Apare la 15 a fiâ-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIATIUNEI TRANSILVANE PENTRD LITERATURA ROMÂNĂ JI CULTURA POPORULUI ROMÂNU, Nrulă 4. siBiltT, 15 APRILIE 1890. Anulă XXI. ÎNTEMEIEREA PSICHOLOGICĂ A ACTELORU ELEMENTARE ALE GÂNDIRII ÎN MARGINILE LEGILORU HERBARTIANE DE ASOCIARE ȘI REPRODUCERE. (Monografia psichologică). (Continuare). în articiulă „Zur Sprachphilosophie" *) amintesce Dr. Steinthal — deși cu altă scopă — că băiatulă vede în figura patruunghiului ună bonbonă, în a cercului o farfurie. Făcendu acesta, băiatulă exprimă judecata: „Asta-I unu bonbonă, o farfurie". E mal pe susu de îndoială, că ideea despre far- furie a trebuită să existe de mai nainte în conștiința băiar tului, altfelu era imposibilă să între în raportă de predicațiune cu cer culă vădută. Dacă în vederea cercului nu s’ară fi reprodusă absolută nimică, cerculă nu ajungea a fi percepută în nici ună chipă. în casulă unei fortificări insuficiente elă putea să producă celă multă o sensațiune nehotărîtă, din care n’ară fi putută să resulte nici o judecată lămurită. Vomă cerca să esaminămă procesele, cari aă condiționată în modă neapărată nascerea judecății din cestiune. înainte de tote este afecțiunea sensuală a cercului vecjută care a dată primulă impulsă la desfășurarea procesului de formare a judecății. Afecțiunea nu putea să trdcă fără urmă conscie, de vreme ce a găsită în conștiința potențială a bă- *) Zeitschrift fiir Philosophie und philosophische Kritik. Voi. 32. fasc. I. pagina 74. 7 98 iatului elemente egale și destulă de tari ca să o potă fortifici deajunsii. Ânteiulu faptă psichicu produsu prin afecțiunea dil afară, este reproducerea nemijlocită a tuturora acelora elJ mente, cari suntă egale cu cele ale cercului ce impresionez» După reproducere a urmată contopirea elementeloru egala Multe elemente ale nouei afecțiuni au remasă neobservata pentru că n’aă putută reproduce nimică. Alte elemente ni s’aă putută închiega decâtă intr’o sensațiune puțină lămurit» fiindcă fortificările dobândite prin reproducere nemijlocită n’aj putută produce contopiri, cari să se potă fixa destulă dl lămurită. Ună eleinentă ore-care ală afecțiune! însă a putu™ da îndemnulă la reproducerea imediată a unei idei, cu cara s’a putută contopi intr’o percepțiune, ce întrece prin claritatea ei pe tote celelalte. Acestu elementă este forma rotundă a cercului. Feluritele contopiri stărue a se suprima unele pa altele. De vreme ce însă forma rotundă a dobândită fortH ficarea cea mai puternică, s’a născută o diferință de claritate în care contopirea „rotundă “ apare desfăcută de tote celelalt^ contopiri, ridicate și ele mai multă s’aă Contopirea formei rotunde și suprimarea celorlalte contopiri născute eventuală în aceste urmări psichologicesce necesare ale locite, producă mai ânteiă oposiția predicativă a formei rotunde^B față cu tote celelalte elemente din sensațiunea cercului. Form^^B rotundă apare desfăcută, în puterea diferinței de claritate; ea ră-^B mâne însă complicată cu celelalte elemente în virtutea iviril^B loră simultane, resultată din coexistența elementeloră afecțiunii^B sensuale. Resultatulă procesului de pănă aci, care se termină, ^B după cum vedurămă, cu oposiția predicativă a formei rotunde în ^B fața celoralalte elemente ale cercului ca subiectă, se pote exprima prin următorea judecată: între notele cercului vedută una este 1B forma rotundă, saă scurtă: ceea-ce vedă (cerculă) e rotundă. B Judecata acesta nu e cea căutată. Ea este însă în con- B dițiunile date o urmare imediată și necesară a afecțiunel sen- suale, carea a pornită procesulă. Printr’însa amă ajunsă la mai puținii clartt.1 în același timpii aa fața cercului, tote] reproducerii nemijJ 99 Calea de jumetate în procesulă de formare alu judecății. Vomă urmări procesulă mai departe. Forma rotundă, imediată reprodusă și contopită, servesce acum ca idee auxiliară în vîrtutea prisosinței ei de claritate, pentru a reproduce în modă mijlocită și alte elemente, ⁵ dih complexiunea „farfurie", — elemente, cari la timpulă loră aă coexistată cu forma rotundă și vină acum a fi relevate și ele în consciință. Acestu faptă psichică, care și elă la loculă acesta e o urmare necesară a legiloră de acțiune reciprocă^ se exprimă prin judecata: Și farfuria e rotundă. Că acestă judecată nu este de noă formată e aprăpe de prisosu să mai amintimă. Acum forma rotundă apare complicată simultană în ddue direcțiuni și adecă, în direcțiunea nouei sensațiuni (cerculă) și în cea a elementeloră mijlocită reproduse (o fafurie). Pro- cesulă se încheie acum prin o nouă asociare, care însă nu e o contopire de elemente egale, ci o complicație de elemente deosebite. Elementele cercului, cari aă fostă țînute în apă- sare prin contopirea mai puternică a formei rotunde, ajutate acum și de cele mijlocită reproduse ale farfuriei, apasă cu puteri unite asupra formei rotunde. Acestă din urmă des- cinde în claritatea ei, în vreme ce elementele apăsătdre apară în consciință ca coexistente într’o nduă complicațiune, care își află expresiunea în judecata căutată: Ceea-ce vădă (cerculă) e o farfurie. Acostă judecată în comparație cu cele doue anteriore e de noă formată, căci înainte de a vedd cerculă, elementele lui nu s’aă putută complica cu cele ale farfuriei. înțelesulă ei nu este, că cerculă ară fi o specie de farfurie, ci cumcă amendoue complexiunile (cerculă și farfuria) aă forma rotundă ca notă comună saă că aparțină amendoue aceleiași sfere. Mai exactă judecata ară suna: Ceea-ce vedă (cerculă) e ca o farfurie saă, cerculă aparține la sfera de care se ține și farfuria. Acesta este înțelesulu unei judecăți sintetice cum e cea de față. 7* 100 Impresia sensuală a cercului vădută n’a putută nasce eata din urmă, fără ca consciința băiatului să percurgă procesu® psichică, care condiționeză ivirea celoru doue judecăți anterior® în acestu procesu deosebimă două momente principale® 1. O reproducere nemijlocită, urmată de o contopire; 2. ,® reproducere mijlocită, care termină cu o complicațiune. ,j® momentulu impresiei sensuale se reproduce nemijlocită toi® ce este egalu. Contopirile elementeloră egale producă începută o urcare (ascuțire) a conștiinței în direcția contd® pirei celei mai puternice, în vreme ce celelalte contopiri apai^^l reprimate. îndată ce a intrată apoi și reproducerea mijlocitul în acțiune, elementele reprimate ajungă la supremație și complică cu cele reproduse mijlocită dândă existență judecăți^! finale. în procesulă de formare ală ori cărei judecăți, fijH aedsta primitivă seă logicesce ori câtă de înaintată, se pot^H descoperi aceste procese psicliice ca condițiuni neapărate al^H nascerii ei. Procesele implică totdeuna o conlucrare a tuti^H roră legiloră de asociare și reproducere, cari numai în întree^B gitatea loru potă da o esplicare îndestulitore. Acestă chipul de a forma o judecată -— mai târdiă vomă vorbi încă desprj]® ună ală doilea — se pote asemena cu nascerea unei undț® la suprafața apel, pe care o neliniștesce o piatră căzută în ea. ■ Moleculele de apă, cari suntă isbite mai cu vehemență, se fl înalță imediat după cădere în sus pentru a se adânci ear fl în momentulă următoră și a produce împrejurulă loră bol- fl titura dealului de undă. fl Recapitulândă judecățile descoperite în decursulă proce- fl sului, găsimă în ele următorulă șiră de raționare logică: fl Ceea-ce vădă (cerculă) e rotundă. fl Și farfuria e rotundă. fl Ceea-ce vedă (cerculă) e ca o farfurie. fl Vomă întimpina pote cu tote acestea obiecțiunea, că pro- fl cesulă analisată mai sus esplică numai acelă casă de formare ală fl judecății, în care ea vine a se deriva din alte judecăți anteridre 1 prin mijlocirea raționamentului, dar că ea s’ară pute forma și fără | F im aceste judecăți. Cu ajutor ulii legiloră herbartiane de aso- ciare și reproducere credemii a fi dovedită, că judecata din cestiune nu numai că-șl află argumentulă el în cele anteridre, dar ea însăși nu e cu putință să devie ună faptă psichică fără acele condițiuni. Adevfirulă unei judecăți ore-care pdte să fiă demonstrată eventual și din alte premise, dar nascerea unei judecăți presupune neapărată premise, fiă totă acelea ori altele. Chiar și în casulă când cerculă și farfuria S’ară presentâ deodată sensu riloră, judecata relativă la una saă la ceealaltă din aceste două sensațiunl, nu s’ară putdnasce decâtă privindă sau la cercă saă Ia farfurie mal ântăiă și dobândindă în judecata eventuală ce s’ară produce, ajutdre reproductibile pentru a rupe judecata și asupra ceJeilalte sen- sațiunl. Dacă numai unulu dintre obiecte a făcută împresiunei, trebue să fiă existată de mai nainte în conscirâța băiatului ore-cari raporturi de idei câ premise reproductibile, carr să mijlocdscă ivirea judecății, ori că băiatulă nu percepe nimică, cu alte cuvinte nu-și formdză nici o judecată, despre obiectă. Amă arătată prin exemplulă analisată, că reproducerea nemijlocită și contopirea elementeloru egale pornită la indem- nulă sensațiunel exteriore, a fostă antecedentulă, care a produsă ulteridra reproducere mijlocită și complicarea finală a ele? menteloră în judecata căutată, ca într’ună sequentă necesară. Ținendă în vedere numai reproducerile, putemă dice, că o recu- noscere a produsă o aducere aminte. Din punctulă de vedere ală asocieriloră, cari s’aă succedată, putemă caracterisa procesulă prin cuvintele: O cuprindere clară a născută una mai bogată. Se pdte ivi și casulă inversă, unde în presența unei im- presii sensuale omogene reproducerea mijlocită urmată de o complicațiune de idei să devie antecedentulă, din care să re- sulte ca urmare o reproducere nemijlocită și o contopire finală. Și acesta este ună chipă de nascere ală judecățiloră. Se va pute pune adecă întrebarea: Ce felu de procesă psichică a condiționată la timpulu seă nascerea premisei: „Cerculă e rotundă". 102 în același chipu, în care elementele farfuriei s’au cojm plicată cu cele ale cercului prin mijlocirea formei rotund» totă astfelă elementele farfuriei au pututii fi reproduse mijlocit» și s’ăă pututii complica vreodată bunăoră cu elementele unq| rdte de cară. Acostă complicațiune a putută să resulte nfl| tocmai prin mijlocirea formei rotunde, ci de exemplu printr’un$ desemnă de pe farfurie în formă radială ca spițele rotei. îty casulă acesta forma rotundă a trebuită să remâie trecută cț| vederea și să lase formei radiale rolulă ideii auxiliare, car^ provocă reproducerea mijlocită a elementeloră farfuriei pentrșj; a le complica cu cele ale rotei. Dacă în momentulă, în care elementele farfuriei mijlocitul reproduse tindă a se complica cu cele ale unei sensațiunil din afară (rota de car), se întâmplă să se mai ivescă o altă1 sensațiune omogenă d. e. cerculă, atunci complicațiunea sei întregesce și cu elementele acestei sensațiuni. Complectareă I se esprimă prin judecată: .ți Și*) cerculă este ca o farfurie. > | Adausulă elementeloră sensațiunei „cercă" contribue cu I atâtă mai vertosă a suprima forma radială și a nasce complicați- ) unea amintită, cu câtă are mai multe elemente egale cu cele din ideea reprodusă a farfuriei. Fiindă date aceste condițiuni, adecă fiindă sensațiunea de faptă omogenă cu farfuria, ele- mentele egale ale farfuriei voră tinde la contopiri mai multă saă mai puțină clare. Spre scopulă acesta ele se voră ridica hemijlocită, tindendă care din care la claritate mai mare. Cea mai energică înălțare o are forma rotundă, care deja în cur- sulă reproducerii sale nemijlocite se deosebesce mai ântăiă de cele- lalte elemente ale farfuriei născândă judecata: Farfuria e rotundă. îndată ce s’a sevârșită și contopirea elementului „rotundă", ce vine a se înălța dintre elementele farfuriei, cu același de- mentă ală sensațiunei cercă, elă se pune în oposiție predi- cativă și cu elementele cercului, de care se separâză cu o * (Și cerculă adecă, nu numai rota de cară. 103 intensitate mai mare datorită contopirii. Astfelă se nasce noua judecată finală: Și cerculă e rotundă. Din casulă acesta de formare a unei judecăți constatămă faptulă psichologică, că sub intervențiunea unei seusațiuni omogene se pote, ca și o complicațiune născută la îndemnulă unei reproduceri mijlocite să devie antecedentulă, din care să resulte o reproducere nemijlocită și o contopire ca urmare. Avendă în vedere numai succesiunea reproduceriloră, putemă dice și în modă inversă, că din o aducere aminte s’a născută o recunoscere. Neluândă în samă decâtă asocierile proce- sului, aflămu, că din o cuprindere anteridră mai bogată s’a născută mai târ^iă una mai clară. Fenomehulă acesta se pote asemena și aici cu boltitura unui deiă de undă la su- prafața apei, care vine a se adânci în virtutea unei puteri omogene cu căderea pietrii (greutatea moleculeloră de apă), în același timpă moleculele adâncite pănă aci se înalță preste înălțimea loru originală. Procesulă începe așadară cu o „boltire" și sferșesce cu o „ ascuțire “ a conștiinței. Judecățile, cart se succedă una pe alta în decursulă procesului, compună și aici următorulă șiră de raționate: Și cerculă e ca o farfuriă. Farfuria e rotundă. Cerculă încă e rotundă. Amă întemeiată dar în modă psichologică necesitatea de a raționa și pentru casulă de formare ală acestei judecăți; Dacă cerculă nu s’ară fi complicată (în premisa ânttia) cu farfuria și dacă elementulă rotundă nu se găsia în farfuriă (după premisa a doua), acestă elementă nu s’ară fi înălțată Ia o contopire clară în sensațiunea cercului. Ună alu treilea chipă de nascere a unei judecăți nu există în marginile legiloră herbartiane de asociare și repro- ducere, de vreme ce ună ală treilea felă de succesiune a ac- țiunilorft reciproce nu este cu putință. Ștefani Velovanfy, 104 SPICUIRI DIN AUTORI STRĂINI ASUPRA ROMÂNILORU. II. în istoria resboieloră din timpurile mai recente doră nici unii evenimentă n’a fostu d’atâta însemnătate colosală și epo- cală, ca asediulă Vienei, residinței imperiului habsburgică, prin turci la anulu 1683, și apărarea eroică a poporațiunil vienese, câtă și în fine fericita respingere și învingere a pu- terel osmane, carea stândîî deja la culmea devoltărel puterel sale creduse momentulă sosită, a-i da civilisațiunei europene lovitura de mdrte. Și într’adevără, sub murii acestei superbe I metropole s’a decișii de d<5ue ori întrebarea, decă Europa va să remână creștină șeii să devină mohamedană: ânteia dată la anulă 1529, când sultanulă Solimaniî I a cercată să pună ’ mâna pe acesta adevărată cheiă a civilisațiunil occidentale,; dar a trebuită să se retragă cu rușine și cu perderl colosale dela acestă întreprindere, încâtă se dice că sultanulu Solimană . I, din acesta causă ară fi legată pe succesorii sei cu celă mal J gravă blăstemă a nu mal asedia în viitoră Viena. J Mal multă de 150 de ani Viena avusese pace de Turclg| pănă-ce la 1683 aceștia ’și cercară încă odată noroculă loră/1 Acesta a doua obsidiune a Vienei este pre largă des- ! crisă într’ună opă: „Die liirken vor Wien im Jahre 1683. i Ein osterreichisches Gedenkbuch von Karl Toifel 1883, Prag: ] F. Tempsky; Leipzig: G. Freytag“, cu o mulțime de charte, planuri, portreturl, tablouri de cetăți, bătălii și alte scene resboinice. Pe 674 pagini aflămă aci istoriculă despre căușele, cari i-aă îndemnată pe Turci a rupe pacea încheiată cu im- periulă germană, tote întâmplările, cari s’âă succedată pănă la ajungerea armatei osmane înaintea Vienei, apoi decursulă asediului, a lupteloră înaintea și împrejurulă Vienei prin re- latări dilnice, și în fine respingerea armatei osmane prin tru- pele aliate germano-polone. Dintr’o listă asupra putere! osmane la asediulă Vienei, anexată la pag. 649 aflămă, că pre lângă trupele turcescl 105 f mai luată parte la acestă asediu și: Șerbanu CantacuzeriO p voevodulă Valachiei cu 4000 ostași, apoi Ghica voevodulă ■ Moldovei cu 2000*). Despre activitatea acestoră trupe aflămă în susatinsulă opă următorele împărtășiri prea interesante pentru noi. „La Alba regală se împreunară trupele moldovene cii armata turcescă sub comanda supremă a marelui veziră Oara Mustafa; sosindă acesta armată în numără de peste 200,000 combatanți la 14 luliă 1683 înaintea Vienei, Românii sub x conducerea Voevodului loră s’au postată în suburbiulă „Rossaă*. „După-ce trupele turcescl aă ocupată posițiunile loră, designate de marele veziră, nisuința loră a mersă într’acolo, a jăfui și a nimici totă ce nu a fostă încă consumată de foculă din diua precedentă, cu unica escepțiune a bisericii serviteloră în susatinsulă suburbiă Rossaă, ocupată de Români. Acoperișurile atâtă a bisericei câtă și a mănăsterei aă fostă deja distruse prin foculă din 13 Iulie; bolțile cele puternice însă aă scutită interiorulă acestoră zidiri întratâta, încâtă înegriseră păreți!, fără însă de-a atăca părțile celelalte interne. Turcii ’și făcură îndată în biserică în apropierea altarului focă pentru pregătirea mâncăriloră loră, întrebuințândă pentru facerea focului scaunele bisericescl, iconele sfințiloră și alte obiecte și ornamente bisericesc!. După-ce în curend Șerbană II Cantacuzeno, hospodarulă Valachiei, carele tăbărîse cil trupele sale in suburbiulă Rossaă, și-a fostă alesă casele • acestei mănăstiri de cortelulă sfiă principală, aă rămasă aceste zidiri dimpreună cu biserica mănăstirel scutite de ori-ce cercări de devastațiuni. Ba se presupune chiar, că principele valahă, fiindă însuși creștină, a ordinată din propria sa inițiativă cruțarea acestoră edificii, ear la acestă propabilă că l’a îndem- nată în prima linie sentimentulă de pietate față de locașulă d-deiescă, și apoi împrejurarea, că în părțile neatinse de focă *) Mal aflămu în acesta listă făcendu-se amintire și despre Mihaiu Apafi, principele Transilvaniei cu 6000 ostași, cari însă n’au luatu parte directă la asediulii Vienei, ci erau detașați pentru paza poduriloru de lângă Jaurinu. 106 ale acestoru și altcum puternice zidiri s’a aflatu la unu bună adăpostii (pag. 288). „în 16 Iulie, tocmai când principele Carolă de Lotha- ringia efeptuise trecerea Dunărei, ordonă marele veziră voe- vodiloru Moldovei și Valachiei în decursulu unei cumplite furtune facerea unui podii dela suburbiulă Rossaă pănă la _ suburbiulii Brigittenau și a unui ală doilea podă dela subuib. Weissgărbern pănă la prater; ordinațiune, pe carea cei im- periali din lipsa de artillerie nu aii putut-o împedeca. Pentru scutirea acestorti lucrări se esmiseră 6000 Moldoveni și Va- lahi pe barce și cu întrebuințarea unoră locuri mal desecate pe ' o insulă; cari apoi remaseră și după efeptuirea zidirei pentru : paza podului în suburbiulii Leopoldstadt (pag. 296 și 297). -jl „Pe urmă se pare, că marele veziru ară fi perdutu încre-. J derea ce a fostu pus-o în acești doi voevodi, căci Gara Mustafa d transmise comanda de conducere pentru suburb. Leopoldstadt lui Ahmed, pașa din Saruchan (Magnesia), ear pe Chisir pașa din Bosnia cu ai sei 6000 egipteni ’]ă însărcină cu supra- veghiarea trupeloră valaho-moldave (pag. 339). „Deja în 6 Augustă se pregătiră Valachii și Moldovenii, 1 cari erau postați lângă Taboru, a restabili podulă peste Duțjfl nare, stricată încă mai dinainte. Principele (de Lotharingiaî® însă primise de timpuriu cunoscință despre acestăîntreprindere..,® La podulfi lângă Taboru postase pe colonelulă Heissler cufl regimentulu Lotliaringia-jună, apoi unu detașementu de croați fl și cu puțină artileriă, spre a împedeca facerea podului. Co-fl lonelulă Heissler întreținu unu focă de artileriă și de mus- fl chete cu multă succesă și-i respinse pe Moldoveni și pe Valahi fl dela podă. Aceștia cercară prin bateriile loră a’lu aduce pe fl colonelulă Heissler cu artileria sa, să tacă și a urma lucrările 9 podului; tunurile imperiale eraă însă atâtă de bine asedate fl și scutite, încâtă nu ]i se putea face nici o stricare, și astfelă fl colonelulă Heissler ’și putea îndrepta foculă seă neîntreruptă fl și cu succesă bună spre lucrătorii podului. Acesta impre- fl jurare, apoi întîmplarea nu mai puțîn importantă pentru 1 10Î imperiali, că tocmai atuncea se rupse și ,pod ulu ausiiiaru al# turciloră dela vale de Nussdorf și avea trebuință urgentă de restabilire, ’I îndemnă pre Moldoveni, cari și almiptrelea ;nu eraă tocmai înflăcărați pentru aceste lupte, a renunța la con- tinuarea cercăriloru, de a edifica podulu între împrejurări grele și așa se curmă totă întreprinderea Turcilor# cu /Q canonadă, carea nu avuse nici unii resultată" (pag. 369). Atâta a fostu totă acțiunea Moldo-Româniloră la acest# asediu memorabil#; dară reese și din acestea puțîne întâm- plări, precum că Moldovenii Români, constrinșl de Osmani a se lupta în contra creștinilor#, a# luptat# o luptă secă, mai mult# formală decât# seriosă; ba noi am# înclina a crede, că în totu decursul# asediului s’a# întreținut# între popora- țiunea asediată și între Români după posibilitate chiar și relațiuni paclnice și amicale. „între mulțimea de obiecte, remase în tabăra turcescă se afla și o cruce de lemnă, redicată de principele română Șerbană II. Cantacuzeno lângă „Gatterh61zl“ într’un# locă, unde se cetea sf. liturghiă. înaintea plecării Turcilor# dete principele ordinul# a se pitula acesta cruce lângă cortul# să# sub pământ#, căci dânsul# se nedăia deja despre nenorocita reușire a asediului. Elu pusese deci pe unu prinsonieră creștină, cu numele Ioană Augustină Strohwasser, pe picioră liberă și’lfi trămise la Neustadt sub condițiunea, ca dânsulă întorcându-se la Viena, să se ducă la episcopulă KollonicI și să’lă roge a ridica crucea, și a o înălța la ună locă pentru venerațiunea poporului. Strohwasser a și făcutu-o acâsta; crucea însă se aflase într’aceea din întâmplare prin o servitore, carea se dusese în „Gatterholzl“ după lemne de focă, și după ce se însciințase prepositulă capitulară Ioană Bapt. Mayer, acesta aduse crucea cu mare alaiă în oraș# și o depuse în curtea episcopului Emericus Sinelius. Cu începutulă anului 1684 s’a pusă earăși acolo, unde a stată mal nainte, și în aceeași direcțiune spre Viena, ear asupra crucel s’a ridicată o capelă pentru conservarea el. La anulu 1785 crucea peri, 10$ ear capela (pe drumulu dela Meidling cătră Hetzendorf) portă încă pănă în diua de astădl numele „Moldauer Kreuz“ (crucea Moldoveniloră) “ (pag. 496). Crucea avea o înălțime de 12 urme, lemnulu orizontală era de 4 urme, lățimea de 1 urmă și 5 pol. grosimea de 4 pol. Pe partea el d’asupra avea monogramele 1G XO, HH KB și ale celoră patru evangeliști. Eră mai în josu era săpată în i lemnulu crucel următorea înscripțiune: ’ CRVCIS EXALTATIO EST CONSERVATIO MVND1 CRVX DECOR ECCLESIA CRVX EST CVSTODIA REGVM CRVX CONFIRMATIO FIDELIVM CRVX GLORIA ANGELORVM ET VVLNVS DEMONVM j NOS DEI GRATIA SERVANVS CANTACUZENVS VALACIIIA TRANSALPINA PRINCEPS EIVSDEM PERPETVE HARES AC DOMINVS, etc. EREXIMVS CRVCEM HANG IN LOCO QVAVIS DIE DEVOTIONIS POPVLI ET SACRO HONORATO IN PERPETVAM SVI SVOR. MEMORIAM TEMPO- RE OBSIDIONIS MACHOMETANA A VEZIRO GARA MVSTAPHA BASSA VIENNENSIS INFERIORIS AVSTRIA MENSE SEPTEMBR. DIE I ANNO 1683. VIATOR MEMENTO MORI! Care va să zică în traducere românesca *): înălțarea crucii este mântuirea lumii, Crucea ornamentul^ bisericii, Crucea este custodia regiloru, Crucea întărirea credincioșilor!!, Crucea gloria îngeriloră Și rana demoniloră. Noi Șerbană Cantacuzeno din grația lui Ddeă principe alu țărel muntenescl, domnu și ereditara alu el pentru tot- deuna etc. Am ridicată acesta cruce în loculu celă onorată și închinată evlaviei poporului celei de tote dilele, întru vecl- nica memoria a nostră și a loră noștri, pe timpulă când *9 După A. T. Laurianu: Magazinulu istorică pentru Dacia Tom. II. pagina 191. 109 [ s’a încungiurată de Mahomedani Viena Austriei de josă, sub ' comanda vezirului Gara Mustafa-Pașa, în luna lui Șeptembre (Ji întâiă, anulii 1683. Găletorule, aduți aminte de morte! > ₛ j Cu respingerea semilunei înaintea zîduriloră Vienei în- cepe și apunerea putere! osmane în Europa; în decursulă celoră 160 ani din urmă Turcia a perdută peste 12000 mile pătrate din posesiunea europână a el; ear din acestfl teritoră au trecută 4800 m. p. la imperiulti rusescă, ear ca 1800 m. p. în posesiunea Austro-Ungariel, apoi 5400 m. p. se împartă între statele creștine de pe peninsula balcanică, cari Și-aă câștigată îndependință politică, și anume au căpătată: România 127,000 kilom. patr. cu 5.4 milidne locuitori Bulgaria 63,000 „ „ „ 1.8 „ „ Serbia 60,000 „ „ „ 1.6 „ ₙ Grecia 50,000 „ „ „ 1.7 „ Muntenegru 9,000 „ „ „ 0.28 „.. „ Gestiunea orientală, carea a agitată Europa întregă timpă atâtu de îndelungată, pășesce cu pași răpeai spre resolvire definitivă și după-totă probabilitatea se pare a nu mal fi în- depărtată momentulu, când acestă putere asiatică earășl va fi respinsă dincolo de Bosforă. întrebarea e, că cine voră fi moștenitorii Osmaniloră în Europa? Caveant....! P. BroștenH. . REFORMA CEA MAÎ IMPORTANTĂ, CE E PE CALE DE A SE ÎNTRODUCE ÎN SISTEMULU EDUCAȚIUNEÎ. Era la anulă 1749, că Academia din Dijon (în Francia) escrise ună premiă pentru resolvirea întrebărel: (Red reîn- vierea sciințe loru și a ar te loru a contribuita și la îmbu- nătățirea moravuriloru ? Respunsulă celu mal bună, ce s’a dată la întrebarea acesta, a fostă ală lui I. Z Rousseau, unulfl din cei mai mari scriitori ai Franciei din secolulă trecută, carele a și fostă premiată. în rflspunsulă seă Rousseau com- bate cu mare agerime și în modulă celă mal convingfltorfl 110 falsa direcțiune a culturel timpului său, în care se cuprindea numai cultura minții, eră a inimet era aprope cu totulă desconsiderată. Scrierea acesta a lui Rousseau a făcută firesce, ca și celelalte scrieri ale lui, mare sensațiune și omenimea s’a alesă din ea cu ună mare adeveră psichologică: că știința Și voința sântă doue stări ale sufletului omenescă deosebite una de alta și că desvoltarea și cultivarea celei d’ântei nu are totdeuna dreptă urmare și cultura celei din urmă, de unde și vine, că ună omă pdte să fiă celă mai învățată și mai cu minte și cu tote acestea să aibă cea mai stricată voință și deci cele mai detestabile însușiri de caracteru. Rousseau a pusă astfelă în deplină evidență causa, pentru i care sborulă sciințelorii și alu arteloru în sine, ca atare, deși pdte j să dea ună felă de lustru de civilisațiune, n’aă făcută însă și I nici nu e menită a face, ca cu acelea deodată să se îmbu- ,1 nătățăscă și moravurile și prin urmare să se ridice și mora- 1 litdtea omeniloră. Mai lipsia însă să se arăte și mijldcele j și modulă, prin care cu cultura minții deodată să se potă înainta și cultura inimel, și prin urmare să se facă posibilă, ca dinenii pe câtă înainteză în științe, pe atâtu să se potă ridica și în privința moravurilor^ și a moralității. Dar ■ tocma pentrucă mijldcele și modulă, prin care s’ară pute da omului o cultură completă în ambe direcțiunile, a minții și a inimel, nu aă fostu arătate nici de Rousseau nici de alți -S contimporani și următori imediați ai lui, vedemă, că cu o sută > de ani mai târdiă s’a escrisu din Zurich unu altă premiu pentru deslegarea unei cestiuni analoge celei amintite mai înainte, a cestiunei: învețămentulu din scdlele poporale cum sărit pute emancipa de metoda abstractă și să se facă mai Roditorii pentru cultura inimel? La întrebarea acesta s’aă a| încercată a da respunsă doi din cei mai de valore pedagogi ai timpului mai noă, Ctirtman și Grube*). Și problema pentru J| *) Celu d’ânteiu în scrierea întitulată.: Die Reform der Volksscliule, Frankfurt 1851. Alu doilea înscrierea: Der Elementar-und Volksschulunterricht * im Zușammeuhange dargestellt, Leipzig 1851. •1 111 care a foștii escrisă și premiulu din urmă, se pote ea dre considera ca resolvită? Nu. Și astădl încă acea problemă, de sigur cea mai dificilă din tote problemele pedagogice, preo- cupă în modulu celă mai seriosă pe pedagogii, cari prin cul- tura loră superioră suntă chiămațl a iniția și introduce re- forme în sistemulă educațiunel. Cum stămă noi față de problema aceea? La noi nu scimă să se fi publicată concurse pentru resolvirea el și scrieri ancă, afară de câți-va articol! de eșuare, nucunoscemă, cari s’ară fi ocupată în modă mal științifică cu ea. Reulă însă, pentru a cărui delăturare aă fostă publicate concursele citate, S’a simțită și se simte destulă de tare și la noi. în „EducatoruliiJi dîn Bucuresci (Nr. 40 din 4 Decembre 1883), scriindă totă asupra acestei cestiunl, amă fostă citată din dduă diare de frunte de acolo nesce lamentațiunl fdrte seriose, din cari se pdte vede câtă erau de îngrijațl scriitorii loră pentru viitorulă națiunel și ală patriei din causa mancitățiî crescereî tinerimei. Etă ce se scriea într’unulă din «jliuarele acelea: „Tdtă lumea se plânge, că dela o vreme înedee resultatulă șcdleloră ndstre nu corespunde de felă cu menirea loră. Acdsta constatare generală ară trebui să ne pună pe gânduri... Amă avd să mărimă dosarulă plângeriloră nostre, dar este destulă cu cele ce amă spusă pănă acum pentru a dovedi, că generațiunile eșite de pe băncile scdleloni vină fdrte prost pregătite pentru a-și juca rolulă în lume. Fisicesce degenerare, intelectual spoielă, morală și cetățenie aprope nulă: dtă în ce se restf- meză capacitatea loră individuală. Nu ară fi dre timpulă să ne gândimă cu toții ce reforme trebuescă întreprinse pentru a Scurta de aci încolo reulă ? Este mal urgentă decâtă s’ară crede. Totă ce se va face, totă ce se va clădi în altă ra- mură, se face și se clădesce pe nesipă, pănă-ce nu se va reda scolei putința de a forma după ună idealii mentuitoril pe membrii viitârel ndstre societăți. Numai cu acestă modă vomă scăpa de bancruta intelectuală și morală, cătră care mergemă cu pași repedl“. Și în celălaltu piuară se puteâQ 112 ceti cuvintele și mal grave: „Generațiunea actuală a crescută sub impresiunea unei negațiuni pure și simple. Acesta stare de lucruri satisface amorulă propriu, dar nu corespunde unui ideală ore-care; junimea nostra obicinuită a trăi din impul- siuni și fapte esteriore, fără nici unu idealii morală, a devenită fatalmente o junime positivă la extremă și prin urmare egoistă, calculătore, fără alte idei, altă stimulă, decâtă traiulă bună, ună traiă puramente animală"... „A repara , reulă, a ridica nivelulă morală ală acestei generațiuni este indispensabilă, căci altmintrelea voră peri fructele frumose ; ale muncei generațiunei trecute, căreia România datoresce totă" ... „Atunci și numai atunci vomă avă o tinerime ca- j pabilă a îmbrățișa cu mintea și sufletulă destinele mărețe ale ⁷| României. Atunci și numai atunci va dispăre golulă, care cu- 1 prinde spiritulă tinerime! nostre, și bătrânii cari se ducă ] voră pute remite în mânile generațiunei moștenitore acesta j patriă, pentru care aă trăită și luptată, cu încredere, liniște | și siguranță". 1 Scăderile din starea culturală a generațiuniloru mai tinere 1 precum și fructele nesănetose, ce resultă din acele scăderi, 1 arătate în colori atâtă de vii în citatele de mai înainte, voră 1 fi existândă ele ore și astădi, seă se voră fi făcută celă puțînă j încercări de a se delătura? Din parte-ne nu cunoscemă nici i o reformă, ce s’ară fi introdusă în sistemulu educațiunei cu scopă de a se aduce în echilibru cultura inimei cu a minții. Și ne tememă că prin o educațiune unilaterală, calculată de a promova numai desvoltarea intelectului, se continuă și astădi de a se perpetua „în modă fatală" deplorabila stare, descrisă pe câtă de frumosă, pe atâtă și de durerosă în poesia „Epigonii" de Eminescu, poesiă, carea culmineză în sentența caracteristică și multă cuprindătore: „voi (bătrânii) credeați în scrisulă vostru, noi (tinerii) nu credemu în nimică" ! Spre completare adaugemă aci, că asemenea plângeri despre crescerea eronată a tinerime!, ca cele citate din scrii- torii de dincolo de Carpați, se potă audi în tdte dilele și 113 f din cândă în c^ndu se potu ceti și în presa nostră de dincoce: ; a se vede între altele numeri! „Luminătorului" din.Timișora ' dela 19 Februarie pănă în 8 Martie a. c. Răulă este prin . urmare generală și a începută să fiă constatată’și la noi din • tote părțile. Remâne numai să vedemă, decă s’a și aflată vre ună mijlocă pentru sanarea lui. După pedagogia, sciințifică, pentru a se ridica „niveluiă morală" ală tinerimel, sdă, vorbindă în termini mal generali, pentru a se face, ca deodată cu cultura minții și chiar prin acesta să se promoveze și cultura inimel aceleia, e neîncun- giurată necesară, ca în școlele, ce aă să dea tinerimel cultură generală, precum suntă scâlele primare (poporale) și cele secundare (medii), să se introducă și validiteze în tdtă puterea cuventulu! așa numitulă învtțămentă educativă; acestă în- vețămentă fiindă singură menită de a ridica fisele scole la nivelulă unoră adevărate institute de educațiune, și a nu le lăsa să remână numai nesce institute de învețămentă, cuali- ficate de a promova aprope esclusivă numai cultura minții tinerimel. Multora se pote pâră, că învățămentulă educativă, despre care dela ună timpă încoce se aude vorbindu-se și la noi, nu ară fi nici decum ună lucru noă. Dar, că sântemă âncă departe de a-lă fi apreciată și numai în teoriă după merită, necum să-lă fi pusă câtuși de câtă și în practică, despre acesta ne va convinge viitorulă. Invgțămentulu educativă și în Ger- mania, în patria pedagogiei, abia e introdusă de câte-va decenii. Elă e prin urmare ună învețămentă ală viitorului, prin care, atâtă după prospectele, ce pedagogia sciințifică ne deschide asupra Iul, câtă și după resultatele, ce le-a dată și continuă a le da unde este deja introdusă, are să se opereze reforma cea mal im- portantă a secolului în sistemulă educațiunel. Fiă ca, celă puțină la finea acestui secolă, între școlele nostre âncă să nu mal esiste nici una, în care acestă învețămentă, care este celă mal efectivă mijlocă ală educațiunel, să nu fiă introdusă și aplicată cu resultate câtuși de câtă mulțumitdre! 8 114 Să sperămă în împlinirea dorinței acesteia cu atătu mal vîrtostî, cu câtă sciință pedagogiei a începută și continuă a-șl revărsa și între noi totu mal multu și mal multă radele sale binefăcetore, și de altă parte trebue să credemă, că strîmto- rarea, în care se află în deosebi șcdlele ndstre astădi, ancă se va delătura și acelea din di în di voră pute lucra totă cu mal deplină efectă întru resolvirea problemei loru culturale. în numerulă viitoră ne vomă încerca a arăta mai de aprope în ce anume consistă ființa învețămentulul cducativu. loanu Popescu. TERMINI DE TOPOGRAFIĂ ÎN LIMBA ROMÂNĂ. Suntă doue decenie înplinite, de când ministerială de răsbelă a întreprinsă mesurarea din urmă a monarcliiel. Pe atunci, ună domnă professoră dela institutulă mi- litată de geografiă, cu discursulă seă într’o societate, a re- comandată în atențiunea ascultătoriloră acea bogățiă, ce ro- mânulă o posede în termini de topografiă. Acelă domnă condusese lungă timpă, în o parte, afacerile de măsurare. Se mai spunemă, că dintre acei termini, puțînl suntă de origine dubiă; absoluta majoritate a loră este română de nascere. • Acum, unii scrietorl străini, supună ]a torture bieta istoriă, s’o silescă a le mărturisi, loră de dragulă loră, că românii prin seclele trecute ară fi fostă în precumpenire păstori. Aceste torture ni aduseră aminte observați unii e de altă dată ale acelui domnă profesorii. Etă că la scrierile alieniloră se opună, între alte rațiuni, încă și acei termini, cari a bună semă nu ară fi atâtă de numeroși, decă româ- nulfl nu sta pururia locului și la plugulă seu. O colecțiune pote să intereseze pentru istoriă, limbă, agricultură, silvicultură, geometriă, în fine pentru tdte știin- țele militari câte se ocupă de terene și de situri. De aceea ni permitemă să publicămă colecțiunea nostră. Doră alții 115 ^oru continua pănă să completeze ună lessiconă. La tdtă întâmplarea sântă juriștii, cari aă mal bune ocasiuni, că gă- sescu în abundanță atarl termini, în cărțile fundjUall, pre pa- ginile prime, la numirile estravilaneloră. Acei termini sântă: Agru, baltă, bătătură, bară, călcătură, câmpă, câmpiă, ciceră, codru, colină, colnică, coste, culme, curătură, cheia, di- - sură, dâlă, dosă, dumbrava, fenațe, honci, huci. islăză, imașă, lazuri, livedă, Iacă, luncă, măgură, movilă, mocirlă,' munte, muncelă, oberșiă, osoiă, ostrovă, pască, pășune, pârldge, pod- gorie, prată, pădure (din latinulă palude, sâă din italianulă padule), plaiă, poceiă, picioră de munte, pasă, pîrlază, polă de munte, poiână, prelucă, prisecă, pișcă, promontoriă, prundariă, rită, rîpă, șesă, sădisce, sălișce, spinare, treuașă (troașă, troană), țălină, țerină, tfifsitură, tămovă, vale, vârfă, vertope, zăvoiă. Tote acestea, rădăcinali fiindu, mai ăă derivatele și di- minutivele loră. în fine, deși nu ca termini proprii de topo- grafiă, dar ca aussiliari, pentru indicațiunl speciali, obvină cei înprumutați dela producte, d. e. brădetă dela bradă, fagetă dela fagă; .ferice, dela planta cu acestă nume ; junepini, e plurală dela junepănă, ca să însemne loculă, de unde începe regiunea acestora s. c. 1. Dr. Giorgiu Popa. BENEȘULtL (Poveste din poporu). Dela Rodna-vecbe spre nordă-ostă se înalță muntele Beneșu, celu mai înaltă în apropierea Rodneu Poporulu trebue să-și aibă atare mită legată și de acestu munte,- după cum are față mai de tote delurile, rîurile, colinele și munții ce-i stăpânesce. Așa și este. Etă mitulă legată de muntele Beneșu. . într’o di de primăveră, colea cam aprope de seră, a venită — te miri de unde — ună pescară seracă, cu numele B&nepa, și s’a aședatu într’o căsuță la capetulă din susu alu Rodnei și de acolo 8* 11(5 fiindu tare aprope a prinsă a pescui cu unghița în apa Someșului Dar sciți dumniavostră cumu l și măestria pescăritului, ca și a vânatului, maî de multe-ori nu primii nimicu, și numai arare-ori mergi acasă cu ceva. Așa erau odată semnele că o să pățescă și Beneșu; arunca cea unghiță și aci și colo, dar pace! găndea-i că-i farmecă, nimică nu scose. Cum sta elă așa cu coda unghiței în mână și cu ochii țintiți în apă, etă i-se ivesce ună omuță cu fesă roșă ca turcii și cu o pipă cu vergea lungă, piciorele-i eraă ca la cai și avea pinteni. Cum ’lă vedu Beneșă, prinse a-și face cruce, ca bună creștină ce era. Dar omulă celă cu fesă turcescă se totă apropiă . de elă, nu se temu de crucile lui, ear când era aprope de Beneșu i ’i dise, cu glasă blândă: Nu te feri de mine că amă venită să-ți împlinescă ori-ce ai cere, decă tu cu nevasta ta cu totu mi-te dai mie; dreptă că eă sântă draculu, dar de te închini mie te facă avută, de nu-i mai avea lipsă să stai flămândă cu unghița ’n mână până s’a milostivi câte ună pesce să-ți vină să-lă prindi. Decâtă așa — mai bine ; te gândesce și mi te închină mie. Beneșu, ca toți pescarii, leneșă din fire, care bucurosă ară fi ; mâncată de-a gata, se gândi că câtă ară ti de bine să fiă elă bogată, « să aibă vorbă între fruntași, să fia în fruntea mesei la nunți și lâW pomene, colo lângă popa, și toți omenii să-i închine și să-i dicafl „jupâne“. După astfelă de gânduri, cari ’i trecură , repede prin 1 minte, dise lui Scaraoschi: audi, jupâne, noi mai c’omă face tergu | la olaltă, dar fiind-că dumniata doresci ca și muierea mea să ți-se t închine, trebue să me înțelegă cu densa ântăiă, că ori-cum dar 2 suntemă cununați după lege și nu facemă nimică unulă fără scirea altuia: mâne pe asta vreme — de voesci — ne putemu întâlni totu în acestă locă. Bine, dise Scaraoschi, și se făcu nevedută, ear Beneșu merse cătră casă gândindu-se la mâncările cele bune, ce o să le mănânce după-ce va face contractă cu celă cu pipă lungă, ce haine scumpe o să porte ca boierii, cum o șă-lă cinstescă toți și cum nu o să se maî chinuiescă flămândă pe țermurele Someșului, cu unghița în mână pe vreme bună ori rea, pe ventu și pe ploie. Cu astfelă de gânduri și cu traista gdlă numai se vedu acasă, înserase bine. Nevasta-lă aștepta cu dla la focă numai să bage pescii ’n ea, dar pescii eraă în Someșă. Cum întră în casă ’lă și întrebă muierea: Nd, da aduci ceva, bărbate? Aducă, muiere, K 141 . K^ucă traista golă și o \este bună. Ce veste? Veste bună! M’amu ■r urîtu deă eu a totu umbla de colo pănă colo pe celu țermure de f »pă și când să viu acasă totu să viu cu traista golă! Dar Ddeă Iț sfântulu ’mi trimise pe draculă în cale și stămă în târgu aniendoi; I' âecă te învoesci și tu, elu ne dă ce vomă cere dela elu: bani, | Baine, mâncări, beuturi, vite cu unu cuvântă ce ne-a cere inima, f Ei, dacă acela n’aru fi reii târgu; dar apoi elu ce ne cere? Ne I cere ca amândoi să i ne dămă lui, vecii bine după morte, dar pănă | vomu fi în vieța să fimă fericiți după cum ne trage inima. Apoi r sci ce — mei bărbate? cere-i tu să ne dea cinci saci .de bani și , vieță lungă de trei sute de ani; atunci ne învoimu, altcum nu! De abia așteptă pescarulă să se facă Observămă însă cu plăcere, că pre acestăterenăs’a începută o mișcare frumosă și la poporală nostru, grații'diș- posițiuniloră auctoritățiloră confesionale competente și ale co- mitetului administrativă ală fondului și scdlelorăgrănițerescl din fostulă regimentu română I-iă de graniță. Ca semne de ună bună începută suntă de a se considera și aparițiunile în timpulă mai din urmă a mai multoră opuri de specialitate în ale stupăritulul, în limba română. Așa d. e. în, 188 fi.,a apărută: „Manuală de stupărită® de Ioană Costină; .în, 188.7 „Stupăritulă, întocmită pentru poporă, pentru începători și pentru ■ toți iubitorii de acestă ramă ală economiei® de Constantină Dimiană, apoi „Târna poporală® totă de Dimiană; în anulă 1887 „Cursă de stupărită®, cu ilustrațiuni de Aug. Deganu; mai departe „Economia câmpului și grădinăritulă®,, cu dlus- strațiunl, de George Moiană; în fine „Părintele albineloră și învățătorulă din MerescI®. Notămă aci și organulă de pu- blicitate „Apicultorulă și economulă română®, redactată de Suetoniă Petroviciu în Sân-Nicolaulă-mare, încependă din 1 Septembre. a. tr. Acestă revistă se pdte procura, cu ba- gatelulă preță de 2 fl. v. a. pre anulă întregă, ear pentru învățătorii poporali cu prețulă redusă de 1. fl. v. a. Resultatele acestea deși formeză ună frumosă începută pentru progresulă nostru în cultura de stupi, e departe însă de a pute mulțumi pre conducătorii culturel unul poporă ca 122 celă românii de preste 3 milidne în partea Iui cea mai mare agricultorii. Acesta cu atâtă mai puținii, căci se scie, că albinăritulă în timpurile mai vechi a fostă și la poporală românii ună isvoră cu multu mai proventuosă decâtă în tim- pulă de față, și că prin urmare în acestă privință se pote afirma, că ne aflămă în regresă. Ună impulsii pentru îna- intarea culturei stupăritului să sperămil că va da și ordina- țiunea înaltului ministerifl regescil dto 16 Decembre 1889 Nr. 31,752, îndreptată cătră jurisdicțiunile confesionale școlare, ordinațiune prin care se împune respectiveloră jurisdicțiuni , confesionale, ca să folosescă tdte mijlocele, ce le stai! la dispo- i sițiune, pentru răspândirea stupăritului rațională în păturile cele mai de joșii ale poporațiunei, în specială să înființeze ! pre lângă tdte preparandiile stupine de modelă provădute cu coșnițe și cu recuisitele necesare la cultivarea practică a al- binăritului. * i Multă s’ară pute face însă pentru înaintarea acestui : ramă de economiă și prin Asociațiunea nostră. în „regularea mijloceloră spre ajungerea scopuriloru ei“ (a se vede §. 5), Asociațiunea a luată asupră-și îndatorirea de a conduce și îmbărbăta pe poporulă nostra și la îmbrățișarea meseriiloră I și la înaintarea în toți ramii economiei rurale. Ear îndato- rirei acesteia s’ară pute satisface, în ceea ce privesce stupă- 9 ritulu, decă s’ară cumpăra și împărți cărți precum și decă 9 s’ară arangia țînerea de prelegeri practice despre acela cu 9 ocasiunea adunariloră generale, de asemenea decă s’ară da 9 premii celoră ce exceleză în acestă ramă, în fine decă s’ară '9 face încercări de a se sprigini chiar înființarea de stupini 9 de modelă prin grădinile școleloră ndstre mai bine căpătuite J cu mijloce materiale. Multe împulsiuni prețidse pentru îna- 9 intare aă primită învățătorii și poporulu nostru dela unele 1 despărțeminte ale Asociațiunei ndstre conduse de omeni cu I zelu și cu pricepere. Fiă ca, asemenea impulsiuni să se | multiplice din di în (ii, și să se generaliseze în totă raionulă 1 Asociațiunei! Elia Câmpeană, 1 123 LITERATURĂ POPORALĂ. PINTEA. Baladă din poporu. Jele-i Domne cui i jele Jele-i Domne codrului De-armele voinicului, Că le plouă și le ninge Și n’are cine le ’ncinge, Că voiniculă, ce le-a ’ncinsă, Șede la temniță prinsă, Voiniculu ce le-a purtată Șede ’n temniță ’ncuiată. în temniță la Băiță Sântă doi frați tare legați, Cu curele pănă ’n șele Pentru a loru mari greșele, Unu-’i Stanu Ungurenu, Unu-’î Pintea, voinică mare, Care ’n lume semănă n’are. Da ’n ghtrliciulu temniții Șede măicuța Pintii, Ea ’mpletesce-ună brîu serbesce Și pe Pintea ’lu dojănesce: . — Pinte, Pinte, dragulu meă, Ean ascultă ce-ți (lică eu! Las’ pe Stanu, Ungurenu, C’a pusă capulu taică-teu Și l’a pune și pe-ală teu! Dar Pintea că se ’ntorcea, Cătră maică sa grăia Și din gură cuvânta: — Maică, măiculena mea, Mergi tu la domni și te răgă Pe mine să me slobodă, Că de cându-să la ’nchisdre, ’Mi-a vintu vremea de ’nsurâre, Că de cându-să la robie Bate-mi părulă la călcâie Mustețele-mi bată brațele Și barba genunchele. Maica Pintii s’a luată Și la domni c’a alergată Și de domni că s’a rugată Să-lă lase din îhchisore, C’a vintu vremea de ’nsurâre, Că de cându-i la robie Bate-i perulă la călcâie, Mustațele i bată brațele Și barba genunchele. ¹ Ear domnii se ’nțelegea Și-astfelă de răspunsă îi da: — Du-te și la Pintea-i spune, C’adi, mâne oră să-lă cunune, Că pe marți pe prânzulu mare, Atuncea 1-omu însurare, Că nevasta-i căpătată, Țapa lată, ferecată, De car’ n’a văd’tă nici odată Și nănașă din Fagărașă. Maica Pintii s’a luată La Pintea c’a alergată Și răspunsulu i l’a dată, Că pe marți pe prânzulă mare, Atuncea loră însurare, Că nevasta-i căpătată, Țapa lată, ferecată, De car’ n’a ved’tă nici odată Și nănașă din Făgărasă. 124 Eară Pintea-i răspundea Și din graiu așa grăia: — Maică, măiculena mea! Du-te la grajdulu de paltinii Și-nrî âdă murguțulu galbinu. Când mtirgulu s’apropia Lăcate se descuia, Ușile se despica, Elu din temniță eșea Pe murguțu mi s’arunca Și din gură cuvânta: — Haidați boieri după mine . Să ve ’nvățu a trăi bine. — Ear domnii, că tremurau Și din graiu așa-mi grăiau: — Să mergi Pinte sănetosu Ca și-unu trandafirii frumoșii, Că ni-su caii ne’nșelați Și la fugă ne’nvețați... Alu Im Ionii. 1 j ' 'i PARTEA OFICIALĂ. Nr. 55/1890. Procesă verbală alU comitetului Asociațiunei transilvane pentru literatura română Și cultura poporului românii, luatu în ședința dela 27 Martie n. 189(K , Președinte: Dr. 11. Pușcariă, vice-președintele Aso*'■ ciațiunei. Membrii presențî: E. Măcellariă, loanii Hannia, Z. Boiii, Parteniu Cosma, loanii G. Popii, Nicanoru Frățești, G. Candrea. 1 Secretară: Dr. I. Crișianti. | Nr. 17. D-lu archimandrită și vicarii archiepiscopescu, Dr, 'j Ilarionu Puscariu, arată, că, fiindu președintele Asociațiunii d-lu G. I Baritiu absentă din Sibiiu și astfelu împedecatu de a funcționa, a I luată dânsulă, în calitate de vice-președinte alu Asociațiunii, po- I trivitu cu prescrisele §-lui 15 din statute, inițiativa pentru ținerea 1 ședinței de adi. | •— Spre sciință. I Nr. 18. Direcțiunea despărțeinentului I. (Brașovu) prin hârtia 1 dto 14 Februarie a. c. Nr. 52 subșterne spre revisuire protocolulu | subcomitetului dela 31 Ianuarie a. c. I Din protocolulă subșternută se vede: 1 a) că nou alesulă cassară, d-lu A. Vlaicu, a luatu în primire j actele cassei dimpreună cu unu libelu dela „Albina“ cu suma de 1 63 tl. 10 cr., ear bani gata 6 fi. 2 cr. ] b) că reorganisarea agenturiloru precum și disposițiunile pentru | adunarea generală viitore a despărțământului se amână, pănă se va j pute sci, dacă comitetulu centrală alu Asociațiunii aprobă modi- ] ficările propuse cu respectă la despărțementulu I. 125 f '₅ , c) că cestiunea scotei de țesută proiectată a se înființa in | pacele, s’a datu spre studiare unei comisiuni în personele d-loru p G. B. Popii, N. Petra-Petrescu și A. Vlaicu; f - d) că disposițiunile relative la cele 2 premii de câte 10 fl. 5 votate de adunarea generală trecută, se amână, pănă se yoră face ; și celelalte pregătiri pentru adunarea generală proximă; e) că s’a angagiatii unii servitorii pentru trebuințele despăr- țământului pe lângă o rfemunerațiune anuală de 8 fl. (Ex. Nr. 39/1890). — Coprinsulu protocolului subcomitetului din despărțemântulă I. (Brașovu) servesce spre știință cu aceea, că acelu subcomitetă pregătirile pentru proxima adunare generală a despărțământului să nu le facă atârnătdre dela organisarea de noii a despărțeminteloru Asociațiunii, de 6re-ce acestă afacere va ave să se decidă numai în adunarea generală a Asociațiunii și astfelu s’ară pute să se mai amâne. Nr. 19. Cassarulă Asociațiunei, d-lu G. Candrea, prin hârtia dto 5 Martie a. c. subșterne spre decidere scrisorea dto 28 Fe- bruarie a. c. a advocatului B. Bașota din Abrudii, în care numitulă advocată cere a ’i se extrada acțiunea dela banca „Aurăria*¹, de- pusă aici ca taxă de membru pe vieță și a se primi în schimbă alte 2 acțiuni ă 50 fl. ale cassei de păstrare maghiare din Abrudă. în legătură se presenta scrisorea d-lui B. Bașota dto 7 Martie a. c. în care repetă cererea pentru retrimiterea acțiunii numite mai sus dela banca „Auraria“, trimițândă în schimbă 4 acțiuni â 50 fl. de ale cassei de păstrare maghiare din Abrudă, și anume acțiunile de sub Nrii. 153, 154, 155 și 156, dimpreună cu cuponii loră pe 20 de ani, din cari celă din 1888 e a se da pentru fondulă de re- servă, ear’ celă pro 1889 se va bonifica la 1 Aprilie a. c. cu 6°/₀ dividende; d-lă Bașota cere apoi pe basa aețiuniloră subșternute să fiă trecută în șirulă membriloră fundatori ai Asociațiunii (Ex. Nr. 40 și 48/1890). • • / — Fiindă că acțiunile din cestiune ale cassei de păstrare din Abrudă representă în valorea loră nominală suma, pe care, conformă §-lui 6 din statute, are să o depună acela, care vrea să devină membru fundatorii ală Asociațiunii, și fiindă că acțiunile indigitate aducă venitulă cerută în același § pt. 2, cererea d-lui B. Bașota se încuviințeză întru tote cu aceea însă, că înainte de a ’i se retrimite acțiunea cerută, d-lă Bașota să fiă invitată a transcrie acțiile trimise în schimbă pe numele Asociațiunii, conformă statu- teîoră reuniunii, care le-a esmisă. Cu esoperarea transcrierii prin d-lă B. Bașota se însărcineză cassarulă Asociațiunii, d-lă Gerasimă Candrea. Nr. 20. Prin hârtia sa dto 3 Martie a. c. d-lă B. P. Hârșană arată, că a luată la cunoștință conclusulă comitetului dto 25 Fe- bruarie a. c. Nr. 35 relativă la procesulă cu d-na Z. Romană din Făgărașă, atrage atențiunea comitetului, că pentru evitarea esecu- țiunii să asemneze spesele procesuale, licuidate numitei domne prin 156 188! darși suim sentența de sub Nr. 2740/1889, și cere să ’i se înapoieze acteli privitdre la sus numițulu procesă, pe cari le-a subșternutu prii scrisorea sa dto. 22 Februarie a. c. (Ex. Nr. 42/1890). 1 — Spre sciință. Spesele licuidate d-nei Zinca Romanu corni tetulă le va asemna îndată ce ’i le va cere celu îndreptățită a M primi. Actele cerute de d-lă B. P. Harșană ’i se înapoieză. 1 Nr. 21. D-lă M. Andreica, cassarulă despărțământului VI] (Abrudă) prin hârtia dto 6 Martie a. c. trimite suma de 110 fl întrată ca taxe dela 21 membri ordinari ai Asociațiunii din acell despărțemântă, cu rugarea: să ’i se cuiteze primirea, ear numell membriloră, cari aă solvită taxele, să fiă publicată în foia Asocia țiunii. (Ex. Nr. 43/1890). 1 — Se adeveresce primirea sumei de fl. 110 trimisă de d-M M. Andreica, cassariulă despărțământului VII (Abrudă) ca taxe del| 21 membri cu aceea, că numele acestoră membri urmeză a fi puț blicată la altă punctă ală protocolului de față. 1 Nr. 22. Se constată, că cu datulă 11 Martie a. c. sub Nr. 4j s’aă îndrumată direcțiunile despărțeminteloră, conformă hotărirn acestui comitetă dto 4 Octombre 1889, a încassa taxele restante prij 1889 de pe la membrii Asociațiunii. (Ex. Nr. 44/1890). — Spre sciință. Nr. 23. Prin mandatulă de plătire dto 16 Decembre Nr. 777/1887, presentatu aici la 14 Martie a. c. oficiulă de din Năseudă ne cere dreptă competințe erariale 10°/₀ după de 1050 fi., care sumă constitue legatulă din remasulă după fericitul^H Gregoriă Hangea din Maieră. (Ex. Nr. 45/1890). — Se constată, că pe cale presidială s’a înaintată în terminul^H legală recursă în contra amintitei măsurări. S Nr. 24. D-lă Simeonă Popă, secretarulă despărțemântulutH XVIII (Turda) prin hârtia dto 20 Martie a. c. Nr. 5 ne încunos-® ciințeză, din încredințarea subcomitetului din numitulă despărțe- i mântă, că în ședința acelui subcomitetă dto. 15 Martie a. c. s’a j| primită noua arondare a despărțementului Turda întocmai după® cum e proiectată în elaboratulă acestui comitetă. (Ex. Nr. 49/1890). ■ — Spre sciință. în meritulă hotărîrii luate de subcomitetulă I despărțământului XVIII (Turda) va intra acestă comitetă, după ce a voră fi întrată deslușirile cerute relativă la proiectulă seă de aron- j| dare dela tote despărțemintele Asociațiunii. Se constată, că cu da- ■ tulă 10 Martie a. c. direcțiunile despărțeminteloră, cari nu s’aă * pronunțată asupra numitului proiectă, aă fostă de noă provocate 1 a o face celă multă pănă la 15 Aprilie a. c. j Nr. 25. D-lă advocată din Sibiiă, Ioană Popa, transpune și 1 pe anulă 1890 doi galbeni așe4ați ca medalionă, destinați a se 1 premia cu ei femei, cari voră purta costume frumdse originale românesci cu ocasiunea adunăriloră generale ale Asociațiunei. (Ex. . Nr. 50/1890). 127 t — Spre sciință. Galbinii amintiți s’aă transpusă spre păstrare • ia cassa Asociațiunei, avendă a se face usă atâtă de aceștia, câtă ■ și de alți 2 galbiiii dațî în anulu trecutu în același scopu și de j. același douină, la proxima adunare generală. Nr. 26. Casarulă Asociațiunei, d-lu G. Candrea, prin hârtia dto. 26 Martie a. c. arată, că în urma mandatului dto. 4 Octombre Nr. 227 a extrădată advocatului Stefanu Somody, ca îndreptățită, îh presenta notariului publică din Sibiiă G. Zăgoni, pe lângă cuitanță în ordine timbrată, cauțiunea architectului C. W. Maetz constătă- - tore din 3 scrisuri fonciare de ale institutului de credită fonciară din Sibiiă în suma totală de fl. 3000 (Ex. Nr. 51/1890). — Spre sciință. Documentele de extrădarea cauțiunii se ală- tură la actele privitore la ridicarea edificiului scolei. Nr. 27. Președintele Asociațiunii, d-lă G. Barițiă, a donată pe sema bibliotecii Asociațiunii opulă seă „Părți alese din Istoria Transilvaniei pe 200 de ani din urmă“, voi. I. și II. Sibiiă 1889— 1890. Membrulă comitetului d-lă Z. Boiă a donată asemenea pe sema bibliotecii Asociațiunii opulă seă „Cuvântări funebrale și me- moriale. Sibiiă 1889“. — Cu mulțumită spre sciință. Nr. 28. Aă întrată la comitetă taxe de membri dela: Luca Ludovică în Alba-Iulia, Poruțiă Ioană în Budapesta, Sustai Nicolaă în Brașovă și Dr. G. Bea în Baia de Crișă, câte ■5 fl. pro 1890. Marcu Simionu în Câmpeni 5 fl. pro 1888, Părțilă Ioană in Poșaga super., Candrea Nicolaă în Vidra, Candrea Mich. în Neagra, Nicola George în Arada, Gomboșă losifă. în Vidra sup., Ldwy Davidă în Câmpeni, Cotișelă Const. în Certege, Nicola Ioană în Arada, Papiu Alexandru în Bistra, Marcu Romulă în Bistra, Muntenă Dumitru în Câmpeni, Nicola Petru în Vidra, Societatea Concordia în Buciumă, G. Sturza în Abrudă-sată, Șuluțu St. Pompiliu în Roșia, Jurchescu Terențiă în Abrudă, Tuhuță. Alexandru în Abrudă, Ciura Alexandru în Abrudă, Achimă Petru în Buciumă și Pinciă Ioană în Caransebeșă câte 5 fl. pro 1889, Macaveiă Alexandru în Buciumă-Șasa 10 fl. pro 1888 și 1889, Bașota B. în Abrudă 200 fl. (în acții), ca taxă de membru fundatoră. — Spre sciință. Sibiiă, d. u. s. Dr. II. Puscariu m. p. Dr. loanu Crișianu m. p. vice-președinte. secretară II. Verificarea acestui procesă verbală se încrede d-loră: Z. Boiă, Parteniă Cosma, și I. G. Popă. S’a cetită și verificată, Sibiiă în 29 Martie 1890. Zacharia Boiu m. p. Parteniu Cosma m. p. I. G. Popu m. p. lâs CONSEMNAREA contribuiriloru făcute în favorulu scolei superiore de fete a „AsocP- fiunei transilvane¹¹ pe cola d-lui Parteniu Cosma din 1 lanuarl- pănă la ultima luniu 1889. i Belle Janos, econ. în Dobra; Bagoly Samuelă, Constantinii Rișcuță, eco- nomi în Korosbânya; loanu Judcnă, econ. în Șopteriă; Zacharie Cornea, econ. în Silvașn-de-Câmpie câte 1 fl.; Ioană Dordea, econ. îuLomncșă; Maria Dejan':. economă în Ocna; Constantină Toderă, econ. în Săcădate; Safta Todoru, ec nomă în Săcădate; loanu Mahara, econ. în Săcădate; Petru Muțiă, econ. ț» Baia-de-Crișă; Cari Will, econ. in Aiudti câte 50 cr.: Otilia Adamoviiiă, ocoli, în Baia-de-Crișă 1 fl.; Onu Buciă, econ. în Armeni 50 cr.; Istionă Paraschiv.y. economă în Fofelda; Maria Simtionă, economă în Sibiiu; losifu Bârsană, eo::. în Alțîna câte 1 fl.; Kovăcs Gybrgy, econ. în Apa 50 cr.; Ioană Apay, e& .. în Arayos-Megyes; Mitru Văsuță, econ. în Borchidă; Mateiă Vila, econ. în lie- metemezo câte 1 fl.; Demeter Donka, Nuțiă Câmpenu, economi în Seini câte 50 cr.; George Cozma, econ. în Apa 1 fi.: Vekony Miklos, econ. în Cornețelă; Antonă Horodozky, econ. în Mediașă câte 50 cr.; Timoteiă Circa, econ. în Dicso-Szt.-Mărțon; Michailu Krauz, econ. în Buzdu; Vladă Todorilă, econ. îii Ponoră; Onisni Zete, econ. în Kis-Sikărld; Antonie Bodie, econ. în Aranyoș- Megyes; Nuțiă Vereș, econ. în Nagy-Sikărlo; Maria Barbă, economă în Săcă- date câte 1 fl.; Patrichie Tocaciă, econ. în Ațelă; Ștefană Costea, econ. în Hașagă; Samoila Buciumanu, econ. Kirâlypatak; Ștefană Goța, econ. în Bu- cerdea-vinosă; Bihari Zsigmond, econ. în Kutyfalva câte 50 cr.; Bora Arpăd, econ. în Sibiiă; Ioană Sibișană, econ. în Ocna: Ioana Dicoiă, econâmă în Ocna! loanu Kirr, econ. în Vingardă; Ioană Purcariă, econ. în PocloșI; loanu Radu, econ. în Stenea; Isak Nusbăcher, econ. în Deășu; losef Gruber, econ. în Clușu; Thomas Salmen, economu în Slemuică; Allmady Zsigmond, econ. în Sibiiă; Avramă Sâmputenă, econ. în Sz.-Akna; Augbelă Ciorană, econ. în Căr- pinișu; losifă Câmpenu, econ. în Dobra; losifă Selistenă, econ înTeiă; Ioană Bucură, Neculae Găsită, economi în Hașfalăă câte 1 fl.; losifă Crainică, econ. în Dobra 50 cr.; Georg Bartmus, econ. în Sibiiă; Petru Câmpenu, econ. în Ocna; Ioană Rusană, econ. în Alba-Iulia; Spirer Hersch, econ. în Oșorheiă; Neculae Suciă, econ. în N. Sink; Ioană Alămorenă, econ. în Magă câte 1 fl.; Andreas Schopf, Ștefană May, economi în Siibiu câte 50 cr.; Petră Gavozdea, Ioană Roșu, economă în Ocna; Ioană Popu, econ. în Rogna; Savu Mândrenă, econ. în Ocna; Barbosu Sava, econ. în Alvincz; Tittel Zsigmondne, propr.; Safta Popi, economă în Ocna; Francisca Reindl, economă în Alba-Iulia; Vasile lonașl, econ. în Șaldorfu; Michailă Mildu, econ. în Martinsdorf; Katarina Weiss, econâmă în Sibiiă; câte 1 fl.; losifu Rodzievicz, econ. în Sibiiă; Ilie Vladu, econ. în Ocna; Ana Vașiu, economă în Ocna; Savu Albu, economă în Ocna câte 50 cr. îndreptare: în numerulă 2, la pag. 47, șirulă 13 din josă să se cetescă în locă de „plăcinte¹¹ „plante¹¹. * Editura Asoc. trans. Redactoru: I. Popescu. Tiparulă tipogr. archidiec. I