Apare la 15 a fie-cărei luni. r TRANSILVANIA ; HUI ASOCIAȚIUHEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂNO. . Nrulti 2. SIBIlC, 15 FEBRUARIE 1890. Anillfl XXI. CĂRȚILE CELE MAI BUNE ȘI BIBLIOTECILE POPORANE. II. Bibliotecile s’au inceputu, de când cultura, mai vechi în Egiptă, apoi Assiria, Persia, în Atena sub Pisistrați și în republica Romei, unile private, publice altele; accentuămu că se pominescă din bătrâni cele publice încă. Conținutulă a fostă, din capulă locului, opuri, de sciință și acte de stată, precum ne convinge Inălția Sa impărătescă archiducele Rainer, că a procurată și acuma publică frag- mente din colecțiunile faraoniloră. . , S’a distinsă biblioteca din Alissandria, înființată dqmnindă lolomeiu în Egiptă. Ajunse se conțină totă literatura latină, grecă, egiptănă, cărțile evreiloră în originală și în traducere. Arsă în parte sub resbelulu alissandrină, a restaurat’o Cleo- patra cu cărțile ce le-a căpătată, donațiune dela Antoniă: era biblioteca mare dela Pergamă din Asia, mal avută (Jupă cea din Alissandria, și donarea produse resensă în Roma. La Alissandria, astfelu adjustatu ni-lă aflară acestă institutu frumosă, când se adunară în juru-i primii părinți apostolici și învățăcei ai creștinismului, și înduplecară sciințele să dea ajutoră religiunel. Biblioteca devini școlă, universitate, cum amă (jice ună colegiă „de propaganda fide“. în Roma eraă biblioteci mai multe. Fiă-care împărată doria să-și eterniseze numele. Servițiulă prestată sciinței duce la eternisare. Augusta a înființată două, Traianu una, 3 34 iiiare și bogată; seclulu alu patrulea numera acolo bibliotecii publice deja 28. J De acum biserica întră în emulațiune cu împăratulă șh cu statulă. Seclulu ală cincilea se crede în direptu a purta datulă bibliotecei din Vaticanu. Dar e mal epocală timpul™ cu Magnus Aurclius Cassiodorus (a vecuită între 465—565==a 100 de ani). | Educațiunea, renumele și averea familiei, onestitatea ca-| racterului, tote aă contribuită a-I deschide lui Cassiodorm calea iute la diregătoriile prime în stată, sub regii OdoacruX Teodoricîl și următori. A stată lungă timpă prefecții pre-1 toriului, dignitatea cea mai înaltă, ce regii goțiloră în Italia! o conservaseră din ierarchia imperiului romană. 1 La bătrânețe se retrase în monăstirea Vivariă, ce insulă! o înființase, când fuse guvernatoră în Italia de sudă. An-1 tiste ală monăstirel, Cassiodoril introduce călugării în gra-î matică, stilistică, și-i face apoi religiose, să se ocupe de sciințe classice; dânșii se instruaă prin ni-aă salvată dela perire lucrările Autistele însuși ni-a testată multe elaborate proprie, dintre V cari noi românii caută să pomenimă cu pietate scriptele sale w istorice, că din acele scripte ni-a remasă ună estrasă, I opulă ce portă numele lui lorda/nus seă lornandes, și titlulă: j despre faptele gețiloră („de rebus geticis¹) de importanță | pentru timpulă petrecerii nostre cu acei barbari în Dacia. J La Vivariă bătea pulsulă dela Alissandria, și autistele era inima 1 intreprinderiloră. Regula dela Vivariă s’a respândită îndată i la tote monăstirile din Italia, Galia șcl. Așa s’aă începută ] bibliotecile de prin monăstirl, cari și-aă avută și mai aă partea loră mare și bună Ia civilisarea poporeloră. Este Cassiodoru, carele esprese mai marcată, și prinse să efeptuescă acea ideiă sublimă, că: numai alianța, ofensivă și defensivă, între reli- giune și sciință, pote să propage cultura. Afară de cadrulă alianței, este religiunea o superstițiune, sciința de pripasă. ca, pre lângă esercițiile I prin decopiarea opurilorăl decopiare, eră posterităței j din antica lume de cultură.! 35 Suntu sofist! și amăgitori cei ce di că „să crădă țeranulă ceea-Ce nu scie, că ară fi triștii dacă arii crede numai câtă scie“. De totu alta e conclusiunea și detorința nostră, este să-’lă învețămă pre fie-cine a sci ceea-ce crede, și a-lă convinge că are lipsă de amendoue. Ce plăcere din laudele unuia, care nu te cunosce ? au doră Dumnedeă se va bucura de laudele ignoranțiloră! Nici religioșii țmonachii) din orientiî n’aii stată, prin acele dile, cu mănile în sînă. Monăstirile din Siria, Armenia, Egiptă, dela Atos și Sinal suntu bogate în colecțiuni, și de acolo s’a nutrită adeseori cea din Vaticană, procurându ori- ginale și copie. Pănă și acuma, din orientu ne mai suprinde, din când în când, descoperirea câte a unei scripturi vechi in acele deposite, cum fu, mai în urmă, codicele vechlă de evangeliă, publicată sub auspiciele înălției Sale Constantini mare-principe de Russia. Constantinopolea, pănă se mai sus- ținu, încă nisuia să suplinescă ceea-ce a perdută cultura prin căderea imperiului romanu apusenă, că stăruia pentru biblioteci, anume imperatulă Vasiliu Macedo, tata lui Leo, dela care avemă câte o poesiă în cărțile bisericesci, însemnată cu „fa- cerea lui Leo impărată". Cu „ facere“ s’a tradusă „poesia", și are multă rațiune. Acestă Vasilii imperată ținea soli la curtea califiloră din Bagdad. Aseminea solă ală lui Vasilii era Fotiu, și acolo scrise Fotii mai întregă opulă seu „Bi- blioteca", ce l’a încheiată apoi în Constantinopole, unde în urmă se fece patriarcă. Opulă cuprinde citațiuni din 180 de autori, ale cărora scripte, în partea mai mare suntă perdute, seă conservate numai în acele citațiuni. Conchidemă că, bogate aă fostă bibliotecile, cari i-aă stată lui Fotiu la dis- pusețiune în Bagdad și în Constantinopole, de 6re-ce multă trebue să culegă cine ajunge să alegă 180 vrednici de citată, și mai conchidemu că mare este numărulu perduteloră. Să pominimă încă meritele familiei împărătesei a Comnenilori, și încheiămă cu speranța, ce-i nutresce pre mulți, că: Sultanulă turcă va deschide salonele sale, și va permite publicului să cerce- 3* 36 teze colecțiunile imperațiloră romani și greci, cari stau acolojl de când mahomedanii luară dela creștini imperiulă resăritenuj j atunci se voru afla multe opuri din classicitate, ce le nume»s rămă încă între perdute, seu le poședemă numai în fragminte, și pote se voră mai descoperi unile necunoscute. Pe la finea evului mediii videmă, născute prin emula- i țiune nobilă, biblioteci pretotindenia, la monăstiri, orașe, in- : stitute de învețămentă, municipie; escela biblioteca republicel de Veniția, de pe care a luatu îndemnă și modelă Cosma i de Medici pentru cea din Florința. Maurii în Ispania nu- meraă 70 de biblioteci, cu sute de mii de opuri. E în- viderată că tdte timpurile au avută biblioteci, de după pri- ceperea și trebuințele loru, că le-aă considerată de columne pentru edificarea culturei, respective tară de cari palațiulă edificată cade. Venimă la invențiunea tiparului, și la Luther cu re- formațiunea seă separațiunea. De o parte cărțile suntă mal : eftine, de altă parte religiunea nouă impune tuturoră credin- cioșiloră a ceti sânta scriptură. Concursulă acestoră doue mominte puternice, ară fi trebuită să realiseze acolo, încă atunci, cultura generală a poporului. Dar n’a fostă așa, că n’aă lăsată bisericanii și principii. Bisericanii cu Luther, vedendă că poporulă, desceptată ceva, pretinde ușurare de , sub sarcinile feudali și se întinde la arme, steteră puțină la îndoielă că ce e de făcută, dar apoi predicară apriată în contra lucrării ce se pornise, eră principii versară sânge. A fostă „resbelulă cu țeranii“. Țeranii fuseră înfrânți, dar cartea totă a înaintată și a dobândită ceva. -j Revoluțiunea francesă din seclulă trecută, schimbă stările. ] Acum individulă dotată cu libertate și egalitate, vede sortea \ sa depusă în mânile sale. Convinsă că vinitoriulă depinde ■ dela calitățile sale, începe îndată a se califica. Se întinde J la carte, că este mijloculă celă mai eficace pentru calificare și representante ală culturei. Din convingere și de bună voiă se întinde Ia carte, că în Francia și în Belgiă nu esiste, nici pană astadi, o lege carea să impună cetățeniloră obligănientulă generală la învă- țătură. Și totuși, acele țeri suntu 6re mai puțînă culte de- câtă noi, cari stămu sub domnia obligământului generală? Ear dacă cumva noi suntemă înderătă, atunci nessulă causală avemă să-lă cercămă în libertate și în egalitate, este să facemă și noi, ca cele gazete angle, să sulevămă ună plebiscită, fără nici o alusiune politică, numai din punctulă de vedere și din eschisivulă interesă ală culturei, să sulevămă plebiscitulă că: suntemă noi liberi, seă nu? avemă egalitate, seă nu? Să votămă cu totil la lumina dilei!... Dar în Francia, și în țările ce-I urmară pe calea cul- turei generali, era problemă grea pentru noulă cetățenă liberă a-șl alege carte de sema sa. Bibliotecile publice, cu autorii din classicitate, vorbiaă limbe morte, lui necunoscute; totă așa opurile de sciință în limba națională, conțineaă termini proprii de sciință, pentru dânsulă neînțeleși, și nu esplicabili. Voiosă pentru beneficiele unei societăți, acum democrate, elă simte durere că într’una nu se democratisaseră și științele. Dorulă de lectură de o parte, de altă parte lipsa de carte pre înțelesă, ni-lă aducă în perplessitate. Vină speculanții, cu întreprinderile loră, unii să-i ajute, alții să-lă esploateze, când înființară „biblioteci pentru inprumutare de cărți.® Suntă cunoscute aceste biblioteci de inprumutare, cu mate- rialulă și cu tendințele loră. Nisuindă să profite din abo- naminte sume câtă mai mari, multe degenerară, că în locă să cultive gustulă cetitoriloru, ele se coboriră Ia nivelulă unui strată necultă ală poporațiunei, și provocară o literatură de acestă semă, plină de narațiuni cu avânturi, cu scene din familiile destrămate, povești despre averi câștigate din o în- tâmplare, fără străduințe și fără combinațiuni logice ; mai vârtosă conține acestă literatură cașuri criminali, adevărate seă fantasate, în scurtă cu câtă crima e mai calificată, cu atâta cetirea e mal interesantă. Din atari fântâni se adapă anarchismulă, și acele 38 malcontente secte, cari pretindă, însă fără veri unu direptă, că ar fi fiice ale socialismului. Așa este biblioteca de înprumutii. Acăstă direcțiune, ce poporulu o primesce dela biblio- teca de înprumutii, pe calea pretinsei calificări, a trebuitu să inspire griji multe și temeri grele în acele guverne, cari aii înțelegere și portă interesare pentru adevărata cultură și fe- ricire a poporului. Se cugetară cum să vindece reulu, va să dică cum să schimbe direcțiunea. Guverneloră de stată li se associară municipiile și mulți bărbați privați de bună credință și cu dare de mână. Cu stăruințe unite aduseră la ființă, „bibliotecile poporane'*, ce se mai dicu și „biblioteci libere". Terminil de „poporane" și „libere", sântă termini convenționali, ca să le desclinimă de cele anteriori, că în faptă tote sântă libere și sântă ale poporului. Aceste biblioteci poporane purcedă din viderea, că poporulă doresce o lectură, ce nu numai să-lă desfăteze, dar să-I și oferescă nescari cu- noștințe folositorie când să-și câștige pânea de tote dilele. Deci nț, se potrivescă în cadrulă acestoră biblioteci nici na- rațiunile aventurioșe, ce amenință facultatea de a judeca, în locă s’o desvolte și s’o întărescă, dar nici opurile de știință ' profundă, menite pentru specialități și pentru elita literariă. Atarî biblioteci sântă deja, și mai resară ca din pămentă, la En- glitera, în Francia, prin Germania, în capitale, în orașele provin- ciali și pănă prin satele cele mai modeste, în mai multe locuri 1 aședate prin casele comunali, dar și la școli, reuniuni, spitale șcl. j Parisulă are peste 80 de biblioteci poporane știi libere și tote le dotăză orașulu, de după trebuințe. Posedă la unu ț milionă de tomuri. (Atâte tomuri nu sântă în bibliotecile de științe, între cari cea mal bogată, biblioteca imperătescă dela Parisă, numeră numai 800.000 de tomuri, ără în bibliotecile Împărătesei dela Viena și Petrupole sântă mai puține; ceea-ce provine din cercustanța, că bibliotecile poporane posedă câte unu opă bună în mai multe esemplare). La Berolină, orașulă și guvernulă contribuescu înpreună pentru scopurile acestoră biblioteci poporane, suma anuală, 1 F ț - —;³⁹-- calculată în valută austriacă, 27,000 de florini. La Dresda, / orașulă și guvernulă dau 7000 de florini. Monaculă Bavariei r susține bibliotecile sale poporane proprie, la cari statulă su- : 'curge cu ajutoră anuală de 6000 de florini. în Viena, s’a formată numai de puțini ani „reuniunea generală din Austria inferidră pentru cultura poporului", și are pănă acuma patru biblioteci poporane, la cari orașulă contribue 200 florini, eară dieta Austriei inferiori 300 florini, de totă 500 florini val. austr. Va să ear înderet peste Dunăre. în conformitate cu Gibbon și cu Danville însâ, fără a ave cunoscință despre acâsta, domnulu ’ Petru, Maiorii susține că atuncea nu toți, dar numai cel ț mai pztținl romani și-au părăsită patria loră cea nouă, și ■ că aceștia suntă strămoșii valachiloră de astădi, așa dară cest! din urmă ar fi romani. Recensentulă învățată ală opului dlui Maioră în „Wiener Lit. Zeitung" admite acesta dovadă, în principiu și, deși dînsulă ține, și pote cu dreptulă, o amestecare a coloniiloră romani cu Dacii indigeni ca probabilă, totuși susține în contra lui Sulzer, carele află în limba ro- mână patru din optă părți de origine latină, trei din optă părți de origine slavă, și una din optă părți de altă origine, — precum, că nici alu sutălea cuventă din limba română nu este slavă. Mai am intimă la acestă locă, că chiară și în granița slavonă și croată se aude adesea numele de valach, deși n’are nici ună descendinte ală acestui poporă acolo pămentăde moșneană; prin acestă nume vrea numai slavulă catholică să desemne în batjocură pe consângeanulă seu serbă seă croată ortodoxă." Apoi la altă locă dice, continuândă despre limba română: „Limba valachă este justificată prin opulă lui Maioră ca fiică a limbei romane și, deși nu se admite, că ea ară fi limba latină curată poporală a strămoșiloră loră, totuși se recu- nosce, că abaterile ei dela construcția limbei romane nu se potă esplica nici din limba slavă, nici din cea gotică". La §. 15 despre construcția trupului și despre nutreță scrie cu privire la români următorele: „Pre lângă o mulțime de particularități grănițerulă valachă are cu celă slaviană multe comune, și departe nu se pare a fi o creatură atâtă *) Geschichte des Ursprungs der Romer in Dakien, geordnet von Peter Major von Ditscho St. Marton, Protopopen und bei dem hohen konigl. unga- rischen Statthalterei-Rath Biicherrevisor, Ofen. 1812. 4. (in walachischer Sprache). Siehe wiener Lit. Zeit. 1813. S. 155 u. s. w. Ore nu s’aru pute procura acestu documentă atâtu de interesanta și de prețiosu pentru noi, românii, seu cel puțină o copie după elu? P. Br. a) Wiener Lit. Zeit. 1558, 1559. 46 de părăsită de natură, precum se încercă a se dovedi; <^fl contră- densulu arată prin o statură plăcută originea fl nobilă. Deși nu semenă cu slavulă în mărimea trupului, fl statură sveltă și în rotundimea corpului; din contra se arafl la vedere dsele lui cele tari, corpulă lui e îndesatîî și musculosfl colorea pelițel lui inclină spre galbină, fața-i e lungureță fl uscăciosă, fruntea scundă. însă de sub sprîncenele lui cefl stufdse apară o păreche de ochi plini de o espresiune cruntifl proporțiunile trăsuriloră feței și a tuturoră membreloră cc^H porale nu suntă nicăiri vătămate... femeile suntă pre lândfl totă statura loră îndesată de o rară frumseță. Ca și slavu^fl cresce și românulă nedesmerdată, ajunge de timpuriă în etat^B pubertății și se însoră curândă. „Moși cu treideci și câți-va ani nu suntă tocmai raritățjfl Pre lângă totă pubertatea lui timpuriă românulă ajunge ade^fl seori la mari bătrânețe. Nu numai în Scandinavia, Rusia 1 și în Northumberlanda ajungă omenii la îndoita etate ome- ■ nescă. Mareșalului Mercy i-se presentase ună valachă din I districtulă Caransebeșului, carele a fostă ajunsă la versta de ■ 172, ear soția lui la 164 ani. Vieța loră conjugală a durată ■ 147 ani; ambii aă murită la anulă 1728, ear portretele lorăfl se păstreză în galeria c. r. de picturi¹).....“ fl „Obiceiurile româniloră Ia nuntă sămănă în multe pri- I vințe cu cele ale slaviloră. Părinții miriloră renduescu totă 1 treba, fără d’a se mai îngriji seu d’a întreba copiii despre I simțemintele loră. Decă se întemplă însă, că părinții mi- I resei nu se învoescă a da fata loru după junele amorisată, 1 atuncea trebue să se aștepte la răpirea fetei, ear după aceea j remâne în grija preotului, a împăciui pe părinții ei. Obi- 1 ceiurile la nunta româniloră- se distingă cu deosebire prin 1 caracterulu loru de moralitatea și smerenia miresei. La 1 pețirea fetei trebue să se pară ca și când ară voi să o ră- 1 * *) Una copia — decă nu chiaru originalulu (?) acestoru portrete a de- venită. în posesiunea stimab. D. loanu Budințană advocată în Bocșa montană, și eu sântă aplecată a crede, că într’adeveru sântă originalele. P. Br. 47 K jjdscă; er miresa ’și ia intre văietare și plângeri remasă bună r dela ai sei; prândesce la masa muerilorii, despărțită de mire, I Și abia încolo mai târziii depune vâlulă, cu carele e învâlită. f <5speții, după-ce și-ai esprimatu gratulările loră și și-aă depusă | darurile aduse, primescă la plecarea loră cătră casă sărutarea | miresei. A doua di după nuntă se țîne ună ospeță mai în- ț timă între amicii mai deaprdpe, Ia care ia parte și miresa; ear după acestu ospeță se visiteză alăturea miresei vitele și celelalte obiecte, cari le-a adusă în casă. . . . „La români o prăjină cu o pânză, legată în vârfulă el, arată casa, unde se află vre-ună mortă. Colorea albă a pânzei însemneză, că mortulă a fostă flăcăă, ear colorea roșie, că acela a fostă căsătorită. Neamurile ’lă încungiură continuă, mancă stândă în piciore lângă mortă și-lă stropescă cu vină, de câte ori beaă, ceeace se întâmplă adeseori spre salvarea sufletului mortului. între lacrămi și văietări, cari țin neîn- treruptă, se aședă a doua di cadavrulă în sicriă. Toți cei presenți sărută pe mortă, lăudându-lă chiară și dușmanii lui cei mai neîmpăcați, cari s’aă presentată temându-se de disprețulă comunei și de persecutarea mortului, în casă dacă ară absenta din casa mortuară. Bocetele crescă la morminte, ear neamurile ’și rupă perulă de pe capetele loră. înaintea închiderii sicriului se delătură plăcintele, cari se aflaă împre- ună cu mere, prune ș. a. de sub capulă mortului, se pună la ună locă bună și se țină în mare cinste. La întdrcerea dela înmormântare se observă o tăcere întristată, întreruptă numai prin laudele și venerarea mortului. La casa mortuară se împartă între dspeți mâncări și beuturi (pomană) și săra se încheiă cu o cină și îmbâtarea celoră presenți (! ? P. Br.) „Mormintele morțiloră iubiți se cercetâză adeseori prin neamurile loră și cu multă întristare. La astfelă de ocasiuni se iaă mâncări și beuturi, cari se aducă jertfa mortului. A 3-a, a 9-a și a 40-a di, apoi a 3-a, a 6-a, și a 9-a lună, după diua morții, sântă dedicate acestoră jertfe. La împlinirea anului, se împarte pomană între cei săraci, ear biserieei se 48 jertfesce unu colacii, o luminare de ceră și o colivă. Ca să-ț^ arete jalea sa, românulă ’și lasă capulă timpii mal îndelungată neacoperită. Lunia pasciloră merge comuna întregă cu litiă la morminte, unde preotulă ține un parastasă și jertfesce. în curtea bisericei apoi se dă unu prânzu comună, și se petrece pănă în adenculă nopții. . ..“ La românii transilvăneni Sulzer vorbesce despre căhișeră 1 ca despre unu lucru forte caracteristică, și uniculă jocă, pe . carele ’lă admite densulă de origine romană. Acela se jocă la rusale atâtă de bărbați singuri, câtă și în societate mixtă, ; în cercă, însă fără a-și da mânile, cu bastone păcurăresci și I prin mișcăminte și sărituri curidse, adeseori cu adaugerea J unul mascată. Ună altă jocă ală româniloră ardeleni e joculă | muntenesc^ seu cătănescu, carele încă se jocă seă numai de I bărbați, seă de bărbați și de femei laolaltă în curtea bisericei, I loculă obicinuită de petreceri la români. 1 Despre talentulă și crescerea grănițerului în genere se J esprimă autorulă cam în următorulă modă: 1 „Grănițerii, atâtă slavulă câtă și serbulă, valachulă, I secuiulă și germanulă, posedă escelente însușiri spirituale, ș» sub ceriulă aspru ală Carpațiloră și alu Alpiloră dinarici, ș» pe câmpiile vesele între Drava, Sava și Dunăre, se distinge ■ grănițerulă prin talentulă seu. Capacitatea și puterea jude- 1 cății lui rapide, perspicacitatea și spiritulă lui glumeță, și I presența lui de spirită se arată în totă loculă. Doritoră de I învățătură și docilă, elă posede întocmai ca și suedianulă și | moscovitulă multă perfecțiune mecanică și-și lucră singură | uneltele sale de casă. între valachi nu arareori se află chiară 1 și pictori și sculptori. Apoi în elocuență, când e vorba de ; apărarea causei sale, grănițerulă e ca ună Demosthene, și numai italianulă seu englesulă l’ară pute întrece în măiestria limbistică. „Spre a-și arăta însușirile sale cele frumose în modulă celă mai strălucită, grănițerulă n’are altă lipsă, decâtă de instrucțiune, ear acesta, durere, îi lipsesce cu totulă. Ignoranța 49 mai brutală se află la poporulă de joșii, cu deosebire Etotre valachil cuprinși de superstițiunea cea mai prostă. în- E Bulțindu-se însă școlile și institutele de crescere în graniță, R precum deja s’a făcutii unii începută, și decă se va îngriji și 1 de crescerea preoților!! și a învățătoriloră, dăcă se va escita emu- E lațiunea, diligința și activitatea grănițeriloru întrunii modă sistema- |. tică și se va ridica bunăstarea loru generală, atunci se voru putea I desvolta și însușirile cele frumose ale acestoră popore, cari i deja acuma în cașuri, unde împrejurările favorabile deștăptă ; talentele cele amorțite, seu unde geniulă prin puterea lui propriă "străbate la ivelă, daă destule probe strălucite. Cine ară mal și dubita despre capabilitatea culturală a unoră na- țiuni, cari numără între strămoșii sei bărbați ca Huniadii cel mari (wie die grossen Hunyade), pe ună Vucassovici, nemuritorulă edificătoră ală drumului Luisiană (Luisenstrasse). Astădi deja s’a ridicată în granița întregă gradulă de cultură, seu celă puțină aspirațîunea la cultură, încâtă departe nu mai slfinănă cu starea culturală înainte de 50 ani. în fiă-care provință s’aă înmulțită școlile comunale, și apăsarea timpului, jertfele cele mari, cari se ceră, nu aă putută opri o mulțime de comune, a înființa astfelă de institute.... „Resboiele perpetue, vecinătatea turciloră, anarchia înde- lungată, d’aci corupțiunea celoră dela putere, absența fre- cuentă a superioriloră loră și constantulă loră schimbă, lipsa de instrucțiune sistematică în religiune și moralitate, aă con- lucrată pre lângă alte momente înfluințătore la formarea ca- racterului grănițerulul, și pre lângă totă divergința lui pro- dusă prin origine, religiune, climă și natura țării, acelea îm- prejurări au dală în totă granița totă același efectă, ear în caracterulă poporeloră grănițerescl, cu deosebire însă în acela ală grănițerulul slavă și valachă multă conformitate. „Astfelă se critică în genere indolența loră cea mare, care adeseori devine o adevărată aversiune în contra muncii. Erna întregă o petrece grănițerulă, decă nu-’lă chiamă cumva serviciulu militară, într’o leneviă completă; însă și vara, când 4 50 lucră la câmpii, plecă d’acasă dimineța târdiă, ear dela câmpă vine sera de timpuriu acasă. OrI-ce neajunsuri, secetă, be- teșuguri, morburi contagiose între vitele domestice, se atribue duchului reă, și desperată în nenorocire esclamă densulu: decă nu ajută Dumnedeă, apoi lucrulă nu ajută. Nimicu nu pote să-lă pună în activitate, nici o admoniare, nici ună avantagiă, nici chiaru iipsa. Cu o încăpăținare de feră grănițerulă ține la obiceiurile cele vechi, ear la valachu esistă proverbulă: așa amu aflat, o așa voiă s’o lasă. Acestă antipatiă în contra novațiuniloră, obicinuită la fiă care țărână, se esplică la grănițeră p6te prin aceea, că mai nainte nu numai s’aă comisă o mulțime de erori întru alegerea mijld- celoru pentru ridicarea simțului de activitate, dar și prin schimbarea repețită a sistemeloră de administrare," fără a lua în considerare și a împlini și dorințele loră proprie. Acesta indolență și leneviă însă nu privesce femeile, cari suntă forte casnice și muncitore, mame duidse și îngrijitdre, apoi soții indulgente și servile. Se înțelege, că și între bărbați se află escepțiuni onorabile, nu numai individuale, ci de comune și cercuri întregi. „Pe lângă indolența grănițerului se mai asociază încă și alte viții, cari facă reulă și mai mare; acelea suntu neecono- misarea și înclinarea lui spre desfrânări. Neputendă împărți bucatele conformă trebuinței anului întregă, elă le consumă fără cruțare, fără a se mai îngriji, că apoi de unde să-și câștige pentru restulă anului. Apoi să mai adaugemă aici aplecarea lui nemărginită la beuturi îmbetătore, cu deosebire pe timpulă ferberei de rachie. înse pe câtă e grănițerulă neînfrenată în plăceri, pe atâtă de tare e in suportarea lipsei. îndată-ce și-a consumată provisiunile, începe a cruța și în cașuri de fomete, cari mai adeseori se întâmplă din causa desfrânăriloră sale decâtă din causa secetei etc. elă scie să rabde cu o tenacitate admirabilă. E întrebarea, decă vre-ună altă poporă civilisată europeană s’ară pute mulțumi atâtea (jile cu o mestecătură grețosă neconsumabilă de cojă 51 de lemnă, pale mănunțite ș. a. numită de grănițeră în sina- măgirea sa „pâne“, ca locuitorul^ flămândă ală graniței ca- roliane la anulă 1806, ală banal-gradisciei, valach-illiriculul și ală marginel transilvane la anii 1815 și 1816. „Aplecare! spre desfrenare în consumarea mâncăriloră și beuturiloră i-se atribue și marea sensualitate a granițerului, carea se manifesteză în amorulă Iul. Ce e dreptă, elă ține la onorea virginității forte multă, și adeseori infanticidiile se potă atribui numai rușine!, de care se teme fata decădută. între muieri însă nu domnesce totă aceeași moralitate curată.® P. Broșteanu. LUCRULU DE MÂNĂ ÎN ȘC6LE. I. La tote popdrele, conscie de însemnătatea educațiunei, se sulevăză de vr’o două decenii o cestiune în sferele didactice, cu o seriositate forte viă. în timpulă din urmă acestă impor- tantă cestiune preocupă nu numai pe cei chemați în specială pentru îngrijirea de cele ale învățământului publică, ci pe totă omulă, căruia îi zace la inimă înaintarea culturei și bunei stări a omenimei. Nouăspredece secuii, aprope încheiați, după era mântuirel, a trebuită să muncescă omenimea necurmată pentru aflarea celoră mai practicabile mijloce și metoduri, prin cari să se potă împărtăși cu mai multă înlesnire din generațiune în generațiune câte și mai câte cunoscințe accesibile pentru înaintarea ființei ome- nesc! pănă la celă mai înaltă gradă posibilă de perfecțiune. Secuiului din urmă, numită ală luminiloră, i se atribuise deja meritulă, cumcă, precum în celelalte direcțiuni, așa și pe terenulă educațiunei, a ajunsă culmea bunei întocmiri. Când se susținea acesta cu totă mângăerea, ătă se ivesce o cdrdă discordantă, care conturbă cu totă forța echilibrulă baseloră educațiunei de pănă acum. Se ivescă unele voci puternice, cari strigaă în gura mareDirecțiunea e greșită, basele sântă Zv* o m 52 false! Educațiunea nu provede tdte trebuințele chemării indi- vidului, nu cultivă pe omulu întregii. înzadară s’au svercolită ici-colea unii cu sângele înferbântată să nege acestă afirma- țiune și să facă să dispară acele voci cutezătore. Vocile ce strigăă: reformă, au avută dreptate și deci a trebuită să triumfe în butulă tuturoru contrariloră, cari în cele din urmă trebuiră să amuțdscă și să capituleze. Lucrulă de mână a fostă chemată să’șl ocupe loculă în programulă educațiunei omului, — unu locă, care pe nedrep- tulă, și în contulă fericire! omenimel înseși, s’a țînută vacantă timpă atâtă de îndelungată. — Deprinderile manei, cari for- mdză a doua jumătate a învățământului generală nu aă mal putută rămâne neconsiderate de lumea pedagogică, pentrucâ ele au de a întregi cultura omului față în față cu deprinderile puteriloră spirituale și prin urmare îșl au loculă loră în fiă- care institută de crescere și de învățământu, care e chemată a provede cultura generală a omului. Mulți pote s’oră mai întreba încă, pentru ce ? Priviți pe omă ca omă, — reflectați la legătura nedes- lipită a celoră două jumătăți (spirită și corpă), cari formeză ființa lui numai strînsă legate între olaltă, — reflectați mai departe la chemările omului pe pământă și la trebuința de a-i desvolta în egală măsură tote puterile, ce i le-a dată buna natură în stare embrională, — și veți afla cu totă posi- tivitatea: pentru ce. E mai presusă de totă îndoiela, că omulă a trebuită să reflecteze Ia puterile sale proprii și Ia trebuințele, Ia cari are de a’și aplica acele puteri în vieță și de aci a simțită trebuința de școlă. Enigmatică este numai, că cum s’a în- tâmplată, ca omenimea să întocmâscă școla de pănă acum esclusivă numai pentru deprinderea și desvoltarea puteriloră unei părți a omului, adecă a spiritului? — pentrucâ cetitulă, scrisulă, socotitulă, și celelalte obiecte de învățământu ale școleloră nostre de adi nu îngrijescu decâtă numai de desvol- tarea, agerirea, abilitatea spiritului. Pote ore să producă 53 'Ceva spiritulă fără ajutorulă corpului, carele este organulă ;■ aceluia ? De sigură, că nime nu va răspunde afirmativă la acăstă întrebare. Dăcă stă lucrulă astfelă, și încă chiar în prăjma Stăruințeloră unilaterale: de a cultiva numai spiritulă, dre nu este mai mare posibilitatea și ușurința de a’lă cultiva pe acesta, dăcă se cultivă mai ântâiă organulă lui, corpulă? Priviți înclinările unul copilă și veți afla măsura, ce trebue observată la educațiunea lui! Obiectele, ce ’lă încon- jură, ajungă la cunoscința spiritului Iul prin organele corpului, prin pipăită, gustă, mirosă, audă și vădă. Spiritulă lucră, dar nu singură, ci prin organele corpului. Organele corpului, prin cari lucră spiritulă, trebue prin urmare cultivate, și anume în mal mare măsură acelea, cari fit aducă aceluia (spiritului) mai mari servițil în direcțiunea esecutării diferiteloră lipse, cari condiționăză esistința omului. Să luămă esemple reale. Copilulă, când începe a umbla în picidre, totă ce vede, apucă în mâni și cărcă a face felă de felă de schimbări cu jicele obiecte, preste cari se vede stăpână. Ia cărbuni și fixeză pe vatră, săă ori unde ajunge, figuri de omă, de animale, de case etc. Apucă găteje, le împlântă în pământă ca să închidă o grădinuță. Adună petrii și cărămizi săă câte o grămadă de noroiă, ca să zidăscă o casă și altele multe. Lucrurile, cari aă ajunsă la cunoscința spiritului lui, cărcă a le reproduce prin lucrarea delicateloră sale mâni. Ochii fit spună, ce a făcută bine și ce răă, de unde urmeză, că răulă îlă îndreptăză în bine. Aș vră să sciă, dăcă s’ară pută afla ună astfelă de măestru, care să fiă în stare a țînă pe ună copilă în linisce fără de a face ceva cu mâniie, nu mal multă, decâtă o singură di! Spiritulă copilului face necontenită felă de felă de com- binațiuni, cari nu le lasă abstracte, ci voiesce a le traduce în lealitate, a le esecuta prin mijlocirea mâniloră și cu aju- • torulu ochiloru, Acesta ne indică direcțiunea chemării lui 54 în viață. Mintea dicteză, ear mânile lucrdză. Toții acesta 1 trebue să ne normeze modulă educațiunel lui, forma și ma- 1 teria cualificațiunel lui. De .aci datorința sântă a școlei: | de a învăța pe copilă nu numai a sci, ca pănă acuma, ci | și a pute. Etă, pentru ce suntu chemate deprinderile rnânei | a întregi învățămentulu din școlă! Vomu trece la principii speciale. G. Moianil. CÂTEVA OBSERVĂRÎ ASUPRA SCRIERILOR^ DIN POPOR& ȘI PENTRU POPORU. Sciută este, cum pănă la începutulă acestui secolfi, po- porală de rendă a fostă cu totulă neluată în stimă. Opinca, cum amă dice noi, cu t<5tă a el comoră de gândiri, de nimică nu era bună. Secolulă nostru, după mari sbuciumărl sociale, a începută să dea păturei pururea tineră și plină de vieță a poporului, atențiune din ce în ce mal mare. Pe când mal nainte credințele, obiceiurile și tote deprin- derile țerănesci eraă, putemă dice, obiectă de dispreță și com- pătimire, — dela ună timpă, omeni de valore necontestabilă începă a se interesa de lumea de idei, în care poporulă de rendă îșl petrece viăța sa. Și nu e decâtă lucru firescă, decă s’a trecută dela ună estremă la altulă. Că literatura poporală are o însemnătate ne mal aurită, că archeologulu, istoriculă, filologulă, dim- preună cu toți câți sciă și potă să țînă în mână ună condeiă aă să se năpustâscă asupra el, fiindu ună isvoră în veci nesecată de mitologiă, de istoriă, de limbă și cum Ie mai chiamă. Acesta fiind-că se credea, că totă ce se aude în po- poră e fgtulă propriei sale fantasii și câtă pentru vechimea pro- ducteloră acelei fantasii era o convingere generală, că de origine n’o să le dai, decâtă în cea mai întunecată vechime, ear la unele de locă. Făcendu-se însă cercetări mal întinse s’a aflată, că basmele ș6ă poveștile — și cele <|ise mai alesă Ia ele se referă —, . 55 nici pe departe nu au însemnătatea, ce li se da la începută. O poveste audită dela ună moșnegi din creerii Carpațiloră, dâcă ai voiă să cauți, o vei afla adesea și la sârbi, și lă bulgari și în preajma Apeniniloră și Pireneilor! 'și prin Svedia și Norvegia, la țeranul! rus! și chiar! în fundul! Asiei. Pote vei da de elementele ei în literatura nesfârșit! de bogată a vechilor! locuitori, dela polele munților! Himalaia. Lucrul! acesta s a constatat! • de bărbați competenți în materiă. Statorit! odată, că fondul! basmelor! și al! poveștilor! de cele mai multeorî e același la mai multe nâmuri deodată, valorea lor! istorică se reduce firesce nespus! de mult!. Ce privesce limba, apoi cea mal vechia, mai încărcată de archaisme și prin urmare mai rentabilă de a face studii asupra ei, e aceea a colindelor! și mai rar! a bocetelor! la noi, la ro- mâni. Și tocmai 4n acâsta direcție nu s’a făcută decâtă prâ puțînu la noi în Ardei! și părțile ungurene. Colindele pu- blicate și corese nu sunt! de preț!, ca grai!. Fondul! și forma acestora încă e de tot! interesul!, uneori. Graiul! celorlalte genuri de literatură poporală a poveș- tilor!, anecdotelor!, a baladelor! și doinelor!, e acela, de ' care se folosesce • el!* țeranulă, în dara verile lui de tâte filele. Astfel!, ori că-’ți torce firul! unei povești, ori că te ial la vorbă cu el! despre nevoile viețel, totă acolea ese. Mai e de considerată, că — în urma, traiului nostru amestecată cu alte nâmuri — în unele părți țăranul! română se folosesce de ună grai! stricată în mare măsură, mal alesă în ce privesce frumseța esternă a limbei. Apoi adesea audi sunete, al! căror! semn! înzădar! ’lă vel căuta în alfabetele cunoscute. De aceea nici că avem! vr’o poveste ori anecdotă re- produsă întocmai pe tocmai cu graiul! poporal! din locul!, unde a cules! respectivul! adunător!. Acestea premise, vin! a constata, că după-cum mi-se pare, două sunt! scopurile, ce le urmărim!, când rîsciem! lumea fantastică.despre Smel, bălauri, FețI-frumoșI, Ilene-Co- 56 sândene, lumea urieșiloră și a isprăviloră peste fire, în poves- tirea cărora îșl află plăcere mintea și inima țeranului netrecutii pela capiștea spoelii. De o parte — așa credă — se are în ve- dere o țintă curată științifică, de altă parte una literară. Pornindă din punctulii d’ânttiu de vedere ai să dai înveța- țilorîi, ce cu astfelu de lucruri se ocupă, materiă de studiata. Și aci e de mare interesă o frasă, adesea- unu singurii cu- vântă, nu numai fondulu. Drept-aceea -se recere ca culege- torulă să fiă cu multă luare aminte și, pe cătu numai e po- sibilii, să reproducă cu o estremă fidelitate aceea ce i se spune, să fiă numai urechi, cândii ascultă: „O fostu o babă și ună moșnegii..." O necontestabilă valdre științifică nu potu să aibă decătu bucățile de literatură popoporală culese întocmai, după cum se dicu. । De sine se înțelege, că cei chemați voră sci ei apoi, ce e de făcuth și de dresa, ca să-ți storcă nisce conclusiuni, la d’al de cari tu, ca oma mărginită, nici că te-ai cugetată. Cândă dicemă însă, că bucățile de literatură poporală trebue să se culegă întocmai după cum se audă, nu puteină să nu ne facemu totodată și reservele nostre față de cuvintele urîte cari nu pote cere nime să se reproducă prin scrisore. ■ _ De asemenea, vomă susținea că culegetorulă are nu numai j dreptulă, dar și datorința de a nu eternisa pe acele cuvinte 1 străine, cari prin contactulă dilnică cu • străinii caută a se I furișa în limbă și a dobândi dreptulă de cetățeniă în aceea j fără nici unu titlu. Să gândimă numai la cuvintele ce le | aducă cu sine acasă concediații din vieța ostășăscă. Din mo- g mentulă, în care pretindemu a ne fi apucată de cultura limbei, trebue să admitemă și noi, fiă în mesură câtă de restrînsă, | principiulă purismului, pentru-ca să nu se mai sporescă nu- ii merulă cuvinteloru străine fără nici 'o necesitate, precum | suntu bună-dră cuvintele: alcătuire, heleșteă, iarmarocu, plațu, 4 chilipiră și musafiră ș. a. Potă să fiă omeni, cari să credă, că în întrebuințarea f câtorva cuvinte bătute de toți sfinții, cu m^ri cu mici, zace f 57 ■ măiestria stilului poporalii. Asta credință mi-se pare falsă. A-și însemna omulă 10—20 cuvinte folosite după obiceiulă locului și în urmă a le împlânta ici și colea, ca să apari originalii, nu e mare primăvară. Greutatea zace în fixarea întorsăturilor^ atât ii de sprintene, atâtă de firesc! și neîntre- cute, că remâi uimită în fața loră și-ți vine să te întrebi, că de unde atâta farmecă în graiulă poporului? Ți-ai da jumetate din viăță, numai să-l poți reproduce. Acesta e fa^urulu de miere ală multă regretatului Eminescu, dar nu câteva cuvinte seci. Eu credă dar, că frasa, adi atâtu de banală: „Scrise întocmai după cum se dicu“ își are, și trebue să-și aibă și ea marginile sale. De-o parte e imposibilitatea aflărei semne- loră corăspundătore unoră sunete, ce se audă în poporă; de altă parte trebue să treci cu vederea câteva cuvinte, pe cari bunăcuviința, estetica, eufonia și demnitatea limbei te facă să le lași la o parte. Lustrulă orbitoră ală graiului poporală zace, precum amu mai disă, în măiestria neimitabilă, ce se observă în felulă cum se înșiră și mlădiază cuvintele unulă după altulă. Și în astă privință limba țerănăscă — în tote ținuturile locuite de Români — e ună adevărată isvoră nesecată de espresiuni și întorsături artistice, ce te pună în uimire. Aceste, rrîal alesă aceste, au să fiă scrise întocmai după cum se dicîl, căci în ele zace aprope totă farmeculă limbei și suntă de celă mai mare interesă pentru statorirea prosei literare. Când vorba e dar despre scrieri din poporu, așa credă, că mai alesă acăsta e a se avea în vedere. Ear ce privesce scrierile „din poporă pentru poporă“ și preste totă scrierile menite pentru poporă, a le scrie pe acelea într’o limbă stricată, numai fiindcă așa se vorbeșce în cutare țînută, a avea în vedere câteva cuvinte, putemă (Jice părăsite pe corpulă viă ală limbei și nu mai alesă aceea ce se pdte numi sufletulă ei, lume întorsă mi-se pare. între pedagogi e lățită vorba, că pentru copii e bună ceea-ce este mal bunii. Totă cu atâta temeiă se pote dice 58 și despre scrierile „din poporă pentru poporă'¹, că bun-: sfintă acelea, ce și ca fonda și ca formă sfintă mal bun-. Despre fondu schitu e că, de cele mai multe ori, e o aș-i comoră de imaginație în productele minții țerănesci, că ceP. mal geniale scrieri literare devină palide și spălăcite în ase- mănare cu ele. Ce suntu încurcăturile din celu mai de renunț romanu, pe lângă acele dintr’o poveste frumăsă ? ! Totu astfelri e și cu poesiile. Credu dar, că în bibliotecile poporale, menite anume pentru poporă, n’au să între decâtti bucăți alese pe sprin- cenă, perfecte în totă privința, căci numai ce e mai bună, e destulă de bună și pentru elă ca și pentru copii. Acesta mai bine o sciu aceia, cari petrecă neîntreruptă la țâră. în adunarea generală de astă vară a Asociațiunei transilvane s’a decisă înființarea unei biblioteci pentru poporu. în acestea, de sigură, aă să între și bucăți de literatură poporală. Astă împrejurare m’a făcută să me cugetă multu asupra lucrului și în urmă să facă aceste observări. Simtă, ori nu sfintă la locă, despre acesta voru judeca cei competenți. G. Sima ală lui lână. LITERATURA. POPORALA. DOINE. Frundă verde de secară Mi-a venitu o veste-aseră, Că mândra zace să moră, C’o dore la inimioră. Nu sciu Domne, cum m’aș face Să me ducă să vedă cum zace, Cu fața cătră părete, Cu gura friptă de sete, Să-i dau vină cu apă rece Boia mândrei dor i-a trece. Și de-aș călca delurile Să-i aducă leacurile: Din trei pomi trei rămurele Să le bagă în trei ulcele Să le scotă sera la stele Dimineța la recore liiua la ameții la sore Să-mi pună pe mândra ’n piciorel). *) Din Restoșnea. 59 Pe celu deală pe celu colnică Merge-o pruncă și-unu voinică, Amândoi unu meră mâncândă Și cu ochii lăcremândă, I Prunca cătră pruncii dicendă Și din gură cuventândă: ' Sade bădișoră cu dragii ■ învață-me ce să făcu, Că eu când te vedă pe tine . Plânge inimuța ’n mine, Nime n’o pote opri Numai tu dacă-i voi?²) * Lumea totu me dosădesce, Cumcă mândra me orbesce. pică lumea ce va vrea Eu nu lasă pe mândra mea; pică lumea ce-a voi Eu cu mândra m’oiă iubi. Mulți orii disă și s’oră jurații, Că mândra m’o fermecată, Dar’ eu credă că-să fermecată De-ală mândrei sufletă curată. Rogu-me lui Dumnedeă Să nu dămă de vre ună reă, Să nu cadă în vre-o ispită, Să lasă pe mândra iubită, Să nu-mi vină vr’unăgândă slabă Să lasă pe cine mi-e dragă.³) * Duce-m’aș cu luna ’n noră, Nu me potă de-ală mândrei doră; Duce-maș cu stelele, Nu me lasă mândrele.⁴) * De-aci pănă la mândra Scurtă mi-o părută calea, Dar’ dela mândra ’napoi, înapoi și pân’ la noi Este-o luncă pustiită Cu multă urîtă îngrădită.⁶) * Trandafiră brașovenescă Totă staă și me socotescă Din doue, cari să iubescă? Aș iubi pe cea mai mare, Cea mai mică-mi place tare, Aș iubi pe cea mai mică, Cea mai mare-i mai voinică.⁶) * Maică, inima me dore Să me ducă în șecjetdre, Că merge și mândra mea, Să vedă cu cine-a șede. De-a șede c’ună omă de trebă, De trei-ori mi-a fi mai dragă, De-a șede c’ună blestemată, Pănă-i lumea n’o mai cată.⁷) * Hai mândră la cununie Pănă-i frunda verde ’n vie, Dacă frunda s’a usca, M’ei chema și eă n’oiă vrea.⁸) * Trandafiră cu patru foi, M’aă cerută la maica doi, Umilă Miercuri, altulă Joi, Unulă betrână și bogată, Altulă tineră și seracă. Spune-mi mie puiă de cucă După care să me ducă?⁹) * Bădiță cu șese boi, Când îi trece p’lângă noi Pune clopote pe boi, Cu șinore de metasă a) Din Tătărlaua. ⁸) Din Măderatu. ⁴) Din Keteagu. ⁵) Din Ungurel. ⁸) Din Bouțariu. ’) Din Toplița română. a) Din jurulu Bistriței. ⁹) Din ZăicanI. 60 Să te-audă bade din casă. Eu la maica m’oiă ruga Să-mi deschidă feresta, De-oiă fi mortă de betegă într’unii cotă m’oiu ridica Să me uită la dumneata.¹⁰) * Frundă verde de trifoiu, Căndu treci bade pe la noi, Nu te uita oblu ’ncurte, Că eu amu dușmane multe, Ci te uită preste sată, C’oră gândi că ne-amu lăsată, Și te uită la pămentă, C’oru gândi că neamă urîtă.¹¹) * Să sciă bade că-i veni, Calea ți-o-ași podobi, Toții cu flori și totu cu erbă, Să-ți fiii, bade, ție dragă Și cu frunde de georgine Să me iubesc! tu pe mine.l²) * Gândii treci bade pe la noi Pune clopote la boi, Să te-audu dela resboiă Și le leagă cu metasă, Să te audă bade din casă, Și le legă cu șinore Să te-audii din șiedetore.¹³) De-ți e dragii, badeo, de mine Lasă-ți plugu ’n doue dile Și hai în Sibiiu la mine, Și întrebă pe podarului Unde șede poticarulă? Că ’n ferești Săntă flori domnesc!, Lesne, bade, mă găsesci, Și ’n portiță ’I rujuliță, Și la portă ’I ruja ’nvoltă, Și ’n pălanu ’I măgherană. u) * Ce-mi e dragii mi e pe hunei Merulă roșii pădureții Și badea cu perulă cretă, Perulă lui totu e inele, Gura lui fagurii de miere.¹⁶) * Cine-a inceputu dragostea N’a sciută ce va urma, Că va sdrobi inima.¹⁶) * Câtu-i lumea și pământul ti Nu-i nimica ca urîtulă, Negru-i, negru și pămentulă, ,.ț Dar nu-i negru ca urîtulii. ’⁷) * De-aș muri să morii amu, Alăturea cu mândru. De-aș muri, să morii astară Cu capulii la mândra ’n polă. De-ași muri, cându aș muri, Nimicii nu mi-aș bănui, Să sciă numai c’am murită Pentru cine amu iubită.¹⁸) * Doină, doină, glasă de jale Tu ’ndulcesci filele mele; Doină, doină, glasă de doră, Tu nu me lăsa să moră.¹⁹) Adunate de loanu Popă Reteganulă. ¹⁰) Din Sânte-Jude. ll) Din Reteagit. ¹⁸j Din lilașu. ¹⁸) De pe Ternave. ¹⁴) Din Tătârlaua. ¹⁶) Din Pietrosu. “) De pe Crișu. ”) De pe Someșulu mare. “) Din Bistriță. ¹B) Din Sohodolu 1. Aradu. 61 PARTEA OFICIALA. l⁷Nr. 26/1890. |, Procesu verbalii B alu comitetului. Asociațiunei transilvane pentru literatura română și Ik Mura poporului română, luată în ședința dela 4 Februarie n. 1890. r ' Președinte: George Barițiu. Membrii presențl: B Dr. II. Pușcariu, vice-președinte, Ioană Hannia, E. Măcellariă, r Parteniu Cosma, I. Popescu, Z. Boiti, I. St. Șuluțiu, Ioană £ G. Popii de Galați, G. Candrea, cassarfl, Nicanoru Frateșitî, » controlorii, N. Toganu, bibliotecarii. Ș Secretarii: Dr. I. Crișianii. Nr. 1. Societatea „Transilvania¹¹ din Bucuresci, prin hârtia sa dto 14. Decembre 1889 Nr. 48, cere să i-se trimită unii con- spectă despre toți elevii meseriași, pe cari îi susține dânsa și cari se află actuahninte la învățătură, ca să potă informa adunarea ge- nerală despre starea lucrului. (Exh. Nr. 389/1889). — Spre sciință cu aceea, că conspectulu cerută s’a transpusă numitei societăți pe cale presidială încă la 31. Decembre 1889. Nr. 2. Direcțiunea școlei civile de fete a Asociațiunei sub- șterne prin hârtia sa dto. 29 Decembre 1889 Nr. 31. procesulă verbalu, luată în conferința corpului didacticu dela 24. Decembre 1889. (Ex. Nr. 390/1889). — Protocolulu substernutu servesce spre sciință, necuprin- (Jendă concluse, cari să reclame aprobarea specială a comitetului. Nr. 3. Administratiunea tipografiei archidiecesane șubșterne cu datulă 31. Decembre 1889, spre achitare, 2 conturi, anumită: unulă pentru foia „Transilvania¹¹, semestrulu IL, în suma de fl. 335.85, și altulă pentru „tipărituri diverse¹¹ în suma de fl. 12.92. (Ex. Nr. 392/1889). — Conturile subșternute se transpună cassarului Asociațiunei, d-lui G. Candrea; cu însărcinarea de a le achita. Nr. 4. Magistratulă orășănescă din locă, prin hârtia dto. 3. Ia- nuarie a. c. Nr. 20, învită comitetulă să notifice d-lui vice-comite ală co- mitatului Sibiiă, într’ună termină preclusivă, numele, caracterulă și locuința plenipotențatului seă, carele va avea să-i esercite mandatulă de membru la ședințele representanței orășănesci. (Ex. Nr. 5/1890). — Spre sciință cu aceea, că pașii de lipsă s’aă făcută pe cale presidială, încredințată fiindă cu esercitarea numitului mandată vice-președintele Asociațiunei, dlu Dr. Ilarionă Pușcariă, archiman- dritu și vicară-archiepiscopescă. Nr. 5. Directorulă despărțământului I. (Brașovă) ală Asocia- țiunei transilvane, prin hârtia dto. 30. Decembre 1889 Nr. 899, șubșterne spre revisuire protocolulă adunării generale a despărță- mântului din 27 Decembre 1889 dimpreună cu raportulă subcomi- tetului cătră acea adunare, apoi protocolulă subcomitetului din 62 Săcele încă la^l pulă realisărira 4. Decembre 1889 și în fine suma de fl. 80 taxe restante pro 1880 dela! membri vechi, și se rdgă, ca membriloru, cari din causă, că au fostul rămașii în restanță cu taxa, nu li s’a trimisu la timpulu seu foia „Traiul silvania“, să li-se trimită numita foiă acum ulteriorii și pentru trecutuS Din protocolulă adunării generale se vede: "fi a) că, pe basa raportului generalu ală subcomitetului, adunarea? a luatii cu plăcere la cunoscință, că subcomitetului a esecutatî^ conclusulu adunării generale dela 29. Septembre 1885 din Codleatâ scoțândă în tipării disertațiunea d-lui T. Comănescu, întitulată „0;s privire asupra trecutului și presentelui comunei Codlea“ ; ⁷-| b) totu în legătură cu raportulu numitii adunarea a însărcinată¹- de noii subcomitetulu, ca să stăruescă cu tote mijlocele pentru; reorganisarea, respective crearea de agenturi comunale ; J: c) adunarea a însărcinată subcomitetulu, să studieze din no#{,, cestiunea scolei de țesutu, proiectată a se înființa în Săcele încă la^ anulu 1881, căutândă modalitatea potrivită în scopulu realisăriij^ acestei cestiuni; ■ d) esemplarele restante din disertațiunea d-lui I. ComănesciA să se desfacă în favorulă membriloru din depărțământă; șC । e) adunarea a hotărîtă, ca comitetulu centrală să fiă rugatâj; a încredința pe funcționarii despărțământului cu încassarea taxeloru^ dela membrii ordinari din despărțemântă; f) fiindă în ordine socotelele, din cari se vede, că cassa des-:. părțământului s’a încheiată la 31. Decembre 1888 cu ună saldu / - de fl. 69.12, cassarului s’a dată absolutoriulă; g) s’a decisă, ca din banii despărțământului să se creeze 2 Y stipendii ă fl. 10 pentru cei, cari voră presentâ cele mai bune ;-: disertațiuni poporale, menite a se ceti în adunarea generală a des- părțământului ; * : h) adunarea a decisă să întrevină la acestă comitetă, ca fostulu. teritoră ală despărțământului I. (Brașovă) să nu se împartă, conformă ’ proiectului aceluia, în 4, ci numai în 3 despărțeminte, remânendu Săce- . lele și mai departe ca făcândă parte din acestă despărțementă; i) pentru fiă-care adunare generală să se pregătescă o con- semnare a membriloră ordinari ai Asociațiunnei de pe teritoruln despărțământului; , k) reconstruindu-se subcomitetulă pe periodulă 1890—1893, diri membrii vechi s’aă realesă d-nii I. Petrică, direct., Bart. Baiulescu, contr., Andr. Bârseană, actuară, și N. Petra-Petrcscu; ca membri noi au fostă aleși d-nii Vasile Voina, G. B. Popă și Arsenie Vlaică, cassară; l) disertațiunea Insinuată de d-lă N. Petra-Petrescu „Despre :■ institutele române de bani din Transilvania și Ungaria“, fiindă tim- pulă înaintată, nu s’a potută ceti; d-lă Petrescu a fostă rugată să ■ o publice în unulă din organele nostre de publicitate; m) adunarea generală proximă se va ține în Săcele, avându subco- mitetulă a fixa mai deaprope timpulă ținerii adunării. (Ex. Nr. 9/1890). — Se adeveresce primirea sumei de fl. 80 cu aceea, că avându organulă Asociațiunei, conformă conclusului adunării generale, țînute în Alba-Iulia (șed. II. Nr. prot. 39) a se trimite gratuită numai acelora membri ordinari cu taxă anuală, cari își plătescă taxele regulată, comitetulu a trebuită și trebue să se acomodeze acelui condusă și să scotă în țipară în totă anulă ună numeră propor- ionată cu numerulă membriloră, cari săntă în curentă cu taxele, 'i îi este astfelă peste putință a satisface reclamăriloră după nu- meri din anii trecuți ai foiei. Cuprinsulă protocolului reasumată la punctele a, b, c, d, f, g, /, Ic, l, m, servesce spre sciință. Câtă pentru cererea (reasumată la pt. e) de a se încredința funcționarii despărțământului cu scoterea taxeloră de pe la membrii, fiindă în consonanță cu conclusulă acestui comitetă dto. 4 Ianuarie 1889 Nr. prot. 10. se admite. Câtă pentru modificarea propusă la proiectulă de arondare elaborată de acestă comitetă, asupra aceleia va reveni comitetulă, după-ce voră fi întrată datele cerute dela tote despărțemintele. Nr. 6. D-lă directoră de bancă și membru al comitetului, Parteniu Cosma, prin hârtia dto 20. lanuariu a. c. Nr. 1796, neîncuno- / scințeză, că dela 1. Iulie păna în 31. Decembre 1889 densnlă a mai colectată pentru școla civilă de fete fl. 1135.50, er d-1 Valeriu Bologa, dirigentulă filialei „Albinei⁴⁴ din Brașovă suma de fl. 262.59 și că ambele aceste sume în totală cu 1398.09 au fostă transpuse în contulă nostru curentă dela „Albina⁴⁴. în legătură ne transpune și consemnarea per- sdneloră, cari aă contribuită la colecta D-Sale. (Exh. Nr. 16/1890). — Cu mulțumită spre sciință. Consemnarea transpusă va fi a se publica în organulă Asociațiunei. Nr. 7. D-lă Vasile Pătcașă, preotă în Er-Hatvan, membru ală Asociațiunei, se rogă a i se trimite foia și fără a fi solvită încă taxa pe anulă expirată, luându-se în considerare multele nenoro- ciri ce 1-aă ajunsă; taxa restantă o va solvi prin luna lui Augustă a. c. (Exh. Nr. 19/1890). — Cererea d-lui Pătcașă se încuviințeză, avândă a se face pașii de lipsă la administrațiunea tipografiei archidiecesane, spre a i se trimite și mai departe foia. Nr. 8. Urmeză raportulă secretarului II. asupra petițiuniloră, cari aă întrată la comitetă în urma concursului de sub Nr. 334 ■ dto. 12. Novembre 1889, anumită la 4 ajutore create din suma de fl. 412.01 și din interesele acestei sume, ce s’a transpusă comite- tului din fondulă desființate! societăți academice „pentru sprijinirea juriștiloră seraci din Sibiiă⁴⁴ și menite pentru 4 tineri români, născuți în Transilvania, cari studieză drepturile ca ascultători or- dinari și cu succesă deplină satisfăcetoră, la una din universitățile din patrie. Cereri aă întrată cu totulă 5. Luându-se în conisiderare sporiulă obținută de petenți în studiă, apoi anulă, în care se află la studiă, precum și împregiurările fa- miliare, se decide — Se împărtășescă cu câte unulă din ajutdrele mai sus amin- tite, odată pentru tot-deuna, următorii tineri, și anume: I 64 1. Gavrilă Suciă, jur. an II. în Clujă; 2. Zosimă Chirtopă, jur, an III. în Cluju, și 3. Vasile Giurco, jur. an III. în Clujă. Nr. 9. Neputendu-se conferi unulă din ajutorele proiect.¹?:!' din lipsa de concurenți, cari întrunescă tote condițiunile recerute. și pentru a nu se mai repeți concursulii, se decide — Suma ajutorului neconferitii se va distribui în părți eg4f între cei trei tineri, cărora li s’a acordată câte unu ajutoră prin conclusulă de sub punctulă precedentă din acestă protocolă. Nr. 10. La cele doue ajutore de câte fl. 100 din concursi.l& repețită cu datulă 21. Decembre 1889 sub Nr. 311, pentru tin.:T cu preferință din munții apuseni ai Transilvaniei, cari ară voi n se perfecționa în o măestriă de lemnăriă mai, perfecționată, a In- trată o singură cerere, și anume a lui Florențiă Corcheșă. Pete..- tele întrunesce condițiunile din concursă, nu și-a aflată însă păru acum locă pentru învățare. — Unulă din ajutorele de fl. 100 se voteză tinerului F.i:- rențiă Corcheșă, cu aceea însă, că estradarea aceluia se face atârnă' tdre dela Intrarea lui într’ună institută eventuală la ună măestm de specialitatea cerută în concursă. Ajutorulă ală doilea, neputendu-se conferi, după-ce nici .:i repețirea concursului nu s’aă insinuată competenți, suma de fl. IA¹ se adauge la fondă. Nr. 11. Secretarulă II ală Asociațiunei, prin hârtia dto 4 Faură a. r. subșterne spre censurare, rațiociniulă despre paușalulă de cancela ;i pe timpulă dela Ianuarie 1887—31 Decembre 1889. (Ex. Nr. 24/189'ă. — Se transpune spre censurare unei comisiuni în persone/ d-loră N. Frateșiă, controloră, și G. Candrea, cassară. Comisiun-a esmisă va avea să raporteze la timpulă seă despre starea lucrulu? Nr. 12. Direcțiunea dela școla civilă de fete a Asociațiunei. prin hârtia dto. 4 Faură a. c. Nr. 33 subșterne spre revisuire pro- tocolulă luată în conferința corpului didactică dela 1 Faură a. c. Din protocolulă substernută se vede, că în 1 Faură, închein- du-se semestrulă I, s’au făcută examene de probă în tote clasele și din tote obiectele, în presența d-lui președinte și delegată G. Barițiă, și a directorelui școlei, că purtarea morală, precum și progresulă din luna din urmă aă fostă mulțămitore. La protocolă suntă alătu- rate și clasificațiunile pe semestrulă I. (Exh. Nr. 25/1890). — Spre sciință. Sibiiă, d. u. s. George Barițiu m. p. Dr. loanu Crisianu m. p. președinte. secretară II. Verificarea acestui procesă verbală se încrede d-loră: Za- charia Boiu, losifu Sterca Șuluțiu, Nicanoră Frateșiă. S’a cetită și verificată, Sibiiu în 6. Faură 1890. losifu Sterca Șuluțiu m. p. Z. Boiu m. p. Nicanoră Frateșiă m. p. Editura Asoc. trans. Redactoru: I. Popescu. Tipariulu tipogr. archidiec.