Nr. 23—24 Sibiiu, 1—1$ Decembre 1887. Anulu XVIII. TRANSILVANIA. Foi’a Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cul- tur’a poporului romanu. Acesta f6ia ese câte 2 cole pe luna si costa 3 florini val. austr., pentru cei ce nu sunt membrii asociatiunei. Pentru străinătate 9 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. , Se abonedia la Comitetulu Assoeiatiunei in Sibiiu, seu prin posta s6u prin domnii colectori. Sumarii!: Fundatiunea lui Nâgoe Vodă. — Discursu despre lucrarea pamentului, rostitu de I. Greorgescu cu ocasiunea adunarei generale a despartiementului III Sibiianu pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu, ținuta in 30 Octombre a. c. in comun’a Secadate. — Disertatiune „despre cultur’a arboriloru", insinuata la adunarea „despartiementului alu XII alu Assoeiatiunei Transilvane pentru -literatur’a si cultur’a poporului romanu" ținuta in Lapusiulu ungurescu la’;> ■ 10 Augustu anulu 1884 de invetiatoriulu Alessiu Latisiu din Lapusiulu-ungurescu. — Procese verbali ale comitetului f. Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu luatu in siedinti’a dela 21 Noembre si 6 Decembre n. 1887. — Bibliografia. — Anunciu de abonamentu. Fundatiunea lui Negoe*)- 1. Negoe Basarab, de si se urcă pe unu tronu sangeratu si cu ajutoriu turcescu, dar reuși a pune buna orănduiala si odihna intre poporu si in biserica, si a ține in freu boierimea cea gâlcevitore si totdeun’a gata de sânge. Prietenu cu toti vecinii, elu n’a purtatu nici unu resboiu in totu cursulu domniei sale de 9 ani si jumetate, de si sciâ se’i țină in respectu, cându se aba- teau dela calea dreptății si dela cele juruite, scriindule vertosu romanesce cam de acestea: „Cu mil’a lui Dumnedieu loanu Basaraba Voevoda si Domnu. Scrie Domni’a mea multa sanetate buniloru prieteni ai Domniei mele, părgariloru din Brasiovu. Si după aceea Ve dau in scire prieteniiloru Vostre, cum-ca in. afacerea pe care amu tractat’o cu domni’a Vbstra si amu vorbitu mai dinainte si amu juratu, eu me ținu de ea si persistu in aceea de atunci si păna astadi. Si asia țînemu, câ se fia o tiera câ si ceealalta, si ori câta marfa sosesce din tier’a Turcesca in tier’a nostra, fia piperiu, fia matasa, fie ori-ce alta marfa, er’ noi nimicu du oprimu si nu reținemu dela voi, ci totulu se ajunga in manile vostre, — si apoi si din tier’a ndstra fia pesce, fia câra— ori-ce, nimicu nu vomu opri dela voi, după cum amu vorbitu si după cum amu juratu. Eu asia ținu si asia stau păna acumu. Era voi nu sciu de ce lucrati altfeliu oprindu si scuturile, si arcele, si ferulu si ori-ce arma, si tdte mărfurile. Nu sciu ce faceți si ce doriti; vreți dre se faceți o razmiritia? Ce ve gândiți nu știu. De aceea dar, câ se pota fi asia, după cum ati juratu si după cum ati vorbitu, asia se fia, daca nu cugetați a face contr’a legii. Voi respundeti de aceea ce faceți; *) A se vedea in pericopele scdse din „Album" întoc- mite in memori’a restaurarei bisericei dela Curtea de Argesiu in Nrii 13—14, 15—16 ai „Transilvaniei" din a. c. Prisosindu materialulu strictu necessariu pentru Associatiune si pentru scol’a sa de fete cu internatu, amu fostu siliti a curma pu- blicarea dateloru istorice precum sunt si acestea. Red. si se ne dati de știre, câ se scimu si noi ce se facemu. Era daca ve gândiți câ se fia intre noi traiu si lucru- rile după cumu amu convenitu si amu juratu se le ți- nemu, si se traimu câ buni dmeni si vecini, si omenii se se hranesca in voia si in libertate. Si după aceea acelu omu alu nostru, Dumitru din orasiu, elu si-a cum» peratu nisce scuturi si a datu arvona, si după aceea a trimesu pe omulu seu anume Constantinu. Pe acesta voi se’lu lasati se’si scoția acele scuturi in libertate, ori căte ar fi; dar daca nu veți lasâ, si eu se sciu, si voi se sciti. Si Dumnedieu se ve bucure". . ' ■ Originalulu acestui pretiosu documentu se pastrâdia in Archivulu „Academiei Romane". Cu Turcii de si se gasia in legaturile cele mai bupe, Negoe sta insa gafa pentru casulu căndu creștinii ara'ft pornitu resboiu contr’a loru. La 1519 elu trimise ufiu solu la Papa Leonu X. in Rom’a, câ se’i cera binecii- ventarea pentru elu si pentru fiii sei Teodosie si Petra, si se’lu roge in numele seu si alu lui Stefanu celu tineru. domnulu Moldovei, câ in alianti’a stateloru creștine con- tra Turciloru, Papa se numere si cele doue principate - romane, cari aștepta din di in di ocasiunea de a scutură jugulu turcescu. - Negoe fiindu forte evlaviosu, câ fiu sufletescu ălU patriarchului Nifon, a petrecutu mai totu timpulu vieții' V sale cu ingrijirea de lucruri sfinte, cu înflorirea Bisericei; romane; aduse in tiera mostele patriarchului Nifonu dela'5 muntele Atos, facendu multe slujbe si ceremonii religidse, pentru câ se imblândiesca mani’a ceriului asupr’a tierii pentru atâtea reutati si sânge versatu intre frați. Ehi ; mută scaunulu metropoliei dela curtea de Argesiu Ia Tărgovisce, sfirsindu Mitropolia din acestu orasiu, care se începuse de Radu celu Mare. Tipări cârti biseri- cești, intre altele Evangeli’a, cu o îngrijire asia de deo- sebita, in câtu adi n’ar putea esi mai bine, din tâscurile tipografice. Elu cheltui sume mari de bani cu infram- setiarea si indiestrarea sfinteloru locasiuri, nu numaidin 30 210 tidr’a Romanesca, dar si din Moldov’a, si Transilvani’a, a tuturoru manastiriloru grecesci din muntele Atos, din Constantinopole, din Sinaia, din Ierusalim; „in tdte la- turile, dela resaritu pana la apusu, si dela mediadi păna la media ndpte, sfintele biserice le hranea, si multa mila pretutindea dâ, si mai virtosu pe cei ce se străină prin pustie, si prin pesceri, si prin schituri, fără de nici o scumpete hranea; si nu numai crestiniloru fu bunu, ci si păgânii o ru“. Dar momentulu destinatu a’i face pomenirea in se- cuii este biseric’a dela Curtea de Argesiu. Numai căndu citesce cineva invetiaturile asia de folositore si virtuose scrise pentru fiiulu seu Teodosie, precum si inscriptiunile compuse de densulu si sapate pre cele doue chenare din fațad’a vestica a bisericei, asemenea si documentele oficiale emanate din timpulu seu, pote intielege in densulu marimea sentimenteloru si ferbintiel’a dumnedieiasca ce hranea unu sufletu plinu de credintia câ alu lui. Reproducemu cele doue inscriptiuni din afara despre partea drepta a intrării, in testulu slavonu si cu tradu- cerea, ele fiindu nisce documente de mare pretiu*). Inscriptumea cea dintăiu dela drept’a intrării. „Căti cu Duchulu lui Dumnedieu se povatiueScu, sunt fii ai lui Dumnedieu. Eta si eu robulu Domnului Dumnediului nostru Isusu Christosu loanu Negoe Voevodu, adusumi-amu aminte domni’a mea, cumca multi imperati intru imperatiile acestea s’au salasluitu, ci puțini pe cea ceresca imperatie, o au mostenit’o. De aceea dar eta si eu nu numai ca m’amu sirguitu a cărmui acesta imperatie, ci si pe domnulu din totu sufletulu a’lu iubi impreuna cu fapte bune. Dreptu aceea amu cunoscutu si noi, că cei foști inaintea nostra sta- pănitori, adeca imperati, acestea ascultăndu-le si cele pa- mentesci bine intocmindu-le, pe cele ceresci le-au dobăn- ditu, si cele pamentesci, pamentesciloru le-au lasatu, după glasulu fericitului prorocu intre imperati si dum- nedieesculu părinte Davidu: fericitu barbatulu ce miluesce si in tota diu’a de Domnulu se indulcesce; Si earasi: precum cu milostenii se curatiescu pecatele. Aceste dar vediendu-le si noi, si de dorintia si de osârdie fiindu conduși cătra sfintele si dumnedieescile biserici a le zidi si inaltia, infrumsetia precum le au facutu si inaltiatu si infrumsetiatu ai noștri intru sfăntu reposatii moși si stramosi si s’au făcutu titori, cinstite bune biserici au inaltiatu si infrumsetiatu, asemenea si noi, urmăndu loru cu dorintia si osîrdie avendu cătra acestu sfăntu dumnedieescu templu si locasiu alu pre săntei curatei si prebinecuventatei stă- pânei ndstre de Dumnedieu nascatorei si pururea feciorei Maria a pre cinstitei Adormiri, pe care amu gasit’o dom- ni’a mea la Curtea de Argesiu, darimata si neintarita si *) Noi aici nu putemu reproduce si testulu originalu sla- vonu din lips’a câtorva litere vechi, era literatii slavisti căti se voru fi aflându intre noi dincoce de munți, voru folosi ori- ginalulu, din care unu esemplariu îlu deteramu la bibliotee’a Associatiunei transilvane aici in Sibiiu. Red, Trans. prin darulu Dumnedieescu si cu inspirati’a acestei Pre cinstitei Maicei Domnului s’au deschisu ochii inimei ndstre si amu hotaritu acestu mai susu pomenitu templu dela temelie a’lu zidi si a’lu inaltia si a’lu intari, si iamu mai daruitu sate si țigani si bălti cu pesce si vămi si vase de auru si de argintu si margaritariu si petre nepre- tiuite. Dreptu aceea, după a nostra petrecanie, pe cine ’lu va alege domnulu Dumnedieu se fie hnsu si urmasiu si stapănu alu smeritei domniei mele alu tdtei tieri Un- gro-Romăne, pe acela ’lu conjuramu cu Domnulu Dum- nedieu, facetorulu ceriului si alu pamentului si cu prea curat’a sa Maica, si ’lu rugamu pe Dumnialui: mare singuru stapanitorule si de Dumnedieu iubitule Domnule, si unsule, te rugamu noi pentru acestu nou ziditu tem- plu, pe carele l’amu inaltiatu in cinstea si slav’a stăpâ- nului Christosu, câ pe acesta se nu’lu lași se fie spre pustiire, ascultând» pe unii rei grăitori cătra tine, si se i nu se atinga măn’a ta de mai susu comorile si vasele se le iai, ci inca bine si domni’a-ta după putere se a,daugi (daruesci), pentru câ se nu fie spre batjocur’a limbeloru streine, si locuintia animalelor» si a paseriloru si a ga- diniloru si a omeniloru rei, ci fii cătra elu milostivu si intocmitoriu (ajutatoriu) si pazitoriu si monachiloru lo- cuitori intrinsulu binefacatoriu; câ se’ti fia si domniei tale ctitori’a desevirsita, precum si noue, cari amu trecutu din acesta lume desiarta; pentrucâ daca voiesce măn’a ta se se atinga a luâ, aducendu’ti aminte se nu iai, nu te vei incercâ, ci deca vei gândi că le iai dela Precu- rat’a maic’a Domnului, nu vei luâ; dar daca vei voi si dela tine se daruesci după putere la templul» acesta, se fii binecuventatu de domnulu Dumnedieu, facatoriulu ceriului si alu pamentului, si de precurat’a Maica Sa; pentrucâ eu domnule si unsule, după mortea mea nu asteptu dela nimene pomenire se amu, decătu dela domni’a ta, er’ domni’a ta se ai pomenire in imperati’a cerului, unde este bu- curi’a netrecatore si fericire fără de sfărsitu, care va se fie aminu. Si earasi amintimu egumeniloru si mona- chiloru, aci salasluitori, că daca cinev’a din boieri si din nobili va voi se aduca ale loru averi si vase, pentru câ se le ascunda in mănăstire, fia chiar si de ori-ce frica, atunci egumenul» si monachii se nu le primesca in mănăstire, câ se nu fie avere străină in mănăstire, se nu cada manastirea in nevoe. Era egumenulu si monachulu, care va primi avere străină se o ascunda in mănăstire, se fia procliatu si anathema". Inscriptiunea cea de a dou’a dela drept’a intrării. „Cu voi’a tatalui, si cu ajutoriulu fiiului, si cu se- versirea sfântului Duch, care in Treime este slavitu Dumnedieu, de dorintia si osîrdie indemnatu, inceputamu acestu sfăntu templu alu prebinecuventatei nostre stă- pâne Nascatorei de Dumnedieu cinstitei Adormirei, pe carea privindu-o si vediendu-o si puținu intielegendu din scripturile Dumnedieesci, ceea-ce gralesce gur’a stăpâ- nului Dumnedieului nostru in Sfânt’a Evangelie: „deca vomu avea credintia cătu unu grăunte de mustaru se voru ertâ pecatele ndstre", dar nici atăt’a nu s’a gasitu in noi, precum se vorbesce erasi in sfânt’a Evangelie: 211 „Deca cineva va veni la mine ■— nu’lu voia alungă Si erasi dice Dumnedieesculu Chrisostbmu: „de au lu- cratu cineva din cesulu celu dintâiu, se’si primesca as- tadi drepta plata; de au venitu cinev’a după cesulu alu treilea, multiamindu se prasnuiasca; de au ajunsu cinev’a după cesulu alu siesele — de nimic’a se nu se indoesca, că de nimic’a ne se va păgubi, er’ care se va intemplâ la alu nouelea cesu se se apropie, de nimica temendu-se; de au ajunsu cinev-a la cdsulu alu unsprediecele se nu se ingrodiesca de pedepsa; că iubitoriu de omeni fiindu Stapănulu Christosu, primesce pe celu de pre urma, că si pre celu dintăiu; odihnesce pe celu venitu din or’a unsprediecea, câ si pre celu ce a lucratu din cesulu dintăiu; si pe celu de pre urma miluesce, si pe celu . dintăiu mângâie, si aceluia platesce si acestuia da, si lu- crulu cinstesce, si Îndemnarea o lauda. Pentru acesta dar si voi frații mei, acei cari v’ati ostenitu in acestu sfăntu templu, ori deca ati fostu bogati, seu sărăci, seu înse- tați, seu flamănditi, seu veduve, seu din slugile mele, se nu gândiți in inimile vostre, că Stapănulu Christosu nu va luâ in sema trud’a vostra; dar luati sema, pre- cumu dice sfânta mai susu dis’a scriptura: „fiindcă Sta- pănulu Christosu este iubitoru de omeni, si primesce ostenel’a vostra“, si veți intra in imperati’a ceresca. Si eu dar robulu Stăpânului meu Isusu Christosu, si alu mamei sale fără de prihana, si de si prin multe pecate sunt mănjitu, precum nimene altulu din creștinii dela re- saritu păna la apusu; me rogu deci tie, prea curata Maica a Domnului, pentru cei ce s’au ostenitu lucrăndu sfinției tale case; deca cinev’a in credintia crestinesca a fostu si a lucratu cu multa ostenela si cu sudore, si fome, si sete si superare, si cu batae de jocu si ocara; primesce prea sfânta Stapăna, munc’a loru si roga pe celu nascutu din tine, câ se nu’i rușinedie in diu’a ju- decatii, dar se’i numere pe ei intre cei cari voru fi in partea dreptâ a scaunului Lui. De orece eu sunt ne- gur’a pecateloru, si nici unu bine n’amu făcutu inaintea Ta Dumnedieule, nici n'amu ostenitu, nici n’amu flamănditu, nici n’amu insetatu, si nici o sudore. si nici o lacrima n’amu versatu, ci in tote dilele vieții mele, in pace si in indestulare, si in tote bunurile acestei desiarte lumi amu traitu, pentru acesta, deca nu putui se platescu cestoru lucratori osteniti, seu din sgărceni’a mea, seu prin poprire, său prin iubirea de argintu, seu prin iu- birea de aur, amu fostu orbitu de pecatu; prea buna Adju- tatdre, prea curata Stapăna, primesce, câ resplat’a loru desevbrsita se le fie data; si voi frații mei, iertati-me, si nu me blastamati, si pre voi Domnulu Dumnedieu ve va ertâ si prea curata Maica se ve dea; er’ tu prea cu- rata Maica Lui ve va milui, fiind-ca n’amu pututu eu se ve dau, Domnulu Dumnedieu si prea curat’a Lui Maica a lui Dumnedieu, care ești speranti’a tuturoru crestiniloru si pe mine nevredniculu si lipsituhi (umili- tulu) de sperantia, si celu nascutu in pecate, vitia sterpa, si smochina fără rode, si eu sunt oie rătăcită in pustie si nu sunt vrednicu a me numi fiu alu teu, fiind-ca fdrte sunt incarcatu cu pecate, ci te milostivesce pre curata Stapăna si primesce-me, nu câ pe cei mai susu scrisii lucratori, cari s’au ostenitu, dar precum si sfănt’a Evan- ghelie scrie: „primesce-me părinte, câ si pre unulu din naimitii tei; asia primesce-me si pe mine pecatosulu ro- bulu teu loanu Negoe Voevodu“. Nu se scie inca cu precisiune dat’a, căndu s’a ince- putu reclădirea bisericei Argesiu, dar fără indoiala că ea nu putea fi anteridra urcării pe tronu a lui Negoe. (a. 1512). Este sigura insa, că elu nu au apucata s’o veda cu totulu terminata, că zugravel’a din launtru, în- cepută sub densulu, s’a sfirsitu numai la 1526, patru ani adeca după mortea sea, si că prevediendu pdte pri- miuelele acelora vremuri turburate, elu se grăbise a o tărnosi, a o sănti in anulu 1517, căndu erâ gat’a nu- mai partea architectonica a bisericei, er’ in interiorul căte-va picturi murale. In ce priveșce constructiunea, biseric’a arăta, câ si caracterulu architectualu alu seu, o origina orientala. Modulu de a taiâ petrele, de ale asiedia cu rosturi puginu cioplite, punendu intre elu unu stratu fdrte sub- țire de vara curata nemestecatu cu nasipu, de a le lega - cu scobe de feru fixate prin plumbu, de-a dispune la di- ferite inaltimi in grosimea ziduriloru dela temelii si păna la verfulu turnuriloru, grindi indoite de lemnu, — tote acestea sunt mai multu decătu suficiente, deca ne amin: timu mai cu sema, că este vorb’a de unu monumentu din secolulu XVI, adeca dintr’o epoca, căndu aceste tra- ditiuni se părăsise de multu in Europ’a, care se gasia , atunci in plina renascere. Architectulu bisericei dela Argesiu nu erâ numai unu architectu meștera a concepe si a esecutâ ornamen+ tele cele mai complicate. Elu avea inca si o mare.ex-.. perientia câ constructoru. După cum recunosce insusi restauratorul!! abilu alu operei sale d. Lecomte, nu s’ar fi pututu esecutâ mai simplu si mai cu succesu una' programa câ cela datu architectului. Este destulu, pen- tru a ne dâ sema, de a cercetă planulu bisericei ' in 1 punctulu unde se ridica turnulu celu mare, care sta pe patru unghiuri, tara spriginulu propteleioru din afara.; Cautarea materialuriloru necesarii a trebuita se presente greutati mari din caus’a lipsei de drumuri practicabile, si a lipsei mijloceloru de transporta, ce avemu. la, în- demâna astadi. Pentru cărămidă, lucrulu eră usioru; că se facea pe locu, pamentulu dăndu materia primaj er’ lemnulu pentru ale arde luăndu-se din pădurile ve- cine. Proba că fabricarea caramidei erâ destulu de inain- . tata, este varietatea modeluriloru găsite in? săpăturile întreprinse in giurulu bisericii de Argesiu, precum 'si", ornamentele frumose de pe dinsele. Nu totu asia de usioru insa era cu petr’-a, car6 trebui se o aduca din depărtare de 95 kilometri, din carie- rile dela sătula Albesci, de lănga Cămpulungu. Pdtr’a este unu calcariu de colore galbena, de unu grăunte stinsa, finu si omogenu. Unu chrisovu dela Negoe Vodă, afla- toriu in posesiunea unui mosndnu din Albesci, ne arătă) ca domnulu scutise de dajdii mai multe sate, cari trans- portaseră materialulu de constructiune pentru biserica. Marmur’a si mosaiculu fh adusu din Turci’a eu corăbii, pe Dunăre păna la Vidinu, de unde apoi se cară 1$ 212 Argesiu. Nimicu, cum vedemu, nu oprea pe acei omeni plini de credintia in lucrarea loru. Căte sute si mii de cara trebuira in timpu de ani întregi, câ se transporte aceea massa de petra! Nimeni nu se dedea in laturi dinaintea bucatiloru, ce căntareu peste doue mii kilo- grame, cum sunt cele intrebuintiate pentru construirea coloneloru din Narthex si pentru turnurile cele mari. Astadi chiar, o asemenea întreprindere s’ar consideră că presenta greutati seriose. Cine inse se fi fostu architectulu, care a conceputu pianulu unei zidiri asia de măreție, si a esecutat-o cu atâta arta ? După făntăne grecesci acesta ar fi fostu insusi principele Negoe, care in tinereti’a sea traindu la curtea Sultanului Selim câ ostaticu, ar fi invetiatu archi- tectur’a; Sultanulu l’ar fi insarcinatu chiaru se zidesca o moschee in Costantinopole, si densulu fie singuru, fie ajutatu de architectulu Manoli din Niaesia, ar fi reusitu se o cladesca asia de frumosu cu 999 ferestre si 366 minarele in cătu Sultanulu, uimitu de lucrare, aru fi in- carcatu pe Negoe cu daruri, dăndu’i voia a duce in tier’a Romanesca materialele remase, câ se le intre- buintiedie la edificarea bisericei dela Argesiu. Ori-ce valore amu fi înclinați se damu acestoru aretari, remane neindoiosu, că Negoe a contribuitu multu la conceperea planului architectonicu, si că elu se pricepea nu numai in architectura, dara si in orfaurarie; câ adeveratu criticu alu artei, elu călătorise prin tieri străine, câ se observi!* capu-de operele architectonice, si se incungiurase in tiera de artiști de mare pretiu, architecti, pictori si or- faurari. Cronic’a contimporana ne spune că intre altele: „Negoe Vodă batut-au insusi cu cuisidre unu meru de auru curatu împodobita cu margaritariu si cu pietri scumpe, pe o icona a sfăntulului Mucenicu Gheorghie din manastirea Nucetu. De siguru că elu s’a servitu cu mai multi architecti si meșteri din Turci’a, după cum incredintieza si Paulu de Alep: „Se dice, ne spune den- sulu, „că nefiindu marmura in tier’a Romanesca, Negoe, spre a dobândi acestu materialu, intrebuintia urmatoriulu mestesiugu: Elu dobândi dela imperatulu turcescu unu hatisierifu spre a clădi o giamia in cetatea Bodom (Vidin) si cu acestu mijlocii elu aduse din Turci’a pe riulu Du- nărea in corăbii, marmura si petra, păna Ia aceea lo- calitate. In același timpu elu tocmi, câ pentru clădirea giamiei, architecti si alti meșteri săpători de petra, si puse se lucredie la acesta biserica, la a cărei inaltiare elu erâ stimulatu de o inspirare divina. “ Proba că prin- tre acești lucratori unii erau turci, este că pe o cără- midă, zidita tocmai in bolt’a turnului celui mare, se ce- tesce in litere arabe cuventulu Alâh „Dumnedieu“. Poporulu insa carui’a ’i place a îmbracă totulu in hain’a mitului si a legendei, — atribue clădirea bisericei unui mesteru Manole, a caruia balada o damu aci după textulu culesu si publicatu de d. V. Alecsandri *). *) Acesta balada pote se fia cunoscuta lectoriloru din alte câteva publicatiuni anteriore celei din Album; in casu inse căndu lectorii aru voi câ se o aiba si in acestu organu alu Associatiunei transilvane, se va putea reproduce in anulu viitoriu. Red. Tr. Discursu despre lucrarea pamentului, rostitu de I. Georgescu cu ocasiunea adunarei generale a despartiamentului III Sibilanu pentru literatura romana si cultura poporului romanu, ținuta in jo Octombre a. c. in comuna Secadate. Motto: Nauta de ventis, de bobus narrat arator. Adeca: corabieriulu are grija de venturi se le în- conjure, câ se pota calatori fără sfiala preste valurile viforose ale marei, aratoriulu are grija de semănăturile sale, sciindu că dela acelea atârna bunăstarea si ferici- rea sa. Si fiind-ca pre noi ne interesedia mai multu punctulu alu doilea cu semănăturile, ne vomu încerca in urmatorele a ve atrage atențiunea asupra imbunata- tiriloru mai noue introduse in timpulu din urma in agricultura. Lucrarea pamentului este fara îndoiala cea mai vechia ocupatiune a genului omenescu. Câ doveda des- pre acesta este de ajunsu a aminti, câ tocma omenii cei dintăiu, Adamu apoi fiiulu seu Cainu se ocupau cu lucrarea pamentului. Agricultur’a au stătu in mare vedia si la vechii Romani. Industri’a si comerciulu erau la ei despretiuite si numite lucruri murdare si câ atari erau incredintiate sclaviloru sau altoru speculanti. Ocupatiunea de predi- lectiune a loru a fostu lucrarea pamentului. Dela acest’a nu se da nime indereptu, ci fie-care ’si ținea de ondre a lucră pamentulu. Astfeliu ne spune istori’a, că pre | Cincinatu l’au aflatu solii la cornele plugului căndu au ' venitu se’i spună, că senatulu l’au alesu câ consulu. l La chinesi, imperiulu celu mai mare din lume păna j astadi, este ore-care datina si obligamentu de onore, câ fiiulu ceriului (domnitoriulu) se țină in totu anulu intr’o । di la cornele plugului, voindu prin aceea a aretâ supu- i siloru sei, cătu de multu trebue pretiuita agricultur a, i Câ in tote, s’au facutu progresse însemnate si in ; agricultura. Si nice nu trebue se ne prea miramu de j acesta, căci traimu in secululu luminiloru si alu sciintiei, ! care vrendu nevrendu ne împinge si pre noi spre progresu. Amu lucratu cu totii păna mai eri alaltaeri cu plu- guri de lemnu — ba unii mai lucra si astadi — nu ni s’au parutu bune destulu, le-amu schimbatu cu de cele de feru, cari ni s’au parutu a fi mai bune pen- tru lucrarea pamentului. Asemenea ne-amu procuratu machine pentru semenatulu si sapatulu porumbului (cu- curuzului), machine de treeratu, triure s. a. Cu unu cu- ventu, amu facutu inbunatatiri insemnate instrumenteloru nostre de agricultura, fără câ măna in măna cu acestea se ne fimu amelioratu si sistemulu nostru de cultura, care in parte este totu celu primitivu, dupa-cum vomu vedea mai la vale. Amu avutu ocasiune a audf pre multi din plugarii noștri mai betrăni dicendu: „că pamentulu nu mai dă rdde câ mai de multu“, „că inzadaru îlu gunoimu, că totu nu se mai făcu bucatele cu prisosintia câ mai de multu“ s. a. Si intradeveru, că cuvintele betrăniloru con- ținu multu adeveru! La inceputu fiindu pamentulu mai — 213 intregu, mai odihnitu, au datu si rdde mai bune. Astadi inmultindu-se omenii, er pamentulu remanendu totu acela l’amu desecatu, l’amu ostenitu de atăt’a lucru, căci tre- bue bine se ne insemnamu, este si in agricultura unu prin- ' cipiu forte semnificativu: „dinsaculu, din care totu iai si numai adaugi nimicu, curendu se gata“. Acestu princi- piu au venitu in minte unoru plugari mai harnici si destepti intr’ale agriculturei. Aceștia au aretatu apoi forte potrivitu caus’a pentru ce pamentulu nu mai pro- duce câ odiniora. Au aretatu, ca facemu nisce araturi de totu superficiale (pre desupra), asia incătu numai o mica parte din suprafati’a agrului nutresce plantele, sub- solulu destulu de bogatu in materii minerale remăne ne- atinsu, din care causa apoi semănăturile neavendu nu- trementu de ajunsu degenereza si dau recolte din anu in anu mai slabe. Tocm’a si in Romani’a este datin’a, câ să se are , cătu de afundu tdte araturile. De aceea si prindu la plugu căte trei patru parechi de boi. Si ce dicu ei astadi ? Nu mai suntu multiamiti cu araturile, ce le potu face cu plugu si ceru in gur’a mare, câ se le vina so- cietăți de Francezi cu capitaluri de milione, câ se le ■esploatedie pamentulu cu mai mari resultate prin pu- terea aborului. Araturile adănci de desfundare suntu cele mai ni- merite acolo, unde recoltele sunt slabe. Ele mai au si altu avantagiu! In araturile adănci putendu străbate rădăcinile plănteloru mai afundu in pamentu suntu scu- tite de secet’a prea mare si se potu desvoltâ mai bine, precăndu, in cele superficiale semănăturile suntu espuse a peri aci de seceta prea mare, aci de ploi prea multe. La noi trebue se o spunemu, că plugarii noștri făcu nisce araturi mai multu superficiale. Din care causa cumu amu disu, recoltele devinu din anu in anu mai slabe. Si eta pentru ce! Intr’unu anu se subtragu pamentului prin recolta ■de pre unu agru de unu jugeru (1600 orgii □) urma- torele cuantitati de substantie: prin recolt’a cartofiloru subtragemu 183 chilograme, a grâului 87 chilgr., a fenului * 150 chilog., a trifoiului 160 chilg., a fagului 167 chilg., a molidului 80 chilg. De aci se pote usioru vede, cătu luamu noi in totu anulu de pre agri, er’ in schimbu nu le damu aprope nimicu. Cum ati socoti Dvostra pre unu omu, care si-ar aruncâ pung’a cu banii, sau traist’a cu mâncarea pre gârla si după aceea ar striga, că mbre de fome ? De siguru, că nu l’ati socoti intre omenii cu minte! Si sunt multi si intre plugarii noștri, cari făcu asemenea; sunt multi, cari lașa balegariulu viteloru in curte de ’lu rima porcii in tote părțile, ’lu lașa de se scurge ce e mai. bunu pre strada si deca ’lu ducu pre agru acolo ’lu mai lașa era timpulu uitatu in arsiti’a sbrelui si spalatulu ploiloru, păna ce se scurge totu ce au fostu mai bunu in elu. Apoi ’i audim adesea că au dusu atătea si atătea cara de gunoi u si totuși recolt’a au fostu slaba. Lucru firescu! Ne-amu dedatu a pune unu pretiu mai mare pre cuantitatea, câ pre cualitatea balegariului. Si după cum amu disu, apoi suntemu vrednici se fimu socotiti, câ si acela, care ’si arunca pung’a cu paralele, er’ elu striga, că mdre de fome. Agricultorii pățiți au cunoscutu si s’au convinsu, că balegariulu viteloru stăndu mai multu timpu neintre- buintiatu, perde mai multu câ jumătate din puterea sa productiva; că pamentulu fără ingrasiaminte nu pdte se producă mai multa sementia, decătu de trei multu de patru-ori atâta câta au fostu semenata; d. e. semenamu unu hectolitru grâu, recoltamu trei sau patru hectolitre, cu care inse nice lucrulu celu multu nu se platesCe, pre căndu deca s’ar ingrasia cum se cade cu bale- gariu • de vite, amu recoltă 8 păna iu 10 hectolitre, si căndu s’ar’ ingrasia cu escremente de prin esitori (materii fecali) sau cu alte ingrasiaminte din fabrici,, câ cenușia, potasia s. a. amu recoltă de 10 păna in 12 ori mai multa sementia. Din acbsta mica comparâțiune ar’ putea calculă ceva si plugarii noștri, cari numai lâ asia ceva nu găndescu. Pentru câ se cresca o planta nu e de ajunsu nu- mai: pamentu, caldur’a, lumin’a si umediala, ci si bre- care nutrementu. Acesta e de doue feliuri: organicu - si anorganicu. Nutrementulu organicu îlu absorbu plăn- tele din atmosfera si consista din oxigenu, azotu, carbonu si hidrogenu. Cu deosebire azotulu contribue intr’unu modu forte insemnatu la nutrirea plănteloru. J Si acesta se intempla sub doue forme: sub form’a de amoniacu prin foi, si sub form’a de acidu nitricu prin rădăcini. Lucrulu este atătu de usioru de intielesu, . incătu e de ajunsu, câ cineva se lege cu o sfbra mai strînsu unu pomu tinerii pre la mijlocu si se veda cum se aduna materi’a organica desupr’a legaturei. Nutrementulu anorganicu alu plănteloru se âbsdrbe din pamentu prin rădăcini si consista din: acidu fosforicu, acidu sulfurica, varu, feru, sare, soda, potasia, cu totulu vr’o diece elemente. Sciindu acesta phigariulu se va nisuf totudeun’a a adauge solului din materiile ce crede ca’i lipsescu. D. e. acidulu fosforicu este celu mai insemnatu elementu la vegetatiune si se pdte adauge prin presărarea de cenușia pre agru; acidulu salicilicu prin presărarea de săruri, acidulu salicilicu prin presa- '- rarea de materii de pucidsa ect.; căci trebue bine se ne insemnamu, este de ajunsu, că unulu din elemen- tele amintite se lipsesca sau se se afle in mesura mai' mica in solu si recoltele se devină in parte sau de totu slabe. ' - Căte din materiile amintite nu se perdu neobser- ■ vate de plugarii noștri! Urmarea este, că pre cele mâi multe locuri plantele abia vegetddia, din care causa si animalele numai tănjescu, pentru că scimu, că animalele se nutrescu cu plante, pre cari după nutrire le redau erasi pamentului sub forma de escremente. Precum nutrementulu plănteloru e de doua feliuri: organicu si anorganicu, intocm’a astfeliu devine si la, animale câ atare si se preface in corpulu animaleloru in carne si dse; precăndu celu anorganicu, pre Cfire l’au absorbitu plăntele cu rădăcinile din mineralele, ainin- '214 tite — neputendu-se mistui in corpulu animalu — ese sub forma de escremente pentru a dâ mai departe nu- trementulu trebuinciosu regnului vegetalu. Puțini din plugarii nostrii voru fi cugetatu păna acumu seriosu asupr’a acestei cestiuni, că animalele nu- trindu-se cu plănte sub form’a de escremente se dea era indereptu plănteloru aceea, ce le au subtrasu cu nutrementulu. Plugarii noștri au avutu păna acumu unu rolu forte pasivu in agricultura. Nu au prea bagatu asia sema la ceea-ce se intemplă inpregiurulu loru. Pre ve- nito riu inse voru trebui se desvolte o mai mare activi- tate, deca voiescu a avea recolte inbelsiugate. Commasatiunile, cari sunt acumu la ordinea dilei, credemu că ne voru mai desbara de obiceiurile nostre: „Asia m’amu pomenitu, cum au traitu tatalu meu voiu trai si eu“ ; de o parte pentru-că chiaru si câ plugari tre- bue se spesamu indoitu si iutreitu mai multu câ părinții noștri, de alta parte pentru-că ne-amu dedatu cu unu lucsu, care numai cu starea nostra de plugari nu se potrivesce. Căndu vedemu, că tocma si din plugarii mai de răndu — cum amu dice — suntu multi imbracati dela tălpi păna la crescetu cu vestminte de cumparatu, vrendu nevrendu trebue se judecamu, că unu pamentu, care la părinți au datu o recolta de 5 hectolitre bucate, noue ne dă de doua ori atâta. Pre căndu lucrulu in realitate se intemplă cu totulu altmintrea. Nu le facemu acestea că pamentulu după cumu amu aratatu, ne da rode mai multe, ci pentru-că timpulu in care traimu ne inpinge din di in di se spesamu totu mai multu decătu părinții noștri. Ce facemu insa, deca agonisel’a nostra nu ne e de ajunsu pentru câ se ne acoperimu trebuintiele dilnice? Ne âpucămu si facemu datorii! Si nu ar’ ti nimicu, căndu amu scl âmblâ, câ se scapamu de ele intr’unu modu cinstitu. Cei mai multi, ne voindu sau neputendu implinl conditiunile de ereditu, cadu victim’a neputin- tiei loru si asia proprietatea se stracura din manile loru in alte măni mai active. Amu disu, că comasatiunile, cari in timpulu din urma s’au introdusu in multe comune si după simptomele ce le vedemu, se voru mai introduce si intr’altele, ne voru sili a ne mai schimbă sistemulu nostru de cultura. Amu face insa unu pecatu strigatoriu la ceriu, căndu si păna atunci amu stâ cu manile in sinu si nu amu face imbunatatirile ce credemu că sunt de lipsa in agricultura. Suntu o mulțime de agri in apropierea paduriloru, de unde s’ar putea transportă pre ei frundia putredita si iu pamentu grasu, după care amu putea speră la recolte mai abundante. Nime nu se interesedia de o asemenea inbunatatire si frundiele nefiindu culese de nime, sunt duse de părae in apele diu apropiere fără a aduce vr’unu folosu agriculturei. Asemenea sunt multe fenatie naturale, de pre cari nici macara nisce răchite nu se taie, nici mosinoiele nu se risipescu, ci tote tunt lasate in voi’a intemplarei. Urmarea acestei nepasari este destulu de daunosa. Fe- nulu care ar’ cresce in loculu răchiteloru si mosinoieloru pre fenatiele nostre ’lu cumparamu de cele mai multe ori destulu de piperatu. O asemenea economia o tim- breadia germanulu apoi forte potrivitu cu cuvintele: „Eine verschlampte Wirthschaft“ (o economia destrabalata). Se recapitulamu. Suntemu unu poporu eminamente agricolu. Amu făcutu imbunatatiri însemnate instrumen- teloru nostre de agricultura, trebue se facemu si siste- mului nostru de cultura, deca voimu se nu desecamu de totu puterea productiva a pamentului. Se facemu pentru cultur’a grâului trei si patru araturi, er’ la ogoru se facemu araturi câtu se pote de adănci, câ se pota străbate rădăcinile plănteloru cu mai multa usiurintia prin pamentu. De asemenea se nu ne mai multiamimu pentru cultur’a porumbului cu o sin- gura aratura, ci se facemu si pentru elu doua ara- turi : un’a tomn’a si alfa primavar’a. Se damu mai multa atențiune baligariului de ani- male, atătu pre timpulu cătu e in curte, cătu si dupa-ce s’au transportata pre agru. Se ne aducemu adeseori aminte de cuvintele nemuritoriului Lavosier că: „in na- tura nimicu nu se perde, nimicu nu se creedia, ci to- , tulu este numai o transformatiune si deplasare continua a materiei si a fortiei “. Disertatiune ^despre ctiltura arboriloru", insinuata la adunarea, „despartiementului alu XII alu Associatiunei Tran- silvane pentru literatura si cultur’a poporului ro- manu‘c ținuta in Lapusiulu ungurescu la io Augustu anulu 1884 de invetiatoriulu Alessiu Latisiu din La- pusiulu-ungurescu. Scopulu „Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romănu e maretiu. In cuvintele susu dise se cuprinde forte multu. Dela infiintiarea associa- tiunei păna adi n’au fostu norocosu acestu ținuta câ se se țină in elu vre-o siedintia a acestei associatiuni mă- reție. Piin alte ținuturi se ținu acum’a adunari literarie si de cultura din satu in satu, căndu la noi acum’a se parănda din cercu in cercu. Fiindu-că scopulu Asso- ciatiunei e cultivarea poporului romănu, er’ cultivarea se pote face in tote ramurile, poporulu nostru din acestu ținuta fiindu mai totu de economi, lucratori de pamentu i-mi eu libertatea a pași inaintea onoratei adunari cu cătev’a cuvinte despre unu ramu dintre ramurele eco- nomice — „despre ramulu culturei arboriloru". Ve rogu de patientia si de pretiuit’a atențiune a D-vostre. Despre „Cultur’a arboriloru" si anume: 1. Despre folosulu din cultur’a arboriloru in genere. 2. Despre folosulu din cultur’a pomiloru in specie. 3. Despre lo- curile unde s’ar putea resadi arbori, si a 4. In ce modu s’ar pută lăți si intre romani o cultura mai raționala a arboriloru in genere si a pomiloru in specie. I. Folosulu din cultur’a arboriloru preste totu. Cultur’a arboriloru e forte de lipsa atătu la agri- cultori, la meserii, la fabrice, cătu si câ obiecte itt 215 negutiatoria; ba chiaru ea e faptuitore necesaria la cultivarea generala a omenimei, de 6re-ce: 1. Arborii ne intindu folosu forte mare, unii cu pomele loru, altii cu frundi’a, florea, radacin’a si altii cu alte parti. 2. Insusi lemnulu arborelui ne servesce ca mate- ria spre a face din elu focu, la instruminte, la obiecte, ]a machine, de vasa, de edificii, la calea ferata, la vai, si câ materia la deschilinitele meserii. 3. Cu plantarea arboriloru se pdte esoperâ legarea nasipului, si in tienuturi delose si rîpdse in contra spa- larei, exundarei si a risipirei e câ ajutoriu numai arborele. 4. Plantele inalte, cum arborii, prin evaporare au mare influintia asupr’a sanatatiei omeniloru si a ani- maleloru. 5. E de mare iufluintia plantatiunea arboriloru spre alinarea venturiloru mari si stricacidse si a tempes- tatiloru fortunose. 6. Arborii cu mladitiele loru crude, dau in anii secetosi unu nutretiu pretiuitu animaleloru. 7. Arborii ajuta si rodirei pamentului, prin aceea, că prin rădăcinile loru sugu nutrementu din pamentulu uecultivatu, dr’ cadiendu diosu frundi’a pe pamentu, se ingrasia pamentulu. 8. Din florile arboriloru albinele ne dau miere. Prin sugerea si evaporarea frundieloru sale, arborii au mare influintia asupra ploiloru multe si a secetei si altele. 9. Simtiemintele triste in umbr’a arboriloru ’si afla mângâierea, âr’ bucuri’a numai intre mulțime de arbori mici. Aceste ar fi pre scurtu folosele ce le avemu din cultur’a arboriloru preste totu. II. Despre folosulu din cultur’a pomiloru in specia. Arborele ca produce gustds’a poma, in folosulu ome- nimei sta mai pre susu de tdte. Pomulu ne desfatedia in totu anulu cu pom’a s’a. Din florea pomiloru stringu albinele miere. Din frundia se face nutretiu forte bunu la vite, totu cu frundi’a ce cade din pomii se ingrasia pamentulu. Din crengiile cadiute in urm’a curatirei po- miloru se folosescu spre a face focu, si in urma: pomulu deca ’si implinesce servitiulu seu, — lemnulu seu e la mesari, la strugari celu mai placutu. Căndu e sciutu, că nu e omu pe fati’a pamentului se nu’i placa pomele si se nu aiba o plăcere deosebita gustăndule, ce pdte se fia dar totuși, că multi dintre omeni agricultori, lucratori de pamentu de n’au in curte, in grădini, pe otaru nice baremi unu pomu. Agricultorii aceștia, pe copii sei cari mai moru de dorulu pomeloru, numai cumparăndule pdme din târguri, le pdte măngaia dorulu celu mare de pdme. La lucrulu «câmpului vâr’a acești agronomii folosescu de multe-ori ^spre stempararea setei: apa rea, vinu, vinarsu reu pu- turosu, cari tdte sunt forte stricacidse sanatatiei, in locu că de ar avea pdme gustose, cu aceste ’i-ar recori cu multu mai bine trupulu si sufletulu. In ținuturi delose si costose, unde ar’ trebui se fia patri’a culturei pomiloru, despretiuescu pomii, fiindu că si fără de lucru, zola si grija producu pomii pdme seci si rele; era pomele rele si seci nu se cârca, n’au trecere, n’au pretiu, celu multu făcu din ele: vinarsu, otietu, miedu, le usca s. a. firesce si asia remanu totu rele, prin urmare: crescu pomii fâra de a ave folosu. Nu cârca specii de pomi mai buni si nobili, se pro- ducă pdme bune, căndu apoi ar’ ave si cumperatori destui, ar capatâ pretiu mai mare, atunci ar’ cultivă pomii cu succesu bunu. Omenii, din locurile siesose — plane dicu: că pa- menturile loru nu producu pomi, căci pomele cadu ne copte de pre pomu si in urma piere chiaru pomulu fără a resplati scdl’a făcută cu rasădirea lui. Omenii cei betrăni, se topescu, vediendu pomii cei frumoși si totuși nu rasadescu, nu nobiledia, dicdndu: că si asia nu voru trăi se ieie folosu, âr’ cei tineri din di in di totu amâna cultivarea pomiloru, păna ce in urma trecu si ei preste vieti’a junetiei si a bărbăției puternice si harnice de a lucră; eca asia se amăna dâ adi pe mâne cultivarea pomiloru si parândându-se acâsta din generatiune in generatiune, ce paguba mare in cul- tur’a pomiloru! Si dre in contr’a culturei pomiloru, la locu se fia acestea dise, aceste datine rele, aceste înstrăinări mari? Ba nu, nu! Ci câ respunsu lasu se vorbesca cătey’a esemple. Aprope de Parisu capital’a Frânciei este adi unu. orasielu frumosu, care are o asemenare cu raiulu de pre pamentu. Acestu orasielu adi atătu de frumosu, inainte cu vre-o 30 — 40 de ani era unu satutiu micu, forte seracu. locuitorii omeni slabi de compactie si gusieti, erau mai muritori de fonie. Si cum nu, căndu acești agricultori lucrau pururea, dar’ fără folosu, căci otarulu reu, secu si pietrosu nu producea mai nimic’a. Omeni priceputi din acelu satu au probatu pururea, că dâra loculu loru secu va produce totuși ceva, au probatu cu. malaiu, n’au produsu; grăulu, secar’a, ordiulu, ovesulu, hrisic’a inca s’au cultivatu fara folosu. Ce se faca bieții omeni? Se calatorâsca in alte ținuturi, n’au pututu se o faca, căci loculu nascerei e forte placutu, omenii orecum i-su legati de glie! Omenii din acelu satu n’au desperatu, ci au mai probatu, dicendu-’si intre sine: Că Ddieu n’â ⁷ facutu acelu locu de blastemu, si n’a lasatu fatalii ce- rescu’ acestu satu câ să se faca numai de pedepsa, căci . si ei suntu fii părintelui cerescu, ei suntu datori a’si câștiga pănea de tdte dilele prin lucru, sudore si zola, âr’ bunulu Ddieu vâ binecuventâ lucrulu loru! ■ In urma an probatu cu resaditulu, cu cultivarea pomiloru. La inceputu fără folosu, era pe acf se mdra cu totii in desperare! Dar iata unii observară, că nu- culu priesce forte bine. Atunci cu toti au inceputu a cultivă nuc’a. Nuc’a cea mica a fâcutu mari minuni, căci omenii cei aeraci, s’au făcutu bogati, fie-câre are adi in locu de coliba rea, casa frumdsa — palatu. Dar ce minune inca. Generatiunea urmatore e frumdsa, corpUlehta, si fără scăderi trupeșei. Asia dara cultivarea nucului 216 a facutu din unu satu seracu si hîdu, unu orasielu bo- gatu si frumosu. Totu nuc’a a fostu aceea, care din omeni morbosi, debili, gusieti, muritori de fdme, a facutu omeni hrăniți, sanetosi, frumoși, inteligenti si avuti. Se vorbescu de esemple mai concrete, de esemple din imperiulu nostru. La Bud’a-pest’a in totu anulu tomn’a pe dunăre vinu din Austri’a la 40—50 de nai incarcate cu totu feliulu de pome, aici făcu tergu de pome, 10—15 litre de pome se vendu cu 4—6 fl. v. a. Era tota drn’a pana tărdiu primaver’a se aducu aici pome: mere, pere, prune s. a. 1. in butoie, tonuri. Ba din Austri’a de susu si din Austri’a de josu si din Bohemi’a se aducu la Bud’a-pest’a numai pre unu anu de cătev’a sute ori chiaru si mii de tonuri incarcate cu totu feliulu de pome. Acest’a nu e destulu, fara pretiulu pomeloru aduse preste anu din străinătate face cătev’a milione florini. Din orasiele Kecskemet si Nagy-Koros, de acolo unde totu loculu e nasiposu, pre care nasipu ’lu porta ventulu in colo si incoce, din acestu nasipu se ducu pome in mare mesura la Bud’a-pest’a. Pe calea ferata de aici se transferddia mare mulțime de pome, cum in Germani’a, in Bohemi’a, in Poloni’a; ba chiaru in Russi’a si Romani’a. Pe anu din Kecskemet șe transferddia mere la 50,000 Hg. si o mulțime de perseci, din N. KorOs ]a 7.000 Hg. de vișine spaniole. De vomu socoti si celelalte pome vendute in pietiele străine din aceste 2 orasie, se pote calculă că se capata pe anu la 2 mi- lione fl. Ore n’avemu esemple si mai concrete? Nu e lănga noi Chiorulu? Comun’a Coruieni cu jurulu ei? Ore de aici nu vendu economii pome din destulu? Căte pome se vendu pe anu din Coruieni ? Căte din Brebeni ? Din Magureni ? Din Cernesci ? Din Tevatic’a ? s. a. 1. Pretiulu pdmeloru vendute numai in Lapusiulu ungurescu ore nu se suie la o suma Însemnata ? Din comun’a Prislopu — din Chioru — se vinde pe anu o mare mulțime de pome, dar mai cu sema tomn’a l’a tergulu Glodului vendu nuci si prune uscate de vre-o 1—2 mii fl. Acești omeni in diu’a urmatore după tergu, ’si refuiescu tota contributiunea, ba si si alte datorii. Sciu pre unu omu din Fauresci, care are o gra- dina mai bine de 2 jughere catastrali; acestu omu face in unii ani numai pre pome la 3—4 sute fl. Cu tote că are pomi multi in gradina, gradin’a totuși produce din destulu, malaiu la 4 -5 cara, fenu si otava la 8—10 cara. Ce venitu curatu si frumosu! Căndu dă Ddieu roda in pomi, Chioeranulu e bine ajutatu, căci din pome se imbraca, cu pdmele ’si pla- tesce contributiunea si alte datorii, dar apoi plăcerea, desfătarea si hran’a ce ajunge? Chioreni si Coruienanii inca nu cultivedia pomii asia cum ar trebui, căci cu o cultura raționala ar’ putea face cu pome chiaru unu esportu de cătev’a milione fl. Calculedie-si numai Sucenii, Grosieni, Largenii si si Lapusienii s. a. 1. că ore căte sute de fl. dau ei pe pome in unu anu ? ! De buna sema ar fi sume mari. Cu aceste cătev’a date, esemple, credu că in des- ■ tulu amu adeveritu acea, cumca cultur’a pomiloru e unu ramu din cele mai pretiuite, si e unulu din cele măi folositore ramuri de economie si de comerciu, din care cu înlesnire se capata mare venitu. Cu aceste esemple, e indestulu de adeveritu folosulu pomiloru, in cătu ar’ ' trebui se sadimu cu pomi locurile acomodate din grădini, odosa — curte — in urma si locurile dela cămpu. E adeveritu si aceea, câ se nobilamu acele specii de pomi, cari specii producu mai bine in ținutulu cu- tare si de acele pome, cari ’su mai cercetate, cu care , pdme căstigamu mai iute parale. Acum’a s’ar nasce întrebarea, că pamentulu de ori si unde, e acomodatu spre cultur’a pomiloru ? Ddlurile mari, costose si rîpose si văile adănci din Bohemi’a si Austri’a ’su asemenea cu ale nostre. In totu Chiorulu, in comunele: Coruieni, Dradi’a, Poian’a-por- y cului, Cufoi’a s. a. 1. se producu pome. La Kecskemet ' si N. Koros pdmele priescu in nasipu secu. Din aceste tote se pote deduce, că nu e dara ținutu in tier’a nos- tra frumosa, nu e pamentu asia rece si vitregu, in care deca vointi’a tare înbinata cu strădanie se nu pota pro- duce in cultur’a pomiloru indestulire. Pere de pamentu cele neînsemnate inca aștepta cultivare; cu cătu dar ar pofti cultivarea acele plante, care i-su intre plănte regine. Căci pomii fara cultura si > ingrigire nu se pote se producă pome cu inbelsiugare. Dicu unii, că deca toti omenii ar cultiva pomi, roda mandsa cui s’ar vinde? Căci e adeveratu, că in unele ținuturi, in unii ani ar’ produce atătea pome de nu s’ar sci, ce se faca cu ele si atuncea ce ar’ ajunge cultur’a pomiloru? Inmultindu-se populatiunea, cu ea de odata crescu si lipsele ei: Acesta e caus’a de a inaintatu si inaintddia : pe di ce merge meseri’a si comerciulu. înmulțirea ne- mului omenescu e caus’a, că pe nasipulu sterpu omenii I’au silitu se producă pome gustose si struguri frumoși. Totu înmulțirea omeniloru e caus’a de delurile costose dela Prislopu s. a. 1. se fie sădite cu pomi — nuci. Mai ântăiu se acopere lipsele de pome locali, mai tărdiu cele din ținutu, si in urma lips’a din depărtare. In depărtare se cara pdmele cu ajutoriulu călei ferate si prin naviga- tiune. Produce-se cev’a acum’a pre la noi, si se n’aiba trecere? Ba nu. Deca vor avd pdmele trecere in pietiie nostre, numai de cătu s’ar’ cerca, s’ar’ afla, pietie altele in patrie, seu de nu, in afara, in străinătate, si totuși ar’ ave pdmele trecere. Cătu ovesu se produce in ținutulu Lapusiuhii de presinte si ore n’are trecere? Alte ținuturi au omeni trimiși câ calatori si cala- torescu la alte popora, in ținuturi mai spre nordu, in orasiele mai mari din depărtare, câ se cerce acolo, lip- sele de pome a acelor’a, se cerce, că acolo cari specii de pome ar’ avea trecere mai buna, cari specii i-su mai plăcute acolo, că apoi acele specii acasa la ei se le no- bilddie si inmultidsca. Aceli omeni bine au intielesu : sententi’a lumei comerciale, ce dice: „că cultivatoriulu cu produsele sale e datoriu a se acomoda pe plăcuta# 217 gustulu cumparatoriului; că ori si cătu se ne fie de plăcute produsele nostre, e in zadaru, că-ci acele remănu nevendute, ddca nucorespundula placulu cumparatoriului". In Kecskemet si N. Kords adi a ajunsu la noi cul- tur’a pomiloru punctulu celu mai inaltu. Aceste doua orasie porta la noi unu negotiu mai mare cu pome. Aicea unu omu de răndu si seracu, care are 2 jugh. de pamentu nasiposu, reu, căstigâ din vinu si pome la 1.600 fl. venitu curatu. Acestu venitu cătu e de mare fația câ la unu lucratoriu de pamentu dela noi. La noi economulu cu 30 de jugh. de pamentu nu produce mai nimic’a, de abia traiesce de pe o di pe alta. Căndu economii noștri si-ar’ lucra pamentulu seu celu bunu, mai rationalu, l’aru cultiva si cu pomi, ar trebui se producă pe anu de 15 ori mai multu, va se dica la 24 mii fl. Ce suma fabulosa? Si totuși cu rațiune s’ar’ pute căstigâ. III. Despre locurile unde s’ar’ putea resadi arbori. Onorata adunare! Aru fi fdrte consultu se resadimu arbori in urma- torele locuri, si anume: 1. In grădini, pentru căstigu se resadimu pomii roditori, si tufisie roditore, er’ pentru plăcere se potu resadi arbori si tufisie de infrumsetiare. 2. In comune pe marginile ulitieloru mai largi si pre lănga alte locuri deschise e consultu a resadi pomii roditori de erna ori alti arbori ratacanati de onore (?), căci evaporarea acestoru arbori aduce mare folosu sanatatii dmeniloru si a animaleloru si in periclu de focu ser- vescu spre a impedecâ latirea focului. 3. E folositoriu a resadi pomi in vinie, dara mai consultu e a se resadi sub vinia, câ nu cumva prin umbr’a pomiloru se intărdie cocerea struguriloru. Pier- secii de tomna cu ramurile loru cele rari, nu-su spre stricăciune la cocerea struguriloru. 4. De parte de drumurile pulberbse prin grădini si alte locuri e bine a se resadi cu pomitiari, pre acolo unde se ocupa omenii cu crescerea vermiloru de matasa, fiindu-că frundiele pomitiariloru de lănga drumuri pul- berdse nu suntu bune la crescerea vermiloru de matasa. 5. Cătu de frumosu, si folositoriu ar’ fi, căndu s’ar’ resadi pe lănga drumurile de tidra si de otaru pomi roditori, ori arbori crengosi. 6. Lănga făntăni, dar’ mai cu sdma lănga adă- pători si acele locuri, cari se folosescu de pasiuni si stanisci să se saddsca, cu pomi ori arbori ramurosi,' câ vitele in verile cele calde, ferbinti se se pdta odihni in umbr’a loru. 7. E consultu se se sadesca pre marginile locuri- loru de economia, câ gardu viu, in contr’a venturiloru mari, si stricacidse, de meta, câ atătu se fie mai sigure otarale dintre pamente. 8. In locuri nasipdse, care nasipu ’lu porta ventulu de icea colea, e bine a se sad! cu de acei arbori ori tufisie, cari priescu aici, acestea aicea Idga nasipulu de, olalta, ’lu iutaresce din frundiele cadiende ale arboriloru, se face pe nasipu unu răndu de pamentu productivu. 9. Tiermurii apeloru, costele ripose, păraiele hîde se potu scuti de spalarea apei, de risipire, numai si nu- mai prin plantarea arboriloru. Ce pdte fi caus’a de apele in totu anulu esundă tidrini intregi, ba chiaru ; si tier’a intrega remăne fara de nutrementu ? Nu e alfa decătu taierea paduriloru, lazuirea paduriloru 1 10. In locurile acelea, cari nu se potu folosi spre cultur’a agronomica, trebue sădite cu arbori, si să se . lase de păduri, după împrejurările locali să se saddsca cu arbori de aceia, la cari ar’ fi mai cercetatu lemnulu, său de se pdte cu succesu, chiaru si cu pomii roditori, că-ci prin sadirea cu pomi a locuriloru rele, nefolosivere,- > loculu de sub pomi se imbunatatiesce, face idrba multă si. de calitate forte buna. ’ Căndu unu ținutu ar inplinl baremu incătv’a aceste 10 puncte, ce folositoriu si placutu ar’ fi. In acelu • ținutu nu s’aru duce lipsa de bucate, prin vendiarea pomeloru ar’ căstigâ bani, morburi lipiciose nu i-ar’ cercetă, focuri estinse nu s’ar’ putea intemplâ, acolo n’ai vedea ripe hîde; coste si deluri intregi plesiuge, ci acelu ținutu ar’ semenâ cu o gradina de desfătare. Aru fi ,, > raiu pe pamentu! ' IV. In ce chipu s’ar’ putea laț! si intre romani . ■ o cultura mai raționala a arboriloru in genere si a po-; •, miloru in specia? a/ Inca la inceputulu lumei a facutu bunulu Dumne-, . dieu totu feliulu de pomi si i-a datu omului spre folosu. _■ < Cea de antăiu parechia de omeni au gustatu plăcerea 1 pomeloru, asia dice sănt’a scriptura. In altu locu in s. scriptura se dice: „Făcutumi’amu grădini si livedi, si amu saditu intrensele totu feliulu de pomi roditori,"'.' Grădinile Babilonice din vechime, inca au fostu o cui- . tura înaintata a arboriloru. Asia dara forte vechia e cultur’a pomiloru si numai cu incetulu putură inaintâ si perfectionâ. După parerea mea modesta numai asia s’ar’' putea inaintâ si lăți cultur’a pomiloru intre romani,.. . căndu s’ar’ infiintiâ in fie-care comuna „reuniuni" si. „Associatiuni" căror’a se le fie scopulu „cultivarea arbo-.‘ riloru" si a „pomiloru". / Guvernulu tierei de adi se vede că si-a luata de - ținta apararea paduriloru si latirea culturei arboriloru, că-ci pentru apararea paduriloru a infiintiatu inspectoratele de, ' păduri, luându ore cum sub scutulu statului pădurile. . Pentru lațirea culturei arboriloru si in specie a pomiloru; ‘ a lasatu guvernulu că la fie-care scdla poporala să se' - faca o gradina de arbori seu de pomaritu. A infiintiatu' scole de arbori de modelu, a trimisu prin tidra inye- tiatori ambulanti de pomaritu. Cu aceste mijldce s’a curmatu in cătv’a reulu, s’a pusu in cătv’a inceputulu - spre a se lati in tiera cultur’a arboriloru. Câ mijldcele guvernului se aiba resultatu îmbucu- rate riu, ceea ce eu tare asiu dori, e de lipsa Associ-* atiuni private, indemnu privatu, că-ci altcum bunele jn- tentiuni ale guvernului nu voru avea resultatu îmbucura- < „toriu. Căndu in fie-care satu se voru infiintiâ Associatiuni si si cu mijldcele guvernului, atunci abunasdma s’ar’ Va- dicâ cultur’a pomiloru la noi, la o trepta fdrte sflstk Atuncea din cultur’a pomiloru ar trage poporulu romanu ; 31 21-8 fdrte multe folosa. Atunci de siguru in fie-care satu s’ar face o gradina modelu de pomaritu, si pre anu ce ar’ merge ar’ imbunatati starea materiala a poporului rornanu. Incheiu acesta disertatiune cu oftarea, câ se deie bunulu Dumnedieu, câ in fie-care comuna să se infiin- tiedie „Associatiuni" sau „ reuniuni “ de pomaritu, ca asia credu, că se va lăți si intre romani „cultur’a arboriloru" atătu de folositdrie. Lapusiulu ungurescu, la diu’a Sântului prorocu Ilie anulu 1884. Alessiu Latisiu, invetiatoriu primariu normalu.- PARTEA OFICIALA. Nr. 511/1887. Procesu verbalu alu comitetului Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului rornanu luatu din siedinti’a dela 21 Noemvrie 1887. Presiedinte: lacobu Bolog’a, vice-presiedinte. Membrii presenti: Dr. 11. Puscariu, P. Cosm’a, Z. Boiu, E. Macellariu, I. V. Russu, I. Popescu, I. St. Siulutiu, G. Baritiu, B. P. Harsianu, E. Brote cassariu. Secretariu: Dr. I. Crisianu. Nr. 204. Direcțiunea scolei civile de fete cu internatu a Assoeiatiunei prin adress’a dto 12 Noemvrie a. c. Nr. 357 in legătură cu o recercare primita din partea „Reuniunei romane de cântări din Sibiiu", intreba: daca este ori nu a se permite acum numitei reuniuni se-’si instaledie scol’a sa de coru, la care voru participa si Tnulte din elevele scolei nostre, in una din localitățile acestei scole? Direcțiunea ob- serva, că sal’a cea mare ar fi disponibila in anumite dile, dela orele 5—6, eventualu dela 4—6 (Ex. Nr. 498/1887). — In considerarea, că multe din elevele interne ale scolei Assoeiatiunei, s’au declaratu, că voru participa la scol’a de coru de fetitie, întemeiata de reuniunea de cântări din Sibiiu, pentru ca se nu se alteredie ordinea de casa, se per- mite, câ exercițiile numitei scdle să se țină in un’a din șalele scolei Assoeiatiunei, nejignindu-se intru nimicu prescrisele regulamentului internu pentru acesta scola. Nr. 205. Reuniunea femeiloru romane din Sibiiu prin adress’a dto 12 Noemvrie a. c. Nr. 62 arata, că a primitu.a satisface recercarei ce i s’a facutu din partea acestui comitetu cu datulu 29 Iulie a. c. Nr. 332 de a procura o colectiune de modele originale romanesci pentru lucrulu de mâna fe- meiescu, si că va face pașii de lipsa spre a pune la cale nu- mit’a colectiune, rugăndu-se spre acestu scopu si de spriginulu Assoeiatiunei. (Ex. Nr. 499/1887). — Spre plăcută sciintia. Nr. 206. Direcțiunea scolei de fete prin adres’a dto 16 Noemvrie a. c. Nr. 370 cu provocare la hârti’a acestui comitetu de sub Nr. 461. a. c. presentâ proiectulu de budgetu pentru anulu scolariu curentu 1887/8 (Ex. Nr. 502/1887). — Proiectulu de budgetu presentatu se transpune spre censurare unei comisiuni in persdnele dloru Parteniu Cosm’a, loanu Popescu si Eugenu Brote membri ai comitetului. Nr. 207. Secretariulu II alu Assoeiatiunei raportddia, * că la 10 Noemvrie a. c. sub Nr. 431 s’a facutu, pe cale pre- sidiala, aratare la on. Inspectoratu reg. ung. de scdle alu co- mitatului Sibiiu despre schimbarea intemplata in direcțiunea dela scol’a nostra civila. Prin adres’a dto 12 Noemvrie a. c. Nr. 975 susnumitulu inspectoratu a luatu la cunoscintia schim- barea efeptuita (Ex. Nr. 504/1887). — Despre acesta e de a se incunoscintia direcțiunea scolei amintite. N. 208. Oficiulu pentru mesurarea competintieloru era- riale cu datulu 13 Noemvrie a. c. Nr. 3349, cere, se i se transpună in originalu contractele inchieiate cu architectulu G. Maetz, cu privire la clădirea scolei si la adaptările si re- paraturile dela cas’a de chirie strad’a morii Nr. 8. (Ex. Nu- merulu 505/1887). — Cererei numitului oficiu să se satisfaca fără amânare. Nr. 209. loanu Șovagau dileriu in Deju se rdga pentru unu ajutoriu de 25 fl. pe sem’a fiului seu Nicolae, invetiacelu de rotariu in Deju (Ex, Nr. 506/1887). — Nefiindu vacantu nici unulu djn stipendiile menite pentru spriginirea invetiaceiloru dela meserii, cererei presente de astadata nu se pote satisface, petentele se îndruma inse la eventualele concursuri, ce se voru escrie. Nr. 210. La propunerile făcute cu privire la scol’a de fete cu internatu a Assoeiatiunei din partea dlui prim-secre- tariu alu Assoeiatiunei G. Baritiu • comunicate prealabilu cu direcțiunea acelei scdle si in legătură cu proiectulu presentatu de acum numit’a direcțiune sub datulu 18 Noembre a. c. Nr. 375 cu provocare la acelea propuneri, comitetulu ia ur- matorulu conclusu: (Ex. Nr. 507/1887). a) Intrare necondiționata in tdte localitățile institutului au numai organele aplicate in institutu. b) Visitarea institutului se pote permite parintiloru sau tutoriloru eleveloru, sau preste totu ori si cărei per- sone onorabile; numai inse in ore, căndu elevele nu voru fi conturbate si numai cu scirea directiunei si sub conducerea directorului respective a directdrei sau a unui organu sub- stituita de densii. Internatulu inse nu se pote cerceta fără scirea di- - rectorei. c) A cercetă elevele interne in ori si care di, se pote permite numai parintiloru sau tutoriloru, cari nu sunt cu lo- edintia in Sibiiu. Publicului din locu se va permite cercetarea" eleveloru interne numai in Dumineci si serbatori, la orele căndu elevele nu sunt ocupate, si numai căte odata in septemana. d) Persdnele cari vinu se cercetedie elevele voru fi con- du-se de portariulu institutului in sal’a de convorbire Nr. 16, 219 unde voru aștepta, pana căndu elev’a sau elevele numite, cu scirea si permisiunea directorei, se voru presentâ. Numele cercetatoriloru se introducu intr’o carte, care sta deschisa pe mas’a din sal’a de convorbiri. Nu este permisu a aduce cu ocasiunea visiteloru victualii sau zacharicale pe sem’a eleveloru. După orele 7 ser’a nici o persdna streina nu mai are intrare in institutu. e) Visitarea personalului ajutatoriu asemenea nu este permisa fără concesiunea directorei. • f) Pentru a putea esecută cu rigurositate cele prescrise in punctele precedente, portalele institutului au se fie intot- deun’a încuiate, er’ portariulu este responsabilu, câ nimenea se nu intre fără scire in edificiulu institutului. g) Directorulu va publică stipulatiunile acestei ordini de casa, cari privescu publiculu externu, prin afisiare la locu potrivitu. h) A trimite victualii sau bani la măn’a eleveloru se va permite numai cu scirea si invoirea directiunei. Daca acesta va face observarea, că pentru care-va dintre eleve astfelu de trimiteri au efecte stricasiose in privinti’a educa- tiva sau sanitara, acelea nu se voru mai admite. Nr. 211. Direcțiunea scolei civile de fete a Associatiunei prin adress’a dto 18 Noemvrie a. c. Nr. 376 întreba: daca e, câ si dela elevele din cursulu complementariu să se in- cassedie tax’a de înscriere de 2 fl. Parerea directiunei e, că dela elevele care n’au frecuentatu scol’a civila a Associatiunei, cu dreptu cuventu s’ar putea cere numit’a taxa. (Ex. Nu- merulu 508/1887. — Pentru viitoriu tote elevele, care pentru institutulu Associatiunei sunt noue, fără deosebire, daca frecuentedia cursulu ordinariu ori celu complementariu, voru solvi la intrare, ■odata pentru totdeun’a. taxa de înscriere cu 2 fl. v. a. Nr. 212. Delegatulu comitetului in afacerile școlare, dl loanu Popescu raportedia, că pentru cursulu complementariu s’au oferitu a dâ lectiuni in modu gratuitu: dl Z. Boiu, asessoru consistorialu si membru alu comitetului, din limb’a româna si din literatur’a generala, si dl loanu Popovici in- ■ vetiatoriu la scol’a elementara de fetitie a Reuniunei femeiloru romane din Sibiiu, din Pisica si Chemia. — Se ia spre plăcută sciintia cu multiamita. Sibiiu d. u. s. lacobu Bolog’a m. p., Dr. I. Crisianu m. p., v.-presiedinte. secretariu II. Verificarea acestui procesu verbalu se increde dloru; Cosm’a, Popescu, Baritiu. S’a cetitu si verificatu. Sibiiu, 23 Noemvrie 1887. fi. Baritiu m. p. P. Cosm’a m. p. I. Popescu m. p. Nr. 526/1887. Procesu verbale alu comitetului Associatiunei transilvane pentru literatura ro- mana si cultufa poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 6 Decemvrie n. 1887. Presiedinte: lacobu Bolog’a vice-presiedinte. Mem- brii presenti: Dr. Uarionu Puscariu, P. Cosm’a, Elia Macellariu, I. Popescu, Z. Boiu, G. Baritiu, I. V. Russu, E. Brote, cassariu. Secretariu: Dr. I. Crisianu. Nr. 213. Domnulu F. Szalay, architectu in Sibiiu, pre- senta o socotela in suma de 425 fl. v. a. pentru unu plană si unu preliminariu detaiatu, ce le ar( fi pregatitu pe sdm’a Associatiunei transilvane la provocarea ce i s’a făcutu in scrisu din partea d-loru: P. Cosm’a srE. Brote. (Ex. Nr. 512/1887). — Se transpune, spre dare de părere, comisiunei edile. Nr. 214. Secretariulu II presentâ hărti’a dlui advocatu din Turd’a, Anani’a Moldovanu, dto 26 Noemvrie a. c. refe- ritore la dreptulu de mora alu Associatiunei transilvane in comun’a Vidra si la praxa usitata in comitatulu Turd'a-Ariesiu fatia cu asemenea mori, precumu este mor’a Associatiunei.’,. (Ex. Nr. 514 si 523/1887). — Comitetulu in numele Associatiunei, câ proprietariu de mora in comun’a Vidr’a, dă o declaratiune in scrisi^ de cuprinsulu, că este invoitu, câ provisorulu comitatului (ret- ' meșter) se suscepa, colectivu cu alte mori, si planulu despre- mor’a sa, invoindu-se a suporta, in. proportiune, spesele nu¹, * mitului provisoriu. Declaratiunea se transpune dlui advocatu din Turd’aj Anani’a Moldovanu, dimpreună cu Împuternicirea, de a re| presentâ Associatiunea si a face toti' pașii de lipsa in afa| cerea acest’a. Totodată se provoca dl. advocatu B. P. Harsianu, ple? nipotentiatulu Associatiunei in caus’a lasamentului după ferii citulu „Jancu,“ la care aparține si mor’a din Vidr’a, se râ* ; portedie cătu mai ingraba despre stadiulu, in care se află acesta causa. Nr. 215. Dl. Anani’a Moldovanu, advocatu in Turd’a, prin adres’a sa dto 26 Noemvrie a. c. substerne hărti’a preotului din Ocolisiulu mare, Nistoru Manciu, carele se roga,' să se iee spre sciintia, că loanu Mezei, preotu gr. or. m Oresti, reposăndu si fiindu asiguratu la hanc’a „Transilvani’a" pe sum’a de 2000 fl. v. a. in favorulu Associatiunei, densulu,' câ celu mai de aprope alu reposatului, a si făcutu despre casulu acesta de morte aratarea de lipsa la agentur’a din Cluju a numitei banei. Preotulu N. Manciu se roga mai departe, ca, primindu Associatiunea numit’a suma de 2000 & , se impartasiasca pe prunculu minorenu, Eliseiu Mezei stud. de class’a HI la gimnasiulu romanu din Blaju, remasu după, reposatulu, cu unu stipendiu corespundietoriu, păna ce va â absolvatu studiile; acest’a ar’ fi in consonantia cu scopulu urmaritu de reposatulu prin asigurarea sa. (Ex. Nr. 515/1887). — Pentru-ca comitetulu se pota face pașii de lipsa intru ridicarea sumei de 2000 fl. pe care, după cumu se susține, 31* — 220 — a fostu asigurata preotulu loanu Mezei in favorulu Associa- tiunei,' se recerca preotulu Nistoru Manciu, a așterne incdce: a) cuietanti’a din urma despre premiile plătite; b) uuu estrasu din matricul’a mortiloru despre casulu de morte a preotului loanu Mezei si - c) politi’a originala de asigurare, incheiata intre repo- satulu I. Mezei si hanc’a „Transilvani’a¹¹ asigurăndu-lu, că. primindu banii, comitetulu nu va intărdia a’i satisface dorinti’a, in ceea-ce privesce stipendiarea minorenului Eliseiu Mezei. Totodată să se incunosciintiedie si on. direcțiune a bancei „Transilvani’a" despre starea lucrului, cerendu-i-se informatiu- ’ nile de lipsa cu privire la modalitatea ridicării sumei asigurate in favorulu Associatiunei, si rugăndu-o se nu elibereze numit’a suma la alta mâna, păna ce nu se va fi constatata pe deplinu destinatiunea ei. Sibiiu, d. u. s. lacobu Bolog’a m. p., Dr. I. Crisianu m. p., vice-presiedinte. secretariu II. Verificarea acestui procesu verbalu se increde dloru: Dr. II. Puscariu, P. Cosm’a, E. Macellariu S’a cetitu si verificata. Sibiiu, 9 Decembre 1887. Dr. II, Puscariu m .p. E. Macellariu m. p. P. Cosm’a m. p. Bibliografia. Se mai ajla de vendiare si se pot afla prin librari’a Wilh. Krafft in Sibiiu cu pretiuri fixe: — Georgie Lazaru si scol’a romana memoriu de P. Poenariu si G. Sion membrii ai academiei. Bucuresci 1871 40 cr. — Memorialulu representantiloru alegato- riloru romani adupati la Sibiiu in a. 1881 publicatu in patru limbi, pretiulu in fiacare limba scadiutu la 80 cr. (2 lei n.) — Actele conferintiei electorale a represen- tantiloru alegatoriloru romani, tînuta in luniu 1884. 50 cr. — Raportulu lui Avram lancu despre faptele bellice din a. 1848/9. 40 cr. v. â. — Raporturile prefectiloru Simion Balintu si I. Axente Severu din anulu 1884/0. Pretiulu 40 cr. — Istori’a regimentului II. granitiariu romănescu din Transilvani’a de G. B. 40 cr. v. a. — Dictionariu ungurescu-romanescu de G. Baritiu, 41 cole tipărite. 3 fl. v. a. Bibi. Anuntiu de abonamentu. Cu 1 lanuariu 1888 se începe cursulu alu XlX-lea alu foiei pe aziizlix 18S8. Dupace in siedinti’a II a adunarei generale dela. Alb’a-Iuli’a ținuta in 9 Augustu 1886 s’a reasumatu con- clusulu adunarei generale din Orescia si s’a decisu, câ din 1 lanuariu 1887 nu numai membrii fundatori si pe viatia, ci si toti membrii ordinari ai asociatiunei transilvane se pri- mesca acesta foia gratis si franco de portulu poștei, asia, avemu ondre a face cunoscutu, câ la toti domnii membri ordinari, câți platescu regulatu tax’a de 5 florini v. a. pe anu, se va trimite Transilvani’a gratis pe fie-care anu. Pentru nemembrii pretiulu este 3 fl. v. a. pe anulu intregu. Afara din monarchia 9 franci. Pe credita nu se dâ; nici se primesce abonamentu pe semestru, ci numai pe anulu intregu. Nri singuratici din anii trecuti nu se dau, câci tote exemplariele remase neabonate s’au legata in brosiure si ele formedia proprietatea Associatiunei. Din aceste se vendu cu câte 2 fl. 1 exemplariu. Din anii 1868 si din 1881 nu se mai afla nici unu exemplariu; din ceilalți ani se afla. Banii de prenumeratiune se trimitu cu mandatu po- stalu de a dreptulu la Comitetulu. Associatiunei transilvane in Sibiiu. Pe lănga alte scrieri destinate pentru publicare, se primescu ori-ce anuntiuri bibliografice, cumu si recensiuni sau dări de sama, inca si critice scrise in spiritu obiec- tivu asupr’a producteloru literarie, scientifice si artistice. Spre a se face de aici espeditiunile cătu mai regulatu, ddnii membrii noi si ddnii prenumeranti sunt rogati, câ pe lănga scrierea câtu mai limpede a numelui, connu- melui si localitatiei, se nu’si pregete a pune esactu si post’a din urma, in tote cașurile unde locuintiele nu se afla in cetate sau orasiu bine cunoscutu si frequentatu. Mulțime mare de comune au același nume, căte 4—6 păna la 14 comune totu cu unu nume. De aceea in cașuri nenumerate cauta se adaogemu la adressa si comitatulu sau districtulu in care ne^aflamu, câ se nu ratacesca adressele dintr’unu comitatu in altulu, din o tiera in alt’a. Mai multe sute de comune au nomenclatur’a loru in căte trei si patru limbi. In cașuri de acestea se nu credemu câ espeditorii posteloru cunoscu tdte comunele după tdte numele loru, ci trebue se pună insusi abonatulu numele comunei in căte doue limbi si anume in limb’a statului. Din lipsa de adresse esacte mii de scrisori si diarie se intorcu inapoi la post’a de unde s’au trimisa in lumea larga, era apoi daca nu se iau dela posta, in । râtawfuJnni -po ard». niv. Ciuli ! Redactiunea. Editur’a Associatiunei transilvane. Redactoru: G. Baritiu. Tipariulu tipografiei archidiecesane.