Apare la 15 a fie-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU L.TE2ÂTUHA ROMÂNi ȘI . CULTURA i’OPOKULni ROMÂNO. . . • — .. ¹ ¹ ’ ■¹ : ■■ -' ;■> ;v 7 Nrulă 3, sibuC, 15 aiartie 1890. Anulă XXL. SPICUIRI DIN AUTORI STRĂINI ASUPRA ROMÂNILORÎT.' (Urmare și fine). „Cam de comunii se acusă grănițerii, că aru fi avi^I, ară înclina spre lotrii, înșălăciuni și răpiri. Unu poporă, carele secle întregi și-a aflatu unica , răsplată , pentru, greulă seryiciă militară pe timpulă resfipiului în.pră^I, carele șe află₍ contiăijă încungjurață de unu inimicii .barbarii, căruia conformii leguoră militare, nu i-se putea face nici când, prea puțină pagubă, unu poporu dar neîngrijită, carele timpu îndelungată, ᵣ afară de puterea discreționară a oficerulul săă superiorii, , nu aveâ de cine să se teamă și pentru ori-ce crimă ’și afla refugiulă pe teritorulă. turcescă, ună astfelă de poporă putea ce e dreptă ușoră șă pice sub împulsulă celă mal puternică ome; nescă și să devină jertfă unei avariții. rușinășe, carea deși nu în același gradă ’șl esercităză puterea sa arbitrară și la po- pore civilisate. Nu numai grănițerulă slavă și valachă. sântă renumiți pentru aplecarea loră spre câștigă, nelegală; și la săcui avea cândva mare valore dicala: că densulă minte, înșală și fură. , , / „Deși acestă răă cândva pote că va fi foștă .pe: deplină adevărată, în timpurile mai recpnte s’a schimbată.,șiîp. apeștă sensă forte multă prin înfluința binefăcătore a guveți^ulpl austriacă. Legi, judecători, ori instituțjunile polițiale nu num,ai că aă ridicată siguranța internă în graniță^ dară ^ă începută chiară a se îndrepta și caracterujă poporului, spre mal bine. 6rl Cu greu s’ară mai putea stigmatisa rapacitatea, furtulă, cu atâtă mai puținii aplecarea spre înșelăciune, ca unii vițătaj națională. fl „în tote țările numărulă hoțiloră și însălătoriloră compui^., partea precumpănitore a criminaliloră și noi audimă în tiifl purile nostre mult lăudate de bande de tâlhari în Italia, fl părțile Rinului și prin alte țări așanumite civilisate, cari așa< de numărdse și asfelă organisate nu se aflaă nici când 'îij graniță, deși acesta avea multă de suferită de astfelă de orde de tâlhari, cari treceaă din Turcia în părțile nostrjfl Cele mai numerose cașuri în graniță sântă furtișaguri mo- dulă celă mal strălucită. Grănițeril din prejurulă Urbel-ca- roline deveniseră (cam sdrtea loră obicinuită) la anulă 1808 drășl în mare lipsă de bucate, ear statului ’I lipsiaă în acelă momentă mijlocele necesare pentru procurarea bucateloră. A costată ună apelă și mari cantități de grâne li se tră- miseră îndată, parte grătuită, parte cu prețurile cele mal moderate, din ținuturile mal avute ale graniței slavonice și bănatice frațiloră loră lipsiți din Croația. Sarcinile cele mari, carl'apăsaă monarchia ndstră după pacea vienesă, "nu per- miteaă acoperirea completă a împrumutului d’atuncea. într’ună modă loială li-se aduse situațiunea acdsta la cunoscința cre- ditoriloră și li se îmbiă ună modă corespunzătorii de solvite, însă cel mal mulțl creditori renunciară la pretensiunile lord și cruțară astfelă statului o sumă de peste 110,000 florini. „Virtuțile cele mai frumăse ale grănițerulul, adevărata poddbă a caracterului seă, sântă patriotismulă și iubirea ne- strămutabilă și nefățarnică a grănițerulul cătră casa domnitore și cătră persăna regentului. Elă e consciă de valorosa în- grigire a împăratului seă și-lă iubesce cu entusiasmă, ’lă amintesce la fiecare ocasiune, și deși din nenorocire ară fi pote greă apăsată de superiorulă seu, elă e convinsă, că acăsta 5» -1 1 68 apăsare nuse face cu voința împenatululseuși așteptă prima oeasiunș posibilă penștru a depune -jalbele sale înaintea tror «nulul simp&iățescîU, ■-<. . ,i .> ^■PrpJângă ;acestfi devotamentfl neî.nvingjbilfi j trebue să mai amintimfi și iubirea, grănițerului pentru pământulfi . strfiț moșescfi și alipirea sa cătră religiunea părinților» sei. . Din părțile cele mai frumose ale lumii ’lfl cuprinde dorul» cătră munții și câmpiile țerii sale, fiă elfi ori și unde; lângă ma- Jujfile Banului, i,ale Ronei . șefi ale Țicinului elfi,va sci să-și afle >catea cătră: patria sa și fără de a eunoșcedimbile străine «Sil, ae, va orienta după starea stelelor», pentru; direcțiunea -cfileț .sale. . ,Plină de superstiții și, cu multă aplecare Upentru ceremonii, sentimentele lui. sunt» pătrunse de o adevărată * pietate,!.elfi: venerfizfi orbișfi pe preotulfi seă, carele astfelu posede in mâna sa puterea, a deștepta într’însulfi șeptimen- tele • redigifise cele mai sublime. Deși între catholicl șj, neuniți dompespotd aversiune puternică, totuși nu se ivesc» nicăiri șesmcle de vre-o Intoleranță religiosă. o,De ambițiunea^ xgrănițerului,, ca unfi motprfi . pntefnicfi fin-f carafiterulfii; se^, amti amintitti deja. Dăca și valachulfi îproștfi ariăvea pote maț ppțină înțelegere, pentru așa. ceva, Cu fttâtfi, mai multu posede* aceste calități secuiul» și grăni- țprulfi* șbypnfi,.; cu deosebire;insă croatulfi. ,Acesța e mândru țdfi iniâmrilă șefii «mândru de Șjtștulfi șefi grănițerescfi și se,pote ațîța lasfqrțareaeștremă prin escițarea acelui sentiment». Laufia pu- bW,.solpmnă, disțipgerea pprâ medalii ono^ific^ le prețuesce gră- !Wțernifi .pește: sfimă și pe calea acfișta s’ar potea ^ițaJa dânsulp stimululfi; atâtă ipentru înbupfitâțirea stării.sațe economice, pâtfi iȘj,pentru întreprinderi eroice în,țimpii de.reșbeliL .Pin contră în, locuiti ; acestora: tete prea adeseori ș’afi copiisu, apăsări, și brutalități , orb® și dure, spre a conștrțnge pre grănițerfi la fejpte < după. pl«culfi, superiprflluî șefi. P0că .și-lti lăsa superio.rulu ,gefi dfit neamfi străinfl, jdin nepricșperșa limbii și a caracte- ;irulțilᵢ: șefi, .să sunță-ici colea disprețuiti .se.fi, totuși fie comunfi ora .superiorulu din neamul» propriu, carele tracta pe grănițerfi 69 r firt^’ună nibdă frrttttf 'și: disprețuitorii,: voiudă astifeM'îft-șl-tută E Originea Sa de mai naiirte, și tocteaiatesta închipuire, acesta « asuprire a fratelui seă propriă eta 'apăâătore,amârnicăși t revoltătore. Pretensiunile cele mai juste ale gtătrițernluiire- iftâneau! neascultate; prestarea 1 ucrului era purunea: a' îuty ’'■ n&i tând însă primirea rebonificăril, Și sub pretextate disciplinei militare era maltratată in modulă celă mai neumăml¹. d^u era deci mirare, dPcă în urma aieestoră tractări ori-ce Sfftiti- mentă nobilă ală poporului se retrăgea și închidea îă întrulă inimel'sălfe, dOcă aspirați unea sa înnăscută cătră libertate se schimbase în sclavismulă celă mai servilă, dârele se^ive&ce 4n deosebi la valachă prin o alipire tîritdre cătră superiori și cătră Cei puternici, prin disprețuirea coloră hepuftetiiiolț prin obstinare, -renitență și o încăpăținare, care-ți dcofisiftnă tdtă indulgența, apoi prin o apâtiă cătră mdrte la hăti'â¹- nețe înaintate și prin multe alte trăsuri caracteristice: Deși zace în adevără în caracterulă grănițerulul și o porțiune-dej&iM de însemnată de esacerbare și de poftă de răsbnnare, .cârca se esprimă la slavă și la valachă chiară și față 'de rudele loră proprii, ba la cești din urmă chiară, și cătră • mofți și nu se stinge nici când; totuși rancdreâ și atragerea lui pentru denunțări și mituiri sântă mai multă o urmare-a traC- tărei rele, decâtă trăsuri ale adevăratului seă caracteră. ’ Față de sentimentulă espresă pentru dreptă și nedreptă, carele e propriă grănițerulul, pe lângă cunoscințâ deplină, care o po- sede dânsulu despre staverirea limitată a ; drepturiloră 'și' ia datorințelOră cari ’i competă, dă resimte orî-ce i nedreptate, ce se comite și acesta ’lă revoltă și ’i remâne'neuitată. > Prin obiceiulă seculară dedată a da superiorului seă, elă de regulă ’și însoțesce rugările mai totdeuna cu mituiri și acestea mei^gă seu înaintea seu în urma rugării, decă dînsulu singură recâ- nosce lipsa de motive pentru rugarea sa. Astfelă s’ai intro- dusă în: graniță o aplicare pentru mituire și o; diesterităte întru aplicarea mijldceloră de mituire într’ună gradă, carele alt-uudeva cu greă s’ară putea afla, și îngreundză adnainiș- 70 trarea într’ună modă estremă. Aci se mal adaugemă aplecare» și mai miserabilă a denunța apoi, uneori după ună timp» mai îndelungată, pre aceia cari au cădută în cursă, decă do-.| rulă de răsbunare ară pretinde o astfelă de jertfă. Esemplel de aceste aflămă cu deosebire în granița croată și sirmianăj „O tractare severă, dar totodată justă, respectarea ginteH sale, o instruire indulgentă, compătimire cu sdrtea lui, acestea! suntă căile sigure spre a-și câștiga afecțiunea grănițeruluiJ Dâcă superiorulă seă și-a atrasă în modulu acesta încrederea! și simpatia lui, atunci elă ’lu stimeză, deși pote nu e com-J patriotulă lui, într’ună gradă supremă, ba încă ’lă preferescel streinului, decă-I cundsce sdă celu puțină ’i înțelege limbaj sa maternă. Atunci se relevă o trăsură nouă nobilă în ca-j racterulă grănițerului, alipirea lui intimă, și încrederea lui 3 orbișă, și devotă cătră astfelă de superiori, gratitudinea luij neperitore cătră aceia, pe cari-i cunosce de binefăcătorii lui. ș Mulți ani nu sântă în stare a slăbi puterea sentimentului seă și nici o jertfă nu o crede prea mare a-lă și dovedi încâtu despre moralitatea locuitoriloră în diferitele părți' ale graniței, reproducemă aicea conspectulă despre starea și numărulă proceseloră pe semestrulă dela 1 Maiă pănă la finea lui Octomvrie 1808 pe întregulă teritoră ală graniței. După acestă conspectă eraă în cele trei generalate croate și în susatinsulă periodă 853 individ! în cercetare criminală, ear din semestrulă trecută mai restaă 176 cașuri. Din acești 1029 individl aă fostă în cercetări: 7 pentru asasinare și jafă, 3 pentru paricidă, 10 pentru infanticidă, 14 pentru asasinare, 9 pentru tăciunărie, 3 pentru adulteră, 34 pentru lotriă, 33 pentru omoră, unulă pentru jurămentă strîmbă, 46 pentru înșelăciune, 380 pentru furtă, 20 pentru ascun- derea lucruriloră furate. în granița slavonă-banatică eraă în același periodă 457 cercetări plus restulă din semestrulă trecută cu 123=580 cașuri, din acestea eraă 1 pentru asasinare și jafu, 1 pentru paricidă, 3 pentru infanticidă, 4 pentru tăciunărie, 2 pentru F. ⁽¹ ^luire, 2 pentru adulteră, 8 pentru jurămentu strîmbu, 5 pentru înșelăciune,. 258 pentru furt u în cercetare. în granița transilvană numărulă indivitjiloru trași în L cercetare criminală în același periodă era 237, restulă din semestrulă trecută 19; între aceștia se aflaă: 4 pentru asasi- nare și jafă, 1 pentru paricidă, unulă pentru infanticidă, ,2 pentru tăciunărie^ 3 pentru înșelăciune, 67 pentru furță ' în cercetare. , Cu totulă la olaltă a fostă numărulă cejoră trași în cercetare 1875, dintre cari obvină pe semestrulă amintită 1547. Din acestea vine una casa de cercetare în granița croată din 466, în cea slavono-banatică din 891, în cea transilvană din 573 locuitori, ear pe teritorulă întregă din 608 locuitori. Va să dică, după acestă conspectă ară sta moralitatea mai răă în granița croată; ea stă mai bine în granița tran- silvană, însă și mai bine în cea slavono-banatică. . Furtulă apare ca crima cea mai frequentă în granița slavono-banatică, spoliarea în granița urbei-caroline și bănată. Cea mai mare demoralisare se dice, că ară esista între, secuii cel avuți ai regimentului ală 2-lea și ală Haromsecului.. în fine mai adaugemă caracterisarea făcută de principele de Sachsen-Hilburghausen în introducerea sa la istoria gra- niței Urbei-caroline și-a Varașdinului, și carea, deși privesce numai acesta parte a graniței, totuși se potrivesce în multe privințe forte bine cu caracterulă tuturoră grănițeriloră, deși timpulă a mai putută să mai modereze unele colori prea drastice, fără însă de a șterge cu totulă colorile ei fundamentale. „Pretutindenea, așa se esprimă principele binemeritată pentru graniță, amă văzută ună poporă resboinică și eroică, fiii naturei, duri și nelinși de cultura modernă, cari cu ună nutrimentă simplă și miseră crescă sub muncă și fatigii ca adevărate figuri înalte ale primului genă omenescă, musculoși și tari ca stejarii codrului, fără îngrijire și fără cultură; buni la inimă și selbateci, apoi pre lângă aceea superstițioși '.'1 72 J și fllirii de sentimente entusiastice pentru onoruhl militară; dedațl cu pericolele bătăliiloră și! doritori -de prădl, ca preță adeseori eluptată pentru vitejia șiîndrăsnăla lorii, cunoscendă 'ptițîriîe trebuințe și astfelă cu puțină sciință și judecată; pentru aceea insă nestricați prin moliciune și prin gustări rafinate, aderențl nestrămutaverl pentru datinile și obiceiurile loră vechi naționale, și prin acestea strinsă legați de patria loră, fideli în vorbele loră, dar pentru aceea forte jalușl la împlinirea promisiuniloră făcute, crescuți prin firea loră la o vidță ani- • tndsă și eroică, deveniți însă prin apăsări și persecutări la ; suspițiuni și renitență, capabili de fidelitatea și devotamentulă celă tnai sfântă și totuși dedațl prin ațîțarea din adinsă a poteriloră Ibră la obstinațiune turbulentă pănă chiarft și da re- voltă formală". ! : în fine mal aflămă ca adnexă la câpătulă opului din cestiune ■ o consemnare a prenumeranțiloră la acestă opă, ear din mul- țimea acestoră prenumeranți dămă numai de următOrele nume române; ș. a. dnil Carpii, supratenente la reg. ală 2-lea se- cuescă; Dragollovich loh. de, maioră c. r. și adjutantă ge- nerală la comanda generală a Urbel-caroliane și a Varasdi- nuluiFova, loh. cometă la reg. val. illir. Milla Nic. cometă la același reg. Negry loh. cometă la batalionulă ciaichistiloră; Perech Atanasie, locotenentă la reg. val. illirică; Stoika de Hatzeg, protopresbiteră în reg. val. illirică; Tapavicza Stef. căpitană în bat. ciaichistiloră și Terian loh. locotenente la reg. valah-illirică. P. Broștânii. BABA DOCHIA. I. Serbătâre păgână română. piua Babei Dochiei e în 1 Marțiu vechia. Babele seu „(piele babeldru" sântă 12 dile, ce urmeză. în (piele aceste timpulu se schimbă, acuși e sore, acuși ninge și acuși plouă. De multeorî (piele schimbătore țînu și peste 12 F: h- 13 dile, ba adeseori trecu și în Prieră (Aprilie) și acele ce sân tu peste 12 dile se numescu filele împrumutate seu împrumutări. ■¹ - în 1 Marțiu nu se lucră, pentruca să se domoleseă mânia Babei Dochiei și frigulă de primăvară să nu facă pagubă în câmpuril). II Mituit despre Baba Dochia* ² * *). Baba Dochia a avutu unu feciorus), carele s’a însurată și baba Dochia a trăită reu cu nora sa, eară feciorulă nu-și putea apera muierea de ea. Baba Dochia odată a datu norei sale lână negră (laia) și a mânat’o la rîă, ca să o spele și să o aducă albă, căci altcum nu va fi bine de ea. Baba Dochia în totu modulă necăjia pe nora sa. Nora s’a dusă la rîu și a spălată lâna pănă i s’au belită de- getele și a cursu sânge din ele de a roșită apa, și lâna totuși a remasă negră și nora a începută atunci a plânge. Christosă s’a făcută atunci omă și cu Sân-Petru s’a scoborîtă la rîu și a întrebat’o: „De ce plângi?u eară ea i-a spusă totu necazulu ei cu socră sa. Christosă i-a disu, ca să spele lâna, a mângăiat’o și binecuvântat’o și i-a dată o chită (chitușă) de flori de micșea și de cocoșei, pritindu-i, că decă ajunge acasă să deie flori și socrei sale. Nora și-a pusă florile la urechiă, a mai spălată pănă-ce a îfi- murgită, apoi și-a încărcată lâna pe capă și a*pornită acasă cu voia bună și când a descărcată lâna, a fostă albă și s’a bucurată; Baba Dochia, când a vedută, că lâna e albă s’a mirată) dar eară s’a mâniată, pentrucă nu pote să-i bage de vină, — și când a vedută, că nora are flori la urechiă, a ocărît’o și a (lisu, că le-a căpătată dela drăguță. Nora i-a răspunsă că le-a căpătată dela Mărțișoră și i-a dată și ei flori, eară baba Dochia a începută să’și bată jocă de Mărțișoră. Baba Dochia vedendă florile s’a socotită ca să mergă cu oile și caprele la munte la pășune și, credendă că e primăvară, a poruncită 9 Prelucrată după culegerile dela DD. Georgiu Pocreană, preotu în Reșița; Ilia Gana, învăț. în Răcășdia; și luonu Orza, înveț. în Ciclova-română. ²) Mitulu e prelucrată după culegerile dela DD. Ilia Gana, învețătoră în Răcășdia; Constantină Unguriană învețătoră în Șasea montană; Ioană Orza, învețătoră în Ciclova-română; lacobă Ociană, învețăt. în Petrilova; Georgiă Pocreană, preotă în Reșița; Georgiă Rugaciă, castelană și N. Apostolescu, teol. în Oravița. Arth. Schott, Walachische Măhrchen p. 113. a) Numele feciorului la Orza e Dragobete, la Rugaciă e Nicodimă, la, Pocreană e Dragomiru. u feciorului șeii ca sa pregătescă bădăniele și galetele și i-a disăi „Haidați la munte, că a înflorită pășunea! Tu să-ți iai fluerulă și ' să sufli în elu, eară eu voiu juca!“ Feciorulă ’i răspunse că abea a ■ trecutu Făurarii, apoi mai este și Mărțișoră și o parte din Prieru 1 și să nu grăbescă. Baba Dochia atunci de nou a batjocorită dicândă: „Pe Făurarii ’lă tragă prin găunară, pe Mărțișoru prin ciurișoră!“ Și a luatu pe sine 12 cojdce și a plecatii cu feciorulu la munte. A plecată cu sdre și după ce aă ajunsă la munte a începută ■ a ploua și ninge și acuși eară a fi sore și acuși a înghiăța, și udându-se ’ cojoculă desupra a înghiățată și s’a îngreunată și Baba Dochia l’a aruncată pe tufe și s’a dusă totă mai susă pe munte după capre ; și după oî, pentrucâ căuta iarbă, și Baba Dochia a aruncată în ■ totă diua câte ună cojocă pănă le-a aruncată tdte. Feciorulă Babei Dochiei a înghețată pe munte și i s’a făcută ■ sloiă pe gură și pe barbă, dar Baba Dochia nu a băgată de samă, ci i-a strigată: „Eă nu mai potă de frigă și tu totă dici în fluerașă!“ î Atunci i s’a arătată Mărțișoră și a întrebat’o în batjocură: „Cum ’ți place primăvara și de ce nu joci la fluerulă feciorului, că nici norei nu i-a fostă frigă să spele lână totă diua la rîu!“ Mărțișorulă a perită, eară Baba Dochia și feciorulă ei au în- | ghețată cu tote oile și caprele susă pe munte, și pe urmă s’aă I impetrită. ] Baba Dochia? cu feciorulă, oile și caprele și adi se vădă îm- 1 petriți pe muntele Semenică. Și la picidreje Babei Dochiei s’a 4 făcută unu isvoră, din care curge apă. | Mărțișorulă a omorîtă pe Baba Dochia, pentrucâ l’a batjocorită, ] dar nu putea să o omoră, decă nu avea dile destule, însă a luată . și împrumutate.⁴) • - III. EsplicărI și comparări cu mitologia romană vechia. Numele Dochia s’a adusă în legătură cu numele Dacia; dar / din retăcire, pentrucâ Dochia nu e alta decâtă numele scurtată al sântei Eudochiei, carea în biserica orientală se serbeză în 1 Marțiă după călindarulă vechiă, — și numele Dochia la femeile române forte adeseori e ună nume de boteză. Cuventulă grecă Eudochia mai ânteiă s’a aflată în testamentulă noă și însemnă plăcere. ⁴) Acesta serbătore păgână și mită , le-a mă comunicată în Familia din 1872 Nr. 31. Fiindu materia de mare însemnătate mitologică, amu făcută studiă asupra el și cu comentarulă ce urmeză sub III, amă cetit’o în limba maghiară în ședința din 15 Febr. 1890 a societății etnografice a Ungariei. t 75 Poporalii românii și anume muierile agronomilor!! pe Baba Dochia o serbeză tocmai în 1 Marțiă vechiu, ca frigulu să nu va- teme semănăturile câmpului. Din acesta se vede, că Baba Dochia represintă frigulii și că puterea ei e cu înfluință și asupra timpului de primăvară; pentru acesta Baba Dochia se pote înșira între spiritele rele seu dînele de frigă și de agricultură. Numele vechiă alfî ei s’a perdutii și cultulă păgânii poporală figurei vechie a imprumutată numele unei sânte creștine. Miturile, ce se referii la deii păgâni vechi, și datinele ce se referii la serbătorile păgâne vechi, de regulă se represintă și res- pective se țînă și acuma în acelu timpu, în care s’au țînută în cultulu păgânii vechiu, dar în urma infiuinții religiunii creștine, timpulu, ce corespunde dilei sărbătorii vechi, s’a adusă adeseori în legătură cu numele și 4'ua sântului seu serbătorea creștină, ce e totu în acelu timpu; casualminte sântulu creștină s’a străformată în figura mitologică vechiă, precum în casulă de față din Sânta- Eudochia s’a făcută dîna păgână Dochia. La poporală română acesta nu e uniculă casă; dar așa e acesta la totă poporală, carele din mitologia sa vechiă păgână a susținută încă figuri de dei și datine de sărbători. După aceste premiteri e de lipsă de a cerceta personifica- țiunile și elementele cultului păgână, ce vină înainte în mitulă Babei Dochiei, și a le asemăna cu mitologia vechiă romană și în șirulă primă pe: Mărțișoru. Nora Babei Dochiei a disă, că ea florile le-a căpătată dela Mărțișoră, eară Baba Dochia a grăită cuvinte de batjocură asupra lui Mărțișoră; mai departe, Mărțișoră s’a arătată Babei Dochiei și a mustrat’o și bătjocorit’o pentru nora sa. Aceste împrejurări dovedescă, că Baba Dochia și Mărțișoră staă in posițiuni contrare. Luna lui Marțiă la poporulă română se numesce acuși Martie acuși Mărțișoră. în numele Mărțișoră, silaba șorti, e suficsă de di- minutivă și pentru acesta Mărțișoră însemnă Marțiă celă mică și în acestă modă vedemă, că Mărțișoră e Marțiă celă tineru și că represintă pe deulă Marș și luna Martius. Marș (Marte), ca deulă celă mai vechiă italică și națională romană (vechiă), a fostă deulă puterii creatore a naturei și a primăverei, — și pentru acesta la romanii vechi și la popdrele înrudite luna (leului Marș a fostă luna lui Martius, purcesă dela numele lui, și luna acesta a fostă începutulă naturală ală anului. Marș ca ună ă ne dămft samă. înlăuntruhl acestei acțiuni împrumutate orî-ce conto- pire înalță claritatea sensațiunei, care vine a se contopi. în lupta ei pentru claritate ea reprimă în același tinipă aWo con- topiri mai multă saă mai puțină fortificate, punându-se în oposițiă consciă cu acestea. Fără contopire și întunecare ; si- multană nu e cu putință să se desfacă în modă consciă tthă clementă de sensațiune de cătră celalaltu și acesta într’ună stadiu de evoluțiune ală conștiinței ori câtă de timpuriă. Fiă impresia sensuală ori câtă de puternică ori violentă, ea remâne înconsciă câtă timpti nu dobândesce din lăuntru forti- ficări, cari să o pună în posiție de a altera într’ună chipă ore-care consciința actuală domnitore. ' ‘ * *) Raportulu între sensațiune și percepțiune a fostă și este obiectnlă cercetăriloru multoră psichologl, fără a fi ajunsă pănă astădl la o stabilire definitivă. Amu expușii felulă nostru de a-lă cuprinde; nu pentru a încărca b teoriă, ci pentru a fi înțeleși asupra întrebuințării cuvinteloră. Simțirile saă seusațiunile potu să fiă și neclare; ceea-ce însă amii percepută sau priceputii nu p6te fi obscur. Acesta este, credemii, înțelesnlii graiului obicinuită. Lu- crulii, despre care amu o sensațiune sau pe care 1-amă simțită, nu trșbue neapărată să fiă clară cuprinsă. I)icu mal vîrtosă că simțescă ceva, când nu sciu bine, ce. De altă parte o percepere sau pricepere, care ar fi obscură, nu se pote numi percepere. Sub sensațiune vomă înțelege așadară unu resultată psichicu alu acțiunel reciproce între conțînutulă nostru potențială și între o afecțiune din afară, resultată, care a remasu sub nivelulă consciințel actuale. Caracteristica el e numai tonulu subiectivă, Același resultată psichică . înălțată la nivelulă consciințel actuale, îlu numimu percepțiune și adecă externa. ¹ Semnulu el distinctivă este unu conținută clară, obiectivă. Mal «țicetnă percepțiune in- ternă (ca procesu reflecțiune saă percepere internă), dacă ea e resultatulu consciu ală acțiunel împrumutate între același conținută potențială și între anulă deja reprodusă în consciința actuală. Amintimu lucrarea prețiăsă din paucțu, de vedere istorică și critică de Goswin K. Uphues, „Wahrnehmung und Empfin- dung“ Lipsea. Duncker și IJumblot 1888. 6* 84 j -A • i< Stăruimă â nu pierde din vedere, că lucfulă de teȘK’ devenimă conscii într’unft momentă dată, este totdeuna o lațiune, uuă raportă. Acesta resultă chiar din chipulă nostrii j de a deveni conscil, ceea ce se întâmplă prin mijlocirea conT. topiri și. întunecării. Dacăîntregă câmpulă conștiinței nu ară fi decâtă o singură contopire continuativă, fără cea mal Plică diferipță de claritate, noi n’amă avea eonsciință, fiă că | contopirea ară dobândi prin fortificări repețite ună gradă dș 1 cjaritate ori câtă de mare.*) Conștiința ar lipsi ca și cândîj. J acelă câmpă ară înfățișa ună complexă cu deseverșire întunecată, .Dacă întrâga lume nu ni ș’ar înfățișa .decâtă în o singură nuanță de coldre, din care n’ară putea să resulte decâtă o șingură contopire ori de câte ori elipimă în afară, lumea nu ară avea pentru noi nici o coldre, fiindcă ni-ar lipsi conștiința acelei deosebit pe care o numimă coldre. O contopire fără , întunecare simultană nu duce la nirpică consciă. Din acestea resultă, că conștiința nostră nu e condiționată într’ună mo- 4 mentă dată numai prin contopire ori numai prin întunecare, ; ci totdeuna prin amânddue. Chiar și esistența nu ni-o putemă < representa decâtă suprimândă gândulă despre neexistență. Ori ce faptă ală consciinței, ori ce representare, nu este decâtă ună raportă saă o relațiune de idei și acesta tocmai din causa condițiuniloră psichice, sub care se nâsce conștiința. I Ceea-ce e absolută simplu, e nerepresentabilă. j Ne punemă acumă întrebarea: în ce chipă și sub cari 1 condițiunl se va fi realisândă oposiția între ună subiectă și j ună predicată, în ori care stadiă de evoluțiă ală conștiinței? j Cu alte cuvinte, cari suntă condițiunile psichologice dela cari | atârnă ivirea consciă a unei judecăți, fiă acesta ori câtă de t primitivă saă originală? I ; Amă arătată, că nu există treptă de desvălire a unei ’ consciinți existente în realitate, la care sensațiunea născută la *) Amintimu legea relativității de Bain. în înțelesulu lui Hobbes și ’ Stuaft Mill contopirea nu aru avea nici să se repeteze, căci ori-ce repetiție presupune* unii momentu de întrerupere, care aru face ca contopirea să devină consciă. VecJI Logica lui Mill (Schiel) Ed. 4 pag. 123 în observare. 85 îndemnulă unei impresii din afară să nu găsescă ună fondă ore-care de consciință potențială, ce trebue neapărată să fiă resuscitată, dacă sensațiunea e menită să devie percepțiune, adecă să atingă nivelulă consciinței actuale. E sigură, că o afecțiune exterioră nu pdte deveni consciă fără ca o repro* ducere provocată, fiă prin egalitate ori simultaneitate, să con+ curgă cu elemente fortificătore la nascerea noului faptă de consciință. Afecțiunea ori câtă de intensivă într’ună astfelă de casă aru remânea neobservată. Ea pdte remânea neob-r ser vată și în casulă, când reproducția deși existentă,- e prea slabă pentru ca din acțiunea reciprocă între ea și noua afec- țiune să potă resulta ună productu destulă de consciă. De interesă pentru cercetarea ndstră este numai casulă celă dintâiă^ când o impresie sensuală duce la perceperea unul raportă clară, saă când faptulă consciinței este o judecată, deși primi- tivă în formă dar destulă de hotărîtă. Ștefani Velovanu. LUCRULU DE MÂNĂ ÎN ȘCdLE. II. Dintre tdte înclinările naturale, ce le observămă-Ia omă, plăcerea de a se ocupa cu mânile este doră cea mal însemf- nată. Acdstă plăcere ’șl și are scopulă s&u naturală și reală în trebuințele vieții lui. Omulu e destinata pentru lucru. însuși Creatorulă a disă lui Adamă: „întru sudorea feții tale vei mânca pânea ta ! “ De aci urmarea, că Dumnecjeă a sădită în inima omului acea plăcere de lucru atâtă de pronunțată; Școla e chemată a cultiva acdstă plăcere de lucru, ear nu a o lăsa să se pdrdă din lipsa de esercițiu cordspunddtoiră, și prin acdsta a contribui însăși la împuținarea mijloceloră de fericire pentru omenime. La lucrările de mână ochiulă e forțată a observa nu numai întregulă saă celă multă părțile mari ale obiecteloră, nu numai generalitățile, ci și amăruntele speciale ale acelora. 86 Prin acesta se ageresce vederea, se desvdltă atențiune încofti dată, prin a cărei mijlocire se încopcie spiritulă omului cu lumea din afară într’o legătură forte intimă; astfelu se nască; idei aperceptive clare, și puternice și prin acestea se desvoltă; viulă înteresu ală omului spre a studia lucrurile, de cari este ; înconjurată, pentru de a le putea esploata după adevărata loră; ^aldre. Acestu interesă este singurulă mijlocă ală culturei adevărată temeinice. Acestă interesă este singurulă nimici* tdră ală superficialității culturei omului. în fine acestă inter- . esă produce adevărata diligință și stăruință la lucrări folositore. Prin agerirea vedere! și prin desvoltarea interesului viă • pedagogică însuși spirifulă se ageresce și se îmbogățesce cu - cunoștințe de cea mal mare durabilitate. Căutândă în ochii unuia saă altuia, (jicemă adeseori, că e omă inteligentă saă ignorantă etc. „Ochii sântă icona sufletului" dice prover- biulă, și acesta e ună adevără neresturnabilă. ' . Dacă e așa, atunci să nu comitemă păcatulă de a lăsa necultivată acestă organă de înaltă valore pentru luminarea •; și fericirea omului! Să cultivămă deci vederea! Acestă cui- ■; tivare se pote face, ce e dreptă, și prin intuirea contemplativă ; a obiecteloră visibile, dar cu deplină succesă se pote face nnmal prin ocupațiunea mâniloră cu lucrări sistemisate și folosi- tdre totodată. ’ De unde provine ore lipsa de zelă la elevii scoleloră ; ndstre de a K ' Lucrulă de mână ajutoră, în mâsură ito asemănată, de l mare însuși învățământulă'teoreticii sciențifică, pentru'qă estp constatată că după o bcupațiune cu manile ' spintiilă e $rte dispusă la ocupațiuni de abstracțiune. î)e mu)te ori¹, fără, sk scimă, ne poinenimă cioplindă cu cuțitulă sah sg^rjindif cy altă uneltă, ce e în apropierea nostră, lucruri chiarfi tqlosft$re, 'îp momente de oboselă spirituală. Pentru a dovedi acăslă ne potă servi de esemplu băncile'din scolă, cari suhtă ciungărite cp. val de ele din partea eleviloră chiară în decursuliiⁱpretogeriloriî‘. ‘Eată unii nod momentă, care he dovedesce legătura naturali, nedeslîpită, a ocupațiUniloră spirituale cu cele corporale/'¹ Fisică, chemie, geometrie, desemnă, — tdte .Qbiecțe,, de învățământu în scolă —își voră afla deslegare.forte ușurătdre și temeinică în lucrulă de mână. Să luămă; pentru esemplu .fisica în mai de aprdpe băgare de sâmă. Dacă învățătorulfl va fi în stare a face. aparatulă fisicală împreună cu ejqyil s$l . și după aceea va face și esperimentulă corespunzătorii totă la olaltă cu elevii, atunci fisica va fi ună obiectă vivificătpițți și folositoră în adevăratulă înțelesă ală cuvântului. Și pu greșescă când afirmă, cumcă aprope tdte aparatele fișicale, trebuiucidse în scola poporală, e în stare a le face învățăto- rulă singură, dacă are deprinderea cuvenită în lucrulă de mână, și încă chiar și astfel de aparate, cari la prima vedere s’ar păre ca imposibile; așa amintescă aici, ca de esempjp, prisma trilaterală, pentru spectrulă coloritoră etc. etc. . Nu mal amintescă de uneltele trebuinciose la grădinărită, care încă e obiectă de învățământu în scole, pentrucâ,.nu e greă de pricepută, cumcă multe lucruri necesare în .viâța omului este îu stare a face celă ce și-a însușită dibăcia mâniloră la tiinpulă săă prin scolă. Să nu uitămă însă aici și de acea însemnătate a lucrului de mână, că prin elă se susține echilibrulă între puterile 90 fisice și spirituale ale omului, care echilibru e neîncungiuratu de lipsă pentru sănătatea și vigorea lui în vieță. Simțimă pănă la osă apăsarea greutățiloră vieții popo- rului nostru prin aceea, că i s’au sporită neasemănată tre- buințele sale atâtă publice câtă și private. Față cu acestă îngreunătore împrejurare, producțiunile sale remânendă totă cele de mai înainte, ’I causeză mari suferințe prin nesuficiența loră. Pentru de a’și pute aduce însă poporulu în echilibru trebuințele cu producțiunile sale, trebue să-lă învețămă a lucra, pentrucâ, în partea cea mai mare, lipsa dibăciei la lucru a provocată crisa economică, care se arată a deveni din ce în ce totă mai apăsătore pentru poporă. Este deci ora a unspredecea, care ne forțeză a da atențiunea cuvenită destinațiunei mâniloră, cultivându-le prin scolă în măsură proporționată cu cultura spiritului. Suntă pre bine cunoscute urmările instrucțiunel esclusivă teoretice scientifice din scolele de adi, atâtă din cele popo- rale săă primare câtă și din cele medii, pentrucâ și unele și altele aă chiemarea a da tinerimei cultură generală. Din câți întră în gimnasiă seă scola reală, nu absolveză decâtă pre puțini. Nici dintre aceștia nu potă urma toți cursurile scoleloru mai înalte, ca să’și potă forma vre-o cari- eră anumită. Atât cei cari din diferite cause nu aă fostă norocoși a absolva vreuna din scolele medii, câtă și cei ce aă absolvată, dar nu aă putut continua studiulă la vre o scolă de specia- litate, suntă omeni tară carieră: și încă, durere, suntă forte mulți de aceștia. Premită, că ei în decursulă studiului gim- nasială s’aă deprinsă cu ună traiă mai bună și mai ușoră, — cu lucruhi mâniloră nu s’aă ocupată delocă, de unde urmeză că nu numai nu sciu lucra cu mânile nimica afară de scri- sulă mecanică, dar și-aă perdută și plăcerea aceea naturală spre lucru; premită și aceea împregiurare, că părinții acestoră tineri nu suntă omeni de bani-gata, căci lipsa de mijloce a fostă și este causa în cele mai multe cașuri, de nu potă ajunge 91 la o carieră cu cultură intelectuală superidră. Ei bine, de ce se vor apuca aceștia, ca să potă trăi așa după cum suntă t deprinși și spre care scopu îșl făcu ilusiuni totu de domnii? Nu au ce face decât să cerșdscă dela o cancelaria la alta câte unii postă de cancelistă, pentruca mâne-poimâne nici acesta sa nu’lă mai potă dobândi. A se întorce îndărăptă la plugă și la sapă, le e rușine, căci, vedi Domne, a lucra e Bdejositorft“; dar ce să și lucre, căci nici nu sciu și nici nu le place. Acesta este nefericitule proletariatu de așa numițil invețati, ce s’a produse si se produce prin sistemule învt- țămentulul esclusive intelectuale ale scâleloru de adl. Ce vomă dice acum de elevii scoleloră poporale, cari nu primescă în cel 6—8 ani de deobligămentă școlară nici o pregătire practică pentru vieța de tote dilele? Scdla popo- rală se numesce poporală, pentrucă are a pregăti pe fiitoril lucrători al poporului pentru vieța practică. EI bine mai este ea vrednică de acestă nume, dacă nu pregătesce pe elevii sei conformă trebuințeloru poporului? Ea încarcă pe bieții copil cu câte și mai câte învățături curată spirituale, ca și când omulă ară trăi numai cu spiritulă, și ignoreză cu totulă desvoltarea puteriloră lucrătdre ale corpului, lucrândă prin acesta chiar împrotiva chiemării loru din viață. Dacă însă se cultivă plăcerea de lucru în rândă cu cele- lalte obiecte de învățămentă, scdla va produce luminați lu- crători, cari se voru sci ajuta la orice eventualitate a vieții, apoi fia ei cu multă ori cu puțină scdlă teoretică sciențifică. Este pre ângustu spațiulă acestui locă pentru ună articlă, care să cuprindă tote momentele aparținătore obiectului din vorbă. încheiă de astădată cu atâta, în firma speranță, că se va lua în seriosă îngrigire cestiunea întregire! învățământului publică prin lucrulă de mână de cătră organele competente școlare. G. Moiane. 02 BIBLIOGRAFIA. Părți alese din Istoria Transilvaniei pe ddue sute de ani din urmă. A apărută dilele acestea și Volumulă alu II-lea în 51 de cole tipărite, formată 8-vo mare întocma ca și ânteiulă volumă, cu aceleși litere, țipară curată, hârtiă bună. De Barițiă. Sibiiă 1890. în edițiunea auctor. Tipogr. W. Krafft. Prefața, cu care domnulă autoră însoțesce volumulă acesta din prețiosulă seă opă, este de cuprinsulă următoră: , ■ v „Acesta parte a dou’a din studiile mele istorice, cu a căroră ’ scdtere la lumină me obligasemu, se întinde numai pe doispredece ¹ ani, a eșită însă totă așa de voluminosă ca și partea ânteiâ, j care cuprinde în sine evenimente adunate din 164 de ani. Dd j amă făcută bine saă reă, că amă încărcată la ună locă atâtea j evenimente mai vîrtosă din anii epocali 1848 și 1849, lasă ca să | judece lectorii competenți, cari nu’și voră pregeta a le ceti și ți 1 le compara cu alte opuri istorice publicate în alte limbi ale pa- 1 triei asupra acelei epoce. Ceea-ce sciă eă în acesta privință ? este numai ce observasemă și în precuvântarea mea dela volumulă j I. că generațiunile actuali ale națiunii nostre ceruseră mai vîrtosă ' istoria catastrofeloră din acei doi ani, la care amă adaosă și evenimente din alți cjece ani, ca urmări care se puteă prevedea J fără greutate după atâta sânge vărsată. , J „După-ce voiă reuși ca să scotă cumva suma de 4300 fl. v. a. ] întrată în aceste doue volume pe hârtiă, țipară, corectură, legă- 1 tură, espedițiune, și după-ce voiă primi judecata bărbațiloru corn- 1 petenți în materiă asupra ambeloră volume, nu voiă lipsi, avendă viață și sănătate, a face să apară și volumulă III. . ■ „Pănă acum cunoscă părerile descoperite asupra volumului j I. numai dela șese bărbați amici ai istoriei, saă chiară istorici 1 • de professiune, între cari și ună dn. profesoră dela o universitate. „Eă recunoscă că este o vanitate a se lăuda cineva elu pe sine în opulă propriă; îmi permită însă cu tdte acestea a re- produce aici relative la însușirile volumului I. numai opiniunea unui corpă de bărbați erudiți, cuprinsă într’ună actu publică. O facă acesta mai alesă din o causă cunoscută multoră lectori, care este, că în acelă corpă bisericescă ședu câțiva bărbați, cari cultivă istoria patriei și a națiunii cu mare predilecțiune, eară în- suși archiereulă este și fundatoră ală unei colecțiuni archeologice, care promite a deveni una din cele mai instructive. „Acea recensiune respective critică cuprinde următbrele aprețiări. „Meritulă istorică ală volumului I. este garantată prin lim- piditatea fontâneloră din cari se înșiră întâmplările, și străluce F dfe deducțiuneai pragmatică a-părtHoru- alffsefdinJstwriă,;; ieste, ₜde Jwidă critica jfară, cuqarea auctorulu; cern® wiptelhc^ege ma- teria. și înnodă evenimentele eu icsuBele, cari, foau pipdusu.;' .—ț Bau stilfl netedă ⱼ₍dea pururea îpeconșpnetă kw genială diwipei ai⁻ ₍ face și pre aceia, .ca să pe simtă dreși-ieumvaj trași să: c^esc* ț apestă volump, cari nu ară sei, că ^ucțorulu deprinsă, câ. ftțțî forte ■ na’țîni în ostenela de preste 40 ani;.pre cariera publicist jc^.pă? j^unde însemnătatea fapteloru, desfășură obiectele tractate $u cnia- . ritatea cuvenită, ,și scie stârni inter;esulu cetitorilpru .fțira,.’P.ifi. J privință la farmeculă numelui, de care cu țlreptă ,se., Bucura auctorulu. ' ' - , ₍₎-... ■ „Cu modestia ce distinge, pre bărbațulă Înțeleptu, tfne âucto- rulu pre alți mai cdmpetenț! a lămuri unele părti :ale istoriei nostre bisericesci: ceea-ce se pare a îfe păbd concede mai de- grabă Îp ceea-ce privesce questiuni de doctrina.dogmatică și, unele .prin- cipii ale moralului creătineScățlⁱrffecStă ? în’ ;[irWihțri ¹ Oradffiiffirf profunde, și a judecatei¹ neparțialei; cu tareă Infirmă-:părțile ftiai , însemnate pje istoriei bisericei,iO<^tje-j; . , :>■ Cn.'ii -;b ăiov-i „De ore-ce .cunoștința istoriei patriei este Veneratului Cleru indispensabilă, spre a pote înțelege raporturile îri cart se ană: recomendămu opulă acestă'specialei atențiuni'și Hotiniu câ să-lu prociive pre wma bibliotecelbru districtnafi. site-Capătă«lwi'-Wic- torulu cu prețulu, de 5 fl. volmnulu I. ș* fᵣ; „Din ședința Consistprului Șniscppescă, țțnută în. Lugoșiv 1* • 14/2 Novembre 1889“. ¹ „îtrtfă altele rogu țW BiheVcitoriî’ leâfoHv a reflecta la cele tnpărtășiteîn precu ven tarea: din voiuniulu !I“. Pe lângă’ preiâță facemu? sa Uritiizț!i’ aci șl afîăiîțul^' pîibliâ'tii de domnUlu autbfu în următorele: " *“ .li o.-, ’i < „Acșstă yolumă II. coprinde, partea istoriei .npștre. pe. cațe pre cât'u scimu, generațiunile J moderne ' o a!s;tejittftf Mr mt$feo atâtii mai mare, cu câtu dorescu ele mai ‘ niultă; 'ca' să. diihăfecă adversitățile și suferințele prin car^ afl. rtrecwfcă. păriiițji -gLbluni* loru în anii revoluțiunilorij, ai resboieloru civili ,§i aț gubernulu.! absoluiiștu, adecă dela 1848 pănă l'â l'86bᵥ cd'țqWft^br J „Pre lângă citate numerose în textu ’s’afi a’daăsă’ la călCălhlă .opului' și câteva. documente din cele¹ mai ;importauU • -iwaiyM- structivOr niaț tdte.școse după, pr^ipal®,, , , - .. „ Sumarulă alăturată ; la,-, opu coprinde șimburete |ui, îu,.(iâtă lectorulu chiar și din acesta pote sa Combine la importanță mulțiinel evenimenteloră, ale cărcriL urme aă ; să Temâie neșterse¹ (fin. me- moria poporațiunii acestpru teri și cu:, atâtă }^I.,afugdă.’ ipfiBj^ în memoria poporului românii locuitori îh țerile apestei monarcnir. „Ambele Volume în 101 de e61^,“ Hârtra, "‘apără,* cbrtcttiră, legătură, expedițiune etc. ne costă peste -4300 fl. v a. ¹ „Voindu a scote și alu IlI-lea volumă pe > restulu periodului pănă la anulu 1883, precum și una colecțiune de documente, fără 94 care multe întâmplări din acestea periode se parii misteriose, acel» doue scopuri le vomă putea ajunge numai încassândă arătata sum» pentru noi destuii! de considerabilă. fl „Prețulu acestui voi. II. este, ca și alu celui de ânteiă, legat» ușorii (broșatul 4 fl. 50 cr., legatu tare 5 fl. v. a. fl „în restimpă de 3 luni, adecă pănă în 31 Maiu a. c. expefl dițiunea din partea auctoruluî se face franco pentru toți dnii, câțfl se voru fi prenumeratu la densulă; după aceea exemplarele trecifl în comisiune la librăria W. Krafft în Sibiiu. fl „Dela 5 sau mai multe exemplare plătite dintru odată s» daă 10% rabată. fl „Comandele se facil mai sigurii prin mandate poștali. .fl „Sibiiu, 20 Februariă 1890“. George Barițu. .fl Cuvântări funebrale și memoriale de Zacharia Boiu, unu vofl 8°, 240 pagine. Sibiiu, în tipografia arcbidieeesană, 1889. fl Isvoru de bună stare, seu mai multe sute îndreptări și povețăfl scurte și practice din economia de casă, grădinărită, higienăfl economia de câmpă și de vite, vierită, manipularea vinului, po J mărită, albinărită, de Grigorie Sima, 8° 32 pag. Sibiiă 1890fl Ardeleanulu glumețu, seă 101 de anecdote poporale, de Grigoridfl Sima ală lui lonă, o broșură de 108 pag. Sibiiă 1889. fl Vorbe pentru înțelepciunea în viăță, de Gr. Sima ală lulfl lonă, o mică broșură de 39 pag. Sibiiă 1889. fl Die Fortbildung der Pădagogik Herbart’s durch Ziller. In-fl augural-Dissertation zur Erlangung der Doctorwurde; von Peter® Spân. 52 pag. Hermannstadt 1889. ■ Raportulu anualu ală societății academice social-literare „Ro-fl mânia Jună“ în Viena, 1889. I Călindarulu studențiloru, pe anulă 1890, Slatina în România. ■ Copilulu de suîletu. O căsătorie la țeră. Schițe din vieța cri-« minală, de N. Ivană, o broșură de 52 pagine. Brașovă, 1890.1 Pro veritate, lămuriri date de Constantină Stezară și Eugenă 1 Brote, foști efori ai fonduriloră archidiecesane; o broșură de 64 1 pag. Sibiiă, în institută tipografică 1890. Din revistele lunare apărute de curendă Archiva societății științifice literare din Iași Das literarische Rumănien, Organ fur die mânischen Literatur, Geschichts- und Volkskunde, von Oswald Neuschotz. Bucarest 1889. ni s’au trămisă: 1889/90. Verbreitung der ru- 95 h PARTEA OFICIALĂ. K ■ . . . ■■ - ■ \ * Nr. 37/1890. r Procesu verbalâ alu comitetului Asociațiuneî transilvane pentru literatura. româwFși cultura poporului română, luată în ședința dela 25 Februarie n. 18&Q. Președinte: George Barițiă. Membrii presenț.1: Dr. 11. Pușcariu, vice-președinte, Parteniu Cosma, E. Măcellariă, I. Popescu, I. Crețu, Ioană G. Popă de Galați, Ioană lîanniâ, G. Candrea, cassară, N. Togană, bibliotecară. Secretară: Dr. I. Crișiană. Nr. 13. D-lu advocată B. Pi. Harșariă, plenipotențatnluAso- ciațiunii transilvane, prin hârtia dto 22 Februarie a. e. raportdză; că în procesulă contra d-nei Zinca RomanădinFăgărașupeotru recunoscerea dreptului de servitute asupra casei din Făgărașă,sub Nr. 588, intentată pe temeiulă contractului de donațiune încheiată de reposatulă advocată Ioană Romanu lâ 25 Octomvrih 1885, tri- •bunalulă regiă din Brașovă, prin sentența dto 12 Octomvrie 1889 Nr. 2740, a reieptatu acțiunea Asociațiunii, judecându-o; pe acâsta la suportarea speseloră procesuale, ear tabla reg. prin sentența dto 27 Ianuarie a. c. Nr. 8195/1889, primită la 22 Februarie a. cî a aprobată sentența forului de prima instanță. - ‘ o ; ■ ' • Dlu advocată Harșană întrebă: dacă cbmîtetulă Asociațiunii transilvane află cu cale, sau nu, a- se face în acestă cauSă ajiel^ țiune și lâ curia reg.? (Ex. Nr. 35/1890). ' — în speranța; că dna Zinca Romanu, în doțulă de> â'șȚișirăt# și mai aievea pietatea față cu fostulu ei cohsoță, reposatulă âdfydieată Ioană Romanu, și de ai vedea eterriisată humele, dup# cdm IpMți o dorise și după cum a și meritată, vă realisâ la timpulu seă deb- bligământulă luată de bună voiă asuprăși prin decTarpțiunea solemn#, ce o a făcută la Nr. 9 din contractulă de donațiune dto 25 DctomVțîe 1885 și se va îngrigi, ca să se execute întocmai fefbintea dorință a decedatului ei bărbată: comitetulă, fără a mai recurge la re- mediulă de dreptă ce ’i-lă dă legea, sisteză procesulă, ce s’a inten- tată numitei domne. Despre acestă condusă va.fi a se încunos- cința piehipotențatulu Asociațiunii, dlă B. P. de îiarșănu, pte lângă observarea, că d-sa ar fi lucrată și mai bine, dacă ar fi încunos- cințată pe comitetă despre starea causei îndată după emanarea sentenței dela prima instanță, și înainte de a, o apela,, j ; N r. 14. Spre a avea evidența recerută. în aceea-ce. priveșce lăsăinintele încă nerealisate, făcute Asociațiunii, se decide: — Plenipotențatulă Asociațiunii transilvafie, d-lă ‘ Bais'. P. de Harșană, să fiă provocată a raporta acestui comitetă, fără amânare și celă multă pănă la proxima ședință ordinară, despre stadială, la 96 Care au ajunsă procesele intentate prin d-sa în scopu de a se asigura interesele Asociațiunii, în specială despre stadiulă, în care se afla causa lăsământului după fericitulu A. lancu și a donațiunii de 300 ii., făcute Asociațiunii de d-lu G. Visa. Nr. 15. D-lu Simeonă Pasca, notarii cerc, prin hârtia dto 11 Februarie a. c. se rogă a se acorda unulu din stipendiile menite pentru eleve din internatulii împreunați! cu școla de fete a Aso- ciațiunii și fiicei sale mai mici, care de asemenea e adăpostită în mai susii numițulu internată, motivându-și cererea cu multele greutăți și sarcini materiale, ce a avută să le întimpine în timpulu din urmă. (Ex. Nr. 32/1890). — Cererea d-lui notară cerc. S. Pașca se încuviințeză. Nr. 16. Aă întrată la comitetă taxe de membri și pentru diplome dela: Budu Tită în Sugatag pro 1890 6 fi.; Marină Nicol. în Bistrița pro 1890 5 fl.; Dr. Triponă G. în Dejă pro 1890 6 fi.; Cutenă D. în Sacadate pro 1890 5 fl.; Camera comercială în Brașovă pro 1890 6 fl.; Hodoreuă I. în Gherla pro 1890 5 fi.; Ciurcu N. în Brașovă pro 1888 5 6.; 1. Lengheră, A. Lupană, I. Muntenă, J P. Nemeșă, G. B. Popă, I. Pușcariă, D. Stănescu, M. Stănescu, fl Sterie Stinghe, V. Voina, Ars. Vlaicu, P. M. Zănescu, G. M. Zănescu, fl N. P. Petrescu din Brașovă toți câte 5 fl. pro 1888; Andr. Bârsenă⁻fl în Brașovă pro 1890 5 fl.; P. Popă în Lugoșă pro 1890 5 fl.; G. Sandoră în Cuieșdiu pro 1888 și 1890 10 fl.; G. Scridonă în Năseudă pro 1889 5 11.; G. Pletosă în Năsăudă pro 1889 2 fl. 50 cr.; ? G. Ciobotară în Ghimeșă pro 1890 5 fl.; S. Horvată în Deva pro 1890 5 fi. Dr. I. Marcu în Blaju pro 1889 5 fl. Flaviu St. Șuluță în Cinadia pro 1890 6 fi.; G. Bărbată în Blajă pentru diplomă 1 fi.; Al. Viciu în Blaju pentru diplomă 1 fl.; G. Muntenă în Veștemă pro 1890 5 fl.; G. Maximă în Sibiiă pro 1890 5 fl.; P. : Beșa în Borgo-Prundă pro 1890 2 fl. 50 cr.; I. Țerană din Cheța pro 1889 5 fl.; A. Romonțană din Turda pro 1890 5 fl. Ioană ' '/Muntenă din Hațegă pro 1890 5 fl.; Ioană Serbu din Siciu pro 1889 5 fl.; Vasilie Mica din Odorheiă pro 1889 5 fi.; Simionă Mărincașă din Bogdona pro 1889 6 fl.; și Laurențiă Sima din Marină pro 1889 6 fl. — Spre sciință. Sibiiă, d. u. s. George Barițiu m. p. Dr. loanu Crișianu m. p. președinte. secretară II. >. ■ Verificarea acestui procesă verbală se încrede d-loră : Ioană Popescu, Ioană Crețu, I. G. Popă. S’a cetită și verificată, Sibiiu în 28 Februară 1890. loanu Popescu m. p. I. Crețu m. p. I. G. Popu m. p. Editura Asoc. trans. Redactorii: I. Popescu. Tipariulu tipogr. archidiec.