Nr. 3-4 Sibiiu, 1—15 Februarie 1888. Anulu XIX. TRANSILVANIA. Foi’a Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acesta foia ese căte 2 cole pe luna si costa 3 florini val. austr., pentru cei ce nu sunt membrii asociatiunei. Pentru străinătate 9 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe câte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu Associatiunei in Sibiiu, seu prin posta sâu prin domnii colectori. Sumarill 1 Căderea Plevnei. — Diarîulu germanii „Universum“ publica biografia domnei Carmen Sylva. — Privire istorica asupr’a manastirei si episcopiei Curții de Argesiu. — Colect’a de bani pentru fostulu saiu Tofalau desfiintiatu de câtra baronulu Carolu Apor. — „Unu actu de rea credintia.u — Procese verbale ale comitetului Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu luate in siedintiele dela 28 si 30 Ianuarie 1888. — Conspectulu scrieriloru intrate pe sam’a bibliotecei Associatiunei transilvane dela Academi’a de sciintie cesaro reg. din Vien’a. — Anunciu de Abonamentu. Caderea Plevnei. Istori’a resboiului din 1877/8 scrisa mai tota după acte autentice, pre cătu timpu luase parte si armat’a României, fu dată in tipariu de cătra auctorulu ei d-nulu Teodoru C. Vacarescu colonelu in reserv’a armatei. Precumu publiculu celu competentu in materia, adeca in arfa si sciinti’a militară, asia si Academi’a romăna aflase acesta carte atătu de meritoria, in cătu in sesi- unea sa din anulu 1887 nu stete unu momentu la în- doiala de a’i vota cu bucuria unulu din premiile sale mai respectabili. După premiare noi nu amu lipsitu nu numai a apuntia publicatiunea acesta ce porta titlulu: L u p- teleș Rojnaniloru in resbeluludin 1877—1878. București, doue volume, dara in Nr. 9—10 si 12—16 amu si reprodusu căteva pericope din trens’a spre ai face cunoscutu si publicului nostru celu pușinu spiritulu in care s’a scrisu acea carte. Amu observatu apoi, că acelea pe- ricope au placutu forte multu lectoriloru nostrii, era acumu ni se cere câ se mai inpartasimu din tre is’a ma- caru numai descrierea dilei celei mari in care a cadiutu Plevn’a. Cu permisiunea d-lui auctoru facemu si asta- data pe voi’a lectoriloru, se fia inse incredintiati că numai cu atăta nu’si voru stempera setea, ci că au se citdsca cartea intrega. Red. „Dela 16/28 Octombre, după luarea Gorny Dubni- kului si Telisiului, Osman-Pasi’a eră cu deseversire in- cfiisu in Plevn’a si caderea Rahovei ’i ridicase ori-ce nădejde de a fi sprijinitu despre nordu, câ si despre sudu. Provisiunile de hrana ce avea cu densulu abia puteu se’i ajunga pentru o luna, siese septemăni, si cer- culu care’lu inpresurâ nu’i mai lasâ putintia de a’si re- înnoi aprovisionarile. Munitiunile de resboiu pentru in- fanteria erau inca imbelsiugate, dar’ cele pentru artilerie incep&r a scadea simtitoru. Aceste sciintie armat’a aliata de impresurare le dobândea dela prinșii cari se facdu la ante-posturi, dela soldatii turcesci desertori cari se in- multiau dilnicu, dela numeroșii fugari din populatiunea orasiului, cari cautau scapare in liniile ndstre. Numerulu acestoru fugari creștini devenea din di in di mai mare, si comandamentulu armatei de impresurare se ingriji câ acesta fuga se nu fia ingaduita, ba chiaru îndemnata de vrajmasiu, spre a scapa de guri netrebuinciose si a’si economisi astfelu provisiunile de hrana pentru trupe. Domnulu Carolu si ajutorulu seu se gândiră unu mo- mentu, daca n’ar trebui respinși acei fugari căndu se infatisiau inaintea liniiloru ndstre. Dar’ o cestiune de umanitate se presintâ aci, si acei nenorociti declarau că mai bine prefereau se fia uciși de ante-posturile ndstre, decătu se se mai intorca si se ingaduie suferintiele si mortea din măn’a Turciloru care putea se vina peste ei, si mai alesu peste desertori. Ei fura, deci, primiti de trupele ndstre. Prin același mijlocu se dobăndeu amă- nunte asupr’r rationarei dilnice a armatei turcesci din Plevn’a si asupra starei sale morale. Tdte declaratiu- nile concordau intru a spune că dela 16/28 Octombre hran’a a inceputu a fi scadiuta in armat’a lui Osmanu- Pasi’a; că este nevoie de unele articole de subsistentia, precum lemnele de focu si sarea, si că din lips’a acestei din urma vitele de consumatiune incepu a peri; că tru- pele, vediendu-se înconjurate si inchise incepu a se des- coragia de greutățile ce suntu silite se duca cu servi- ciulu necontenitu in transiee, expuse la asprimea tim- pului si lipsite de ecuipamentulu necesaru, cojoce, cisme, etc. Numerulu bolnaviloru si alu ranitiloru crescea me- reu, fâra a se dispune de mijlocele de ingrigire nece- sarii, simptome epidemice de tifosu incepeu a se imulti; orasiulu suferea si dinsulu de înconjurare si de bom- bardamentu. Arătările desertoriloru si fugariloru con- cordau tdte in a declara, că partea in care oștirea tur- cesca suferea mai multu de foculu protivnicu, eră cea despre Abdulu-Kerim tabia, adeca despre trupele roma- nești, si acesta se explica prin apropierea paraleloru si prin tragerea eficace a artileriei ndstre cu armamentu superioru celui rusescu. 3 18 In fati’a acestoru împrejurări, si in urm’a inaintarei spre Sofia a trupeloru generalului Gurko cari se făcu- seră stapăne pe Teteven si Vrati’a, redicăndu astfelu din ce in ce mai multu putinti’a pentru oștirea turcesca din Plevn’a de a fi despresurata de Mehemet Aii, coman- damentele armateloru aliate hotarîra a îndreptă lui Os- manu-Pasia o somatiune de predare, spre a pune capetu unei situatiuni care din di in di devenea mai critica pentru densul si nu-i lașa nici o nădejde. Spre a’i in- laturâ umilirea, si pote chiaru respunderea de a se fi inchinatu capului unui stătu pe care Turcii ’lu țineu de supusu loru, se decise câ marele duce Nicolae se scrie lui Osmanu-Pasia spre a’lu indemnâ se depuie ar- mele. La finele lui Octombre s. v. comandantulu ar- matei active rusesci adresă o scrisore in acestu sensu căpeteniei turcesci din Plevn’a. Dar’ Osmanu dovedi si in acesta împrejurare că erâ din acele suflete cari se inaltia împreuna cu primejdi’a si sort’a protivnica, si res- pinse propunerea dicendu, că nu se va abate dela aceea ce’i poruncesce datori’a*). Nu priimise, deci, a se predâ neinduplecatulu mu- șiru, declarăndu că este hotarîtu, elu si oștirea lui, asi versa cea din urma picătură de sănge. Dela unu omu cu energia ce dovedise Osmanu-Pasi’a, erâ de adastatu că acestea nu erau numai vorbe, si ca ’si va pune in faptu hotarirea. Se putea, dar’, consideră câ siguru, că armat’a turcesca va cauta se se manțina păna la ultim’a *) Dămu aci in traductiune din limb’a francesa, scrisorea marelui duce si respunsulu lui Osmanu-Pasi’a, neperitoru mo- delu de simțiri si de hotariri vrednice a sta pururea pilda despre chipulu cum trebuie a’si intielege insarcinarea căpe- teniile de oști in fati’a vrajmasiului. Bogotu, 31 Octombre (12 Noembre) 1877. „Domnule Maresialu! „In urm’a improtivirei energice ce amu intimpinatu din partea armatei puse sub comandamentulu Vostru, a trebuitu se iau dispositiuni spre a înconjura cu desevărsire Plevn’a si a ve pune in neputintia de a fi ajutatu. Pentru acesta gard’a imperiala, sub ordinile generalului Gurko, a luatu cu forti’a positiunile dela Gorny-Dubnik la 12/24; trei dile in urma întăririle dela Telisiu si garnisdn’a care le apară, au fostu nevoite a se predâ. Dolny-Dubnik s’a parasitu apoi de soldatii vostrii, si trupele mele au ocupatu succesivu Teteven, Osikovo si Vrati’a. Fiindcă in acesta situatiune ori-ce urma- tore improtivire din partea Vostra n’aru putea se princinuesca decătu nefolositdre versare de sănge, amu crediutu de datori’a mea, de datorie de umanitate, a comunica E. V. aceste in- formatiuni si consideratiuni. îmi place a nadejduf, d-le Maresialu, că Veți pretiui motivele cari m’au indemnatu la demersulu de fatia, si ’mi făcu o plăcere a Ve asigura, câ voiu scf in totdeun’a se onoru in persdn’a Vostra, că in personalulu vitezeloru trupe puse sub comandamentulu Vostru, nisce resboinici demni de stima si de considerație". Comandantulu capu alu armatei imperiale de operațiuni. Nicolae. di cătu mai avea ce se mănânce, si că apoi va face o suprema încercare, o crâncena si desperata opintire spre a cauta se frănga cerculu de impresurare si se strabata prin trînsulu. Comandamentulu armatei de Vestu ’si luă dara mesurile pentru a intimpina asemenea încercare, a o zadarnici, si a luâ prinsa tdta oștirea turcesca. Dom- nitorulu, împreuna cu ajutorulu seu generalulu Todleben, dispuse armat’a de impresurare in vederea acestei even- tualități. Acesta armata care acumu, după detasiarea corpului generalului Gurko spre sudu, se compunea din 3 divisiuni de infanterie romane, si, ca trupe rusesci, din corpulu alu IX-ea si alu IV-ea, din a 4-a brigada de tiraliori, a 3-a divisiune de infanteria a gardei, 2 divisiunei de granadieri, a 4-a si a 9-a divisiune de cavaleria rusesca, si de tota cavaleri’a romanesca, nu- merâ peste 100,000 omeni, si erâ mai bine câ îndoita decătu armat’a împresurată. Lini’a de inconjurare a armatei aliate ocupăndu unu perimetru de 75 kilo- metri in jurulu liniei de aparare turcesca, care avea câ la 40 kilometri, se subimparti in zone sau sec- tori, cari ’si avea fie-care comandantulu seu si tru- pele hotarite pentru aparare. Acești sectori erau urmă- torii: 1-iulu sectoru, dela Susurlu pe malulu dreptu alu Vidului, păna la sioseua Bulgareni-Plevn’a, 18 kilometri întindere; coprindea divisiunile a 2-a si a 3-a de in- fanterie romane, si erâ sub comandamentulu generalului Cernatu. Alu 2-lea sectoru dela sioseua Bulgareni Plevn’a păna la redut’a Halici, la Vestu de Radisiovo, 10 ki- Respunsulu lui Osmanu-Pasia: „Înălțime¹¹! „Amu primitu scrisorea ce’mi-ati facutu onorea a’mi adresa cu data de 31 Octombre (12 Noembre), prin care me incunosciintiati că „in urm a impotrivirei energice ce ati in- timpinatu din partea armatei puse sub comandamentulu meu, a trebuitu se luati dispositiunile trebuincibse spre a înconjura Plevn’a si a pune acestu orasiu in neputintia de a fi ajutatu". Cu tdte că impartasiescu simțirea de umanitate ce I. V. a binevoitu a aretâ, si că ’i multiamescu de demersulu ce a avutu bunătate se faca in scopu de a inlatura versarea de sănge, ori cari aru fi, inse, dispositiunile ce s’au pututu luâ pentru a inconjura Plevn’a, nu me potu opri unu singuru minutu la ideea de a indemnâ pe vitejii mei soldati se depună armele. Daca gard’a imperiala sub ordinile generalului Gurko a luatu Gorny-Dubnic si Telisiu, si daca generalulu insarci- natu cu apararea acestei din urma pietie s’a predatu, nu ur- media de aci că trebuie se judecu câ I. V. că situatiunea Plevnei este critica. In tdte cașurile, voiu sei se nu me de- partezu dela datoriile ce’mi impune comandamentulu meu, si suntemu dispusi, brav’a mea armata si eu, a versa păna la cea din urma picătură a sângelui nostru pentru cinstea pa- triei nostre si apararea drepturiloru ei“. Binevoiti a primi, înălțime, expresiunea înaltei mele consideratiuni. Osmanu comandantulu capu. Cuartierulu generalu dela Plevn’a 1/13 Noembre 1877. 19 lometri; era ocupații de corpulu alu IX-ea rusescu (afara de o brigada din divisiunea 5-a) sub ordinile generalului Kriidner. Alu 3-lea sectoru, dela redut’a Halici la va- lea Tucenitiei, 7 kilometri, a 2-a divisiune de infanterie rusăsca si 1 batalionu de tiraliori, comandantu generalu Zotof. Alu 4-lea sectoru, dela valea Tucenitiei la valea Tchernialka, 9 kilometri; a 16-a divisiune de infanterie, 3 batalione de tiraliori si alu 9-lea regimentu de Ca- zaci sub generalulu Skobeleff II. Alu 5-lea sectoru dela valea Tchernialka păna la malulu dreptu alu Vidului, 11 kilometri, coprindea a 3-a divisiune a gardei rusesci si 2 escadrone de Cazaci, sub ordinile generalului Ka- taley. Alu 6-lea sectoru, dela malulu stingu alu Vidului la satulu Tirnen prin Gorny, Dolny-Dubnik si Dolny- Etropol păna la malulu stingu alu Vidului in fatia de Susurlu, 20 de kilometri, coprindea a 2-a si a 3-a divisiune de granadieri, 1 brigada din a 5-a divi- siune de infanteria rusesca, a 4-a divisiune de infan- terie romana, 4 regimente de cavaleria rusesca si 2 regimente romane de calarasi sub ordinile genera- lului Ganetzki. Afara de 1-iulu sectoru de 18 kilo- metri ocupatu de trupele romane, acestea se mai intin- deu inca vr’o 7 kilometri pe malulu stingu alu Vidului dela Demirkioi păna la Dolny si Gorny-Etropol, si pe acestu spațiu se afla intreg’a divisiune a 4-a sub gene- ralulu Racovitia, si brigada de calarasi Formacu, ser- vindu de reserva corpului de granadieri. Astfelu Ro- manii aveu sub paza aprope a treia parte din intregulu perimetru de impresurare in jurulu Plevnei. Comandanții fia-carui sectoru primiseră instrucțiuni dela comandantulu armatei de vestu asupr’a miscariloru ce aveu se indeplinesca in casu de atacu in contr’a sec- torului loru, sau celui vecinu; se determinase precisu ce trupe aveu se merga in ajutoru, si, spre a le aduce pe punctulu amenintiatu, se mesurase distantiele si se calculase timpulu trebuinciosu. Drumurile de comuni- catiune erau puse si ținute in stare buna, spre a in- lesni ori-căndu înaintarea si mișcările repedi pe dinsele; poduri si podisci se aruncaseră peste gîrle si vâlcele ce erau de trecutu, stâlpi indicatori erau asiediati de-a ]un- gulu acestora drumuri, spre a scuti ori-ce rătăcire si perdere de timpu. Semnale optice de di si de nopte, pornindu din fia-care sectoru, aveu se anuntie restului trupeloru punctulu pe care ar’ incepe lupt’a; sectorii erau legati intre dinsii prin telegrafia electrica. In fia-care diminetia, despre diua, căndu trebuie mai alesu a se păzi de Întreprinderile resboinice, se faceu apeluri, trupele erau puse sub arme, si ele nu reintrau in bivuacuri de cătu după ce recunoscerile trimise ina- inte aducău scire că nu se simte nici o cercare ofensiva din partea vrajmasiului. Trupele trebuiau se aiba in totdeun’a pregătită hrana pe trei dile, spre a o luâ cu densele in casu de pornire. Intr’unu cuventu, tote me- surile pe cari le potu luâ prevederea si ingrijirea pova- tiuitorului de oști erau îndeplinite, si capeteni’a armatei de vestu *) nu se multiumea numai cu darea ordiniloru si instructiuniloru, ci se incredintia insusi, prin necontenite *) Carolu. Red. inspectiuni, că aceste ordine si instrucțiuni erau esecutate făcea probe cu trupele punendu-le a se aduna la locu rile unde urmau se se afle, in casu de atacu, control: distantiele, timpulu pusu spre ale străbate, si, cu chi pulu acest’a, siefi si soldati se deprindeu cu totu ce tre îmiau se sevărsiesca in casu de lupta. Se examinase de comandamentu eventualitățile d< esire ale armatei turcesci si punctele pe cari se putef operă; tdte dispositiunile se luasera in consecuentia, in grijinduse, inse, a se ține peptu si pe alte puncte undi vrajmasiulu putea esecutâ atacuri false spre a distragi atențiunea dela punctulu principalu alu atacului. După tdte probabilitățile, esirea reala trebuia să st indreptedie asupr’a sectorului alu 6-lea, unde se aflau sioseua Plevn’a-Sofi’a si drumulu spre Vidinu; acestu sectoru, dar’, se umpluse cu trupe mai numerose: 2x/₈ divisiuni rusesci, 1 divisiune romanesca si 6 regimente de cavalerie aliata. Or’a suprema era aprope. Prin desertori turci si fugari creștini din Plevn’a se aflase, că ostirei turcesci de pe la 20 Noembre st. v. nu ’i se mai da decătu 50 grame de păne, cătiv’a stuleti de porumbu si puținu orediu pe di; carne nu-i se mai dâ decătu la doue dile. Provisiunile erau sleite, soldatii cereu cu staruintia esirea. Dela 26 Noembre (8 Decembre) tunurile turcesci ’si slăbiseră foculu ; la 27 ’l incetasera cu totulu. Cuar- tierulu generalu alu armatei primise vestea, la 25/7 si 26 Noembre <8 Decembre), că Osmanu-Pasia făcuse inspectiunea armeloru, si distribuise soldatiloru cate 150 cartusie de fie-care; că la 27/9 diminăti’a, 10 tunuri si 5000 omeni pogorisera pe sioseu’a Sofiei, unde se aflau adunate câ la 500 cara, pe acestea se incarcase ladile cu munitiuni si bagage. Totu in aceea di, parte din provisiuni cari mai remanău se distribuira trupeloru, parte se incarcara. Ante-posturile si patrulele ndstre de cavaleria semnalaseră in noptea de 27/9 28/10 Decembre sgomotulu unei mari adunari de omeni peste Vidu, pe sioseua Sofiei, si totdeodată că se audia cum Turcii lu- crau la asiediarea unui podu provisoriu pe acesta gîrla, in apropierea podului de petra. Tdte aceste indicii ara- tau deslusitu, că vrajmasiulu se pregatesce se’si faca esirea spre alu 6-lea sectoru. Capeteni’a armatei de vestu prescrise prin telegrafu generalului Ganetzki, comandantulu trupeloru ruse-romane din aceiu sectoru, a’si luâ dispo- > sitiunile de lupta, si transmise ordine siefiloru celorlalți sectori a pune in esecutare pregătirile pentru a merge in ajutorulu punctului atacatu. Zorile unei dile de ierna inveluita de negura si de cetia începură incetu a se lumină la 28 Noemvre (10 Decembre); pamentulu erâ inghietiatu de frigulu de peste nopte. La 7 ore Turcii deschidu foculu din baterii din nou stabilite pe malulu dreptu alu Vidului si incepu ataculu in contr’a positiuniloru rusesci dincolo de Vidu, lâ Vestu de Dolny-Etropolu. Dispositiunile comandamentului turcescu erau simple; elu împărțise intrdg’a lui armata in doue parti aprope de o potriva. O parte, in numeru de 20,000 luptători, avea să se asverle cu Osmanu in frunte asupr’a liniiloru de peste Vid, si se le sparga. A doua 3* 20 parte a ostirei turcesci, compusa iarasi din 20.000 lup- tători, nu trebuia se inaintedie decătu după 2 dre dela inceperea atacului de peste Vid; er’ păna atunci avea se apere flancurile si spatele coloneloru cari operau esirea. Spre acestu sfîrsitu, de către acesta a dou’a fracțiune a armatei se manținusera câ la 6.000 omeni, cu artileria, in redutele dela Opanez si dela Krișinu, de . unde tre- buiau se opresca trupele romane si ruse din acele parti de a inaintâ spre Plevn’a, si de-a lovi de dinapoi armat’a turcesca, dăndu astfelu timpu lui Osmanu-Pasia se stră- pungă lini’a de impresurare dinaintea sa. La 7 V₂ Turcii trecură peste podu si se desfasiu- rara pe siesulu din stîng’a Vidului. însuflețiți de neinspaimentatulu si iubitulu loru siefu care mergea in fruntea loru, animati de vitejia si increderea lui Osmanu incurendu’si linistitu, in mijloculu grindinei de glontie si de obuze, falniculu armasariu misirliu, daru alu Sulta- nului, soldatii otomani străbătură cele vre-o 3 kilometri cari ’i despartiea de intaririle granadieriloru rusesci fără că nimicu se’i pota ține din cale. Câ vertejulu de vijelie si de furtuna, ei se asverlira asupr’a siantiuriloru si ta- riiloru protivnice. Cu tota pregătirea Rusiloru, cu tote mesurile indelungu chibzuite pentru acestu atacu. naval’a Osmanliiloru fuse atătu de silnica si neoprita, in cătu in mai puținu de o jumătate ora transieele înaintate, re- dut’a n° 3 si 3 baterii rusesci cadiura in măn’a loru. Granadierii regimentului de Siberi’a cari aparau siantiu- rile si redut’a fura sfaramati si respinși; Turcii cuceriră 6 tunuri dupa-ce ucisera pe tunari. Prim’a linie a Ru- siloru erâ străpunsă, si pe la 8% ore, Osmanu-Pasia ordonă imediatu ataculu asupr’a liniei a doua. Otomanii se arunca cu același aventu inainte pe redutele n° 4 si 5, si pe intaririle de lănga dinsele aparate de regi- mentulu de granadieri alu micei Rusii, cucerescu cu ba- ionet’a redut’a n° 4, tote lucrările din jurulu ei si alte 4 tunuri rusesci. Singur’a reduta n° 5 mai resista, dar’ a dou’a linia de aparare rusesca este sdrobita, arip’a stănga a Turciloru inaintedia spre Gorny-Etropolu. Totulu depinde acum dela reservele luptatoriloru. Sosi-voru mai .ântăi cele rusesci. înaintarea vrajmasiului se va putea opri; sosi-voru ale Turciloru mai ingraba, victori’a este a loru, esirea a isbutitu. Atunci se uita Osmanu-Pasia peste Vid si aștepta ferbendu de nerăbdare, înaintarea celoru 20,000 omeni lasati înapoi, cari trebuiau se’lu urmedie după doue dre dela inceperea atacului. Este 10 7a ; sunt trei cesuri dela inceperea luptei, si ei inca nu se vedu. Comandantulu turcescu pornesce ordonantie peste ordonantie câ se aduca mai repede restulu ostirei sale, căci dela acdst’a depinde acum succesulu. Vomu vedea pentru-ce acei 20,000 omeni nu putură sosi si cum Romanii smulseră isbănd’a jumătate căstigata din măn’a mușirului otomanu. Dar’ in restimpulu acest’a generalulu Ganetzki, co- mandantulu sectorului in care se petrecea lupt’a, caută a’si adună tote puterile. A 2-a brigada din divisi’a 3-a de granadieri alerga din Gorny-Etropol în ajutorulu 1-ei brigade care fusese respinsa; a 2-a divisie de granadieri, aflata in reserva la Dolny-Dubnik, inainteza asupr’a flancului stăngu alu vrajmasiului; divisi’a 4-a romăndsca postata intre Dolny-Etropol si Demirkioi, se apropie de flanculu dreptu rusescu; si tote acestea trupe susținu intorcerea ofensiva a granadieriloru pe intreg’a linie. Re- dutele si siantiurile fura luate inapoi de Ruși, împreuna cu cele. 10 tunuri ce perdusera; ei cuceriră acum la rândulu loru 7 tunuri si unu stdgu dela Turci. Unu momentu de pausa se produse atunci; era 11% ore, si patru dela inceperea bătăliei. Rusii se opriseră si-’si alcatuiau batalidnele. Osmanu-Pasia așteptă multu dorit’a sosire a celoru 20,000 omeni ai sei lasati in urma. Dar aceștia nu-’i mai puteau ajută, căci iata ce se petrecuse pe tiermulu dreptu alu Vidului, pe căndu comandantulu turcescu atacă si străpungea lini’a de apa- rare a granadieriloru rusesci pe tiermulu stîngu alu acestui riu. La 6y₈ ore . diminetia generalulu Cernatu primise depesi’a comandantului armatei care-’i prescriâ a porni 4 batalione (brigada Sachelarie) si 3 baterii spre Demir- kioi pentru a intari sectorulu atacatu. La aceeași ora comandantulu corpului romănu avusese insciintiare din partea colonelului Cerchez câ, in faptulu dilei, loc.- colonel Cotruț, comandantulu trupeloru nostre din tran- siee, observandu o mișcare de retragere a inamicului din redut’a Griviti’a n° 2, trimisese unu micu detasia- mentu cu unu oficieru si soldati de geniu spre a se in- credintia despre acest’a si a examina daca redut’a nu este minata; in acestu casu a taiâ si stinge ori-ce fitilu sau conductu ar’ află. Iar’ după acesta trupele nostre ocupaseră redut’a vrajmasia. Colonelulu Cerchez mai raportă ca acum inaintâza cu a 2-a si a 3-a brigada ale divisunei sale asupr’a taberei întărite dela Bucov’a. Generalulu Cernatu porni numai de cătu pe maiorulu de statu-majoru Lahovari spre a recunosce starea lucru- riloru spre Demirkioi si Opanez; Ec.-colonelu Berindeiu, siefulu geniului, plecă asemenea spre Bucov’a pentru a îndreptă acțiunea coloneloru cari înaintau la ataculu acestei positiuni, si comandantulu corpului, cu statulu- majoru, se transporta la redut’a Alexandru pentru a dirige mișcările trupeloru romăne. Eră atunci 7% ore, adica momentulu căndu Osmanu-Pasi’a trecuse podurile de preste Vid si începea ataculu asupr’a sectorului al 6-lea. Golonelulu Cerchez inaintase cu cele 2 brigade ale divisiunei sale dela redut’a Griviti’a n° 2 asupr’a stân- gei inaltimiloru dela Bucov’a, si in același timpu, colo- nelulu Angelescu G. cu divisi’a 3-a, ocupase pe stîng’a acelorași inaltimi satulu Bucov’a, asia că la Orele 9 de diminătia acăsta linie de intariri la nordulu Plevnei eră in stăpânirea trupeloru romăne. Inamiculu se retrăsese pe a dou’a linie a sa de intariri despre Opanez, unde-’si concentrase apararea. La 97ₐ o deputatiune de orasieni din Plevn’a se presinta pe muchi’a Bucovei înaintea co- lonelului Cerchez, si aratăndu-i că orasiulu este evacuatu de oștirile turcesci ’i cerb ajutorulu trupeloru nostre spre a’lu ocroti de bântuirea făcatoriloru de rele. Co- mandantulu divisiunei a 2 a trimise unu batalionu din regimentulu alu 6-lea de linia cu locot. colonelu Algiu, 21 pe care’lu numi comandanții ahi pietiei păna la disppsi- tiuni noue. Locot. Algiu porni cn acelu batalionu, care intră pe la 10 ore dimineti’a in orasiu, in urale si stri- găte de bucuria ale populatiunei. Aceste trupe romăne fura cele de ântăi care intrara in Plevn’a. (Va urmă). Diarulu germanu „Universum" publica urmatorea biografia: Carmen Sylv’a. In rendulu dintre principesele Europei regin’a Ro- mâniei Elisabet’a, ocupa o positiune deosebita. Direc- țiunea ideala a spiritului, profunditatea sentimentului, puterea ei rara de acțiune si participarea ei activa la fote cestiunile cari agita timpulu nostru, ar’ ti anuntiatu in tote părțile numele ei câ aln unei dame favorisata -de Dumnedieu, chiaru daca capulu ei n’ar’ fi ornatu cu •o corona regala. Ceea ce scimu despre educatiunea, despre viati’a familiara si conjugala, despre acțiunea umanitara, despre productiunea poetica a reginei romane, ne permite se cunoscemu lamuritu că avemu dinaintea nostra un’a din acele naturi inspirate de idealitate si de dorintia pentru productiunea intelectuala, care se potu numera intre raritati in timpulu nostru bolnăvicioșii de palorea ma- terialismului. Regin’a este adorata de poporulu ei, pentruca ea ’si indeplinesce cu energi’a ce o caracteriza datorintiele câ mama a tierei, consacrăndu-se loru din totu sufletulu; ca este serbatorita câ poeta si artista, pentru-că talen- tulu ei naturala, plăcerea ei pentru totu ce este sublimu o inspira pentru acțiuni nobile si produce fructe, care devenindu mature prin o adeverata putere spirituala au o valdre durabila; regin’a este iubita, fiindcă ea câ poeta se apropie de noi sufletesce in bucurie si in durere; in modulu cum ea canta in poesiile ei, cum descrie fericirea fiicei, a soției, a mamei, cum lașa se resune cu măna cunoscatore tote cordele cari vibredia in inim’a nostra, ea ni se presinta, nu câ regina, ci câ o profeta talen- tata care scie a ceti in increțiturele mai ascunse ale inimei nostre. In acest’a consta popularitatea cea mare de care se bucura regin’a României departe peste frontierele pa- triei sale; ea posede talentulu raru de a imbracâ in cu- vinte simple, cele simtite in adănculu inimei, cari cu- vinte prin tonulu caldurosu alu inimei nu perdu nici odata efectulu loru. Unu efectu adeveratu aprindietoru au poesiile ce le-acompusu ea in anii de resbelu 1877—78, Straja la Dunarea. Ah! nu te teme patri’a mea! bratiulu meu te va umbri si apara! Lașa se fălfăie amenintiatoru in aeru stegurile Turciloru, lașa se fulgere foculu tunuriloru! înainte, inainte spre săntulu rasboiu, principele Carolu este cu noi, elu ne duce la victorie! Erâ in câmpurile de bataie bulgare atătu de po- pulara, câ in anulu 1871 la Germani: Straj’a la Rhin. Dar’ poesi’a cea mai profunda sunt versurile cari le incredintiddia regin’a mamei sale sdrobita fiindu de durere prin perderea unicului ei copilu. Dămbovitia, Dămbovitia! Da de tine suntu lantiuita de căndu la malulu teu inverditu, mi-am culcatu ce avemu mai iubitu! Si in altu locu: Suspinu după bratiuorele tale, după sunetulu fer- mecatoru de dulce alu vocii tale, suspinu după sarutulu teu celu caldu si după cântarea ’ti copilardsca vesela câ a paseriloru. Suspinu după cuvintele’ti de iubire, după usiorulu pasu alu piciorusieloru tale, cu care plutea ici, colea si pretutindeni — ah inim’a mea plutea cu elu! Câtva mam’a ei, princes’a de Wied, scrise regin’a atunci, probabilu spre a linisci pe mam’a care simtia compătimirea cea mai mare pentru durerea fiicei sale: Nu crede că ori-ce fericire a sburatu din inim’a ranița, suntu bogata si recunoscatore inca; Daca nu potu se mai audu acelu nume, ah! acelu dulce nume, totu mai potu dice inca „Mama“. Carmen Sylva este un’a din acele nature, care sciu se descopere unu isvoru de fericire chiaru si in durerea cea mai profunda. Durerea si supararea erau compa- nionii ei fideli chiaru din fraged’a ei junetie; ele au in- dreptatu pote spiritulu lesne inflamabila alu copilului princiarii pe căi seriose, l’au făcutu aptu se intielega lumea, câ se opună multimei datorintieloru o putere de acțiune si o elasticitate a spiritului, care o posedu forte puține femei. Regin’a Elisabet’a fii născută la Neuwied in anulu 1843; anii de copilărie ’i petrecu mic’a princesa intr’o fericire netulburata; ea erâ o copila vioie si forte sir- guitore la invetiatura; bucuri’a ei cea mai mare erâ se asculte basme si convorbirile dmeniloru maturi. Supararea cea dintăiu mai amara o cunoscu atunci, căndu mum’a ei multu iubita se iinbolnavi seriosu in anulu 1850; septemăni intregi nu’i erâ permisu se vadia pe principes'a care se află in pericolu de morte; după ce se insanatosise in fine mam’a, renuntia jun’a princesa la tote jocurile copilaresci, câ se pota remanea neincetatu in societatea ei. Fratele ei celu mai micu, printiulu Otto (nascutu la 22 Noemvrie 1850), erâ suferinda din fra- ged’a lui copilărie: famili’a princiara se strămută dela Neuwied la Bonn spre a fi totdeun’a in apropierea celoru mai buni medici. Aici sciu inteligentulu printiu Enricu a se înconjura cu unu cercu de artiști si savanti; bar- bati câ Ernestu Mauriciu Arndt, Perthes, Bunsen, Ber- nevs, luliu Lessing erau ospeti dilnici in palatu; mic’a princesa petrecea cu preferintia in cabinetulu de studiu alu părintelui ei; modulu de vedere romanticu — ra- tionalu alu printiului avea necontestatu o influentia mare asupr’a educatiunei fiicei. — Opulu seu „despre viati’a spirituala necunoscuta“ are o valdre durabila; — mys- tic’a si naturalismulu se pareu a fi gasitu intr’unu modu admirabilu o incorporare in viati’a spirituala a printiului. Princes’a vesela se simtia cea mai fericita, căndu putea 22 asculta cuvintele părintelui ei, căndu putea urma direc- tiunei cugetariloru sale. De timpuriu se manifestă plăcerea ei deosebita pentru pedagogica. Asia precum ea dirigedia insasi câ regina instrucțiunea la cătev’a scoli de fete din Bucuresci, ve- nindu in persona la examene si impartindu premii si laude, astfelu se silia câ si anii ei de junetie se influ- entiedie intr’unu modu instructivu asupr’a altora. In castelulu parintiloru ei fă primitu unu baiatu sermanu Rudolf Wackermagel, pe care princes’a ’lu pregăti pentru class’a a cincia a gimnasiului; pentru dens’a erâ o adeverata bucurie de inima câ se dea lectiuni miceloru nepote ale baronesei de Bibr’a; trei ore întregi intre- buintiâ ea pentru aceste lectiuni, trei ore citea tatalui ei, patru păna la cinci ore consacră ea pentru perfec- ționarea ei musicala. Princes’a erâ o eleva a lui Ru- binstein si Clarei Schumann, care nu putea se laude in dăjunsu intielegerea ei inteligenta si joculu marcatu. — Remarcabilu pentru direcțiunea spirituala a fiicei princiare este, că ea avu intentiunea se depună examenulu de institutrice, de a infiintia unu seminariu si de a se con- sacra cu deseversire pentru instrucțiunea aceloru fiintie de genulu ei, doritore de a se instrui. Mortea fratelui ei, care succumbase suferintieloru sale la 16 Februarie 1862, mortea părintelui ei, pe care’lu iubia mai pre susu de tote, care’i fu rapitu doi ani mai tărdiu, pe căndu ea erâ departe de patri’a ei, contri- buira multu la abandonarea planului ei. Jun’a prin- cesa se consacră acumu cu totulu ingrijirei mamei, făcu cu dens’a mai multe voiajuri si se sili a o face se uite grelele lovituri ale sortei. Incăntatore suntu descrierile ei de voiaj u dela nordu si sudu. Din Neapole scrie ea: „De vr’o cătev’a dile vuiesce Sirocco si marea spumega in valuri agitate: norii atărna aprope de asupr’a pamentului si acoperu Vesuvulu. Marea este verde si cenușie; in vârfurile albe ale spumei lucește câ fosforulu. Ah, cătu de multu asi dori se me ducu afara in orcanu, se căntu in unde o melodie selbateca, pe care se n’o audia nime, se n’o asculte nime, care se remăna numai proprietatea mea exclusiva!" Princes’a facil in voiajurile ei cunoscintia cu multi omeni insemnati; ea visâdia cu Piloty de Itali’a, este încântata de „vior’a celesta" a lui loachimu, de cântarea melodiosa a soției sale, de acea cântare, care curge câ unu „torentu sgomotosu de munte". Reintorcăndu-se in patri’a ei, revine princes’a din nou asupr’a planului câ se devină institutrice. Intem- plarea decisese altfelu. In Coloni’a se intălnescu damele princiare cu principele Carolu alu României. „Ce bar- batu incăntatoru a devenitu omulu acest’a!" dise prin- ces’a mamei sale după ce printiulu făcuse visit’a sa. „Carolu alu României este aici spre — a cere mân’a ta," replica princes’a mama. „Elu este unu barbatu, pe care trebuie se’lu iu- bâsca cinev’a", respunse princes’a cu ochii lucitori. A dou’a di fii chiaru proclamata logodn’a. Princes’a care respinsese păna acumu propunerile pe jumetate seriose, pe jumetate glumindu, că va re- mănea o feciora batrăna, erâ acum preschimbata cu totulu. Auriu se desfasiurâ viitorulu de ’naintea ei; dorinti’a de a luă asupra’si datorintiele cele mai grele pentru iubirea acestui barbatu, pe care ea ’lu consideră de celu mai perfectu in privinti’a marinimei si a virtu- tiloru barbatesci, o petrunse de o adeverata fericire. Si cum si-a indeplinitu ea datorintiele câ soție si mam’a tierei? Printiulu Carolu o numesce partea cea mai buna a fiintiei sale, juvaerulu celu mai lucitoru alu coronei sale; poporulu se uita la dens’a că la o sfânta. Ceea ce ’si propusese princes’a atunci, căndu la 22 Noembre 1869 puse pentru ântăi’a data piciorulu pe pamentulu romanescu sub sonurile imnului nationalu si in aclamati miile infinite ale poporului, ea a indeplinitu cu credintia. Viati’a datorintieloru, condiționată prin positiunea ei distinsa ’i oferi deplina satisfactiune; multiumirea ei cea mai mare erâ căndu ’si putea dice la apusulu so- relui de a fi folositu multora prin sfatuirile, prin aju- torulu ei. Cu profunditatea ei particulara cauta jun’a princesa se ajute nu numai superficialu, si momentanu, ea voea se asigure o fericire durabila. Astfelu fondă ea societăți pentru ajutorulu saraciloru, scoli populare, scoli de brodatu si tiesutu; ea organiză serbări splendide, alu caroru beneficiu ’lu destină pentru stabilimentele de binefaceri; ea erâ necontenitu ocupata câ sora de cari- tate in anii de resbelu; unde se presintâ câ prin laza- rete dăndu consolatiune si ajutora, alinăndu suferintiele celoru gravu bolnavi prin beuturi recoritore si prin mân- cări intaritore si bandajăndu cu măn’a ei proprie rănile ranitiloru, pretutindeni putea fi sigura de binecuventarile tuturoru. — Activitatea ei a devenitu adeveratu legen- dara. Inca si astadi ’si povestescu tierancele de prin sate, căndu se aduna ser’a cu furcile la siediatore, despre „mam’a regina", care putea vindeca bolnavii uităndu-se numai la densii. Ea erâ mam’a ranitiloru" • Căndu după ocuparea Vidinului acțiunea armatei romane se termină intr’unu modu gloriosu si principele Carolu se intorse in tiara câ erou incoronatu cu lauri de victorie in fruntea trupeloru sale, princes’a erâ fericita de a se putea intorce erasi la casnici’a ei liniștita „la florile, paserile si căr- țile ei". Ea scrie atunci: „Eu gasescu, că este o ano- malie si o nefericire, căndu o femeie este silita de a esi in viati’a publica ! “ Căndu Romani’a fii declarata de regatu la 24 Martie 1881, incepu o era noua. Regin’a crediu in steu’a ei de fericire. „Numai fidelitatea datorintieloru, simtiulu datorintieloru si îndeplinirea datorintieloru, — dise ea, — ne potu conserva „steu’a nostra in splendorea ei." Cu tote ca ea se ocupa acumu cu preferintia de arta si literatura, totuși nu uita nici unu singuru momentu de acele misiuni care’i incumba câ mam’a tierei. Asilulu Elen’a-Domn’a, o casa de orfani, in care suntu plasate aprope 500 de fete primindu acolo instrucțiune in sciintie, limbi, comptabilitate si lucru de mâna, se bucura de îngrijirea ei deosebita. In scol’a Elisabet’a Domn’a, întreținuta din propriele ei mijloce suntu primite aprope 80 din fetele cele mai 23 sarace: ele invatia a ceti, scrie, socoti si lucru de mana nationalu pana cându se potu întrețină singure. — So- cietatea Elisabet’a infiintiata asemenea de regin’a, are scopulu de a distribui iarn’a lemne pe la sărăci. „Albina" «dâ ocupatiune la mai multu de 1000 femei sarace, caror’a li se dau machine de cusutu si de brodatu. Regin’a a contribuita multu la desvoltarea industriei naționale; ea insasi porta cu preferintia costumulu na- tionalu românescu, pune valorea în broderii naționale, •conservându astu-felu tierei sume enorme, cari se cheltuiau inainte in străinătate pentru mode frantiosesci. Din initiativ’a reginei camerele au votata 200,000 franci pentru zidirea unei scdle de tiesetorie si industrie; stative se dau gratisu pe la lucratdre diligente, se făcu plantatiuni de agudi spre a se cultiva matasari’a etc. Pe câtu se pote regin’a ’si dâ tota silinti’a de a deschide poporului caii noi de câscigu. Puține femei voru fi, «cari se intielega atâtu de bine câ dens’a se’si pastredie pe lângă tota idealitatea, o privire deschisa pentru viati’a practica. Activitatea literara a reginei nu este inca apreciata precumu merita; talentulu ei poeticu este fecundu, na- turalu; claru si curatu câ sunetulu clopotului suntu ideile ce le esprima; te simți puternicu emotionatu de scrierile ei lirice, de ore-ce suntu scrise intr’unu limbagiu din adânculu inimei. Primele lucrări ale poetei regale aparura sub pseu- donimulu E. Wedi in „Magasinu pentru literatur’a din streinatate si a presentului" (1878). Critic’a erâ forte favorabila; E. Wedi fh salutata cu deplina simpatie in cercurile literare : in curendu după acest’a aparura Sappho, Hameristei, Peste ape, Basmele Pelesiului. Productivi- tatea intelectuala a reginei puse lumea in mirare. Fie-care opu erâ compusu intr’unu modu particulara, in fia-care se remarcâ unu progresu. In anulu 1883 apâru o co- lectiune de basme incântatore „Din regatulu lui Carmen Sylva", din care reese intr’unu modu evidenta, câtu de multu s’au inradacinatu sentimentele si cugetările inaltiatei femei in pamentulu pe jumetate asiaticu alu nouei sale patrie. Castelulu ei dela Sinai’a este adeseori visitatu de artiști si savanti, cari primescu invitatiuni amabile; aici dam’a distinsa este poeta, artista, gospodina si soție in semnificatiunea cea mai nobila a curentului. Ori-cine îi face aici cunoscintia, vorbesce cu admiratiune de spiritulu si amabilitatea ei. Imperates’a Elisabet’a de Austri’a, care nu de multu fâcuse dela Mehadi’a o visitâ reginei României la Sinai’a, se exprima ca nu-’si pote închipui cine va nimicu mai idealu decâtu acesta dama in acăsta incunjurime. (Traducerea după Reform’a din Bucuresci). Privire istorica asupr’a manastirei si episcopiei Curții de Argesiu*). Epoca Stravechia a zidirei. Cronic’a anonima a tierii Romanesci, vorbindu despre faptele strălucite si piose ale lui Negoe-Voda Basarabu *) A se vedea ait. I. din Nr. 23—24 anulu 1887. (1512—1522) dice: „Si sparse mitropoli’a din Argesiu din temeli’a ei, si zidi in loculu ei alta sfânta biserica cioplita si netezită, si sapata cu flori, si au prinsu pe din launtru tote petrele un’a cu alt’a pe din dosu cu scobea de feru cu mare mestesiugu, si au versata plumbu de le-au intaritu si au fâcutu prin mijloculu tindiei bisericei 12 stîlpi inalti. totu din petra ciopliti, si invîrtiti forte frumosu si minunati, cari inchipuiescu 12 Apostoli. Si in sfântulu altariu desupr’a prestolului inca fâch unu lucru minunata cu turlisiore versate, iar’ ferestrele al- tarului si ale bisericei celei de pe desupr’a si ale tindiei totu scobite si resbatute prin pâtra, cu mare mestesiugu le fâch si la mijlocu o ocoli cu unu brâu de petra im- pietau in trei vitie si cioplita cu flori si poleita. Bise- ric’a cu altarulu dinpreuna cu tind’a, inchipuindu sfânt’a si nedespartit’a Troitia. Er’ pe desupt strașin’a cea mai dinjosu imprejuru a tota biseric’a, fâch câ o strașina totu din marmura alba cioplita cu flori, scobite si să- pate forte frumosu, er’ acoperementulu totu de plumbu amestecatu cu cositoriu, si crucile pe turle totu poleite cu auru, si turlele totu cioplite cu flori, si unele făcute sucite, si imprejurulu boiteloru făcute steme de petra, cioplite cu mestesiugu si poleite cu auru. Si fâcu unu cerdacelu dinaintea bisericei pe patru stîlpi de marmura pestritia, forte minunata boltita si zugravitu, si invelita cu acela de plumbu; si fâch scara bisericei totu de pâtra scobita cu flori si cu 12 trepte semnându 12 seminții ale lui Israilu. Si pardosi tota biseric’a, tinda, si alta- rulu inpreuna cu acelu cerdacelu cu marmura alba, si le împodobi pe dinlăuntru si pe din afara forte fru- mosu, si tote scobiturele petreloru pe din afara le vapsi cu lazuru albastru, er’ florile le polei cu auru. Si asia vomu putea spune cu adeveratu, câ nu este asia mare si sobornica, câ Sionulu, carelu ’lu fâcuse Solo- monu, nici câ sfânt’a Sofie, care o fâch lustinianu im- peratulu, er’ cu frumuseti’a este mai pe desupr’a de- câtu acelea". Faptulu de căpetenie, ce reese din disele chronica- rului, este câ pe loculu, unde s’a ridicata biseric’a de astadi a Curții de Argesiu, fusese inainte o alta biserica; mai veche, mitropoli’a tierii, câ temeliile vechi ale aceștia au fostu intrebuintiate in constructiune. Acesta se con- firma de insusi Negoe, cându dice intr’un’a din inscrip- tiunile ctitoricesci, câ a gasitu biseric’a din Curtea de Argesiu, deremata si nereparata, si a hotaritu a o rezidi din temelii, a o inaltia si a o intari. Decându data inse acea Mitropolie a tierii Romanesci? Cine inteme- iase biseric’a? Este neindoiosu lucru câ inceputurile sta-, tului Muntenu trebuescu cautate in regiunea Muscelului si Argesiului, la Câmpu-lungu si la curtea de Argesiu. Aci a esistatu inca din epoc’a stravechia romana asiedieminte militaresci, cohorte sau trupe legionare, si mic’a loru comunitate devenindu creștina, a trebuitu se ridice de timpuriu temple sau basilice, din care s’au formata bisericile nostre. Urmele unui atare templu se gasescu, credemu in biseric’a episcopala dela Argesiu; si ele numai ne esplica de ce planulu acestui monumențu 24 este micu in felulu seu, fără asemenare, in întregimea sa cu vre-unulu din edificiile anteriore ale tierii. In adeveru, Narthexul, avendu form’a unui dreptu- unghiu, a cărui lungime este indreptata dela Nord spre Sud, perpendicularu cu cea mare a monumentului, se lâga printr’unu felu de ingustdla sau strimtorela cu res- tulu Bisericei. Acestu Narthex nu pote fi consideratu câ unu porticu acoperitu, destinatu calugariloru sau po- poreniloru, căci insemnatatea sa, bogati’a decorului seu, si cele trei turnuri de desupr’a ne indica o impartiela cu totulu particulara. S’ar crede la prim’a data, ca Ndgoe- Voda a voitu se ’si ziddsca o sala mare mortuara, in care se repausese remasitiele pamentesci ale sale si ale nemului seu, si ca la dens’a s’a alipitu o capela parti- culara. Inse domnii noștri aveu unu găndu mai puținu egoistu, căndu fundau mănăstiri si biserici; ei cugetau mai multu se inaltie unu locasiu Dumnedieului Atotu- Puternicu, unde toti creștinii se vina a se inchina, de- cătu se ’si faca locu de ingropaciune lorusi. Remăne nu- mai a alege intre doue presupuneri; sau câ architectulu Bisericei primitive a țînutu sema de temeliile unui templu romanu cu multu mai vechiu, ce se afla acolo, sau că terenulu fiindu reu, elu fiisese silitu se dea Narthexului o dispositiune asia de ciudata, care e contraria planulu. ce a voitu se proiectedie. Săpături sistematice între- prinse intr’adinsu de ilustrulu restauratoru alu monu- mentului nostru, d. architectu A. Lecomte du Nouy, in mai multe locuri a doveditu, că vechi’a biserica, au fostu clădită pe tierusi de stejaru, lungi de 50 cent, asiediati la distantia de 40 cent, unii de altii, si legati prin craci de arbori si cu pamentu grasu amestecatu cu cărbuni de lemnu. Acesta dispositiune pentru intarirea solului arata, că pamentulu erâ abundantu de isvore, si explica o le- genda culesa de Archimandritulu Paulu din Alep, care a visitatu manastirea Argesiu in anulu 1654, si care ne spune că: „loculu in care se afla biseric’a erâ mai inainte unu lacu adunatu din apele de sorginte, in mij- loculu caruia se descoperi o vechie Icona a Maicii Dom- nului, pe care unulu din preoți o duse la biseric’a dom- nesca din Curtea de Argesiu. Mai la urma insa icon’a se reintdrse la loculu seu de inainte, si atunci Dumnedieu inspiră pe Ndgoe-Voda, carele indata veni la acestu locu si incepii clădirea manastirei, umplendu loculu cu petre si cărbuni. Pentru ce se va fi alesu tocmai unu locu apatosu? Este greu de priceputu, daca nu admitemu hipotes’a că esista acolo unu templu vechiu din epoc’a romana, de care se ținea legend’a tradiționala, care atribuiesce pdte vre-unui isvoru din prejma o putere speciala ta- maduitdre. D. architectu Lecomte observa, că se citâ numerdse exemple de monumente religidse clădite pe lo- curile de multu timpu consacrate de către cele mai vechi traditiuni. Astfelu este cu cele mai multe biserici zidite in Palestin’a si Syri’a, si cari devenira succesivu temple, biserici, moschee sau sinagoge. Afara de acest’a daca, se observa planulu Bisericii episcopale dela Argesiu, si se prelungescu cele doue ziduri laterale, cari lega Cho- rulu cu Narthexulu, — avemu tocmai planulu templului romanu, ceea-ce intaresce opiniunea de mai susu despre originea stravechia romana a monumentului. Colect’a de bani pentru fostulu satu Tofalau desfiintiatu de câtra baronulu Carolu Apor. După douedieci de ani aprope cinev’a s’au aflatu câ se voiesca a reinnoi procesulu urbariale alu fostului satu Tofalau, ai cărui locuitori se afla de atunci stră- in utati si risipiti in alte cătev’a sate situate intre Murasiu si Cămpia asia, in cătu Comitetulu Associatiunei transilvane care publica in fia-care anu concursu pentru doue stipendii de căte 20 fl. spre a se votâ la fii de ai parintiloru foști locuitori din acea comuna, de atăti ani mai niciodată, nu primesce vreunu concurente dintre aceia, si asia in- teresele se alatura la capitalu cătu este depusu conformu litereloru fundationali spre administrare la cass’a Associa- tiunei, unde acela crescuse păna la finea anului 1886 la sum’a de 1719 fl. 78 cr. v. a. precum se vede din bilantiulu publicatu in Transilvani’a Nrii 15—16 din 1887. Din acestu fondu cinev’a cere 100 fl. ă conto in- noirei procesului. Las’ că unu procesu urbariale trecutu prin tote instantiele nu se pdte innoi, dara totu asia nu se pdte crede că comitetulu ar’ luâ asupra’si respun- derea de a se abate dela textulu litereloru fundatio- nali fără auctorisatiune limpede data după tdte formele prevediute in legile tierei. De altmentrea, dupace se mai face erasi încercare de a irită spiritele cu acea fundatiune tofalena, credemu că trebue se reproducemu si la loculu acesta ratiociniulu respectivului comitetu publicatu in 1873 atăt.u in dia- riele romanesci cătu si in foia volanta separata, inpar- țita la publiculu cititoriu: „Ratiociniu publicu. „Subscrisulu comitetu, infiintiatu in Muresiu-Osiorheiu pentru primirea si administrarea contribuiriloru incurse in favorulu depossedatiloru Tofaleni, fidelu detorintiei. sale, a publicatu in lun’a lui lanuariu 1873, in mai multe diuarie romane ratiociniulu seu generalu inchisu cu finea anului 1872. Din acelu ratiociniu s’a potutu vedea, că in 31 Decembre 1872, fondulu Tofaleniloru a constatu din: , a) Obligațiuni de prioritate ale călei ferate resari- tene unguresci, cu 5% in valore nominala de 8100 fl. v. a. b) Obligațiuni de prioritate ale calei ferate austriace de sudu cu 3% in va“ Idre nominala de.......................... 2000 fl. v. a. c) Obligațiuni ale calei ferate (Strouss- berg) in Romani’a in valdre nominale de 2000 taleri. d) Bani gata in val. austriaca . . 363 fl. 26 cr. 25 Totu din acelu ratiociniu s’a potutu vedea ca pana in 31 Decembre 1872, ajutoriulu datu Tofaleniloru prin comitetu a fostu: aa) In auru } ...... . 4000 franci. bb) In valuta austriaca.................. 2381 fl. v. a. Pentrucâ generoșii contribuenti si onoratulu publicu se pota țînea in continua evidenția administrarea baniloru si stadiulu socoteleloru din cestiune, comitetulu espune si cu acesta ocasiune, câ fondulu specificata mai susu sub a) b) si c) se afla neatinsu si se ține sigilata la cassierulu comitetului; dra la cei......................... 363 fl. 26 cr. specificati sub d) mai adauge comitetulu urmatoriele interusurie ale fondului: 1. Interusurieprimite in 1 lanuariu 1873 247 fl. — cr. 2. Interusurie primite in 1 Iulie 1873 370 fl. 12 cr. Asia incătu dimpreună cu banii spe- cificati sub d) (restulu de cassa din 1872), comitetulu a avutu in anulu curgatoriu la dispusetiune in bani gat’a sum’a de . . 980 fl. 38 cr. Din acesta suma s’au datu in urm’a decisiunei co- mitetului in siedinti’ă dela 23 Februariu 1873: a) Ajutorie la Tofaleni............... 544 fl. b) Pentru reînnoirea procesului Tofa- leniloru cu consimțirea acestora D-lui ad- vocatu Dr. I. Ratiu..........................100 fl. c) Pentru calatori’a unui membru la Tofaleu; telegramu si porto..................9 fl. 50 cr. Erogatiunile anului curinte făcu dara 653 fl. 50 cr. Acest’a suma (adeca 653 fl. 50 cr.) subtragendu din sum’a de 980 fl. 38 cr., remănu in cass’a comi- tetului, — afara de fondulu mai susu aretatu, — in bani gat’a .................................. 326 fl. 88 cr. Asia dara, combinandu ratiociniulu datu dela ince- putu pana Ia-finea anului 1872 cu presentulu ratio- ciniu: se va vedea, ca ajutoriele date Tofaleniloru (dim- preună cu 173 fl. 62 cr. spese făcute in favorulu loru) făcu pana in diu’a de astadi 4000 franci in auru si 2925 floreni in v. a.; — se va vedea mai departe, că sum’a aceea de 11343 fi. 70 cr. v. a. neinpartita intre Tofaleni (in carea se cuprindu si cei 18689 franci ve- niti din Romani’a si schimbați cu 8974 floreni val. a.) s’au investitu in obligațiunile specificate mai susu sub a) b) si c) in valore nominale de 10100 fl. v. a. si 2000 taleri; — se va vedea in fine, că acestu fondu alu Tofaleniloru a produsu păna astadi unu interesuriu de 1995 fl. 19 cr. v. a. Cu atăt’a comitetulu si-ar fi inplinitu datorinti’a, fatia de onoratulu publicu. Cu tdte acestea comitetulu nu voiesce se ignoredie, că s’au ivitu unele voci cari, fără de a esaminâ lucrulu cu tota scrupulositatea, nu se sfiescu prin invective si defăimări nebasate a trage la indoiela procedur’a consci- entiosa a comitetului, care condusu numai de sentiulu carității si alu filantropiei, porta de atăt’a tempu un’a sarcina pre cătu de grea pre atătu de delicata. Este adeveratu că in urm’a crisei intrevenite cur- sulu obligatiuniloru fondului tofalenu este in presentu mai giosu decătu in 1870.; dar’ astadi a afirma că comitetulu a lucratu ren cumparăndu obligațiuni de prioritate (nu acțiuni) de drumuri de feru: obli- gațiuni pre care (cele de sud si resaritene-unguresci) chiaru si statulu le primesce de cauțiuni, — si a dice că erâ mai bine daca banii adunati se depuneu in vre- un’a cassa de păstrare, — acest’a însemna a-si arroga cinev’a chiaru infailibilitate; — că-ci cine a potutu prevedea in 1870 evenimentulu unei crise devastatore, carea a urmatu in 1873? Dara tocm’a din caus’a ca- tastrofei acesteia, carea au atinsu pretiulu (cursulu) har- tieloru de valore, amu vediutu că au bancrotatu si unele dintre cele mai solide bance si ca-se de păstrare, casiu- nandu ruin’a totala a mii si mii de omeni. — Cine aru putea dar’ afirma, că cassele de păstrare dau un’a ga- ranția scutita de ori-ce periclu? Dara presupunendu chiaru, că cassele de păstrare ar’ da un’a deplina garanția, — nu este adeveratu că banii adunati aru fi fructificatu mai bine in vre-un’a cassa de păstrare, — căci, daca in 1870, cei 934 Na- poleondori veniti din Romani’a se depunâu in natur’a, astadi căndu cursulu aurului este multu mai giosu de- cătu in 1870, fondulu ar’ fi scadiutu cu sum’a consi- derabila si pre lănga acâst’a valorea reala de 11343 fl. 70 cr. depusa in atare cassa de păstrare n'ar fi pro- dusu atătea interusurie căte a produsu valorea nominala de 13100 fl. v. a. a obligatiuniloru fondului. ₍ Inse comitetulu a avutu inca unu altu si grava motivu pentru a nu depune banii in cass’a de păstrare; si anume pentruca acolo putâu fi usioru opriti in fa- vorulu actoriulni, care in urm’a procesului seu orribilu mai avea pretensiuni contr’a Tofaleniloru. Convinga-se deci acei defăimători, cari in locu de a consideră lucrurile asia precum sunt, nu sciu decătu a suspiciuna; convinga-se câ reulu nu zace in procedur’a comitetului, ci zace in nefericitele nostre relatiuni finan- ciali si cl. din Austro-Ungari’a, — convinga-se acei cal- culatori infailibili, că aceea ce au făcutu comitetulu, o-a facutu cu bune intentiuni si cu buna credintia. Atăta câ justificare in contr’a unoru suspiciunari * si presupuneri neîntemeiate. In fine comitetulu aduce la cunoscinti a publica, că ’ cele mai multe familii de ale deposedatiloru se afla as- tadi prin satele din giurulu Tolaleului, susținendu-se pre lănga ajutoriele primite dela comitetu, câ lucratori de pamentu. Potâ-voru ore Tofalenii prin reînnoirea pro- cesului, care cătu mai curendu se va incercâ, se’si re- câștige moșiile stramosiesci, de cari li este amaru a se desparți pentru totu-deun’a, se va vedea dupa-ce jus- titi’a va trebui să se mai pronunție un’a data. Muresiu-Osiorheiu, 19 Noembre 1873. Comitetulu pentru ajutorarea Tofaleniloru deposedati: Demetriu J. Fogarași S. presidente. Dr. loanu Ratiu advocatu, P. Trombitiasiu-Betlânu, V. Hossu, M. Papu-Grideanu, I. Fiilep, membrii ai comitetului. 4 26 „Unu actu de rea credintia“. Sub titlulu de niai susu „Tribun’a" Nr. 19 din 26 Ianuarie (7 Februarie a. c). publica asupra mea o in- vectiva esita din pen’a unui omu, care prin epilogulu recensiunei mele făcute in acestu organu alu Associa- tiunei transilvane asupra unui studiu alu domnei Antonia de Gerando se simți calcatu precum se dice, pe ochiulu de gaina; dara câ se’si pota resbuna mai din dosu, se trage câ unu curagiosu cavaleru de Spani’a, la spatele fostei directore a internatului romănescu de aici si dupa-ce o pune pe d-nei inainte, o ia in aparare contr’a mea. Si cine cutedia se me presente pe mine câ pe unu vrașmasiu alu vreunui membru din farnili’a fericitului br. Vas. Popp? Cine este acela, căci nu’si descopere onorabil’a adresa. Eu vrasmasiu alu familiei Popp, care am in pro- prietatea mea o colectiune intrega de corespondentie câ amicu intimu esite din pen’a lui si la care se voru fi aflăndu in proprietatea familiei sale că parechi, scrisori de a le mele. Eu vrasmasiu, care am conlucratu in anulu 1886 in buna intielegere cu alti betrăni membri ai Comitetului, câ pe tiner’a. baronesa se o alegemu la forte onorificulu postu de directora fără nici-unu con- cursu, fără a’i cere vreunu testimoniu scolasticii si fără câ se dea vre-o lectiune din vre-unu studiu încă pre atâta de usioru. — Eu vrasmasiu, carele in dorinti’a mea de a o incuragia pe d-nei si pe părinții eleveloru, indata la inceputulu anului 1887 analisăndu unele obiectiuni si slopte care se audiau asupr’a noueloru institute inca pe atunci din unele parti, despre directora am scrisu acestea: „Apoi că in persdn’a directorei li s’a si datu una „mama, care pe lănga o cultura superiora si unu tem- „peramentu fericitu a si sciutu a se afla iute la inal- „timea chiamarei sale, a si inpune prin auctoritatea per- sonala heredita dela neuitatulu seu părinte rapitu dintre „noi inpreuna cu alti câțiva, pe semne spre peddps’a „nostra, intre impregiurarile cele mai asupritore¹¹. „(Tran- • silvani’a" Nr. 1—2 din lanuariu 1887 pag. 9). Intocma in acestu intielesu respundeamu celoru cari ■ me întrebaseră despre internatu in lun’a lui Aprile la Brasiovu, in luniu la Clusiu, Turd’a si preste totu pre unde avusem de lucru in timpulu acela. Câteva dile inainte de plecarea familiei la Mar- mati’a in vara trecuta mai participasem si la o con- venire din cele mai cordiali in locuinti’a domnei baro- nesei Popp in societate cu dn: protopopu I. V. Rusu. Scurtu, armonia perfecta intre mine si intre membrii familiei br. Popp. Dara astadi? Din partea mea am remasu si sunt intocma intru tdte același care am fostu pentru aceea familia nobila si frumosa totudeauna, si prin urmare ti- jner’a baronesa nu are lipsa de nici-unu Don Quixot jcâ se o apere de unu mosnegu de 76 de ani. De aici inse nu urmedia nicairi si niciodată intre omeni cu mintea intrega, câ in cașuri obveniente amicu la amicu, consân- geni la consângeni se nu ’si faca observatiuni atunci căndu credu unii despre altii câ ar’ fi gresitu in ceva; tocma din contra, in cașuri de acestea ar’ putea fi cineva inculpatu d e> rea credinți a, căndu ar’ lașa pe amiculu seu câ sei apuce pe o cale rătăcită. Intocma de acesta opiniune¹ fusese comitetulu intregu atunci, căndu in siedinti’a sa din 27 Septembre, la care au participâtu diece (10) membrii actuali, a exmisu din sinulu seu comissiunea de trei barbati câ se mijlocesca o intielegere, care inse după lungi discussiuni continuate in doue dile a remasu fără nici-unu resultatu. Au mai cercatu inca si alti doi barbati, ambii septuagenari a face pe director’a se intielega, că dimissiuneâ sa va produce unu resimtiu din cele mai neplăcute. Au remasu desierte si acestea încercări; cumu se parea, bun’a creștina erâ preocu- pata si oresicum farmecata prin sfaturi străine, resbu- natore, diametralu oppuse sfaturiloru adeveratu parintesci ale betrâniloru foști amici intimi ai capului familiei. , In fine comitetulu convinsu că aci are a face cu o insistentia obstinata, in siedinti’a sa de sera din 29 Sept, la care cu vice-presidentu cu totu au participată 12 membrii si secretariulu, se vediîi silitu a primi ambele dimissiuni, constată inse câ nici-una nu erâ motivata, că adeca, căușele invocate, pentru dimissiune n’au nici-unu temeiu. (Vedi Nrii 19—20 din 15 Oct.) Eu din partea mea imi puteamu esplicâ binisioru insistenti’a bravului barbatu Dr. Barcianu, nici-decum inse din temeiurile aruncate de elu pe charția, ci cu totulu din alte cause. Cunoscutu este, ca d-lu Barcianu scapase de unu morbu forte periculosu si indelungatu, din care sculăndu-se i se ordină de cătra medici o cura de bai, mi se pare in Banatu, preste tota vacatiunea. Intr’aceea mortea ’i răpi pe socru-seu, fostu frate bunu alu domnei baronesei Popp. Pote se scia fia-care din esperienti’a propria daca s’a intemplatu se sufere de morbu greu cu lunile intregi, că reconvalescentii suntu de regula nervoși, iritabili, aplecati la feliuri de pre- pusuri. Preste acesta se nu uite nimeni, că Dr. Bar- cianu inplinise oficiulu de directoru la noulu institutu unu anu de dile fara nici-o plata, numai din patriotismu, prin urmare putea se diCa cu totu dreptulu: Eu v’aniu facutu serviciu gratuita unu anu de dile, se ve mai faca si altulu dintre membrii comitetului; sau mai bine, puneți acea funcțiune la concursu si denumiti unu directoru platitu. Atâta numai, că totu patriotismulu si bun’a cuviintia cerea, câ dsa se o fia declaratu acesta indata după inchieierea anului scolasticu, adeca in 30 luniu. In cătu pentru dimissiuneâ directorei, aceea in ochii mei in locu de a ii cătu de puținu motivata, este si remăne pana in diu’a de astadi unu misteriu, pe care nu mi l’asiu putea esplicâ decătu numai precum am disu, câ ar- tiagu si capritiu, asia precumu țîu si despre alte doue dimissiuni care au urmatu după cele de ântăiu, cu adaosu inse, că cea din urma ne mai dâ si unu exemplu de o arogantia tineresca, careia se’i cauți parechi’a. Intre acelea impregiurari si totu in siedinti’a din 29 Septembre eu me socotilu se mai cercamu unu espe- 27 dientu si asia la dimissiunea directorei propuseiu urma- toriulu proiectu de conclusu: „Considerăndu că anulu scolariu este inceputu, si internatulu nu pdte sta fără supraveghiare, domnisidr’a baronesa Helen’a Popp este rog a ta, câ păna căndu va fi comitetulu in stare se indeplinesca acestu postu, se stea la loculu seu, ceea-ce pdte dură celu multu păna la finea semestrului primu alu anului curentu scolariu. Propunerea mea fu adoptata de cătra comitetu. (Nr. 160 lit. b. din procesu verbalu dela 29 Septembre). Vede oricine care erâ scopulu acestui conclusu : a căstiga pentru directora timpu câ se se pdta desfasla din latlurile intrigeloru aruncate preste dens’a, se judece mai cu sănge rece si se se convingă despre nullitatea obiectiuniloru ridicate asupr’a regulamentului. Ne-amu insielatu cu totii si tdte complimentele la care se demi- sese comitetulu au dispărutu fără urma, anume din diu’a lin care onoratulu d-nu loanu Slaviciu a trasu câ de peru o afacere interna a institutului in mijloculu piatiei si cu acesta aruncă teciunele urei si alu urgiei in so- cietatea romanesca de aici. Atunci a fostu căndu eu in un’a din cele doue siedintie susu citate amu pronun- tiatu pre cătu ’mi aducu aminte, urmatdrele sententie esite din adenca durere sufletesca: „Audfîu acilea, că d-lu directoru in urmarea unoru antecedentie dela institutulu Andreanu nu se pdte na- ravf cu d-lu I. Popescu câ delegatu. Eu suntu silitu se plecu, nu am inse nimicu in contra, daca ceea ce asiu avea se spunu eu personeloru care au dimissionatu le va co- munică ori-care altulu si adeca: „Daca directorulu si director’a ar’ fi avutu de diece ori atătea cause pe căte au inșiratu in chartiile loru, totuși manier’a cum au di- missionatu si cum s’a public i tu in „ Tribuna “, e brusca, resbunafdre, neromanesca, prin urmare făcută spre cea mai mare bucuria a , vrașmasiloru culturei ndstre natio- /nale. Era daca cumva directoru si directora credu că cu dimissiunile loru date acuma, după trei septemăni dela inceperea cursului si pe terminu numai de căteva dile, voru aduce in strimtore pe comitetu, reu se insiela. Nimeni in lume nu este absolutu necessariu pentru so- cietate, omenii se ducu, omenii moru, se afla inse totu- deuna -in loculu loru altii. Ati vediutu că la primulu concursu din 1886 s’au presentatu si aici 15 barbati si 10. femei. Dara suntemu siliti se recurgemu la de- numiri totu numai provisorie; ci că asia ori asia, totu numai in provisoriu vomu fi pre cătu timpu nu vomu avea personalu didacticu. care se aiba curagiulu a de- pune in B.-Pest’a examenulu de calificatiune". Acestea sunt cuventele care mi se inputa mie de cătra censorii scdlei de fete si mai alesu ai internatului câ crima si rea credintia. înainte cu doue septemăni arsesera casele fiicei mele veduve din Orascia cu tdte dependentiele econo- mice si cu tota recolt’a anului, in capu de nopte, in- preuna cu alte siepte locuintie omenesci, in cătu fie-mei ’i remasera numai momentele câ se’si deștepte pruncii din somnu si se’i scoția printre flăcări in strada. In urmarea acelui desastru familiara am absentatu 18 dile din Sibiiu, atătu spre a mijloci pe erna unu adapostu fa- miliei nefericite si a luâ mesuri pentru restaurarea edi- ficieloru in primavar’a viitdre, cătu si spre a’mi vedea si de alte interese pe la locurile parintesci in comita- tulu Turdei. In totu timpulu absentiei mele ori unde ajungeamu, eramu intempinatu de cătra familiile romane cu o sumai de întrebări. Rubric’a permanenta „Cri sa scdlei dei fete“ deschisa in „Tribuna" si susținuta cu perseverantia necalificabila, inpluse spiritele de spaima însoțita de mania si urgia. Ce s’a intemplatu cu averea Associa-_ tiunei ? Ce scola pote se fia aceea, pe care I. Slaviciu o tavalesce in modulu acest’a? Adeca ce spiritu aris- tocraticu se încuiba acolo? Cine’lu nutresce? Orbu este comitetulu Asociatiunei ? Si ce are se caute comitetulu reuniunei femeiloru romane pe la internatu? (Minciuna prinsa din aeru). Si, uite ce se dice, că comitetulu a de- numitu o nemtidica de directora in loculu baronesei? Asia e, nu’i asia? Si este adeveratu aceea ce ni se mai scrie noue dela Sibiiu, că daca Dr. Barcianu ese din direcțiune, inspectorulu reg. va închide scdl’a? etc. După 18 dile sătulu de atătea tribulari, venindu la Sibiiu aflaiu că in adeveru agitațiunile „Tribunei" ne- justificate cu nimicu pe lume au produsu o ruptura atătu de mare in familiile ndstre si din tdte punctele de ve- . dere atătu de durerosa, in cătu multi se temu cu totu dreptulu, că va trece o serie de ani păna căndu se voru vindecă ranele infipte mai virtosu in inimile parintiloru cari ținu, că d-nulu Slaviciu inpinsu de reslunare per- sonala numai asupra unei singure familii, a batjocoritu pe mai multe batendu’si jocu de fiicele loru. Si apoi totu d-lui se mira mai deunadi, că unele persdne ’si intorcu fati’a, •' de cătra altele. Prea firesce, pentrucă aici nu suntemui la Bucuresci, ci ne aflamu numai la Sibiiu, unde ro-| manii nu potu si nu voru a se familiarisa nici cu lim- bagiulu diarieloru din Romani’a si mai puținu cu celu;. dela Asilulu Elen a Ddmn’a usitatu in dilele fostei direc-⁴' tore, pe care ministrulu culteloru fu silitu se o scoția • de acolo si se o dea in cercetare disciplinara. ' * In aceleași dile mai aflasemu, că unii romani se provocasera la duelle, anume ca s’au trimisu martori redactorului „Gazetei Trans." si la unu advocatu de aici. \ Păna atunci eu audisem numai de o provocare de inainte I cu căteva luni adresata d-lui Parteniu Cosm’a prin d-lu I. Slavici pentru nu sciu ce gluma romanesca. Ce *pe- cate pe noi, imi diceamu eu, inainte cu trei ani direc- torulu internatului ungurescu de pedagoge din Clusiu inpușcă pe bietulu inspectoru reg. Vâradi; se pare că ai noștri pismuiescu pe clusieni pentru bravurele loru de gladiatori. • In fine mi se mai inpartasi, că dupace comitetulu reflectase la vre-o trei cocdne veduve, inse tdte cu jcopif mari si mici, ceea ce nici decum nu convine in nici o impregiurare, in fine la recomandarea unui protopopu • casatoritu a substituitu de directora pe domnisidr’a Elen’a Petrascu fiic’a d-lui Petrascu c. r. capitanu in 'pensiune, 4* >• 28 a cărui consorta repausata fusese fiic'a altui oficiariu c. r. totu romanu curatu din fostulu regimentu dela Ca- ransebesiu ; inse aci se adaose curațic’a scire, că la pu- ține dile după acea substituire, inlauntrulu internatului se si organizase unu mititelu biurou de informatiuni (alti ’i dicu spionagiu), adeveratu, fără telegrafu si tele- fonu, ci numai prin mijlocirea unei servitore mituite, cu scopu de a produce, o rebelliune intr’unu pacharu de apa intre 42 de mielusiele. Se inscenasera si vre-o doue ore de lectiuni din arfa de a plânge si a se boci câ la morti; se confiscara si vre-o trei scrisori de ale .unoru copile innocente, caroru li se dictaseră in pena căteva fantasii din o miie si una de nopți, cu care se bage in spaima pe mamele loru, câ se le duca de aici: comitetulu inse observandu că in pianulu de invetia- mentu nu suntu prevediute si dre de lectiuni din arfa plânsului, curendu le-a cassatu prin o mesura forte sim- pla, pe care o dorise si direcțiunea actuala. In totu timpulu acela rubric’a „Cris’a scolei de fete“ functionâ câ si cele ce se deschidu in diarie in epoce de resboie mari. Dupace desecase isvorulu pentru ru- bric’a crisei, atunci „Tribun’a" anuntia pe publica cu o lealitate care a surprinsu pe unii omeni: Vedeți că acuma scol’a de fete merge bine. Intre acestea abia după o luna de dile publiculu avii ocasiune de a se informa despre adeverat’a stare a lucrului, in modu cu totulu obiectivu scutitu de ori-ce passiuue urîta, dintr’unu articlu publicatu in „Gazet’a Transilvaniei“ Nrii 228 et 229 din a. tr. Recomandamu acelu articlu mai virtosu membriloru Assoeiatiunei, cari apoi la timpulu seu se voru putea convinge despre adeveru chiaru din actele care stau la dispositiunea tuturoru. Tdte celelalte parti ale diatribei din „Tribun’a“ le 1 trecu cu facerea, pentru-câ se nu disgustu pe lectori; I respingu numai cu tota indignatiunea sufletului meu alusiu- i nea Ja c 1 i e n t i, c 1 i e n t e si a p a n a g i e; dr incătu pentru ] „strigatulu in gur’a mare", pe acela, ’lu adresediu de a dreptulu cătra on. d-nu I. Slaviciu si cătra aceia cari s*’au invoitu câ se li se publice dimissiunile, daca se voru fi invoitu in adeveru, nu din alta causa. decătu că acelea publicări au facutu adversariloru bucuria mai mare decătu daca ar’ fi daruitu la „Kulturegylet" 10—15 mii de florini. Sciu bine că mi se va impută greu din partea co- mitetului că m’amu demisu la o polemia câ acesta si âsteptu câ se me traga la respundere; ’i promitu inse că acesta este odata pentru totdeauna, cu atătu mai vertosu, că eu că publicistu de legea vechia nu me mai pricepu la arta moderna de publicistu. Inchieiu deci . cu modest’a intrebare adresata lectoriloru: In care parte afla densii „actulu de rea cre- dintia?" în Februariu. G. Baritiu. PARTEA OFICIALA. Nr. 27/1888. Procesu verbale alu comitetului Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 28 Ianuarie n. 1888. Presiedinte: lacobu Bolog’a vice-presiedinte. Mem- brii presenti: Elia Macellariu, I. Popescu, G. Baritiu, P. Cosm’a, Dr. Ilarionu Puscariu, I. St. Siulutiu, B. P. Harsianu, Nicanoru Fratesiu controloru. Secretariu: Dr. I. Crisianu. Nr 1. Secretariulu II. presinta conspectulu scrieriloru, ce s’au trimisu pe sem’a bibliotecei Assoeiatiunei transilvane din partea Academiei de sciintie ces. reg. din Vien’a (Ex. Nr. 466/1887). — Spre sciintia cu multiamita, avendu conspectulu nu- mita a se publica că aclusu la acestu procesu verbalu Nr 2. D-nulu primu secretariu. George Baritiu pre- senta din partea d-lui George G. Meitani, senatoru in Bucu- resci, 200 esemplare, fasc. XII din opulu seu „Studiu asupr’a constitutiunei României", cu același scopu, cu care au fostu trimise si fasciculele anteriore. (Ex. Nr. 541/1887). — Spre sciintia cu multiamita, avendu a se distribui la cărturării romani, după modalitatea urmata cu fasciculele anteriore. Nr. 3. Direcțiunea scolei civile' de fete cu internatu a Assoeiatiunei transilvane prin adres’a de dto 24/XII 1887. Nr. 443 aratăndu, câ la mandatulu înaltului ministeriu de culte si instrucțiune publica de sub Nr. 47,261/1887, inspec- toratulu reg. de scole alu comitatului Sibiiului prin hârti’a de sub Nr. 1095/1887 cere a se soKi la perceptoratulu de dare din locu sum’a de 30 fl. v. a. câ taxa de censurare pentru cărțile, ce acesta direcțiune le-a asternutu spre apro- bare la inaltulu ministeriu, spre a putea fi intrebuintiate câ manuale in scdla, se roga a i se notifica, de unde Si in ce modu se se platesca numit’a suma? (Ex. Nr. 543/1887). — Se notifica on. direcțiuni, câ sum’a de sub intrebare va fi a se solvi din partea dânsei in contulu sumei prelimi- nate pentru pausialulu cancelariei directiunei pro 1887/8. Nr. 4. Tribunalulu reg. din Alb’a-Iuli’a prin ădres’a dto 15/XI 1887. Nr. 3881 notifica, câ pe bas’a sententiei sale dto 6/X 1884 Nr. 4499/883 aprobata si in instanti’a II III s’a dispusu ștergerea prenotarii in cărțile funduare a Asso- ciatiunei transilvane la imobilele cuprinse in protocolulu fund. Nr. 64 din Alb’a-Iuli’a sub A. I—12 (Ex. Nr. 547/1887). — Spre sciintia. Nr. 5. Direcțiunea despartiementului I. (Brasiovu) alu Assoeiatiunei transilvane prin adres’a de dto I. a. c. Nr. 1 așterne protocolulu siedintiei subcomitetului dela 16/IX 1887 dimpreună cu sum’a de 15 fl. v. a. câ restantie din taxele incassate dela membrii ordinari ai Assoeiatiunei in anulu 1886. Din protocolulu asternutu se vede: a) că in sinulu subcomitetului s’a facutu o schimbare alegendu-se in loculu fostului cassariu si membru alu acelui comitetu, a d-lui Dr. P. Cioranu, carele s’a stramutatu cu 29 «lomicilulu din Brasiovu, de membru in subcomitetu d-lu los. Uomanescu, parochu in Codlea, ear’ agendele cassariului in- n Bând „ 50 III. Denkschriften philos. histor „ math.-naturv. , , . „ „ ,. , „ , f 67 Hălfte 2 Archiv fiir Kunde oestr. Geschichtsquellen Bând < ₚₒ , 1 t>o „ 1 Fontes rerum austriacarum Abthlg. II Bând 44. Dr. I. Crisianu m. p. lacobu Bolog’a m. p., Dr. I. Crisianu m. p., vice-presiedinte. secretariu II. Verificarea acestui procesu verbalu se încrede d-loru: Cosm’a, Siulutiu, Baritiu. S’a cetitu si verificatu. Sibiiu, 2 Februarie n. 1888. P. Cosm’a m. p. Siulutiu m. p. G. Baritiu m. p. Ad. Nr. 27/1888. Conspectulu scrisoriloru intrate pe setn’a bibliotecei Associatiunei transilvane dela Academi’a de sciintie cesaro-reg. din Vien’a. 112 Heft 113 5} 114 » 1, 2 1, 2 1,— Sitzungsberichte philos-histor.-Classe, Bând I. Abthlg 1886 Nr. 4---5, 6---10 Sitz.math.---natw. „ II. „ 1886Nr. 3---4,5,6---7,8---10 II. „ 1887 Nr. 1---2 III. „ 1886 Nr. 1---5, 6---7, 8---10 Anuntiu de abonamentu. Cu 1 lanuariu 1888 se incepe cursulu alu XlX-lea alu foiei pe anulu 1SS8. Dupace iu siedinți’a II a adunarei generale dela Alb’a luli’a ținuta in 9 Augustu 1886 s’a reasumatu con- clusulu adunarei generale din Orescia si s’a decisu, câ din 1 lanuariu 1887 nu numai membrii fundatori si pe viatia, ci si toti membrii ordinari ai asociatiunei transilvane se pri- mesca acesta foia gratis si franco de portulu poștei, asia avemu onore a face cunoscutu, că la toti domnii membri ordinari, căti platescu reguiatu tax’a de 5 florini v. a. pe anu, se va trimite Transilvani’a gratis pe fie-care anu. Pentru nemembrii pretiulu este 3 fl. v. a. pe anulu intregu. Afara din monarchia 9 franci. Pe creditu nu se dă; nici se primesce abonamentu pe semestru, ci numai pe anulu intregu. Nri singuratici din anii trecuti nu se dau, căci tote exemplariele remase neabonate s’au legatu in brosiure si ele formedia proprietatea Associatiunei. Din aceste se vendu cu căte 2 fl. 1 exemplariu. Din anii 1868 si din 1881 nu se mai afla nici unu exemplariu; din ceilalți ani se afla. Banii de prenumeratiune se trimitu cu mandatu po- stalu de a dreptulu la Comitetulu Associatiunei transilvane iii Sibiiu. Pe lănga alte scrieri destinate pentru publicare, se primescu ori-ce anuntiuri bibliografice, cumu si recensiuni sau dări de sama, inca si critice scrise in spiritu obiec- tivu asupr’a producteloru literarie, scientifice si artistice. Redactiunea.. Editur’a Associatiunei transilvane. Redactorii: G. Baritiu. Tipariulu tipografiei archidiecesane.