Nr. 13—14 Sibiiu, 1—15 Iulie 1889. Anulu XX. TRANSILVANI A. Foi’a Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acesta f6ia ese căte 2 cole pe luna si costa 3 florini val. austr., pentru cei ce nu sunt membrii asociatiunei. Pentru străinătate 9 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu Associatiunei in Sibiiu, seu prin posta s£u prin domnii colectori. Sumariu: Unu altu discursu scolasticu alu dlui Dimitrie A. Sturdz’a. — Episcopulu Nicolae Popea. —f Necrologu/Dimitrie Moldovanu. — Părți alese din istori’a Transilvaniei. — Diagnosele Cryptogameloru vasculare. — Sciri școlare. — Procese verbale ale comitetului Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu, luate in siedinti’a dela 3 si 9 Iulie n. — Avisu la deschiderea scdlei civile de fete. — Concursu. Unu altu discursu scolasticu alu dlui Dimitrie A. Sturdz’a. Simtima necessitatea, câ dintre cele 35 de discur- suri pfonuntiate la diverse ocasiuni de cătra fostulu mi- nistru alu culteloru si alu instructiunei publice se mai reproducemu inca numai vre-o doue si anume astadata pre celu din 16/28 Februariu 1887 dela Asilulu Elen’a Domn’a. „Luni, in 16 Februarie, la or’a 1 după amedi, dlu Sturdz’a a instalata pe domnisior’a Felicia Racovitia, câ directrice a Asilului Elen’a Domn a. Intregu personalulu Asilului, precum si elevele acestui institutu erau intruniti in sala cea mare, căndu dlu Dimitrie Sturdz’a introduse pe noua directrice, caria ’i adresă urmatorele cuvinte:*). Dfonria mea. Ati binevoitu a asculta de insistinti’a Majestatiei Sale Reginei si v’ati decisu a părăsi liniscea d-vostra, pentru a primi sarcin’a laboriosa de a conduce acestu institutu. Insasi acesta decisiune a d-vdstra formedia pentru Asilu o situatiune noua, care’i asigura eșirea din starea caotica in care se afla astadi si intrarea’i intr’o organi- sare sistematica cu tieluri bine definite. Sunt convinsu, că mesurile ce amu luatu pentru restabilirea disciplinei institutului, prin departârea ele- menteloru principale de desordine, introducerea imediata a unui regulamentu de ordine si de disciplina școlara, stabilirea unei programe de studiu bine chibsuita, si in fine autoritatea d-vostre, voru reda Asilului renumele ce’lu avea si pe care, o spunu cu durere, erâ in ajunu de a-lu perde. *) Vedi „Monitorulu Oficialu“ Nr. 253, din 17 Fe- bruarie 1887. Pentru a conduce o scola trebue multa munca; inse ia este usiora pentru acela care e petrunsu de mă- rimea datoriei ce ia asupra’si si care singuru stă in fia- care momentu esemplu neclintitu de virtute, de datorie, de consciintia, de adeveru, de ordine. Atunci conduca- torulu scolei e ca unu faru, a căruia lumina e continîiu aprinsa, spre a aretâ tuturoru calea, intarindu pe cei buni in mersulu loru pe calea cea dreapta, ajutăndu pe cei slabi se nu alunece pe cărările intunecose. Nu potu dar de cătu a felicită Asilulu de decisiunea) d-vostra si sperediu că dela micu păna la mare voru intielege si voru pricepe, că in acestu momentu solemna Asilulu a căpetatu o mama doiosa, dar totodată o mama, care știe, că precum părinții cei buni au cea mai mare bucurie sufletesca de a vedea pe copiii loru crescbndu, cum dice Evangeli’a, in fric’a lui Dumnedieu si in intie- lepciune, asemenea preocuparea loru constanta este de a-i feri de totu lucrulu reu. Personalulu didacticu alu scolei trebue se se pă- trundă de unu adeveru forte simplu, dar care este fun- damentulu pe care se ridica scol’a: că elu nu este unu scopu, ci instrumentulu pentru a ajunge la scopu, că elu este pentru scola si nu scol’a pentru dănsulu, in fine că in scola elevii au dreptulu la devotamentulu celu mai nemărginita alu personalului didacticu pentru viito- riulu loru. Personalulu pedagogicu alu scolei are missiunea cea mai delicata, căci elu trebue prin purtarea lui corecta intru tote, corecta in totu momentulu, se dea celu in- tăiu esemplulu viu a tota rănduial’a si purtarea cea buna. Daca unu omu onestu nu trebue se schiopete nici odata. in viati’a lui spre unu lucru reu, cu atătu mai puțina trebue se schiopete acela, pe care celu mai micu si celu mai fragetu se silesce a’Iu imită. Intăi’a datorie a unui omu cultu, cu simtieminte religidse si morale este de a’si infrănge intrănsulu totu ce este reu: acăsta este o con- diție sine qua non pentru acei cari sunt intr’unu con- tacta zilnicu si de fia-care <5ra cu copiii, că crescători ai 18 loru. Viati’a trebue se le fia câ unu cristalu, in care nu se afla nici cea mai mica pata. Unu lucru primordialu ceru dela d-vostra, câ se ve concentrati silintiele intr’unu devotamentu comunu, intr’o intielegere fratiâsca pentru prosperitatea acestui institutu. Imparecherile, urele, discordiile, trebue se dispara cu desaversire, si ministerulu este hotarîtu, câ pe cătu ’si va pune tota silinti’a de a da Asilului totu ce’i trebue in privirea morala si materiala, asemenea se fia de cea mai mare energie pentru a stârpi relele obi- ceiuri din acesta scola. Făcu atentu la acesta si pe personalulu adminis- trativu intregu. Ministerulu nu v’a crutia pe nici unulu, ori care ’i ar fi positiunea si vechimea, care va fi causa de desordinu si de scandalu. Se fia odata pentru totu- deun’a, bine stiutu de toti, — câ nimeni din cei cari locuescu in Asilu, nu are dreptu de a face din locuinti’a loru aci unu locu de petrecere — câ nimeni din câți locuiescu in Asilu nu au dreptulu a nesocoti ordinea se- vera, care trebue se domnesca in ori ce scola, care me- rita acestu nume, — ca nimeni din câți locuescu in Asilu nu au dreptulu de a deveni instrumentele unei rele deprinderi ore cărei, câci o rea deprindere, câtu de mica si neînsemnata la inceputu, este sorgintea celoru mai mari desordini viitore. Daca inse personalulu didacticu si pedagogicu alu Asilului, daca personalulu administrativu alu Asilului au a’si Îndeplini cu totii datoriile loru câtra scola: elevele Asilului si ele au mari si insemnate datorii. Se nu ’si inchipuiasca nici un’a din eleve, câ ele, intrate odata in Asilu, au drepturi si nu au datorii. Mai ântâiu de tote trebue se spunu eleveloru, câ omulu se nasce in lume cu datorii si câ acestea ’lu urmarescu până in mormentu. Drepturile esista numai pentru acela care ’si cunosce, care ’si pazesce, care ’si face datoriile. Datoriile eleveloru unei scole sunt forte simple — se invetie si se se porte bine. Cine nu invatia si cine nu se porta bine in scola, nu numai nu merita a siedea in scola, dar nu trebue se mai faca parte din scola, pentrucâ impedica pe cei-lalti școlari in mersulu loru sanatosu si dreptu. Asia dar elevele Asilului voru sti câ ministerulu va eliminâ din acestu institutu fâra crutiare pe tdte elevele, cari nu invatia si cari se porta reu. Cine nu va păzi rânduial’a scolei, cine nu se va sili a trece din o clasa in alfa, aceea eleva va fi departata din Asilu si trimisa sau la părinți si rudele ei, sau la mănăstire. Nu s’a claditu acestu Asilu cu atâta cheltuiala, nu au lucratu la ridicarea lui inimi piose si generdse, pentru câ se facemu din elu unu adapostu alu leneviei si alu trândăviei. Prin urmare elevele trebue se se puie pe munca si pe invetiatura. Dar acesta nu este suficientu. Elevele Asilului trebue se fia supuse rânduelei celei bune, — fi-va ea scrisa sau nu. Rândueal’a cea buna este sădită in inim’a flă- cărui omu. Se nu minți si se nu furi, sunt porunci dumnedieesci. Asia daru sb se știe de câtra tdte ele- vele, câ minciun’a va fi urmărită de aprope, pentrucâ ea este celu mai mare viciu ce se pote lega de unu omu, si pentrucâ din minciuna izvoresce totu reulu. Se ve deprindeți cu adeverulu, câci cine spune numai adeverulu si faptuesce numai după adeveru, acela pote pași cu fruntea senina si ridicata, fâra frica, in mijloculu lumei intregi. Se fiți ascultatore si supuse invetiatoriloru voștri si celoru ce cauta de voi; câci numai astfelu puteti se le aretati recunoscinti’a pentru munc’a si silinti’a ce ei punu intru a ve cresce si a