Apare la 15 a fiă-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEÎ TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Nrultt 6. siBiitr, 15 iunie 1890. Anulu XXL OBSERVAȚIUNl ASUPRA GRAIULUÎ ARDELENESCU ÎN RAPORTU CU LIMBA LITERARĂ DE PESTE CARPAȚl. (Urmare). Partea I-a a cerpetăriloru de față a tratată despre limbă ca materie, voiă să dicu că amă luată în considerare cuvîhte și forme isolate. în acesta a Il-a parte ne vomă ocupa cu locu- țiuni și sintaxă. Locuțiuni se numescu o legătură de cuvinte esprimândă o idee, fără a forma o proposițiune intrigă, d. e. „a căuta afară". Sintaxa se ocupă cu împreunarea cuvinteloră în proposițiuni întregi, și a acestoră din urmă în frase. Nimică nu ne arată mai deslușită spiritulu unui poporă de- câtă modulă de a-și exprima și grupa ideile. „Ori-ce popOră, „dice Michelet (Mon journal. Paris 1888) îșl fixeză în vo- „cabulară și sintaxă caracterulu moravuriloră și civilisațiunei „sale. Din unu numără ore-care de esemple bine alese, pote „cineva să descopere geniulu unui poporă după vocabulârulă seă“. în adevără altfelă se exprimă bună-oră germanulă, și earăși altfelă francesulu; unulă e pedantă, întunecosă, greoiă, celalaltă clară, vioiă, fără pretenție. Acestă sistemă ală spiritului germană d’a se separa de totă ce e populară, comună, care decerne numele de mare numai scriitorului, care și-a putută ascunde ideile în forme întunecose, inac- cesibile ca și oracolele dela Delphi....., a influențată sin- taxa germană, făcendu-o savantă, condensată. Sintaxa francesă, din contră, e populară, analitică, ea expune ideile pentru a fi înțelese la prima vedere, fără frământare de capă. n 162 Noi Românii, cari suntemă unu poporă de viță latruS., să ne ferimă d’a imita spiritulă nemțescă și celu ungurii» și să curățimă cu o stăruință neadormită din limbă, din oii.- ceiuri, din apucăturile nostre, totu ce nu e moștenită și pi in urmare românescă. Noi prin caracterulă nostru franc-1. prin aspirațiunile nostre umanitare și liberale, prin limha nostră sonoră, prin modulă nostru de a ne exprima noboi fără emfasă, naturalii fără a fi trivialii, prin totii în fine deosebesce pe unii poporu latinii, trebue să formămă o insiilâ mică, dar înflorită în oceanulă străinismului. Prin asta mi voiă să (jică ca să ne separămii cu deseverșire de popAd'" vecine, să nu mai primimă dela ei nimicu, nici ce e bunii. I in da, să primimiî totii ce e bunu din ori-ce parte să ne vie cu- ■■ condiție însă: să’lă însușimă sub forma cea potrivită spiriti-ml latinii în genere, și spiritului românescu în particularii. d. e. suntă unii, cari laudă spiritulu de economie alu germani loră, opunendu-i amorulu pentru luxii și lucruri frivole alu r.sel latine. Ne aducă ca exemplu de imitată femeea germană iliu clasele mai culte, care nu se crede dejosită mergendă în târgă cu panerulă la brață, sâă pe burgesulă cu o posiție respectabilă- care face călătorii de plăcere (Vergnugungsreise) în vagdim de clasa III-a, inspirând parfumulă hileleloră țerănesci. r Căsnicia și economia suntă, fără dor’ ’și pote, lucr i:f lăudabile. Sub formele amintite ele însă suntă repulsive fijr'i românesci. Românulă, ca și Francesulă, Italianulă etc. mai liberală în fondă decâtă Germanulu, e mai aristocrati'i în apucăturile sale, în observarea formeloru de bună-cuviinlib și dacă face economii, le face sub o formă mai rațională ,și acolo unde suntă necesare. Acestă fenomenă îlă putemă ob- serva în tote: în politică, societate, literatură, voiă să divă deosebirea spiritului latină de celă germană. Suntă o seim! de scriitori în țerile ciscarpatine, cari exaltă profunditatea minț i Germaniloră, puterea ei de abstractinne ce se manifestă »u produsele loră literare. Abstracțiunea, e, de sigură, o forl i divină a minții omenesci, care ne face să ne ridicămă d: 163 asupra vulgului, să vedemă mai bine și mai departe decâtă elfi. Când cineva prin abstracțiuni reușesce a descoperi ade- văruri concrete, de ună folosă reală, se pdte numi cu dreptă cuvântă ună corifeă. Dar a se complăcea în lumea idealu- riloră și a abstracțiuniloră, perdându cu deseverșire terenulă hunei reale, fără altă scopă decâtă a face actă de ună spirită de estravaganță, nu pote erăși fi compatibilă naturei * rasei latine. Acesta pote fi bună pentru popdrele de viță ger- mană, cari nu găsescă recompensă în locală aeeloră aiurări, nici în clima, nici în limba, nici în caracterulă loră. Cu ună cuvântă, dacă voimă să avemă o limbă, care să fie românâscă, nu numai prin cuvinte dar și în exprimarea și gruparea ideiloră ndstre, trebue mai ânteiă să simțimă și să cugetămă românesce. Ni s’ară păre acdsta, la prima vedereț lucru ușoră. S’ară pută crede că ajunge, pentru a vorbi bine românesce, ca cuvintele să fiă românescl. Forma exte- rioră, cuvintele, sântă lucru secundară în asta privință ; totulă e spiritul^ limbei. Să luămă ună esemplu: „trage-ți cișmele", atâtă cuvântulă trage câtă și cișmele sântă cuvinte cunos- cute, dar în legătura amintită constituescă ună non-sens. în limba română trage (sus) nici odată nu pdte însemna a încâlța ca cuvântulă: aufziehen în nemțesce. în românesce a trage va să dică pur și simplu a opune o forță atractivă inerției săă resistenței unui corpă. Germanulă, în mersulă ideiloră sale, care-I este specială, a generalisată întrebuințarea acestui cuvântă, ceea-ce n’a făcută Românulă. Eată de ce numita expresie, deși la aparență pare a fi românesce, nu se pdte înțelege decâtă de aceia, care cunoscă limba nemțdscă, cu alte cuvinte e de neapărată trebuință ca cineva să învețe mai ântfiiă nemțesce ca să pdtă înțelege o asemenea limbă românâscă, ceea-ce ară fi absurdă. Dar pe de altă parte, cu câtă e de necesară ca scrii- torulă română să scrie în spiritulă limbei românescl, să-i observe cu rigore tdte cerințele de stilă, de expresie, cu atâtă, recunoscemă că, acesta e forte dificilă. în Transilvania, Bu- n* 164 1 covina etc. unde vorbirea limbei germane și ungare, precuJ și cetirea obișnuită a diareloru scrise în aceste limbi, înfl™ ențeză pe nesimțite însuși modulu de cugetare, scriitorul» se cere o atenție particulară pentru a satisface cerințele sta lului românescă. Care suntu însă mijldcele de a ne feri d» acestă contagiune vătămătore a spiritului străină'? Eu nu ch noscă decătu doue: cetirea asiduă a cărțiloru și diarelor» reputate ca bune; cunoscerea unei limbi neolatine, și mfl alesă a limbei francese. Amă recomandată, în prima linia limba francesă, fiindcă este cea mal bogată dintre limbii» romane și ne presentă în modulă celă mal clară caracterul» analitică, care e trăsătura principală a li.mbiloră născute di» limba latină. Sub caracteră analitică înțelegemă însușirea una limbi de a analisa ideile, adecă de a le esprima mai detaliata mai circumscrisă. Acestă analisă se pote observa la cuvin» isolate, precum și în expresiuni și proposițiuni întregi. Gei» manulă prin cuvântulă Dampfschifffahrtsgesellschaft exprimă » idee pe care limba română trebue s’o analiseze și s’o esi prime cu patru cuvinte, adecă: societatea de navigațiune c» vaporă. De aci urmeză că espresiunile întrebuințate de un» scriitori iară de bunulă simțu, ca: conșciă în locă de : având» cunoștința etc. suntu antipatice limbeloră neolatine. Ce a dreptă avemă și noi cuvântulu conștiință, decâtă în acestă] cuvântă simțulă composițiunei etimologice s’a perdută cu de- săvârșire și constitue o singură idee inseparabilă, ceea-ce nui există în privința cuvântului consciă. Prin recomandarea limbell francese n’amă înțelesă ca toți Românii să-o vorbescă la per-1 fecție, nu, dar, e de dorită ca orl-ce Română cultă să aibă*] ore-care cunoștințe de limba și literatura acelui poporă, care a mersă în totdeauna în fruntea civilisațiunei roma- nice. Eată cum apreciază dlă Al. Xenopolit, eminentulă. autoră ală „Teoriei Iul Rdssler“, Influența francesă în Ro- mânia, într’o conferință ținută la Ateneulă română la 1887: „Dintre tote mișcările, cari aă însoțită propășirea și des- „yoltarea nostră, nici una nu se pote asemena cu plecarea 165 ■păstră aprope nețărmurită cățră cultura fr an ce să. Ea a foștii i^eea, care a transformată din rădăcină și pănă în creștețălă starea nostra atâtă politică câtă și culturală; ea a fostă f.'»iceea, care ne-a inspirată tdte ideile regenărătd.re înțrșțgil I „nostre vieți; ea a fostă vărguța magică, la atingerea căreia | „massa informă a trecutului nostru a lepădată greoiâ lui I £haină, lăsândă de odată expusă priviriloră năstre fermecă- < .• „torulă chipă ală vieții civilisate. Dacă timpulă ml-arăpermite k ,a vă face tabloulă, fiă culturală, fiă politică, ală traiului „nostru de altă dată și l’ași asemăna cu acelă de astădi, ămă „remână cu toții uimiți de schimbarea sevărșită.... “ Sciă că imitațiunea francesă a întrecută adesea hotarele raționale și a devenită la societatea înaltă din România; chiaT ridicolă, binele adusă e însă nemăsurată de mare pe lângă răulă ce l’a causată. Dar eată-ne ajunși camă de parte dela sintaxă, voru obiecta unii. Nu, de locă. Totă ce privesce spriritulă, ge- nială unui poporă e, precum amă vădută, în legătură iii* timă cu limba sa, în acestă sensă dar credă, că acăsta di- gresiune aparentă a fostă inevitabilă. , , Să revenimă deci la obiectulă propriă. (Jișă ală cer^ă* riloră nostre și să dămă aci câteva exemple de expresii și sintaxă greșită. Vomă începe cu: > A. Locuțiuni viciose. i Președintele aduce înainte (observă, atrage atenția etc.) germanism : bringt vor. Din parte bine informată (din isvor) germ. Seite. Proiectul merge într’acolo (prevede, are în vedere) germ. A fost înaintat la rangul unui general (la gradul de) germ, zum Range eines G. . Demonstrând față de dătătorii de lucru (făcând demonstrații în contra patronilor) germ. în românesce a demonstra va să dică a dovedi ceva în mod științific. - Adunarea s’a determinat pe dina de 15 Aprilie (s’a decis ca. adu- narea să se țînă la 15 Aprilie). Determina în limbile neolatine însemneză a indica cu precisiune; a face de a se lua b decîșiunfe, o direcție. 166 S’au cassat tribunalele (Tribunalele s’aii desființat), se casseză o sefwfi tință, un concurs etc. Termenii consacrați nu se pot intervert|JJ Așa bună oră se dice: se anulcză un testament, o decisimț® i se abrogă o lege; se ridică o carantină etc.; se resilieză un coaO tract; se invalideză o alegere; se desființeză o societate; sesc6te£I șterge un paragraf ș. a. Atitudinea compactă a majorității (atitudinea fermă, ținuta solidar^.’] Atitudine compactă nu există. Autenticarea protocolului (Verificarea procesului verbal), a autentica; j este un termin exclusiv de drept. Se autentică actele și 1 verifică faptele. | Candidatul să Alegere! au premers pertractări între liberali și radicali (înainte de alegere o înțelegere a avut loc între liberali și radicali), germ, vorgegangen, cuv. premerge nu există. ' ; ; S’a fost lansat versiunea (eșise, circulase versiunea), a fost mâncat, a fost beut etc. în loc de: mâncase, beuse etc. e tot ce pote fi mai absurd, e un maghiarism îngrozitor: evett volt, ivott volt. Ca să obliscă calea candidaturei (să prepare) ung. egyengesse. Excese mărunte (mici, neînsemnate), ung. aprd. Mult stimatedle! (Domnule!) Stima e un lucru cu mult mai precios pentru a face paradă prin.ea la fia-care moment. Acest mod de adresă e nemțesc. Sala de consultație a comitatului (sala de consiliu); consultație) ce- rere de sfat. Generalul a inspiciat școla de cădeți (a inspectat școla militară). Camera advocațială (advocaților), adjectivul advocațial nu există. Alesul Patriarch, G. B. (Patriarchul ales, G. B.) adjectul . se piine înaintea substantivelor de regulă pentru a areta o calificațiune excepțională, sau pentru a releva, o calificațiune d. e. elocuentul orator, marele om, dar alesul patriarch nu se dice. Presumptivul moștenitor al tronului (moștenitorul presumptiv • al tronului). Discurs aventat (entusiast, plin de foc), ung. fellengzo, germ, hoch schwebend; aventat nu e cuvânt românesc. Desbaterile delegaționale (delegaților) cuvântul delegațional nu există. Drumul ferat (drumul de fer, însă: calea ferată), usul limbei nu se pote înfrunta fără a face act de extravaganță. Din aceste câteva exemple citate, cari s’aru pute înmulți la infinita, putemu ore să formulămu câteva principii condu- cetore? Putemu, și eată ce anume principii: 1. Amă vâdutil că cele mai multe și grave greșeli s’aă făcută acolo unde locuțiunile s’aă tradusă din vorbă în vorbă 168 din limbi străine, fără considerare dacă e românesce sau ba,'.j| Prin urmare e de recomandată ca toți aceia, care traducă din nemțesce saă unguresce să se ferescă de traduceri literale, 4 și în casă dacă nu ară cundsce expresiunile și locuțiunile ro- j mânescl corespundătore și consacrate prin usă, să dea expre-.- j siuniloră o altă întorsătură și să se exprime cum s’ară exprima ună Română cu bunulă simță, care nu scie nici unguresce nici nemțesce. * 2. Să ne ferimu d’a crea din capulă nostru cuvinte- noi, pe care nu le înțelege totă lumea. Scriitorulă trebue să cunoscă limba publicului cultă și nu vice versa. Scriitorulă" . n’are dreptulă de-a schimba nimică în limbă, dacă nu vrea . să fie ridicolă. Ce s’ară dice despre ună scriitură maghiară, care ¹ ară întrebuința espresia: szerelmes vagyok pipa (amorezat lulea) saă de unulă germană care ară dice : pferdiren (călări) ? Acele . cuvinte seă expresiuni n’ară exista decâtă în imaginațiunea Iul și ară fi neînțelesă, precum suntă de neînțelese prentru Români cuvintele ca: aventată, delegațională. „Limba în ori-ce ma- : „nifestare a el, dice d-lă Maiorescu în Criticele sale (pag. 52), „în gramatică, ca și în expresiuni și idiotisme, este uni „productă necesară și instinctivă alu națiunii, și îndividulă „nu o pote nici odată modifica după rațiunea sa isolată“. Limba nu e proprietatea exclusivă a câtorva cărturari/ ci a națiune!. A o modifica în modă arbitrară, nimeni n’ar* dreptulă. Fără îndoielă și limbele tindă la progresă, la forme mai curate, la o materie mal omogenă. Dar acestă selecțiune. se face pe nesimțite, prin ună curentă necesară și iresistibilă ce cuprinde întrega națiune. Să sperămă că și în sînult) românismului se va nasce odată ună alu doilea Dante AIR; gineri, care unindă în sine într’ună gradă înaltă spiritulă neamului nostru, să impună prin forța geniului seă cuvinte și forme noi. Pănă atunci însă să primimă cu toții o limbă literară unică, să veghiămu asupra integrităței ei, care e o condiție fundamentală a progresului nostru culturală. 169 B ! B. Sintaxă. t în cele ce urmâză voifl releva principalele greșeli ob- | servate la scriitorii ardeleni în modulîî de a-șl enunț» și [ grupa ideile. | Nu e intențiunea mea să facă ună cursă completă de sintaxă, căci se presupune că orl-ce scriitoră are cunoscințele ; indispensabile de limbă și gramatică. Observațiunile mele 1 voră ave în vedere numai câteva deosebiri de topică și de - sintaxă, care se potă observa între scrierile apărute dincoce ' și dincolo de Carpați. ’ 1°. Subiectulă proposițiunei trebue, pe câtă se păte, să ocupe primulă locă, fiindă că atenția nostră se concentra mai alesă asupra lui. Topica limbei române, în tesă generală, e următorea: subiectă, verbă, acusativă, dativă (saă genetivă), d. e. Pavelă a trimisă o scrisore amicului seă. Acusativuîă se pune după celelalte cașuri când e mai lungă saă când are vre-ună complementă, d. e. Pavelă a trimisă amicului său o carte apărută de cu- rând la Bucuresci. întervertirea acestei ordini se face numai în cașuri speciale, când relevarea vre-unui cuvântă din proposiție o cere acâsta, cașuri la cari bunulă simță și urechea scriitorului trebue să decidă. Deci nu e românesce când se dice: Despre situațiunea în Ungaria aduce Memorial diplo- matique ună articolă (trebue: Mâmorial diplom. aduce etc). Saă: Alegerii aă premersă înțelegeri între liberali și radicali (trebue: O înțelegere s’a făcută înainte de alegere între liberali și radicali). 2°. Determinativele se pună după subiectă, căci înainte de tote trebue să scimă despre cine saă ce se vorbesce, pentru ca să-lă determinămă mai de aprope. Este deci absurdă a elice • Atașatului serbescu din Viena vice-colonelulă M. a fostă primită în audiență (ci: D-lu Locotenenta. - colonela Mj &t&- șatulă sârbescă din Viena etc). Acesta e ună germanismă oribilă, de care trebue să ne păzimu. 170 3°. Complementele, adecă cuvintele care completez» înțelesulă unui cuvântă, trebue așezate pe câtă se pote del aprdpe de cuvântulă la care se referescă, pentru a nu dai naștere la neînțelegere. De exemplu. I Pompierii aă scăpată pe dmenl cu luntrițele din locuin-l țele loră. „Din locuințele loru“ e complementulă cuvântului! „omeni", deci trebue să dicemă: Pompierii aă scăpată cili luntre pe dmenl din locuințele loru. or₁₀₇ 1 Saă: Astădi a sosită ambasadorulă francesă la Vienw (e mai clară a se dice: Astădi a sosită la Viena arnbasa'-l dorulă francesă; fiindă „la Viena“ complementulă verbulua „a sosită"). Vorbindă de complemente, vomă observa asemenea, c» mai multe cuvinte nu potă ave unulă și același coniplenientifjj decâtă atunci când tdte pretindă aceeași specie de comple-l mentă d. e. ] Acestă copilă se supune și ascultă pe părinții sei. (Prcnl posiția acesta e viciosă, căci „se supune" cere dativulă și nul acusativulă ca „ascultă", trebue deci să dicemă: Acestă co-1 pilă se supune părinților^ sel și-I ascultă). I Totă în acestă locă vomă nota că complementele unui cu-1 vântă trebue să fiă de aceeași specie. ,1 Vomă dice: | îmi place fumatulă și plimbarea, I sdă: îmi place să fumeză și să me plimbă. I Nu se pdte însă dice : îmi place fumatulă și să me plimbă! (adecă unulă verbă și altulă substantivă). 1 4°. Proposițiunile trebue să fiă câtă se pdte de anali-1 tice, adecă să nu concentrămă prea multe idei în cuvinte puține, I ca Nemții și Ungurii, a căroră limbă fiindă mal sintetică, o 1 permite acdsta. în limba română, din contră, trebue să de- | taiămă ideile ca să ajungemă la o precisiune și claritate, cari i suntă semnele distinctive ale tuturoră limbiloră romanice. 171 ‘ Să ne ferimă deci de proposiții ca: Aceste probe se condiționeză una pe alta (în locă de: stabilirea, saă justeța, unei din aceste probe presupune juste ța celeilalte). Saă: Era ună bărbații consciă de posițiunea sa (în locă de: era ună bărbații care cunoșcea importanța posițiunii sale). Tote regulele sintaxei române tindă, precum amu vedută, la claritate și precisiune. Ori cine va scrie într’ună stilăgreoiă, condensată, întunecosă, dubiosă saă plină de pretenții, e străină de spiritulă limbei romanesci. A. Șuluțu Cărpenișeanti. SCIINȚA ÎN ȘCdLĂ ȘI AFARĂ DE ȘC6LĂ. I. între mișcările mai nouă de pre terenulă pedagogiei moderne este caracteristică cu deosebire tendența de a pre- lucra și preforma tote sciințele, ce se propună în școla edu- cativă, conform scopului acesteia și a face distincțiune între sciința din școlă și afară de școlă, numindu-o pre aceea: sciință de (pentru) școlă, eară pe acesta sciință de specialitate. Se pote, ca distincțiunea acesta să pară cam curidsă, mai cu semă când ne gândimă, că sciința, ca resultată ală unei munci spirituale de v^curi, dacă ea se basdză pre rea- litate, nu mai pote să fiă altcum, decâtă cum ni se presîntă în sistemele formate și admise de lumea învățată. în tesă generală nice nu păte să mai încapă vre-o escepțiune contra unei atarl obiecțiunl, pe câtă de adevărate, pre atâtă și de îndreptățite. Dară nice nu e de crezută, că ară și încerca cineva să susțină acăstă distincțiune chiar și numai din punctulă de vedere ală calității sciințeloru, care pănă atunci remâne neatăcabilă, pănă când remâne neatinsă basa loră reală, sin- gura normă hotăritore asupra esistențel ori neesistențel acelora. Nu totă astfelă ni se presîntă cestiunea dacă, transpvnendu-o 172 pre terenulă școlei, voimă să ne dămfi semă asupra cuantită,^ și mai alesă a jor mei, sub care ea are să se presînte, carr.t altcum are să fiă aici și altcum pentru trebuințele omului de specialitate. Dacă căutămă să ne dămă sema asupra sciințeloră, astădi cunoscute și recunoscute în cercurile dmeniloră învețați, aflăm^ că ele nu au fostu create deodată cu lumea, bună oră ea deița Palas Athene din capulă lui lupiter, ci s’au desvoltă'j — Spre sciință, cu aceea, că membrii de nou înscriși voru imprim i diploma, îndată după ce voru fi obținută aprobarea adunării G generale a Asociațiunii. Sibiiu, d. u. s. ?George Baritiu m. p. președinte. Dr. loanu Crisianu m. p. secretară II. Verificarea acestui procesu verbală se încrede d-loră: I. Hannia, T. V. Russu, I. G. Popă. S’a cetită și verificată, Sibiiă în 29 Maiă 1890. loanu Hannia m. p loanu V. Russu m. p. I. G. Popu m, p. PROGRAMUL^ - exameneloru de vară dela școla civilă de fete a „Asociațiunei tran- silvane pentru literatura română și cultura poporului româniți.' In 27 luniu n. înainte de amedi: Dela 8—9 Religiunea cu tote elevele, „ 9—10% Limba română cu clasa I. și literatura română cu clasa IV; „ 10%—11 % Geografia cu clasa II.; „ 11%——12 Fisica cu clasa IV. După ameții: „ 3—4 Chemia cu clasa III.; „ 4—5 Limba francesă cu tote elevele. în 28 Iunie n. înainte de amedi: „ 8—8% Limba germână cu clasa I.; - „ 8%—9% Botanica și Mineralogia cu clasa II.; „ 9%—10% Limba maghiară cu clasa III.; • „ 10%—11 Aritmetica cu clasa I.; f 11 — 12 Istoria universală cu clasa III. După ameQi : „ 3—4 Musica instrumentală; „ 4—5 Declamațiuni și musica vocală; „ 5—6 Gimnastica. în 29 Iunie n. La orele 11 încheierea solemnă a anului scolasticu și distribuirea atest ațelor ii. Direcțiunea. i0â Nr. 90/1890. CONVOCARE. în conformitate cu prescrisele §§-loră 14 și 21 clin statutele Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura popo- rului românii, precum și cu conclusulu comitetului de dto 27 Maiu a. c. Nr. prot. 41 adunarea generală pentru anulu curentă se convocă prin acista în orașulu Reghinulu săsescu pe 15127 Augustă și filele următore. Aducendă acesta la cunoscința publică, învitămă pe toți membrii Asociațiunei a lua parte în numeru câtă mai mare la ședințele adunării. Pentru comitetulu Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului română. Sibiiu, în 9 Iunie 1890. George Barițiu m. p. Dr. Joană Crișanu m. p., președinte. ' secretariu II. CONSEMNAREA fl contribuiriloră făcute în favorulu scolei superiore de fete a „Asocia- J țiuneî transilvane" pe cola d-lui Parteniu C o sin a din 1 Ianuarie 1 pănă la ultima luniu 1889. 1 Neculae Bobeșu, economii în Ocna; Victorii Ilanișiu, economii în Sibiiu; I Pavelă Frățilă, economii în Presaca; loanu Costea, economii în Armeni; | loanu Hurmezanii, econ. în Sânt-Mibaiu-de-Câmpie; Vita Gyur, economii în I N.-Sikarl6 câte 1 fl.; Nuțiă Bota, econ. în Seini; Nagy Lajoș, econ. în Apa 1 câte 50 cr.; loanu Kisch, econ. în Aranyoș-Megyeșiă 1 fi.; Neculae Radu, econ. j în Czelina; Rachira Barabașă, economă în Vidacutulă-rom.; Simefta Goga J economă în Daneșiu; Demetriă Apânu, econ. în Seini câte 50 cr.; Kozma Jânoș, 1 Kreszpay Agostonă, economi în Iloba câte 1 fl.; Pavelu Modoiu, econ. în Czelina 1 50 cr.; I. Cătană, econ. în Reteșdorfii; Mathilda Onufreiu, econ. în N. Sikârlo câte 1 fl.; Ana Lâszlo, econ. în Sardă; Micii. Rotarii!, econ. în Boiuluu-mare ; câte 50 cr.; loanii Colhonu, econ. în Lăzii; Dumitru Vintilâ, econ. îfi Șeica- j mare câte 1 fl.; Ana Hidvegă, econ. în Hășfalăă 50 cr.; loanu Dobrotă, loanii ș Radu economi în Cornățelă; lacobă Rozășanii, econ. în Buia; Neculae Câmpenii, * econ. în Alămorii câte 1 fl. j Rectificare: în procesulii verbală alu ședinței comitetului dela 27 Martie a. c. la Nr. 25 pag. 126 în locu de „doi galbeni" e de a se ceti „doi Napoleoni" în aură. — Acești Napoleoni dimpreună cu cel doi remașl din amilii trecută (așa dară 4 Napoleoni), se voră da la una seu la două domnișore ori domne române, cari se voru presenta la bahilă adunărel generale a Asociațiunei din estă ană în celu mal frumosă costumă națională românescă din Transilvania. Editura Asoc. trans. Redactorii: I. Popescu. Tiparulă tipogr. arcbidiec.