Nr. 21—22 Sibiiu, 1—15 Novembre 1887. Anulu XVIII. TRANSILVANI’A. Foi’a Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acesta f6ia ese căte 2 cole pe luna si costa 3 florini val. austr., pentru cei ce nu sunt membrii asociatiunei. Pentru străinătate 9 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu Assoeiatiunei in Sibiiu, seu prin posta s6u prin domnii colectori. Sumarii!: Expositiunea istorica dela Budapest’a din a. 1886. — Cultur’a naționala a poporului romanu in comparatiune cu starea lui materiala. — Scdlele civile de fete sau scdle superiori. — Procesu verbale alu comitetului Assoeiatiunei transilvan» pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 31 Octombre, 1887. — Proiectu de regulamentu pentru cursulu complementaru, impreunatu cu scdl’a civila de fete, susținuta de Associatiunea transilvana pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu in Sibiiu. — Procesu verbale alu comitetului Assoeiatiunei transilvane pentru lite- ratur’a romana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 8 Noemvrie 1887. — Bibliografia. • Expositiunea istorica dela Budapesta din a. 1886. Raport» presentatu Academiei romane din Bucuresci. t Conformu programei mele de studii istorice, pe care corpulu academica binevoise a mi’lu incuviintia in sesiunea sa anuala din 1884 in vreo 9 puncte asia cum se vede trecuta si in Annale, eu îmi făcusem si pentru anulu acesta unu planu de caletorii pentru adunari, decopieri sau si j cumpărări de documente istorice pentru academi’a romana.; \am crediutu inse câ trebue se’mi schimbu acelu planu ; indata ce se adeveri scirea despre deschiderea unei expo- sitiuni istorice in capital’a Ungariei, Budapesta. Este prea adeveratu ca acea expositiune avii de scopu se arunce lumina mare mai multu numai preste evenimentele epo- cali, alu caroru resultatulu immediatu a fostu luarea capitalei Buda, infrangerea domniei otomane in Ungari’a si scdterea turciloru din acesta tiera; dara consecentiele ulteriori ale victoriiloru câștigate din partea armeloru christiane au fostu decisive, parte fericite, parte si fatali pentru câteva tieri învecinate cu Ungari’a. Preste acesta o parte considerabila a literaturei istorice câta e expusa spre vedere nu se ocupa numai de evenimentele din 1686, ci ea se intinde si inapoi celu puținu pe 80 de ani, trece si inainte pe anii de antai ai vecului alu 18-lea, precum vomu vedea indata la cercetarea publi- catiuniloru tipărite din acei ani, cum si din mulțimea de documente manuscrise in mai multe limbi europene si in cea turcesca. Înainte de a intra in cercetarea partiloru expositi- uuei istorice din Ungari’a, aflu de bine a premitte acilea o informatiune cătu se pote mai scurta despre urdirea si realisarea ei asia precum o am scosu din prolegonen’a scrisa de dn. Bela Mailath publicata in fruntea catalo- gului celui mare de 469 pagine. Ide’a infiintiarei unei expositiuui in memori’a dilei din .2 Septembre 1686 a esitu mai antaiu dela dn. Colo- ra a n u Tha 1 y membru alu societatiei istorice unguresci in anulu a. 1883, — adeca pre când Vien’a se prepara se’si celebredie dio’a din 12 Septembre 1683 in memori’a liberarei sale de obsidiune si subjugare tur- cesca. Societatea istorica din Budapesta, care lucra cu . mare zelu alaturea cu academi’a maghiara, in siedinti’a sa din 5 Aprile 1883 adoptă propunerea lui Thaly, câ ’ representanti’a municipala a capitalei se fia invitata a celebra in anulu 1886 dio’a in veci memorabila din 2 Septembre 1686 intr’unu modu care se fia demnu de capitala si de ti6ra. Acestu conclusu inaintatu la muni- cipalitate fu transpusu spre opinare unei comisiunei mixte compuse din istorici si technici. care apoi presenta din/ partea sa unu proiectu datu in desbaterea municipa- litatiei abia in 23 Decembre aceluiași anu si fu adoptatu intocma. După acestea se compuse una alta comissiune mixta din 22 de barbati, membri ai municipalitatiei, ai societatiei istorice si câțiva technici, sub firesiedintia renumitului istoricu episcopu diecesanu Arnold Ipolyi (de origine germanu). - Program’a adoptata spre a se executa coprindea ur-v matoriele puncte: Se se compună monografi’a cetatiev Buda. O medalia comemorativa se se bata. O tabla co- memorativa se se asiedie la acelu punctu alu cetatiei,y pe unde au străbătută eroii mai intaiu in trens’a. Șe - se faca unu tablou mare istoricu totu in memori’a acelui evenimentu. Publicatiuni, manuscripte, portrete, costume,: arme, unelte de casa usitate inainte cu doue sute de ani etc. se faca parte din expositiune. Pentru inal- tiarea solemnitatiei se fia invitati MM. LL., archiducele,. coronei cu consbrt’a sa, toti ceilalți archiduci, gubernțtfd»r membrii clerului superioru, municipiele tierei, corporativ- nile scientifice si toti descendentii aceloru familii, ai caroru. protoparinti au luptatu, au sangeratu si au cadiutu in 28 194 luptele susținute la reocuparea cetatiei Buda in armat’a austriaca, in ostile confederate sau si câ voluntari veniti din alte tieri. De aci incolo lucrările s’au impartitu la cătiva barbati speciali; s’a deschisu o cancelaria inadinsu sub presidiulu viceprimariului Carolu Gerloczi si sub direcțiunea lui Bela Majlath ajutatu de functionariulu Ign. Horvâth dela biblioteca. Pentru coperirea speseloru s’au votatu in doue restimpuri o suma de 30.000 fl. v. a. (75.000 lei noi); pre langa acesta s’a prevediutu, că expositiunea istorica nu va avea trebuintia de localu propriu, și că se va asiedia in unulu din edificiele ridicate cu spesele tierei pentru expositiunea cea mare din a. 1885, precum s’a si intemplatu, prin urmare si acesta de acum se afla afara din capitala in păduricea vecina distantia ca */ₐ ora din centru, cu trăsură. Deschiderea s’a defiptu pe 15 Augustu, solemnitatea proprie pe 2 Septembre, era inchiderea totu cu parada pe 31 Octobre n. Comissiunea executiva nu si-a pregetatu a culege si a cere totu feliulu de obiecte demne de a figura in o expositiune istorica atătu dela institute si corporatiuni scientifice, dela bibliotece, archive, cătu si dela familii si persone din tiera si din străinătate prin 1591 de scrisori. Au anuntiatu si promisu participarea loru cu obiecte numai 125 inși, aceștia inse cu 2752 piese; in realitate si-au țînutu cuventulu 119 exponenti cu 2459 obiecte, din care unele in duplicate, dra altele cu totulu diferite de natur’a unei expositiuni istorice. De aici vine, că propri- ulu catalogu sau cum l’a titulatu dn. Majlath „Calauza" cuprinde numai 2208 bucăți subt 1846 numeri. Considerandu cineva singuru numerulu micu alu ob- iecteloru expuse, s’ar parea că acesta expositiune pdte se fia de puțina importantia; indata inse ce vomu reflecta la provenienti’a loru, la vechime, câ si la tdte împreju- rările tierei si ale Europei de inainte cu doue sute de ani, mai departe daca vomu examina mai deaprope co- prinsulu publicatiuniloru sau bibliografi’a si alaturea cu acesta manuscriptele scose la lumin’a dilei cu totulu pe neașteptate, in fine cercetandu si mulțimea lucruriloru de arta dintr’o epoca in care nu putea se fia vorba de minuni produse prin maschine din timpulu nostru, parerea ndstra va trece cu privire la mai multe parti in admiratiune. Comisiunea executiva află cu cale a inparti tdte obiectele de expositiune in noue grupe si anume: Charte topografice ale cetatiei Buda si a regiunei de prin pregiuru de inainte si după 1686. II. Charta despre starea Budei, a Pestei si a regiunei din dilele in cave erau impresurate de trupele christiane care operau din fortificatiunile loru. III. Tablouri si gobeline, desemnuri si descriptiuni ale mai multoru asalturi, lupte si scara- musie. IV. Unu numeru respectabile de potrete originali ale barbatiloru mai eminenti, carii au participatu la eve- nimentele din acea epoca. V. Uniforme, arme, equiparea bellica, cum si obiecte folosite in viati’a privata a ome- niloru de diverse nationalitati. VI. Obiecte de prada câștigate prin spargerea castreloru vrasmasiului, semne militarie, corturi, steguri, lucruri de luxu s. a. VII. Mai multe obiecte, medalii, monete, unelte de casa si econo- mice remase dela turci anume in acelea parti ale Ungariei, pe unde au domnitu ei 145 de ani prin pasialii loru. VIII. Documente tipărite, corespondentie, manuscripte, descriptiuni etc. de inainte si după reocuparea desu numitei capitale; in fine IX. Desemnuri, portrete si tipă- rituri care au aparutu după reocuparea Budei. Din tdte acestea grupe de obiecte pe cultivatorii istoriei va interesa mai multu coprinsulu documenteloru tipărite, care sunt in numeru de 360 publicate in mai multe limbi, precumu latina, italiana, francesa, anglesa, germana, ho- landesa, spaniola, inca si svedesa, cele mai multe ascunse mai totu prin bibliotoci străine! totu asia, daca nu si mai susu suntu pretiuite acelea 213 corespondentie si alte manuscripte originali emanate in partea loru cea mai mare dela barbati si auctoritati militarie, civili si eclesiastice christiane si mohamedane. Daca despre exis- tenti’a documenteloru tipărite, memorate mai in susu au sciutu fdrte puțini istorici si in mai multe cașuri dora numai bibliotecarii, apoi corespondentiele acestea si alte informatiuni sau chronice din acelea timpuri pitulate păna acuma prin archivele familiiloru abia au fostu cu- noscute la unii dintre membrii acelora, era anume texturile turco-arabice s’au tradusu numai in timpulu din urma. Nu se pdte crede căta lumina noua revărsă acestea documente tipărite si manuscrise preste o suma de eve- nimente din vdculu alu 17-lea, care păna acuma sau erau puținu cunoscute, sau falsificate inadinsu, după cum cereau de ex. interesele celoru doue partide mari politice din Ungari’a, adeca a celei austriace cunoscuta si sub nume de Lobonti si de Nemți, apoi a celei turcesci numita si alui Tdko'lyi sau a Curutiloru. Alte căteva eveni- mente, intrige, catastrofe particularie ajungu la cunoscinti’a patriotiloru si a lumei celeilalte abia acuma dupace li se da ocasiunea se afle cuprinsulu aceloru documente in numeru de căteva sute, adeca tipărite si manuscrise cu totulu 573; era invetiatur’a practica ce se va trage din trensele, ar putea se fia mare si fdrte salutaria, mai : vîrtosu pentru acea rassa de asia numiti patrioti, cari se incdrca păna in diu’a de astadi a face monopolu din ; patriotismulu loru, totdeauna in proportiunea in care li se desierta pungile. Asia este, patriotii din Ungari’a propria potu se traga multe si mari invetiaturi practice din atâtea acte publice si din alte descoperiri remase păna acum intru i intunerecu; ore inse ce au a face tdte acestea cu istori’a ndstra naționala, pe care avemu se ni-o cultivamu inainte de tdte in legătură strinsa cu istori’a patriei locuite de* romăni, dara despărțite in diverse staturi ? Respunsulu nostru la o întrebare câ acesta nu este greu. înainte de tdte nu vomu uita nici pe unu momentu, ca in Ungari’a propria si in Banatulu Temisidrei incorporata la acesta tiera au locuitu in tdte vecurile, locuescu si astadi la 1 milionu j si 600 mii de romani, era din acte si corespondentie se cundsce, că tocma si din comitatele locuite de romani d se intregiau multe regimente, dupâ cum strabatea in | acelea un’a sau alfa din cele doue partide mari. Chiaru ⁷ 1 in epoc’a de care tractamu acilea, unu singuru magnatu in; j 195 calitatea sa de generalii formase o trupa de vre-o douedieci mii de ostasi din comitatele Banatiene. In aceeași epoca a scoterei turciloru din Ungaria se adusera colonii serbesci din Turci’a si romanesci din Olteni’a, sau adeca romanii retrași de inaintea turciloru in munți incepura se esa la siesuri si se se asiedie alaturea cu cei cari au suferitu domni’a turcesca. De aici apoi a urmatu si schimbări mari in afacerile bisericesc! din Banatu, care nici de cum n’au esitu in favorea nationalitatiei romanesci, ci de a dreptulu spre total’a nimicire a ei in acea parte a tierei. Este prin urmare trebuintia de cercetări multe si petrundie- tore spre a inavuti si acesta parte a istoriei nostre. In cătu pentru Principatulu Transilvaniei este bine cunoscutu, că inainte cu doue sute de ani erau incor- porate la elu atătu căteva comitate din nordulu Ungariei cătu si una parte din Banatu. Afara de acesta in periodulu de 145 de ani alu domniei turcesci de una parte, era de ceealalta alu goneloru confessionali, elementulu magiaru identificata cu confesiunea calvindsca isi aflase scaparea si asilulu seu in Transilvania (Ardealu), unde legea cal- vindsca domnia cu putere totu asia despotica precum domnia catholicismulu in acea parte a Ungariei căta era supusa dinastiei de Habsburg. De aici a urmatu, că atătu inainte de caderea cetatiei Buda sub loviturile ar- meloru germane cătu si mai tărdiu mulțime mare de reformati calviniani refugiati de inaintea goneloru din 4 Ungari’a se colonisau in Transilvani’a. Insurectiunea F lui Emericu Tokolyi s’a intinsu sub tota durat’a sa preste totu principatulu acesta, era in dilele lui Constantinu Brancovanu a trecutu si in Munteni’a. Tocma pentru ace- sta inse cu caderea cetatiei Buda fu sigilata si sortea Transilvaniei; a urmatu aceea ce intre impregiurarile date trebuea se urmedie. In cătu pentru principatele Moldov’a si Valachi’a, acum câ niciodată ese la lumina planulu incorporarei loru la imperiulu romano-germanu, cum si alu catholisarei. Pentru-câ se nu fiu prea lungu si obositoriu in specificarea publicatiuniloru tipărite si considerate câ „exemplaria rarissima“, imi permitu a transmitte pentru bibliotec’a Academiei unu exemplarii! din asia numit’a C a 1 a u z a, din care amicii istoriei nostre voru afla usioru acelea opuri tipărite, care se ocupa si cu tierile locuite numai de romani sau de maioritate romanesca. Cele de antai vreo 50 de opuri parte mare germane si italiane si mai puține latinesci incepu a scrie istori’a dela 1526 adeca cu catastrofa dela Mohaciu si ajungu successive păna la 1679, adeca puțini ani inainte de impresurarea a dou’a a Vienei. Dintre acelea 50 scrierea germana de sub Nr. Călăuz. 9 tipărită in a. 1541 se ocupa si de Transilvani’a. LaNr. 18 Compendiu Historico delle Guerre etc. 1597 se ocupa de „Vngheria et Transilvania." Nr. 22,UngerischerundSiebenbflrgischer Kriegshăndel are a face cu „Ungern, Siebeubiirgen, Wallachen, Moldaw, Poln etc.“ Getruckt zu Frankfurt am Mayn 1599. Nr. 30. Dilichius Wilhelmus. Descrierea tie- riloru „Ungern, Sclavonia, Dacia, Dalmația, Griechen- land“, in care se purtă resboiu si subjugau turcii tierile. Gedruckt zu Cassei 1609. Nr. 37. Tiirkische und Ungarische Chro- n i c a despre resboiele turco-austriace in Ungari’a si Transilvani’a. Niirnberg 1663. < » Nr. 45. Theophilus Urbinus totu de asemenea co- prinsu pe 455 pagine despre batai multe si ocupări de vreo suta de cetati si fortificatiuni dela turci in Ungari’a si in alte tieri. Niirnberg 1664. Nr. 48. Ortelius redivivus et continuatus, doue volume^ despre Ungari’a, Transilvani’a si provinciile limitrofe păna la Cpole. Verlegt in Niirnberg. Getruckt zu Frankfurt am Mayn 1665. Intre opurile cuprinse in catalogu aparute d u p a .. reocuparea capitalei Buda si presentate in expositiune - mai aflamu altele multe historice si geografice, care pte langa ce tractddia evenimentele timpului sunt cu tdta ■ luarea-minte si la tierile vecine Transilvani’a, Valachi’a, Moldova. Aci reflectamu mai alesu la Nrii Călăuzei . sau Catalogului 118 opu italianu, din 1686; Nr. 168 opu germanu, Nr. 217 opu in limb’a holandesa aparutu in Amsterdam la 1687; Nr. 218 italjanu, in care se dau pe fatia tractarile si intrigele ministrului primu Mich." Teleki cu turcii pentru Transilvani’a în 1687, adeca pre ' când ardelenii cu domnulu loru Mich. Apaffy aveau de- putati si in Vien’a, era trupele imperiali isi asternuseta' bine in Transilvani’a; Nr. 252 francesu. Descriptiune exacta a tieriloru Ungari’a si Dalmati’a, „Avec Ies Principautds . de Sevenberge, Walachie, Moldav ie et Bul- garie." Anvers 1688; 259 germanu, descrierea mai\ multoru resboie purtate in vreo diece tieri, intre cari - se numera si Moldov’a si Transilvani’a; 280 spaniola,- C- opu istoricu despre Ungari’a, de regatele si provinciile C dependente, adiâcente si annexe, in Polonia si Brun-'.’ sela 1687; 286 germanu, descrierea deplina (vollstânr'-A dige) a Ungariei intregi si a tieriloru învecinate Frankfurt und Leipzig 1690; 294 francesu, istorî’ayd lui Emericu Tokolyi păna in 1694; Nr. 310 unu mare germanu, coprinde istori’a de 15 ani păna la pâcda^ dela Carlovitiu din 1699, tractedia erasi despre vfeOv, diece tieri, intre care si cele romanesci, are 36 ilustră tiuni; aceeași atențiune merita si Nrii 323, 326 si încă altele căteva. Intr’aceea istoricii nostrii de professiune ntt sey voru îndestula cu acestu estrasu secu alu meu, ci voru lua in mana desu citat’a Calauza, care este redactata; du . mare grija si precisiune; titlulu tuturoru publicatiuniloru este reprodusa intocma in limb’a scriitoriului, numai * unele esplicatiuni sunt făcute in limb’a magiara, car-e ■ ?? îngreuna intielegerea pentru cei ce nu o cunoscu, atătu ? in acesta parte, cătu si la manuscripte si cu atătu măi vîrtosu la celelalte grupe ale expositiunei, din care causa străinii necunoscatori de acdsta limba o si cercetădia fdrte..U puținu; cu atătu inse este mai frecuentata expositiunei * istorica de cătra magiarii nascuti sau crescuți de ma- . giari si de cătra cei cari le cunoscu limb’a. Nu numai . barbati de tota etatea, ci si domne cercetedia acăsta expositiune cu mare diligintia; celu puțina eu am aflatu acolo publicu numerosu in tdte dilele, in care am lucratu 28*. 196 si eu. Am vediutu părinți conducendu pe copilașii loru de 10—12 ani si profesori pe elevii loru, esplicandu obiecte, publicatiuni, corespondentie si alte manuscripte in spiritu nationalu si patrioticii mai ferbinte decătu fusese alu aceloru străbuni de inainte cu doue sute de ani, cari nu numai țineau pe fatia cu turcii in contra creștinii oru, ci si faceau acestora tote relele, era altii, cari după dis’a elvetianiloru nu voiau se țină nici cu archangelulu Mihailu nici cu Belzebub, de si câ aristocrati se bucurau de tote drepturile si prerogativele cu con- ditiune câ la nevoia se apere patri’a, fugean de arme, denegau orice ajutoriu in bani si in producte, se codeau si se ascundeau câ selbaticii numai câ se’si scutesca preti- os’a loru viatia si avere. Acestea adeveruri sunt date in câtva pe fatia si in monografi’a compusa la ocasiunea acâsta de cătra tenerulu istoricu dnArpad Kârolyi insarcinatu de cătra comissiune cu compunerea” ei ; cu fatâtu inse esu la lumina mai multe misielii si blaste- ’șmatii ale societatiei superiore si mijlocii de pre acelea limpuri din o parte mare a celoru 213 corespondentie jsi alte manuscripte care figuredia astadi in expositiune in căte unu singuru. exemplariu, fără a se sci dâca se voru multiplică vreodată prin tipariu, pentrucâ se ajunga de dominiu publicu. Din tdte acelea 213 documente scrise, vediute in acesta expositiune vreo patrudieci se potu consideră după I modest’a mea opiniune că cele mai instructive pentru ! toti omenii căti cultiva ide’a patriotismului si a nationa- i litatiei, ținu inse si mai susu demnitatea morala a omu- ¹ lui, fără care cele doue insusiri aru deveni masce fâra A ■ . creen. Din tote revelatiunile căte esu din documente, asupra mea produseră impressiune mai profunda unele câ acestea. Ur’a turbata religiosa si netoleranti’a care mergea , asia departe, incătu multi protestanti au fost mai gafa > se faca causa comuna cu mohamedanii si se doriasca >\susținerea domniei turcesci in Ungari’a păna la acelu j ’gradu, in cătu astadi se pdte afirma cu totu dreptulu, ycă daca nu aru fi alergatu trupe austriace si germane, voluntari heroici si generoși din Itali’a, Spâni’a, Franci’a, Angli’a câ se’si verse sângele pentru religiunea chiristiana si preste totu pentru cultur’a si civilisatiunea europena, de grij’a si fric’a unguriloru domni’a turcesca aru fi per- severata in Ungari’a si mai departe, in care casu Pano- ni’a si Daci’a intrega aru stâ si astadi pe trept’a civili- satiunei pe care se afla de ex.: Bosni’a, Macedonia si alte provincii dintre Adriatica si Marea negra. Cu tdte Încordările capitaniloru unguri din partid’a Habsburg, câ palatinulu Paulă Eszterhâzy si rudeniile sale, câ grofii Forgâcs, Zichy, Pâlfiy, Batyani s. a., cu tdte predicele calugariloru catolici, la impresurarea Budei nu s’au pu- tutu concentrâ nici douedieci de mii oste adunata numai din Ungari’a; tdte celelalte trupe păna la numerulu de circa 90' mii au fost venite din alte tieri si dela alte popora. Ungurii antiaustriaci s’au inrolatu sub stogurile lui Tokolyi; cei mai multi au dositu si dela elu, astep- tăndu in ascunsu resultatele, pentrucâ după aceea sd se alature la partid’a invingatoria. Aci este apoi loculu de a inregistrâ si memorabilulu fermanu alu sultanului Mohamet IV din lun’a Schabon 1093 (A. d. Chr. 1682), prin care Emericu Tokolyi fu denumita domnu preste Ungari’a superiora cu conditiune câ se platesca 40,000 de taleri tributu anualu de vasalu turcescu. Unu acta forte caracteristicu acesta pentru iubirea de libertate, pentru patriotismulu lui Tokolyi si alu partidei sale. (Docum. Nr. 402 alu catalogului). De aici aru fi urmatu, că sultanulu se rernăie domnu suve- ranu in partea cea mai mare a Ungariei si in capital’a ei, era Tokolyi vasalulu seu in ceealalta parte. Frumose prospecte pentru libertatea Europei din acelea dile ; nu vomu uita inse, câ atătu atunci cătu si mai tărdiu Ludo- vicii XIV regele Franciei din ura nestinsa ce avea asupra casei Habsburg, ajută in multe moduri pe turci si pe partid’a lui Tokolyi. Unu altu documenta din 23 Sept. 1686 adeca la doue septemani după reocuparea capitalei ne invatia, că partisanii lui Tokolyi si ai turciloru credea tare, câ sultanulu erasi va ocupă Bud’a; de aceea ei scriu si principelui Michailu Apaffy la Transilvani’a, câ se’si vedia bine de capulu seu, se nu se abata dela credintia cătra sultanulu turcescu, se nu freca in partea nemtiloru, câ-ci turcii sunt mai gafa se perda insul’a Candi’a decătu Bud’a si tragendu’si de acolo partea de armata se se arunce din nou cu tote puterile loru preste Ungari’a, (Docum: Nr. Catal: 559.). Intre acestea impregiurari imperatulu Leopold I. cu cabinetulu seu incercâ tote mijlocele si maiestriile câ se câștige pe toti locuitorii Ungariei in partea sa si in a christianismului; amnestii generali, donatiuni de dominii si alte privilegii, daruri in bani, ranguri si de- coratiuni, mai si casatorii intre unguri si germani, alte- ori erasi mesuri aspre, degradări, intemnitiari, confiscări de avere, spendiurari, tote erau folosite spre a câștiga mai alesu pe classele forte numerose ale aristocrației; dara pare câ erâ o făcătură: pre căndu se credea că spiritele se mai dumerescu, eca alaturea si iesuitii pe atunci atotu pu- ternici cu propagand’a loru, era alaturea cu ei si in^ servitiulu loru câte unu generalu imperatescu pe câtu de fanaticu pe atătu de selbaticu si setosu de sânge, se aruncau cu furia preste acatolici, închideau biserici si’ scole, torturau si exilau popi si dăscăli, confiscau averi, opriau orice altu serviciu dumnedieescu afara de celu prescrisu in ritualulu catolicu, si asia cu acelea mesuri barbare goniau sute de mii de locuitori sub protectiunea turcesca. In același timpu ]a curte si in cabinetu luptau trei partide una cu alta; era si tesaurulu imperiului desecatu cu totulu mai virtosu din causa că se fură forte multu dintrensulu. Singuru ministrulu finantieloru cornițele Sin- zendorf furase, după insasi mărturisirea sa, păna la doue milione floreni, care suma inainte cu doue sute de ani facea câtu aru valora in dilele ndstre celu mai puginu douedieci de milione. Se așteptă ajutoriu in bani dela papa Innocentiu XI (Godescalchi), care inse la ocuparea tronului aflase in tesaurulu statului seu treidieci milione florini deficitu, remasu după antecesorii sei din caus’a dis- 197 ordinei care domnise si in finantiele Romei. Apoi acestu pontifice avea si din natur’a sa măna strinsa si bine facea. După multe certe, partid’a resboiului condusa de principele francesu Carolu de Lorena (Lotharingia) apu- case pe deasupra. Dara de unde bani? Alte isvora nu s’au mai afiatu decătu vendiarea sau incai zalogirea mai multora domenii de ale statului atătu din Ungari’a cătu si de airea. Asia se decise, ca inainte de tote se se ia Bud’a dela turci si numai după aceea se se continue res- boiulu si mai departe. Am facutu acesta escursiune mica numai pentru-ca se se vedia, că in urmarea descoperirei atătoru docu- mente necunoscute păna acum, chiar si acesta parte a istoriei se presentâ cu totulu in alta fatia decătu era ea ■cunoscuta păna acuma. Celu care voiesce se cunosca ade- verulu deplinu .— si cine nu l’ar voi ? — n’are decătu se’si căstige tote documentele scose la lumina de cătiva ani incoce, anume si la exposi tiunea acesta. Mai reflectamu aci pentru istoricii României inca nu- mai la unu documentu mai vechiu din 7 Maiu 1616, ■care este o scrisore a lui Aii pasia vezirulu dela Buda adresata faimosului magnatu Homonnay, care ămblâ după domnia si precum credea Aii, conspirase cu Radul-vodă câ se se scole ambii asupra turciloru. Aii ii amerintia. (Calauza Nr. 395). Mai aflamu una alta amerintiare sarcastica a lui Me- hemed marele Beglerbeg dela Belgrad adressata din 7 Aprile 1622 lui Gabr. Bethlen si aristocrației unguresci, in care le dice câ se nu faca pace cu nemtiulu daca nu voru se patia ei si tier’a loru tote relele; adaoge apoi, că Coron’a regala s’a redatu tierei, ei inse in măni’a turciloru o dedesera nemtiului, era acesta a incoronatu cu ea in bataia de jocu capulu unui vitielu; se ia coron’a dela nemtiu si se nu’io mai dea etc. (Cal. Nr. 460). Acesta scrisore câ si mai multe altele remase in tiera din periodulu domniei turcesci este compusa in doue limbi, turcesce si unguresce. Celelalte parti ale expositiunei. A trei’apartea expositiunei istorice este compusa din cincidieci de portrete zugrăvite in oleiu, mai multe in mărime naturala, celelalte in dimensiuni forte diferite. Comissiunea aflase cu cale a nu le asiedia pe acestea intr’o singura sala in ordinea in care se vedu trecute in catalogulu celu micu si in calauza, ci ele se afla impartite printre celelalte obiecte in siese sale, din causa cum s’a disu, câ expositiunea se nu apara prea monotona. Intre tote acelea 50 de cadre nu vei da preste multe asia numite capete de opera, cu tdte ace- stea ele interessedia multu pe istoricu si pe etnographu atătu câ espresiuni fisiognomice ale personeloru de di- verse nationalitati de positiune si ranguri inalte, cătu si pentru costumele loru de o varietate batetore la ochi, mai alesu candu vedemu că unele porturi boieresci sd- mena multu cu căteva conservate păna in dio’a de astadi la poporu, dra altele se presentâ si la unii magnați un- guresci in form’a (croitur’a) si pomp’a orientala inpru- mutate dela turci. Alaturea cu principele Apaffy, din fa- mili’a Eszterhâzy figureza vre-o 12 persone, din a lui Tbkolyi vre-o 6, alte familii de magnați sunt mâi puqinu representate. La Nr. 610 admiramu pe regele erou loanu Sobieski dela 1683 (salvarea Vienei), era in alta sala pap’a Inocentiu XI la unu locu zugravitu, la altulu in marmora. Grup’a a patr’a 357 de gravuri si picturi de măna. Acdsta grupa coprinde pe toti barbatii celebri din tdte nationalitatile căti au avutu role mai importante in tragediile bellice dela finea vecului alu 17-lea,. ince- pendu dela imperatulu Leopold cu consort’a sa Eleonora si dela sultanulu Mahomed IV, cela cu generalii si bar- batii sei de stătu, acesta cu pasialii sei; principi, duci, palatinu, grofi si alte celebrități din dilele loru; spahii, ianiceri si oficiari de ai loru, ulemali si derviși, planuri topografice, grupe de bătălii si de asalturi, bivoacari sub corturi si altele multe. A cincea grupa este de tiese.turi, compusa numai din 18 obiecte, din care cele patru gobelihe co- losali, proprietatea Maiestatiei Sale imperatului si rege- ‘ lui, provoca admirarea tuturoru, era cunoscătorii compe- tenti in arta nu se. mai satura al.e cerceta si studia. Descriptiunea minunateloru scenarii bellice representate pe acelea gobeline se afla in Calauza sub Nrii 981 păna la 984. Daca m’ar erta scurtimea timpului aici in stră- inătate, o asiu traduce bucurosu; mi se pare că se va lua copia de pe acelea. Unsprediece covora (tapete) de ingenunchiatu pe ele la rugatiune după ritulu mohame- danu, tote din lăna, tieseturi persiane;'mai in tdte pre- domina colorile rosiia, albastra si galbina. Mai multe dame dedate a vede tieseturi artificidse esitejiumai din fabrice moderne, nu voru *se creda că acelea covora nu ar fi # fost lucrate si inainte cu doue sute de ani totu pe res- boie mechanice cu ajutoriulu vaporului. Examinandu ace- lea covora, nu te poți mira de naivitatea ddmneloru si a domnisioreloru moderne. — Unu singuru covora de acestea din expositiune, alu 12-lea, este manufactura turcdsca, totu de rugatiune, campulu rosiu, incarcatu cu flori si arabescuri, inse forte cu gustu. Acesta s’au aflatii nu sciu la care familia in Ardealu, unde odini'ora erau- multe, dara de cătiva ani incoce le cumpără fabricanții străini cu pretiuri mari, cu scopu de a lua desemne după ele si a fabrica intocma. Cercetandu eu mai de multe-ori acesta expositiune si standu cu orele intregi pe* la obiectele din grupele 3" 4 si 5 imi veni in minte, că mai alesu familiile coma- nesci din cele doue cjassse superiori si" mai vechi se afla in posessiunea unui mare numeru de portrete si alte cadre, tieseturi de lăna si de metasa, precum tapete, vestmente orientale si totu feliulu de alte pensarii pretiose remase din moși de stramosi in 'familii. Sciu eu că generatiuniltf moderne isi bătu jocu de islicuri si cauce,' de scurteici' si fermenele, de giubele si caftane ; sciintiei inse nu’i este permisu a lua in desiertu portulu vechiu, vestmen- tele, datinele din casa si dela masa, din familia si*din societate; ci datori’a ei este ale cerceta de bune, de rele, nu după modele si capritiile moderne, ci cu totulu din 198 ■alte puncte de vedere. Ore nu s’ar putea realisa si in ^Bucuresci o expositiune de asemenea obiecte, daca nu )spre altu scopu, incai in interesulu artei si spre incu- l’agiareaindustrieide casa? Anticuarii, mamula- rii si alti speculanti aduna mereu dela familiile ndstre cu pretiuri de nimicu totu feliulu de obiecte vechi, a ca- roru valore densele nu o cunoscu, nici câ valore cum am dice de piatia si cu atătu mai pușinu câ pretium affec- tionis. Totu asia se intempla si cu asia numitele scule sau giuvaere, auru, argintu, petri nestimate, care daca nu se vendu pe pretiuri bagatele, in casulu celu mai bunu se prefăcu si modernisedia adesea cu lipsa totala de unu gustu finu si totodată solidu. Grup’a a siesea forte bogata compusa din arme diverse si din mulțime de alte obiecte, cu alu caroru ajutoriu se stingeau si inainte cu doue sute de ani vieți omenesci. Acestea tote se vedu inregistrate sub 505 Nri in Calauza. Vreo 37 de busdugane (topuzu), cele mai multe de feru,. căteva .de arama, vre-o doue de argintu unele im forma de măciucă cu manunchiu de lemnu; — mai multe săbii si spade, palosie si cuțite late, pumnarie, vre-o 27 hangiare (iatagane), cuțite, baltage sau bardi de batalia de mai multe forme si calitati, lănci si asia nu- mite pice, sau sulitie, girete, arcuri cu sagete, pusei si pistole multe, de forme si constructi'uni forte variate, casce sau cascette, chivere, paveze sau scuturi, pepturi de feru₄ cămeși impletite *din fire de feru,. glontie si mi- tralii (cartace), steaguri de categorii diverse, anume din- tre cele turcesci Alem (de sânge), Bairâk (de resboiu), Sandjac, Tug cu coda de calu, cornuri de pulbere, lantiu lungu pentru căte cinci robi legati de gutu, numitu pe turcesce Zindgir^. unu cortu ’de campania (Obâ), tobe si trimbitie, siele forte pretidse, frene si alte unelte dela cai de cadaritu, precum scări, potcove, pinteni; coperte. Căteva din acestea obiecte se vedu si ilustrate in Calauza. In grup’a a sieptea se afla scule si unelte in- cependu dela metanii pretidse, coliere, cruci, copcii, bra- tiare, inele, sigile, ace de argintu si aurite, vestmente, oglindi, candelabre., falinarie, aparate de masa, cătiue .pentru afumatu, câne sau canceie, ibrice si alte vase pentru' apa si vinu, filigene, farfurii, (talere) blide sau castrone, tave, cutii etc. etc. mai tdte mânufacture ori- . entali remase ici-colo din pradile averiloru turcesci după scoterea loru din tieta. Grup’a 'a opt’a coprinde medalii comemorative, monete si matrice sau timbre. Pe acesta o recomandamu jiumismaticiloru noștri-. La vre-o patru medalii s’au ala- turatu in Calauza si Facsimile. Obiectele destinate de cătra comisiune câ se formediegrup’aanou’a, in decursulu asie- diarei loru s’au incorporata la grupele 2, 3, 4 fie-care după insusirea loru. In suplementu dela pag. 455 inainte s’au tre- cutu 69 Mspte, documente, corespondentie, portrete s. a. trimise după ce apucasera a se tipări tdte colele Că- lăuzei. Eu din partea mea asiu mai avea de reflectatu căte •ceva despre necessitatea si importanti’a unei expositiuni istorice precum este si aedsta, ne voindu inse a preocupa opiniunile altora, imi iucheiu cu atâta raportulu meu re- dactatu după petrecere de doue septemani in Budapesta 26 Septembre n. 1886. Georgie Baritiu. Cultur’a naționala a poporului romanu in comparatiune cu starea lui ma- teriala*.) „Foiesce si vei fiu proverbu rom. In acesta diua de serbare naționala a provinției Selagiu, in care despartiamentulu alu XI alu Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu, ’si tiene adunarea sa generala anuala, am se ve ceru pretiuit’a atențiune pe puginu tempu, nu pentru a ascultă propagarea cutaroru idei noue si sublime, ci numai pentru a re’nprospetâ in memori’a poporului romanu valorea culturei sale naționale in raportu cu munc’a sa dilnica, cu care de mii de ani si-a pazitu individualitatea națio- nala, si a cărei conducere adi cade si in sfer’a actiunei Assoeiatiunei trans. spre a’lu conduce mai departe prin munca la cultura. „Starea unei societăți — dice renumitulu Guizot — depinde dela starea interiora a omului, si câ să se pota, funda o societate durabila, trebue se aiba unu numeru de idei destulu de estinse, cari se fia de trebuintia pen- tru acea societate, si cari se se aplice la trebuintiele si reporturile ei; trebue mai multu, câ acele idei se fia comune la cea mai mare parte din membri acelei socie- tăți, in fine câ ele se esercitedie o predomnire asupra vointieloru si actiuniloru loru." Astfeliu Associatiunea transilvana pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu, prin mai multe căi laterale, cari tote câ totu atâtea radie suntu conducatorie la unulu si același scopu generalu, lucra cu poteri unite, cu poteri atătu spirituali cătu si materiali pentru unu numeru de idei destulu de estinse, comune membriloru ei, predomi- năndu acțiunile si vointiele loru, lucra pentru înaintarea literaturei romane, câ conditiunea cea mai fundamentala la propagarea culturei naționale, uniculu terenu de acti- vitate, care ascunde in sine lumin’a, fericirea, ba chiaru vieti’a unui poporu, vieti’a poporului romanu. ’Mi concedeti a repeta, ca atari obligațiuni, atari datorintie are si despartiamentulu nostru alu XI Selagianu fașia de poporulu romanu, datorintie cari ni le incumbe complecsulu Assoeiatiunei, datorintie cari ni le-au pastratu istori’a romanului, si trecutulu lui inneguratu. Ddca sburamu cu poterea imaginatiunei nostre inda- reptu in trecutu in etatea tenera a natiunei, si daca» privimu si imaginile destulu de estinse din ambitulu in- tămplariloru dilnice, ne vine a crede, că datorintiele ndstre fația de poporulu romanu, la părere suntu nesuportabile. *) Disertatiune cetită la adunarea generala a despartia- mentului XI alu Assoeiatiunei transilvane, din Buciumu tienuta. la 4 Augustu 1887 de Augustinu M. Vicasiu. 199 Este inse unu ce caracteristicu in poporulu romanu, care acea greutate o preface in ocupatiune plăcută si usiora. Supunerea si iubirea lui de pace, provenita nu din mi- cimea sufletului si curagiului, ci din unu semtiu adencu - ide blăndetia ce-’lu face atătu de paciinte, incătu sup- porta cu blănddtia rara ori-ce nedreptate, vatemare, — cum ne arata mii de esemple ale aceloru tempuri trecute, a caroru memoria nu e bine a o reînvia — suntu atătea virtuti, cari făcu din romanu cetatianu, patriotu si na- tionalistu bunu. —• Nu e greu a face pe romanu a-si cundsce datorinti’a, pe romanulu, care dela vitregi’a tem- puriloru a invetiatu a suferi si sub măna de feru a sorti a se supune, care a invetiatu dela iubirea sa de pace a ascultă, dela spiritulu seu de vietia a lucră, si dela istoria a speră; nu! căci romanulu, tdte acestea virtuti de cetatianu, patriotu si naționalista bunu le-a avutu totuddun’a. Nici va demustră nime că nu a fostu credin- ciosu patriei si Domnitori ului seu, că a vendutu tier’a misielesce pe pretiuri de rușine, că nu a stătu totudeun’a in fruntea ostei, căndu pagănii si inimicii amenintiau ■averea si esistinti’a sa. Elu intre mii de pericle a stătu neclatitu, nemulu nu si-a parasitu, limb’a nu si-a uitatu, cu unu cuventu romanulu e nationalistu mare, si ndue «nu ne-a remasu alt’a, decătu câ din acestu nationalistu se formamu si pe romanulu cultu si civilisatu. Eata Domniloru scopulu nostru maretiu ereditu dela •^străbuni, eata scopulu Associatiunei si despartiementului «ostru XI, care simtiembntulu nationalu ni-’lu demanda a’lu eluptâ. Cu căte suferintie, cu căte sacrificii au spartu ghiati’a obscurantismului primii regenatori ai culturei nostre na- ționale, cuvintele si suferintiele loru străbateau păna in < tote unghiurile românismului. Eata o recunoscintia dela invetiatulu I. Eliade din Romani’a: „Fratiloru romani, mari barbati au esitu dintre voi dincolo de Carpati, de acolo au venitu si in zidurile derapanate din Săntulu Sav’a, ? nemoritoriulu nostru Georgiu Lazaru, care.... s’a pusu se arunce seminti’a nationditatii intr’unu pamentu ne- lucratu si plinu de buruiene. Cetiti tbneriloru pe Paulu lorgoviciu, Petru Maioru, Cichindelu, Sincai.... si veți invetiâ intrensii si limb’a vostra si ceea ce au fostu moșii vostrii, si ceea-ce veți pote fi, de veți urmă invetiaturile loru. Aceștia toti au fostu jertfa causei loru celei sănte intru servitiulu natiunei; si mortea loru pote fi o doveda eterna a inaltei loru solii si a indeplinirei ei.“ Se ne inarmamu si noi in acesta lupta frumosa a culturei cu tote armele posibile, pentru câștigarea invin- gerei in a cărei posesiune ar debui se fimu de multu. Se urmamu pașii barbatiloru de pia memoria ai provin- ției nostre, Siulutiu, Barnutiu si altii, si se aprindemu lumina in anim’a si mintea poporului nostru, pentru a’lu conduce la limanulu pe care suntu postate poporele culte ale seclului presente. Astadi, căndu nu se mai ceru virtuti eroice pe cămpulu de resbelu, unu sacrificiu de vietia pentru marirea si esistinti’a unui poporu, ci numai cul- itur’a naționala, noi atăti nepoti ai strabuniloru bravi se nu potemu face atătu de pușinu sacrificiu pentru po- porulu, pentru națiunea, care ne dice cu o iubire si fala adeveratu mumdsca, ca-’i suntem fii ? se nu potemu aretâ lumei, că avemu tbmpu si voia tare de a ne ocupă pe lănga datorintiele nostre individuale, si cu destinulu, cu bi- . nele si marirea natiunei nostre ? E măngaietoriu daca scimu, că amu facutu cătu de puținu bine pentru poporu, pen- tru națiune, si acesta mângâiere o are astadi si despar- tiamentulu nostru alu XI, căndu intrunitu mai adauge , căteva petricele la aredicarea altariului literaturei si culturei poporului nostru romanu. Deca aruncamu o privire preste fructele osteneleloru Associatiuniloru in redicarea literaturei si culturei popore- loru sale, suntemu siliti a recunosce adeverulu neconte- staveru, câ „jurstarile ’si au influinti’a asupr’a ori-ce", ele făcu usiora seu imposibila împlinirea dorintiei singu- rateciloru cătu si a societatiloru. Astfeliu Associatiunea transilvana pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu, cătu si tote reuniunile cultu- rale romane au ase luptă contr’a multoru jurstari, cari . impedeca cu mare resistintia, ba amenintia chiaru cu perire limb’a, literatur’a si tota nesuinti’a cultivarei spi- rituale a poporului romanu. Dintre celea mai multe se-’mi fia ertatu a numi un’a împrejurare mai ardietore, mai periculosa: „lips’a materialismului la poporulu romanu."— . Acumu, căndu nici odata in decursulu istoriei nu s’a vediutu o mișcare mai febrila in câștigarea materia- lismului că in seclulu presente numitu alu „lumineloru" T căndu Europ’a intrega voiesce pe mii de căi a intr’uni avere si sciintia: poporului romanu nu trebuie se-i treca din vedere acesta imprejurare, acesta mișcare, fără de a intră si elu in acesta lupta seculara., Elementele bunei stări materiale, averea, este trept’a cea mai poternica, pe care se rădică adi unu poporu; până căndu lips’a, seraci’a, neaverea e stanc’a tarpeica, era pe<|isiulu pe ’ care se rostogolesce in abisulu perirei si alu neesistintiei. „Nui nimic’a maipericulosu decătupoporulu flamanda" - dice renumitulu poetu italianu Petrarca (in de rep.) — In seclulu presente inse unu poporu nu merita se esiste⁻' numai pentru că ’si amplinesce lipsele sale naturale, pre-’. cum e mâncarea si beutur’a, de cumva nu esista si prin ‘ *’< averea si cultur’a sa!... Istori’a popdreloru, cu date« ' ’ senguratece ne este martora, câ numai acelu poporu spo- resce in virtute si avere, numai acela ’si asecurddia IU/ «. bertatea si independenti’a, care e destulu de cultu; dăr ¹ contra vegetedia, devinu in sclavia si in urma de totu' ■ - cadu si pieru acele popora, cari retacescu in intunerecula ." nesciintiei. — „Tempulu si întâmplarea — dice Canning nu pote face pentru aceia nimic’a, cari pentru sine inca nu făcu nimic’a, provedinti’a inca abia pote salvă.po- . porulu care nu se nesuesce a-si eluptâ esistinti’a". Esistinti’a si vieti’a unui poporu cultu o vestescu monumentele sale culturale neperitdrie, pe cari le sus- ‘ tiene si aduce la înflorire si cu sacrificiile sale materiale. . Vidti’a poporului romanu inca o vestescu monumeJitele „ sale culturale, cari sunt: biseric’a, scdl’a, Associatiunfl®,, institutele si institutiunile sale culturali si industriale ’ economice, cari împreuna cu limb’a si mosi’a lui făcu . averea lui cea adeverata, care avere a păzit’o cu scumpa». 200 ep late si mari sacrificii, infruntându cu cutezare tote viscolele intrigeloru seculari îndreptate in contr’a ei, si cari câ intr’o stânca poternica se sfaramau in resistinti’a si po- terea lui de vietia. Cu demersulu, inaintarea si schimbarea tempuriloru inse, s’au maritu si greutățile lupteloru ce are se suporte poporulu romanu in conservarea averei lui naționale; si astadi, căndu iuventiunea unui Guttenberg apara de ni- micire productele mintiei spiriteloru mari; căndu unu Franclin prinde in sboru fulgerulu aprindietoriu, căndu unu Chappe devinge pedecile spaciului si tempului si schimbarea cugeteloru intre cele doue osii opuse ale pă- mântului e numai lucru momentanu; căndu traimu intru o epoca câ aceea, in care poporele nu se mai clasifica după proportiunea loru numerica, ci ’si câștiga impor- tanti’a si adeverat’a valore numai după capitalele morale, scientifice si materiali, cari le posiedu; astadi căndu tdte poporele moderne, inca si celea mai luminate cari au ajunsu asi’a dicăndu la nivoulu supremu alu culturei, ne- suescu din respoteri la o perfecțiune si mai mare atătu in cultura câtu si in avere: noi romanii nu mai potemu remânea nepăsători la vocea erei in care traimu; nu potemu remanea mai multu in obscuratismulu si intune- reculu celu grosu si negru alu nesciintiei si regresului; romanulu nu trebue sa remâna inderaptu, căci mersulu grabitu cu care se intrecu astadi tdte poporele la isvorulu culturei prin avere in limb’a naționala, este cu atătu mai periculosu pentru poporulu remasu inca inapoi pe acesta cale, cu cătu este mai mare distanti’a ce’lu des- parte de celealalte. De acumu clenodiele culturali ale romanului, biseric’a scol’a si celelalte institutiuni ale lui, pretindu a fi susți- nute de fiii natiunei cu mai mari jertfe, cu mai multe greutati si spese câ in trecutu, căci ele trebue se steie pe o inaltime cu a natiuniloru civilisate a seclului; pro- pagatorii moralei, invetiatorii sciintiei, trebuescu iinbra- tiosiati cu iubire si remunerati după dreptate, căci prin densii se ridica cultur’a poporului romanu la trdpt’a unde i-se compete se fia, că precumu o flore de primavera, deca gradinariulu nu ’ntdrce destula grija pentru culti- varea si crescerea ei, se palida, vestediesee si usca ina- inte de tempu, inainte de a ne imbatâ cu mirosulu ei celu placutu si fermecatoriu; astfeliu generatiunea tinera a natiunei, viitoriulu poporu, deca nu e crescutu si cul- tivatu in principiele generali ale culturei moderne, e per- dutu pentru concertulu poporeloru culte europene. Lupt’a pentru esistinti’a nostra culturala naționala e începută, si susținuta cu taria, avemu numai a continuă cu demnitate. Pentru eliberarea limbei si literaturei ndstre națio- nale romane, au grijitu si grijesce societatea academica romana, pentru a o scapă de sub jugulu despotismului sub care a gemutu de secoli, si a o ridică la demnitate naționala, si in loculu celoru 41 de slove îi sunt astadi destule 21 de litere, spre a fi corecta in spresiurii, co- recta in forme, in cătu pote figură cu frumseti’a ei intre si lănga sororile ei de origine latina. Pentru înflorirea bisericei si scolei ndstre romane au grijitu si grijescu neadormiti prea demnii noștri Ar- chierei si Prelati romani. Pentru inaintarea, bunăstarea si înflorirea institute- loru, si institutiuniloru ndstre naționale de cultura, industrii de creditu si economii si altele, ingrijesce florea inteli- gintiei poporului romanu, de alu căroru numeru, cultura, cunosciintia si interesare potemu fi mândri in ochii Europei. Era noua massei poporului, ne-a remasu unic’a datorintia de a ne uni cu trupu cu sufletu spre a susțină cu taria° si padi cu virtute, chiaru si prin sacrificarea unei bune parti a averei individuale, acele, cari ante- luptatorii culturei ndstre naționale le-au eluptatu spre cultivarea si luminarea nostra. Pentru a fi insa unu poporu deplinu, după rece- rintiele seclului presente, in susținerea acestei lupte cul- turale, mai ântăiu trebue a ne păzi, a ne inmulti si aduce la înflorire materialismulu, averea propria națio- nala romana, căci cu cătu fiii natiunei voru fi mai cu buna stare materiala cu atătu voru avea de unde sacri- fica mai multu pentru înaintarea si înflorirea culturei natiunei sale. In acesta lupta nu ne mai potemu razamâ pe nime, decătu pe poterile ndstre proprie. „Voiesce si vei fi“ dice proverbulu romanu. Abstragendu dela cele mai laterale, averea princi- pala a unui poporu o formedia pamentulu. — Unu po- poru fără pamentu nu pote esista. Astfeliu si averea principala a romanului e pamentulu. Romanulu tdte așteptările sale si-le speredia dela acesta; acesta este isvorulu lui de traiu si de căstigu, si i-e atătu de scumpu, atătu de iubitu, incâtu pentru pamentulu, care părinții, moșii si strămoșii sei l’au lucratu cu sudori, l’au udatu cu lacremi si l’a ingrasiatu cu sângele loru, au suferitu, si e gatâ mai bine a suferi tdte decătu se’lu pidrda. Si pentru acesta, in tempulu mai apropiatu s’a pusu o nesuintia generala, câ grosulu poporului nostru romanu de dincoce de Carpati, se scia pretiui si lucră pamen- tulu, se’lu scia conservă si a se inavuti din acestu capi- talu nepretiuiveru alu lui. In fruntea acestoru nesuintie inca stau totu Asso- ciatiunile, ndstre culturale. Asia si Associatiunea transil- vana pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu, prin tdte despartiamintele sale a inceputu a se ocupă de bunăstarea moșiei tieranului, de lucrarea si conser- varea aceleia prin exploatări si economii in modu mai practicii. Asia Dlu I. Axente Severu, tractedia: „despre căușele seraciei poporului romănescu, urmările ei, si în- cercarea de ale delaturâ „cuventu cetită in adunarea Associatiunei transilvane, ținutu in Dev’a la anulu 1874, si tractatu cu multa obiectivitate si cunoscintia de causa, si care spre a se potea ceti si de poporulu romanu s’a publicatu in cartea I si II a „Șatenului romanu“ din anulu 1876, fdia destulu de latita intre poporulu romanu. Totu asia si Dlu Ar. Densusianu, tractăndu forte frumosu despre pretiulu si valorea pamentului si - maestri’a de a se inavuti, in cuvăntulu seu: „tiera- nulu romanu in venitoriu “ ținutu in adunarea despar- 201 tiemeiitului alu II-lea a Associatiunei transilvane la Cincu- marej si publicata si in cartea a III., IV. si V. a „Șate- nului romanu" din 1876, disertatiune care merita a fi cetită in tota diu’a de tieranulu romanu. — Mai apoi intre altele si despartiementulu nostru alu XI prin es- crierea de premii din anulu 1883 a si mai apropiatu desceptarea tieranului romanu in aflarea modului si me- diuloceloru, prin cari ar fi mai cu succesu a cultiva pa- mentulu, pentru a produce mai multu si mai bunu grău, secara si cucurudiu esindu la lumina opuscululu pre- miatu alu Dlui Georgie Popu de Basesci „Economi’a câm- pului “ ce se afla si ar trebui se se afle pe mas’a fiesce r carui’a economu romanu Selagianu, pentru a potea urma cele recomandate acolo. Associatiunea Trans. inse nu s’a mărginită numai la acestea, ci a lucratu, lucra in ; presente si va lucră multu si in venitoriu nu numai pentru literatur’a si cultur’a spirituala a poporului ro- i mânu, ci si pentru cultivarea economica si, prosperarea bunei starei lui materiale. ; Er de alta parte si unele foi poporale romane din respoteri tindu a deșteptă pe romanu la un’a economia raționala mai rentabila, precum si in a conservă tiera- nului, ceea ce prin munca serguinciosa in siru de ani a căstigatu. Asia aru fi de doritu se aiba totu tiera- nulu romanu in mâna „epistol’a cătra săteni" despre „economisare" publicata in cartea I a „Șatenului romanu" V din anulu 1884 câ să se acomodedie ei, câ unei dogme J naționale. Precum si alte foi pline de invetiaturi eco- * nomice, cari fiii poporului romanu de si nu sengurateci dar asociati si-le aru potea câștiga pe forte puginu pretiu, din cari câ albin’a din flore in flore si-ar estrage cuno- scintiele imbunatatirei pamentului seu, din care apoi i-ar isvori lapte si miere. Nu potu lasă fără a nu amenti si despre unu ramu poternicu de economie naționala romana, care cumpa- nesce si mai multu in bunăstarea materiala a romanului si acesta e industri’a casnica. Aci e terenulu celu mai productivu aTu susținerei^conservarei si inmultirei averei tieranului romanu. Cănep’a si lăn’a, fusulu si resboiulu, productele dela animalele casnice, maiestriele si ocupa- j tiunile din jurulu casei — sunt cari susținu in fala si renume cas’a unui tieranu romanu. Acestea au aperatu si până aci modest’a avere a romanului in contr’a luesu- lui, care ici colea incepe a se incuibă si in clasele po- porului muncitoriu, er in clasele inteligentiloru se intinde păna la sfortiare, imităndu datinele, ocupatiunele si im- bracamintele schimosite ale neamuriloru străine. Nu para- sesca romanii industri’a loru casnica, ca aceea singura e in stare a’i scapă de nimicire. Nu le fie rușine a Îm- bracă productulu industriala alu măniloru loru. Tieranulu nu-si parasesca sumanulu, panz’a si opinc’a sa; femei’a romanului se nu lapede covorele făcute de man’a sa, se j nu lapede cratinti’a si costumulu — portulu — romanescu celu atătu de pitorescu si stralucitoriu ca unu cămpu de flori: ci astadi, candu peste Carpati ne premerge cu exem- plu in industria casnica o regina, regin’a cea mai in- vetiata — a României, — se prindemu de nou cu poteri unite a conservă si a aduce la inflorire totu ce e ro- manescu si in industri’a casnica. Sciinti’a, lucrarea, nesuinti’a, silinti’a, pastrarea, cumpetulu si crutiarea, intru o moșie cătu de modesta te făcu avutu; er nesciinti’a, nelucrarea, prosti’a si le- nea, beti’a si ospetiele, luxulu si resipirea, si mosi’a cea mai frumosa o perdu si te făcu seracu. — Dela po- porulu romanu depinde numai a alege seu una său alta; In fagi’a atătoru indemnari si recomandări salutarie si binevoitdre a associatiuniloru si barbatiloru distinși ai neamului seu, alegerea romanului trebue se cada pe cea de antăiu, căci cu acest’a e datoriu trecutului si viito- riului seu, strabuniloru si nepotiloru sei. Pascal, unulu dintre primii clasici francesi din se- colulu alu 17-lea, ocupăndu-se multu de bunăstarea spR rituala si materiala a natiunei sale, s’a espriraatu astfeliu: . „Esaminandu-si fiesce-cine cugetele sale, si va află, Ca acelea in continuu se cuprindu cu trecutulu si cu veni- toriulu. Abia cugetamu la presinte, si daca cugetamu la ¹ presinte, numai pentru aceea se intămpla, câ lumin’a acestui’a se o folosimu spre infrumsetiarea venitoriului. CNici odata nu ni scopulu presintele, ci numai venitoriulu. Venitoriulu ne va areta de ce ne-amu facutu vrednici. Daca presintele ni l-amu folositu bine si virtuosu, si ve- nitoriulu ne va fi maretiu si fericitu, din contra ddca l’amu negligatu, nici nu potemu cugetă la unu viitoriu ferice." — O sentintia e acesta, care mai bine de dope secle nemic’a nu si-a perdutu din valorea si frumseti’a sa, si astadi pote servi poporului romanu de conducatdria. — Avemu dara inaintea nostra unu venitoriu splendidu,. numai trebue se ne aretamu demni de elu, trebue se-’lu, scimu merită.. Nu se recere dela nime lucru preste poterile sale, fie-care faca atâta cătu pdte, cu care se-’n- avutiesca si inmultiesca binele comunu nationalu. NU’ este omu care se nu fie in stare a adauge cătu de pu- ținu la bunăstarea si cultur’a naționala. Ba, spre aceea, câ se inaintedie o națiune, chiaru trebue se-si arete po- terea propria fie-care membru alu natiunei; că precumu caracterulu unei națiuni e sum’a caractereloru singura- teciloru : asi’a si poțerea propria a singurateciloru formedia la olalta poterea natiunei. Se nu uitamu inse, că fericirea e o pasere, care se pune numai pe arbori verdi si înfloritori; se nu uitamu că o națiune, care aștepta tote numai din ceriu si dela străini, o națiune care nu se ajuta ea pre sine, nici Ddieii. nu o ajuta. Se nu uitamu, că deca amu negligatu ceva, păna aci in ajungerea venitoriului nostru ferice, avemu a ne nisui de a repară gresiăl’a, si a lucră mai multu de acumu, câ prin cultur’a, averea si marirea poporului nostru se’-lu meruimu. Pentru a ajunge acesta s’a formatu in parte si Asso- ciatiunea transilvana, cu despartiemintele sale, in a căroru nesuintia câ intru unu muru poternicu au să se frângă tote atacurile inimice culturei nostre naționale, si spre a realisâ pe deplinu așteptările natiunei, spre a rădică națiunea prin cultura si avere la mărire ai feri- cire, nu e alt’a de doritu decătu se domn) că cheltuelile acestui cursu voru ingreunâ si mai multu, pote preste mesura, budgetulu scolei din anulu curentu scolaru; c) câ direcțiunea împreuna cu personalulu didacticu nu este in numeru de ajunsu, câ se mai pota luă asupra’si si instrucțiunea in cursulu complemen- taru; pentru presentu n’ar fi consultu sb se deschidă cursulu des amintitu. 2. La 28 Oct. a. c. s’a ținuta o a dou’a conferintia in acestu obiectu ; corpulu didacticu, luăndu chestiunea cu pianulu de invetiamentu pentru desamintitulu cursu complementaru, de nou in disensiune si reflectăndu la proiectulu elaboratu de delegatulu comitetului in afacerile școlare, Dlu loanu Po- pescu, a hotaritu, câ din caus’a scurtimii timpului densulu nu este in positia de a presentâ comitetului propunerile sale fatia cu numitulu proiectu, de aceea ‘lu substerne comitetului spre ulteridre dispositiuni. (Ex. Nr. 484/1887.) In legătură cu acestu raportu alu direcțiunii se constata din partea presidiului, câ deja inainte de conferinti’a corpului didacticu, ținuta la 22 Oct. a. c. se transpusese, după cumu se vede din raportulu dto 16 Oct. a. c. Nr. 471, din partea domnului delegatu, loanu Popescu, la măn’a directiunei, unu proiectu de planu de invetiambntu pentru cursulu complemen- taru, cu scopu de a se reflectă la elu in deliberatiunile nu- mitei conferintie. Directorulu inse i-a aretatu, că cu acesta ocasiune cor- pulu didacticu n’a fost in positiune a potea reflectă la numitulu proiectu, de 6re-ce facendu-se tocmai pe atunci predarea agen- deloru oficiului de directoru, acelu proiectu s’a perdutu din cancelari’a directiunei, fără a i se fi pututu dâ de urma, cu tota cautarea ingrigiata, ce s’a facutu. In urm’a acestei intemplari regretabile, rogatu de dlu presiedinte, dlu Popescu a avutu bunavointi’a a elabora de nou proiectulu amintitu. — După aceste constatări se cetesce proiectulu presentatu si se dau din partea delegatului mai multe deslușiri. DSa ține adeca, câ cursulu complementaru se pote infiintiâ deja in anulu acesta, netrebuindu a se dâ din partea scolei decătu o sala si incalditulu necesariu, de dre-ce sunt insinuate deja 4 frecuentante, si din taxele acelora lunare de căte 5 fl. se potu acoperi spesele recerute pentru instruc- tdr’a din lucrulu de mâna, fără a se ingreunâ budgetulu sed- lei cu ceva. Cătu pentru puterile didactice, aplicate in classele scolei civile, acelea in cursulu complementariu voru dâ lectiuni numai intru cătu nu se voru simt! prea impovarate, mai pri- mindu căte o ora la di, mai alesu in acelea dile, in care au numai trei dre de invetiamentu. Orele, ce poterile didactice voru binevoi' a dâ in cursulu complementaru, voru fi din ace- lesi obiecte, pe cari le propunu in classele scolei civile, si nu voru trece preste trei intr’o septemăna din partea unei puteri; in anulu acesta insa voru fi date gratuitu, neputbndu-se re- tribuf din taxele dela 4 eleve. — Domnulu delegatu câ pro- punatoru se obliga a dâ gratisu un’a sau doua dre pe septe- măna din Pedagogi’a de casa. De asemenea a promisu a dâ gratisu un’a sau doue dre din Higiena si dlu Dr. loanu Mog’a, mediculu institutului, carele si acestu oficiu ilu face gratuitu. — In vederea deslusiriloru si respective a declaratiuni- toru date de dlu delegatu, comitetulu hotaresce a se deschide 205 cu inceputulu lui Noemvrie a. c. cursulu complementaru, si a se întregi astfelu organismulu scolei Associatiunei in sensulu statutului de organisare. Spre acestu scopu se primesce en bloc planulu de inve- ' tiamântu alaturatu sub ./• la acestu protocolu, in modulu cum s’a proiectatu din partea dlui delegatu, loanu Popescu, avendu a fi pusu in lucrare cu concursulu corpului didacticu actualu, intru cătu ocupatiunile împreunate cu posturile ordi- nare i-aru permite, fără câ singuraticii se fie preste mesura îngreunați, apoi cu concursulu binevoitoru alu dloru loanu -Popescu si Dr. loanu Mog’a si a unei puteri angagiate anume ; cu scopu de a provedea lucrulu de mâna. Elevele voru avea ' a solvi câte 5 fl. pe luna. Dlu delegatu primesce insarcinarea, că in cointielegere cu direcțiunea scolei se execute acestu con- clusu, avdndu a raporta despre resultatu la timpulu seu co- mitetului. Nr. 191. In legătură cu punctulu precedentu dlu dele- gatu prin adress’a dto 30 Oct. a. c. intemeiatu pe eminentele testimonii si pe caldurdsele recomandări, de care se bucura