TRANSILVANI’A. FOIA ASOCIATIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATUR’A ROMANA SI CULTUR’A POPORULUI ROMANU. ANULU ALU XIX-LEA 1888. Editoriu: comitetulu asociatiunei. Redactoriu: G. Baritiu. biBij, Ci;. A Lj ~u!biii Nr. 1941 SIBIIU. Tipariulu tipografiei archidiecesane. SUMARIULU materiiloru cuprinse in „Transilvani’a" cursulu XIX din anulu 1888. Unele lucrări de ale academiei romane . . . Amintiri despre Grigorie Alexandrescu de loanu Ghic’a......................................... Domn’a Antonin’a de Gerando directdr’a scolei superidre de fete in Clusiu de G. Baritiu Carte noua despre Romani si Romani’a „Dar- stellung des Landes und der Leute von R. Bergner. Recensiune de G. Baritiu .... Etymologicum magnum Romaniae si starea in care actualmente se afla limbistic’a comparativa in Romani’a. Recensiune de Dr. loanu Crisianu profesoru....................................... Caderea Plevnei. Pericope din Istori’a res- boiului din 1877/8 scrisa de colonelulu Teo- doru C. Vacarescu............................... Biografi’a ddmnei Carmen Sylv’a după Universum Privire istorica asupr’a monastirei si episcopiei Curții de Argesiu reproductiune................. „Unu actu de rea credintia“ (apararea institu- tului de fete) de G. Baritiu.................... Colect’a de bani pentru fostulu satu Tofaleu desfiintiatu de cătra br. Carolu Apor . . . Relatiune adeverata despre schimbările intem- plate in tomn’a trecuta la scol’a si la inter- natulu romanescu de fete........................ Conspectulu eleveloru din internatulu scolei ci- vile de fete .................................... Scol’a de fete in Iași inainte cu 54 de ani . . Academi’a romana. Publicatiune.................. Colect’a pentru scol’a de fetitie urdita de P. Cosm’a, continuata preste anu, dara inceputa in 1887 De căndu se afla scole de fete in „Transilvani’a" de George Baritiu . . . '....................... Dela adunarea generala a bancei „Albin’a" 30 Martie n. 1888 ........................... Academi’a romana. Deschiderea prin rege. Pro- gram’a.......................................... Documente pentru limba si istoria. O diploma din 1662 ....................................... Scole si internate de fete in Romani’a de G. Baritiu......................................... Academi’a romana, sessiunea generala, raportulu secretariului generalu Dimitrie Sturdz’a . . loanu Popescu, Psichologi’a empirica de George Pletosu ........................................ Nunt’a la romani studiu ethnograficu compa- rativu, datu in concursu,’Recensiune de G. B. Nr. Fâiei 1—2 1—2 1—2 1—2 1—2 3—4 3—4 3—4 3—6 3—4 5—6 5—6j 5—6' 5—6 5—6 ' 7—8 7—8 7—8 7—8 .■7—-U) 9—10 9—10 9—10 Despre colectiuni de documente adunate pentru academi’a romana de George Bâritiu . . . lacobu Bolog’a f ................................ Despre documente relative mai alesu la istori’a bisericesca a Romăniloru de G. Baritiu . . Folosulu Culturei, dissertatiune citita in adu- narea despartiementului din Dev’a de I. Lazarici Cuvente sufletesci de Carmen Sylv’a .... Academi’a romana, publicatiunea premiiloru Schitie biografice din viati’a judelui loanu Țiție de P. Murasianu.................................. In memori’a lui Carolu Davila.................... Discursulu protopopului loanu Popescu pronun-. tiatu la inchleierea anului scol, alu scolei su- peridre de fete................................. Raportu asupr’a resultatului exameneloru publice a scolei sup. de fete de I. Popescu câ delegatu Date statistice mai noue din Vien’a .... Conspectulu cărtiloru remase după rep. consiliariu de curte lacobu Bolog’a, dăruite Associatiunei Transilvane..................................... Program’a pentru adunarea generala dela Abrudu, Raportulu Comitetului, Consemnarea stipen- diatiloru, — a membriloru noi, — a mem- briloru repausati; ratiociniu pe anulu 1887 si proiectulu de budgetu pe 1889; raportulu cassariului, tote acestea acte.................. Cincisprediece ani din activitatea Associa- tiunei Transilvane de G. B...................... Suvenire dela Adunarea generala din Abrudu . Scdl’a civila de fete, anuntiulu directiunei pe anulu scolasticu 1888/9 .................. Gestiunea educatiunei femeii, dissertatiune de Dr. P. Spanu.............................. List’a membriloru de nou insinuati la adunarea generala din Abrudu............................. Din numismatic’a Transilvaniei, dissertatiune de Basiliu Basiot’a advocatu . . .... Invetiamentulu la noi, privitu in resultatele lui actuali dissertatiune de P. Petrisioru . . . Not’a redactiunei la dissertatiunea Petrisioru . Expositiunea universala din Parisu pe 1889, ex- trasu din regulamentulu ei...................... Poesi’a poporala, dissertatiune de P. Muresianu Archeologia . .................. Caile ferate romane............................. Epigrafu. Diverse. Bibliografii. Anuntiu de Abo- namentu ........................................ Nr. Fdiei 7—10 11—12 11—12 11—12 11—12 11—12 11—12 11—12 • 13—14 13—14 13—14 . 13—14 15 — 16 17—24 17—18 18 d9—-20) 19—20 >■ 21—22 21—22 22 22 23—24 24 24 24*^ Procese verbali luate in siedintiele comitetului Asociatiunei transilvane ținute in decursulu anului 1887/8. Agendele mai însemnate au fost: In siedinti’a din 22 Dec. 1887 provocarea in- spectorului reg. câ invetiatorii se contribue la fondulu de pensiune. Dimissiunea lui S. Bar- cianu si denumirea lui P. Spanu. Elevele înscrise pe anulu scolasticu curentu. Adunarea generala a despart. Sibiiu si resultatele. Legatu de 2000 fl. dela rep. parochu gr. or. I. Mezei din Orescie . .................................... In 28 si 30 lanuariu 1888. Informatiuni dela des- part. Brasiovu. Computuri si revisiuni cu architectulu Maetz. Revisiunea ratiociniiloru scolei si internatului pe a. 1886/7. Budgetulu acelor’a preliminatu pe a. 1887/8. Raportulu advocatului B. P. Harsianu asupr’a reparatu- reloru dela Vidr’a si administrarea acelei averi. Diferintiele cu advocatulu Mateiu Nicol’a. Ra- tiociniulu fostului curatoru Georgie lancu. Transtabularea.................................... In 29 Febr. Conspectu despre averea Asociati- unei. Restantiele de taxa dela membri. Cum se fia tractata contabilitatea scolei si a inter- natului. Comissiune pentru cercetarea defec- teloru constructiunei in edificiu................. In 27 Martie. Despre unu testamentu alu lui loanu Popu Bot’a comunicatu de cătra dnulu B. Basiot’a. Averea Asociatiunei specificata . In 28 Mart. Raporturi dela Despart. Fagarasiu, Turd’a, S.-Sebesiu. Reparaturi la casele dela Vidr’a. G. Anghelu legatu de 300 fl. . . . In 20 Aprile. Despartiementulu dela Dev’a Ra- portu. Propunere despre o alimentare mai eftina in internatu............................... In 29 Maiu. Preparative pentru examene si pen- tru adunarea dela Abrudu, In 30 Maiu sie- Nr. F6iei Nr. Fdiei dinti’a de doliu in urmarea repausarii v.-pre- siedintelui I. Bolog’a........ 11---12 Siedintiele din 15. si 29 luniu. Inspecroratulu reg. insiste pentru depunerea examenului la B.-Pest’a. Invetiatorii apucasera a’si dâ dimis- siunile. Afacerea alimentarii si publicarea concurseloru decise......... 13---14 1---2 In 25 luliu se stabilesce raportulu gener. cu tote actele pentru adunarea generala .... 15---16 In 17 Augustu. Alegere de invet. si invetiatdre 17---18 In siedinti’a din 21 Augustu s’au pertractatu raporturile dela Despart. Desiu, Abrudu, Re- ghinu, Brasiovu, Turd’a. Unu altu intimatu alu inspectorului reg. relativu totu la invetia- tori. Suplice pentru ajutore. Stipendii vacante 19---20 In sied. din 25 Aug. Vasilie Suciu îsi retrage 3---4 concursulu, in loculu lui e denumitu Mich. Pervu. Se asemnedia 500 fl. pentru alimentare pre lănga contabilitate regulata..... 19---20 In sied. din 18 Sept, s’au recapitulatu conclusele adunarei gener. dela Abrudu cu scopu de a se pune in lucrare. In sied. din 27 Octobre actele venite dela despart, din Clusiu. 500 fl. dona- tiune dela repaus. Simeonu Popoviciu din Hu- nedor’a. Voturi de stipendii si ajutorie dupa-ce 5---6 au intratu 37 de petitiuni. Alte catev’a suplice. 7---8 Taxe dela mai multi membri...... 21---22 In 8 Nov. s’au pertractatu mai totu afaceri de 7---8 ale internatului si scolei, numerulu eleveloru interne si esterne, adaosu de personalu pen- tru servitiu in internatu....... 23---24 9---10 Processele verbali ale adunării generale dela Abrudu se afla trecute la pag. 148---151 in Numerii............. 17---18 Nr. 1-2 Sibiiu, 1—15 Ianuarie 1888. Anulu XIX. TRANSILVANI’A. Foi’a Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana și eul- tur’a poporului romănu. Acesta fdia ese -căte 2 cole pe luna si costa 3 fiorini val. austr., pentru cei ce nu sunt membrii asociatiunei. • Pentru străinătate 9 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. Se abouedia la Comitetulu Associatiunei in Sibiiu, seu prin posta sdu ₜ prin domnii colectori. ■Sumarii!: Unele lucrări de ale membriloru academiei romane. — D6mn’a Antonin’a de Gerando director’a scâlei superiâre de fete in Clusiu. — Un’a carte noua germana despre Romani si Romani’a. (Recensiune). — „Etymologicum Magnum Romaniae“ si starea, in care actualminte se afla limbistic’a comparativa in Romani’a. —■ Procesu verbale alu comitetului Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romănu luatu din siedinti’a dela 22 Decemvrie 1887. — Bibliografia. — Anunciu de Abonamentu. Unele lucrări de ale membriloru aca- demiei romane. De ani douedieci incoce de căndu .corpulu acade- mica romanescu s’a infiintiatu, mai ântaiu câ societate academica, era dela 1879 incoce câ Academi’a de sciintie, se anuntia in fiacare anu tote scrierile mari si mai mici cate se tiparescu in pretiu de multe mii cu spesele Academiei, sau incai sub auspiciile ei din alte venituri. S’a observata inse cu oresicare accentu, ca din tote acelea producte ale mintiei romanești abia trecu dincoce la noi căte 10—12 exemplarie pe anu. Un’a din problemele acestui organu literariu este si acel’a de a fi mijlocitoriu intre literatii si literatorii nostrii, precum si intre artiștii din tote tierile locuite de romani. Marturisimu că in acestu punctu acesta foia a facutu mai puținii decătu ar’ fi in interesulu omeniloru devotati sciintiei. Angustimea spațiului nu a suferitu mai multu. In anulu acest’a inse vomu face ori cum vom sci, câ se venimu in contactu mai desu cu acade- mi’a de sciintie. Câ de inceputu dămu locu unei lucrări a domnului presiedinte loan G h i c’a, cu atătu mai virtosu, cu cătu este prea bine cunoscutu cum lucrările ilustrului barbatu se citescu totdeun’a cu mare plăcere in totu cuprinsulu Romanimei. AMINTIRI DESPRE GRIGOBIE ALEXANDRESCU. Scrisore către V. Alecsandri de loanu Ghic’a membru alu Academiei Romane. Siedinti’a din 22 Martie 1886. Londr’a, 15 Ghenarie 1886. Scumpe amice, De căte ori amu venitu in Londr’a, un’a din in- tăiele mele visite a fostu pentru Museulu Britanicu, acelu palatu in care se afla adunate manuscriptele cele maj pretiose ale lumii invetiate si minunile artei antice, unde se desfasiura câ intr’o panorama istori’a geniului omenescu. Intrun’a din dile, pe căndu eramu acolo, in sal’a in care sunt expuse de juru impregiuru, pe piedestale si pe păreți, vestitele marmure Elgin, si stăm admirăndu frumosele metode dintre trigrifele frisei exteriore ale Partenonului, pe care sunt representate in ronde-bosse luptele Greciloru cu Centaurii, audu pe cinev’a că ’mi dice: „Nu te mai uitâ la miserabilele astea de pietre!" Me intorcu se vediu cine me apostrofedia, si dau cu ochii de Lordulu Aid...., unu vechiu amicu, turcofilu fanaticu, care ’si urmedia vorb’a inainte in modulu ur- matoriu: „Vedi pietrele astea, cu rapsodiile lui Homeru, cu - „tragediile lui Sofocle, lui Euripid si cu scrierile lui „Platon, lui Aristotele si Herodotu, au fostu caus’a că „puterile Europei nu au lasatu pe Turci la 1821 se „strivesca pe Greci, căndu s’au resculatu in contr’a Sul- tanului. Astea au făcutu pe Byron cu tinerimea din „Cambridge, din Oxford si din tote universitățile se „alerge in ajutorulu Greciloru, se exalte opiniunea păna „a sili pe Europ’a se arda flot’a turcesca la Navarin si „se proclame independenti’a Moreei“. Avea dreptate nobilulu Lord. Asia e! Arfa si li- teratur’a, omenii de acum trei mii de ani, au luptatu pentru liberarea Greciei alaturi cu cei mai eroici pali- cari ai Agdnei. „.........Si daca s’o intemplă „Cu vreme Romani’a s’ardice fruntea sa, „Pe-a Dimbovitiei vale oștiri de s’ar ivi, „Ai lupteloru cumplite partasi ei iar voru fi!“ AlexanArescu, (Trecutulu la Manastirea Dâlului) In secolulu in care traimu, căndu tote se mesora cu bulgări de auru, o păndia a lui Rafaelu s’a platițu mai dilele trecute 75.000 de lire st., aprope doue mi- i 2 lione (450 de oca de auru). Apoi intrebu cum ar’ putea se pâra o națiune care a produsu astfelu de omeni, care a datu nascere lui Dante, lui Michelu Angelo, Tasso si Petrarca? si cine aru putea vre-odata se-i tagaduiasca rațiunea si dreptulu de a fi ? Potcov’a Ungurului si a Croatului a pututu s’o calce, dar n’a pututu s’o nimicesca nici s’o opresca de a se ridică. Națiunile traiescu si se glorifica prin omenii ce au produsu si prin lucrările loru geniale. Vai de acele popore care nu au profeți! Fie ele cătu de mari, cătu de puternice; numere suflările cu sutele de milione, cu- cerăsca lumea intrega, ele sunt condemnate peirei si . uitării. Urmele biruitoriloru se potu șterge, dar’ ale lui Moliere, Racine, Hugo, Cuvier si Lamartine nici-odata! Cătu de mari si de puternici fie unu Moltke, unu Bis- marck, glori’a loru este trecatore, pe căndu a lui Goethe, Humboldt si a lui Beethoven va remănea eterna. Mai anu capital’a nostra eră in piciore; alergau toti in tote părțile, dâ omu peste omu. Oștirea pe josu si calare, inșirata pe strade, cu arm’a la pamentu si cu stogurile in zabranicu negru, musici la tdte respăntiile, clopotele mari si mici sunau la o suta de biserici, de luau audiulu; urlă orasiulu de vuietu si tunulu se audia in depărtare, tragendu a jale. Corpurile constituite tdte, unulu după atlulu cu presiedintii in frunte, facultățile si scdlele cu profesorii loru, corporațiile cu baniere ur- mau in cadentia. Lumea alergă pe capete se vada ca- rate incarcate cu sute de corone de lauri si de flori, urmate de driculu poleitu care ducea la ultim’a locu- intia pe unu barbatu de stătu, fostu de diece ori mi- nistru, acoperitu de susu păna josu cu cruci, stele si corddne. Acum nu de multu totu pe aceeași cate si totu către acelu locasiu, mergea in tăcere si nebagatu in sema, fără steguri, fără tobe si fără surle, driculu mo- desta in care erau remasitiele pamentesci ale poetului Alexandrescu. Tacutulu si puținu numerosulu acestu cortegiu facea contrastu cu aceea maretia si sgomotosa petrecere a fostului ministru. Mi-amu disu că pentru marele poetu eră momentulu căndu resaria diu’a din care incepea a trai eternu in inim’a si in memori’a Ro- maniloru. „.. .Multi omeni mari si buni „Lumii folositori „Au fostu persecutati „In vremea ce au traitu „Si forte laudati „După ce au muritu“. Alexandrescu (Respunsulu Cometei din 1858). Mi-aducu aminte din copilărie, căndu dascalulu Vaillant, venitu de curdndu in tiera, cam pe la anulu 1831, deschisese o clasa de limb’a francesa intr’o odaitia in sfîntulu Sav’a. Adunase cătiva băieți, dintr’acei cari mai aveu ceva cunoscintie de acea limba, capetate pe ici pe cotea de pe la dăscălii Luigi, Coulin, Janeloni si Vânzând. Clas’a se compunea, după cătu m’ajuta me- mori’a de: Costache C. Balacenu, Nae I. Budistenu, loanu D. Ghic’a, Grigorie Sc. Gradistenu, Scarlat N. Filipescu, Costache A. Rosetti. Vaillant ne dicta din: „Grandeur et dâcadence des Romains“ de Montesquieu; facemu versiuni in prosa . din „la Henriade" a lui Voltaire, si ne da de invetiamu pe dinafara Satire si Epistole d’ale lui Boileau. Noi cești siese ne credemu mai tari in limb’a fran- cesa decătu toti băieții din Bucuresci, ba unulu din noi facea si versuri. Deși ’i spunemu că erau câm din toporu lucrate, elu totu staruia se ne impuie urechile citindu-ne odele si satirele sate. Cete romănesci ince- peu mai totdeun’a a la Paris Momulenu cu: „O, ce ciuda cătu me miru „D’alu cutarui (s’au cutarei) haractiru. Rosetache eră mai modestu, ne Înveselea cu spi- rituosele cuplete ce adaoga pe tota diu’a la cântecele de moda. In primavara Vaillant mai recrutase unu elevu. Se ivise pe banca din fundu, lănga părete, unu tineru — parca-lu vedu! — infasiuratu intr’unu surtucu cafeniu, ochesiu, forte ochesiu, perulu negru, sprîncenele grose imbinate, ochii caprii si scănteitori; musteti’a ’i mijâ pe buza. Nu sciu, mic’a deosebire de vârsta sau superio- ritatea ce credea câ avemu noi in limb’a ce venea se ᵥ invetie si elu, ’lu facea se se tie arasna. La sfărsitulu clasei, noi esiamu gramada si sgomotosi, pe căndu elu se strecura binisioru si ’si luâ drumuiu singuru spre casa. Acesta eră tinerulu Grigorie Alexandrescu. Odata Vaillant, după ce ne ia derăndulu se’i reci- tamu epistol’a lui Boileau către Moliere: „Rare et fameux esprit dont la fertile veine „Ignore en ecrivant le travail et le peine.... si cei vechi ne incurcamu toti, unulu după altulu, care la versulu dintăiu care de la celu de alu doilea, fără că unulu macaru s’o putemu scote la capetăiu, se indrep- tădia cătra noulu venitu dicăndu-i: „Voyons, Monsieur Gregoire, pouvez-vouz me de- biter cela? Allons, du courage!“ Tinerulu se rosiesce, clipesce de doue trei ori din ochi, incepe a recită si o duce păna la sfărsitu, fără cea mai mica eșitatiune, fără ingănare si fără o singura gresiala, indicăndu cu precisiune punctuatiunea si trecendu ’ peste rima fara a o cauta. Cei-alalti ne uitamu unulu la altulu, exprimăndu mirare, admiratiune sau gelosie. Nici odata pana atunci nu audisemu o dicțiune mai co- recta si mai plăcută, deși citisemu si recitasemu de o suta de ori acea epistola, dar potu dice că numai atunci i-amu intielesu spiritulu si eleganti’a. La esirea din clasa m’am simtitu atrasu cătra acelu tineru, m’am apropiatu de densulu, si fiindu ca mergemu totu pe o cate, ne-amu luatu la vorba pe drumu. Mi-a recitatu cu entusiasmu scene întregi din Adromac’a si 3 din Phedra de Racine. La întrebarea mea daca n’a cercatu se scrie romanesce, mi-a respunsu cităndu-mi Adio la, Tărgoviste: „Culcata p’aste ruine sub care adencita „E glori’a străbună si umbr’a de eroi... Dintr acea di amu fostu amici si iubirea nostra unulu pentru altulu nu s’a desmintitu nici odata. Eu siedeamu pe Podul Galitii (Calea Craiovei), Ale- xandrescu locuia intr’unu beciu sub scara la Metropolie, la unchiulu seu, părintele Ieremia. Eramu vecini si ne veddmu in, tdte dilele; pregatemu lecțiile împreuna. , lancu Vacarescu, venitu dela moșie dela Motioeni, trăsese in gasda la tata-meu, si intrăndu odata in ca- .mer’a mea, ne gasesce pe Alexandrescu si pe mine in- J vetiăndu-ne lecti’a; eu cu Boileau in mana, ascultam» ; cum camaradulu dicea pe dinafara l'Art poăique. Va- ? carescu, in mirare de modulu cum acelu tîneru recita versurile, a petrecutu tota ser’a cu noi. Alexandrescu, care cum sci, avea o memorie estraordinara, i-a recitatu tdte poesiile ce publicase intr’o mica brosiurica in 12°: Ciasorniculu indreptatu. Oda la Stern a Tierii. Primavar a Amorului, etc. Vacarescu incăntatu l’a luatu in bratie si l’a saru- tatu dicdndu-i: „Balete, tu o se fii unu poetu mare“. Alexandrescu mi a disu de multe ori ca acea sdra a fostu un’a din cele mai fericite ale vietiei sale. A face cunoscinti’a lui Vacarescu fusese visulu copilăriei lui. A dou’a sera, adunare uumerosa in salonulu tatalui meu. Intre musafiri, se gaseu: Vacarescu, Efrosinu Poteca, Eliad, Pop’a Grigorie, frații Câmpineni si alti t doi, trei, rude si amici. Alexandrescu a recitatu scene întregi din Sofocle si Euripid in limb’a elena; sciea pe Anacreonu din scortia păna in scdrtia. Anacreonu eră pdetulu favoritu alu Vacarescului care adesea luâ ver- j sulu din gur’a lui Alexandrescu, păna ajungea la căte î o strofa care ’i scapă din memorie, de unde apoi urm’a iar Alexandrescu inainte, si serat’a Sa incheiatu, după cum se obicinuia pe atunci, in sofragerie cu unu cur- canu friptu admiratu de intrdg’a adunare, blagosloviți! de părintele Grigorie Poenarenu si salutatu de tinerulu poetu cu fabul’a sa care se termina cu: „Printiule in locu de plata, „Asi pofti căti-va curcani". (Vulpoiulu predicatorii). V De atunci vedemu pe Alexandrescu mai raru; ’lu luase Eliad acasa la densulu in mahalaoa Dudescului. In ajunulu sfântului loanu, a venitu de mi-a adusu unu plicu mare pecetluitu, rugăndu-me se’lu punu, fără se scie nimeni, in asternutulu Vacarescului sub capatăiu. Acelu plicu conținea oda: „Tu care ai fostu din pruncie alu museloru favoritu „Si că stramosiesca-avere Geniulu l’ai mostenitu, „Cântaretiu alu primaverei..... Mai tărdiu s’a mutatu la Maiorulu Cămpindnu, unde 1 se adunau di si nopte Manolache Baldnu, Grigorie Can- tacuzino, lancu Ruset, Aristia, Costache Balacescu, oft- , tieri romani dintr’unu regimentu cu Cămpinenu, Căpitănii Golesci Stefanu si Nicolae, Căpitănii Cretiulesci Costache si Scarlat, Capitanulu Teologii, Capitanulu Voinescu II, sublocotenentulu Rusetache si mai multi tineri de pe atunci, cari petreceu citindu istorii militare: Campaniile lui Napoleonu, memoriile lui Fredericu celu mare si scrieri de ale poetiloru in renume: Lamartine, Hugo, Beranger, etc. Alexandrescu înveselea auditorulu cu căte o elegie, o satira,, sau o fabula. Acolo s’a formații Societatea filarmonica, pentru care Eliad a tradusu pe Mahoraetu alu lui Voltaire, . Aristia pe Saulu din Alfieri, Alexandrescu pe Alzira, tragedii cu care s’a inaugurați! scen’a rpmana. Atunci s’au tradusu mai multe din comediile lui Moliere, dintre care Amfitrionu a avutu unu mare succesu pe scena. Interpret» acestoru opere au fostu: Dnii Andronescu. Curie, lamandi, Michailenu, Ca- ragiali, Lascarescu, D-nele Caliopi, Raliti’a Mihaildnu, Efrosina Vlasto (Efrosina Popescu). Contactulu cu tinerii ofitieri a facutu pe Alexan- drescu se doresca a deveni camaradulu loru de arme. Recomandat» spătarului câ bunu scriitoru, elu a fostu admisu in mic’a nostra armata de atunci că lunker ata- siatu la Djurstva; păna căndu intr’o di siefulu seu, dăn- du-i se copiedie o pretiosa otnoșenie, prosa pe care au- torulu ei se aștepta s’o vadia trecuta la nemurire in litere gotice cu flori, s’a spariatu de icon’a noului lunker si l’a trimisu la granitia la Focsiani, se studiedie sciinti’a caligrafica, dăndu-i importanta misiune de a întreba de pasiaportu pe toti căti voiau se treca siantiulu care despartia partea orasiului moldovenescu de cea munte- nesca, si se taie Ia raboju oile care vendu dintr’unu maiu in celalaltu alu Milcovului. Neputendu-se impacâ cu acesta slujba, deși fusese inaltiatu la rangul» de sub-loco- tenentu, Alexandrescu si-a datu demisiunea câ să se pdta consacra cu totulu litereloru. lata cum descriea poetulu punctulu de padia ce i se incredintiase: „Spre apusu curge o apa intre doue tieri hotăra, „Frați a cărora neunire au avutu sfărsitu amaru, „Pe o margine e zimbrulu, iar’ pe alfa unu vulturu, „Care nici nu mai visedia la alu Tibrului murmura, „Care sub o noua forma si numire ce-a luatu „Câ multi, cânteculu, purtarea si naravulu si-a.schimbata". (Epistola către D. I. A). Pe atunci eu eramu la Parisu si tata-meu, care avea o mare afecțiune pentru Alexandrescu, ’lu luase acasa la dinsulu, unde a siedutu mai multi ani, in ca- mera dedesubtulu aceleia ce ocupai acum doi ani in ote- lulu Brofft peste drumu de Teatru. Intr’acea camera a scrisu cele mai multe din meditat»: Fericirea, Mul- tiumirea dedicata fetitiei Voinescului II (acum Contesa de Rochemonteux), Viati’a campenesca dedicata lui Gri- gorie Cantacuzino, proprietarulu moșiei Floresci, unde a i* 4 petrecuta o vara; Epistola către Voltaire si altele. Acolo a scrisu Anulu 1840: „Se stapănimu durerea care pe omu supune „Se asteptamu in pace alu sdrtei ajutoru.... A scrisu Miediulu nopții: „Frumosa Primavara acuin’a se grabesce „La caru-i se inhame pe zefirii usiori, „Pasiesce si in urma’i verdetia se ivesce „Si cerulu se desbraca de viforosii nori". Acolo a scrisu fabulele: Poporulu si Padurea, Canele si Catieii, Boulu si Vitielulu, Lupulu mora- listu, Vulpea liberala, Lebeda si puii Corbului etc. Căndu m’amu intorsu in tiera, pe la anulu 1841, amu gasitu pe Alexandrescu totu la Djurstva, in maha- laoa Gorgani, unde ’lu lasasemu: dar de asta data nu câ lunker, nu câ copistu, ci câ pensionaru, sub chee si cu padia de soldatu cu pușca la usia. Eta cum meri- tase elu aceste onoruri. Generalu-Consululu găsise in inalt’a-i judecata, că in fabula Lebădă si puii Corbului, Vulpea Viclena semena aidom’a cu guvernulu ce repre- senta, că puii Corbului erau nevinovatii de Romani si Lebeda omulu care dă sfaturi bune, si ceruse pedeps’a cutediatorului autoru. „A disu....... „Că lupii, ursii, leii, vorbescu de stăpânire, „Că lupulu e cutare ce judeca, dispoie, „Si ia după omu pelea câ lupulu după die, „Că lebed’a e omulu ce da povatiuire „Aceloru care umbla pe calea de peire..." Alexandrescu (Epistola câtra Voinescu II). Asia erâ pe atunci; o vorba rea la palatu, o sim- pla banuiala a consulului te ducea neju decâtu si dea dreptulu la pușcărie sau celu puținu la vre-o mănăstire, fără a ti se permite se vedi alta figura amica decătu pe a păzitorului. Scii că, voindu se vedu pe Alexan- drescu la spătărie, unde erâ inchisu, mi-a trebuitu se alergu o septemăna, se me caciulescu pe la tote autori- tățile civile si militare, dela dorobantiu păna la Vorni- culu celu mare, păna se dobăndescu o scrisore cu trei iscălituri, in puterea căreia unu ofitieru mi-a deschisu usi’a odaei prisonierului. Tinerulu ofitieru care m’a in- tovarasitu, simpatisa, sunt siguru, mai multu cu priso- nierii, precum ’i numea cu emfasa, decătu cu acei care ’i dedese in paza. Căndu amu esitu din camer’a lui Alexandrescu, nu mai erâ nimeni prin curte; se în- tunecase si plecase toti amploiatii; tinerulu ofitieru mi-a propusu se me duca se vediu si pe Nicu Balcescu, căci si lunkeruhi Balcescu erâ inchisu acolo de mai multe luni, pentrucă spusese unoru sergenți din regimentulu seu, că Mircea, Michaiu si Stefanu, fhsese nisce domni viteji; in anulu de gratie 1841, nu erâ iertatu de a respăndi asemenea vorbe. Totu atunci Colonelulu Căm- pinenu, inchisu vre-o doi ani la Mărgineni, fusese trans- ferata in inchisdrea dela Plumbuit’a; Manolache Ba- lenu erâ surghiunita la Bolintinu; Marin Serghiescu (na- tionalu) la Ocn’a de sare la Teleg’a, iar’ Bolliac mai norocitu respiră aeru curatu de munte, surghiunitu la schitulu Poiana-Merului, unde unu cucernicu calugaru rusu ’i citea in tote diminețile molitfele Sfântului Vasile. Politi’a, după ce si-a satisfacutu pe deplinu curio- sitatea, citindu trei luni, di si nopte tdte hârtiile si căr- ticelele lui Alexandrescu, a declarata tata-meu, dăndu-i chei’a odaei, că nu mai pune peceti pe usia, si că avea ordinu se liberedie pe prisonieru. A dou’a di m’am dusu de l’amu luatu dela inchi- sore se’lu aducu acasa, dar a staruitu se se mute la Otelulu Conduri, unde a închiriata o odae. Inse după vre-o trei sau patru luni plecăndu eu la Iași, s’a mu- tata er’ la tata-meu, unde a siediutu păna la 1844. Căndu m’amu dusu de l’aulu vediutu la inchisdre, avea, unu vrafu de hărții pe masa, pline de sterseturi si de cruci, in tdte părțile. Căndu scriea avea mani’a de se citea si totu ștergea si indreptâ; dobândise pa- tim’a asta, citindu adesea versulu lui Boileu: „Si j’ecris quatre mots, j’en effacerai trois". Acelu vrafu de hărții erâ traductiunea Meropei, cu care se ocupase in inchisore, câ se’i treca de urîtu. Ce s’a fi facutu acea traducere ? In var’a anului 1842, profităndu de vacantiele Aca- demiei din Iași, venisemu in Bucuresci. Unulu din con- cesionarii ocneloru de sare, reposatulu Otetelesianu, care pe atunci ’mi erâ cam ruda, ne invită pe Alexandrescu si pe mine se’lu intovarasimu la Bai’a de Arama. Se propunea companiei se cumpere acea moșie, pentru es- ploatarea metalului; ocasiunea erâ favorabila; putemu fâra mare cheltuiala se ne satisfacemu o dorintia veche ce avdmu, de a visitâ mănăstirile de peste Oltu. In- tr’acea călătorie amu mersu din mănăstire in mănăstire si din schitu in schitu dela Cozi’a păna la Tisman’a; ne-amu coborîtu la Turnu-Severinu si apoi ne-amu in- torsu, urmându obarsi’a muntiloru din stâna in stâna, calatorindu căndu pe josu căndu calare, din gur’a Bah- nei in Dunăre păna in valea Oltului, la Turnu Rosiu. Alexandrescu a descrisu o parte din acea călătorie in- tr’unu memorialu. In pelerinagiulu la Cozi’a a scrisu Umbra lui Mircea: „... Mircea, ’mi respunde delulu, Mircea, Oltulu repetedia; „Acestu sunetu, acestu nume valurile îlu primescu, „Unulu altuia ’lu spune, Dunarea se insciintiedia „Si-ale ei spumate unde cătra mare îlu pornescu „Lumea e in așteptare .... turnurile cele nalte „Câ fantome de mari secoli, pe eroii loru jalescu „Si-ale valuriloru mândre generatii spumegate „Zidulu vechiu alu mănăstiri in cadentia îlu isbescu". (Umbra lui Mircea la Cozia). La Tismana a scrisu Resaritulu lunei; la Draga- siani Mormintele, si mai multe alte poesii pline de cu- getări măreție câ aspiratiunile sufletului seu, si de ta- blouri descriptive, vesele si înflorite câ frumosele locuri ce visitâ si câ sburdarile inimei sale. 5 Laudata fie memori’a marelui poetu a cărui păna a sciutu se invieze umbrele gloriose ale eroicului nostru trecutu si a impodobitu vechile traditiuni legendare ale istoriei naționale, imbracăndu-le in strălucitele colori ale bogatei sale imaginatiuni! La anulu 1842 Alexandrescu a fostu numitu im-: piegatu la postelnicie, la mas’a jalbiloru. Serviciulu cu care ’lu insarcinase siefulu seu, erâ de a citi tote peti- tiunile adresate Domnului, de a face pentru fie-care căte unu estractu si de ale adresa autoritatiloru respective cu apostil’a domnâsca. Vodă Bibescu, multiumitu de modulu cum ’si indeplinia datori’a, a voitu se’lu aiba pe lănga dînsulu, ’lu luâ la Bredi’a unde petrecea lunile de vara. Deși in mare favore la curtea lui Vodă Bibescu, dar’ nici intriga, nici lingușirea nu s’a pututu apropi’a vre-odata de dînsulu. Vorbea tare fără a-si ascunde gândurile si credintiele. Odata, aflăndu-me cu unchiu meu la Cămpin’a, m’am dusu se’lu vediu la Bredi’a. Domn’a Bibescu, aflăndu că eramu in odae la Alexandrescu, a trimisu de m’a poftitu la masa. Prăndiulu a fostu veselu; Alexandrescu bine dispusu, a povestitu o mulțime de istoriore tiera- nesci, in care vestitulu Carcalechi, diaristulu curții, jucâ rolulu principalu. Domn’a care’lu asculta cu plăcere si rîdea multu la acele povestiri, ’i dice: „Se vil se mănânci in tote dilele cu noi“. Apoi, intorcendu-se cătra Vodă cu unu tonu poruncitoru: „Numesce’lu poetu alu curții". Alexandrescu, fără se aștepte care era se fie hota- rîrea domnesca, respunde: „ Sa mănancu, forte bine, „dar’ se fiu poetu de poruncela, vedu, că Mari’a Ta „n’ai cititu o satira ce am facutu acum vre-o cătiv’a „ani unui poetu de curte de atunci, pe care’lu povatiu- „iamu cu versurile: „la-ti nădragii de atlas „De-ti fa stegulu la Parnas"; „apoi ce făcu eu cu acele versuri căndu voiu imbracâ nadragi de atlas?" Mai tărdiu a fostu numitu directoru la despartia- mentulu Credintiei, pe căndu moșiile manastiriloru in- chinate si neinchinate se arenduiau cum da Domnulu, postu importantu si ambitionatu de toti acei care cautau se faca averi mari. Elu, care Fa ocupatu atăti ani, a esitu de acolo saracu precum intrase. In anulu 1853 se audia de resboiu. Alexandrescu că si Nicu Balcescu au avutu tot-deun’a credinti’a, că Romani’a numai prin arme se putea ridica la rangulu ce i se cuvine. Erâ vorba ca o armata auxiliara fran- cesa, se vie se ocupe valea Dunării de josu, er’ flot’a engledia se cuprindă Marea Negra; se suna si de ve- nirea lui Magheru cu proscrișii Romani, si tinerimea începuse a bate din pinteni. Atunci Alexandrescu a scrisu: Canteculu soldatului: „Pe cămpulu României „Trompet’a căndu resuna „La glasulu datoriei „Oștirea se aduna . . . .“ Totu atunci a salutatu pe Halcinscki cu unu lungu adio in versuri. De ce n’a voitu sort’a se pota vedea si elu pe Ro mani urcându câ vijalie printre glontie si mitralie de- lulu Grivitiei, infigăndu in crestetu gloriosulu loru stegu, si pe vitâzulu si fiorosulu Osmanu-Pasia inchinăndu sabi’a lui unui tineru colonelu romanu! La 1859, după suirea lui Voda-Cuz’a in scaunulu domnescu alu Principateloru-Unite, Alexsandrescu a ocu- patu postulu de ministru interimaru Ia Culte. Modesti’a care-lu caracterisâ, nu i-a permisu se primâsca a fi nu- mitu la acelu interimu câ titularu. Mai in urma, la 1860, a fostu trimisu la Focsiani câ membru la comisi’a centrala. Acolo a fostu lovitu de o boia nemilostiva, care l’a țînutu aprope unu sfertu de secuiu mortu intre cei vii. De copilu, Alexandrescu cunoscea poeții greci vechi si moderni; la vărst’a de sieptesprediece ani citise pe toti clasicii francezi si, sciâ pe dinafara totu ce erâ maretiu si frumosu in literatura. Cine era si de unde venise acelu baiatu in scol’a lui Vaillant, si unde studiase elu păna atunci; in ce scola si cu care dascalu studiase acolo unde au studiatu omenii de felulu lui, dmenii de geniu: la scol’a inimei si a spiritului, sub direcțiunea dorintiei si a plăcerii de a sci de a admiră. Sciu numai că in podulu casei la Mitropolie stau aruncate vre-o miie de volume, claie peste gramada, neclasate, necatalogate. Acolo se inchidea Alexandrescu de citea. Multe 6re plăcute amu petrecutu noi împre- una, in mijloculu aceloru in folio, citindu căndu viețile omeniloru iluștrii de Plutarch, căndu viețile sfintiloru in Cazanie, căndu pe Tucididu sau pe Xenofon! Alexandrescu erâ nascutu in Târgoviste, in patrî’a Vacaresciloru, a lui Eliadu si a lui Cărlov’a. Zin’a care a presidatu la nascerea lui l’a indiestratu cu im- belsiugare cu o mare memorie si cu darulu armoniei. Poesiile lui se deosebescu prin mari calitati de stilu, de cugetare si de simțire care’lu punu intre fruntașii poesiei romane. Meditațiile au unu sboru inaltu, care le ridica ală- turi cu acele ale lui Lamartine. Satirele lui suntu înarmate cu impunseturi de fe- lulu lui Boileau. Fabulele, care formâdia o parte însemnata si ori- ginala din scrierile lui Alexandrescu, multe, precum Lebeda si Puii Corbului, Pădurea si Toporulu, Vul- pea liberala si altele, le-ar fi subsemnatu insusi La Fontaine. A dice de dînsulu că a fostu poetu de unu talentu superioru, nu este destulu. Elu a fostu unu sufletu mare si nobilu, o inima curata si generosa, veselu si glumetiu; ’i placea societatea alesa, si daca căte odată cautâ singurătatea, erâ mai multu câ o alinare la amără- ciunile vieții, de aceea si scrierile lui dintr’acele mo- mente respiră o stare de întristare melancolica a sufle- tului seu. Erâ de sc61’a aceea, care considera darulu poesiei câ unu depositu sacru, pe care omulu indiestratu de 6 susu este datoru se’lu pastredie curatu, neatinsu de pa- timile si slăbiciunile omenesci, asia că elu privea de susu in liniște senina splendorea adeverului si frumo- sului care luminădia binele si lovesce viciulu si nemer- nici’a; in mandra si majestosa sa indignatiune, condeiulu Seu stigmatisâ injosirea, cinismulu si lips’a de probitate, precum o vedemu in unele din poesiile sale. Vidti’a lui a fostu o vietia de lupta si de martiru; a luptatu pe fatia, cu curaju, la lumina mare, pentru libertate in contr’a despotismului, pentru dreptate in contr’a abusului si napastuirii, pastrăndu totuddun’a cal- dur’a si devotamentulu tineretiei. A luptatu fără alta ambițiune decătu aceea de a fi folositoru tierii sale. Condeiulu seu originalu si plinu de spiritu si de gratie nu s’a inspiratu decătu de pulsatiunile mari si patriotice ale sufletului seu. Generati’a veche a admirații cu iubire scrierile lui Alexandrescu, le-a avutu câ unu catechismu de virtute si de patriotismu; si multi pote că au pasitu pe calea cea drepta de tema se nu’si recunosca abaterile in vre-o satira sau in vre-o fabula de ale lui Alexandrescu. Tine- riloru Romani ai generatiunii care se ridica le dicu: Fiți patriotii si modești câ Alexandrescu, si căndu voiti se sciti cum se glorifica faptele cele mari, cititi Odele si Elegiile lui; căndu voiti se sciti cum se rîde de am- bițioșii de răndu si cum se biciuesce vitiulu, cititi Sa- tirele si Fabulele lui Alexandrescu. Dotatu de unu talentu mare elu si-a iubitu tidr’a, s’a respectatu pe sine si a lasatu in memori’a nostra poerele spiritului si ale ini- mei sale. Domn'a Antonin’a de Gerando direc- tor’a scolei superiore de fete in Clusiu. In anulu trecutu nu amu lipsitu a impartasi căte ceva despre starea scolei superidre de fete din Clusiu, in fruntea careia stă un’a dama distinsa, născută arde- Itiia, din tata francesu si din mama maghiara Telekiana, care inse ține de onore si fala a conduce unu institutu, a cărei lipsa mare o simțiseră si mamele maghiare mai inainte de a’lu ave, spre a se da educatiunei fiiceloru proprie alta direcțiune si a i se pune alte fundamente, care differu forte multu de asia numit’a educatiune de gubernante, sau de alt’a si mai superficiala, si mai pro- blematica. Păna la ce mesura domn’a de Gerando este con- vinsa despre importanti’a frumosei sale missiuni, pe lănga activitatea sa câ directora si totodată profesdra de trei studii, cunoscuta clusianiloru, a mai probatu si prin unele propuneri ale sale publicate in program’a numitei scdle din anulu 1886. Câ incepetori cum suntemu cu scol’a si cu inter- natulu infiintiate de cătra Associatiunea transilvana, cre- demu câ este in interesulu nostru bine intielesu, câ dupa-ce ne amu decisu a face macaru atâta si pentru crescerea fiiceloru, nepoteloru si stranepoteloru ndstre, se cautamu câtu mai desu impregiuru de noi, câ se ve- demu cum ingrijescu alte popora conlocuitore de instruc- țiunea si educatiunea sexului loru femeiescu, care chiaru si in monaStirile sau claustrele rom. catholice trecu prin reforme, despre care inainte numai cu 10—15 ani nici vorba nu era; de alta parte conlocuitorii sasi pro- testanti decopiadia si aplica in scolele loru de fete la Sibiiu, Brasiovu, Seghisior’a, Bistriti’a etc. totu ce afla bunu si aplicabile in cele mai renumite scole din Ger- mani’a, unde au inceputu se trimită din fiicele loru eleve la preparandii, la Asile de prunci mici asia numite Froebeliane (Kleinkinder Bewahranstalten), inca si la unele scole gimnastice femeiești, care trebue se differe de gimnasti- cele baiatiloru, precum differe organismulu ambeloru sexe unuiu de altulu, cu atătu mai virtosu, cu cătu celu mai micu escesu in deprinderi gimnastice pdte se aiba mai târdioru urmări forte triste asupr’a femeiloru câ femei. Cam de 15 ani incoce scolele superidre de fete s’au inmultitu si in tierile coronei ungurești in oresicare pro- portiune, in care se inmultira gimnasiile latine si reali, scolele comerciali si altele pentru sexulu barbatescu. Ministeriulu culteloru si alu instructiunei publice a in- pinsu mereu pe părinți si pe comunele cetatiene in acesta direcțiune. Domn’a de Gerando ne spune, că co- rnițele Angelo de Gubernatis dupace antierti pe- trecuse mai multu timpu in Ungari’a,, au admiratu ra- pedele progresu alu instructiunei publice din acestea tieri făcute in cei din urma 14 ani. De alta parte dn. Că- ra i 11 e S e e cunoscutu in Franci’a câ unu apostolu zelosu alu educatiunei sexului femeiescu in patri’a sa, unde "fiica mai sunt prea multe de facutu, a cerutu dela domn’a de Gerando informatiuni despre scolele superidre de fete din Ungari’a si mai alesu respunsuri la căteva intrebari. D-nei vediendu unele câ acestea, se decise câ se faca in acestu resortu alu seu unu studiu comparativu la fati’a locu- lui si asia in anulu 1885 a caletoritu in Franci’a si in Itali’a, in care tieri a visitatu căteva scole superidre de fete, care in acelea se numescu licee, anume in Milano, in Rom’a, la Parisu si la Rouen. Dna de Gerando afla, că asia cum sunt astadi organisate scolele su- peridre de fete in Ungari’a nu are se’i fie rușine la ni- meni; numai intr’un punctu intrecu cele francese si cele italiane pe acestea din Ungari’a, care fiindu disu din partea ndstra câ prin trecatu, sunt decopiate după cele din Austri’a si din Germani’a. Si care se fia acea mare . diferintia sau deosebire? Eta-o: Cum ai calcatu preste pragulu aceloru sepie superidre din Itali’a sau Franci’a, indata simți că ai a face cu asiedieminte naționali, colo italiane, dincoce francese resarite si crescute de aci din locu asia, că ele corespundu la tote lipsele si la tdte aspiratiunile na- ționali ale fie-carui poporu. In scurtu, e preste putintia; a nu observa din prelegerile corpului didactica câ si din ₛ' respunsurile eleveloru, câ totulu purcede din ide’a națio-1 nala si din tendentie naționali. Domn’a de Gerando afla, că in scdlele superiori maghiare de fete nu este asia, ci că acestea nu suntu scole speciali maghiare, nu corespundu pe deplinu la lipsele naționali, la insusirile naționali, ele nu suntl 7 ,scole speciali magiare; se simte intrensele că sunt in- stitute aduse, transplantate de airea, că n’au prinsu ra- ‘decini tari, nu s’au naturalisatu intru atăta, in cătu se fiâ ajunsu a se preface in asiediamente naționali. Ddmn’a De Gerando n’are să se mire de acest’a aparitiune in mersulu culturei femeiloru din Ungari’a, Transilvani’a, Croati’a, indata ce va reflecta intre altele, că in Franci’a si in Itali’a domnesce de atătea sute de ani numai căte una singura limba naționala cu căte una singura literatura bogata si classica; mai departe că in am- bele acelea staturi nici chiaru intru întunecimea evului mediu cultivarea sciintieloru nu a incetatu niciodată, si pe acea cale, era anume cu ajutoriulu candelei aprinse de religiunea christiana demnitatea de omu a femeii a fostu recunos- cuta in tote timpurile, era idealulu. acesteia fu: Mar ia X ■ Mater Dei, alu cărei ajutoriu imperatesele si reginele ca si tote femeile din poporu l’au chiematu si doritu că să se roge pentru ele. Cu totulu altu ceva este in tie- rile poliglotte. Anume aici la noi consciinti’a nationa- litatiei specifice e deșteptată la tote poporale mai nu- merose ; fie-care dintre acestea ’si are literatur’a sa na- ționala specifica, mai tenera sau mai vechia, inse afara de cea maghiara tdte celelalte sunt ajutate in cultivarea loru prin atătea dialecte înrudite, precum de exemplu: cea romana de alte patru principali, italianu, francesu, | spaniolu, portugalu, era cele slavone se ajuta tote intre * sinesi; si literatur’a poporului germanu cătu se afla pe teritoriulu Ungariei si alu tieriloru inpreunate nu este alta, decătu un’a si aceeași cu literatur’a întregului po- poru germanu din tota Germani’a si din provinciile au- striace locuite de germani. Din literatur’a germana si din scolele germane de tota categoria a trasu si trage națiunea magiara păna in diu’a de astadi putere de viatia in literatura si in tote institutele de cultura, si noi nu pricepemu cum națiunea maghiara se va putea ‘ țlipsi vreodată de acestu izvoru de viatia alu seu; celu puginu după cătu scimu noi, din tote încercările de eman- cipare făcute păna acum de cătra literatii si literatorii, densei nu au succesu nici unele. | Cu tote acestea ddmn’a directdra in zelulu seu in- focatu de a vede prosperăndu anume scole superiori de fete numai in spiritu curatu maghiara, rdga pe dn. mi- nistru alu culteloru si alu instructiunei publice câ se convdce unu congresu compusu din toti directorii, direc- torele, profesorii si profesorele scoleloru superidre de fete, ’ căti si căte au apucatu a-si căstigâ in decursulu aniloru ' mai vîrtosu experientia practica in acestea scole, câ se pdta descoperi si recomenda mijldce, prin a caroru apli- care scolele acelea se devină si mai naționali decătu sunt ele păna acuma. Spre acestu scopu d-na De Ge- • rando propune vre-o cinci intrebari spre desbatere si , deslegare si anume: ’ 1. Nu cumva organisarea de acum a scdleloru siiperiore de fete ar’ fi prea peste mesura blurocratica, sau cum se mai dice pendanta. ț In acesta privintia propunetorea afla, că organi- sarea de acum este infasiurata de prea multe formali- tăți; apoi cu cătu se ceru mai multe raporturi la luna, la septemăna, ba pe fie- care di (in vorbe multe saraci’a omului după dicatdrea romanesca), cu atătu remăne mai multu la o parte adeverat’a educatiune. Aci are dnâ De Gerando tota dreptatea, căci nici invetiatur’a si nici bun’a crescere nu se pdte da din cancelaria si dela me- sele de scrisu, ci acelea se dau in elasse, in conversa¹ tiuni dintre invetiatore si eleve, in preumblare, la masa, la lucru de măna, la corepetiuni si asia mai departe. Nu incape vorba: ordine, regula si disciplina trebue se fia si se domndsca in tote institutele fără nici o escep- tiune, prin urmare mameloru si eleveloru nu trebue ' se le sara in nasu, daca acestea sunt mustrate sau si , Înfruntate in tote cașurile căndu se arafa sau lenevie sau artiagose (decose), sau si inpertinente. Dișciplin’â nu este scopu, ci ea este numai mijlocu, cu care se ajungi la scopu, adeca la bun’a crescere si la inve- tiatura solida. Mulțimea raporturiloru si a rubriceloru este in mai multe cașuri o masca buna, după care se ascunde indolenti’a dascaliloru. Asia crede d-na De Gerando apoi mai adauge, că rubricele potu se folosesca la tine- rimea germana mai flegmatica; la cea magiara multu mai înfocata (prin urmare mai escesiva) se cere cu totulu altuceva: lupta, devotamentu, sacrificiu, pentrucă dice dnei, că li se intempla nu odata câ se le aduca la scdla fetitie cu crescere de totu primitiva, cruda, necioplita sau mai romanesce, lipsita cu totulu de ori-ce crescere buna, fete selbatice. Acilea ar’ mai fi locu a reflectă si la eleve crescute in casele părintești in parte sau preste totu atătu de reu, cum amu dice pe dosu, nu spre fe- ricirea, ci spre perirea loru, in ‘cătu scolele si interna- tele sunt dresicum condamnate a luptă necurmatu spre a combate si desradacina o mulțime de apucaturi stân- gace, vorbe urite, capritiuri, fantasii romantice, resfatia- turi cu care le imbuibasera acasa mamele bune, matu- siele si tote babele, care au nefericit’a pretensiune de a sti da crescere ’ buna nepotieleloru, crescere din epoc’a peruceloru. 1 «A dou’a întrebare ce pune desu numit’a directora este, câ istori’a si geografi’a patriei să se invetie de aci încolo multu mai pre largu in scolele superidre de fete decătu se intempla păna acum’a, pentrucâ prin acesta se invetie a’si iubi multu mai tare patri’a, precum se v intempla cu francesele si cu italianele. Forțe bine; do- rimu si noi câ si fetele nostre de romanu se’si cunosca; bine patri’a si că se o iubesca; dara erasi nu cumva; se remâna unilaterale câ francesii si francesele, care i daca’si cunoscu perfectu patri’a loru si istori’a ei, de ce- i lelalte popora si tieri nu le pasa, nu le cunoscu, remănu / ignoranti. Noi asia se nu facemu; me temu inse că si noi suntem aplecati a cadea in acesta erore, precum sunt cadiuiti si maghiarii, cari tocma si despre popdrale conlbcuitdre au fdrte de multe-ori ideile cele mai ab- surde si ridicole, pe care multi din ei le dau pe fatia la diverse ocasiuni cu o fala si trufia câ si cum aru fl atotu-sciutori. 3. Să se afle unu mijlocu, pentrucâ elevele in scdlele superiori se invetie a scrie mai bine si cu unu stilu 8 multu mai bunu, pe care d-na directdra l’au 'admiratu la fetele din liceele Franciei atătu in declamatiuni, con- versatiuni, cătu si in compositiuni, pe care densa le au admiratu chiaru si la fetitie de 13—14 ani. Hei, dara totu d-na De Gerando recunosce, că acelea era fete din pă- rinți, la cari viati’a spirituala nu se incepuse dela opinca, ci ea s’a continuatu in familia din moși de stramosi; preste acdsta literatur’a morala si estetica destinata anume pentru tinerime in Franci’a este foite bogata, si in fine conceptulu Frumosului la femeile francese nu trebue ise’lu torni in capu cu leicuti’a (Trichter), căci loru le este Nacela innascutu, n’au se’lu invetie câ in Germâni’a ori /in Rusi’a din volume întregi scrise despre Esthetica. 4. întreba d-na De Gerando, daca nu s’ar putea inpușina numerulu atătoru studii din scole, mai alesu a acelor’a, de care femei’a nu are nici o trebuintia in viati’a practica. Acesta întrebare se pdte formula si cu alte cuvente: se nu incarcamu asupr’a eleveloru atătea invetiaturi teoretice, in cătu se nu le remăie timpu a se desvolta trupesce si a remănea sanetose. Da, acest’a este întrebare de viatia, pentru ori ce poporu, căci vai de acela care e batutu de D-dieu cu miriade de femei pucinu des- voltate, supuse la bdle diverse scurtatore de viatia, nas- catore de prunci slăbănogi, neputincioși, intre cari mortea secera păna la etatea de 5 ani căte 54—60 procente; căci in cele din urma asemenea popora trebue se dis- pară de pe fati’a pamentului. 5. In fine d-na directdra susține cu totu dreptulu, că in limb’a maghiara nici păna in diu’a de astadi nu se afla cărți scolastice compuse anume pentru scolelele superiore de fete, că inse cârti de acelea nici nu se potu compune, câ la comanda, nici a se transplanta bine reu cum se intempla din cârti scolastice de ale altoru popora,' nici a se compune, sau vorbindu mai exactu, a se inseila cunoscintie seci complicate, intr’o limba greoie, impestritiata cu terminologii neaudite la nici unu altu po- poru din Europ’a si încordate in periode care nu te lașa nici se resufli, precum se afla si la germani multe de acestea, de care apoi traducu sau prelucra si profesorii maghiari in limb’a loru. Totu asia dreptu are d-na di- rectdra căndu susține, că ori-ce cârti scolastice destinate pentru tinerulu sexu femeiescu trebue se fia compuse asia, incătu din tiesatur’a loru să se simtia dresicum, că auc- torii loru ’si căstigasera chiaru in scole de fete espe- rientia întinsa didactica si că cunoscu in deajunsu ade- veratele necesitați spirituali si mai in scurtu aceea ce se numesce naturelulu femeii. Dara in fine nu ne indoimu, cumca si d-na De Gdrando este pătrunsă de marele ade- veru, că la ori-ce scola potu se .fia cărțile scolastice inca pe atăta de perfecte si disciplina cătu mai stricta, liter’a inse va remănea morta, daca in personalulu didacticu va lipsi spiritulu datatoriu de viatia, metodulu, care scie se îndemne, se indulcdsca pe tinerime cătra scola, se deștepte in trens’a o nobila rivalitate. întrebările puse de d-na De Gerando in interesulu instructiunei maghiare, mai naționale decătu este ea păna acuma, suntu tdte la loculu loru si inca asia, incătu si noi amu putea se invetiamu din acelea. Eca asia urmddia omenii intielepti si petrunsi de vocatiunea loru grea, dara frumosa. După esperientia de diece păna in 15 ani fa? cuta cu scolele de fete, in fine esu si in tierile streine câ se afle din propri’a intuitiune ce scole pentru sexulu femeiescu existu pe acolo, cum suntu organisate, ce pro- grese făcu si ce defecte voru fi avăndu; indata apoi se intorcu la ale loru, făcu studii comparative, descopere scăderile si apoi propunu cu blandetie mijloce de în- dreptare si perfecționare. Ce ar’ fi disu ore publiculu ungurescu, daca acea dama sau alte persoue ar fi sa- ritu indata la unu anu după deschiderea scdlei de fete din Clusiu si ar fi strigatu in gur’a mare, ca de ex: aceea are defecte din nascere, căci adeca ea nu .s’a nascutu cu capulu, ci cu piciorele inainte, sau vreo alta absurditate câ acesta, si apoi curatu numai din artiagu si capritiu si-aru fi datu dimisiunea pre căndu publiculu o primise cu tota plăcerea si simpati’a? Acelu publicu in cașuri de acelea este mai scurtu la vorba. La toti căti s’aru fi sculatu asupr’a scdlei din Clusiu, pe care anume cetatienele o asteptasera cu mare doru, le-ar fi plesnitu in fatia dicendu-le: sunteti vrașmasi ai scdlei maghiare; o defăimați in favorea celoru doue pensionate străine din locu germane-francese, si voiti inradacinarea si mai adănca a limbei, a datineloru, a spiritului nem- tiescu; acum ve cunoscemu ciue sunteti. Totu inceputulu este greu ori căndu si ori unde; la nimeni înse si nicairi nu este insogitu de greutati atătu de multe si mari câ la romanii din acesta tiera; dra dupa-ce au inceputu, li se mai tragu si palmi preste fatia. G. Baritiu. Un’a carte noua germana despre Ro- mani si Romani’a. (Recensiune). Cartea pe care voimu se o facemu astadata cunos- cuta publicului nostru cetitoriu porta titlulu: Rumănien eine Darstellung des Landes und der Leute. Von Rudolf Bergner. Mit 26 Illus- trationen und einer Karte. Breslau 1887 I. U. Kerns Verlag (Max Mtiller) Formatu 8-vo mare, 412 pagine sau aprdpe 26 cole tipariu frumosu, chartia alba curata. Pretiulu aici in Sibiiu 6 fl. 40 cr. asia de urcatu numai din caus’a celoru 26 illustratiuni si a chartei prea bine lucrate, care coprinde nu numai R o m a n i’a intrega in- preuna cu Dobrodgeă, ci si Bulgari’a păna in Bal- cani sau păna la fruntaria Rumeliei, cum si Transilvani’a intrdga si Bucovin’a. Din illustratiuni insemnamu Cas- telulu Pelesiu, o biserica orientala, catedral’a dela Curtea de Argesiu, portalulu ei celu minunatu, biseric’a Ddmn’a Balasia edificata din nou in Bucuresci adeveratu capu de opera cum dicu italianii, monumentulu lui Michaiu Vitediulu; o dama din districtul u Dămbovitiei (Cămpu- lungu in portu nationalu, cu pruncii sei; alte cătev’a porturi, loanu Bratenu, regele Carolu, regin’a Elisabet’a; vre-o siepte optu din alte illustratiuni putea se’si lipsdsca 9 Cu totulu din o carte seriosa si se fia r^servate pentru foi belletristice illustrate. Dr. Rudolfu Bergner locuitoriu in Vien’a este cu- noscutu si romaniloru mai alesu din opulu seu S i e b e n- burgen eine Darsțellung des Landes und der Leute Leipzig 1884, care se anuntiase mai de multeori in diariele romanești câ ‘si in câteva germane, era dela noi aparuse si o recensiune mai lunga despre acestu opu scrisu cu destula iubire de adeverii anume si cu pri- vire la poporulu romănescu, despre care s’au publicații mai totdâun’a, se mai publica si păna in diu’a de astadi o mulțime de schi cu totulu false, reutatiose, tendentiose din puncte de vedere naționali si politice, sau in casulu celu mai bunu superficiali, adunate in fuga, de pre strade, din ospetarii si cafenele, intru nimicu documentate. j. Totu dela acestu scriitoriu au mai aparutu doue studii sau daca voimu, itinerarie ethnografice din Un- gari’a de susu si anume despre locuitorii ruteni si ro- mani din comitatulu Marmatiei si din vecinătatea, pe unde locuiescu mulțime de jidovi mai alesu veniti din Galiti’a, sărăci, pe atâta de necurati pre cătu si selbatici de bigoti, prin urmare si urgisiti de cătra ceilalți lo- cuitori *). Orj unde au petrunsu acestea scrieri ale numitului auctoru, dra mai virtosu cea de ântaia, a risipitu mul- țime de informatiuni mincinose, preocupatiuni tradițio- nali Învechite, a indemnâtu pe multi străini câ se viie si densii se faca studii ethnograficS la fati’a locului, in tiera, intre popora, era nu numai intre patru păreți, nu la lumin’a licuritore citindu pe Sulzer, Eder si pe adver- sari interessati nu numai a ne innegri, ci chiaru a face se disparemu daca s’ar putea din * societatea celorlalte popora. De aceea este in interesulu nostru bine intie- lesu, că si romanii se cundsca opuri cum sunt cele ci- tate acilea, nu numai câ se afle căte sciri absurde sunt resuflate si căta intunecime e delaturata prin acelea, ci si daca s’au stracuratu erori, se le coregemu noi, adeca ise mai dea si nenea Romanica ‘din măni din piciore, !se nu aștepte câ totu altii străini se’i apere caus’a lui, {era elu să se uite la ei de pre gruitiu cu manile incrucite • sau razimatu pe măciucă. Se nu aștepte; căci este nes- pusu de greu, ■ câ omeni inca pe atâta de invetiati si totodată binevoitori, cari nu’ti cunoscu de locu limb’a ta romăne, nici religiuriea ta cu misteriile sale, nici dati- nile si originea superstitiuniloru tale si cu atătu mai puținu trecutulu teu, istori’a ta, se te studiedie si se xvșcrie despre tine cu atâta inpartialitate, precum ar voi M si cum trebue se voiesci si tu, daca nu’ti mai place lingușirea, laude nemeritate, si ascunderea neajunseloru, pentruca se nu ne indreptamu niciodată scăderile, adeca cum e vorb’a, se ne scrie cai pe păreți. Rudolf Bergner nu cunosce limb’a romanesca, elu inse petrecuse in anulu 1884 vre-o cinci luni in acestea ținuturi poliglotte, intrase in relatiuni dese cu romani, cu germani si maghiari, ’si câștigase si cărți germane de ,A se vede „Transilvâni’a" din 1885 Nrii 15—16 si 19—20 cum si „Observatorulu" din acelu anu. a&elea, care s’au scrisu de romani pentru romani, tragea informatiuni verbali pro si contr’a dela omeni competenti din tdte trei poporele, facea escursiuni si pe la comune rurali spre a studia si pe poporulu ruralii in viati’a sa retrasa si simpla. Intocm’a metodulu acesta ’lu aplică scriitoriulu ger- manii si in Romani’a. După ce veni in Sibiiu a dou’a⁻ ora in primavar’a anului 1886 ’si adună aici pe locu mai multe informatiuni bune despre statulu vecinu, i se A anumira barbati de caracteru seriosu romani si germani, cătra cari se aiba a se adresa in acea tiera; 1 se re- comandă* câ nu cumv’a se alunece si elu precum au alunecatu alti străini inainte de elu, câ se judece o tidra intrega numai după capitala, nici se caute a face com- parati uni exagerate, de ex: Romani’a cu Germani’a ori cu Franci’a, nici chiaru cu Ungari a, din. causa ca Un- gari’a scapase de iataganu si de turbanu inainte cu 200 de ani, căndu din contra Romani’a scapase numai dela 1829 incoce, ba luandu lucrulu mai scrictu după istori’a, numai dela 1876. Asia acestu scriitoriu germanu petrecendu tota var’a si tota tomn’a in Romani’a facil din capitala mulțime de escursiuni atătu in Munteni’a cătu si in Moldov’a si Dobrogea. inca si in Bulgari’a si numai dupace ’si adu» nașe o suma de informatiuni, s’au apucatu de scrisu. Cartea sa are doue părți. Prim’a parte e titulata un’a caiet oria prin tiera si este subinpartita *in 6 capitole. 1. Trecerea prin pasulu Temesiu Predelula Si- nai’a, Ploiesci cu escursiunea la salinele din apropiere si descrierea capitalei Bucuresci in lunile de vara, pe care scriitoriulu cu tdte defectele pe care le are o afla multu mai inaintata, mai regulata de cătu credu păna âcumu apusenii, precum si traiulu mai eftinu decătu in B-Pest’a si Vien’a, dra incdtu ar fi totuși scumpete pe la hoteluri, acest’a vine dela rapacitatea intreprenoriloru străini, mai alesu germani si slavi. 2. Caletori’a la Moldov’a pelaBacau, pe unde se interesă si de ciangai, pe la Romanu, de unde făcu escursiune la. Dulcesci si Miclausiani proprie- tăți ale familiiloru Sturdz’a, despre care scrie prea frp- moSu; de aci la Iași, ajfoi păna la, fruntari’a ’rusesca si la Botosiani, pe unde află jidovime cu miriadele, o si descrise intocm’a precum este aceea. 3. Caletori’a prin munți, de acolo pe rîulu Bistriti’a cu plut’a la Brosteni, la Petr’a, Nemtiu, Varaticu (monastirea de femei); preste totu află jidovime, careia ceilalți locuitori sunt dati prada, daca nu s’aru fi luatu si păna acuma mesuri aparaXore. 4. Petrecerea la Galați si la Braila, Lactflu saratu; calea cătra Constantinopole; Sulin’a; Marea ndgra; Constanti’a, o caletoria prin Dobrogea; Turcii si Tatarii; economii ardeleni de vite; coloniștii germani; intrcerea cu calea* ferata pe Ia Cernavoda si Giurgiu la Bucuresci. Rus- ciucu si Bulgarii. 5. La Pitești. Dragasiani, Câmpulung, Rucaru; in susu la Curtea de Argesiu; la Craiov’a, Bucovetiu, Turnu-Severinu, Calafatu. 6. Bucuresci tomn’a si ern’a cu monumentele si asiediamintele sale. In partea II scriitoriulu au adunatu pe 90 de pag. in 4 capitole mulțime de informatiuni scientifice si de cultura, din geografi’a politica si fisica a tierei, din istori’g, ei 2 — 10 — păna in dilele nostre; starea politica, constifutiune, arl- ministratiune, finantie, armata; instrucțiunea publica, ad- ministratiunea eclesiastica, justiti’a, întocmirile sanitarie; locuitorii, limb’a si literatur a cu academi’a, cu diaristic’a si cu alte publicatiuni; agricultur’a si montanistic’a; in- dustri’a, comerciulu, cale ferata etc. Are si unu apen- dice câ bibliografia si catalogu alu persdneloru care au scrisu bine reu despre romani si de patri’a loru. La • partea acdst’a a dou’a scriitoriulu a fostu ajutata de mai multi barbati patrioti mai alesu din capitala cu forte multe informatiuni autentice, de care densulu se fojosi asia, că numai ici-colo mai dămu preste unele erori, care in alta editiune se potu corege. — Cu totulu altu ceva este in privinti’a armatei in Romani’a câ si in ori-care altu stătu, căci adeca armatele ’si au pretutindeni secretele loru, ceea ce si trebue se fia asia si nu altmintrelea. Cu tote acestea scriitoriulu are si despre organisatiunea armatei romane mai multe informatiuni forte pretiose însoțite de istoriculu desvoltarei aceleia, care tote se păru ai fi fostu comunicate dela persone competente in ma- teria. (Pag. 315 păna la 327.) Unele cuvinte si mai alesu nume proprii romanesci scrise reu erasi nu ne punu la nici o mirare, cănd scimu prea bine catu differe au- 'diulu germanului de alu poporaloiu meridionali. D-nulu Bergner este de origine din Saxoni’a, adeca din acea tiara a Germaniei, ai cărei locuitori trecu de cei mai orflenosi, mai blăndi si mai simpatici decătu toti ceilalți germani fatia cu poporale meridionali, dar chiaru si d-lu Bergner ne observase, cum saxoniloru compatrioti ai sei le este preste putintia a pronunția necum pe ă si î ale nostre, ci nici pe cătev’a consonante asia precum le pro- nunția tote poporale meridionale. Dara si aceste greutati se potu delatura usioru. Noi se cautamu in casulu acest’a. câ si in oricare altulu analogu scopulu si ten- denti’a scriitoriului. Scopulu este enuntiatu de cătra . insusi auctorulu in precuventarea sa. Păna in diu’a de astadi publiculu germanu este mai bine informații spre ex. despre Siberi’a, Afric’a, Australi’a decătu este elu dpspre statulu României si despre națiunea romanesca preste totu. Asia este, prea âdeveratu. Cele mai ab- surde păreri mai domnescu despre poporulu romanescu in totu coprinsulu Germaniei, chiaru si in classele su- periori ale societatiei, tocm’a si la professorii cei cu ca- petele toba de sciintia dela universități. întrebați pe studentii romani cari petrecu căte 2—3 ani pela univer- sități germane, câ se ve spună ce feliu de secaturi as- culta ei uneori dela căte unu profesoru de pre catedra, nu numai relative la origine si la limba, dara si la fa- cultățile trupeșei si sufletesci, la ocupatiuni si la traiulu vietiei, la religiune si la legile politice ale romăniloru. D-nulu Bergner si-a propusu a informa pe publiculu germanu despre adeverat’a stare a omeniloru si a lucruri- loru din tierile locuite de romani, era in acesta privintia se obliga in fati’a publicului că elu cauta numai ade- verulu si dreptatea, Wahrheit und Gerechtigkeit. (Pag. V). Ceea ce amu susținutu totdeun’a, susținemu si cu acdșt’a ocasiune, că pentru noi nicidecum nu pote se fie indiferente opiniunile pe care le formedia alte popora despre poporulu romanescu. S’ar putea produce sute de cașuri nu numai din trecutu, ci chiaru si din epoc’a de fatia, in care fiindu barbati de stătu, chiaru si suverani informati forte urîtu si blastematiesce despre caracterulu, passiunile si gradulu de cultura alu romăniloru, au ur- raatu nu numai instrainare de cătra romani, ci chiaru si ura si resbunare asupr’a nostra. Desu numitulu scrii- toriu spre a revers’a si mai multa lumina asupr’a starei lucruriloru nu lipsesce a face comparatiuni, de ecsemplu intre Maghiari si Romani, sau intre aceștia si Șerbi ori si Bulgari; descopere căușele migratiuniloru din Transil- vani’a in Romani’a, atinge folosele pe care le aducu românii literati si comercianti de aici in Romani’a, re- flectedia la multe informatiuni publicate mai de inainte in celalaltu opu alu seu*), anume si despre romanii din Transilvani’a. înainte cu diece ani, adeca tOGm’a pre căndu se începuse resboiulu din 1877 aparuse in Lipsi’a unu opu titulatu Rumaenien Land und Volk in geo- graphischer, historischer, statistischerund ethnographischer Beziehung, so wie.auch Rei- s e e r i n n e r u n g e n etc. Auctorulu scrierei a fostu Ru- dolfu Heuke, carele petrecuse vre-o trei ani in Romani’a si anume la Galați. Acest’a se ocupase si cu trecutulu tierei; elu inse s’a interesata mai multu de actualitatea de atunci, facbndu intr^ altele comparatiune intre domni’a lui Alecsandru loanu I. Cusa păna in Februariu 1866 si intre aiui Carolu I. din luniu 1866 păna in Maiu 1877. Este forte interesanta a pune acesta publicatiune alaturea cu a lui Bergner ’siA abstracțiune facendu dela passiunea lui Henke de a se abate si la politic’a con- cecturala, cum si la cătev’a informatiuni false, a ține înaintea ochiloru numai faptele complinite, progressele realisate in acești diece ani din urma. Recomandamu acestu studiu comparativii pessimistiloru nostrii câ me- dicina preservativa in contr’a hipocondriei si a misan- tropiei, era celoru moderati in judecat’a loru cu scopu câ se creda si mai virtosu in puterea de viatia a ele- mentului romanescu si in protectiunea prea înalta a Dumnedieului parintiloru, era fatia de calumniatori se pronunție fia-care cuventele scripturei: Dreptulu de au- diulu reu nu se va teme. R. Bergner ’si face observatiunile sale si asupr’a luxului femeiloru din Romani’a. Cundscemu si noi luxulu acel’a; l’amu comparata inse si noi mai de jnulteori in viatia cu luxulu femeiescu dela poporule europene si nu amu aflatu alta diferenția, decătu că femeile din so- cietatea superiora in Romani’a, dotate dela natura cu unu gusta loru propriu, se sciu imbracâ si găti mai frumosu decătu milione de femei asia numite europene; , apoi daca româncele cauta totu numai la Parisu, ce ' făcu dre celelalte femei? Vien’a si Berlinulu de ex: se *) Siebenbiirgen, citatu mai in susu, care nu ar trebui se lipsesca din bibliotecele nostre, se afla depuse cătev’a exem- plarie si la cancelari’a nostra, costa comptantu 3 fl. 50 cr. 11 încerca de dieci de ani a se emancipa de modele venite dela Parisu, le este inse preste putintia; pare că sunt farmecate, câ totu de atătea ori se alerge erasi la Parisu. N’ai ce se le faci, chiaru si modele cele mai fantastice căte vinu de acolo, subjugă pe tote, pe maghiare, po- lone, rusoice, germane, anglese, mai in scurtu le farmeca pe tote. De aci incolo mergemu la B.-Pest’a, la Vien’a, Miinich, Berlinu si se vedemu unde vei mai alege după portu intre burgesa si aristocrata, intre femei măritate si fete bine crescute si intre cele cunoscute in Europ’a sub numele de Demimonde. Se vorbesce si despre superstitiuni religiose orien- tali intre romani, anume la ingropatiuni, si la alte oca- siuni. Bine se face; numai cătu si acilea avemu tre- buintia mare de studiu comparativa. Se mergemu in Austri’a superiora, in Tirolu, in Salzburg, in Bavari’a, in fostulu episcopatu Fuld’a din Germani’a, in Franci’a meridionala, in fostulu regatu neapolitanu, pe unde plebea adora pe S. lanuariu; se asistamu pela locurile de pe- regrinagiu, la iedne care plangu!?), la fontani vindeca- tore, la schelette de omeni sânti, si numai atunci vomu iedea, daca plebea, daca gldtele altoru popora sunt mai |)ucinu superstitiose decătu poporulu si clerulu romănescu. Dara tie-ne de ajunsu acesta recensiune scurta a scrierei lui Bergner. Celu care voiesce se o cundsca in- trega, nu are decătu se o citesca, si noi asiguramu pe ori-cine, că o va pune din mana satisfacutu. G. B. „Etymologicum Magnum Romaniae“si starea, in care actualminte se afla lim- bistic’a comparativa in Romani’a. Profesorulu ordinarii! dela gimnasiulu de stătu din Sibiiu, d-lu N. Putnoky, a cetitu la 6 Iunie 1887 intr’o siedintia a academiei ung. de sciintie din Budapest’a, in secțiunea filologica, părți alese din lucrarea sa critica, in- titulata: „Etymologicum Magnum Romaniae" si starea, in care actualminte se afla limbistic’a comparativa in Ro- mani’a. “ Lucrarea, după cum si titul’a indigitedia, e o recensiune critica asupra părții aparute păna acumu din dictionarulu limbisticu „Etymologicum Magnum Romaniae", redactata, sub auspiciile academiei române din Bucu- resci, de cunoscutulu eruditu, d-lu B. P. Hasdeu. „Decăndu a resunatu, dice dlu Putnoky in introdu- cere, cuventulu regescu dela scaunulu presidialu in aca- demi’a romăna din Bucuresci, punendu temelia solida unei productiuni literare intinse; numit’a academia, in tote adunările ei generale, primesce cu deosebita bucuria si cu o adeverata plăcere împărtășirile, ce i se făcu cu privire la „Etymologicum Magnum". Bucuri’a inse nu se marginesce la restrinsulu cercu academicu; ea a stra- batutu si in afara si a devenitu obstesca, multiumita pressei, carea a vorbita si vorbesce despre „Etymolo- gicum" cu atăt’a entusiasmu, incătu erâ peste putintia, a nu i se da acestui’a tota atențiunea si obstesca recu- noscintia neimpartita. Se ne miramu ore, daca in Ro- mani’a. păna la timpulu de fatia, nimenea nu s’a aflata, carele se fi supușii unei disensiuni meritorie numitulu opu ? „Pe noi farmeculu acest’a ademenitorii! nu pote se ne atinga. In fati’a obstestei Însuflețiri din Romani’a noi paștramu si putemu păstră positi’â privitoriloru li- niștiți, si tocmai pentru acestu cuventu, vrbndu a face cunoscutu objectulu acestei însuflețiri, desnumitulu opu, ’ noi putemu pretinde cu dresi-care indreptatire, că obser- vările, ce vomu afla eventualu a le face, le facemu sine ira et studio'¹. „ Abia trecut-au doue decenii, decăndu, câ o odrasla nobila a libertății constituționale, limb’a si literatur’a in Romani’a luat-au unu sboru vrednicii de inregistratu: si eta fie-care anu, ba fie-care luna produce rode copte in cămpuhi scrutării scientifice". „Primulu impulsii, reveliulu, carele a deșteptată ; la munca si la consciintia de sine națiunea romana si i capacitatile ei, care dormitau si ele, acestu. im pulsa l’a j datu, inca in deceniulu alu doilea alu acestui secolu, Eliade I. Radulescu". „Principi streini stăndu timpu în- delungați! in fruntea tierii romanesci, limb’a romăna a fostu impinsa in cele din urma in vertejuhi nimicirii, musele au amutitu cu totulu, si limb’a lui Dosofteiu ’si a lui Cantemiru a inceputu a fi înlocuita in Ardealu cu unu amestecu germanu maghiarii, er’ in Romani’a cu unulu turco-elinu". „Intre asemenea impregiurari maștere, amu pută dice durerose, se presentâ Eliade Radulescu. Elu deșteptă națiunea din letarghie. Elu aduse pe tapetu nonele idei, ce timpulu le reclamă. Elu dete culturei limbei românș direcțiune hotarita. Sub stegulu lui se grupara, cu o fe- brila iutiela, toti scriitorii tineri, poeții, toti de cari țier’a dispunea". „Bohac, Alexandrescu, Rosetti si altii au devenitu regeneratori pe terenulu poesiei. Aristia a facutu cu- noscute epos-urile lui Homer. Cogalnicenu s’a îndeletnicită in adunarea si edarea de documente istorice. Eliade, punctulu centralu si sufletulu acestui grupu, a lucrata cu o exemplara abnegatiune in toti ramii sciintiei, cu scopu de a crea din nou limb’a natiunei sale. Națiunea i s’a si aretatu recunoscatdre, dăndu’i frumosulu nume de „părintele literaturei romane". Elu a fostu la ro- mâni aceea, ce la noi fost’a contele St. Szechenyi, nu- mai, că acest’a, pe lănga că prin scrierile sale s’a aven- tatu la rolulu de apostolu alu noueloru idei, câ punctulu centralii alu eruditiunei nostre, lucrăndu, a pusu temeiu si acestei academii de sciintie. „El. Radulescu a fostu romăniloru aceea, ce neo- greciloru le este Koraîs, carele prin imnulu plinu de pu-' tere si entusiasmu, ce l’a adresatu compatriotiloru sei, a facutu adânca impresiune, o impresiune, care natiunei apesate i-a datu puterea, se lapede jugulu barbara si, după principiile stabilite de Koraîs, se’si curetie limb’a de influinti’a, ce timpu indelungatu o a turburatu. Pe Koraîs grecii ’lu numescu „părintele literaturei neoeline". El. Radulescu a fostu in fine Virgiliu-lu romăniloru, carele idei vecinicu frumbse a semanatu in câmpiile poe- siei, carele in eposulu seu, intitulata „Mihaid’a", a căntatu 2* 12 despre glori’a timpuriloru trecute si carele, pe lănga studiile sale scientifice abstracte, a scrisu in cunoscintia de causa cercetări, in direcțiune practica si asupr’a economiei. “ „E mai pre susu de ori-ce indoiala, că inim’a acestui barbatu, păna la sfărsitulu vieții sale, a palpitatu pentru o singura ideie, tota nisuinti’a lui fiindu-i indreptata numai la regenerarea limbei si literaturei romăne degenerate. Ade- rentii si contimpuranii lui i’au si intielesu parol’a incuragia- tore. Institutele de invetiamentu mai inaltu din tiera neputendu oferi aptitudinile sciintifice necesare, tinerimea la glasulu lui Eliade a inceputu se peregrinedie in strei- natate. Aici ea a invetiatu, a scrutatu, si-a insusitu apucaturile si îndeletnicirile de lipsa si eata, că după mortea maestrului (1872. IV. 27) abia trecu unu de- ceniu si Romani’a se apucă de realisarea unui opu, pre- cum alte națiuni, cu unu materialu literaru mai ordonatu, si mai puținu expusu negligarii, nu potu se arete“. „Idea, carea la marele poporu germanu a inceputu a se realisa la 1854, după Înflorirea literaturei germane, in urm’a producteloru de arta literara ale celoru 2 triade, intielegu edarea unui dictionariu alu limbei istorice si etimologicu: acesta idea 30 de ani in urma, dăndu de unu apostolu plinu de abnegatiune, începe a se realisa si in Romani’a cu edarea maretiului opu „Magnum Ety- mologicum Rom'aniae'*, Dictionarulu limbei istorice si poporane a romăniloru, lucratu după dorinti’a si cu chel- tuâl’a M. S. regelui Carolu I, sub auspiciele academiei romăne, de B. Petriceicu Hasdeu membru alu Acade- miei romane etc. etc. Bucuresci, Socec-Teclu, 4°. 1885“. Schitiăndu fasele literaturei romăne mai noue, d-lu Putnoky scote la ivela, după cum vediuramu pe E. I. Radulescu, câ pe regeneratorulu literaturei romăne, pu- nendulu in fatia cu regeneratorulu literaturei maghiare, cu contele St. Szechenyi. De aici trece elu la dictio- narulu D-lui Hasdeu, la „nobila odrasla a vieții consti- tutionale“. Idea a fostu data, ne spune d-lu Putnoky, de regele Carolu I, carele, spre scopulu acoperirii chel- tuieliloru împreunate cu scoterea in tipariu a acestui opu maretiu, a oferitu din scatul’a sa proprie 6000 lei la anu. Realisarea dorintiei, esprimata de regele, acade- mi’a romăna o a incredintiatu unei singure puteri, in deobste cunoscutului invetiatu, d-lui B. P. Hasdeu, pe căndu dictionarulu germanu inruditu, a avutu dintr’unu inceputu doi redactori. Daca ne aducemu aminte de cuvintele „seine ungeheure Wucht solite nur auf 4 Schultern fallen,¹¹ exclamate in consciinti’a grelei sarcini, ce’lu apasă, de unulu din redactorii indigitatului dictionariu germanu, putemu usioru intielege ponderositatea chle- marii, pe care o a luatu asuprasi d-lu Hasdeu. In cele urmatore prelegetorulu, d-lu P., arata, pe bas’a fasciculeloru aparute, direcțiunea si cuprinsulu Ety- mologicului d-lui Hasdeu, si calea urmata la tractarea singurateceloru cuvinte, si in fine starea actuala a lim- bisticei comparative in Romani’a, ai cărei representanti sunt in lini’a prima: B. P. Hasdeu, Cihac si A. Burl’a, declarăndu de inesacte unele deductiuni etimologice din „Dictionaire d’etymologic“ de Cihac si din „Etymologi- cum d-lui Hasdeu. In fine dă d-lu P. expresiune adăncei impresiuni, ce a facutu asupra-i desvoltarea temeinica si logicu-corecta urmata de d-lu Hasdeu. Fie care cuvăntu, dice densulu, e o monografia, in care se arata originea etimologica a cuvântului, precumu si istoriculu folosirii lui, dimpreună cu indigitarile necesare. Pentru a'proba sistemulu urmatu de d-lu Hasdeu, re- censentele alege verbulu aduc. Form’a imperativului ado nu o aflamu esplicata, dice d-lu Putnoky. Din cuvintele: „tot ad, nu ada trebue să se cetesca in poesiile poporale la Alexandri pretutindeni, unde editorul pune ada-o.... d. e. Balad’a Codrenulu: „Mei baditia, mei crismaru, „Ad o plosca de Cotnaru....“ pare a resultâ, că d-lu Hasdeu prea puținu s’a gănditu asupra originii acestei forme, numai asia se explica trece- rea-i repede preste acestu punctu. Ado e asiadara, după d-lu Hasdeu, necorectu si e a se scrie preste totu despartitu ad o, o fiindu, in intie- lesulu exemplului de mai susu, articolulu femininu (un’a). E adeveratu, că in acestu casu specialu singur'a explicare corecta e cea data de d-lu Hasdeu; aru fi inse cutezatu a o generalisâ si a o aplica la tote cașurile, precumu se pare, că face d-sa, mai alesu, că ,d. e. in urmatorele exemple nici că urmedia vre-unu substantivu femininu, la care s’ar pute reduce articolulu femininu, o d. e. Panu, Proverbu II. 112: „Că ele nu te intreba, „D’ai negustorie slaba, „Ci ado! dă-’i! Arsenie dela Biser.icani: „ado aminte cuventele tale șerbului teu“. „Ridică-te Domne Dumnedieu sfinte, „De’ti inaltia măn’a si’ti ado aminte".... etc. Cea mai simpla explicare pentru form’a imperativului ado este urmatorea: La verbulu „adă“ se aplica in modu regulatu excla- mativulu „o“ *) in forma de sufixu si astfelu form’a „o ada“ se preface, după cumu se va vede mai la vale, totu in modu regulatu, in „ada-o, ado!“ Că sufixulu exclamativu „o“ esista in limb’a poporului la numele de botezu, acesta e unu faptu de comunu cunoscutu, astfelu că formele „Mario, Ano, Ileano“ etc. le intimpinamu forte desu in locu de „o Mărie, o Ana, o Ilena“ etc. Limb’a romăna aplica in anumite cașuri emfatice cuvintele, cari după regulele sintactice stau inaintea verbeloru, cu deosebita predilectiune in forma de sufixu la verbe. Dovada despre acesta ne da limb’a de tote dilele, ni-o dau inse mai alesu urmatorele exemple: „Aduceti-w aminte, că acelu ce nu invinge vine in tiar’a lui pribegu" (Conv. lit. 1887, p. 983); „Sfintiesca-j^ numele tău (Tatalu nostru); „Ceru-i seninu, inse mâhnirea „In peptu-îm se ascunde".... „Spus-aw lumii, i-am totu spusu".,. *) Asia ’lu numesce Putnoky. 13 Ba sunt cașuri, in care chiaru si doue cuvinte se urmedia in forma de sufixu, d. e. „O mama, fiiulu rateeitu, „Venitu-’si-a in sine.“ (Andreiu Bârseauu). Sufixulu exclamativii o se aplica si la imperative si servesce mai ales spre scopulu de-a face imperati- vulu mai domolu, sau mai bine disu de-a schimba im- perativulu aspru (rideg, sprod) intro rugare seriosa. Numai o asemenea explicare ne face se intielegemu forma imperativeloru: a do, haido, vino etc. etc., forme, cari ’si-au rescumperatu incetatienirea deja si’n lite- ratura. In literatur’a bisericesca mai alesu la traducetorii bibliei, intimpinamu adesea forme de acestea, precumu: „ .. si tu’ti ado aminte acest’a, care te sulimanesci si te ungi cu deresuri mirositore in multe chipuri spre insie- laciunea sufleteloru celoru neintarite". (Omiliarulu dela Govor’a, 1642, 90 b.) In acestu intielesu se afla forra’a din cestiune si in psalmii lui Dosofteiu. Cum-că in verbulu ado, precumu si in celelalte forme citate mai sus, părticică o e sufixu exclamativa, acesta resulta in modu neindoiosu si din urmatorulu citatu im- prumutatu dintr’o poesie de M. Eminescu, in care o se repetiesce: „O! vino er in alu meu bratiu, „Se te privescu cu multu nesatiu, „Se razimu dulce capulu meu „De sinulu teu, de sinulu teu! La tractarea diferiteloru intielesuri ale cuvinteloru, continuă d-lu P., se observa o ordine cătu se pote de stricta, datele fiindu aduse in legătură cu scriitorulu si timpulu respectiva chiaru si la manuscriptele nedetermi- nabile. Aceea, că la care scriitoru se afla mai ânteiu foloșitu cuvbutulu tractatu, e pentru d-lu Hasdeu lucru secundaru, si acdst’a este ce’lu măntuede gresial’a, in care a ■<^diuțulexicografulu germanuWiegand, carele, prelucrăndu fi» elfi date lexicografice, fără vre-o critica severa, a primitu multe aberatiuni de ale predecesoriloru sei. Da- tele, pe cari se radima Wiegand cu privire la folosirea mai ântbiu a cutarui cuvbntu, suntu astfelu in mare parte greșite. D-lu Hasdeu urmâdia altfel. Dănsulu re- curge de a dreptul la materialulu limbisticu, ce’i sta la dispositiune, apretiăndu scriitorii si scrierile vecuriloru respective asia dicendu pe calea autopsiei, astfelu că in privinti’a acest’a, precumu si cu privire la estensiunea obiectului opulu seu, „Etymologicum Magnum“, e fără indoiela superioru primeloru tomuri din dictionariulu lui Grimm. . Șe cuprindu, dice mai departe Putnoky, in „Ety- mologicum Magnum“ alu domnului Hasdeu si cuvinte, cari trebuescu esceptionate, d. e. — ădiă (sufixe de cer- tains nom propres topiques), adfns, alău, agriș, ait inter- jecție, maica si taica, aia etc. —; dar acest’a pentru acum numai in trecatu. Unu altu lucru cu multu mai delicatu este, dice Putnoky, ceea-ce ne preocupa la „Etymologicum Magnum“, si anume manuscriptele folosite si prelucrate. Nu se potrivesce a scrie astadi unu opu monumentalu, precumu este „Etymologicum Magnum Romaniae" pe bas’a de manuscripte. A scrie pe bas’a unoru manuscripte, pe carea lumea scientifica nu le pote controla, si care preste totu n’au fostu supuse criticei, insemna, a ins- tala temeli’a unei zidiri menite pentru secoli pe unu padimentu, ce se datina, sau a alcatuf materialulu pentru o asemenea zidire din petrii nasipose si astfelu usioru de sfarimatu. Acest’a cu atătu mai vertosu se pote dice, cu cătu in diu’a de adi si imprimarea de cărți inaintedia cu puterea vaporului, dr institutele, care par- tinescu literatur’a, se intrecu in jertfirea pentru edarea producteloru de valore apartinetore terenului istoricu si limbisticu. Manuscriptulu este in literatura aurulu ascunsu in afundfimea pământului. Manuscriptulu susține proba de focu numai dupa-ce-’i succede a’si justifica inaintea juriului competentu originea legala si a dovedi, că după cuprinsu elu este icdn’a fidela a fapteloru sancționate de istorie si manuitorulu conscientiosu (ontudatos kezelo) alu limbei. — Pruncului mortu nascutu nici legea nu’i asi- gura drepturi. Dictionaru literaru istoricu, in care se se fi folositu si prelucratu manuscripte in mesura deosebitu de mare, nu aflamu la nici unu poporu. Romani’a e in privin- ti’a acesta originala. Daca avisata este Romani’a la manu- scripte, e invederatu, că pentru ea inca n’a sositu tim- pulu de a scrie dicționare literaru-istorice. Acest’a o indigitedia altfelu, daca nu ne insielamu, si declaratiunea, ce o facii d-lu Hasdeu in siedinti’a academiei din Bucu- resci dela 13 Martie a. c., căndu a disu:... „Deca sarcina mea aru fi de a lucra unu Etymologicu alu limbei franceze sau alu celei germane ori italiene, este invede- ratu, că asiu avea la indemăna unu materialu insutitu mai mare, studiatu mai dinainte de o pleiada de cărtu- rari ; povar’a prin urmare, aru fi nespusu mai purtaretia; dar se nu se creda, ca atunci eu asiu purcede altfelu decătu acum ax Putnoky spera, că manuscriptele des folosite si pre- lucrate in Etymologiculu limbei romăne nu voru ocoli luarea aminte a d-lui Hasdeu; acest’a inse nu este decătu unu pium desiderium, care nu pote fi luatu pe terenulu sciintiei dreptu factoru. Nu e scrisu nicairi, că litera- tur’a romăna, acum in părga, va remăne scutita de ame- steculu celoru nechiamati. Tocmai de aceea e neaperatu de lipsa, câ d-lu Hasdeu se fie cu deosebita luare aminte si se supună unei severe critici monetele, ce sunt a se asiediâ in vistieri’a naționala, nu cumv’a prin falsificare se devină obscure acele nobile monete. Afirmarea, că folosirea si prelucrarea de manuscripte constitue o parte delicata a Etymologicului d-lui Hasdeu, si-o sprijinesce P. prin doue esemple concrete luate din literatur’a romăna. In scurte trasaturi arata apoi Putnoky, că ’si are si literatur’a romana Sphinxulu ei, fiindu si ea in aștep- tarea unui Oedipus. Sphinxulu e ortografi’a, in care privintia nu s’a facutu nici unu felu de stabilire, astfelu, că sistemulu pusu la cale de academie nu este urmatu nici chiaru de aceia, cari l-’au votatu. Arata mai departe, că in „Etymologicum Magnum" invecinat’a Românie se pregatesce a ridică unu sanctuaru, 14 Romani’a, a cărei literatura abia in er’a constituționala a inceputu se iee aventulu, pe care literatur’a si limb’a maghiara l’au avutu deja pe la anii 1850—1860. Se pregatesce a ridică sanctuaru acea tiara, despre care acestea le dice Gheorghe Popovici: „Ungari’a a fostu pentru noi multa vreme oglinda civilisatiunei occidentale, de unde s’au intinsu si asupra ndstra cate-va radie res- frante si palide." In fine dice Putnoky, că academi’a de sciintie din Budapest’a si-aru câștigă in modulu celu mai demnu unu meritu neperitoru, deca in amintirea aniversarii milenare a Ungariei aru ridică si ea unu asemenea sanctuaru pe sem’a limbei maghiare, precumu este Etymologicul lim- bei romăne. „Si vera'res, est verum gaudium!“ Acesta bucuria o a simțîtu subscrisulu, cetindu tractatulu recensatu, scrisu in cea mai mare „bona fide“. Dr. I. Crisianu, profesorii. PARTEA OFICIALA. Nr. 540/1887. Procesu verbalu alu comitetului Associatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu luatu din siedinti’a dela 22 Decemvrie 1887. Presiedinte: lacobu Bolog’a, vice-presiedinte. Membrii presenti: Dr. 11. Puscariu, P. Cosm’a, I. St. Siulutiu, Z. Boiu, I. Popescu, E. Macellariu, G. Baritiu, I. V. Russu, B. P. Harsianu, Nicanoru Fra- tesiu controlorii. Secretariu: Dr. I. Crisianu. Nr. 216. Inspectoratulu reg. ung. de scole alu comitatului Sibiiului, provocăndu-se la ordinulu înaltului ministeriu reg. ung. de culte si instrucțiune publica dto 22 Octomvrie a. c. Nr. 41963 in care se cere, că invetiatorii dela scol’a civila a Associatiunei, domnii Septimiu Albini si Enea Hodosiu se si presenteze diplomele, pentru a putea participă la fondulu de pensiune pentru invetiatori, recerca prin adres’a dto 23 Noemvrie a. c. Nr. 1011 pe comitetu, se provoce pe numitii invetia- tori a-si face esamenulu de cualificatiune prescrisu. Totu cu provocare la susatinsulu ordinu ministerialii se incunosciintiedia comitetulu din partea numitului inspectoratu, că d-nulu S. Barcianu si domnisior’a A. Filipesculu. ambi in- vetiatori la scol’a civila, au fostu introduși si primiti la fon- dulu de pensiune, si cumcă, pe temeiulu aceluiași ordinu minis- teriala .se prescrie in sarcin’a Associatiunei transilvane, câ proprietara de scola, conformii prescriseloru §. 29 alu 3 art. de lege XXXII ex. 1875, câ contributiune la desnumitulu fondu de pensiune, cu incepere dela lun’a Septemvrie 1886, după cele 4 posturi de invetiatori sistemisate la scdl’a susți- nuta de dens’a, căte 12 fl. de postu pe anu, care suma co- mitetulu va avea se o solvesca, fără amenare, la percepto- ratulu de dare din locu; totodată e a se solvi, in sarcin’a invetiatoriului S. Barcianu si sum’a de 6 fl. v. a. (Ex. Nu- merulu 516/1887). — Spre sciintia, avendu invetiatorii Sept. Albini, Enea Hodosiu. Ș. Barcianu si A. Filipesculu a fi incunosciintiati, in- tru cătu ’i priveșce, despre cuprinsulu hârtiei de mai susu a inspectoratului reg. ung. de scole. Fiindcă Associatiunea transilvana nu dispune inca de unu fondu propriu de pensiune, prevediutu in stat, de org. §. 10. se avisedia cass’a a solvi la perceptoratulu de dare 1 contributiunea prescrisa, de ocamdata pentru anulu scolas- ticii expiratu 1886/7 in sum’a de 78 fl. v. a. fiindu acest’a in consonantia cu legea (art. de lege XXXII §. 29 alu 3) er’ d-lu S. Barcianu se îndruma a substerne la comitetu, cătu mai ingraba, sum’a de 6 fl. cu care datoresce la fondulu des- numitu de pensiune, spre a se putea refui astfelu deodata intreg’a afacere. Nr. 217. Direcțiunea scolei civile de fete a Associa- tiunei transilvane prin adress’a dto l Decemvre a. c. Nr. 396 presenta cererea invetiatoriului S. Barcianu; de a n inlocuitu cu alta persona in postulu avutu, de 6re-ce densulu, obținendu unu stipendiu cu scopu de a merge cu sfărsitulu lunei lui Decemvrie in Sighetulu Marmatiei si a studia anumite ces- tiuni economice, se vede necesitatu a-si da demisiunea din nu- mitulu postu (Ex. Nr. 519/1887). De si unu invetiatoriu, instituitu formalii, nu ’si pdte parași postulu in decursulu anului scolasticii, totuși, câ se nu apara, că comitetulu ar’ intenționa se impedece pe D-lu Barcianu dela carier’a, pentru care doresce se se cualifice, abdicerea se primesce. Nr. 218. In legătură cu cele hotarite la punctulu pre- cedșfîțtK se presenta urmatorele cereri: [ a))‘A Domnisiorei Corneli’a Lupu invetiatore la scdl’a romană de fete din Hatiegu. b) D-lui Silviu Putilenu stud. in filos. in anulu III la universitatea din Vien’a. c) a D-lui Dr. Petru Spanu, absolventu de facultatea filos. dela universitatea din Jen’a si teologu absoluta, spre a li se conferi postulu de invetiatoriu dela scdl’a civila, devenitu vacantu. 'Concurentii de sub a si b se deobliga a face la timpulu seu examenulu de cualificatiune prescrisu (Ex. Nu- merulu 520, 531 si 537/1887). Avendu in vedere, câ aspirantii, cari au studii acade- mice, dau mai deplina garanția pentru trecerea cu succesu a examenului de cualificatiune si pentru Împlinirea pretensiu- niloru drepte ce se potu face la densii câ fiitori invetiatori atâtu ce priveșce purtarea oficiului cătu si activitatea loru literara; avendu in vedere, că postulu devenitu vacantu, câ unulu dintre acele posturi invetiatoresci, pentru care comitetulu, prin conclusulu seu dto 24 Augustu 1886 Nr. 306 statorise principiulu, că la ocuparea loru se se prefere aspirantii cu studii academice; avendu in vedere mersulu urmatu de con- curenti in studiile loru, precum si succesulu obținutu in acelea; avendu in vedere, că pentru a se putea indeplim pos- tulu invetiatorescu devenitu vacantu, prin abdicerea D-lui S. Barcianu, pe calea concursului, prin alegere, conformu §. 9 din stat, de organisare timpulu este prea scurtu. — Comitetulu denumesce in postulu de invetiatoriu, devenitu vacantu prin abdicerea fostului invetiatoriu a D-lui Sabin Barcianu, in modu provisoriu, pentru anulu curentu scolasticu, pe D-lu Dr. Petru Spanu, avendu denumitulu a intră in funcțiune cu incepere dela I Ianuarie n. 1888, dela care datu i se va asemnâ si salariulu inpreunatu cu acestu postu. Nr. 219. Direcțiunea despartiementului III (Sibiiu) alu Associatiunei transilvane prin adresele dto 12 Noemvrie a. c. presenta protocolulu adunării generale a numitului despartie- mentu ținute la 18/30 Oct. a. c. in comun’a Secadate, cu adnexele lui, dimpreună cu sum’a de 46 fl. v. a. Din protocolulu substernutu se vede: a) că cu ocasiunea acelei adunari generale s’au cetitu trei disertatiuni, si anume: 1. „Despre meserii" a disiertatu D-lu Em. Popescu, can- celistu cons. si clericu absolutu. 15 2. „Despre cultur’a pamentului⁴⁴ a vorbitu D-lu loanu Georgescu, invetiatoriu la scol'a granitiaresca din Scorei. 3. „Despre folosulu invetiaturei¹¹ a disertatu D-lu D. Cu- tenu v.-protopopu in Secadate. b) că s’au inscrisu câ membrii pe viatia Dni D. Cutenu vice-prdtop. si Const. Prie parochu ambii din Secadate, sol- vindu de o camdata numai căte 5 fl. v. a. c) că s’au inscrisu de nou 1 membru ordinariu Moise Grui’a din Sebesiulu de josu solvindu taxa de 5 fl. si 1 fl. taxa pentru diploma, incasăndu-se pe lănga acesta, câ taxe dela membrii vechi, sum’a de 30 fl. cu totulu astfelu 46 fl. v. a. d) că s’a stabiiitu budgetulu pe anulu 1888 fixându-se sum’a de 49 fl. 20 cr. v. a. pentru trebuintiele de birou si pentru spriginirea culturei vermiloru de matase, introdusa de mai nainte in despartiementulu acest’a. e) câ deciderea locului pentru ținerea adunării generale a despartiementului in anulu viitoriu se concrede comitetului. ^Ex. Nr. 521 si 522/1887). Se adeveresce primirea sumei de 46 fl. v. a. Cuprin- sulu protocolului servesce spre sciintia, avendu a se procede cu membrii nou insinuati, conformu prescriselorn § 23 liter’a d. din statute, cu aceea, câ D-nii D. Cutenu si Const. Prie voru putea fi supusi aprobării adunării generale a Associa- tiunei transilvane, câ membrii pe viatia, numai după ce voru fi satisfacutu conditiuniloru cuprinse in §. 6 pt. 2 din statute. Nr. 220. Mai multi individi din fdst’a comuna „Tofaleu“ prin adress’a dto 4 Decemvrie a. c. se rdga se li se confere unu ajutoriu de 100 fl. v. a. din fundatiunea „Tofalena¹⁴ spre a’si putea acoperi spesele cu nemurile baronului C. Aporu, -carele i-a expropriata (Ex. Nr. 524/1887). — Avendu fundatiunea „Tofalena¹⁴ destinatiunea, de a sprigini numai tineri descendenti, din vre-o familia de ale fostei comune, „Tofaleu", cari ar’ voi se invetie vre-o meserie dre-care, cererei presente nu se pote satisface. Nr. 221. Pavela Nisc’a, invetiacelu de papacariu in Dev’a cere unu ajutoriu (Ex. Nr. 525/1887). — Ne fiindu vacanta nici unulu din stipendiile menite pentru spriginirea invetiaceiloru dela meserii, cererei presente nu se pote satisface; se îndruma inse petentele la eventua- . lele concursuri, ce se voru escrie spre scopulu conferirii unoru -asemenea stipendii. Nr. 222. Direcțiunea scolei civile de fete a Associa- tiunei transilvane prin adres’a dto 15 Decembrie a. c. Nu- merulu 422 presentâ, la provocarea, ce i s’a facutu verbalu din partea delegatului comitetului in afacerile școlare, unu extrasu din matriciil’a scolei, precum si unu conspectu despre elevele interne. Din extrasulu amintitu se vede, că in anulu curentu scol, s’au inscrisu cu totulu la scol’a civila a Assoeiatiunei 79 eleve, dintre care 3 au parasitu scol’a; remănu deci 76 eleve, care urmedia actualminte regulatu cursurile ordinare ale scolii: 33 fiindu cu locuinti’a in internatu er’ restulu externe. Din conspectulu presentatu se vede, că numerulu ele- veloru interne a fostu la inceputulu anului scol. 43, o eleva a parasitu scol’a si internatulu, de presentu suntu deci 42 eleve interne, dintre care 9 frecuentedia scol’a elementara susținuta de Reuniunea femeiloru romane din Sibiiu. Cursulu complementariu, impreunatu cu scdl’a civila, e frecuentatu pentru acum de 4 eleve (Ex. Nr. 532/1887). — Spre sciintia, cu aceea, că parintiloru eleveloru, care frecuentedia scol’a, se li se comunice, prin direcțiunea școlara căte unu esemplariu din regulamentele școlare stabilite in decursulu anului curentu. Nr. 223. Direcțiunea scolei de fete a Assoeiatiunei prin adres’a dto 15 Decemvrie a. c. Nr. 423 substerne o socotela in sunț’a de 726 fl. 38 cr. v. a. pretiulu pianului, comandatu pe sem’a institutului, in urm’a conclusului comitetului dto 13 Octomvrie a. c. dela firm’a „Bosendbrfer" in Vien’a. Instrumentulu a sositu si a fostu asiediatu in institutu in starea cea mai buna, fiindu, după părerea exprimata de instructorulu in musica, prof. D-lu G. Dim’a, de o constructiune excelenta. Direcțiunea cere a se asemna sum’a de mai sus la cass’a Assoeiatiunei. Totodată se incunosciintieza comitetulu, că au sositu si cele 19 bance comandate dela fabric’a L. Feivel in Budapest’a, de asememenea in urm’a unui conclusu alu comitetului. Ban- cele costau aici loco 349 fi. 93 cr. care suma de asemenea se se asemnedie la cass’a Assoeiatiunei. (Ex. Nr. 533/1887). — Sum’a de 726 fl. 38 cr. v. a. pretiulu clavirului co- mandatu pe sem’a institutului, precum si sum’a de 349 fl. 93 cr. v. a; pretiulu banceloru comandate pentru scoal’a civila, se asemeza spre solvire la cass’a Assoeiatiunei, cu aceea, că cerendu trebuinti’a, cassariulu se fia autorisatu a contrage spre scopulu acoperirii numiteloru sume unu imprumutu. Nr. 224. Direcțiunea scolei civile de fete a Associati- unei prin adres’a dto 15 Decemvrie a. c. Nr. 430 arata, că, câ si in anulu trecutu, D-ra Octavia Stolojanu, invetiatore la scdl’a reuniunei femeiloru, a avutu si in anulu presentu, păna acumu, viptulu la mas’a eleveloru din internatu, platindu in anulu trecutu, prin direcțiune, tax’a statorita de comitetu cu alimentarulu, adeca 42 cr. pe di. In anulu presentu scol. D-ra Octavia Stolojanu n’a pla- titu inca nici o taxa, fiindu-ca in decursulu luniloru Septemvrie si Octomvrie făcuse servicii de supraveghetdre a eleveloru, păna la numirea guvernantei a dou’a, er’ de atunci incoce di- recțiunea n’a sciutu ce taxe se’i cera. Direcțiunea intreba, daca alimentarea desnumitei D-re pe lunile Septemvrie se Octomvrie se pote privi câ oferita gratuitu pentru servitiile prestate, avendu a se pretinde dela dens’a numai tax’a pentru lunile Noemvrie si Decemvrie, si in ce suma? se se mai dee densei si pe viitoriu viptulu in institutu? Direcțiunea, fără privire la D-ra Stolojanu, e de parerea, câ la mas’a eleveloru se nu se dee viptulu, decătu dameloru angagiate in internatu (Ex. Nr. 534/1887). — Dedre-ce D-ra Stolojanu, după cum se afirma din partea directiunei, in lunile Septembre si Octombrie a facutu servitii de guvernanta internatului, dens’a va avea se rebo- nifice viptulu numai pe timpulu dela 1 Noemvrie incoce păna la diu’a in care i se va comunic’a acestu conclusu, incetăndu cu acesta di a mai avea viptulu la mas’a eleveloru din in- ternatu, de carele, pe viitoru voru avea a se impartasi nu- mai damele angagiate acolo. Incătu pentru suma, D-ra Stolojanu va avea se solvesca tax’a stabilita cu anteprenorulu adeca de di 42 cr. v. a. Nr. 225. Direcțiunea bancei generale de asiguratiune mutuala „Transilvani’a¹⁴ prin adres’a dto 16 Decemvrie a. c. Nr. 6758. respunde la 'hărti’a comitetului dto 6 Decemvrie a. c. că reposatulu preotu gr. or. din Oresti, loanu Mezei, a fostu in adeveru asiguratu cu politi’a Nr. 15726 la . unu ca- pitalu de 2000 fl. in favorulu Assoeiatiunei, că documentele necesare s’au presentatu deja acelei direcțiuni si că capitalulu se va esolvi conformu conditiuniloru de asigurare, in 2 luni, adeca in 12 Februarie 1888 la cassariulu Assoeiatiunei. In legătură cu acest’a se presentâ respunsulu preotului Nestoru Manciu la hărti’a comitetului dto 6/12 Nr. 515 a. c. in care arata, că dănsulu câ agentulu bancei „Transilvani’a⁴⁴ a asternutu, la cerere, tote documentele necesare la direc- țiunea aceleia. (Ex. Nr. 535 si 538/1887). — Spre sciintia, fiindu imputernicitu cassariulu Associa- tiunei a ridica la timpulu seu capitalulu asiguratu, si recer- catu a face uhu act fundationalu relativu la acela. 16 Nr. 226. loanu Guguianu stadt. de silv. prin adres’a dto 16 Decemvrie a. c. cere se i se reeliberedie ratele restante din stipendiulu seu de 300 fl. (Ex. Nr. 536/1887). Ne satisfacendu petentele conclusului comitetului dto 2 Aug. a. c. Nr- prot. 95 cererea presentâ nu se pdte consideră. Nr. 227. Membrulu comitetului D-lu Br. Ursu reasterne socotel’a arcbitectului Szalay, ce i s’a fostu transpusu, câ pre- sidiului comisiunei edile, spre dare de părere, cu rugarea a fi dispensata de afacerea acest’a după ce densulu n’a facutu nici căndu parte din comisiunea, carea a tractatu cu numitulu architectu. (Ex. Nr. 530/1887). — Socotel’a architectulu F. Szalay se transpune, spre dare de părere, celorlalți doi membrii din comisiunea edila, anume: D-loru P. Cosm’a si Eug. Brote. Sibiiu, d. u. s. lacobu Bolog’a m. p., Dr. I. Crisianu m. p., vice-presiedinte. secretariu II. Verificarea acestui procesu verbalu se increde d-loru: I. St. Siulutiu, P. Cosm’a, Dr. II. Puscariu S’a cetitu si verificata. Sibiiu, 24 Decembre 1887. I. St. Siulutiu m. p. P. Cosm’a m. p. Dr. II. Puscariu m. p. Bibliografia. — „Romănische Revue“. Cu fasciclulu, care va aparea la 15 a. 1. c. acesta revista romana scrisa in limb’a germana, ’si va incepe alu IV anu alu activitatii sale. Necesitatea unui organu cu scopulu de a informă strai- netatea despre starea poporului romanu preste totu si mai cu sema a Romaniloru din Ungari’a a fostu de multu simtita si recunoscuta. Conducătorii poporului romanu din monarchi’a austro-ungara atătu la conferintiele naționale din Sibiiu pre- cum si mai innainte au ventilata infiintiarea unui asemenea organu, care inse nu s’a potutu realisă din lips’a sumeloru recerute pentru o întreprindere câ acest’a, apoi si din causa, că n’a fostu sperantia a lati in destulu organulu proiectata. La 1885 Dr. -Cornelia Diaconovich a infiintiatu pre risiculu seu propriu lunariulu intitulatu „Romaenische Revue“, pentru care luptându de atunci incoce cu cele mai mari greutati si neajunsuri si jertfindu bani si timpu, a ajunsu la resultate forte imbucuratdre. Caus’a romana prin revist’a sa a devenita cu multu mai bine cunoscuta strainatatii si foile străine cele mai de frunte mai cu seina cele din Germani’a totu mai desu se ocupa in modu forte simpatica cu acestu organu de informatiune, care se trimite in mai multe sute de esemplare la redactiuniuni, corporatiuni si celebrități politice si literare din capitalele Europei. Astfeliu direcțiunea dela „Romănische Revue" a de- venita unu intregu birou de informatiune, 1". care se adre- seza mai toti scriitorii străini, cari se ocupa cu poporulu ro- manu si carii păna acumu si-au luatu informatiunile din is- vorede valdrea scrieriloru D-lui Hunfalvy et Consortes. Apoi vedemu că chiaru si barbati politici germani si slavi intra in legătură strinsa cu acesta foia si figureza câ colaboratorii ei cu dorinti’a de a o vede adi măne unu organu centralu alu nationalitatiloru din Ungari’a. Numerulu esemplareloru gratuite de informatiune cresce in continuu si intrece deja numerulu abonatiloru, cari in anulu trecutu n’au fostu nici 300, apoi si dintre acestea o însem- nata parte a remasu in restantia cu abonamentulu. Astadi, după resultatele ajunse prin acesta revista, după recunoscinti’a esprimata fatia de dânsa la conferinti’a din Si- biiu si după recoinandatiunile comitetului centralu electoralii de acolo, mai cu sema inse dupa-ce contrarii poporului nos- tru au încercatu nimicirea acestei întreprinderi naționale prin unu procesu de presa, susținerea ei este o datorintia morala, o cestiune de ondre pentru inteli- genti’a romana. Recomandamu dar’ abonarea si sprijinirea acestei reviste tuturoru, cari suntu in stare a jertfi sum’a de 10 florenipe anu pentru o întreprindere naționala atătu de insemnata, cu atătu mai vertosu, pentru-ca direcțiunea trimite după fie-care esem- plariu abonata, altulu gratuitu in streinatate. „Romănische Revue“ si de acum inainte se va ocupă pe lănga informatiunile despre starea si aspiratiunile politice ale romaniloru din Ungari’a si Transilvani’a, in partea sa li- terara si cu nisuintiele ndstre culturale, cu istori’a ndstra, publicăndu tractate scientifice, traductiuni ale producteloru mai însemnate din literatur’a ndstra si impartasiri despre începuturile ndstre in arta. Fasciclulu de Ianuarie va apare la mijloculu lunei cu- rtate cu unu cuprinsu politicu si literariu bogata si cu trei ilustratiuni. Pretiulu abonamentului face pe unu anu intregu pentru Austro-Ungari’a 10 florini, pentru Romani’a 20 franci in auru si se tramite directiunei in Resicza (Banatu). Abonamentele se făcu numai pe anulu intregu. Anuntiu de abonamentu. Cu 1 lanuariu 1888 se incepe cursulu alu XlX-lea alu foiei pe an.vi 1 u 1S38. Dupace in siedinti’a II a adunarei generale dela Alb’a-Iuli’a ținuta in 9 Augusta 1886 s’a reasumatu con- clusulu adunarei generale din Orescia si s’a decisu, câ din 1 lanuariu 1887 nu numai membrii fundatori si pe viatia, ci si toti membrii ordinari ai asociatiunei transilvane se pri- mesca acesta foia gratis si franco de portulu poștei, asia avemu ondre a face cunoscuta, că la toti domnii membri ordinari, căti platescu regulata tax’a de 5 florini v. a. pe anu, se va trimite Transilvani’a gratis pe fie-care anu. Pentru nemembrii pretiulu este 3 fl. v. a. pe anulu intregu. Afara din monarchia 9 franci. Pe creditu nu se dă ; nici se primesce abonamentu pe semestru, ci numai pe anulu intregu. Nri singuratici din anii trecuti nu se dau, căci tdte exemplariele remase neabonate s’au legata in brosiure si ele formedia proprietatea Assoeiatiunei. Din aceste se vendu cu căte 2 fl. 1 exemplariu. Din anii 1868 si din 1881 nu se mai afla nici unu exemplariu; din ceilalți ani se afla. Banii de prenumeratiune se trimitu cu mandata po- stata de a dreptulu la Comitetulu Assoeiatiunei transilvane in Sibiiu. Redactiunea. Editur’a Assoeiatiunei transilvane. Redactoru: G. Baritiu. Tipariulu tipografiei archidiecesane.