Nr. 5—6 Sibiiu, 1—15 Martie 1887. Anulu XVIII. TRANSILVANI ’A. Foi’a Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acesta fâia ese căte 2 cole pe luna si costa 3 florini val. austr., pentru , cei ce nu sunt membrii asociatiunei. . Pentru străinătate 9 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe câte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu Assoeiatiunei in Sibiiu, seu prin posța sta prin domnii colectori. Sumarii!: Museulu istoricu si archeologicu din Temisior’a. Caletorii in interesulu sciintiei. Cercetări ulteriori in Oradea- mare. (Urmare si fine). — Ajutoria numerate in bani de cătra unu episcopu romănescu la purtarea resboiului Austriei cu Napoleonu I. in a. 1809. — Documenta din 1806 despre spionarea romaniloru si prinderea scrisoriloru romănesci. Sumariulu decretului presidiale. — După 36 de ani suvenire la reuniunea femeiloru romăne din Brasiovu. — Unele păreri despre gradulu de cultur’a alu poporului romănescu. — Câteva cugetări despre starea ndstra economica si culturala. — Schiție din, ■ istori’a literaturei romane de V. A. Ureche. — Concursu la stipendie. — Anuntiu de abonamentu. , ₍ Museulu istoricu si archeologicu din Temisior’a. Calatorii in interesulu sci- intiei. Cercetări ulteriori in Oradea- mare. (Urmare si fine). Trei Dacii. Dacia Malvensis. Istoriciloru este prea bine cunoscuta confusiunea in care se mai afla ici-colo inca si păna astadi cestiunea despre cele trei Dacii. Aci diversele hipotese isi aflara cămpu largu de discussiuni, pentrucă mai la urma se dispara un’a după alfa. Se dice că unulu din istoricii Banatului, adeca Griselini a fostu celu de ântăiu, care fără că șe producă probe istorice, a inpartitu Daci’a vechia in Alpestris, Mediterranea et Ripensis, era pe • acdsta l’au urmatu altii păna la cei mai dincoce si anume păna la L. Bolim citatu mai in susu. In cursulu aniloru s’au descoperitu inscriptiuni cu Tribus Daciis si Trium Daciarum; din atăta inse nu se putea afla nici numele celoru trei provincii, in care imperatorii voru fi desfacutu statulu monarchicu alu Daciei, nici părțile de teritoriu cercumscrisu pentru fie-care din ele. In fine esira la lumitiă inscriptiuni cu căte trei nume, adeca Dacia Apulensis, Auraria, Malvensis; mai de fcurendu' inse si mai virtosu după studiu si cercetări - de ani îndelungați ale dlui Carolu Torma se află si Provincia Poro- lissensis cu capital’a'sa P o r o 1 i s s u m, tocma susu , in partea septemtrionala a Transilvaniei pe teritoriulu comunei de astadi Moigr.ad in comitatulu Salagiu. S’a mai escatu inca si alta neintielegere grea mai alesu in capetele acelora, cari amestecau in scrierile loru ipca si Daciile lui Aurelianu din Mesi’a cu Daci’a lui Traianu. Acesta neintielegere din urma a • descurcat’o dintre scriitorii nostrii romăni eruditulu domnu canonicu loanu M. Moldovanu vechiu profesoru si directoru de liceu¹ in scrierea sa polemica din anulu 1873*). : Inse care a fostu Dacia sau Provincia Malvensis? Atătea inscriptiuni vorbescu si de căte unu procuratoru: (Caesaris) Trium Daciarum Apulensis, Aurariae, Malvensis, prin urmare acdsta a existată¹ alaturea cu celelalte doue parti, inse unde? Dn. Anto ‘ niu Boleszny unulu dintre membrii societatiei archeold-* gice⁻dela Temisiora in Buletinulu din 1884 fasc. 111.’ se incerca se probedie, că Dacia Malvensis s’a numitu totu teritoriulu Banatului de astadi, alu Banatului mi-¹ mitu odiniora alu Severinufui mai tărdiu alu Craiovei/ precum si totu teritoriulu cunoscuta păna in dilele nostre sub nume de Munteni’a, era capital’a acelei provincii¹ dice elu că a fostu D robe ta situata in regiunea co- munei Turnu-Severinului. Acilea Boleszny ia in- ajutoriu¹ căteva inscriptiuni din Neigebaur, Ackner, Borghesi si a. In cătu pentru municipiulu Drobeta temeiurile- densului se potu accepta; era cele aduse hi favbrea'te-' ritoriului Daciei Malvense mi se păru cam proble- matice. Se speramu că archeologii voru reuși prin ne- curmatele loru cercetări că se scoția si aci adeverulu' intregu la lumina. Pentru situatiunea cetatiei Drobe'tă¹ in aceea parte a Daciei dissertantele se provoca la des-' coperirile făcute de generalulu jiustriacu Hamilton fostu; gubernatoru alu Banatului, care pe la anulu 1736 aflasfe' in regiunea bailoru Herculane multe pietrii votive pu-; blicate de archeologulu Caryophilus la Vien’a in 173'7' sub titlu De Thermis Herciilanis nuper in Dacia detectis, ăra intre acelea si o petra de mormentu pusa unui De-' cenivir Municipii Drobetae, copiata cu erori de¹ Gri- selini, dara coresa de Mommsen sub Nr. ÎS??. Că. Drobeta fusese nu numai colonia simpla, ci munic'ipiiV *) A se vedea: Spicuire in istori’a basereeesca â 'B&A? maniloru, respunsu la Contra-critic’a domnului N. Popea dei Ioane M. Moldovanu Blasiu 1873. Pag. 81. ' " 5 34 importanții, Boleszny probedia intre altele si cu inscrip- tiunea luata de pre o petra patrata descoperita la Cas- trum de lănga Severinu, unde elu o aflase aruncata la o parte in gradin’a publica. De si literele sunt tocite si anevoia de cititu, B. dice că le-a descifratu asia; IMP. CAES. DIV. HADRIANI FIL. DIVI. TRAIA. PART. NEPOT. DIVI. NERV. PRONEPT. AELIO HA DRIANO ANTONI NO. AUG. PIO PONT. MA XIM. TRIB: POT: VIII. IMP. II. COS. IUI. PR RESPVBLICA MVN. HADRIANI DROBET DEC. DEC. Archeologii din Romani’a, cari cunoscu aceea petra dela Severinu, voru sci se ne spună, daca copi’a luata de cătra arcbeologulu din Banatu este sau nu autentica. Intr’aceea Boleszny dupace pune mare temeiu pe demonstratiunile sale si dupace visitase de căteva ori atătu regiunea dela Severinu si cea dela Mehadia si Orsiov’a giuru inpregiuru, apoi cu chart’a Peutingeriana si cu geografi’a lui Ptolomeiu in măna plecă mai departe prin Banatu in susu pe urmele unui altu drumu alu Romei, si afla printe munți si dealuri păna la Caransebesiu o p t u că&tre si municipie romane, cu alte cuvente, elu ne presenta unu teritoriu locuitu forte desu de colonii romane. Acelea castre, fortaretie, turnuri cu colonii si municipie le pune B. in ordinea acesta: 1. Castrum Severinum dincoce de capulu podului Traianu cu municipiulu Drobeta; 2. Castrum Tierna si co- lonia; 3. Ad Mediam castrum si colonia, despre care totu Boleszny ținuse una alta dissertatiune istorica in același apu 1884 spre a proba cu citate numerose, că ceea ce se numise odiniora Ad-Mediam, după multe vecuri ridicăndu-se acolo una alta for- tarâtia s’a numitu Mihald, care obvine in multe do- cumente din dilele regiloru Carolu Robert si Ludovicu I., din ale lui loanu Corvinu si după aceea, era dela unu timpu incoce se numesce Mehadia; prin urmare cei cari cercetddia ruinele din acea regiune, au se fia cu mare luare aminte câ se nu confunde pe cele remase din timpulu Romaniloru cu altele mai tărdie. Intr’aceea si B. câ si Frid. Pesty in scrierea sa despre districtele vechi romanesei din „Comitatulu Severinului *) amesteca si afirmatiuni hipotetice, caroru anevoia se pote da cre- diementu. Alu patrulea Castrum ilu numesce B. Praetorium, care ar fi fostu situatu la distantia numai de trei kilom. dela Mehadia intre riurile Bolvasnitia si Bela-Reka. Alu cincilea Ad Pannonios, pe care B. ilu afla intre comun’a C o r n i a, unde este si gara de cale fe- rata si intre Domasnia pe hotarulu in care s’au aflatu unele resturi romane. *' Pești Frigyes A Szorenyi Bănsăg tbrtenete. Alu sieselea Gaganis castrum si colonia, B. le afla la comun’a montanistica Ruska pe partea in care intra riuletiulu Rusca in Temesiu, unde dice den- sulu că a descoperitu fundamentele si mai multe ruine din fortarâtia, anume pe loculu care este proprietate a unui romănu anume Dum’a Dumescu. .Alu sieptelea Masclianis, care pe chart’a Peu- tingeriana e pusa la distantia de 14 mii pași romani (XIIII millia passuum); adeca 28 mii pași simpli de ai nostrii sau circa 19 kilom., B. ilu pune intre comunele bana- tiene Slatina si Sadova vechia, pe unde se mai vedu- resturi din altu drumu alu Romei care ducea totu cătra Caransebesiu respective spre Tibiscum sau Zsupa de astadi. Totu pe aci se intinde si unu siantiu lungu de origine misteriosa păna ce voru reuși a’lu cercetâ mai de aprdpe. Totu pe acolo se aflase si o pdtra de mor- mentu, a cărei inscriptiupe o descifrase Ackner si a fostu pusa AELIO ARIORTO omoritu de bandiți in etate de ani 57, precum fusese omoritu si Bassus fostu Quae- storu in Drobeta. In fine alu optulea Tibiscum atătu câ Castrum cătu si ca M u n i c i p i u m. Despre acesta localitate au fostu multe dispute intre archeologi si historici razimate mai totu pe hipotese, păna căndu in anulu 1875 Dr. Teodoru Ortvay dela Pressburg câ membru ce este alu Academiei maghiare, esindu cu unu studiu alu seu ci- titu in un’a din siedintiele ordinarie, spulberă căteva hipotese si reversă lumina mai multa de cătu eră păna acilea, preste cestiunea disputata. Ortvay se încerca intre altele se probedie, că cu nume de Tibis- cum au fostu odiniora doue colonii si respective muni- cipii de ale Romei in partea Daciei numita astadi Ba- natu, adeca una colonia iriai mica, unde stă in vdculu nostru cetatea Temisior’a, pe alu cărei teritoriu inca s’au aflatu multe obiecte antice anume monete de ale im- peratoriloru s. a. In cătu pentru celalaltu Tibiscum si- tuatu la drumulu militariu alu lui Traianu intre riurile Bistra si Temesiu, Ortvay produse pentru opiniunea sa si o inscriptiune pe care avuse norocu câ se o descopere in anulu 1872 in gradin’a unui romanu la Caransebesiu, printre multele ruine care se afla acolo mai alesu in partea de susu a orasiului, pe strade, in curți si gră- dini; se pare inse că inscriptiunile de ăi voru fi existatu, in 1500 si mai bine de ani au disparutu. Petr’a de marmora in lungime de trei urme si 6 policari, in gro- sime 2" are inscriptiunea bine conservata de coprinsulu următorii!: I. O. M. D. IULIUS VALENTIN. ■’LAMEN M. T. PRO SALUTEM SUAM SUORUM QUE OMNIUM CONTUBERNIALIUM V. L. M. P. 35 Sau întregită asia: ₓ Jovi optimo maximo Dolicheno. lulius Valentinus- FlamenMunicipii Tibisci. Pro salutem suam (sic) su- orumque Contubernialium votum libens merito pusuit*). Pe lănga regiunile si localitățile insirate păna aci- lea după cercetările făcute de cătra archeologii societa- tiei dela Temisor’a s’aru mai putea numi forte multe altele,» in care s’au aflatu urme sigure de locuintia si de domnia romana, de unde apoi să se vedia, in ce pro- portiuni mari a fostu colonisata si acdsta parte a Daciei; scopulu meu inse nu a fostu si nu pote se fia in casulu de fația altulu, decătu numai o scurta recensiune a unoru studii si dissertatiuni aflate in Buletinele desu numitei Societăți, pentrucâ prin acăsta se tragu atențiunea bar- batiloru competenti in materia la lucrările acelei societăți. M’am tînutu obligatu a face acdsta cu atătu mai virtosu dupa-ce am reflectatu la o epistola alui T. Mommsen, cătra Dr. Ortvay, in care cela regreta că nu pote folosi scrierile tipărite in limb’a magiara cu totulu necunoscuta la alte popora. Podulu lui Traianu; turnulu si cetatea 21 u i Aexandru Severu; turnulu din evulu me- niu siturnulu de acumalu Seve rinului. | Inca numai căteva cuvente despre acestea monumente .si apoi; amu terminatu cu recensiunea. Voiu se dicu, că unii membrii ai societatiei archeologice dela Temisior’a nu’si pregetară a’si întinde cercetările loru si in Romani’a. Din tote vomu numi acilea unu studiu esitu totu din pdn’a susu numitului dn. Ant. Boleszny publicatu in Bu- Igtinulu din 1880 fasc. III. despre Turnu Severinu. Dr. L Boleszny este parochu catholicu de multi ani in Orsiova, | are poporeni si la Turnu-Severinului, pe cari ’i visitedia I desu. In anulu 1871 venindu renumitulu profesoru i Desjardins a luatu lănga sine si pe B. cu scopu de a visita totu tînutulu dincoce si dincolo de Dunăre, adeca pe la Severinu si la Cladova. De atunci B. s’a pusu cu r totu adinsulu pe cercetări ulteriori si pe adunare pe do- F cumente păna căndu a reusitu că se’si complinesca stu- diulu seu publicatu sub titlulu de mai susu. B. cunosce si citădia pe istoricii căti au scrisu despre podulu lui Traianu si despre cetatea lui Alexandru Severu; ince- pendu dela Francke si Sulzen, cari au cautatu cu totulu . airea, podulu lui Traianu, păna la cei mai dincoce, caroru le • ajutase natur’a in anulu 1858- si 1Ș63, — câ se vedia cu ochii loru capetele pilastriloru dupace scadiusera forte tare apele Dunărei. Eu asi dori câ se reflectamu si la acelu studiu alu lui Boleszny, ce se intinde pe vre-o 12 pagine si se imparte in trei capitule. Pe lănga unele temeiuri noue, bune, relative la turnu si la municipiu are si B. unele conjecturi trase de peru, adeca de acelea de care nu e scutitu nici-unu scriitoriu din aceea classa de omeni, cari voiescu se degrade sciinti’a pura la con- *) A se vedea: Tibiscum helyfekvese. Forrâsok eș;;egy ujabb feliratos emlek, valamint kbzvetlen helyszemlelet Irta Dr. Ortvay Tivadar Akademiai tag. Egy ter- keppel es țobb rajzal. Budapest 187-6. Pag. 48. ditiune de servitdre a politicei militante, care difere deF: morbulu fanatismului nationalu. : Dela Temisior’a luandu calea pe la Aradu, unde erasi recomandu câ si alti romani caletori se stea spre a se informa despre starea romăniloru, am trecutu ârasi la Oradea mare, spre a’mi continuă studiulu inceputu in tdmn’a anului 1884, alu cărui resultatu avusem ondre a’lu transmitte academiei in luniu 1885 intru unu vo- lumu de manuscripte decopiate in partea loru cea mai mare din chronice maghiare pe care le citase G. Sincai, dara fără a cutedia de fric’a censurei se le folosdsca cum ar fi voitu si cum cere adeverulu istoricu. In anulu acesta avuiu in vedere unele chronice Mspte latinesci, pericope si acte aflate in opurile cele mai rari, adunate totu de Georgie Sincai, forte necessarie pentru istori’a nostra; in fine aflaiu cu cale a luă in copia unu numeru respectabile de acte oficiose, mai alesu imperatesci, re- lative la fatalile certe si persecutiuni religidse inversiuț, nate, căte s’au intemplatu mai fără precurmare in cursa de o suta si mai bine de ani, adeca păna la imperatulu losifu II. in Ungari’a si in Transilvani’a,' intre diversele confesiuni religidse spre dauna nespusa a popdraloru locuitore in acestea tieri. Am adunatu si astadata unu volumu bunicelu de manuscripte; imi permitu inse a observa, că in archiț vele dela Oradea mare ar afla unulu si doi istorici ma^ terialu nu pentru 2—-3 septemani, ci pentru anulu in|i tregu, chiaru si in casu căndu s’ar margini numai la materialu necesariu pentru istori’a nostra. Sibiiu, in Februariu 1886. (După Analele Academiei romane Tomu VIII Secțiunea I. 1886). G. Baritiu. Ajutoria numerate in bani de câtra unu episcopu românescu la purtarea res- boiului Austriei cu Napoleonu I. in a. 1809. Episcopulu care numerase la cass’a armatei imperiale intr’unu anu doue sume, a fost loanu Bobu, episcopulu Fagarasiului cu resiedinti’a in Blasiu. Sum’a de 37,644 fl. o numerase pentru clerulu seu spre a’lu scuti de' acea contributiune bellica; era 20,000 fl. ia numeratu pentru sinesi. Prin cerculariulu ce urmedia acilea, gubernulu adeveresce primirea aceloru sume si face cunoscutu auctori- tatiloru administiative, că n’au se mai cera alta contri- butiune dela preoții greco-catolici după veniturile loru din parochii, că-ci au platitu episcopulu loru diecesanu pentru toti; inse după moșiile loru private trebue se dea aju- toriu, precumu dau si nobilii privilegiati. Nr. 5147. Sacrae Caesareo-Regiae et Apostolicae Majestatis Magni Principis Transilvaniae et Siculorum Comitis, Domini Noștri Clementissimi Nomine, Prudentes ac Circumspecti Nobis Benevoli! ,. Salutem et Gratiae Caesareo Regiae Incrementum. Fogarasi Piispok Bob Jânos o Excellentiâja az Unitus. 5* 36 Clerul reszere kiadott CapitâlisokInteressdbdl 37.644 R. forintokat ’s 3¹/* krajczârokat, rdszszerint a mostan felâllandd Insurrectio koltsegeinek potlâsâra, reszszerint ' pedig Hadi segitsegre Cldrussa nevdben oly moddal: hogy azon Clerus tbbbel ezen Inssurectidra tbendd kOlt- sdgekre nbzve ez uttal ne terheltessek; maga reszerdl ezenkivfil 20,000 R. forintokat haSonldkeppen a felyfil megirt vegekre ajânlvân, errol Kegyelmetek oly hozzâ- adâssal tdtettnek bizonyosokkâ, hogy a kerulettyekben lâvo Graeco-Catholicus Clerusnak egyhâzi jdszâgaira es jovedelmeire nezve az Insurrectio kdltsdgeivel tovâbb : ne terhellydk; mindazonâltal, az Papok âltal nemeși : jussal biratott Joszâgok ide nem drtettnek. Sic factiiris Altefata sua Majestas, benigne pro- pensa manet. E regio Magni Ppatus Transilvaniae Gubernio. Claudiopoli: Die 10-a luly 1809. G. Comes Bânffy m. p. Alexius Cserei m. p. secretarius. Collata. Unu actu gubernialu precum este acesta, nu pote fi intielesu in dilele ndstre, când si in statulu. acesta tdte classele locuitoriloru sunt supuse la totu feliulu de con- tributiuni, taxe, accise, aruncături, cotisatiuni etc. Spre a’lu intișlege, avemu se aflamu din istori’a tierei, că păna in a. 1848 nobilimea si preotimea tuturoru confes- siuniloru privilegiate nu plateau nici-o contributiune la stătu si nu purtau nici alte sarcini publice, nici nu erau obligati a sierbi in armata. Tdte acelea greutati le purtă pe cerbicea sa numai poporulu tieranu si locuitorii celoru mai multe orasie. Numai in epoce de cumpănă grea, in pericole estraordinarie monarchulu daca voia se aiba ceva ajutoriu dela castele privilegiate si dela cieruri, tre-’ buea se convoce diet’a compusa aprope numai din ari- stocrati, se se pdrte cu aceștia frumosielu, câ se’i Îndu- plece a vota si din partea loru si a cleruriloru ceva ajutoriu in bani cu titlu de subsidiu, n u de contributiune, dare, biru, că-ci acestea espressiuni aplicate la classele privilegiate erau considerate câ nelegiuite si vatamatore de drepturile aristocrației. Clerulu romăniloru greco- catolici inca ajunsese din vdculu alu 18-lea, de-si intre mari greutati, câ se fia renumeratu intre cierurile privi- legiate, prin urmare preoții scutiti pentru persdnele loru de contributiuni si de inrolari sub arme. Erâ si atătu unu mare bine in acelea timpuri, in care numai classele privilegiate representau tier’a si statulu, si numai acelea trageau tdte foldsele din trbnsulu; preste acdsta locuitorii mai erau separati si clasificați inca si după confesiuni religidse si biserici indigenate sau cum se mai nu- miau recepte, si in confessiuni tolerate, ai căroru mărturisitori nu se bucurau de nici-unu dreptu politicu si de prea puține drepturi civili. In comparatiune cu veniturile colossali ale episcopi- loru r. catolici din Ungari’a, cele doue sume numerate de episcopulu loanu Bobu statului in 1809 pre căndu imperatulu Napoleonu ocupase a dou’a dra Vien’a, nu aru trage multu in cumpan’a istoriografului, daca nu s’ar sei, că episcopi’a (astadi mitropoli’a) greco-cat. dela . Blasiu este dela infiintiarea ei multu mai reu dotata de- cătu ori-care alfa din acelea, de-și numerulu diecesaniloru sei trecea preste 600 de mii chiaru si inainte cu 80 de ani, prin urmare că episcopulu avea se copere mul- țime de lipse abia mai cunoscute jn dilele ndstre, se faca biserici pe unde sau nu erau de locu, sau se aflau in ruine, se adune fonduri, se dea si păne la vre-q 200 de școlari s. a. s. a. La mortea lui Bobu intămplata in 2 Oct. 1830 in etate de 91 de ani, ai episcopiei sale , alu 47-lea, fondurile episcopiei vechi si mai noue ajunse- seră pana la sum’a de 400 mii florini moneta conven- ționala, dupace s’au perdutu mari sume prin bancrotulu de stătu din 1811 si dupace episcopulu fusese silitu a mai numerâ si alte ajutdrie la stătu. G. B. Documentu din 1806 despre spionarea romăniloru si prinderea scrisoriloru romanesci. Sumariulu decretului pre- sidiale. Revolutiunea locuitoriloru Serbiei contra turciloru se încinsese sub conducerea lui Georgie Cerni. Im- peratului Austriei Franciscu I. i se face cunoscutu, că de acea revolutiune se bucura nu numai poporale slave Bulgarii si Bosniacii, dară si Romanii si că se inarmddia ; mai departe că acea resculare a Serbiloru aru fi pro- dusu o mișcare considerabila a spiriteloru si intre locui- torii de legea gr. or. neunita din tierile monarchieh Deci imperatulu demanda Gubernatorului Transilvaniei prin Caneelari’a curtiei, câ se priveghiedie cu tota age- rimea asupr’a aceloru locuitori. Urubernatorulu Georgie comite Bânfly se adressă cătra prefecții districteloru de cătra fruntariele tierei cu acestu ordinu presidiale strictu secretu, prin care’i obliga, câ se urmaresca cu mare prudentia mai virtosu pe preoții neuniti, pe călugări, pe negutiatorii greci si preste totu pe locuitorii dela margini, cari mergu, vinu si stau in comunicatiune cii suditii turcesci, sub cari se intielegu si locuitorii prih- cipateloru romănesci; inse numai pe sub măna, pentru-câ cei spionați nu cumva se observe ca li se calea in urma. In cătu pentru corespondentiele celoru spionați Guberna- torulu descopere prefectiloru, că s’a datu ordinu secretu si magistriloru dela poște, câ se țină in evidenția pe tdte căte vinu si mergu spre tierile turcesci, si de căte- ori aru avea vreunu prepusu se le transmită la prefecții districteloru câ se le desfaca si cetesca; apoi pe cele innocente se le restitue, dra pe cele care li s’aru parea periculdse se le inaintedie dreptu la Gubernatorulu. Mai virtosu scrisorile carturariloru se fia urmărite de aprope. Textulu latinescu este acesta: 669. Generose Domine! Prout Suae Majestati Serenissimae innotuit, non solum omnes slavae originis Nationes in vicino Turciae Regno degentes semeț armis instruunt, atque in hac re nominanter JBosniaci, Bulgari atque Valachi peculia- 37 rem fidsciam in famosum Serviae Ducem Georgium Cserni collocantes, se invicem eointelligenter habent: verum praeattacta circumstahtia apud Disunitos etiam ■ in iDitionibus Oaesareo-Regiis existentes notabilem im- pressionem fetfisse videtur, quae necessarium reddit, ut in actus et corespondentias hujatum quoque Disuni- torum peculiaris attentjo convertatur. QuosunerDominationem Vestram in sequelam litterarum yAulico Praesidialium sub 25-a superioris mensis Octobris ad me exaratarum, officioso, et ma- xiniot siyb secreto eum in finem instruendam esse . duxi, qqatenus adhibita prudenți vigilantia, et atten- tione singulari praesertim in disunitos Popas et Mona- chos, Mercatores graecos, et Incolas ultro citroque in vicinafe Provincias commeare solitos Homines dirigenda ad detegendas, antevertendas, et pro rerum circum- staniiis opprimendas politicas Correspondentias, tollen- dan/que inter hujates, et turcicos subditos noxias, et rationabiliter suspectas connexiones conferre adlaboret. Ad assequendum hune scopum praeprimis, et ante - omilia necessarium esse videtur, ut Dominatio Vestra ; in actus, et nexum hujatum Incolarum in confiniis habitantium sub mânu, et cum evitatione omnis hac in parte rumoris, aut strepitus medio probatae fidei et dexteritatis subordinatorum suorum ad id idoneorum caute, ac sedulo attendi curet, de omnibus vero atten- tionem merentibus circumstantiis illico ad me referat. Nec minus interest, ut illi hujatum Incolarum qui cum Turcicis subditis corespondentiam litterariam fo- vent, genuine constent, quoad suspectam autem Corres- pondentiam requisita certitudo obtineatur. Prout igitur singuli Postae magistri in cursu Po- ștali confiniario constituti medio ordinum sub hodierno ad supremam Postarum Praefecturam datorum eo in- viati exstiterunt, ut concernentes supremos ac Primarios officiales tam de litteris versus Turcicum exaratis, quam etiam de illis, quae abinde adveniunt, absque eo, quin res ad aliorum quorumvis notitiam perveniat, certos reddere, ac eisdem, si ab ipsis desideraretur, ipsas quoque litteras habito usu iterum restituendas, extrădare haud intermittant: Ita Dominatio Vestra accepta praevie similium corespondentiarum notitia juxta cognitum sibi corespondentium Characterem, et statum dijudicabit, an et quales ejusmodi litterarum fundatae cuidam suspicioni subesse possint? ac in casu reipsa intercedentis suspicionis concernentes litterae a Postae Magistro recipiendae, nullaque interposita mora, ad ine promovendae erunt. Qui caeteroquin solită obser- .vantia maneo. ■ Praetitulatae Dominationis Vestrae. ) Obligatus \ Claudiopoli die 8-va Novembris 1806* *.) \ G. Comes Bdnfy m. pr. *0 Copiata după unu originala, care se afla in măn’a idstra. a De altmentrea acestu ordinu secretu de spionagiu si După 36 de ani. Suvenire la, Reuniunea, femeiloru romane din Brasiovu' Intru injtielesulu §-fului 4 alu statuteloru Reuniunii femeiloru romane, Membra activa a Reuniunii pote fi ori care femeia, care va numera pe fie-care anu celu mai pu- tienu 1 fl. v. a. la fondulu Reuniunii, si cu atătu mâl virtosu acelea, care ’si voru capitalisa acea tacsa depu- nendu la cassa odata pentru totdeauna o suma corespun- dietore, după care sb se pota trage venitu siguru ăna- logu tacsei ce numera. In anii dintei ai infiintiarii acestei Reuniuni au numeratu la fondulu ei căte unu capitalu din care se trage venitu anualu siguru si cu- ratu, intre altii si altele următorii domni, archipastori si domne: 1850. Zoe I. lug’a in Brasiovu M- Conv. fl: 100.— Sofi’a consorta a gubernatorului Transil- vaniei Br. Lud. de Wohlgemuth, Sibiiu 50 — Stan’a Const. Belgasoglu in Brasiovu 100.— Maria vid. Steriu, in Brasiovu . . . 20.— Zoe St. Stoic’a, in Bucuresci . . . 40.— 1851. Barones’a Georgiu Șina in Vien’a M. Conv. 1000.— Episcopulu Vas. Erdeli, in Oradea-Mare 100.— Episcopulu Alecs. St. Siulutiu, in Blasiu 40.-4- Archimandritulu Patriciu Popescu, in Banatu................................. 40.-44 Const. Bicu, comerciante in Brasiovu 46/40 1852. Raluc’a I. S. Gerasimu, Bucuresci . . 60.— Episcopulu Andreiu Br. de Siagun’a in Sibiiu.................................. 290.— Gubernat. Principe Carolu de Schwar- zenberg in Sibiiu..................... 50.—»- Capitululu gr. cath. din Oradea-mare 50.— Constantinu Hormuzache in Iași*) dela mai multe cocone din Moldov’a, care n’auvoitu a se numi, doue sute noue- dieci galbini imp. in auru. 1853. Baronbs’a Ifigeni’a Sin’a Mont. Conv. fl: 140.57 Cocon’a Elis’a G. Sturdza n. Hormu- zachi dela Dulcesci, dela mai multe '■ cocone moldovene, erasi care n’au voitu a se numi, 293 adeca doue sute noue- dieci si trei galbini imp. in auru. de prinderea scrisoriloru nu a fostu nici celu de ăntaiu si nici celu din urma, ci elu mai are in archivele presidiali ca- meradi nenumerati lovitori cu maciuc’a mai virtosu in leali- tatea si in patriotismulu locuitoriloru gr.-orientali. In totu casulu acestu documentu este forte instructiva nu numai pen- tru istoricu, ci si pentru alte classe de omeni. Istoriculu Va observa intre altele, că Gubernatorulu Bănffy numera si pe poporulu romanu intre poporale slave. Red. Trans. ~ *) Fratele mai mare intre cei cinci frați si doue surori Hormuzachi, adeca Constantinu, Eudoxiu, Georgie, Alexandru, Nicolae, Eufrosin’a maritata Petru Petrino si Elis’a măritată Georgiesiu Sturdza mare proprietariu la Dulcesci. Not’a Bei. 38 1854. Maiestatea Sa imperatds’a Austriei Eli- sabet’a, august’a Patron’a a Reuniunei (in 8 luniu) M. Conv............................ 750.— Preotes’a Maria Veli’a Tincu dela Ver- sietiu . . . .......................... 30.— 1857. Constantinu Horinuzache dela Iași mai trimite din nou colect’a de 60 # sie- sedieci galbini imper. in aur. 1860. Barbar’a vid. Crisianu v. a. ... 42.— Archimandritulu Patriciu Popescu din dieces’a Aradului....... 120.— Maria Dimitru Nicolau fost’a presidenta in anii de antai si un’a din cele mai zelose matrone din Brasiovu . . . 50.— 1861. Vasilie Erdeli Episcopu alu diecesei ro- mânesc! gr.-catolice dela Oradea-mare valuta austriaca . . . . . . . 100.— 1863. lancu Archimandrescu comerciante in Brasiovu v. a..................... 200.— 1864. Elen’a Vas. L. Popu escel. Sibiiu v. a. 20.— 1865. Rornanu, Brasiovu.................... 20.— Pre lângă acestea sume au intratu in anii trecuti dela mai multe comune romanesci, precum din Alb’a- Iuli’a, Zlatn’a, Bistr’a, Unedor’a, Hatiegu, Orastie, Blasiu, S. Reginu, Boiti’a, Riusioru, Resinari s. a. s. a. sume dela câte 40 fl. până la câte 200 fl. m. c., eara din Bucovin’a veniră totu prin staruintiele ilustrei familii Hor- muzachi anume in anulu 1851 m. c. f. 1419.— Numai prin asemenea căldură si devotamentu fon- dulu Reuniunii ajunse in stare de a cresce precum a crescutu, eara administrati unea leala ’i asigura si ’i va asigura esistinti’a si prosperarea lui. Cam dela 1865 incoce zelulu si predilectiunea pen- tru acesta anteia Reuniune de femei romane in acestea tieri a inceputu a scadea, nu pentru administratiunea ei, care cu esceptiune de unele imprumutari greșite, de care se intempla si pe airea, a fostu purtata cu grija si con- sciintia, ci din alte cause triste, ale caroru urme se potu afla in câteva processe verbali ale comiteteloru din anii anteriori, urme care nu s’au datu uitarei nici până in diu’a de astadi. Chiaru si desbinarea romaniloru ar- deleni pe terenulu politicu dintre anii 1865 până câtra 1878 avuse influintia ăesastrosa asupr’a prosperarei acelei reuniuni; ceea ce punea la mirare pe multi; reulu inse era vediutu si pipaitu mai alesu cându urgi’a politica era secundata pe alocarea si de urgi’a confessionala. Intre acelea impregiurari femeile nostre române, care nici nu ni ai puteau stâ de vorba in afacerile Reuniunei cu barbatii si respective cu frații si cu fii loru turbu- rati si desbinati câ si cumu aru fi unii turcii si alti muscali, era nu romani, in 1865 incercara marea cu degetulu prin urmatoriulu cerculariu alu comitetului, din care se rătăcise pe la noi unu exemplariu originalu de coprinsulu urmatoriu: ^Ne place a crede, câ in dilele nostre inca se voru aflâ dame iubitore de omenime și pline de o ambițiune nobila pentru stim’a secsului propriu, care dăruite dela Ddieu si cu stare materiala mai insemnata, voindu totu odata a scapă si de Incomoditatea de a îngriji pe fie-care anu pentru numerarea tacsei de membre, nu voru lipsi a capitalisâ tacs’a câta numera până acum. Deci se face stimateloru membre din Brasiovu si^ districtu cunoscutu, că list’a ce se trimite spre înscriere > are doue rubrice, un’a pentru tacs’a * anuala, eara alfa pentru capitalulu tacsei, pentru-că asia se’si pota alege fie-care membra pe care rubric’a va voi; se presupune totuodata, câ membrele din afara voru binevoi a corn- ț pune pentru sinesi totu asemenea lista. - Brasiovu, 15/3 luliu 1865. In numele Comitetului Reuniunei femeiloru romane prin 1 $ Anastasia Datcu, Eufrosina I. G. loan, & presiedinta. cassieritia. f Puținu resultatu directu au avutu acestu cerculariu pentru prim’a reuniune a femeiloru romane; elu inse pe lângă alte indemnari de natur’a acesteia folosi indi- rectu, incaldindu inimele si desteptându zelulu in femeile nostre din alte regiuni si localitati ale tierei, pentrucâ se ’si formedie si ele reuniuni si societăți de femei spre a realisa aceleași scopuri sublime humanitarie si cres-\ tinesci, care se vedu respicate in statutele dela Brasiovu. ' Asia s’a intreprinsu după 1865 infiintiarea de reuniune dela Oradea, care inse a datu in acei ani de unu mare desastru; mai apoi incepura se lucre clusianele si me- diesienele nostre, după care urinara curendu sibiienele cu energia neașteptata până atunci dela femeile române de câtra toti aceia, cari nu cunosceau sentimentele, tem- peramentulu si mintea loru deștepta dela natura. Ur- măra apoi si alte localitati anumite in altu Nr. alu aces- / tui organu de publicitate. Scopulu inca nu este ajunsa preste totu, câ-ci greutățile si pedecile mai ceru lupta barbatesca; dara nu fâra causa are romanulu in limb’a sa espressiunea forte semnificativa: „Femeia barbata“ ;; „ce mai femeia barbuta¹¹, in locu de a dice câ in alte; limbi: femeia muncitore, femeia laboriosa, harnica, stra- j duitdre, diligenta, nepregetatore etc. Pentruce ore nu- ■ mai la femei’a romana s£ se aplice unu epitetu asia de semnificativu „barbata“, incași la femei a caroru con- stitutiune fisica este delicata sau cum se dice filegrana? t „Barbatu-seu e in stare se’si ridice nevestic’a cu o mâna de usiora ce este; cu tote acestea femei’a lui este din cele mai barbate". i Idea de a infiinti’a la noi reuniuni indata după pacifica- i rea tierei s’a nascutu in anulu 1850 din consultările intre- ținute si continuate atâtu in conveniri personali câtu\si prin corespondentie intre barbatii noștri literati câți \ se aflau in acelea dile in deputatiunea dela Vien’a, cu /cei din Sibiiu si din Brasiovu, Unii erau de părere crțl se infiintiamu de atunci o societate de literatura, dara/ cu- rendu s’au convinsu câ sub domni’a legei martiaje so- cietăți de barbati inca pe atâtu de innocente erau jinpos- sibili. Asia se făcu încercare cu unu prpiectu reu- .* ■■ 39 niune femeiesca pentru crescerea si dotarea fetitieloru remase orfane din resboiulu civile. Asia reusiramu. Pri- mulu proiectu de statute esi din pen’a profesorului Flo- rianu Aronu, care pe atunci scapatu din Romani’a de sub muscali, petrecea cu famili’a sa in Sibiiu. Acelu proiectu trimisu la redactorulu de atunci alu „Gazetei Transilvaniei “ dn. lacob Murasianu, datu in disensiunea mai multora si modificatu după impregiurarile din acea epoca, pe urma fu cititu intr’o adunare de femei con- vocata de cătra socr’a, sogi’a si cumnat’a dsale, adoptatu de cătra femei cu bucuria fu inaintatu la gubernu, era după intarire si datu in tipariu. (Vedi Gazet’a si Foi’a din acei ani si statutele). G. B. Unele păreri despre gradulu de cul- tura alu poporului românescu. Făcu bine acei publiciști si literati romani, cari se incerca a compară gradulu culturei nostre, cu alu celoru- lai te popora conlocuitorie sau si numai invecinate ; inse pentrucă se nu alunece nici la pessimismu nici la opti- mismu, se cuvine câ se avemu totodată inaintea ochiloru si căușele adeverate din trecutulu acestoru popora, inca si din presentulu loru, pentru care unele au inaintatu mai multu, altele mai puginu sau mai nici decum. Acelea cause potu fi subiective, innascute, inherente naturei unui poporu, era altele obiective, pedeci cumplite venite din afara, care se opunu progresului cu putere si violentia elementara, pe care unu poporu intregu si destulu de vigurosu nu e in stare se le delature nici in căte o suta si mai multu de ani. Generatiunile presente ale poporu- lui romanescu au missiunea forte inportanta de a cercetă, distinge si classifica tote căușele interne si esterne care ’lu voru fi ținutu in locu, pre cănd alte popora au inaintatu. Si inca nici cu atăta nu este de ajunsu. Pentru-câ se j.fimu drepți si siguri in judecat’a nostra, suntemu datori a examina de aprope si gradulu de civilisatiune alu altoru popora, atătu din acestea tieri cătu si din altele. Noi românii ne-amu dedatu a intielege sub cuventulu poporu mai totdeun’a numai pe classea cea mai nume- rosa a sateniloru agricultori, sau cum se mai dice O p i n c’a. Prea bine; atunci inse studiulu nostru comparativu se se marginesca la aceleași classe ale celorlalte popora; numai cu acesta conditiune inplinita vomu fi in stare se cunoscemu pe siguru gradulu de cultura sau de bar- baria pe care stă astadi poporulu nostru. Se mai cere, câ totodată se facemu studiu compara- tivu intre noi insine, adeca intre diversele parti ale po- porului nostru, după cum acela locuesce in Transilvani’a sau in Ungari’a dela Aradu in susu păna la Oradea si păna in Marmati’a, s’au din Murasiu de vale in totu Banatulu păna la Dunăre, sau in Bucovin’a. Si apoi erasi se luamu in de aprope consideratiune regiunile lo- cuite compactu numai de romăni, sau locuite amestecatu, de ex. in părțile meridionali a le Transilvaniei cu sasii, in unele comitate cu magiarii-secui, in Banatu unii cu germanii-svabi, altii cu serbii; in Marmati’a si Bucovin’a cu rutenii si cu jidovii. In tote acestea cașuri este dife- renția batetore la ochi in gradulu culturei grupeloru -de poporu, pe care nici-odata nu trebue se o perdemu din vedere de căte-ori pretindemu câ poporulu acesta se inaintedie. In același timpu avemu se tînemu inaintea ochiloru tote raporturile national-economice si pe cele feudali intre care s’au aflatu poporulu nostru păna la sugrumarea resboiului civilu din 1848/9, pentru-că urmele acelora se mai vedu in bine sau in reu, pretotindeni si ele se voru mai vedea si voru mai avea influintia asupr’a progresului nostru inca si dupace va scrie lumea anulu 1900. Chiaru si in Franci’a se mai cunoscu in unele parti ale tierei urmele iobagiei barbare dupacum fusese aceea păna la 1790. Tote acestea studii se potu face păna la o mesura ore-care si din cârti; dara adeveratu folosu practicu se pote trage din ele numai la fati’a locului, calatorindu dintru o tiera in alfa, din un’a re- giune in ceealalta si petrecendu pretotindeni după cum va cere scopulu ce vomu fi avendu. Dintre tierile coronei S. Stefanu cea mai barbara iobagia domnise in comitatele feudali ale Transilvaniei; aprope jumetate fusese mai usiora in Ungari’a propria; inca si mai usiora in Banatu ; era in asia numit’a sasime cunoscuta si sub nume de Fundus regius totu in Transilvani’a, adeca circa preste 400 mii de locuitori, a lipsitu mai de totu iobagia de robote, s’a platitu numai decima, locuitorii inse au avutu dreptu de proprietate hereditaria la moșiile .si realitățile loru, era nu câ in comitatele feudali, unde poporulu tieranu fusese lipsitu cu totulu de dreptulu proprietatiei. De aici apoi se si pote esplică mai usioru enorm’a diferenția in fisionogmi’a foste- loru comune iobagesci si intre a comuneloru sasesci din fundulu regiu. Totu asia este invederata diferenti’a intre ținuturile si comunele romănesci care fuseseră militarisate in veculu trecutu si pe lănga ce locuitoriloru le fu re- cunoscuta dreptulu de proprietate la mosiore, apoi admini- stratiunea loru civila fusese organisata nu „ardelenesce“, nu „nemesiesce,“ ci conformu legiloru austriace. Stricte erau legile militari sub care steteau granitiarii; n’ai inse decătu se treci de alungulu fosteloru comune granitiaresci, pentru-câ se’ti si bata la ochi diferenti’a in bine intre acelea si intre mulțimea celoru-lalte care purtaseră jugulu iobagiei; că-ci adeca intru acestea locuitorii fiindu lipsiti de dreptulu proprietatiei, pe lănga ce erau siliti se’si asiedie locuintiele, sau cum se dice pe la noi, se inplante parulu acolo unde le comanda domnii loru, era nu -in vreo regula si ordine, apoi sciindu ei bine, că domnii ’i potu scote ori in care anu cum le-ar placea loru, sau că chiaru iobagii se voru mută spre a schimbă o tirania mai aspra cu alfa mai puginu brutala, nu erau nebuni câ se’si faca case, siuri si grasduri de materialu solidu, buna-ora câ sasii sau câ locuitorii orasieloru. De altmen- trea se cautamu de ex. la acelea căteva sate iobagite sasesci din doue comitate, cum se cunoscu si pe acelea venetarile jugului domnescu; se trecemu si prin sate curatu magiare, se aflamu cum locuescu si aceia, ce mananca si ce porta, mai alesu in capu de erna, vai de dilele loru. Se nu ne pregetamu a mai dă căte o Buna 40 dio’a inca si pe la mulțimea familiiloru magiare neme- siesci de pre la sate din comitatele Turd’a, Clusiu, Dobăc’a sau din asia numit’a Campia din Ardealu, asupra careia tocma acuma se strica'multime de chartia in tipografiile dela Clusiu, unde unii omeni se topescu de mil’a romăni-. loru si voru se le ajute cu asia numit’a reuniune de cultura. Setrecemu apoi in Secuime, se facemu si asupr’a ei studiu comparativu cu totulu obiectivu; se nu uitamu inse nici pe unu momentu, câ acea parte de magiari- cunoscuta sub numele seu specificu Secui a fost conside- rata si tractata din vecuri câ națiune politica libera, autonoma privilegiata, au avutu sau că au potutu se aiba scole in tote comunele cu doue trei sute de ani inainte de acesta, căndu pre româniloru le fuseseră oprite, in cătu ei abia au fost in stare se resbata cu câteva intre cele mai mari greutati sub Mari’a Teresi’a si sub losifu II. Alaturati rogu-ve civilisâtiunea sau barbari’a poporului tieranu secuiescu cu civilisatiunea sau barba- ri’a poporului tieranu romanescu, locuitoriu dincdce de lini’a meridionala ce s’ar trage' dela Alb’a-Iuli’a preste Blasiu pe Ternav’a mare si apoi pe Oltu in susu păna in distfictulu Brasiovului la fruutariele României, totu pe com’a muntiloru dela Predealu cătra Turnu-Rosiu si Dusiu, pe la Sibiiu, Mercuria, Sebesiu, apoi se mai vorbimu. Daca inse voimu studiu comparativu si mai convin- gatoriu despre gradulu culturei sau alu selbataciei ro- mânești, atunci dupa-ce vomu fi cercetatu pe poporulu acesta in tote regiunile locuite de elu- in laintrulu ace- stei monarchii si ne vomu fi formatu opiniune justa despre starea lui, se nu stamu pe locu, ci se cercetamu crucisiu- .curmezisiu in tota Romăni’a pe poporulu tieranu de acolo, ■in conditiunile in care se afla acela. Din Romăni’a se il jtrecemu in Galiti’a, dela unu capetu alu tierei păna la ialtulu pintre-poporulu rutenu si polonu locuitoriu cu vitele la unu locu, p’intre cele mai spurcate necuratii jidovești. Din Galiti’a se venimu in părțile Ungariei locuite de bieții ruteni trecuti de cătra unii caletori ethnografi de acuma in registrulu poporeloru morte; se descindemu apoi la vastele ținuturi locuite de poporatiuni magiare cunoscute sub nomenclaturile istorice de Paloczok (Po- lovsci), Kunok (Cumani), Jâszok (lassii) si Hajduci, pen- tru-câ se vedemu pe alocurea cum se mananca chiaru si carne de mortăciune, ceeace in ținuturile romanesci se vede cu cea mai mare gretia si urgia numai ici-colea la puținii țigani laieti de corturi. Dela acestea popora se trecemu in Croati’a si Slavoni’a, anume pe unde poporulu tieranu nu fusese militarisatu, prin urmare nici dusu la nici-o scdla. Nu cumva se perdemu din vedere nici gra- idulu de" cultura scientifica a preotimei fiacarui poporu, ’că-ci se presupune cu totu dreptulu, că cierurile au in- fluintia nu numai asupra moralei, ci si asupra starei materiale a locuitoriloru. Se yitielege adeca de sine, că acestea studii, ale ndstre trebue să se intinda nu numai asupra starei fisice si materiale, ci si per eminentiam asupra celei spirituale si morale, asupra caractereloru. Numai dupace vomu face unu studiu asia de in- tinsu si exactu, vomu fi in stare de a .decide asupra ■gradului de cultura a poporului romanescu. Numai asia se voru convinge ddra si pessimistii româniloru, că acestu poporu in mani’a tuturoru calamitatiloru si goneloru, prin care fusese ținutu pe locu, totuși elu in totalitatea sa- nu stă inapoi’a unora si au apucatu cu câțiva pași ina- intea altora. Se afla adeca in acestu poporu unu sim- bure ascunsu de cultura antica innascuta, la care daca va petrunde ceva căldură moderata din afara, preste puținu acelu germene incoltiesce, se desvolța si incepe se aduca fructe salutarie mai curbndu si mai usioru de- cătu la alte căteva popora. Acesta părere se nu ni .g» ia că o lauda desierta romanesca, ci se’si pună ori-cine < întrebarea de ex. asia: Daca poporulu romănu din tdte tierile locuite de elu ar fi avutu in proportiunea nume- rului seu, intr’unu periodu numai de 150 de ani atâtea scole mici si mari, câte au avutu si au compatriotii ma- ■giari si sasi in proportiunea numerului loru, si daca aru fi sciutu si românii pentru-ce isi trimitu pruncii la scola cu prospecte sigure in viitoriu, precumu au sciutu alte popora, atunci progresulu facutu in âcesti treidieci si cinci de ani din urma ar fi astadi celu puținu inpatratu mai mare decătu ilu vedemu noi in epoc’a de fatia, era. anulu catastrofeloru europene l’aru fi aflatu fără aseme- nea mai bine preparatu, spre a se sei orienta in mijlo- culu loru. Nu trebue se ascundemu, că in unele ținuturi locuite si de romăni mai dămu preste selbatacia cerbicosa, care sdmena cu a fereloru din codru, era pe alocurea locui- torii fără a fi din natur’a loru selbatici si brutali, din contra sunt blandi destulu, inse fdrte intunecati la minte, din causa câ ei in tota viati’a loru pe generatiuni inainte n’au fostu fericiti câ se fia avutu celu puținu pe diece sau cinsprediece ani căte unu omu luminatu, binevoitoriu, modelu de moralitate, care se conducă pe poporu mai multu cu exemplulu seu si alu familiei sale, decătu cu declamatiuni sau puținu intielese sau ascultate fără voia, intrate precum se dice, pe o urechia si esite pe ceealalta. S’au vediutu anume la sasi, precum si la noi in decadele din urma căteva cașuri fdrte memorabili, unde locuitorii respectiveloru comune apucasera a se deprava, si blastematl păna la o mesura, incătu auctoritatile po- litice si judecătoriile aveau mai multu de lucru cu căte un’a de acelea decătu cu altele diece; s’au trimisu inse la omeni de aceia stricati, dedati la beții, batai, hoții, juramente strimbe, căte unu parochu, omu intru tota puterea cuventului la loculu seu, capu plinu nu numai de teorii sarbede, ci si de cunoscintie practice scdse din viati’a de tdte dilele a omeniloru, barbatu care știe se inpuna, se insufle respectu cu auctoritatea sa personala, precum si păna la o mesura independente in respectu materiale. Chiaru si preoți aleși cum amu dice pe sprin- cena din mulțimea celorulalti, in cei de anteiu doi trei ani au avutu lupte si neplăceri multe cii selbataci’a popo- reniloru; după aceea inse pare că le-ar fi vindecata cineva albeti’a de pre ochi, omenii au inceputu se intie- lega pe preotu si ceea ce este capulu lucrului, se’i ur~ medie in fapte, in portare, in afaceri economice si. fami- liarie asia, că celu multu in diece ani comune intregi s’au vediutu transformate cu totulu in bine, incătu puseră. 41 la mirare pe auctoritatile publice, pentru-că tocma din comunei cunoscute mai inainte câ inferate lipsiră successivg locuitori de ai temnitieloru. Intr’aceea cei mai invechiti in f șutati dispărură din comune sau prin morte firesca s&u violenta, ori că pe unii ’i si apucase cainti’a amara ai rușine, după care s’au si indreptatu. In același timpu scdl’a comunala produse o generatiune noua, care de si juna, totu avii influintia asupr’a celei mai vechi. ,, Nu se pdte crede cătu bine potu face poporeniloru i preoții practici, deprinși in ale economiei si cari urma- * crescu de aprdpe reformele sanetose căte se introducu J Jilj , agricultura, in horticultura si in pomaritu. Este su- » ■ ’blima vocatiunea strictu religiosa a preotiloru; dica inse | cine căte va voi si judece cum îi va placea; dara pa- ? rochii nostrii câ atari atunci sunt in adeveru la ’ loculu loru, căndu se pricepu ei si preotesele loru de ajunsu in.tdte ramurile economiei, care este si va remă- nea totdeaun’a vocatiunea cea mai nobila consantita si , .de s. Biserica prin aceea, că ea cere la s. seu altariu SÎ la ornamentele sale din cele mai pretiose producte economice, precum grâu, vinu, cera, tieseturi diverse, • '^lemnaria pentru zidire si aparate din laintru etc. Ar fi bine daca s’aru mai modera cevasi acei dedati a se vaierâ pe tdte drumurile, că preoții nostrii sunt siliti a purta economi’a de campu. Las’ se o porte; era lioi se le dorimu din totu sufletulu, câ se aiba pamenturi multe pentru agricultura, se si pricepa a o purtâ. Esem- plulu preotiloru va avea de resultatu înflorirea comune- vloru, prin urmare înaintarea necurmata in cultura, civili- jsatiune si — in libertate. Fără avutii nu pdte fi vorba ■ de cultura si mai pmjinu de libertate. S’a mai disu si âr trebui se ne repetimu pe fiacare di axiom’a cumplita: Unu poporu saracu este si remăne in veci sclavulu altora. Unu adeveru acesta, care nu se’ pdte resturnâ cu nici-unu rationamentu secu. Nici inainte cu trei si cu patru mii de ani nu a fost altmentrea. Cei cari, au voitu se subjuge pe alte popora, mai antaiu i-au spoliatu si saracitu de pamentu si de vite, după aceea le-a fost forte usioru a’i declară de sclavi ai loru. Astadi omenii răpitori se mai indemna la subjugare si prin teoriile cunoscute sub numele lui Darwin, despre care s’a scrisu . si la noi mai de multe-ori si pe care nu ar trebui se le perdemu niciodată din vedere, ci se le cunoscemu bine cu atătu mai virtosu, că cei cari ținu la ele, isi bătu jocu pe fatia de tota moral’a evangeliei . si preste totu de doctrinele christianismului. Darwinis- mjjlu invatia: Cine’i mai tare sau mai viclenu, acela este domnulu teu. Pe lănga o doctrina blastemata cum este acdsta,-nu mai pdte fi vorba nici de cultura nici de libertate. Noi românii se ne studiemu cu tota agerimea, mintiei itdte insusirile nostre, bune rele cum voru fi, se desvol- 4amu pe cele bune din resputeri, se exterminamu din ra- Jdecina pe cele blastemate, apoi avemu unu capitalu în creeri, altulu in cele doue bratia sanetose; se muncimu ■eu acestea neincetatu si se inmiimu fructele loru; atunci vomu ajunge la cultura si la libertate; păna atunci se nu ne facemu ilusiuni asteptăndu mur’a in gura dela altii, fia aceia ori-si care si de ori-ce cultura superior^ care in cașuri nenum erate este lipsita cu totulpde ori-ce valore morala, prin urmare forte insielatdre. Se uein- vetiamu si dedamu a ne încrede după Ddieu numai:in puterile nostre si in caracterulu nostru, dupa-ce ni’lu vomu fi pusu la probe, prin care trebue se treca in acdșta lum$ ori-ce omu si ori-ce societate omendsca, pentru-câ se câștigi ea insasi încredere cătra sine. G..JP-g) Câteva cugetări despre starea nostra economica si culturala, șj.îb discursu pentru adunarea despartiementului X. âlA associatiunei pentru literatur’a si cultur’a poporului romanu ținuta in Margau 20 luliu 1886. Onorata adunare! Deca vinu si pasiescu înaintea DVostre spre. a face unele priviri fugitive despre starea nostra economica .și culturale, nu o făcu cu scopu de a da invetiaturi, -ci eu care câ omu tineru abia acum pasiescu prim’a data in publicu, vrdu numai a reimprospeta in memori’a d-vdstra acele adeveruri, cari de sute de ori s’au discutațu pu- blice, de câtra multi barbati zeloși ai natiunei ndstre-. A discuta cătu mai desu, eu acesta o aflu cu atătu măi de lipsa, cu cătu lipsele se inmultiescu neincetatu. Asia dara noi trebue se portamu neincetatu grij’a de mijld- cele prin cari se delaturamu tdte lipsele, câ asia'si noi românii se potemu inaintâ de-si mai incetu, dara sigura^ alaturea cu celelalte națiuni conlocuitorie. In procesulu desvoltarei culturale e neaperatu de. lipsa sciinti’a, fără de care cultur’a e numai spoiala; ' si tocmai nesciinti’a e prim’a si fundamental’a causa ac ' starei mai pucinu favorabile a poporului npstru si i țr. contra acesteia e chiamata associatiunea transilvana &• portă resbelu, pre care invingendu-o si alungăndu-o sfe se pota poporulu rădică. Spre acestu scopu nu e de ajunsu numai conlu- crarea unora, er partea cea mai mare se privdsca Ctf - mănile in sinu, ci in lucrarea cea mare a regenerării ăi intarirei unei națiuni remase asia de indereptu câ a nostra, e de lipsa, câ se ne apucamu toti de lucrași in lini’a prima inteliginti’a romana, se implininiu cu unu zelu neadormita obligamentele ndstre sănte cătra națiune si patria. ’ ’ ? Veculu de acum’a in multe forme se deosebesce de vecurile trecute. Acelea popora, care nu desvolta des-' stula energia in aperarea sa, nu se silescu a se, des- bracâ de pecatele si slăbiciunile sale, nu desvolta o la- boriositate necurmata si nu se nisuiescu a se apropia cătu mai cureudu de gradulu inaintarii poporaloru cd- loru adeveratu culte celu puținu in ramurile cele mai necessarie ale sciintieloru, arteloru, ale economiei, îndWS- triei, comerciului etc., unu atare poporu fără mântuite- este espusu perirei. ■ ; Amu disu că caus’a fundamentala a miseriei e nd^' sciinti’a. Dara sciinti’a cum se căstiga? In scola, si apoi ocupăndu-ne si din căndu in căndu cu cetirea. < Lai 6 42 noi poporulu nu cetesce mai nemicu, pentru-că inca o parte însemnata nu scie ceti. Altfeliu stau in asta pri- vintia sasii, cari sunt duși la scola de ani treisute si mai bine. Ei inse sunt forte regulati si cărturării loru sunt obligati, câ fara a merge in cărcinia la poporu, se Caute si se afle locu unde Se-i cetdsca si se-i esplice din căte li se cetesce. De aici vedemu că sasii au scole cu multu mai bune decătu noi, de unde resulta, că agri- cultura si industriele la sasi sunt pre o trepta mai inalta decătu la noi*). Ar fi forte bine daca fruntașii de prin comune la anumite ocasiuni si anume in serbatori ar’ descinde la poporu si i-ar comunica idei si cunoscintie in limb’a lui, in sfer’a ideiloru lui, raru, chiaru, la intielesu, odata, de doueori si de noueori. Pre scurtu, câ poporulu se scie ce insemneza foile (gazetele), că adeca acelea nu se tiparescu cu mii de floreni numai câ lelea Macinic’a se aiba cu ce ’si înveli caierulu la furca, cu ce se lege olele Cu miere ori cu untu, si se aiba si cu ce aprinde fo- Culu căndu le lipșescu așchii uscate. Pentru-ca unu poporu se căscige gustu la lectura, trebue se aiba scole forte bune si multe, in care se in- vetie nu numai a ceti, dara a si intielege bine cele ce- tite. Se ne ingrigimu dara pentru scole cu tota sirguin- ti’a si se damu chiaru si ultimulu cruceriu pentru scole. Traimu in grele tempuri, dar numai energia! Preoții si invetiatorii si alti fruntași, cari se afla prin comune prin aceea ca ar îndemna poporulu câ in dumineci si serbatori se participe la astfeliu de lecturi folositorie ar mai conteni prin aceea si dela blastemat-’a beutura de vinarsu, care inca e o causa principala a sărăciei si cu acesta o pedeca a desvoltarei culturale. De nu ne vomu osteni cu tdta energi’a câ se esterminamu acestu reu, se pdte intemplâ, că vomu umbla câ si indianii din Americ’a, cari s’au enervatu si impuginatu nu intru atăta de glontiele si sabiele colonistiloru albi, decătu prin acea, că aceștia din urma le au facutu loru cunoscuta beu- tur’a vinarsului, era prin acesta numerulu .vechiloru lo- cuitori s’a redus la câteva sute de mii. Se ne feresca Ddieu si geniulu celu bunu alu poporului romanu de unu desastru rusinatoriu precum ar fi acesta. Despre beu- turile spiritudse s’au scrisu si la alte popora înaintate in cultura si sciintie atătu de multe, incătu scriptele res- pective ar forma o biblioteca bunicica. La noi inca s’a scrisu de cătiva ani in gazete si in cărticele precum un’a intitulata „Infricosiațele stricatiuni ale b eu tur ei de vinarsu“, din care se indeletnicescu siorecii in tipografia**). *) Asia este, sasii ardeleni sunt multu mai înaintați de- cătu noi, anume in sciintie si in diverse ramuri ale industriei, dara si ei sunt remasi tare inapoi daca li se compara cultur’a loru cu a popdraloru europene mai înaintate. Romanii inse au se traga paralela nu numai intre ei si sasi, ci si intre ei si celelalte popora ale monarchiei. Despre acesta inse a se vede art. precedente. **) Acf ve insielati. Acea cărticica tipărită in Brasiovu, in vre-rO 25 de ani ău aparutu in doue editiuni si s’au tre- Nu s’au scrisu câ se cetdsca bețivii, cari totu nu țetescu nemicu, ci pentruca se ajunga la cunoscinti’a acelora, cari sunt chemati a invetia pre poporu. Cătu e de stricagidsa beti’a de vinarsu nu e de lipsa câ se mai spunu eu. Unii medici ne asigura, că deca in unele ținuturi aflamu atăti omeni orbi, ologi, schilodiți, era altii hebeuci, tonti, smintiti, suferitori de nevoi’a cea rea, acestea defecte provinu dela locuintiele puturdse, dela mâncările rele, mucede, imputite si dela beția. Patim’a beției pre alocurea a cuprinsu si pre mu- ieri, ba inca ce e mai tristu, in dumineci si serbatori in unele locuri eu însumi am vediutu crisma plina, era in biserica numai vr’o cătiva. Eu nu intielegu că poporulu se nu bea de locu, căci după a mea părere asta e mai cu nepotintia, dar se’lu aducemu acolo, cătu se se modereze si banii se’i crutie. S’a vediutu in multe locuri si la multi omeni, cari au lucratu cu septemănile si si-au căstigatu cătiva flo- renasi, si-au fostu propusu ca nu-i va spesa, ci va mai adunâ la ei câ pre anulu venitoriu se ’si pota cumpără doue vitielusie etc. Intr’o dumineca ’lu duce pecatulu in crisma, se mai intelnesce si cu alti omeni „de ome- nie", incepu a’si inchina de sanetate păna căndu nici nu observa ca paralele, suddrea lui de o vera i se duce si bani nu-su. Daca iubimu binele si venitoriulu nâtiunei romane in genere si alu familieloru si individiloru in specie, se repetimu necurmatu si la tota ocasiunea frații oru romani: fiți lucratori, păstrători si retinetive de afurisitulu de vi- narsu, că altcumu nu veți scapa de seracia, veți perde pamentulu pre care strămoșii vi l’au pastratu si veți deveni cersitori pre strade. La beutura ’lu duce pre omulu din poporu uneori si desperarea pentru greută- țile celea multe. Ce se facem dara ? Se ftmdamu pentru poporu bance poporarie sau satesci, in cari depunendu-si crucerii ce’i întrecu se si-i pota crutia si imulti si totodată se se pota ajutora im- prumutatu, câ d. e. daca are careva lipsa de vro 5—10 fl. se nu fie silitu a’si bagâ capulu in măn’a usurariului ca- rele ia ușura de 10 cr. după fl. pre septemăna, din 5 fl. i face 20 si 50, asia că elu dă cu căte 500% pe anu, si mai pre urma nepotendu plati ’i ia cas’a si pa- mentulu, ajunge cersitoriu golu ca napulu; apoi cine nu scie că lupt’a nostra a romaniloru pentru existinti’a in- dividuale, familiara, naționale, politica a devenitu adi atătu de grea ?! • Acea lupta intinsa preste tdte liniele ndstre nu se pdte porta fără avuția, pentru-câ lipsindu acdsta, lipsescu mijlocele cu cari se poți intra pe calea civilisatiunei, se ’ti căscigi arme morali, intelectuali, uneori si fisice de cutu amendoue, in multe comune cu folosu invederatu. De atfinci au aparutu nenumerati articlii contr’a beției mai in tote foile periodice¹ romănesci. Era unu timpu, căndu chiaru pe la orasie se vedeau „omeni civilisati" morti de beți la mese străine si duși de altii acasa. Acelea scene sunt astadi forte rari. Red. 43 aparare, a existentii nostre si asecurarea unui venitoriu mai ferice. ■Altapedeca ce stă in calea desvoltarei nostre na- tMMăbfe &, că romănulu nu e prea aplecatu spre meserii. £h fl ’Adeveratu, că caus’a acesteia e, că romănulu păna mai eri alaltaeri nu eră admisu la de acestea, ba inca pentru poporulu- agricultoru portulu eră regulatu prin edictulu 47' din anulu 1650. (Aprobatar: C. P. art. V. Paraszt ember ăs beres szolga, poszto ruhât, nadrăgot, csizmăt, dupla es forintos stiveget, gyolcs inget viselni semmi kâpen ne mereszeljen). Acea lege isi esercita in- fluinti’a sa păna in dilele nostre asupra industriei tran- silvane, că-ci a opri pre locuitori că se nu cuteze a portă vestminte de panura colorata, nici căciulă căptușită de 1 fl. (dupla ăs forintos stiveget), nici camesia de pănza subțire, nu insămna alta de cătu a smănci din măn’a femeiloru tote acelea plănte si scortie de arbori, cu cari sciu ele colora torturi, a sili pre poporu că se traga in capu cate o piele cruda si se o numâsca căciulă si An urma a sili pre agricultori că să se lase de cultivarea inului, pentru-ca femeile se nu pota tiese pănza fina. Totu ce s’a facutu in decursulu văcuriloru pre acestu terenu preste voi’a acelei legi, dă testimoniu pen- tru poterea de vietia a poporului si elasticitatea spiri- tului seu. Adi impregiurarile multiamita tatălui cerescu! s’au . schimbatu si potemu face progrese si pre acestu terenu. Asociatiunea nostra transilvana pentru literatur’a rom. si cultur’a poporului romănu si-a luatu intre altele si acea problema spre deslegare, câ se impinga pre o parte a tinerimei la invetiarea profesiuniloru industriari; la im- bracisiarea aceloru ramuri de industria, pre care nouț, ne vine se o numimu in acesta tiâra industri’a sasesca, din causa mai vertosu că aprdpe numai sasii au avutu , privilegiu la ea. Si acesta se ne nisuimu a o imbi aciosia cu atătu mai vertosu, cu cătu că a remăne cu inderet- nicia si nepăsare totu pre lănga modulu de căscigu si . subsistintie cunoscute din părinți, insemna: a ne sub- scrie insine sentinti’a de morte si a alergă cu pași ra- pedi spre precipisiulu, ce duce la ruina si perirea nostra. O parte mare a comuneloru romanesei e asiediata pre ținuturi puținu productive, in munți, intre păduri locuri stăncose, pre unu terenu seracu, sterpu si nepro- ductiveru, unde hicrulu câmpului nu platesce ostenel’a, ori forțe puținu. In astfeliu de comune e bine să se pregatesca tinerii si pentru alte cariere, nu numai pen- tru lucrulu câmpului. E bine se li se arete că afara de economi’a câmpului, ce au practicatu-o părinții si strămoșii loru mai suntu si alte cariere, alte mijldce de subsistintia cu multu mai bune si mai sigure: ma- : iestriile. ' Multi omeni căndu le vorbesci de măiestrii iti res- pundu că de ce se invetie copilulu meu maiestriile, căndu si măiestrii fără plugariu nu potu trai. Ori-cine pdte vedea, că opiniunile si credintiele popo- rului nostru dela sate in asta privintia sunt tare gre- șite;'Nu potu a me estinde tare departe in acestu obiectu atătu de vastu, ci eu respundu cu betrănulu invetiato- riu I. M. . Multi omeni prin meseria, Multi prin bun’a industria S’au radicatu la potere, La domnia si avere. Am ajunsu domniloru, i mare străină din tierile m Dai trei patru cu ciocanulik. Si’ti sosesce gologanulu, Faci o spitia p’o rotitia,, , Eta căteva grositie. tr’unu tempu căndu industri’a i civilisate si mai avute ia industriei nostre celei mici totu materialulu crudu, dă poporului in schimbu fabricate ne mai’auditu deeftitfe, dar celea mai multe rele, forte rele, chiaru lapedaturi., dara frumose la vedere si insielatorie. Acesta are inse acelea urmări triste pentru poporulu ce lucra pamentulu, că ’lu deda la luxu si după luxu la lene, ilu desvatia dela lucru; smulgăndu-i din mâna lucrulu i omora in- dustri’a domestica si totodată ilu curatia de bani, fîca. unde am ajunsu, ca in multe parti ale Transilvaniei por- tulu romanescu celu pitorescu parte e. exilata cu totulu că pre la Clusiu, parte e numai batjocorita, sciti vorb’a „Calicului¹¹ (Nr. 4 Aprilu 1886), câ nevast’a dascălului din Flamăndieni, fat’a lui Gligoru Culdusiu din Fudulești, pre care o critica „Cocon’a Guradulce“. Câte cartone, câte flenduri si sdrentie tote le cum-, pera româncele in schimbu cu portulu celu frumosu ase- menea unui campu de flori, trainicu si mai acomodatu pentru lucrulu câmpului. Astfeliu apoi se neglege indu- stri’a de casa, era banii se ducu in mani streine, le lașa pung’a lata incătu mai pe urma se implinesce descân- teculu „Preotes’a cu cercei, pop’â cu ciorecii rei“ etc. In dilele nostre luesulu-pentru unu poporu saracu este morte sigura; din contra pentru unu poporu nu- merosu, bine crescutu, deprinsu la totu feliulu de induștriă este mijlocu de a se si mai inavuti si intarl; se intie-' lege inse, câ pe socotel’a popdraloru mai inapoiate, care cumpără dela dănsele. Se combatemu deci din tote poterile aceea ce se dice, că cutare manufacturi se cumpără cu pretiu multa mai micu din boite decătu ar costa facerea loru ih casă, că-ci dilele si orele perdute, alesu iern’a fără picu ocupatiune pentru milione de brația costa cu multu mttiț multu pre națiune, mai alesu daca vomu aruncă in cum-: pana si cunoscutulu adeverii: Otium pulvinar diaboli, că-ci daca muierea nu are cu ce să se ocupe, cumpâ^ răndu-le tote din piatia, siatre si boite; trebue se-si fa<$j ceva petrecere se’i treca de uritu si eca apoi perin’^u, dracului. Tocmai pentru acesta se spunemu totodațap poporului că se nu-si lapede nici portulu luăndu-se dup^, secaturile de moda. Afara de aceea portulu romănesett a facutu sensatiune cu frumseti’a sa nft numai in Europ’a , ci si dincolo de Oceanu in Americ’a, unde după Cum), spuseseră foile mai deunadi, se cumpără togmai pentru’ infrumsetiarea saloneloru cu tieseturi romanesei. ) Dar ce se mai dicu, insusi poporulu vede acestd reu, numai cătu nu se apuca se’lu vindece. Elu adeca dice f Bine-i stă mândrei gatata Cu vestminte dela siatra, Dar mai bine i-ar siedea, De-ar fi făcute de ea. 6* 44 Se ascultamu si „Suspinulu unei Romăne" (in Foi’a pentru minte etc. 1859 pag. 330), din care voiu cita si eu căteva strofe mai insemnate: Cu ochii plini de lacrami, cu mănile ’nclestate Spre ceriu catăndu adese, cu ânim’a ranița, Ce’n peptumi de durere, că mor’a in ventu se bate Suspinu si plăngu cu jele etatea aurita. Căndu tenera in hora, jocamu si eu la nunte Gătită in vestminte, lucrate totu acasa, Atunci eră rușine, că fetele de frunte . Se porte-atâtea trentie si haine de metasa. Peptariele de piele, cojoce de berbece “ Mă-re nu se mai porta, in locu-le jubice De pânza, numa bluse subțiri, si iern’a rece Si dărdaie-in guritia dinții, de noi ferice! * > Catrintiele in rochi pre alocurea-’su schimbate ' Si pletele in conciuri curendu voru se se urce. Urmdza Malacofulu, si fustele-infoiate S’alunge simplitatea si gustulu bunu se’lu strice. Cum se mai strica lumea! Ce amu ajunsu o domne Se vedi cum româncuti’a-’si vinde mitiu si lâna, Din cari tiesemu catrintie, si cumpără cartone Lucrate in alta tiera si de o streina măna. Er fetele sarace, ce n’au nice oitie, Nici alt’a ce se venda; îsi lașa satu si casa, Se ducu pre la orasie, servescu pentru hainutie Si-adeseori durere! Schimbăndu portulu si’lu lașa. ■ De ce asia podobe? cănd n’ai pamentu d’o palma! De ce atăt’a lustru? Căndu ești in tălpi calica! Mai bine-o petecutia de locu pentru cea hrana; Mai bine-o junincutia, se duci la celu voinicu. Se mai adaugu ore, că in celea mai multe ținuturi grădinile celoru mai multoru economi sâmana cu unu zavoiu plinu de cucute si urzici cătu gardurile si legumi nici de poveste, ci le cumpără tote, cepa, aiu, mere, pere etc. etc. dela sasi si din orasiu. Nu vreu, domniloru si fratiloru se abusezu de aten- ciunea dvdstra, fiindcă le sciti, si abia trebue se declaru că eu nu sum petr’a intieleptiunei, ci sum convinsu cum-ca dintre dvostra inca voru apucă pen’a si-si voru ascutf rostulu gurei spre a le combate cu mai multa desteritate decătu mine. Acesta se pote face astadi cu atătu mai usioru, cu cătu avemu destule foi de tota categori’a, dar acesțpra le lipsesce numai un’a: — N’au prenumeranti de ajunsu, ci tragana de pe o di pre alt’a si cu deosebire foile scrise anume pentru poporu, precum d. e. „Foisior’a", „Cărțile șatenului romănu", „Meseriasiulu romănu", etc. Acestea sunt bune — altii le mai cri- tica — dar daca le-ar redacta chiaru si celu mai genialu barbatu intr’unu stilu cătu de acomodatu pentru poporu, asia incătu se servâsca de modelu la tote poporale culte si deca poporulu nu scie de densele nimicu—nu folo- sescu nimicu. Ar fi forte bine daca s’ar prenumerâ la acestea foi folositorie cătu de multi, căci e lucru cunoscutu, cumca astadi tipariulu e părghi’a civilisatiunei unui poporu. Unde nu pote unulu prenumerâ se se inso- tiasca 3—4 din comuna ori din comune invecinate, câ se tiena pasu cu mersulu lumei. Pentru-câ tipariulu intrebuintiatu de inteligenti’a su- periora se aiba influintia asupr’a massei poporului ro- mănu spre prosperitatea lui, se receru oresi-cari conditiuni. Anume: Se nu ne facemu pre fia-care di la complimente pre cătu de poetice, de raulte-ori pre atătu depărtate de realitate, că suntemu unu poporu bine crescutu, vănosu, venjosu etc. Nu trebue se ne insielamu noi pre noi insine, ci din contra se marturisimu, cum-că suntemu unu poporu in multe inapoiatu, dar din sinulu natiunei ro- măne inca nu a-disparutu geniulu Romei, că romanulu e capabilu spre a se aventâ la cultur’a celoru de ântaiu popora ale lumei culte, numai cătu trebue instruatu si aparatu de relele ce-lu coplesiescu. Se vedemu cum judeca streinii pre poporulu ro- mănu. W. Hochmann, câ se tăcu de alti multi, in opulu Beschreibung de Erde pag. 3074 dice: „Din acestu poporu se desvolta capete clasice ce se potu folosi câ modele de genie, capete alu caroru interioru conține aceea ce arata esteriorulu, pentrucă nicairi nu se afla o con- ceptiune mai usiora, un’amente mai deschisa, un’a in- geniositate mai mare impreunata cu un’a desteritate in conduita, -— decătu cum se afla chiaru si la celu mai de rbndu romănu. Acestu poporu aflănduse unitu si radi- catu la celu mai inaltu gradu de ci vi li sa ti- une, ar fi in stare a stă in fruntea culturei spiritu aii a omenirei intregi, si pentru sco- pulu acesta este inzestr atu cu o limbaatătu de armoniâsa si atătu de avuta, incătu ar po- tea conveni specialminte si poporului celui mai cultu de pre pamentu." Eca domniloru si fratiloru! fără de a face alte es- plicari, ne lipsesce numai câ, după cum dice măntuito- riulu nostru îs. Hs. se ne folosimu talantulu si se nu’lu ingropamu. Se nu fimu dara pessimisti, adeca se nu vedemu in națiunea nostra unu reu, care nu s’ar poteâ vindecă, că-ci asta ar aduce cu sine desperarea, ne-ar des- . cordâ energi’a, ne-ar amorți poterile, si facbndu se per- demu speranti’a in venitoriu de a vedea ore-căndu fructe manose după trud’a nostra. Cea ce se nu fia! Din contra, se avemu credintia atătu de tare si neclatita in vitalitatea (poterea de vietia) natiunei nostre si in eminenti’a calitatiloru ei si a limbei nostre, precum credemu de tare in nemorirea sufleteloru nostre. Apoi acea credintia tare se o aratamu si in afara prin lucrare din resputeri, prin fapte, că-ci fără de fapte credinti’a e morta. Ca cum e roma,nulu candu pre calea culturei e bine condusu si din punctu de vedere militaru, șe pote — _ vedea la fostele regimente de granitia romănesci din Tran- -silvani’a, de. cari insusi Napoleonu celu mare inca avii respecta; Tacbndu sute alte documente voiu aminti aici «ă generariulu Wukassowich prin ordinulu datata la Nie- ■deirfidorf 27 luniu 1797 dice, că nimicu nu doresce mai ■ferbinte decătu câ se aiba hondrea de a-i se dâ unu batalionu (IIL-lea din reg. II) sub comand’a lui : quod nesci inainte de 1646. — Jus Valachiae, Na Pra- wie Wolosckiem. Pravil’a. — Brasiovu.............................: 1580 Pravil’a mica. — Govor’a......................... 1640 Cartea Romanesca de pravile................. 1646 (Iași). - îndreptarea legei. — Tergoviste.....................4652 < 5. Filologie: Luc’a Stroici. — Scriere cu litere ..... 1593 încercare de p o e t i c a, de Mironu Costinu (câ Pre- y doslovie la Viati’a lumei). Grigorie Ureche. Opinie despre limb’a Romăna (1646)< l) Apud Const. Capitanulu. — Magasinulu istoricu L ’) Apud Balcescu. s) Apud Balcescu. ⁴) Archiv’a istorica, T. I. pag. I.) — 48 — 4. Anonimulu (disu Milescu) despre limb’a Cutiovla- hiloru........................................... 1670? 5. Lexicon romano-slavon din secululu alu XVII-lea⁶). 6. Dictionariu Slavono-Moldovenescu anonimu, finea secuiului alu XVII-lea⁶). 6. Oratori’a : 1. Cuvântări bisericesci de Tiamblac, sub Alecsandru celu bunu ......................................... . 1401 2. Urme de elocintîa de tribuna, in Cronice. 3. Luc’a Cârja. Discursu către Regele Polonu Sigismundu 1............................................1523 7. Literatur’a populara: 1. Cimilituri.— Povesti. — Cântece.— Doine.—Balade. 2. Versuri scrise de Varlaam Metropolitulu, si de Dosofteiu, Ja cărțile bisericesci etc. 3. Viati’a lumei de Mironu Costinu ..... 1670 4. Poesi’a de Halici................................. 1674 5. Alexandri’a. 6. Varlaam si losaf, de Udriste Nasturelu. 7. Si alte scrieri bogomilice si apocrife. Concursu. Devenindu in vacantia urmatorele stipendii, si anume: A) 1. Unu stipendiu de 50 ti. pe anu din fundatiunea anonima „Dobăca," destinata pentru unu gimnasistu nascutu in fostulu comitatu alu Dobâcei. 2. Unu stipendiu de 40 fl. pe anu, din fundatiunea „Radu M. Riureanu" pentru studenti la gimnasiu. 3. Unu stipendiu de 60 fl. pe* *anu din fundatiunea „Galiana“ pentru studenti la gimnasiu. Mai departe fiindu vacante urmatorele: B) 4. Unu ajutoriu de 60 fl. pe anu, pentru tineri s’au tinere, cari aru voi se invetie la vre-unu institutu sau cor- poratiune industriala din patria, vre-un’a din meseriile: tiesu- tulu de pănzarii, covoara, parti de îmbrăcăminte pe resboie mai perfecționate sau cusătură de albituri, broderii sau croi- toria superiora de dame sau barbati, său art’a orologeriei, juvergiei (argintăriei) sau a farmaciei. 5. Unu ajutoriu de 20 fl. pe anu din fundatiunea „To- falena“ pentru tineri descedenti din vre-o familia de ale fostei comune „Tofalau“, cari aru voi se invetie vre-o meserie ore care. 6. 16 ajutore ă 25 fl. pe anu, menite pentru tineri romani, cari voiescu a invetia vre-o meserie, dar mai cu sama: rotaria, lemnăria (bardasia), fauraria, masaria (templaria), cis- maria, palarieria, curelaria, sielaria, masinaria agricola. Prin acesta se escrie concursu. Cererile au a se inainta comitetului Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu in Sibiiu, pana la 1 Aprilie st. n. 1887. Cererile intrate mai tărdiu nu se voru consideră. Aspirantii la vre-unulu din stipendiile amintite sub A. 1—3 au se acluda la suplicele loru: a) carte de botezu in originalii sau in copia legalisata; b) testimoniu scolasticu de pe sem. I. alu anului scol, •curgetoriu; c) atestatu de frecuentare dela direcțiunea institutului, ■in care cerceteza scol’a de presentu; d) atestatu de paupertate sau de orfanu, daca concu- rentulu e orfanu. Conformu litereloru fundationale, la obținerea stipendiului de sub 3. din fundatiunea „Gallianau, ceteris paribus vaaveapre- ferintia acela dintre concurenti, carele va dovedi, ca se trage din famili’â fondatorului, si anume din famili’a „Popu si Antonu". i) Proprietate a D-lui D. Sturdz’a. •) Vedi analele Academiei din 1869. ’ , . Snplicantii la vre-unulu din ajutorele amintite sub B- 4—6 au se presente urmatorele documente : a) atestatu de botezu in originalu sau in copia legalisata; b) testimoniu scolasticu de celu puținii 4 clase elementare ; c) atestatu, că se afla deja lucrăndu la vre-unu măiestru sau corporatiune, și cu ce succesu. Aspirantii la ajutorele de sub 5, 6, voru avea se asternat in originalu sau in copia legalisata si contractulu inchieiatu cu maiestrulu conformu §.61 alu legei industriale (art. leg- XVII 1884). d) atestatu de moralitate dela autoritatea competenta locala; e) adeverintia dela părinți sau tutori, că suntu deciși V a lasă pe fiii sau pupilii loru la invetiatura păna se voru ’ perfecționa pe deplinu. , ■ Din siedinți’a comitetului Associatiunei transilvane pen- tru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu, ținuta la- Sibiiu, 1 Ianuarie, 1887. lacob Bolog’a, Dr. I. Crisianu, v.-pres. secretariu. Anuntiu de abonamentu. Cu 1 lanuariu 1887 se incepe cursulu alu XVIII-lea alu foiei pe anulu 1887. Pentru nemembrii pretiulu este 3 fl. v. a. pe anulu intregu. Afara din monarchia 9 franci. Pe creditu nu se dă ; nici se primesce abonamentu pe semestru, ci numai pe anulu intregu. Banii de prenumeratiune se trimitu cu mandatu po- stalu de a dreptulu la Comitetulu Associatiunei transilvane in Sibiiu. Pe lănga alte scrieri destinate pentru publicare, se primescu ori-ce anuntiuri bibliografice, cumu si recensiuni sau dări de sama, inca si critice scrise in spiritu obiec- tivu asupr’a producteloru literarie. scientifice si artistice. Spre a. se face de aici espeditiunile cătu mai regulatu, ddnii membrii noi si ddnii prenumeranti sunt rogati, că, pe lănga scrierea cătu mai limpede a numelui, connu- melui si localitatiei, se nu’si pregete a pune esactu si post’a din urma, in tote cașurile unde locuintiele nu se afla in cetate sau orasiu bine cunoscutu si frequentatu. Mulțime mare de comune au același nume, căte 4—6 păna la 14 comune totu cu unu nume. De aceea, in cașuri nenumerate cauta se adaogemu la adressa .si. comitatulu sau districtulu in care ne aflamu, câ se nu ratacesca adressele dintr’unu comitatu in altulu, din o tiera in alt’a. Mai multe sute de comune au nomenclatur’a loru in căte trei si patru limbi. In cașuri de acestea se nu credemu că espeditorii posteloru cunoscu tdte comunele după tote numele loru, ci trebue se pună insusi abonatulu numele comunei in căte doue limbi si anume in limb’a, statului. Din lipsa de adresse esacte mii de scrisori si diarie se intorcu inapoi la post’a de unde s’au trimisu in lumea larga, era apoi daca nu se iau dela posta, in câteva luni se ardu. ' Redactiunea’. Editur’a Asociatiunei transilvane. Redactorii: G. Baritiu...........................Tipariulu tipografiei archidieceeane.