, că conceptulu se referdză și la sciință, pentru-ti pricepemă, că din vid (bad) în limbile germane și slavena s’au formată cuvinte referitore la: sciință, cunoștință. Dr. Atanasiu Mariencscu. 1 SCIINȚĂ ÎN SCOLĂ SI AFARĂ DE SCOLĂ. B ■ Sciință fiindu formulată, după cum s’a arătată în Nrul^® precedentă, în sisteme logice, este dată numai în formă dB totă abstractă și ca atare recere dela celă ce voesc^B să și-o însușască, ună gradă înaltă de desvoltare spirituali® și o îndemânare deosebită spre a se pută în aceea pe de® plină orienta. Numai dacă se voră împlini aceste doue con]® dițiuni se va pute și susține, că știința pote trece în carnej® și sângele — decă ni-e permisă să ne esprimămu astfelă —® celui ce se ocupă cu ea. în etatea prunciei și chiar și d® juneței nu se pote admite, că ară fi posibilă să le găsesc! pre® acestea întrunite la o persdnă, alu cărei spirită încă nu este® desvoltată, ci are de aci înainte să se desvolte. Și tocmai® împrejurarea acesta ne face să ne dămă sema asupra modulul® cum amă pute să satisfacemă și pretențiunei, după careâ® îndatorați suntemă să facemă intrare științei în scolă și încă® în etatea prunciei, și de altă parte să ținemă contă și de® pedecile, ce ni să pună în cale la împlinirea acestei datorințe,® prin însăși desvoltarea spiritului. Acestoru doue pretențiunl® juste numai atunci se va pute satisface, când singuraticele® discipline de învățămentu voru părăsi forma și mersulit lorii ® logicii, precum le este dată de sciință și se voră acomoda ® mai multă scopuriloră scolei, decum se face acesta în sedii ® acum. Numai întemplându-se acesta se va adeveri că scola 1 modernă se apropiă de realisarea unui învețămentă educativă ⁵ ' și că lucrăză chiar în spiritulă aceluia, dela tare’ a emanații j idea unui atare învățămentfi, și care însuși astfehl să espriină: „A statori o pedagogiă, care să fiă liberă de erorile psicho- logiei vechi și liberă de îndatinarea învățațilorfi, cari prădatt sciința lord necondiționat așa, după cum o afi ordinată¹ și‘ formulată pentru trebuințele loră, a fostă punetulă principială' de vedere, pre care 1-amă urmărită în cartea mea “ ¹). • Fiindă odată faptă, că sciința după cum ea să găseSce depusă în cărțile de scdlă este cuprinsă în abstracțiuni, ur- meză în modă naturală, că cu predarea aceleia nu isă pote începe de acolo fiindă acăsta în contrazicere că' deSVOltatea naturală a spiritului. Spiritulă omenescă ’șF primescd nătte- mentulfi seă din afară, din vieța naturei și din viățadtoen^ăă; cari i să deschidă, ca totă atâtea comori bogate, de' 6 valătă adevărată, dar nu mal puțină unele și de o valdre problema- tică. Aici întâlnesce elfi cu privirile sale obiecte' eonbrete, fenomene, lucrări de mâni omenesc!; aici observă¹elfi fajitfeî’â¹ și acțiunile omenescl dimpreună cu diferitele ¹ dispdsițiuni¹ tesci, de cari acelea sântă' însoțite, cu ună cfităntăHttt'ă tfeetf ce esistă pote să fiă ună obiectă alfi privirildrii șf Cercetări-' loru sale. Lumea este o carte deschisă pentru fiă-ca!rd iriiitF' torfi și are numai să privdscă bine într’ensa pentrfi câtă s’aă estinsă privirile sale sufletescl să și devină 'o'parte' a cunoscințeloră sale. De câte-ori ’șl îmbogățesce dttiăltt'cu¹' noscințele pre calea acesta, totdeuna obiectulă crinoscințelOră¹ sale e multă puținu concretă și spiritului nu'i să dă¹ dă/!ă’ gata, ci este silită, ca ceea ce ’șl câștigă să-și câștige’ priYî’ activitate propriă. Stă apoi în libera voiă și putere ă ace- stuia, ca elă să prelucre materialulă de cunoscințe, ’ să’lă’ aranjeze într’ună sistemă bine organisată, ca apoi din o aitaV#’ lucrare spontaneă să resulte o cultură basată. Cbnc’retii'til este deci punctulu de plecare, ear’ sistemulH abstrds'H estfe' sfîrșitulu lucrării spirituale, prin carea ne înmulțimfi șl' îmbogățimă mintea. * >) Herbarts Pad. Schriften (Willmann) I. Bd. 328. 206 Ndue nu ne este dată posibilitatea, ca pre calea espe- rienței să ne câștigămu tote cunoștințele și dacă amu fi avisați numai la acesta, atunci ară fi de totu mărginite cunoștințele nostre și nice nu ară fi posibilă a zidi mal departe la opera culturală a omenimel și prin urmare nice nu s’ară mai pută vorbi despre anumite grade culturale în vieța poporeloru. De aci suntemă avisați a ne folosi de esperiențele altora, din alte locuri și din alte timpuri, pre cari le găsimă depuse în monumentele culturale ale vremuriloră trecute și ale timpu- lui, în care trăimă. în scolă nu putemă să ne ocupămă cu tote productele culturale, ci avemă să alegemă din acestea, pre cari le pretinde scopulă unei scole, ce are menițiunea de a da o cultură generală. Ceea-ce se unesce însă cu scopulă scolei trebuesce și acomodată acestuia, altcum orl-și-ce muncă remâne zădarnică. înainte de a vorbi despre modulă cum are să fiă în- tocmită știința din diferitele obiecte de învețămentu pentru ca mal cu succesă să lucre întru realisarea scopului amintită, să vedemă în ce consistă acestă scopă. Sub scola, despre carea s’a făcută menițiune mal de multe-orl în cursulă ace- storă cercetări, înțelegemă scâla educativa ear nu scdla de specialitate. Aceea scolă are să tindă prin toți factorii sel culturali spre unulă și același scopă adecă: spre a da eleviloră el încredințați o cultură cu direcțiune pronunțată spre totă ce e bine, adevărata, frumosa, nobila, onesta, etc., cu ună cuventă spre moralitate, seă vorbindă în termini pedagogici, ea are să lucre într’acolo, ca în spiritulă eleviloră să prindă rădăcină basele unul caractera religiosa-morala. Tote mijlo- cele, cu cari dînsa lucră aă să fiă astfelu întocmite, încâtă din o conlucrare armonică a acelora să resulte același efectă. Nice unul obiectă săă mijlocă de învețămentu nu-I este ertată, să servescă directă, decâtă scopului supremă, deore-ce altcum, scola ’și perde caracterulă ei educativă. Tote cunoștințele pe cari le împărtășesce eleviloră suntă numai mijloce pentru ajungerea unul scopă mal înaltă; ele nu potă să fiă însele 207 scopulă. învețămentului, ci aă să fie subordinate. Scdla îm- prumută acele cunoscințe din sciință sistemisată și ele în calitatea acesta devină discipline de învățămentă. între aceste discipline trebue să se stabilâscă ună raportă de coordinațiune și subordinațiune. Prin acesta scola și primesce o înfățișare organică în partea internă a ei în privința singuraticeloră obiecte de învețământă. Obiectele de învățămentă nu potă înse să de decâtă idei, cunoscințe, noțiuni. Aceste trebuescă astfelă prelucrate și întogmite, încâtă din acelea să resulte anumite voințe morale, cari rămână constante sub ori și ce împrejurări ale vieții, în condițiuni diferite sociale, climatice, fisice și psichice. Căci numai succedând u-nea stabili în mintea elevului anumite principii morale de acțiune, ne-a și succesă a lucra în sensulă scolel educative, care tinde a' face mai bună viață morală a individiloră și a societățiloră. Prin lucrările sale scola nu pote deodată să-și ajungă sco- pulă atinsă mai susă, ci ea pote numai să producă în spiritulă eleviloră o disposițiune sufletăscă forte apropiată de acelă scopă și anume ea pdte să desvolte ună interes-H multilaterala, nu* mită interesă pedagogică. Desvoltarea acestui interesă pretinde, ca noi să ne abatema dela forma în care sântă depuse cuno- scințele în sistemele sciințet, cari nu suntă în stare să captiveze în etatea prunciei, după cum acesta o potă la ună omă de specialitate, la care interesulă e deja desvoltată. Acestă in- teresă nu să va putd desvoltă atunci, dacă se va -urmări metoda abstractă dogmatică, după carea e ordinată sciință în cărțile de scolă, ci din contră atunci, când elevulă va fi pusă ca însuși pre o basă concretă fdrte largă să se ridice la abstracțiuni. Să cercămă a aplica acestă adevSră metodică la diferitele obiecte de învețămentă și să vedemă întru câtă prin aplicarea lui s’ară schimba mersulă logică stabilită de sciință. După cum s’a vădută în partea primă, în sciințtele na- turale ■ descriptive calea urmată de sciință e tocmai contrară cu fretențiunea ndstră de a purcede dela concreta, deăre-Ce 208 împărății, clase, ordini suntă numai noțiuni abstrase din mul- țimea de individi. în acestă mulțime s’a aflatu, că unii in- dividi semănă în multe privințe la olaltă, și lumea învățată a căutată după toți individ.il și i-a grupată la olaltă, formându genuri. Cercetândă mai departe a constatată, că și între grupele acestea esistă ore-care asemănare și așa acele, ce aveă asemănare, aă fostă cuprinse sub o singură grupă și pre calea acăsta s’a formată noțiunea de familiă. Grupându mai multe familii, la olaltă după caracterele loră înrudite a ajunsil la noțiunea ordine și dela acestea la classe, dela classe la tipuri, și numai mai în urmă dela tipuri la împărății. Acăsta este calea, pre carea a purcesă omulă de sciință la formarea sistemului său; acăsta este și calea cea adevărată pre carea spiritulă omenescă ajunge a se îmbogăți cu noțiuni de pe diferite terene ale vieții omenesc!. Dacă cineva nu a purcesă pe calea acăsta, dacă noțiunile sale nu s’aă formată pre basa concretului, atunci ele voru fl numai o povară pen- tru spirită, ele nu voră pută să vină în diferite combinațiuni și să dă nascere altoră producte spirituale mai înalte. în casulă acesta nice în spiritulă omului nu se va produce aceea disposițiune sufletăscă, de carea este condiționată ori-și-ce^j progresă. De aci urmeză, că scola numai atunci ’și va putqjB ajunge scopulă în punctulă acesta, când ea va pune prefl elevii sei să intueze individă de individă, să caute asemănările^ și deosebirile dintre individi și făcendă acăsta comparațiunen să reasumeze notele comune. Prin acesta în spiritulă elevului- ■ s’a desvoltată o ideă generală, în carea nu suntă cuprins^J particularitățile ideiloru câștigate la fiă-care individă. Proce-J| derea acăsta imităză întru tote desvoltarea naturală a spiritului;» și în felulă acesta este capabilă de a desvolta ună interesă deo- 1 sebită în elevi. Mai este de a se considera și aceea, că aici spi- 1 ritulă este pusă în continuă activitate și pururea deșteptă totă | atâtea cerințe pentru desvoltarea unui interesă pedagogică. | în ramulă sciințeloră naturale esplicative, fisica și chemia, < încă a purcesă omenimea dela fenomenele, ce se observă în 209 natură și observândă adi unulă, mâne altulă,, a ajunsă la convingerea, că anumite fenomene se succedă dupăărs-care regula, că ele se raporta una cătră alta, după cuțp se raportă causa cătră efectă seă efectulă cătră causă. Qaq^Ji- tatea arătată mai de multe-ori a condusă la aflarea legilarfl fisice și chemice. Esperiența a fostă basa, pre carea pupen- du-se lumea învățată a putută numai să afle tote legile,ₕ pe cari a Să se dee On. comisiunî administrative a comitatului Sibiiului informațiuni detaiate despre starea de față înfloritore a școlii Aso- ciațiunii ; despre pașii intreprinși de comitet» cu scopă de a satis-s face Întru tote intimatului dlui ministru reg. ung. de culte și instruc-» țiune publică dto 4 Febr. 1887 ; despre aceea, că comitetulă a reușită, între împregiurările date, a face mă multu decât» pretinde numitul» intimată; în fine, pe basa resultateloră obținute în ceea ce privesce acomodarea la numitul» esmisă ministerială, să se ceră enunțarea recunoscerii dreptului de publicitate pentru școla Asociațiunii. Nr. 57. Urmând» întocmai însărcinării primite prin conclusulă luată în ședința comitetului dto 13 Iunie a. c. pt. prot. 52, de a presenta ună proiectă de condusă referitoră și la planulă cerutu prin hotărîrea adunării generale din Făgărașă, conform căruia ară fi să se organiseze în viitorii activitatea Asociațiunii pe terenul» literaturii poporale române: majoritatea comisiunei esmise cu datul» 16 Septembre 1889 sub Nr. 296 prin raportulă seă dto 20 Iunie a. c., cuprindândă o mulțime de date forte interesante din viața și activitatea Asociațiunii transilvane din trecută, privitore chiar la cele țintite prin conclusul» amintită ală adunării generale din Fă- gărașă, întregesce propunerea sa relativă la modulă cum ară fi să 223 rpe execute mai cu folosii conclusuhi adunării generale dto Făgărașu F 16/28 Augustu 1889 pt. prot. 23, cuprinsă în punct. 52-din prodesulă [ - verbalu alu comit, luatii în ședința dela 13 Iunie a. c., dppă eipn joieză: Pentru anii viitori mija $e florini, respective sumele ivotate în ; . flșelași scopă, să se foloșescă astfelă, ca „să se deța :în , concursu ; unele după altele tesele stabilite în programai -adunării generale ' a Asociațiunii din anulu 1861, și anume să se. ceră; dela adunarea generală proximă, ca pe termini! de 2 ani, adecă până lâ 81 De- cembre 1891, șă se alegă urmatorele țese : ■ ,ᵢf .a) Starea actuală a economiei de câmpii la roptâniMin Tratir șilvania: scriere comparativă atâtă qu referință la romanii locuitori i în diferitele ținuturi ale gerii, după configurațiune și? toto- dată în comparațiune cu agricultura Italiei superufce, Elveției și a Boemiei, încâtă clima și configurațiunea ace loră țări semenă .cu ale patriei nostre. . .Premiulu 400 fl. v. a. b) Dietetica poporală, în strînsă referință la modulu alimentării poporului român# și la întărirea rasșei (a soiului). ■ ■ ■ încâtu pentru condițiunile concursăloru eventualii votâte de cătră adunarea generală, remâne ca să le defigă comîtetulii 'Aso- ciațiunii după modulu observată la alte societăți literare și sdtMitified; Opulă pretniatu are se remână proprietatea atrforuluî, care îlu va tipări pe spesele sale, eră din exemplarele tipărite tran- spune. 50 exemplare în proprietatea Asociațiunii, spre a se împărți la bibliotecele instituteloru, la metnbrîi censurătorr Jși ța''^^dtid de posițiune eminentă binevoitore Asociațiunii.¹* ! ⁿ * •’ Comitetulă, luându actu atâtu de propunerea' ‘ majorității din comisiune, cuprinsă la pt. 53 alu procesului ttlrbâlu dirf’lS.Itim^'Â. b. și întregită prin adausulă cuprinsă la acestă pundtu, iâtă și de propunerea cuprinsă de asemenea la punctulu 52 ‘ âlu 'procesului verbală dela-13 Iunie a. c. a minorității ComiSWnii, dâră conside- rândă, ca nici una din propunerile acestea nu țitftesee ’ esâcutarea întocmai a conclusului adunării generale din Fagărașă, diW mdfivfi ca aeelă condusă nu se consideră de eseeutabilă, decide: (Ex Nr! POB/1&90. — Suma de fl. 1000 votată pentru anulu curentă 'n^ SC tn- trebuințeză până'ce nu va decide adunarea generală diftl,;ăstă-ahă și asupra destinațiunii acestei sume; dră încătă' priVesce vîitortflă, ambele propuneri ale comisiunii, una ea a majorității, și altă Câ a minorității, se înainteză la adunarea generală pentru decidere. Nr. 58. Direcțiunea despărțământului III (Sibiiii)' ală Așo- ciațiunii transilvane prin hârtia dto 31 Maiu a. c. Nri '15, tăspun- dendu la mândatulu acestui comitetu dto 11 Martie a. c. Nr. 44 relativă lâ încassarea taxeloru de pe la membrii restanțieri din despărțementu, subșterne suma de fl. 40, taxe întrate'și arată, că dela unii reștanțieri nu s’au pututu încașșa taxele, deope-ce aceia s’au strămutată cu locuința din teritorulu 4espărțemântulgl,b, eță dșla alții încă nu au întrată taxele, dară subcomitetulu va îugrigf ca să între (Ex Nr. 115/1890). ■ ■■ . '■"t 224 — Se adeveresce primirea sumei de fl. 40; cuprinsulă hârtiei On. Direcțiuni servesce spre șciință. Nr. 59. Direcțiunea despărțământului III (Sibiiu) prin hârtia dto 31 Maiu a. c. Nr. 16 arată, cari sântă vederile subcomitetului din acestu despărțemântă, relativii la arondarea despărțemintelorfi Asociațiunii (Ex Nr. 116/890). — Asupra cuprinsului hârtiei se va hotărî în merită, când se va fixa în modă definitivă proiectulă pentru arondare. Nr. 60. Ilustritatea Sa dlu semptemviră în pensiune, Ioană cavaleră de Puscariă, prin hârtia sa dto 1/13 Iunie a. c. respun- dendu la adresa presidiulu! comitetului dto 7 Iunie n. a. c., Nr. 99 transpune comitetului ună tomă din colecțiunea sa de diplome ca specimenă, ca comitetulă să aibă ocasiune de a se orienta asupra speseloră tiparului și asupra altoră împregiurări relative la mo- dalitatea edițiunei (Ex. Nr. 99, 110 și 111/1890). — Se esmite o comisiune în personele dloră G. Barițiu, I. V. Russu și Dr. I. Crișiană, care să studieze causa în tote părțile ei și să facă la timpulă seă propuneri comitetului. Nr. 61. Președintele Asociațiunii, dl G. Barițiă a dăruită cu datulă 23 Iunie a. c. pelângă conspectă, pe săma bibliotecii Asociațiunii următorele cărți: 1. Burdach 0. T. Die Psichologie, Leipzig 1810. 2. Buletinulă instrucțiunii publice pe anulă 1865 și 1866. 3. Foia generală de legi și de actele guvernului pentru îm- părăția Austriei, 2 tom. (I et XL ex 1852). 4. Draghiceană M. M. Gestiuni econ. și politice. Bucuresci 1867. 5. Statutele societății centrale române de arme, gimnastică, și dare la semnă. Bucuresci 1869. 6. Teutsch G. D. Geschichte der Siebenb. Sachsen 6 fasc. 1852. 7. Urbeană A. Apele potabile din Bucuresci. — Cu mulțămită spre șciință, avendă a se incorpora la bibliotecă. Nr. 62. Au întrată la comitetu taxe dela membrii: Boiu Zacharia, în Sibiiă 5 fl. pro 1886; Cimponeriu Atanasie, în Sibiiu 5 fl. pro 1889; Dima G., în Sibiiu 5 fl. pro 1889; Russu I. V., în Sibiiă 5 fl. pro 1889; Stroia Ștefană, în Sibiiă 5 fl. pro 1889; Gândea Ioană, în Avrigă 5 fl. pro 1889 ; Lucuța Pantaleonă, în Sibiiu 5 fl. pro 1890; Voileană Mateiă, în Sibiiă 5 fl. pro 1890; Dr. Balintu A., în Rășinari 15 fl. pro 1888, 1889 și 1890. — Spre sciință. Sibiiu, d. u. s. George Barițiu m. p. Dr. loanu Crișianu m. p. președinte. secretară II. Verificarea acestui procesă verbală se încrede d-loru; P. Cosma, I. Crețu, I. G. Popă. S’a cetită și verificată, Sibiiă în 28 Iunie 1890. I. 6. Popă m. p. loanii Crețu m. p. P. Cosma m. p. Editura Asoc. trans. Redactorii: I. Popescu. Tiparulu tipogr. archidiec.