TRANSILVANIA. F«U ASOCIAțllIM TRUSlLtME PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ Șl CULTURA POPORULUf ROMANU. ANULtJ ALtJ XXI-i'EA iseo. Editorii: ComitetuIQ AsociațiuneL Redactorii: I, PopeSCU, primii secretară alu Asociațiunei. SIBIIU, TIPABIUL TIPOGBAFIEI ABCHIDIECESANE, 1890. Tabla de materii. ..' t Pag. Cătra onorații cetitori, de Ioană Popescu................... 1 :. I j' I. Istoriă. Unu documentă istorică, de G. Sima ală lui Idnă ... 19 Spicuiri din autori străini asupta Româniloră, de P. Bros- ₍!:.l tănu . . . ................................. 42, .65, 104, 271 Arabia dela gurile Dunării, de Dr. A. Marienescu . . 225 < Aureliană împăratulă și retragerea sa din Dacia, de Dr. A. ’ j v .Marienescu............................................. 341 Grăișori Romani în Dacia pe timpulu stăpânirel Sarma- ᵣ j țiloru, de Dr. A. Marienescu » •• .’ ■. ,. . . . 389, 421 ' ÎL Studii literare științifice. Românii IstrienI, de V. Nic6r>.............................. 3^" Cărțile cele mai bune și bibliotecile poporane, de Dr. G. Popa.................................................... 9, 33 Câte-va observări asupra scrieriloru din poporu și pentru poporu, de G. Sima ală lui I6nă............................ 54 Baba Docbia, de Dr. A. Marienescu.......................... 72 întemeierea psichologică a acteloră elementare ale gân- direl în marginile legiloră Herbartiane, de asociare și reproducere, (Monografia psichologică) de Ștefană Velovană.................... 80, 97, 147, 178, 280, 365, 406 Termini de topografia în limba română, de Dr. G. Popa . . 114^ ObservațiunI asupra graiului ardelenescă în raportă cu limba literară de peste Carpați, de A. Șuluțu Cărpinișană 139, 165 Expansiunea aerului atmosferică, de T. Ceontea .... 153 învățare (studiu filologică), de Dr. A. Marienescu . . . 193 Medard, de T. Ceontea............................. 213 Ceva despre epica lui Vasile Alexandri, de Virgilă Onițiă 237, 262 Vasile Alexandri (Schiță biografică), de Virgilă Onițiă . 399 111. Pedagogia. Pedagogia în academia de sciințe din Berlin, de I. Popescu 13 Lucrulă de mână în școle, de G. Moiană...................... 51, 85 Reforma cea mai Importantă, ce e pe cale de a se intro- duce în sistemulă educațiunei, de I. Popescu . . . 109 învețămentulă educativă și însemnătatea lui pedagogică, de I. Popescu . ... ...................................... 129 Pag. V Sciința în scălă și afară de scdlă, de Dr. P. Spânii 171 și 204 y Istoria naturală în scălele poporale, de Dr. D. P. Barcianu, Recensiune, de I. Popescu.......................................... 442 IV. Economia. X Despre Albinărită, de Elia Câmpenii............................... 118 X Rolulă gunoiului în agricultură, de I. Georgescu . . . 182 V. Higienă. Câte-va regule higienice pentru vedere, de Dr. Elefterescu 440 VI. Literatură poporală. Colinde, de G. Sima alu lui I6nu................................. 21 Doine, de I. P. Reteganulu....................................... 58 Beneșulă, poveste din poporu, de I. P. Reteganulii ... 115 Pintea, baladă din poporu, de G. Sima alu lui Idnu . . 123 Colinde, de Andreiu Bârseaniî . . .............................. 186 Doine, de I. P. Reteganulii .................................... 413 VII. Bibliografiă. Publicațiuni venite la redacțiune............................... 92 VIII. Acte oficiale. Procesele verbale ale Comitetului Asociațiunei, 23, 61, 95, 124, 158, 188, 217, 250, 285, 372, 376, 415, 448, 450 Convocarea adunărei generale a Asociațiunei..................... 192 Raportulu generalii și rațiociniulii Comitetului pentru adu- narea generală a Asociațiunei din anulu curentă . . 293 Procesele verbale ale ședințeloru adunărei generale a Aso- ciațiunei din a. c............................................317, 320 N6ua arondare a despărțămenteloră a Asociațiunei tran- silvane ..................................................... 326 Budgetulu Asociațiunei pro a. c................................. 332 IX. Diverse. Consemnarea contribuiriloru făcute în favorulu scoici civile de fete a Asociațiunei,.......................... 128, 192, 338, 456 Programulu exameneloru de vară dela scâla civilă de fete a Asociațiunei, pentru anulu școlară expirată . . . 191 f Vasile Alexandri.............................................. 261 Avisă pentru aboilenți ......................................... 456 Apare la 15 a fie-cărel luni. TRANSILVANIA FOIA ASOCIAȚIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATURA ROMÂNĂ ȘI CULTURA POPORULUI ROMÂNO. Nrulă 1. sibiu’, 15 ianuarie 1890. Anulă XXI. CĂTRA ONORAȚIÎ CETITORI’ Adunarea generală a Asociațiunei nostre, ținută în anulă expirată la Făgărașă în 15 și filele următdre ale lui Augustă, după-ce pe fostulu el primă secretară, pe multă meritatnlă domnă Georgiu Barițiu l’a alesă de președinte, ml-a făcută onorea cu totulă neașteptată de a me chlăma pe mine la acelă postă, cu oare, după statute, e împreunată și redac- tarea acestei fol. Ast-felă s’a făcută schimbarea în redacțiunea foiel, fiindă chiămată să urmeză eu domnului Barițiu, carele a redactat’o douădecl de ani, dela înființarea el, cu o abnegațiune și re- sultate, ce numai istoria i le va pută aprecia după merită. Avăndu deplină consciență despre importanța acestei foi, care, ca organă ală Asociațiunei, e consacrată și ea, ca și Asociațiunea, celoră mai înalte interese, ce avemă: literaturet și culturel ndstre naționale, mărturisescă, că numai cu mare sfielă amă luată asupră-ml sarcina de a o redacta. Cum s’ar fi și putută să nu me sfiescă de a primi redactarea unul organă, a cărui misiune nu pdte să se îndeplinăscă decâtă prin conlucrarea celoră mal alese puteri științifice și literare^ ce se află în sinulă națiunel! Dar mare cum a fostă sfitia mea, aceea, deși m’a făcută să hesiteză în fața sartinel și responsabilității, ce ’ml eraă puse în vedere, n’a putută însă să me împedece de a me supune datorințel, carea trebue să i 2 ue fiă sântă la toți : de a sta fiă-care la postula, la care în interesulu binelui comunu e chiăinată, și a pune în serviciulă lui tdte puterile, , de cart dispune. Cu o hotărîre, isvorită din unu asemenea simții de da- torință, amă primită deci sarcina de a redacta foia Asocia- - țiunei, în carea ne-amă dedată a privi paladiulă literaturei și culturei ntishx. naționale, și cu hotărîrea acesta voiu căuta ca, întru câtă debilele mele puteri me voră ajuta, pe lângă celelalte chiămări oficidse, să’mi împlinescu și chiămarea de redactoră. Amă firma speranță, că omenii noștri .de litere și de sciință încă ’mi voră da totă concurșulă posibilă, pentru-ca foia să se potă țîne la înălțimea' timpului și a chiămărei sale de a servi și ea în mesură câtă mai deplină la realisarea sco- puriloră Asociațiunei. Conformă programei, stabilite prin usă, momentele prin- cipale, ce voră constitui și de aci înainte conținutulă foiei, vbră fi: articull de sciință, documente istorice, cestiunl filo- logice, filosofice și pedagogice, producte literare, tractate po- porale din higienă, economiă și alte ramuri ale vieții popo- rului (din cari tractate se voră scote edițiuni separate pentru a se împărți în poporă), apoi recensiunl și la fine voră urma publicațiunile oficidse ale comitetului și adunăriloră Asocia- țiunei. Hotărîrea, ce onorabilulu comitetă a luată pentru adop- tarea ortografiei Academiei române și a formatului exteriorii alu foiei, este arătată în procesulu verbală dela fine. Nu este multă, este puțină ceeace, cu restulă puteriloră neabsorbite de crunta luptă dilnică pentru existență, mai putemă face pe terenulă sciinței, literaturei și -ală culturei ndstre preste totă. Să nu perdemă însă din vedere adeverulă, pusă dreptă motto foiei ndstre: gutta cavat lapidem, non vi, sed saepe cadendo. Acestă adeveră, cunoscută încă din anti- citatea clasică, e forte significativă, arătândă, că ddcă nu vomă slăbi și vomă continua și cu puținulă ce putemă presta pe 3 amintitele terene, cu acelă puțină încă vomă progresa. Și așa, întăriți în convingerea acesta, ce e susținută chiar și de apreciările străiniloru, să mergemu înainte cu Dumne^eă! Sibiiu, în Ianuarie 1890. loanil Popescu.. ROMÂNII ISTRIENÎ. „Cu durere și nu tocmai spre onorea nostră, trebue să mărturisimu, că noi, Românii de dincoce de Dunăre, cunos- cemu aceste Dialecte (macedo- și istriano-română) cu multă mai puțînă, decâtă să putemă asarda păreri seriose.........“ scria dlă Arona Densușanu în 1885, pe pagina 33 a Istoriei literaturei române. Și mai în josă, totă pe aceeași pagină: „însemnătatea acestoră dialecte pentru limba română este de ună estremă interesă. Dreptă aceea dorimă, ca studiulă loră, adunarea și cercetarea materialului linguistică, să nu mal în târâie". Ce-i dreptă, de când aă fostă tipărite cuvintele acestea, n’aă trecută făr’ abia 5 ani; dar și acestă intervală era de ajuilsă, ca să se facă eeva pentru acelu estremă interesă. în privința romaniloru istrienl însă lucrulă totă așa stă și îh diua de adi, ca acum cinci ani. E într’adevără lucru de mirare, că guvernulă României, care încă în lunile Iunie și Iulie ale anului 1857 a fostă trimisă pe I. Maiorescu în Istria, ca să descopere și să stu- dieze fracțiunea acesta de români, pre câtă de neînsemnată la numără, pre atâtu de interesantă pentru limba și istoria română, s’a oprită la atâta; și că nici chiar Academia de sciințe din Bucuresci, care cu ajutorele sale materiale și mo- rale ar fi putută face“cea mai bună ispravă, nu și-a îndrep- tată ochiulă său mai cu de-adinsulă asupra acestui obiectă de „ună estremă interesă" pentru limba și istoria română. Nu voiă de locă să învinuescă pe nime, căci reposatulă loanii Maiorescu, la timpulă său, a corespunsă misiunel sale. 1* 4 Materialulă culesă de densulu a foștii publicatii de fiiulă său dlă T. Maiorescu în 1874, sub titlulii: „Itinerariu și dic- ; ționariu istriano-românu‘c *). Și Academia, din partea sa, a ; premiată mai în anii trecuți unii studiă limbistică ală lui Candrea și Frâncu, întitulatii: Rotacismă la Moți și Istrieni. Ba voiii chiaru să laudă pre mulți streini italieni și germani, cari directă seă indirectă s’aă ocupată multă puțînă și de limba și de istoria româniloră istrieni. Dar lucrările acestea, la cari de altcum vomă mai reveni, nu suntă de ajunsă, dice dlă A. Densușianu și se receră cercetări ulteriore limbistice. Din partea nostră mai aplicămă observările dlui Densu- șianu, și cu deosebire, la istoria româniloră Istrieni, ca atari și ca parte a poporului română în generală. Căci de con- siderămă limba și istoria loră ca obiecte separate, demne de studiulă nostru, și ne dămă seina despre resultatele obținute pănă acum în ambele direcțiuni, trebue să constatămă, că în privința limbei totă mai stămu cum stămă, dar în privința istoriei româniloră Istrieni lucrulă abia l’aă începută streinii. Și mânecândă din considerațiunile acestea, ca unulă care de mai mulți ani încoce amă dedicată o specială atențiune attestoră obiecte și în respectulă limbei românilor-a. Istrieni amă față de alții avantagiulă, ce mi-lă oferă posițiunea mea în Fiume, aflu oportună și necesară de a reîmprospeta cestiunea duplă, limbistică și istorică a româniloră Istrieni, a clarifica starea, în care se află, și de e posibilă, a contribui încât-va la promovarea studiului ei. începă cu lămurirea dateloră statisticei etnografice, cari se referă la românii Istrieni. Românii Istrieni locuescă actualminte compacți în 9 și separați de aceștia între sloveni respective croați în alte *) Numai pecatu, că edițiunea 1. a apărută în esemplare pre puține și a II nu s’a mal făcută; căci cartea aru merita să se afle în tote bibliotecile publice și private și în mâna întregel junimi românescl studiose. Ett de esemplu numai după multe umblări încâce și încolo o amu putută afla (1883) în biblioteca gimnasiulul rom. din Brașovă, de unde din bunăvoința directorului de atunci dlă Ștefanii losifu o amă împrumutată, și ml-amă copiată totă- dicționarulu. - • 2 sate. La aceste sate vomă reveni, câiidă le vomit con- sidera din punctii de vedere topograficii. Aci însemni! numai, că compacțl în cele 9 sate românii ocupă acelii teritorii pe- demontanii (precum ’lii numescă geografii istrieni) ală Istriei, care se țîne de grupulii Montemaggiore și se estinde imediată la polele lui meridionali. Complexulă acesta în limba popo- rului se chiamă Vlasia. Celelalte 2 sate suntă isolate și îndepărtate de Vlasia, unulă pe așa numitulă Tschitscher- boden (la poporfi: Ciceria, la geografii istrieni: Vena) și alfi doile pe partea meridională a teritorului Albonei, la mare, cătră Panta Nera. Apoi se mai află români risipiți prin satele vecine cu ale loru și prin cetățile și porturile litoralului întregă. Esistința loră ca rasă distinsă de celelalte e recunoscută de mai mulți secuii. în timpurile maț vechi numărulă sufle- teloră a fostu calculată pănă la 10.000 (Dr. Kandler, apen- dice la istoria cronografică a Triestului de Scussa). Că odi- nioră a fostă cu multă mal mare ca acum, acesta e sigură, căci prin ală 17 seculă esistaă încă o mulțime de alte sate locuite de români, cari acum suntă slavisați. Numerulă celă mai mică ni-lă arată statistica oficiosă a poporeloră din Austria, compilată în 1846, și anume cu cifra de 1555. Va să dică, cifra cea mai mică, adeîă nula, o aflămă în statistica oficiăsă din 31 Decembre 1880, care nici nu-i amintesce. Dar despre acesta vomă vorbi mai în josă. Pe la anulă 1850 Miklosich (Rumunische Untersuchungen, Wien 1881 p. 1), constateză din izvore oficiose ună numără totală de 2953 seu 2955; esdbude din calcululă seă pe cei de pe teritorulă albonesu, pentru că n’ară mai fi făr 2 inși și și aceia arîi vorbi reu rofnânesce, precum nu consideră nici pe cei risipiți prin totă Istria, căci ară fi deja slavisați. La anulă 1859 (Combi, Porta Orientale, Trieste, 1859, p. 101) aflămă, pe lângă 160 mii de italieni și 112 mii de slavi, 3000 de români, ca locuitori ai Istriei naturale, cum dice Combi (mărginită de fluviulă Arsa, de munții Caldiera cu Montemaggiore și Vena, și ear de un fluviă disă Tima- •6 vulă; căci Istria politică de adi cuprinde totă peninsula, pană preste j acel munți și se mărginesce cu Fiume, Carniola și Triestulu). j Combi deci de asemenea Iasă afară din calculă pe cei dela Albona și pe cel de pe Vena, dar consideră pe cei risipiți prin provinciă. Totu din anulă 1859 ne comunică Ascoli (studî critici, Gorizia 1861, p. 51) datele preotului Micetici din Berdo (Vlașia), din cari resultă ună numără aproximativă de 2200 numai pentru Vlașia. La anulă 1869 (Ficker, Volkerstămme der oster.-ung. Mon. Wien 1869) aflămă 3000. Aici însem- nămă că cifra acesta e identică (diferința de 5 seă 7 suflete) cu a lui Miklosich din 1850, căci Miklosich (vedi 1. c.) a folosită izvorele Iui Ficker. Deci observările ndstre făcute la cifra lui Miklosich aă și aici valorea loră. O cifră de mijlocă aflămă în „Dizionario cronograflco d’Italia (Milano, 1878, IV. voi. p. 424)“ și anume 5000 întregi. Cifra acesta pare cam curidsă asemenându-o cu cele- lalte contimporane sdă de mai înainte. Apoi nu chiară fără temeiă să , acesta naturală de învețământu, desvoltată mai departe prin l Comncn, Rousseau, Bascdoio și Pestalozzi în secolulă ală optsprezecelea, aă servită dreptă basăL pe care între alții Schwarz și Niemeycr și-aă întemeiată sistemele loră de Pedagogiă. Dar în acele sisteme numiți! pedagogi n’aă făcută decătu a ordina și sistemisa esperiențele timpului anterioră dintr’ună punctă de vedere morală, și a le aduce în nexă cu teoria așa numiteloră „facultăți spirituale", despre cari dlu Dilthey cu totă dreptulă dice că, pe câtă timpă a servită ca basă Pedagogiei, acesta nu putea da pentru educațiune decâtă nesce îndreptări forte superficiale și sterile. Herbart este, căruia ’i atribue și dlă Dilthey meritulă neperitoră de a fi delăturată pentru prima-oră acea teoriă netrebnică și a - fi aflată basa psichologică pentru Didactica secolului ală șepte- spredecelea și optspredecelea, făcendă astfelu începutulă unei £ Pedagogii științifice. După-cum se scie teoria „facultățiloră spirituale", ce da- teză încă dela Aristotelic, a fostă înlocuită de Herbart prin o teoriă cu totulă originală, după care ideile se consideră ca forțe primitive, din ale căroră relațiuni celelalte fenomene ale vieții spirituale, adecă sentimentele și năzuințele și prin urmare și voința se desvoltă dre-cum ca consecuențe naturale. Amintindă de reforma acesta radicală, ce s’a introdusă de Herbart în Psichologiă, d. Dilthey dice, că aceea, precum și adevărată este, a resultată din necesitățile Pedagogiei; de 6re-ce Herbart, ca pedagogă, în desvoltarea teoriiloră sale psichologice a avută continuă înaintea ochiloră practica edu- cațiunei și prin urmare din acesta a și primită cele mai pu- 16 terniee motive de a căuta base sigure, științifice, pentru Pe- dagogia. Pote că împrejurarea acesta și e causa, că adi nu există Psichologiă, carea ar fi în stare să facă Pedagogiei așa mari servicii ca Psichologiă cultivată" în școla lui Herbart. Se pote prin urmare susține, că numai cu privire la Psichologiă Herbartiană s’a stabilită și adevărulă, că Pedagogia are să devină o Psichologiă aplicată, său, după o altă versiune, că । Psichologiă este basa Pedagogiei. \ Academicianulfi Dilthey însă, pe când recunosce, că teoria despre idei -și în generală despre inteligență din Psi- chologia Herbartiană este o basă științifică deplină satisfă- cătore pentru Pedagogiă, pe atunci observă, că unele părți din acea Psichologiă și anume cele ce se referă la sentimente și nesuințe, nefiindă încă ■ deplină explorate, nu sântă pănă acum nici precisate de ajunsă: ună lucru prea naturală acesta, de 6re-ce Psichologiă empirică, tractată de școla Herbartiană după metoda stiințeloră exacte, este una din științele cele mai tinere și pe basa principiiloră deja stabilite i-se adaogă dilnică îmbunătățiri. Câtă pentru fenomenele, ce constituescă viâța ndstra spirituală, și nexulă loră causală, d. Dilthey nu se deosebesce aprope întru nimică de școla Herbartiană. Ast-felă și după dânsulă vidța spirituală constă din cunoscutele feno- mene, ale căroră procese se condiționdză unele pe altele: ideile fiindă, prin cari cundscemă realitatea, sentimentele, prin cari se arată valdrea ce o dămă obiecteloră cunoscute; și nteuințele, în cari se termină seria, presentându-se ca totă atâtea tendențe de a obțind, de a realisa ceva. Venindă acum la întrebarea: întru câtă e posibilă o știință pedagogică de valore generală, d. Dilthey (jice, că, pentru a deslega întrebarea acdsta, trebue să se distingă bine între aceea ce pote fi demonstrată în modă strictă științifică și prin urmare are o valore recunoscută în generală, și între ceea-ce nu are valore decâtă într’ună cercă restrînsă. De valore generală însă pote să fiă numai ceea-ce pretutindenea și în aceeași formă reese din natura generală a omului. De I* 17 s' aci urmteză, că prescriptele formale ale Pedagogiei,' ce-șl’atl ; basa lord în Psichologiă, va să dică în sciința despre însu- șirile generale și preste totu egale ale sufletului omeneștii sântă și trebue să fiă recunoscute în generală. în partea acesta prin urmare'Pedagogia se pote privi ca o sciință de valore generală. Eară ce privesce conținutul^ cultureî, ce prin educațiune e de a se da temeniloră, Pedagogia trebute să se acomodeze după instituțiunile, moravurile și vederflâ fiă-cărui poporfl, precum acelea s’au desvoltată în decursulft istoriei lui. Relativă la țînta educațiune! dlă Dilthey deci nu admite posibilitatea de a se stabili în PedagOgiă nici O tesă de valdre generală, pentru-că, după-cum afirnlă, deși Etica presentă formule și idealuri pentru educațiune; acdea însă nu suntă recunoscute de toți omenii, judecata morală neavendă o valore generală, precumă are judecata logică și matematică. Punctulă din urmă este uniculă punctă esențială, în carte dlu Dilthey se deosebesce de Herbartiani. Aceștia, după-cum din Pedagogia sistemisată de ei se pote vedte, pună dreptă țînta educațiunei: formarea în elevă a unui caracteră morală- religiosă, care e postulată de asemenea de Etica filosofică și de Doctrina religiunei creștine, fiindă considerată că ideâîulă celă mai înaltă și mai demnă ală personalității omenesc! și prin urmare ca ună ideală, care pentru valterea sa absolută, intrinsecă, are să se realisese câtă numai se pote în toți omenii fără nici o deosebire. D. Dilthey însă, ca toți posi- tiviști!, neținândă stemă de idealuri preste totă și prin urmare nici de idealulă arătată, pretinde, că țînta educațiunei are să fiă de a face pe elevă să obțină perfecționarea proce- seloră sale spirituale în coherența loră naturală, pe basa cub turei în mijloculă căreia trăesce, care e variată după timpă și locă și deci chiară și la unulă și același poporă ptete să varieze în decursulă istoriei lui. Dar, precum este învederată, puntendu-se educațiunei o ast-felă de țintă vagă și nedetermin^tă, tinerimea pote să fiă 2 18 condusă în desvoltarea ei de a-și însuși o cultura cu elemente și nemorale, după-cum cultura fiă-cărui poporu din ori-care timpii și locu conține și asemenea elemente. Și decă s’aru admite, ca să se întemple acesta, apoi n’ară mai putea fi vorba de locu de a introduce îmbunătățiri și reforme în pro- gresuliî moralii alu omenimei: cultura istorică ce s’a desvol- tată și care e pe cale de a se desvolta, aru trebui să se privescă în tote eventualitățile ca bine desvoltată și prin ur- mare ca îndreptățită de a se transpune așa cum e asupra generațiunilorîi tinere. Din cele ce precedii se pote înțelege deci că, pentru educațiune e necesară a se stabili o țintă ideală chiaru și în înteresulă unei culturi adevărate, carea pe câtă trebue să corespundă individualitățiloră particulare și naționale precum și scopuriloră vieții practice, pe atâtă are să fiă cualificată și de a înălța demnitatea omenescă în posesorii ei. Ce pri- vesce în specială țînta ideală ce amă vădută că școia lui Herbart prefige educațiunei, trebue să se însemne, că aceea e stabilită în modă științifică în Etica filosofică a acelei școle și deci, întroducendu-se în Pedagogiă, nu pote să-i detragă aceleia nimică din caracterulu ei științifică. Terminândă darea de semă asupra tractatului academi- cianului Dilthey, nu putemă să nu adăugămă aci câte-va cu- vinte pentru cei-ce aă să se ocupe mai de aprdpe cu Peda- gogia. După-cum e știută științele așa numite practice, precum e și Pedagogia, sântă menite a produce anumite schimbări și îmbunătățiri în cercurile vieții la cari se referă. , Despre Pedagogiă în specială se pdte dice, că ea e pârghia ; cea mai puternică, prin care e dată a se ridica școlele la I înălțimea misiunei loră. Despre acesta ne putemă convinge din esperiența de tdte dilele, carea arată că, cu câtă în șco- lele unei națiuni funcționeză învățători și profesori cu cuali- ficațiune pedagogică mai înaltă, cu atâtă acele școle staă la ună nivelă mai înaltă și cu atâtă și prestațiunile loră suntu mai considerabile. De aci însă urmeză, că cei mai de aprdpe, cari aă să se intereseze de a lua notiță de starea Pedagogiei I f'i' f * £ și prin urinare de a profita de progresele el, sfinții omenit ’ de școlă, sfinții învățătorii și profesorii, cărora le este încre- - dințată educațiunea și instrucțiunea tinerimel.. E dreptă, că nu numai cualificațiunea pedagogică este prin carea învățătorii ' și profesorii se punți în stare de a-șl împlini misiunea lorii. Pe lângă acea cualificațiune el trebue să posădă în măsură cătu mal deplină și sciința și desteritățile, scurtii tote elementele de cultură, ce au să le comunice elevilorii lorii. Cualificațiunea pedagogică , însă, carea conține în sine arta de a da, de a comunica altora cultură, e necesară în dre-care măsură chiară și pentru profesorii, cari se ocupă în așa numitele șcăle de specialitate numai cu propunerea de sciințe și dexterități; eară pentru învățătorii din școlele primare precum și pentru profesorii din cele secundare săă medii, cari au de a dota pe elevii lori cu cultură conformă problemei educațiunel, acea cualificațiune le este de o necesitate atâtă de mare, că fără ea nu e cu putință să-ȘI împlinăscă misiunea cu cuno- ștință de causă prin urmare în modă sigură și cu deplină succesă. Eată causa, pentru care națiunile cu câtă sântă" mai înaintate în cultură și prin urmare cu câtă sântă în stare de a cunosce mai bine și condițiunile progresului în cultură, cu atâtă și stăruescă mai multă, ca învățătorii și profesorii, chiămați de a funcționa în școlele loră, să-și în- sușescă în măsură câtă mal deplină cualificațiunea pedagogică. loanu, Popescu. UNtr DOCUMENTtr ISTORICtr. Din „Memoriulu" d-lul I. St. Șuluțiă, e cunoscută sfăr- șitulă tragică ală lui Io anii Dragoșu, comisară trimisă de Kosuth la Moții lanculul spre a lorii, îndreptare, precum însuși dice în documentulu, pe care ’lă publicămă mal josă. Dragoșă a fostă sfâșiată în Abrudă tocmai de aceia, pe cari avea misiunea să-I îndrepteze. 2* 20 Cum înțelege elu îndreptarea se vede din documentul® ce urmeză: A POPORULUÎ ROMÂNU DIN ABRUDU ȘI DIN PREJURULU I ACESTA! fl în numele țărei ndstre ungare cu cuventul prezidentului® Lodovic Kosuth v’am spus că întru mărturisirea păcei și supu-a nerei și credinței cătră țară si ocârmuirei, se depuneț armele, căc3 tdte ce diseră se vor împlini și fără arele *) vostre; și totuș s’aM aflat omeni, cari pre la șanțul din Buceș și Mihăleni cu mânăS armată făceau Idgăre; deci cătanile țări au eșit din Zdrapți**) șra au pornit la aceleaș locuri; Iar fiindcă omenii strigară pace și seri păfugară, iar alții spuseră, că în Abrud și în Câmpeni au strigat?! poporul pace, cătanele întru aceiaș nădejde, că toți veți depune! armele jos, s’au cărat la Abrud și au întrat fiind primiț cu I bucurie de popor ; Aici dară este ce mai mare pace, și cruțare,! nimenea nu se vatemă, însă arma trebue se o dea la sedul ora-1 șului, deci toți arămații săteni băgaț în samă bine, că de se va în-J temeia țara, de veți aduce armele înainte și veți fii liniștiți nimica ] stricare nu veți avea, și deschi(|endu-se calea în tdte părțile, veți ] putea merge spre căutarea traiului; pentru aceasta dară săteni bărbat 1 grăbiț datoria vdstră a p împlini și apoi a ve căuta de treburile casei vostre, — căci așa veți fii fericiți; Iar de veți asculta de amă- gitori nebuni, și ve veț înprotivl, și prin aceasta și la cei nevinovați veți pricinui pacoste, apoi veți fii urîți și pedepsiți și de Dumnedcu și de țară. Dat în Abrud 25 April (7 Maiu) 1849. loan Hragoș m. p. spre a vostră îndreptare trimisu ablegat dictai. Originalulu răă păstrată alu acestui documentu, se află în posesiunea subscrisului. Elu e scrisă pe o jumetate cola de hârtie, cu caractere cirile. Subscrierea e a.lui Dragoșă însuși, ear textulă e scrisu de altă mână. Singura deosebire între tran- scrierea de mai susu și originalulu e că pe oa l’amu reprodusă cu â, încolea amu păstrată pănă și erorile din penă și pe cele ortografice. G. Sima alti lui Ionii. *) Armele, erore din penă. Raport. **) Comune situate în trecetârea, ce duce din părțile ungurene la Abrudu. Raport. 21 LITERATURA POPORALA# COLINDE*) I. Ast-ai Domna, bună-i Domna, loghină, loghină Ddmne! Că ea binl s'o socotită: loghinu, loghinu Domne! Doi boi, biboli prinsu-s’o, loghinu, ș. a. La munte eșitu-s’o, Muntele aratu-l’o, Câtă lungișă câtă curmedișă, Dar’ mai multu îi pe lungișu. Brezdă negră trasu-s’o, Grâu roșu vărsatu-s’o, Mândră holdă coptu-s’o, La paiă totu cam trestiosă Și la spică cam sălcidsă. Asta-i Domna, bună-i Domna, Că ea bini s’o socotită: Mândră clacă strînsu-s’o Totă de juni, de fete mari. Fetele mărunchi tăia, Ear junii snopii lega Ce te-ai Domnă bună veselită, Mândră masă ’mpodobită, Mândră masă de mătasă. Dar pe masă ce ți-ai pusă? Pusu-ți-ai colaci de grâă, Cam pintre colaci de grâă Pusu-ți-ai vase cu vină, Cam pintre vase cu vină Pusu-ți-ai păhare pline, Cam pintre păhare pline Pusu-ți-ai lumini aprinse, Alții clăile punea, Alții pe cară ’ncărcâ, Alții la șură-lu ducea, Alții stoguri îlu făcea. Asta-i Domna, biină-i Domna. Că ea bini s’o socotită : ’Mblătitori băgatu-s’o Și grâă îmblătitu-Po; După ce l’aă vânturată, ' In saci largi mi-l’o turnată, Pe cară l’o d’încărcată, La moră o alergată Grâulă de l’o măcinată, Dusu-l’o, adusu-l’o Mândrii colaci făptu-s’o : La nănași dintr’o găldtă Și la fini din trei deodată Și noue unulă frumosu Cu pelița lui Christoăă Și ne pare că-i acesta. II. De lumin’ ca sdrele, Ca sorele cu radele Și ca luna cu lumina. Ca și d’altă bucuriă, Cam mai mari de-a, cununa . Și mai mici de-a boteza, Pintre ceră și pintre îngeri Susă în porta raiului, De-a direpta Tatălui Și-o ’nchinămă cu sănătate. ') Culese în comuna Gârbova-de-susu, lângă Aiudă. 22 Măru-i mărgărita, Mândru-i înflorită Totă cu flori de-argintă. La vervuță de meră Cei goloniț?) vineți Că-să feciorii gazdii, Fire-ară sănătoși. Mai în josă pe meră D’albe limpregidre (?), Că-să fetele gazdii, Fire-ară sănetdse. Mai în josă pe mără Verigă de aură, III. Jupănesa gazdă, Fire-ară sănătosă. La trupini de meră Păhărelă de-argintă, E jupânulă gazdă, Fire-ară sănătosă. Jur, prejur de meră Iederă măruntă, Bunătate multă Loră a tuturoră Fire-aru sănătoși Veseli și voioși. Ferice de cestu domnu bună, Elă trii fii că și-o d’avută, Elă bine i-o d’învățată: Unulă merge cu plugulă, Unulă paște oile, Unulă sapă, viile». Totă săpândă și d’îngropândă Dumnedeă i-o dăruită Totă o viță de d’aură Și s’o ’nvățată bună faură. Și deă elă că-și mai făcea La celă frate păcurarii Totă ună fluieră de d’aură. încătrăă cu oi pornea Cu fluiera că-și elicea, Totă codrii că-și legăna ; . Câți păstori că mi-lă vedea Toți bine că-lă întreba! — „Cine ție ți-o făcută „Cesta fluieră de d’aură? — „Cine mie să mi-’lă facă? IV. Da celă frate bună faură, Care lucră la d’aură“. Și deuelă că-și mai făcea La celă frate plugărelă Totă ună pluguță de d’aură. încătrăă cu plugă pornea Tote coste lumina. Câți plugari că mi-lă vedea Toți bine că-'lă întreba: — „Cine ție ți-o făcută Cesta pluguță de d’aură? — Cine mie să mi-lă facă? Da celă frate bună faură, Care lucră la d’aură“. Ș deă elă că-și mai făcea Larionă (?), la dile mari, La d’albele biserici, La sfintele Dumineci, La galbine prescurele, La galbine luminele. alu lui lână. 23 PARTEA OFICIALA. Nr. 376/1889. Procesti verbala alu comitetului Asociațiunei transilvane pentru literatura română și cultura poporului română, luată în ședința dela 14 Decembre n. 1889. Președinte: George Barițiă. Membrii presenți: Parteniu Cosma, I. St. Șuluțiă, I. Popescu, Ioană G. Popii, Dr. II. Pușcării!, vice-președinte, I. V. Russu, E. Măcellariă, Ioană Hannia, I. Crețu, N. Toganft, bibliotecară, Nicanoră Frateșiă, controloră, G. Candrea cassară. Secretară: Dr. I. Crișiană. Nr. 147. Prin mijlocirea d-lui președinte, G. Barițiă, s’au donată pe seina bibliotecei Asociațiunei din partea d-nei Hermina Sentz, ved. după fostulu directoru alu academiei de drepturi din Sibiiu, Dr? A. Sentz, membru onorară alu Asociațiunei, următdrele cărți: 1. Helfert Freih. v. Der Wiener Parnasz im Jahre 1848. Wien 1882, (1. v.); 2. Commission fur slavische juridisch-politische Terminologie: Iuridisch-politische Terminologie fur die slavischen Sprachen Oster- reichs. Wien 1850. (1. v.); 3. Sentz Dr. A. Schaguna A. v. Compendium des kanonischen Rechtes der einen beii. allg. u. apost. rom. Kirche. Hermannstadt 1868 (3. v. 3 es.); 4. Polizu-G. Barițiă: Vocabulară româno-germână. Brașovă 1857 (1. v.); 5. Tafel-Osiander-Schwab. Griechiscbe Prosaiker in neuer Uebersetzg. Stuttgart 1827/29 (3. t. 3 v.); 6. Molnar v. Măllersheim: Deutsch-Walachische Sprachlebre. Hermannstadt 1823 (3 Aufl. 1 v.); 7. Stamati T. Vocabularu de limba germână și română. Iași 1852 (1. v.); 8. Actele soboreloră bisericii gr. res. din Ardelu din anii 1850 și 1860. (1. v.); 9. Sânta scriptură a vechiului și noului Testamentă, edițiunea societății biblice pentru Britania și streinătate. Pesta 1873 (1. v;); 10. Șaguna A. b. Biblia. Sibiiu 1856, 1858 (2. t. 2. v ) 11. Gallă I. Dr. Regulamentu de procedura civilă. Traducere. Pesta 1869 (1. v.); 12. Cook X. N. Ambigu Transil. Kronstadt 1880 (1, v.); 24 13. Șaguna A. b. Manuală de studiulă pastorală. Sibiiă 1872 (2. v. 2. es.); : 14. Șaguna A. b. Anthorismos (1. v.); 15. Barițiu G. Catechismulă calvinescă. Sibiiă 1879 (1. v.); i 16. Sentz Dr. A. Der Wirkungskreis der Urbarialgerichte ! in Siebenburgen. Hermannstadt 1858 (1. v.); j 17. Șaguna A. b. Elementele dreptului canonică ală bisericei 1 dreptcredinciose res. Sibiiă 1854 (1. v.); 1 18. Articuli dietales novellares annorum 1791—1792. Cibinii 1 (1. voi.); 19. Șaguna A. bar. Enchiridionă saă carte manuale de canone. Sibiiă 1871 (1. v.) (Ex. Nr. 377/1889). — Cu mulțumită spre sciință, avândă a se adeveri primirea. Căr- țile se transpună bibliotecarului spre înregistrare. Esemplarele duple se transpună bibliotecei corpului didactică dela școla Asociațiunei. Nr. 148. Dela academia de sciințe ces. din Viena, aă sosită pe sema bibliotecei Asociațiunei următorele publicațiuni: 1. Sitzungsberichte phil. hist. Cl. Bd. 117. 118. 2. Sitzungsberichte math. natur. Cl. a) I. Abth. 1888 N 6---10; 1889 N. 1---3; b) 11. » a n r> 8-10; „ „1-3; c) II. n b „ „ 8 10; „ „ 1 3; d) III. n n r> 7-10; „ „1-4; 3. Register Nr. 12. 4. Denkschriften math. natur. Bd. 55; 5. Archiv fur Kunde Ostr. Geschichtsquellen Bd. 74 Hălfte I—II. (Ex. Nr. 352/1889). — Spre sciință. Se constată, că primirea publicațiuniloră înșirate s’a adeverită pe cale presidială, conformă condițiunii puse de cătră librarulă academiei. Nr. 149. Comitetulă „Reuniune! române de cântări din Sibiiă“ cere a se pune la disposițiunea numitei reuniuni, pentru probele ei, sala cea mare din edificiulă școlei de fete a Asociațiunei, oferindu clavirulă seu, afară de timpulă probeloră, pentru servițiulă scolei. Probele s’au obicinuită a se țîne de 2 ori pe septămână, sera dela 6—8 ore. (Ex. Nr. 357/1889). — Comitetulă, neputendu-se abate dela conclusulă seu dto. 21 Novembre 1887 relativă la Intrarea în înstitută a personeloră, cari nu aparțină aceluia, regretă a nu pute satisface cererea „Ițeu- niunei române de cântări din Sibiiă “. 25 ‘ Nr. 150. I. Lupanii, măestru ciubotarii în Oreștie, se rogă pentru unu ajutoră (Ex. Nr. 360/1889). — Cererea maestrului I. Lupană nu se pote considera, ffedis- punendă Asociațiunea de ajutore pentru maeștri, ci numai pentru învățăcei, pre lângă condițiunile cuprinse în respectivele publiciațiunl de concursă. > Nr. 151. I. Petruțiă, locuitorii în Șepreușiă, se rogă pentru ună stipendiu de 50 fl. pe sema ficei sale, Mărioră Petruțiă, adă- postită’ în internatulă școlei Asociațiunei. (Ex. Nr. 365/1889). — Elevei din internatulă împreunată cu școla Asociațunei, Măriora Petruțiă, i-se libereză, pentru anulă scol, curentă, ună stipendiă de 50 fl. v. a., creată din suma votată în acestu scopă de institutulă de credită și economii „Albina" din Sibiiu. . Nr. 152. Fostulu directoră ală despărțementului IV. (8. Se- beșă) ală Asociațiunei, dlă Piso, subșterne spre revisuire proto- colulă adunărei generale a despărțementului, țînuta în Rehăă la 1 Novembre a. c. precum și protocolulu subcomitetului dela 23 No- vembre a. c. dimpreună cu suma de 93 fl. Din protocolulă adunărei generale se vede: a) că raportulă subcomitetului despre activitatea sa în decursulu anului trecută, precum și raportulă cassarului, despre starea cassei despărțemântului, s’au luată spre șciință; cassarului i-s’a dată abso- lutorulu, aflându-se cassa în bună ordine; b) s’au votată din banii disponibili și din cei intrațr cu oca- siunea acestei adunări dela binefăcători 2 ajutore ă 40 fl. pentru 2 studenți săraci din despărțementă; c) s’a cetită o disertațiune „Despre miseriile la poporală ro- mână" de Z. Mureșană; d) că aă întrată: > 1. taxe dela membrii ordinari 60 fl. 2. „ „ „ ajutători 31 fl. 3. „ pentru diplome 2 fl. 4. Contrib. dela binefăcători 20 fl. 28 cr. • : ; e) că s’a reconstruită subcomitetulu, alegăndu-se: 1. directoră D. Davidă; 2. membrii ordinari în comitetu: I. Oncescă, "L. Mureșană, S. 1 Medeană, I. Moga, I. Drocă și Dr. I. Mihu. 3. membrii suplenți: I. Savu și S. Roșu. f) că cu eruarea locului și fixarea timpului pentru proxima adunare generală a despărțemântului s’a încrezută subcomitetulu. •26 Din protocolulu subcomitetului se vede: a) că noii alesulă⁻ directorii, dlu Daniilu Davidu, strămutân- du-se cu locuința în Oreștie, ar fi declarată fostului directoră, că declină dela sine oficiulu (te directoru, ear subcomitetulă cere ca cu agendele direcționale să se încredă, pană la proxima adunare generală,, unulu din membrii ordinari ai subcomitetului, care-’și’ are locuința în S. Sebeșu; bj subcomitetulu, reflectându la proiectulu acestui comitetu relativu la o nouă arondare a despărțeminteloru Asociatiunei, pro- pune unele modificări în numitulu proiectă. (Ex. Nr. 366/1889). Se adeveresce primirea sumei de 93 fi. cu aceea, că membrii de nou înscriși voru primi diploma de membru numai după ce voră obține aprobarea adunării generale a Asociatiunei. Coficlusulă, prin care se crează din sumele întrate dela membrii ajutători și dela 'binefăcători, precum și din unii bani, de cari dispune despăr- tiemântulă din trecută, 2 stipendii â 40 fl. se aprobă cu aceea, că On.Direcțiune să arete fără întârziere cifra sumei, de care dispune din trecută cassa despărțemântului. Reconstruirea subcomitetului se ia la cunoștință și noulă direc- toru, dlu D. Davidă, deși nu se mai află cu locuința în centrulu despărțemântului, e învitatu a provede oficiulă, ce i-s’a încredințată, până ce adunarea despărțementului, ca foră competentă (conf. §.12 । și 13 din regul. miji.) va lua măsurile de lipsă pentru îndeplinirea ; acelui oficiu eventuală prin altă personă. ; Asupra propuneriloră pentru modificarea proiectului pentru o • nouă arondare a despărțeminteloră Asociatiunei, comitetulă va reveni t la timpulă seă, după ce voru întră înformațiunile așteptate dela i tote despărțemintele Asociatiunei. Nr. 153- Comisiunea exmisă cu datulu 9 luliu a. c. Nr. 175 cu însărcinarea de a censura socotelele de pe anulă scol. 1888/9 ¹ a școlei de fete a Asociațiunei și adecă de pe timpulu din 1 luliu 1888 pănă în 7 luliu 1889, raporteză asupra stării numiteloră socoteli. Pe basa unei esaminări detaiate se constată, că în decursulă timpului menționată mai susă au fostă: a) Percepțiunile . . . :. . . . . . . . fi. 15,623.09 b) Erogațiunile........................ . „ 15,548.71 ■ < a remasu deci ună saldă în favorea cassei de fi- 74.38 S’au ridicată însă dela înstit. „Albina" suma de ti. 1250.— Și s’au cumpărată 23 □ lemne (ă 9 ti.) pentru anului scalară următoră cu fl. . .... . . . „ 207.— ■ totulă s’a erogată dar încă și suma de . ti. 1457.— 27 De aci vină a se subtrage: 1. Saldulă cu . . . . . . . . . . . fl. 74.38 2. 11Q lemne (ă 9 fl.) cumpăr, pro 1888/9 cu „ 99,— 3. Restanții la eleve pro 1888/9 cu ... 299,>44 4. Investițiuni cu „ 384.68 5. Interese dela „Albin’a“ . . . . . . . „ 13.40 în totalii fl, 870.90 S’a realisatii deci față de dificitulă preliminată pe 10 luni cu suma de 1377 fl., unu deficitu numai de 586 fl. 10 cr. pe 12 luni. (Ex. Nr. 374/1889). — Spre sciință. Direcțiune! dela școla civilă de fete cu internată a Asociațiunei, aflându-se rațiociniulă în ordine, i-se dă absolutorulă pentru gestiunea anului scol. 1888/9. Nr. 154. Comisiunea exmisă sub Nr. 342 a. c- subșterneîn conformitate cu însărcinarea primită ună preliminară de budgetă, in sensulă căruia, pe basa rațiociniului pentru anulă școlară 1888/9,,,și presupunendă 40 eleve interniste, cu alimentarea în propria regiă, pe anulă scol. 1889/90. pe timpulă dela 1 luliu a. c. păna,30 luniu 1890: se prelimineză: a) percepțiunile cu 10,154 fl. 38 cr. b) erogațiunile cu 10,739 fl. prin urmare Asociațiunea va ave să subvenționeze școla, ₜșa de fete în anulă acesta cu fl. 584.62 din colectele ce, incurgă spre acestă scopă. ; > Aceeași comisiune, respundendă la însărcinarea de a cerceta: „dacă s’a obținută seu nu în anulă espirată vre-ună câștigă prin luarea în regiă propriă a alimentațiunei în internatulă șcdlei“, arată, că s’a obținută ună câștigă considerabilă. , După rațiociniulă d-rei directdre a institutului alimentarea condusă de dânsa a costată în totală, inclușive simbria bucătăresei și a celoră 2 servitore dela bucătăriă suma de 4920 fl. 13 cr. alimentându-se cu acesta suină 55 persone și cădândă astfelă pe 1 personă 89 fl. 46 cr. pe ană (10 luni), ear pe di (socotindă 10 luni) cam 30 cr. Din contra alimentatorulă din anulă premergătorii, alimentândă mai puține persone, a primită pe 10 luni (dela r Septemvt'e 1887 — 30 luniu 1888) 6179 fl.* 30 cr. ear pe lunile luliu și Augustă 1887 s’a plătită viptulă persdneloră din internată cu lOO fl. 80 cr.; s’a spesată în anulă numită deci în totală suma de 6280 fl. 10 dr. pe alimentațiune. >. > Alimentarului din cestiune i-s’a plătită pentru fiă*care personă câte 42 cr. la di, ear pe 10 luni câte 126 fl. Pentru cele 55 persâne 28 alimentate în anulu trecutu în regia propria alimentatorulă trecutu arii fi primită pe 10 luni ă 126 fl. suma de 6930 fl.; în alimentarea propria s’au provedută aceste persdne numai , cu 4920 fl. 13 cr. Diferința dintre aceste doue sume de 2009 fl. 87 cr. se pote con- sidera de câștigulă, ce ’l-a obținută Asociațiunea în anulu scol. 1888/9- prin aeeea, că alimentațiunea s’a luatu în regia propriă. Fiindu meritulă pentru obținerea acelui câștigă în prima liniă a d-rei directore, Elena Petrașcu, carea, pe lângă multele sarcini împreunate cu postulă seă, și pe lângă pro vederea limbei francese, care studiu a adusă șcdlei ună venită de 434 fl. s’a resolvită a lua asu- prași și conducerea alimentării și a făcută tote cu zelă și devotamentă: comisiunea propune ca, în consonanță cu propunerea făcută de direc- țiunea șcdlei cu dto 9 luliu a. c. d-rei E. Petrașcu să i se voteze mulțumită pentru zelulă, cu care a condusă alimentațiunea în regiă propriă în internatulă împreunată cu școla Asociațiunei. (Ex. Nu- merulă 369/1889). — Budgetulu șcdlei cu internată a Asociațiunei pentru anulă școlară 1889/90 se stabilesce întocmai cu proiectulă subșternută < de comisiunea esmisă. i Comitetulă, luândă cu plăcere actă despre starea alimenta- ; țiunei, de cândă acesta s’a luată în regiă propriă, precum și despre j meritulu, ce compete în privința acesta d-rei directdră, Elena Petrașcu, ’i* voteză acesteia mulțumită pentru zelulă, cu care a condusă alimen- ’ tarea în regiă propriă în înternatulă împreunată cu școla Asociațiunei. 1 Nr. 155. în legătură cu cele cuprinse la punctulă precedentă, j și plecându dela motivele, pe care se întemeiază partea a doua din conclusulă luată la acelă locă,*se decide: D-rei directore, Elena Petrașcu ’i se voteză, în considerarea osteneleloră sale din anulă trecută școlară în interesulu șcdlei și alu internatului, o remunerațiune de 200 fl. care sumă se asemneză lâ cassa Asociațiunei spre platire din colectele, ce încurgu pentru acoperirea trebuințeloru șcdlei Asociațiunei. ; Sibiiu, d. u. s. j ; t i 1 : '• • i ’■ ‘; i ‘ ! • ¹ ' George Barițiu m. p. Dr. I. Crișianu m. p. ‘ președinte. . secretară II. Verificarea acestui procesu verbală se încrede d-loră: Ioană llannia, JosifuSt. Șuluțiă, I. Crețu. S’a cetită și verificată, Sibiiă la 12/24 Decembre 1889. 4. Sti’Șuluțlu m. p. Ioană Hannia m. p. Ioană Crețu m. p. v 29 ' ț .< Nr. 381/1889. . • ■ ii Procesu verbalii "î ' comitetului Asociațiunel transilvane pentru literatura română'și c<ura poporului română, luată în ședința dela 21 Decembre n. 1882. r P r e ș e d i n t e : George Barițiă. Membrii presențiț I. V. Russu, Dr, I. Pușcariu, v.-preș. P. Cosma, E. Macellariu,' I. Hannia, Ioană Popescu, I. G. Popu, G. Candrea, cassaru, Nicanortt Frateșiu controlorii. N. Toganu, bibliotecară. Secretară: Dr. I. Crișiană. Nr. 156. Secretarulă II. raporteză asupra petițlunilbră pentru ajutorare, cari au intrată la comitetu în urma concursului de sub Nr. 311, de dto 4 Octombre a. c. Anumită: La ajutorele de câte 25 fl. cuprinse in concursă sub Nr. II, menite pentru învățăcei de meserii, au întrată 22 cereri. între concurenți se află 1 curelară, 2 rotari, 2 măsari> 1 co- jocară, 2 lăcătarî, 3 croitori, 7 fauri, 3 cismari și 1 șelaiu. Avendă în vedere felulă meseriei, cualificatiunea, sporulu în meseria începută și împregiurările familiare: precum familii forte numerose, stare de orfană ș. a. — Cele 4 ajutore se voteză învețăceiloră: 1. Emericu Păpucu din Vargyas, măsară în Brașovă, orfană do tată; 2. Teodoră Beștelău din Lupșa, faură în Turda, din..părinți forte seraci, mai avendă ună frate la meseriă; 3. Valeriu Nagy din Sibiiă, lăcătară în Sibiiă, orfană de tată; 4. Ioană Badu din Valhidă, măsariă în Elisabetopole, orfană de tată. Nr. 157. La cele 2 ajutore ă 20 fl. v. a. pe ană (pos. I. din concursulu amintită la Nr. precedentă) din fundatiunea „Tofalenă,¹⁴ menite pentru tineri descendenți din vre-o familiă de ale fostei co- mune „Tofaleă¹¹, cari ar voi să învețe vre-o meseriă dre-care, a întrată o singură petițiune, anumită dela Ioană Moldovană, născută în Erneiulă-mare, de presentă ucenică de cismăriă în M.-Oșorheiă ț tatălă numitului tineră se trage din fosta comună „Tofaleă“ și se află a(ji cu locuința în Varhegy. Fijndă cererea presentată instruată în sensulă coudițiuniloră din concursă: — Unulă din ajutorele de fl. 20 v. a. din fundațiunea „Tofalenă“ se voteză numitului tineră Ioană Moldovană, cismară în M.-Oșorheiă. Ajutorulă ală doilea din aceeași fundațiune, neputendu-se conferi, suma de fl. 20 se adauge la fondă. ' 30 Nr. 158. La cele doue ajutore ă 100 fi. v. a. de sub Nr. UI. din concursă, pentru tineri, cu preferință din munții apuseni ai Transilvaniei, cari ară voi a se perfecționa în o măestrie de lem- năria mai perfecționată (facerea de cruci și colonade, învelise de case după sisteme moderne, sculptură în lemnă seu strugăriă mai perfecționată), a întratu o singură cerere. i Avendu în vedere, că singurulă concurentă, ca rotară, nu întrunesce condițiunea esențială de a profesa o meseriă mai per- j fecționată în lemnă, și că ast-felă de astădată nu se află concurenți, ’ cărora să se potă conferi aceste ajutore: Pentru cele 2 ajutore ă fl. 100 v. a. amintite mai susă, se escrie concursă de noă. Nr. 159. La propunerea cassarului Asociațiunei, a d-lui G. . Candrea, estrasulă contului curentă, ce-lă are Asociațiunea la in- stitutulă „Albina“, încheiată cu 30 luniu a. c. consunândă cu cărțile Asociațiunei (Ex. Nr. 373/1889). ! — Servesce spre sciință. Nr. 160. Aă întrată la comitetă taxe de membrii și de di- 1 plome dela: | Porțiusă Floriană în Rodna-vechiă 5 fl. pro 1889; Moisilă 1 Dr. Const. în Năseudă 2 fl. 50 cr. pro 1889; Coșbucă Leonă în ) Leșiă 5 fl. pro 1888; Poruță Ioană în Buda-Pesta 5 fl. pro 1889; ; Mieu Simeonă în Alba-Iulia 5 fl. pro 1889; Radu Dr. Seb. în i Blajă 5 fl. pro 1888; Tanco Dr. Paulă în Naseudă 5 fl. pro 1889; Cherebeță Petru în Dejă 5 fl. pro 1888; Mihali Dr. Teodoră în : Dejă 5 fl. pro 1888; Hossu Ioană în Restolcă 5 fl. pro 1888 și j 1 fl. pe diplomă; Mureșană Șiregenulă P. în Dejă fl. 5 pro 1888; Romanulă Ioană în Draga-Vilma 5 fl. pro 1888 și 1 fl. pe diplomă; Furcovici Mihailă în Ilonda-mare 5 fl. pro 1888 și 1 fl. pe diplomă, Hermană Teodoră în Dejă 5 fl. pro 1888; Cheresteșă A. în Dejă 5 fi. pro 1888; Dr. Triponă G. în Dejă 5 fl. pro 1888; Laszlo I. P. în Zlatna 5 fl. pro 1888; Mărincașă Vasile în Pria 5 fl. pro 1889; Medană A. în Șomcuta-mare 5 fl. pro 1889; Furdui S. Alba-Iulia 5 fl. pro 1889; Prie C. în Săcădate 5 fl. pro 1889 și 1 fl. pe diplomă; Dr. Monda A. în Sângeorgiă 5 fl. pro 1889 și 1 fl. pe diplomă; Șandoră Anastasia în Cuieșdiă 5 fl. pro 1889 și 1 fl. pe diplomă; Oltenă P. în Cuieșdiă 5 fl. pro 1889 și 1 ti. pe diplomă; Crișiană E. în Reghină, Barbă Elena în Reghină, Lupă Z. în Hodacă, Ternovenă A. în Hodacă, Racoțiană I. în Ibănesci, Câmpenă E. în Vărviz și Uilăcană P. în Reghină ă 5 fl. pro 1889; ■EF-" gP" . S ' ăl Nicolescu A. în Meșterhaza 10 fl. pro 1888/9; Dr. Todea A. în , Reghină, Todea Sabina în Reghină, Bărbii Severii în Reghinu, Dr. • Ceușană A. în Reghinu, Șagăă G. în Idicelă, Oltenii D. în Mureretii, Popescu I. în Toplița, Aromi I. în Brașovă â 5 fl. pro 1889; loanu Velea în Dejă, Antonii D. în Sibiiu, Foica D. în Sibiiu,. Ghibu loanu în Sibiiu, Popa Isaia în Ocna, Dr. Russu Octav. în Sibiiu, " Russu Ioană în Sibiiă, Voilenă M. în Sibiiu ă 5 fl. pro 1888; Baiulescu B. în Brașovu, Filepă G. în Tășnadii ă 5 fl. pro 1889s; . Muntenii I. în Hațegă, Popu Bociată A. în Grădiște, Trimbiță N. j în Grădiște, lanza I. în Hațegii, Pasca C. în Zeicani, Rațiă I. în I Hațegu, Serafimi A. în Hațegii, Popovici B. în Hațegii, Șoica Maria n. Macaveiii în Bucium - Poem, Societatea „Arama la S. Treime “ în Buciumă, Danciă A. în Bucium-Șasa ă 5 fl. pro 1889 și 1 fl. pe diplomă; Poruții I. în Câmpeni, Macaveiii Aromi în B.-Șasa, Candrea Doba N. în B.-Poem, Jurchesculă Lareșîn Abjrudă, Băieșană N. în Bucium-Isbita, Ciura losifu în Bucium-Șasa, pornade T. în Ofenbaia, Hermană Lovi în Ofenbaia, Muntenii I. fn Ofenbaia, Danciu I. în Ofenbaia, Macaveiii I. în Bucium-Șasa, Naică I. în Bucium-Șasa, Lupu G. în Bucium-Poeni, Gosa P. în Lupșa, Furdul Romulii în Câmpeni, Dr. Preda V. în Câmpeni, Dr. Chisbacii A. în Buciumu, Cirlea M. în Abrudă ă 5 fl. pro 1889; Societatea „Concordia" în Buciumu, Nicola G în Albacii pro 1888 ă 5 fl. ț Germanii I. în Bradu 2 fl. 50 cr. pro 1889; Alesandrescu Cormoșii E. în Mez8- ’ Capușii, Bozacă G. în M.-Mehes, Codarcea M. în M.-Rfics, Codarcea C. în M.-Bandă â 5 fl. pro 1889 și 1 fl. pe diplomă; Moldovanu S. în Turda, Vodă A. în M.-St. Paulii, Popii Simionă în Arânyos- Lona-Ghereș, Solomonă N. în M.-Ludoșii, Turcii B. în M.-Capușă, Manii I. în M.-Rucs, Moga Vasilie în M. Ludoșii, Catană C. în M. Ludoșii, Vlăduță Iul. în Turda, Tomasii N. în Grindă ă 5 fl. pro 1889; Muntenă E. în Sibiiu pro 1888/9 10 fl.; Dr. Roșea R. în Sibiiu și Dr. Calefariă N. în Seliște pro 1889 5 fl.; Andreescu I. în Sibielă, Dr. Liviă de Lemenyi în Seliște, Mircea R. în Seliște, Indrieșă P. în Vale ă 5 fl. pro 1889, și â 1 fl. pe diplomă, Puș- cariă I. cav. în Budapesta 5 fl. pro 1889; Muntenu G. în M.-Cseke 10 fl. pro 1888/9; Bunea A. în Sibiiu 5 fl. pro 1888; Dr. Bunea A. în Blaju 10 fl. pro 1888/9; Popu Stefanu în Blașă 10 fl. pro 1888/9; Pecurariă A. P. în M.-Ilia și Moldovanu N. în Blaju ă 5 fl. pro 1889; I. G. Popă în Sibiiă 10 fl. pro 1888/9; Germană L, Dr. Grama A., Hossu losifă, Simionă Popă, M. I. Moldovană, Silvestru N. Itoră, Oltenă V., Vancea G., Vlassa E., Vestemenă A., Turcă D., Varga I., Turcă B., Papiă A., Bota P. A. toți în Blajă â 5 -fl. 3â pro 1889; Dr. Popii A. în Blâjă 5 fl. pro 1889, și 1 fl. pe diplomă; ' Viciu A. și Bărbații G. în Birjă ă 5 fl. pro 1889; Faurul. Craiova ajutoră ti. 33.08; Popa I. în Sibiiă 5 fl. pro 1889: Dr. Olariă N. ț în Sibiiu 10 fl. 1888/9; Moță I. în Deva 100 ti. m p. viață. Dima ■ N. în Hunedora, Fulea T. în Hunedora, Hossu F. Longhină în Deva, Elena Popă-Hossă Longhină în Deva, Daniilă G. în Hunedora, Stoichiță N. în Hunedora, Oprea G. în Hunedora, Chirca S. în i Hunedora, Dima Ales. în Hunedora, Decenă G. în Sibiiu, Cosma Maria în Sibiiă, Berinde G. în Seini â 5 fl. pro 1889 și 4 fl. pe diplomă, Găroiă N. în Zernești 100 fl. m. pe viață și 1 fl. pe diplomă, Dragomiră S. în Gurasada, Domșa G. I. în Răchișă, Orașă S. în Șimleă, Dragomiru A. în Zelaă, Papiriu P. V. în Ciumerna, ă 5 fl. a pro 1889; Papă I. în Vașcăpâă 5 fl. pro 1889 și 1 fl. pe diplomă, 1 Papă T. în Ortelecă 5 fl. pro 1889, Trifă Tită în Brebi 5 fl. pro J 1889, și 1 fl. pe diplomă, Cosma A. în Șimleă, Butnariă Zosimă în <■ Brașovă, Cherebeș P. în Cățicăă ă 5 fl. pro 1889, Barițiă Ieronimă fl în Sibiiă, Dr. Russu Octaviană în Sibiiă â 5 fl. pro 1889; Popă fl A. în M. Lapoșă 5 fl. pro 1890; Comuna pol. Reheă, Oncescu I. a în Răheă, ă 5 fl. pro 1889; Medeană S. în Sebeșă 5 fl. pro 1889 ■ ( și 1 fl. pe diplomă, Mureșană Z. în Sebeșă 5 fl. pro 1889; Savu ■ Mat. în Sebeșă 5 fl. pro 1889; Moga E. în Sebeșă 6 fl. pro 1889; ■ Moga E. în Sebeșă 6 fl. pro 1889; Dănilă Davidă în Sebeșă 10 fl. 1 pro 1888/9, Comuna p. Sasciori 5 fl. pro 1889, Morariu St. în Săs- ■ ciori 5 fl. pro 1889; Comuna p. Pianulă inf. 5 fl. pro 1889; Savă ■ Sabină în Pianulă înf. 5 fl. pro 1889; 1 — Spre sciință. ] Nr. ICI. La cererile, ce ’i-s’aă făcută din mai multe părți, 1 comitetulă decide 1 — Organulă Asociațiunei transilvane „Transilvania¹¹ va apăre, j încependă cu primulă numeră din anulă viitorii 1890, în formată 1 8° mare, purtândă fiă-care numeră învelișă, și va fi scrisă după 1 ortografia stabilită de Academia română. J Sibiiă, d. u. s. 1 George Barițiu m. p. Dr. loanu Crișianu m. p. președinte. secretarii II. i Verificarea acestui procesu verbalu se încrede d-loru: Elia / Măcellariă, P. Cosma, Ioană G. Popu. S’a cetită și verificată, Sibiiu la 23 Decemvrie 1889. Elia Măcellariu p. m. Partenie Cosma m. p. I. G. Popu m. p. Editura Aaoc. trans. Redactorii: 1. Popescu. Tipariulu tipogr. archidiec.