Nr. 21—22 Sibiiu, 1—15 Novembre 1885 Anulu XVI. TRANSILVANI’A Foi’a Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acesta foia ese câte 2 cble pe luna si costa 3 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asoeiatiunei. Pentru străinătate 9 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe câte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu Associatiuuei in Sibiiu, seu pHn posta seu prin domnii colectori. , • Sumarlu: Apelu catra publiculu romanu — Despre unu memorialu din 1849 alu episcopului Andreiit Siagun'a, — O es- cursiune prin istori’a pedagogiei la noi la Romani. — Earasi afaceri agronomice. — Press’a periodica romanesca in tierile coronei Unguresci. — Procese verbale ale comitetului associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu, luate in siedintiele dela 29 Octombre si dela 10 Novembre 1885. — Scol’a superiora de fetitie din Sibiiu. — Bibliografii. Apelu catra publiculu romanu- Convinsa despre insemnatatea infiuentiei, ce femei’a are asupr’a crescerei morale, intelectuale si fisice a indi- vidului si prin urmare asupra progresului in cultura a popdreloru, associatiunea transilvana- pentru literatura romana si cultura poporului romanu, a crediutu a lucră cu efectu mai veditu pentru realisarea scopuriloru ce urma reșce, deca pe lănga lucrarea sa de păna acum, indreptata mai alesu asupr’a cultivarei secsului barbatescu, va contribui si pentru Înaintarea in cultura a femeii romane. Conduse de aceste vederi, adunările generale ale associatiunei transilvane, tînute la Brasiovu, Orastie, . Gherl’a au decisu infiintiarea unei scole superiore de fete ¹ cu jnternatu, sub auspiciile acestei associatiuni, cu scopu ca fetele romane se primesca nu numai o crescere mo- rala, intelectuala si fisica mai ingrijita, care si pe den- sele se le ridice la nivelulu, la care se afla adeverat’a femeia în tierile cele mai înaintate ale Europei, ci tot- odată sd le faca să se simtia si se lucre intru tdte ca ade- verate fiice ale poporului, din alu cărui sinu au esitu, er’ parintiloru se li se inlesndsea lucrarea pentru educatiunea fiiceloru loru. După planulu de organisare adoptatu, avendu a se face, pe lănga predarea invetiamfentului obicinuita in 8 classe, provisiune si pentru instrucțiunea in lucrările, ce privescu mai aprope chiemarea femeii ca conducatore a ■economiei casnice, in 2 cursuri anuale complementare si pentru internatu, —sum’a de 40,000 fl. v. a., pusa de cătra adunările generale la dispositi’a comitetului pentru acestu scopu, s’a doveditu si s’a recunoscutu si de adunările ge- nerale, ca nu este de ajunsu nici chiar pentru ridicarea etHficiului scolaru, care reclama sum’a de 60,000 fl. v. Din! acestumotiva comitetulu a fostu indrumatu a cercă acoperirea lipsei prin colecte. Considerăndu inse că, afara de zidire, care acum este aprdpe terminata, mai trebuescu in internatu si in scdla mobilarulu necesariu si mijloce de invetiambntu acomodate cerintieloru pedagogiei, că sunt a se restitui fondului generalu alu associatiunei anticipatiunile făcute, ca asia ea se fie pusa in positiune a intimpina, con- formu cu statutele, si alte trebuintie culturale ale poporului romanu, că este necesariu a îngriji de timpuriu de crearea resurseloru cari, asigurăndu funcționarea regulata si men- ținerea la inaltimea sciintiei pedagogice a internatului si' a scolei, se faca cu putintia reducerea cătu mai însem- nata a tacseloru pentru internatu si a didactreloru, crearea' de locuri libere pentru fete mai sirmane si lărgirea in- stitutului in direcțiile ce necesitatea va indica in viito-’ riu, — sum’a de care face trebuintia, e cu multu mai considerabila decătu cea pusa la dispositiune de adună- rile generale. Comitetulu associatiunei deci, voindu a deschide scdl’a superiora de fete cu începerea anului scol. 1886/7 si conformăndu-se conclusului adunariloru generale amintite/ de si cundsce pe deplinu multele sarcini, ce se impunu popo- rului romanu, chiar si numai prin colectele de totfeliulu,) totuși îsi ia voia a apelă la sprijinulu materialu și moralu- alu tuturoru romaniloru, pentru a pute duce la bunu sfer* situ lucrulu inceputu. Facendu acest’a, convinși suntemu,:. că nu este suflare romanesca, care, fiindu vorb’a te înaintarea in cultura a poporului romanu prin cultivarea femeii romane, se nu grabesca a contribui denariulu .seu pentru spriginirea associatiunei transilvane in susținerea unei institutiuni, care intregului poporu vă servi de titlu pentru o legitima măndrie. j Binevoitorii spriginitori ai scolei superiore de fetey infiintiata de associatiunea transilvana, voru, trimite efer-> tele loru la comitetulu acesteia, în Sibiiu, de adreptulu,; seu prin direcțiunile despartieminteloru associatiunei, igeft prin barbarii de incredere, pre cari comitetulu ii s designa. - •■■nr'Mp 22 170 Sumele intrate se voru cuita pe cale diuaristica, dr’ numele daruitoriloru se voru păstră pentru eterna aducere aminte in analele scolei nou infiintiate. Fie ca acestu apelu se afle deschise inimile tutu- rora romaniloru, cari dorescu inaintarea si mărirea nd- mului loru! Din siedinti’a comitetului ăssoeiatiunei transilvane pen- tru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu, tie- nuta la Sibiiu in 29 Octomvrie n. 1885. lacob Bolog’a m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p., vice-presiedinte. secretariu alu II-lea. Despre unu .memorialu din 1849 alu episcopului Andreiu Siagun’a. Istori’a ndstra de inainte cu treidieci si siepte de ani ne spune, că pre căndu națiunea isi avea deputatii sei la Vien’a, la Insbruck, la Olmutz, apoi erasi la Vien’a, după cum se schimbă resiedinti’a monarchului; acei deputati se incercau a realisa drepturi pentru acestu poporu nefericitu, dara in același timpu auctoritatile bi- sericești de ambele confesiuni isi puneu tota silinti’a, câ principiulu proclamatu cu atăta pompa si sgomotu in tota Europ’a, imbracatu in formul’a „libertate, ega- litate si fratietate“ se fia aplicatu intru tota po- terea cuvântului si la institutiunile bisericești ale roma- niloru. Păna pe la inceputulu anului 1850 acele silintie ale prelatiloru si consistorieloru semenau ca ar stă in ar- monia unele cu altele, si că ele ar inainta in linii pa- ralele fără nici o urma de frecări si conflicte, care au inceputu a’si scote capetele numai in semestrulu al doi- lea din anulu 1850, adeca dela cele deântăiu conferentie, de o parte ale prelatiloru catolici, era de alt’a ale pre- latiloru gr. or. ortodocși romani si șerbi, tînute in Vien’a si la Pressburg. In lun’a lui Dec. 1849 repausatulu intru fericire prelatu Andreiu Siagun’a reintorsu inca din Septembre dela Vien’a in resiedinti’a sa din Sibiiu, vediendu deso- latiunea in care ajunsese prin resboiulu civile, a caleto- ritu la Brasiovu cu scopu de a informa in persona pe comunitățile ortodocse de acolo despre nenumeratele lipse ale sf. biserici gubernate de cătra densulu si a le cere ajutoriulu crestinescu atătu la restaurarea perderiloru suferite, cătu si pentru infiintiarea de institute absoluta necesarie existentiei si inflorirei bisereciloru sale, era mai ântăiu de tote pentru infiintiarea unui Seminariu, a unui institutu pedagogicu, cum si pentru salarisarea ase- soriloru consistoriali si a profesoriloru. Bine vedea acelu archipastoriu, că după devastatiuni atătu de teribili, pe care le lasase in urm’a sa resboiulu civile, acele lipse mari si greu simtite nu se voru potea coperf numai din colecte creștinești, si că va fi silitu a cere si ajutoriulu statului, la care avea totu dreptulu nu numai fațiacu nenumeratele sacrificii ale poporului romanescu făcute in acei ani, atătu de a dreptulu pentru dinastia cătu si pentru integritatea monarchiei, dara si mai vertosu din causa, că poporulu romanescu purtase din vecuri cele mai grele sarcine ale tierei si ale statului, in munca, in bani si in sănge, fara nici o recunoscere si resplata, la care avea totu dreptulu. In acelea doue trei dile căte petrecuse archipasto- riulu Andreiu in Brasiovu, venise acolo si Dr. med. Paulu Vasici pe atunci directoru de carantina in Temesiulu de susu. Episcopulu siedea in casele capelei in locuinti’a parochului Tom’a Vasiliu. Acolo chiamă prea s. Sa intr’o sera pe Dr. Vasici si pe G. Baritiu, carora le dise: V’amu chiematu iubitii mei, pentru câ se ve ci- tescu proiectulu unui memorialu pe care voiescu a’lu inaint’a la Maiestatea Sa in numele diecesei mele cu scopu de ai mijloci dela stătu unu ajutoriu eficace, fără de care nu vediu cum amu potea esi mai curtiidu din calamitatile cele mai grele in care ne aflamu. Voiescu se cunoscu si opiniunea dvdstra, pe care o veți avea asupra cuprinsului din acestu memorialu. Dupace ocupara locu acei doi barbati, pe carii îi invitase archiereulu la sine, prea s. Sa dete citire ope- ratului seu. Cei doi barbati ascultara acea lectura cu tota lu- area aminte, după care se deschise o discusiune din cele mai interesante, nu atătu asupra puncteloru coprinse in memorandu, cătu mai vertosu asupra intrebarei, daca o diecesa atătu de mare se va ajunge la tote lipsele sale cu modestulu ajutoriu anualu de' căte 200 de mii fl. mon. conv., mai alesu că episcopulu cerea si acestu aju- toriu numai pe 10 ani inainte. Episcopulu inse remase pe lănga parerea sa si inca cu adaosu, că ddnsulu si consistoriulu voru ingrigi, câ partea cea mai mare din acelu ajutoriu se se capitalisedie pe fiecare anu asia, incătu la 10 ani dieces’a se aiba unu fondu propriu si siguru de aprope doue milione florini m. c. Scriitoriului acestora linii nu’i este cunoscutu ce sorte va fi avutu acelu memoriu la cabinetulu imperialu din Vien’a, nu ne indoimu inse, că urmele lui se afla bine conservate in archivele archidiecesei, si că istorio- grafii bisericești voru avea se dateze er’a noua a bise- recei ortodocse romane din Transilvani’a dela memo- randulu acela. Unu altu actu de mare importantia alu episcopului Andreiu Siagun’a totu din aceea epoca pdte se fie cu- noscutu la acei creștini, carii voru fi avendu „Fdi’a pentru minte, inima si literatura" dinanulu 1850 ; se pare inse că numerulu acestora este fdrte marginitu, că prin urmare actulu pe care ilu vomu reproduce mai la vale este cu atătu mai puținu cunoscutu generatiuniloru de fația, cu cătu se afla mai puțini in vidtia dintru acei barbati romani din Transilvani’a, cari au participatu la lucrările regenerarei dintre anii 1848—9 si 1850, si cu cătu foile periodice la noi sunt mai puținu conser- vate si pretiuite. Edvard Bach, frate alu ministrului faimosu Alexan- dru Bach, fostu mai inainte presiedinte alu ducatului Bucovinei, dra după aceea trimisu in Transilvani’a câ comisariu imperatescu civile ad latus lănga gubernato- 171 rulu br. Ludovicii de, Wohlgemuth, luăndu ordinu dela Vien’a s’au adresatu cătra episcopulu Andreiu Siagun’a cu o scrisore ce constă din cinci puncte si se ocupă de starea diecesei gr. res. ortodocse din Transilvani’a. Ne- xulu intre acea scrisore alui Edvard Bach si intre me- morandulu susuatinsu cititu in Decembre la Brasiovu ilu va cunosce ori-care cititoriu din respunsulu de mare în- semnătate datu de cătra archiereu la cele cinci puncte, asupr’a cărora gubernulu centrale din Vien’a cerea in- formatiuni prin intervenirea comisari ului seu civile. „Opiniunea episcopului romanescu Andreiu Siagun’a, in privinti’a inzestrarei clerului si a scâleloru roma- nesci, cd respunsu la o provocare a comisariului im- peratescu Edvard Bach, in anulu 1850. La multu pretiuit’a scrisore a Măriei Tale din 10 ale lunei acesteia Nr. 536. S. C. C. voindu a respunde incătu după ponderositatea celoru ce se afla in aceea, atătu si după datorinti’a mea, aflu de bine a reduce cu- prinsulu susu lăudatei scrisori in urmatorele puncte si adeca: I. Ore după canonele bisericei resaritene si după statutele legiuite ale diecesei .resaritene din Ardelu cu- vinemise mie deosebi, sau dimpreună cu clerulu si alte per- sone la acest’a chiemate, representati’a diecesei, si in ca- sulu din urma, cum s’au obiclnuitu a se devolva si a se legitima dreptulu pe representatie, alu personeloru chiemate. II. Incătu nu ajungu veniturile fundatiiloru si fon- duriloru spre scopurile bisericii resaritene, apriatu bise- ricesci, precumu si pedagogice păna acumu menite, tre- buintieloru care in' privinti’a inzestrarei cuviincidse a cultului, in privinti’a dotatiei instituteloru teologice mai inalte si a scoleloru populare după cererea timpului, sunt neaparatu de lipsa: se aratu cu deameruntulu, spe- sele, care in aceste trei privintie se voru face de lipsa si se descoperiu mijldcele din care si prin care s’ar potea implin'i cheltuelile la mai multu crescătorie? III. Decumva in deliniarea pomeniteloru aratari in privinti’a lipseloru si a intimpinariloru loru m’asiu află silitu a cere vreunu ajutoriu din cass’a statului, atunci se impartasiescu parerea mea despre positiunea, care va trebui a o luă stapanirea in privinti’a ingrigirei si a controlei preste fundațiile si fondurile păna acum statatore, inse neajungatore si in privinti’a administrației ăjutoreloru acelora care le va plati din mijldcele sale? IV. Sunt indreptatn la lips’a cea grabnica a pre- face institutulu teologicu alu diecesei mele după modelulu altoru asemenea institute statatore, si V. Se me dechiaru, ore n’aru fi bine, câ păna la ridicarea seminariului de aici, sd se trimită unu numeru mai mare de clerici la Vien’a seu la Cernăuți? Me grabescu dara la punctele acestea ale da ceru- tulu respunsu, si adeca: La punctulu I. Canonulu 38 alu sfintiloru apostoli cuprinde in sine acestea: „A tuturoru bisericiloru lucruri episcopulu aiba pur- tare de grija si ocarmudsca-le pre ele, fiindu’i Dumnedieu cercetoriu; inse nu’i fie lui cu putintia a insusi siesi ceva din ele“. Er’ canonulu 41 alu aceloru sfinți apos- toli dice: „Poruncimu câ episcopulu se aiba stăpânire preste lucrurile bisericii, că daca sufletele cele scumpe ale omeniloru lui i s’au incredintiatu, cu multu mai tare se cade de a porunci pentru bani, incătu după a lui stăpânire tote se se ocarmuesca, si celoru ce au tre- buintia, prin presbiteri si diaconi se li se dea cu fric’a lui Dumnedieu si cu tota evlavi’a“. înainte lasăndu aceste doue canone, apriatu se vede, că episcopulu datoriu este a avea grij’a tuturoru lucru- riloru eparchiei sale si a porunci pentru bani, prin mare Iui că unuia, care are plinirea puterei, plenitudinem potestatis, — se cuvine dreptulu representativu alu diecesei. Din canonulu citatu in rendulu celu dintăiu, unde se dice: se nu fie — lui, adeca episcopului — cu putintia a insusi siesi ceva din ele, lamuritu este, că episcopulu in privinti’a ocărmuirei lucruriloru eparchiei sale nu este netiermuritu, ci e datoriu după canonulu 41 SS. AA, se intocmesca acest’a cu fric’a lui Dumnedieu si cu tota evlavi’a. Ca nu e episcopulu netiermuritu in privinti’a vistieriei eparchiei sale, se vede si din canonulu 26 alu soborului alu IV a tota lumea, prin care se porunCesce : că tota biseric’a, „ce are episcopu, se aiba din clericatulu seu, care se iconomisesca cele bisericesci după socotinti’a, episcopului seu, câ se nu fie fără mărturii economi’a' bisericii, si din acestea se se risipesca lucrurile acesteiasi biserici si se se pricinuesca defăimare preoției, era de nu o va face acest’a, se fie supusu dumnedieesciloru candneL Biseric’a resaritena dela inceputulu ei totudeun’a credincidsa fiindu acestoru canone, nu au lipsitu a în- crede episcopiloru vistieriile eparchieloru ei, asia precumu cere intielesulu celu adeveratu alu canoneloru pomenite, si trebuinti’a timpiloru, hotarindu totudeodata după im- pregiurari cele de lipsa, câ episcopulu cu clerulu seu pre lănga control’a cuvenita, se porte grija de banii epar- chiei sale. Sunt inse intemplari in biseric’a resaritena, unde si mirenii iau parte in administrati’a vistieriei nu numai a singuraticiloru biserici, ci si a episcopiloru și a unei intregi metropolii, precumu este pilda la metroT poli’a Carlovitzului, a careia vistierie o administredia unu episcopu si trei mireni. Acestu obiceiu nu fara temeiu se intrebuintiedia in biseric’a resaritena, pentruca visteriile eparchiiloru se aduna din milele crestiniloru de o parte, er’ de ajtă parte, fiindu-că preoții, episcopii si metropolitulu se suse tînu cu lef’a dela poporu — totu ce preoții, episcopiisi metropolitulu au si din aceea, testedia pe sem’a eparchiei sau a metropoliei, se socote a fi testatu din banii po-t porului, la a caroru manipulatie se cuvine a fi si mireni; câ se aiba deplin’a cunoscintia despre banii loru, care vinu mijlocitu prin episcopi si metropoliti in vistieri’», episcopiiloru si a mitropoliei, de unde urmâdia prea firesce, că de si episcopului i se cade a purta grija despre lucrurile bisericiloru si ale baniloru loru, totuși nmjțtțî 22* 172 unuia, ci si economului si a celoru preoți si diaconi, cari după susu citatulu 40 canonu apostolescu, sunt chiemati, câ banii bisericiloru se’i dea la cei trebuinciosi cu fric’a lui Dumnedieu si‘ cu tota evlavi’a, precumu si poporului se cade, ca se aiba prin representantii sei incurgere in manipulatfa baniloru bisericesci, pentruca tote acele, ce' agonisescu archiereii, vinu după intielesulu celu strinsu alu cuventului dela poporu, prin urmare mani- pulantii baniloru sunt: episcopulu, clerulu si poporulu eparchialu, câci treimea acdst’a constitua eparchi’a, adeca biseric’a, din treimea acest’a cei aleși de cătra catego- riile loru sunt representantii vistieriei eparchiale. Assertulu acest’a lamuritu se intaresce si cu prac- Sulu, celu ce se observedia păna astadi cu vistieri’a bi- serecii resaritene in eparchiile cele din Bariatu, Ungari’a, Sirmi’a, Slavoni’a, si Croati’a, ale caroru vistierii se ma- nipuledia la metropolia Carlovitiului, care pracsa nu e tocm’a după candnele bisericesci, căci fiesce-câre epar- chie, precumu amu aratatu mai susu, are dreptu de a manipula cu banii sei; precumu de împotriva se vede din pracsulu manipulatiei vistieriei eparchiei Bucovinene si din cela alu episcopiei acesteia, care se observase păna la anulu 1830, căndu adeca episcopulu reposatu Vasilie Mog’a, ostenitu fiindu de grij’a acest’a, au predatu in- grigirei provincialu-comisariatului banii eparchiei cu sci- rea stapănirei, inse fara de scirea eparchialnicului seu cleru si poporu. Este afara de tota indoeal’a, că episcopi’a resaritena din Ardelu, care din timpurile cele mai vechi este in părțile aceste, si scaunulu ei au fostu păna la anulu 1699 scaunu de mitropolitu, precum arata alaturat’a aici carticic’a*) si numai la anulu 1785 s’au degradatu de scaunu /‘piscopescu, — au avutu si statutele proprii pentru manipulati’a vistieriei sale; acest’a e cu atăt’a mai multu de crediutu, fiindu-ca eparchi’a acest’a după marturi’a lui Engel, in urmarea istoriei universale part. 49, tom. 3, fația 477 sub archiepiscopulu Savva, care au traitu in dilele lui Georgie Rakotzi la anulu 1663, s’au tînutu doue sobore; intr’unulu din acestea s’au adusu 12, er’ in celalaltu 10 statute — si că poporulu inca si astadi povestesce despre moșiile mitropoliei sale cele din Belgradu si Alvintiu, si despre loculu residen- tiei episcopului din Vadu in comitatulu Solnocului si Silvasiu alu Hunedorei. Inse eu de si urmatoriu sunt alu reposatiloru aceloru archierei in tdte drepturile loru, care densii dela biserica le au avutu, totuși si eu si pre- decesorii mei dela anulu 1785 păna astadi afara de acestea drepturi, care nici moliile nu le potu mânca, nici vijeliile timpuriloru nu le potu nimici — altu ce, adeca chartir oficiose sau cârti de vechi’a mitropolie tiitdre, nu amu mostenitu; pentruca precumu in timpulu acestui resboiu civilu asupr’a prea strălucitei nostre dinastii si asupr’a nationalitatiloru scornitu si cu ajutoriulu lui Dum- *) Promemori’a despre dreptulu istoricu alu autonomiei bisericesci naționale a romaniloru de legea resaritena iii mo- narchi’a austriaca. nedieu cu devingerea rebeliloru sfărsitu, —■ totu archi- vulu, tota bibliotec’a episcopesca, si totu fundulu instructu ni s’au prapaditu si jefuitu de rebeli, avăndu aceștia pisma pe poporu, preoțime si pe mine, că nu amu vrutu se parasimu stralucit’a nostra dinastie si naționalitatea nostra: asia tocma si in sfărsitulu vecului alu XVII pre- cum dovedesce susu pomenit’a cărticică, multe prigo- niri au suferitu mitropolitulu de atunci, preoții si creș- tinii diecesei acesteia, căci nu vrură a parași legea loru stramosiăsca, si intre altele multe si de archivu au fostu lipsiti! — Era dela anulu 1785 incepăndu er’a cea noua pentru eparchi’a acest’a, inse totu cu o vitregitate, precumu se vede din condic’a tierei Ardeiului, -— vis- tieri’a unei astfeliu de năcăjite eparchii au fostu prea neinsemnata păna la anulii 1815 căndu la representati’a fostului atunci episcopu Vasilie Mog’a s’au induratu de vecinic’a pomenire imperatulu Franciscu a ingadui din fondulu sidocsiei pe sam’a clerului 6000 fl. in argintu si a da slobozenia, câ episcopulu se pota culege mila dela creștinii sei, câ apoi să se cumpere o casa pe sam’a seminariului si a resiedintiei episcopesci, care in anulu 1819, dupace la loculu celu mai inaltu s’au hotaritu procesulu in favorulu clerului, care procesu magistratulu sasescu din Sibiiu, îlu începuse asupr’a clerului, căci nu’i ingaduia câ se cumpere cas’a in cetate, s’au infiintiatu si asia din darulu marelui acestui monarchu, si din cu- legerea milei dela creștini au remasu o suma de bani, de unde s’au formatu fondulu seminarialu; er’ fondulu sidocsialu s’au alcatuitu din acele prisositore grositie, care se aduna dela creștini in totu anulu pe sam’a lefei episcopului si a personalului consistorialu. Fundati’a de 30,000 fl. argintu din competinti’a vestemeniloru, carii ’si au parasitu casele si averile loru, este dela anulu 1837 dela inaltiatulu imperatu Ferdinandu I. pe sam’a preotiloru sărăci. — Este inca si fundati’a episcopului Vasilie Moga dela anulu 1845 din 29,000 fl. argintu. Trebuie se marturisescu, că banii grositieloru po- menite ’i adunau perceptorii regesci si ’i administrau in cass’a provinciala, de unde episcopulu si personalulu consistorialu păna in diu’a de astadi primescu lefele sale, si totu aceeași cassa provinciala manipulâ banii, ce pri- soseau. Fiindu inse că perceptorii regesci prea multu necajiau pe dmeni cu prilegiulu incassatiei grositieloru acestora de o parte, er’ de alta parte fiindu-că mo- dulu acest’a alu incassatiei baniloru bisericesci nu se po- trivesce cu canonele bisericei resaritene, nu se potrivesce mai departe nici cu independinti’a bisericăsca, de care trebuie să se bucure acumu si religi’a mea, dara nu se potrivesce nici cu pracsulu celorlalte religii creștine din tiăra: dreptu aceea silitu sunt in privinti’a acest’a intr’acolo se’mi dau parerea mea, ca păna la alta rin- duăla se incassedie grositiele acestea protopopii distric- tuali, precumu este obiceiulu in ‘eparchiile Banatului, Ungariei, Sirmiului, Slavoniei si Croației, si deadreptulu să se administredie in vistieri’a eparchiala. Fondulu seminarialu, precum din cele mai susu dise s’au vediutu, l’au manipulatu episcopulu reposatu 173 păna la anulu 1830; asia dara este dreptu, câ acest’a se se dea indaraptu eparchiei, precumu si celelalte fon- duri dela inaltiatulu imperatu Ferdinand I. si dela epis- copulu Vasilie Mog’a, după firea lucrului așișderea tre- buie se fie sub grij’a eparchiei. Din tote premisele acestea urmedia, că dreptulu re- presentativu alu eparchiei se cuvine episcopului si celoru ce se hotarescu din partea clerului si după stările im- prejuru si din partea poporului eparchialu, si aceștia se alegu in sinodulu eparchialu, spre care sfarsitu precum si din alte multe pricini este de neaparata lipsa, câ cătu mai ingraba se se tie unu sinodu eparchialu. Er’ păna la infiintiarea acestora prin sinodu, episcopulu avendu plina putere in cele sufletești, si in cele disciplinarie cu consistoriulu seu diecesanu, are dreptulu represen- tatiei eparchiei, prin urmare elu cu consistoriulu va primi indaraptu fundațiile pomenite si le va administra pre ele. La punctulu alu Il-lea. Pentru cuvenit’a lămurire a punctului acestuia tre- buie se atingu inainte de tdte, că : a) religi’a resarittiia si nati’a romăna asia erâ de apasata in tidr’a acdst’a, cătu nici locu cuviinciosu pen- tru ridicarea vreunei biserici sau scoli nu li se dâ, din care pricina, luăndu afara prea puține intemplari, bise- ricele se afla afara de orasiele si satele acelea, unde sunt creștinii mei, mestecați cu creștini din alta nația si religia; era in cele mai multe locuri se afla biseri- cile mele in cintirimuri. b) Preotimea nu are nici o dotatie, fara e restrinsa la veniturile stolare: ce e dreptu, are in unele locuri 15—30 cr. v. a. dela fiesce-care familie, in altele era căte o di de claca, er in forte puține locuri capata din cass’a allodiala satesca 100 fl. m. c., spre pilda la Avrigu si la Gurariului. c) De si dedea camar’a imperatdsca in locurile do- miniiloru sale la preoții de alta religie porția canonica, sau după stările imgrejuru ecvivalențe porției canonice; totuși preotimei mele, care in tdte intemplarile stralucitu au aratatu credinți’a sa cătra dinasti’a ndstra stapăni-- tdre, nu’i dedea nimic’a afara de preotulu dela Sacarîmbu. d) Preoții de alta religie au lipseloru loru potrivitu cuantum de lemne din pădurile obștești, er’ preotimea mea este condemnata păna in diu’a de astadi la peddps’a aceea, Că dens’a se fie lipsita de bunatatea acest’a. e) Prin articolulu dietalu 15. §. 14. 15 din anulu 1846/7 s’au hotaritu preotimei mele căte o sesie cano- nica si dascaliloru o jumetate de sesie, inse păna astadi nu s’a pusu in lucrare. f) Mai multe locuri se afla, unde preoții de alta religia au casa, porție canonica, fără se aiba unu su- fletu de creștini, precumu sunt satele in districtulu Si- biiului: Topărcea, Apoldu de josu; in Scaunulu Sebesiului: Lancramu, Rahau si Ddlu; Scaunulu Miercurei: N. Lu- ■dosiu s. c. 1. Scaunulu Nocrichiu Bendorfu, dr’ la Gur’a Riului are parochi’a evangelica din Christianu mor’a, -de si dâra nici unu sufletu crestinu de legea aceea acolo nu locuesce. g) Creștinii de alta religie fiindu in ori-ce lipsa capata invoirea stapănirei de a’si culege milă si dela romani, er’ din potriva romanii nu aveau voie de a_aduna mila dela creștinii de alta religie si nație. Sortea protopopiloru este totu aceeași cu cea a preotiloru. Tdte acestea si acestoru asemenea dejosiri au pri- cinuita. bisericii, preotimei si poporului diecesei mele con- stituti’a aceea ce stapănea păna la anulu 1848. Deci nu e de mirare, daca ai aflatu Mari’a Ta multe, care acumu se cuvine a indreptâ in nati’a romăna. Crede-me Mari’a Ta, că me dore inim’a, căndu găndescu la ticalos’a stare a eparchiei si a nației mele, in care au devenitu cu vin’a altoru națiuni, care si astadi intr’atăt’a defaima nati’a mea, cătu eu nu potu scapâ de pecatulu -urei. Ain z inse pricini destule de a nădăjdui, că multe se voru indreptâ prin constituti’a inaltiatului nostru imperatu Franciscu losifu. Un’a inse nu pociu trece cu vederea si pentru dragostea cătra dreptate sunt silitu a' insemnă aici, că adeca preoții si creștinii eparchiei mele in pri- vinti’a celoru ce au trebuitu se sufere pe nedreptu, îm- potriva invetiaturei creștinești, au aratatu lumei unu exemplu de rabdare, care e unicu si fără pilda in fe- liulu seu. Densii cu invapaiat’a loru nădejde cătra Ddieu si cu neclatit’a credintia cătra imperatii Austriei au su- feritu gone străine, au rabdatu asupririle si totuși cătu le erâ cu putintia zideau biserici si scoli unde numai li se ingaduiâ; dtiisii plateau pe episcopi, pe preoți si pe celelalte feție bisericești, pe căndu de nicairea vre-unu ajutoriu, afara numai de imperatii apostolicesci ai Aus- triei, dintre carii losifu II. le-au datu episcopu, după ce 85 de ani fusera fără episcopu; imperatulu Leopdldu alu doilea au datu prin articululu dietalu 60 din 1791 li* berum religionis exercitium; imperatulu Franciscu I. au ingaduitu 6000 fl. m. c.; imperatulu Ferdinand I. au fundatu unu capitalu de 30,000 fl. m. c. pentru sti- pendiulu preotiloru sărăci; dr’ inaltiatulu imperatu celu de acumu stapănitoriu Franciscu losifu asemenea indrepr. - tatire religionara si politica cu celelalte popora. Si asia din darurile prea milostiviloru imperati si din jert- fele poporului se afla astadi vistieri’a eparchiei mele "in urmatoriulu chipu: 1. Fondulu sidocsialu cam păna la 52,000 fl. m. c. 2. „ clericalu . . . . . 12,000 „ „ 3. Fundati’a Ferdinandiana . . . 42,000 „ ' 4. „ a episcopului Mog’a 29,000 „ „ 5. Aici vine in totu anulu si sum’a grositieloru ce se aduna dela poporu 5,000 „ „ . „ Sum’a . 140,000 fl. m. C. Cheltuelele fundatiiloru acestora păna acumu au fostu urmatorele, si adeca numai ale fondului sidocsialu, căci din celelalte fundatii nu se cheltuesce nimic’a: 1. Ldfa episcopului ...... 4,000 fl. m. c. 2. Manipulatiiloru consistoriale . . 400 » 3. Pentru cancelari’a episcopesca . 120 „ „ 174 4. Lefa directorului scoleloru triviale 400 fl. m. c. 5. Lefa profesorului in teologie . . 300 „ „ „ 6. Adjutum pe sam’a directorului scd- leloru la visitatie..... 8 0 „ „ „ 7. Stipendiulu la 14 dăscăli sărăci căte 20 fl........ 280 „ „ „ Sum’a . 5,580 fl. m. c. Căndu se ia la prejudecare venitulu eparchialu, si indeobsce starea preotimei mele, numai de cătu lamuritu se vede, că fiindu stările impregiuru asia, nu se putură face lucruri mai mari in eparchi’a mea, decătu ce se făcură. Unde cutediu a adauge, ca deca aiurea se făcură lucruri mai mari si mai bune, unele câ acelea nu se făcură fără nedreptatirea bisericei si a nației mele, căci fiii ei au fostu siliti se dea dieciuel’a rodeloru, si se faca robote la alte nații, si asia daca sunt preoții aceștia cultivati asia, cum aduce cu sine marimea treptei preo- tiesci, nu e de mirare, pentruca ei câ mireni au avutu de religi’a si nati’a loru scoli, unde s’au pututu cultiva si bucurosu s’au datu la invetiaturi, pentruca sciea, că ostenel’a si cheltuiel’a loru in scoli se va resplati cu vreme, asia tocma nu e de mirare, daca nu sunt toti preoții mei asia cultivati, cumu cere dela ei starea loru ; căci un’a câ mireni nu invetiâ in scoli naționale romane, care pentru constituti’a vechia nu puteu avea, ci invetiau in scolele altoru nații, unde cu greu se primea si li se facea multe feliuri de impedecari, alt’a erasi nu’i imbar- batâ nădejdea, ca ostenelele loru in scoli făcute se voru resplati, sciindu, ca daca si se voru face preoți — la alta deregatorie nici că putea găndi, — nu voru avea multa vreme pentru deprindere in invetiaturi, pentru-că voru fi siliti pănea cea de tote dilele cu sudorea fetiei loru a o agonisi, si din aceea a dâ dieciuiela la preoți streini, si asia cei ce simtia in sine chiemarea cătra trept’a preo- ției, numai cu nădejdea aceea se facea preoți, ca dora se va milostivi Ddieu si imperatulu, câ se le imbuna- tiesca sortea loru. (Va urma). O escursiune prin istori’a pedagogiei la noi — la Romani/ (Disertatiune cetită la adunarea generala a Associa- tiunei Transilvane pentru cultura si literatud a po- porului romanu" tînuta in Gherl’a in 2Q si jo Au- gusta 1885 de V. G. Borgovan). e— . ' ⁻ „Aduceti-ve aminte de faptele strabu- niloru voștri, pomenindu’i pe densii; intariti-ve cu spiritulu, ca si voi insive se ve faceți măriți in amentirea urmasiloru voștri". (I. Carte a Macaveiloru). Prea Onorata adunare / In adunarea generala a Associatiunei nostre tînuta la Deju acum’asu trei ani amu avutu onorulu a conduce pe prea onoratul u publicu asistentu prin istori’a educa- tiunei si instructiunei la străbunii noștri' — Romanii cei vechi. In legătură cu cele disertate atunci vinu acum’a cu voi’a măritului presidiu si cu permisiunea D-vdstra a ve ruga, câ se’mi urmati cu mintea pe cămpulu ne- suintieloru si pe teremulu fapteloru produse de vrednicii barbati ai ulmului nostru in scopulu nobilu alu educa- tiunei si alu invetiaturei junimei romane, ceea ce este- obiectulu istoriei pedagogiei; — incredintiăndu-ve, ca faptele, ce vi le voiu infatisia si momentele, ce vi le voiu releva, ne voru casiuna o nobila distractiune si „ne voru intarl spiritulu, câ se vorbescu cu s. scriptura, câ si noi insine se ne facemu măriți in pomenirea urmasiloru. noștri “. In acesta modesta escursiune literara si culturala*) voiu face unu popasu la capetulu vdcului trecutu si la inceputulu cestui de fatia — camu pe la a. 1800, vrea se dica impartiescu lucrarea in doue periode: Periodulu I înainte si periodulu alu II după aparitiunea lui George Lazaru pe orizonulu istoriei nostre pedagogice. Vedi bine ca voiu releva numai momentele cele mai de că- petenie ale miscarei nostre culturale, pentruca comemo- rarea tuturoru incercariloru si fapteloru — formăndu intreg’a nostra istorie pedagogica — pote forma mate- rialulu unei opere estinse, ceea-ce remăne in sarcin’a. barbatiloru nostrii de litere. Si acuma după aceste re- flesiuni generale, se intru in meritulu obiectului. Periodulu I păna la 1800. înainte de tote cauta se constatezu acilea la ince- putu, ca străbunii nostrii au adusu o dosa buna de cultura din Itali’a si de aiurea, de pe unde veniră in Daci’a. Dovada deosebitele loru institutiuni, dovada sunt orasiele, dovada sioselele si alte clădiri monumentale esecutate a buna sama numai la lumin’a culturei romane, care asiedieminte tote le aflara Goții Ia navalirea loru in Daci’a si ale caroru urme si remasitie si astadi după atăt’a amaru de vreme stirnescu admiratiunea nostra. Apoi ca pe timpulu emigratiunei gintiloru barbare, ince- pendu dela Goți păna la venirea Tatariloru (270—1240 după Christosu) Romanii n’au pututu inainta in educatiune si invetiatura, care la olalta formâdia cultura unui poporu, er din potriva voru fi trebuitu se dea⁻ indereptu, vomu putea intielege indata ce vomu reflecta la adeverulu, ca „cătu tînu resmiritiele, tăcu Musele“. Dara dovada despre acest’a ni este împrejurarea, ca pe căndu Tatarii inundară teritoriulu locuitu de Romani (1240) orasiele acestora erau derimate si ruinate, siosele stricate si starea loru culturala atătu de neglesa, adeca înapoiata, incătu nu multu se deosebeau de noii cotropitori. — După retragerea Tatariloru nu mai damu de nici unu monu- mentu culturalu la ai noștri intr’unu intervalu de ani 150 si mai bine. — Totulu ce aflamu in respectulu acesta este, ca Romanii uninduse cu Bulgarii se trediescu *) Prelucrata după D. G. Misailu si I. P. Eliade relativa la datele privitore la mișcarea culturala a Romaniloru din Romani’a etc. • . V' — 175 — deodata cu limb’a slavona in intrdg’a loru adminis- tratiune: atătu bisericesca cătu si politica. — Abia cu inceputulu vdcului alu 15-lea pasiescu Romanii intr’o era noua; limb’a naționala pastrata numai singura la cami- nulu si in famili’a credinciosului si trainicului poporu de Tendu; limb’a naționala romana — dicu elementulu indispen- sabila si conditiunea sine qua non a culturei adeve- Tate a ori cărui poporu — se ivesce earasi pe orizonulu păna atunci posomoritu alu latiniloru dela resaritu. — Inceputulu se face in Moldov’a, de unde apoi schintei’a electrica sare preste Milcovu — in Munteni’a si de aci apoi străbate osele cele milenare ale Carpatiloru in Ar- ■delu si tiar’a unguresca si asia mai departe. Dar en se vedemu mai de a meruntulu inaintarea si generalisarea acestui curentu de trei ori binecuventatu pentru nemulu nostru. a) In Moldov’a Alesandru celu bunu domnulu tierei rădică (in a. 1401) o scdla domnesca in Sucev’a capitala tierei, unde susta aceeași 243 de ani (păna la anultt 1644), căndu — precumu voiu aretă mai josu — s’a stramutatu la Iași. ‘ Acest’a este unic’a scdla, ce se pomenesce in veculu acest’a in analele acestea romanesci. Cu inceputulu ve- ■cului urmatoriu (1507—1512) introducăndu-se tipariulu in ambele tieri romane de preste munți, Negoe Vodă Basaraba (1513—1521) unulu dintre domnitorii cei mai iscusiti ai acelei epoce, scrie cu măn’a proprie in limb’a naționala o autobiografie si o colectiune de tractate istorice, religiose si politice, intitulata „Inve- tiaturi cătra fiiulu meu Te o do sie" ’) — Apoi cumca erau si s c 61 e in veculu acest’a alu X Vl-lea in Bucuresci, ne dovedescu unele chrisove vechi. Asia P e- trascu Vodă scrie intr’unulu asia: „Si eu miculu amu scrisu si amu invetiatu in scaunulu ora- siului Bucuresci 1563 Aprilel2“; si earasi Mi- haiu Vodă: „Si amu scrisu eu Teurus celu micu carele amu invetiatu in scaunulu ora- siului Bucuresci 1581 luniu 22". Totu asemenea ne spune si unu chrisovu din 1743 dela loanu Mauro- cor datu", ca fiindu Stefanu Vodă Tomsia copilu micu si saracu, au invetiatu carte la scol’a din (satulu) Radasieni, si miluindu-lu Ddieu cu domni’a au venitu la Radasieni si au facutu biserica." Stefanu Vodă s’a suitu pe tronu in 1612; deci daca atunci vomu dice a fi fostu de 25 ani, urmddia ca pe la anulu 1582 trebuia se fie esistaiu scol’a pomenita²) Din scolele aceste, precumu si din cea din Sucdv’a a lui Alesandru celu bunu cumca se va fi respanditu ore-care cultura baremi la familiile cele mai distinse ale Romaniloru si cumca binefacerile acestui fe- nomenu voru fi indulcitu pe cei chiemati pentru redeș- teptarea poporului din ignoranti’a cea grdsa, dovedesce Împrejurarea, ca cu inceputulu vdcului urmatoriu doi dom- nitori mari romanesci se vedu indemnati a radicâ mai ’) Archiva istorica a României tom. I. part. 2 — pag. 122. a) Memoriu asupr’a invetiamentului superioru in Moldov’a de A. D. Xenopolu, Iași 1885, pag. 7—8. * deodata căte o tipografie in fie-care tiara, anume: Ma- teiu Basaraba (1633—1654) rădică tipografi’a din ₜ mănăstirea Govor’a in Munteni’a si infiintiă totu odața mai multe scdle prin orasie si pe la mănăstiri; dr’ con- timpuranulu seu colegu din Moldov’a Vasilie Lupulu (1634—1654) la anulu 1640, si infiintiă cu 2 ani mai tărdiu (1642) in Iași scdl’a dela trei ierarchi, unde strămută — precumu amu aieptatu si mai susu, scdl’a dela Sucev’a numindu-o după numele seu: „Academia Vasi liana" inzestrandu-o cu profesori din Kiev trimiși de Petru Movila renumitulu archiepiscopu romanu din acelu orasiu.J) Apoi totu ddnsulu mai infiintiă doue scoli de teologie pe lănga episcopii si alte doue scoli pentru limb’a romana si cea slavena pe lănga mitropoli’a din Iași, incurajandu in totu modulu invetiatur’a. —Lu- crulu inceputu odata se apucă binisioru inainte. Sier- banu Cantacusinu domnulu Munteniei (1679—1689) intemeiă primulu colegiu in Bucuresci in manastirea dela S. Sav’a; dr’ in Moldov’a Constantinu Duc’a infiintiă mai intăiu scoli primărie pentru poporu pe lănga fiecare biserica domndsca si prin terguri. Un’a dintre școlile cele mai infloritore ale acestui domnu intieleptu fu cea din Ho ținu, alu cărei ultim u eforu a fostu Am-’ filochie eppulu Hotinului, omu fdrte invetiatu si insem- natu pentru publicarea mai multoru cârti folositdre. — Acdsta stare de lucruri o aflase domnirea cea urgisita a Fanariotiloru, căndu limb’a romana pe incetu se scdăe mai din tdte școlile mai inalte, ocupăndu-i loculu cea grecesca. — Intre domnitorii fanarioti Grigorie Ghic’a betrănulu (1727—1733) in Moldov’a se găndi mai in- tăiu la scoli. Densulu infiintiă in Iași 4 scoli, intre’ cari un’a romanesca statorindu si lefile dascaliloru¹ (dela 360—100 lei) plătite in 2 rate la S. George si Santu Dumitru parte din visteri’a statului, parte din darea aruncata pe preoți si diaconi. Densulu dispuse asia, ca „ori cine vre se’si dea copii la invetiatura, in- ' vetia fără nici o plata" ²) Ba pruncii sărăci si stră- ini (greci) primeu viptu si Îmbrăcăminte gratuite. — Pen- tru ținuturile mai depărtate de Iași infiintiă alte trei scoli slavonesci si romanesci la cele trei episcopii dela Romanu, Radauti si Huși, punendule sub supraveghierea episcopiloru cu lefa de căte 7 0 lei pe anu pentru unu das- calu. In modulu acesta se urmă fără indoela „si la tdte celelalte scoli preotiesci districtuale, precum in Focsiani, Botosiani, Chisineu, Barladu, pdte si la Galați" ³) Totu' asemenea facă acestu domnu cu unu anu mai tardiu si in Mun- teni’a. — Alu 2-lea domnu fanariotu cu atragere de inima cătra invetiatura fii Constantinu Mavrocordatu, carele domnindu in vre-o trei renduri in ambele tieri, porunci (1735 in Munteni’a si 1741 in Moldov’a) a se , iufiinti’a scoli speciale pentru cleru, oprindu a se chiro- toni preoți neinvetiati. Dauna numai, ca tdte școlile acestea erau grecesci si apoi menite numai pentru clerici si fii de boieri, dintre cari cei ce nu l) ibidem. pag. 9 — ²) Nicolae Muște, chronic. Letop. Moldov’a. Edit. Cogalnicenu, tom. III. pag. 82. ³) „Memorii de Xenopolu pag. 11. 176 invetiau grecesce, erau puși afara de lege, pe căndu poporulu — mass’a cea mare a natiunei n’avea scoli de locu, pentruca cele rădicate de Const. Duca se prăbușiseră de multu.-------Cu tdte amenintiarile domnesci fii de boeri nu erau prea incantati de școlile acestea, pentruca la din contra ce avea se faca comisiunea insti- tuita 25 ani mai tărdiu (1758) de domnulu Todoru Ca- limacu cu scopu de a cerceta căușele, din cari școlile erau părăsite de tinerime. Asiu abusa prea multu de bunavointi’a Dvostra, vrăndu a ve pofti se me urmăriți cu pretiuit’a-ve atențiune in toti pașii acestei comisiuni. Deci me marginescu a ve aminti numai unele dintre multele mesuri, prin cari comisiunea cugetă a se pută curma reulu. Asia intre altele propune: 1. Școlarii, păna nu voru implini celu puținu 6 ani la scola, se nu parasesca scdl’a; ear’ daca voru implini 6 ani, se pota ajunge la pricopsela. 2. Școlile laturale (de pe la mănăstiri) se se des- fiintieze, remănendu a se invetia numai la școlile dom- nesci *). Dăscăli de pe la casele boieresci se invetie nu- mai pe fiii domniloru, ear’ nu si pe alti copii de strin- sura etc. — Din aceste putemu deci conchide, a) ca pe timpulu acesta (1758) erau o mulțime de scoli pri- vate in Iași pe la mănăstiri si in tdta tiar’a; b) ca unii boerii tîneu dăscăli sau instructori privati pentru pruncii loru, ai prietiniloru si ai protegiatiloru loru; c) ca pruncii poporului se eschisera cu totulu dela invetia- tura. — Aceste dispositii cu puține modificatiuni sus- tara in ambele tieri păna la isbugnirea resboiului din- tre Rusi’a si Turci’a (a. 1769). După incheiarea pa- cei (17 Iulie 1774) Grigorie Ghic’a tinerulu or- ganisă școlile printr’unu chrisovu anume ddto 15 Noemvre 1775) relativu la epitropi, la salariile dascaliloru etc. Din dispositiile acestui chrisovu aflamu mai momentdse doue, anume: a) Păna după trecerea de trei ani si mai bine nici unu scolaru nu se va inaintă la vre-unu onoru; dara si chiaru atunci, „numai daca va arata cărțile (do- cumentele sau testiinoniile) dascaliloru dela academi’a la- siloru, ca a fostu ucenicu silitoru si cu osărdie, si cum- ca a căstigatu invetiaturile si cumca s’a cinstitu despre dăscăli cu nume de omu invetiatu¹¹ ; b) Mitropolitulu este indemnatu a nu mai preoți pe nimene in viitoriu, de nu va avea cartea dascaliloru celoru preoțiți, care se arete pricopsel’a loru la bisericesc’a invetiatura; căci la din contra ori care va fi supusu la tdte birurile mirenesci“. Observu, ca cărțile sau atestatele nu se dă nimenui fara o cercetare publica, adeca fără de esamenu ²). — Prin-, tr’unu altu chrisovu alu acestui domnu (din Maiu 1776) se dau mai multe drepturi dascaliloru dela scdl’a dom- nesca pentru poporu, in care scola se invatia Începu- turile (elementele) in limb’a naționala si căntarile bisericesci. Fiindu ucisu Grigorie Ghic’a prin intrigile lui Constant. Muruzi, carele i urmă in domnie (1777),. ’) Chronic’a lui E. Cogalniceanu: Letop. Moldovei Tom. III. pag. 262 — ²) Uricariulu; Tom. I pag. 64, Asiediamăn- tulu scoleloru din Moldov’a din 15 Noemvre 1775. decadiura cu totulu, si școlile si anume cele româ- nesci tdte, ear’ dintre cele grecesci inca remasera nu- mai căteva si si acestea numai după nume. Pruncii am- blau la scdla căte 10—12 ani perdiendu’si timpulu, in- vetiandu câ nisce papagali gramatic’a grecesca si măn- căndu la batai dela logiotatii grecesci, precum ni spune celebrulu nostru Alessandri in vodevilulu seu „Nunt’a tierandsca". Eca cum se plănge acolo Alecu cătra Frundia in contr’a pricdpselei dascălului grecescu: „Ce necâzu pe mine! Ah ce supărare! Se dicu tota diu’a, totu in gur’a mare, Tipto, tiptis, tiptis, tipti; Pipto piptis, piptis, pipt.i. Ardie’lu foculu dascalu! cumu me necajesce Ca se me invetie greco-paseresce! Er’ metodulu si’lu spune totu in aceesi piesa in- susi dascalu Gaitanis dicendu : „Atunci varg’a pe spinare Tipto, tiptis arată; Si falang’a la piciore. Chiar din talpa-i invetiâ etc. Abusulu si pedanterismulu acestoru dăscăli grecesci ajunseră de nesuferitu asia, in catu nemultiumirea si stri- gatulu generalu strabatii păna la palatu, de unde se răndui o comisiune in frunte cu renumitulu mitropolitu lacobuStamati (1792—1803), carea constată intre altele ca „dăscălii grecesci au o sistema rea, proce- dăndu cu Întunecarea dela cele nesciute, la cele sciute, invetiandu cu numiri si cu canone si cu, mulțime de cuvinte. Insarcineza mintea ueeniciloru, poruncindule numai acele date loru se citesca si ca papagalii se le invetie de rostu, nimica cu totulu intielegendu sau sciindu din cele ce invetia". etc. etc. Dreptu ce elu cere se se pună in scoli program’a, urmatore: Gramatic’a, Fabulele lui Esopu; Sciintiele desvoltatore intielegerii copilului, păna elu va ajunge trep- tata a putea primi lectiuni de obiecte mai seridse; apoi: ortografi’a, limb’a grecesca, cea franceza, limb’a latina, câ neaperata pentru invetiarea legiloru si inca si spre Îndreptarea si împodobirea limbei Moldove- nesci. Dreptulu, geometri’a sau ingineri’a, motivăndu trebuinti’a ultimei catedre „ca Moldovenii n au altu mestesiugu decătu lucrarea pamentului, că- rei hranesce, din care pricina resaru si cele; din tote dilele sfedi si judecati pentru hota- rele mosieloru, dreptu aceea au trebuintia de hotărnici după mestesiugu".—• Si cugetați, prea On. Adunare; ca a resbitu cu proiectulu seu acesta lu- minata archiereu? Proiectulu ilu puseră grecii la dosariu, ear pe mitropolitu ilu esilara la o mănăstire, spre as’i mai potoli foculu patriotismului. — Eca starea scoleloru si in urmare a culturei in Moldov’a si Valachi’a sub urgisit’a domnire a greciloru dip Fanaru. Adeca școlile căte erau, de si se intretînău cu mijlocele tieriloru, cu banii romaniloru, dar erau mai multu pentru Greci deᵣ cătu pentru Romani. „Infiintiarea loru — precumu dice Gi. 177 Sionn — nu avea de scopu respândirea lumineloru preste Romani, ci unu scopu cu totulu strainu de acesta idee, adeca de panhelenismu“. Voindu a resuma numerulu scoli- loru, cu cari Romani’a intra in secululu alu 19-lea, avemu conspectulu urmatoriu: 1. - O scola domnesca grecesca cu 6 dăs- căli pentru invetiaturi filosofice si literarie in Bucuresci; afara de școlile private, cari —precumu dice Fo- tino, erau prin orasiu si prin casele boeresci. 2. Alta scola de limb’a romana cu 2 dăscăli totu in Bucuresci. 3. O scola publica grecesca in Craiov’a. 4. O scola principala la Iași cu preste 40 interni baiati sărăci. 5. Apoi câte o scola la Focsiani, la Barladu, la Galați, la Chisineu, la episcopi’a din Huși si la cea din Romanu. Asia'dara de totu 10 scdle, dintre care nu- mai un’a romandsca!! Apoi poftimu lumina si cul- tura la unu poporu, caruia i vorbescu toti intr’o limba neintielesa de dbnsulu. Conchisiunea o lasu la judecat’a fiecărui dintre onorabilii Auditori. Si acuma se ne intdrcemu privirile asupr’a înce- putului si miscarei culturale romanesci din periodulu primu in patri’a ndstra. b) Mișcarea culturala romana in Ungari’a. Inceputulu invetiaturei in scoli publice la Romanii din- cdce de munți dateza abia de prin mijloculu vecului trecutu. Petruca inainte de unirea Romăniloru cu bi- seric’a Romei (Îndeplinita in anulu 17 00), densii nu nu- mai n’au pututu avea scoli publice, dar’ nu li era er- tatu a cerceta nici baremi școlile esistente ale celorlalte nationalitati din tiera. Si decumva totuși cutediâ cineva se’si duca prunculu la invetiatura, domnulu pamentescu ilu putea lua dela scola si a’lu pune in servitiulu cur- tiei domnesci. Singuru la mitropoli’a din Alb’â luli’a (Belgradu) erâ unu felu de scola pentru tiperii, ce do- reu si puteu sb se preotiesca, unde se instruau in ceti- rea cartiloru bisericești, in cântări si tipicu. Totu asia pote ca voru fi facutu, daca nu toti, baremi unii preoți si diaci pe sate cu pruncii loru sau ai altor’a, cari erau cu aplecare spre servitiulu D-dieescu. Vre se dica, pri- țpete ndstre școlutie, daca le putemu numi asia, erau pajochiale, precumu aflamu acest’a la tdte popdrele apusene in primele vecuri ale creștinismului. De acolo dela '$lb’a luli’a, precumu si dela frații nostrii de preste munți se puteu pumai se se respândesca slabele radie ale cultarei romapesci. — Scoli adeverate dicu, abia după intimplat’a unire bisericdsca cu Rom’a putură Romanii ae aiba. Si intru adeveru aflamu ca imperatulu Leo- poldu I. demândasea se rădică pentru Romanii uniti spoli regulate la Alb’a luli’a, Hatiegu, Fagarasiu si mai $rdjy la Blaju; dar sepiile aceste (câ si drepturile po- Jitice ale Romăniloru) remasera numai pe chârtie. Abia după unu. jumetate de vecu dela unire prin anulu 1754 se deschide in Blaju scola centrala cu ddue clase sub episcopulu Paiilu Aronu cu doi invetiatorî Grigorie Maioru si Atanasie Rednicu, cari amendoi se fâcura mai tardiu episcopi, er’ la 1757 se adaose si class’a a 3-ea. Ob- iectele de invetiambntu erau la inceputu numai rugă- ciunile Îndatinate, tainele bisericesci, cetirea psaltirei si limbele latina si maghiara; — er’ pentru impoporatiunea acestei scoli se infiintiara totu atunci si totu in Blaju, si ddue seminarie: unulu numitu crai eseu sau alu mdnastirei Sântei Treimi, unde se intretîneu 20 de elevi, si altulu in castelulu episcopescu numitu alu lui Aronu asia, incâtu — precumu ni spune ven. d. Cipariu, intr’unu opu alu seu (Acte pag. 98—100,) pe timpulu acestui episcopu de pie memoria erau adunati in Blaju preste 300 de studenti, pe car’i ajutoră in diferite mo- duri. Totu Aronu mai susținea cu spesele sale si deo- sebite alte scoli romanesci asia, incâtu meritele sale pen- tru caus’a școlara romana — in acelu timpu, putemu dice fâra tema de a esagera, ca-i câștigară numele de „Me- cenatele“ Romăniloru. — Cele ddue seminarie numite aci se contopescu in seminariulu clericalu de astadi in urm’a unui decretu aulicu ddto 12 Decemvre 1781 *). — Gimnasiulu de aci, care la inceputu avea numai trei clase, s’a completata mai târdiu si pe incetu, adaogândui-se si liceu cu cursu de 2 ani de filosofie si institutulu teo- logica cu cursu de 3 ani (si dela anulu 1834 incoce de 4 ani). Cei de ântâiu profesori de filosofie si de teologie in Blaju fura Samuilu Miculu (Clain) si Stefanu Popu, dr’ dintre laici primii profesori Blajeni fura unu Vulcanu din Blaju (unchiu alu renumitului Vulcanu, intemeietoriulu gimnasiului dela Beiusiu) si I o a n u N e g o e, mai târdiu agenta de curte in Vien’a ²). Unu avânta insemnatu in cultura s’a datu Romăniloru ardeleni si prin radicarea scoliloru de prin grani- tici e militare sub Maria Teresi’a (anulu 17 63—64). anume in regimentulu I. (ce se intindea pe partea su- dica a Ardeiului dela Port’a de feru până la Brasiovu) se infiintiase o scola normala (Hauptschule) in O r 1 a t u, apoi scdle triviale la Hatiegu siVaidarece pe spe- sele erariului, precumu si alte 10 scoli in 10 comune, in diferite puncte ale teritoriului acestui regimentu, vrd se dica de totu 13 scoli pentru 82 comune cu o popo- ratiune de vre-o 20^000 suflete. — Asemenea s’a re- dicatu o scola normala si la Naseudu, centrulu regi- mentului II de granitia indata la inceputulu militarisa- rei (1763—64), carea ajunse in scurta timpu la unu mare renume, si apoi intre anii 1770 — 1774 5 scoli triviale in Naseudu, Zagr’a, Telciu, Sângeorgiu si Mo- noru, si la 1783 si in Borgo-Prundu, in cari in tdte se propuneu studiile in limb’a germana si parte si in cea romana (in școlile triviale), formându-se asia o mulțime de barbati aplicati parte ca oficieri si suboficieri la mi- liție, parte la administrati unea politica. — Scolele ndstre si mai alesu cele dela Blaju, care erau cele mai inalte institute culturale romane, ajunseră la culme in acesta vecu subneuitatulu si vredniculu episcopu Grigorie *) Dr. A. Gram’a „Istori’a bisericei române unite.® pag. 134. — ²) 16 pag. 135. 23 178 Maioru (1762—1782), care făcu fundatiune din carea se impartia pe tota diu’a ]a 200 școlari sărăci pane si strinse in giurulu seu pe cei mai invetiati barbati ai Ro- maniloru de atunci, câ losafatu Devai, Stefanu Popu, Filoteiu Laslo, Ghermanu, Petru Luchi, Samuilu Miculu, Petru Majoru si George Sincai. — Apoi afara de șco- lile aceste se mai infiintiara in Ardelu sub domni’a lui losifu II. 300 de scoli romanescisi se puseră sub di- recțiunea renumitului si persecutatului de sorte George Sincai, din cari inse cu timpulu remasera numai puține dora prin orasie si locuri fiscale, pe unde erau sub pa- tronatulu erariului. — Ca voru fi fostu atari scole si pe la frații noștri din părțile banatiene si ungurene mai alesu pe lănga scaunele episcopesci din Maramuresiu, din Satumare, dela Oradea-mare, Beiusiu si la celu din Cenade (in Ungari’a²) si prin granitiele militare ba- natiene cătra capetulu acestui vecu, de si n’amu aflatu, dara putemu conchide după desvoltarea imprejurariloru comemorate mai susu, precumu si după principiuiu: „Cause asemenea producu efecte asemene." Eca starea culturala a Romaniloru cu capetulu acestui periodu: in Munteni’a si Moldov’a școlile, erau inbran- cite de ignoranti’a si pedanterismulu dascaliloru greci, ear’ dincoce de munți Orlatulu, Blajulu si Naseudulu imprăstieu radiele binefacatore ale invetiaturei, dreptu că mai multu in limb’a latina si maghiara, si in școlile granitia- resci in cea germăna. — Profesorii se recrutau la Blaju dintre clericii romani pregătiți pe la universitățile din Rom’a, Vien’a, Liovu (Lemberg), Tirnavi’a si Pojon, ear la Naseudu se trimeteu tineri la studiile pedagogice preia Vien’a, Klagenfurtu, Liovu etc., cari apoi pregateu prin cursuri de căte 4—6 luni pre dăscăli dela scolele comunale sau satesci pe unde voru fi esistatu. — Tote aceste fapte odata constatate, ne lașa a conchide in modu firescu, ca caus’a școlara romănesca cu capetulu secuiu- lui trecutu erâ pe calea progresului. Acest’a convingere ni o intaresce si mișcarea literara pedagogica de atuncia. Anume afara de neperitorele scrieri ale lui Samuilu Miculu, Petru Maioru, Georgie Sincai si alti corifei ai acestei epoce, cari au pusu bas’a literaturei si istoriei naționale, aparura unele opere anume pentru scole; Asia: Mich. Bețikereki din Cluju publică in anulu 1744 „Bucdvn’a cu deprindere la cetire"; Demetriu R Om- ni cănu" in Blaju in 1756 „Invetiatur’a creștina" si in 1785 la Rămnicu „Secretele lucrarei pamentului si sadirei". G. Sincai in Blaju in 1785 „Catechis- mulu celu mare"; unu Anonimii „Abcdariulu" sau „Alfavit’a" pentru folosulu si procopsel’a scolei romane" cu slove. Enache Vacarescu a tiparitu in 1787 „Gramatica romana"; Amfilochie, eppulu Hotinului in 1795 „Aritmetic’â si geografi’a"; Radu Tenlpea publică in anulu 1797 in Sibiiu „Gramatic’a romana"; Dr. I. Molnaru in 4798 in Bud’a „Retorica" intaiasi data in limb’a romana; si Radu Golescu tiparesce unu *) Acest’a se dice numai din traditiune; acte oficiali, lipsescu. Red. ²) „Istori’a bisericei unite" de Dr. Gram’a pa- gin’a 69—75. „Atlante mare" cu 30 carte in 1800 etc. *) Tote aceste cârti, dicu, au trebuitu se fi fostu reclamate de o ju- nime studidsa numerosa, că-ci altcumu nu putemu crede pentru ce le aru fi publicatu autorii intr’uuu timpu, căndu tipariulu era mai scumpu decătu astadi si censur’a de cârti o adeverata tortura spirituala mai alesu pentru autorii romani"!! (Va urmă). Earasi afaceri agronomice. Dupace s’a reprodusu in Nrii 19—20 „raportulu comitetului insarcinatu cu infiintiarea reuniunei de agri- cultura", fedactiunea isi permise a mai adaoge dela sine unele reflecsiuni relative la starea agriculturei in tierile locuite de romani. Este forte puținu atăt’a cătu s’a disu cu acea ocasiune in interesulu agriculturei nostre; este inse nespusu de multu aceea ce ar trebui nu numai se se dica, dara să se si faca necurmatu si neincetatu, pretotindeni si de cătra toti romanii căti sciu si căti au inceputu se porte o economia mai rațio- nala in regiunile, in care’si au proprietățile de pamentu. Avemu fericirea de a cunosce vre-o trei archipastori ro- mani, cari au introdusu si păna acum’a reforme esen- țiali in portarea economiei de cămpu, in cultivarea de vii si de grădini, era urmele acelora se si cunoscu atătu de a dreptulu in folosele mai mari ce arunca o econo- mie intielepta, cătu si in imitatiunea ce se vede că pe- trunde la locuitorii de prin pregiuru. Niciodată acei! archipastori nu aru fi fostu in stare de a face numai in cătiva ani dotatiuni asia de frumose dieceseloru respec- tive, daca nu aru fi strabatutu mai antăiu, cu reforme salutarie preste totu in sfer’a economiei rurale, la care nu trebue se trecemu cu vederea mai multi ani rei, cari au urmatu unii după altii; precumu si enormele contri- butiuni ale statului, care se storcu si de pre proprietă- țile bisericesei fără multe esceptiuni. Asia de ex. unulu dintre prelatii romanii platesce la 6 mii fl. contributiune directa, ăra altulu preste 16 mii fl., la care se mai adauga căte tote asia numite aruncuri, competentie, - taxe, aequi* valențe si alte încărcături fără numertt. Mai cunoscemu si alte căteva econorbii de modelu, pe care le porta ici colo in unele Ținuturi căte unu preotu ori protopopu forte activu si mai multi proprietari mi- reni ; era daca modesti’a înnăscută a domnului pro^e- tariu Georgie Popp dela Basesci (in comitatulu Salagîu- lui) ar suferi, noi amu cutedia se numimu economi’a sa intre cele de modelu, întocmită si condusa asia, câ se deștepte in totu tînutulu acela cea mai nobila riva- litate. Ca dn. Popp nit tine lumin’a sub mesa, ci o pune de asupr’a, câ se luminedie toturoru, acest’a s’â probatu din partea dsale atătu cu dissertatiunea sa agro- nomica premiata si tipărită in căteva mii de exemplarii si impartita in tdta tiăr’a, cătii si din activitatea sa pe* la I. .P,' Eliafle; in „Istori’a pedagogiei" pag. 285. /^ — 179 — care o desvolta in adunările generali ale despartiemen- tului Nr. XI' condusu cu tactu si perseverantia rara de catra vener. domnu vicariu Alimpiu Barboloviciu din Sîmleulu-Salagiului. Proba mai de aprope avemu din aceea regiune si raportulu on. domnu Andreiu Cosm’a cetitu in adunarea din 11 Augustu 1884, cărui ’i facemu locu mai la vale. Ore inse păna acum’a nu s’a facutu tocm’a nimicu anume din partea carturariloru sau asia numitei inte- ligentie superiore spre a indemnâ pe poporu la ducerea Unei economii mai intielepte ? Asia striga pessimistii, ca- ' rbr’a nici Ddieu nu le-ar face pe voia, daca ar mai veni erasi pe pamentu luăndu forma de omu. Lasu Ca aru fi o mare arogantia, daca barbatii teoriiloru, omeni cari se ocupa aprope numai cu sciintiele si cu literatur’a, s’aru incercâ se dascalesca pe omeni in economi’a câm- pului cu care dânșii nu au a face mai nici odata, dara apoi cine s’ar uita in gur’a loru, cine i-ar’ asculta? ;Totu ce potu face literatii unui poporu cu privire la re- formele economice este, ca daca făcu caletorii prin alte tieri fdrte inaintate si Vedu agricultur’a multu mai inflo- ritdre, intorcendu-se in patri’a loru, se nu’si pregete a comunica compatriotiloru totu ce au vediutu facendu-se pe airea mâi bine si mai cu folosu. De aci incolo totu ice mai potu face omenii invetiati, cari nu sunt specia- liști in âle agliculturei este, câ se Îndemne pe părinți /cu stări cu averi si pe societăți de cultura, câ se tri- I mita omeni tineri, cari simtu in sinesi vocatiunea, pe la ; |cdle agronomice si alte institute economice de modelu, nu numai spre a se indopa cu teorii, dara a si face anii de praxa si numai după aceea a se intorce acasa câ omeni de specialitate, adeca agricultori cum se dice consumati. După cătu cunoscemu noi impregiurarile ndstre, acestu \ indemnu s’a facutu de cătra fruntașii romăniloru, atătu inainte, cătu si mai virtosu dela infiintiarea assoeiatiunei transilvane, fdrte desu si cu destulu zelu; martore se ne fie processele verbali ale câtorva adunari generali si ale co- mitetului, cum si mai multe dissertatiuni publice, articlii economici in diarie, țalindarie pentru economi publicate de cătra barbati speciali, in fine bursele votate si date câtorva juni trimiși pe la scdlele agronomice. Pe lănga .. tdte acestea urditorii ambeloru expositiuni, cea din 1862 / sj cea din 1881 au pusu mare temeiu pe productele agricole, numai cătu prea puțini agricultori de profe- siune . ,șu voitu se scie de invitarea ce li₄ s’a facutu, dra altii; IftU. luat’o că si cum Brașovenii siSibiienii aru fi voitu- se glumdsca cu ei. „Audi me, ni se cere se trimitemu la expositiune grăne, secări, cucurudie, ordiu, ■ -ovesu, alacu si tenchiu, fasole, mazare, linte, producte 'dela oi si vaci, etc., pare ca piatiele loru nu sunt pline de acelea!" La tHlluJUarea producteloru agri- cole prea puținu au reflectata. .Ore inse nu se intempla totu asia si la alte po- pdra? 'Se nu mergemu prea departe decătu numai păna la. Clusiu, unde exista de atăti ani o societate agro nornic a .magiara, a cărei activitate se Întinde la toti locuitorii m a g i a r i din Ardelu,, dara nu mai de multu decătu in lun’a trecuta mărturisi, si unu diariu de, acolo, ca urmele activitatiei dela acea societate abia se veduF ici colea in Clusiu, dra mai departe nu pdte se străbătu, Potestatea legislativa a Ungariei votedia pe fie-care anu sute de mii pentru incuragiarea agriculturei, era unu ministeriu se ocupa inadinsu si cu agricultur’a prin apli- care de tote mijldcele spre a o incuragia; cu tote aces- tea totu in lun’a trecuta fiindu in B.-Pest’a vorba des- pre concurenti’a străină in cerealii, „Pești Napld" de-; , clara cu multa durere sufletesca, cumca agricultur’a in Ungari’a sta cu puține esceptiuni, alaturea cu tie- rile cele mai reu cultivate din tota Europ’a, „Pești Napld “ adeverulu a scrisu in casulu acest’a. MU lidnele de locuitori ai acestora tieri, nu intielegu intru' nimicu ce va se dica cultur’a intensiva de paplântu, adeca a lucra pamentu mai puținii si a scote din eluv folosu indoitu si intreitu. K , Pe sasii nostrii din Transilvani’a îi tîne tdta lumea de economi fdrte buni si noi insine îi avemu câ de i&o-: / d.elu. Dara agronomi luminati veniti din alte tieri nici decumu nu se simtu incăntati de intielepciunea loru eco- nomica, si ce proba mai invederata ne trebue pentru re- manerea inapoi si a sasiloru, decătu cele trei scdle agro- nomice, un’a in tînutuln Brasiovului la Feldior’a, a doiî’ă la ivfediasiu, a trei’a la Bistritia, care tote ajutate atătu din fonduri sasesci cătu si dela stătu, numai cătu vege- tedia câ vai de ele si anume sufere din lips’a de¹! elevi; pre căndu ar fi crediutu cineva, câ la scole de - acelea se voru inbuldi tinerii cu sutele, abia se vedu - căte 20—30 preste anu. Sasii mai au si alte neplă- ceri mari cu acelea scdle agronomice ale loru, ei adeca suntu siliti a schimba fdrte desu pe directorii aduși din . străinătate cu spese considerabili, si acesta se intempla buna dra câ si la stabilimentele mari de fabrice, din. cause diverse; căci adeca unora nu place clim’a și mo-r dulu vietiei dela noi, si se ducu de unde au venitp; altulu se alege unu betîvu si jumetate după ce da de vinuri tari pe la noi, altii erasi esu nisce ignoranți si apoi cu atătu mai impertinenti, incătu esci silitu se le arati si usi’a porției dicându-le: Pe aci inainte ve este calea. In Germani’a este unu vechiu proverbu sau mai bine axioma care tîne, că tieranulu (der Bauer, der Schwab) ț are trebuintia de patrudieci, de ani, pentru câ se i se *: coca mintea si de alti patrudieci pentrucâ se se lase de invetiuri (de obiceiuri) rele, adeca de ce au apucâtu ei . din părinți, fia bine, fie reu. Dara căti omeni traiesetf optudieci de ani? Si apoi ce le-aru mai folosi' in etatea aceea, daca aru invetia se joce după note noue de musica. Ceea ce se dice despre germani că trecu de omeni mai grei la capu, se pote sustîne multu puținu de cri care altu poporu, prin urmare si de alu nostru. Daca lui Moise nu iau ajunsu patrudieci de ani, adeca mai multu decătu o generatiune câ se desvetie pe jidovi dela blas* ' tematiile, invetiate in Egiptu, totu atăti ani nu’i voru ajunge la nici unu altu Moise, inca nici atunci căndu mu i s’aru lungi in cale vre-o legislatiune sau nauca, sau mamst 23* ’ ' ■ 180 vitrega feudalistica, care nu sufere câ massele popora- loru se se bucure de dreptulu proprietatiei de pa- măntu, ci acea proprietate o reserva numai la unu nu- meru forte micu de locuitori. După opiniunea ndstra, fără dreptu de pro- prietate sigura la căte o parte de pamentu, agri- cultur’a ameliorata in adeveratulu intielesu alu cuvântu- lui nici că se pote cugeta. Luarea in arenda ori si lu- crarea in parte condiționată, chiaru si pe mai multi ani sunt totu numai nesce surrogate, care nici-odata nu voru arunca foldsele ce le va trage totudeun’a unu proprie- tariu desteptu si muncitoriu din proprietatea sa, pe care trebue se si-o iubesca câ sanatatea si câ pe famili’a sa. Din acestea urmedia, că daca voimu in adeveru se ve- demu la poporulu nostru economi’a mai buna, portata mai cu folosu, inainte de tdte se’lu invetiamu si indem- namu in totu timpulu si in totu loculu, câ cu mintea destdpta si cu cele doua bratia sanatose, care’i sunt capitalulu datu dela Ddieu, se’si faca si capitalii de bani, leu care se’si cumpere moșii; sb mănănce căti-va ani mămăligă cu cdpa, se adaoge banu la banu si se’si cum- ipere pamentu, proprietate drdpta a sa; căci dupace voru avea pamentu mai multu, adeca celu puginu inca pe atăt’a pre cătu are poporulu nostru in timpulu de fagia, atunci femeile sale voru fi de vina, daca nu va mănca bucate multu mai bune si totudeun’a de ajunsu pentru toti. Ori-cumu se se schimbe lucrurile omenesci in patri’a ndstra, ori la căte professiuni ne vomu imparti pruncii si nepotii nostrii, totuși immens’a maioritate a poporului nostru romanescu este si va mai remanea poporu agricultoru, economu muncitoriu celu puginu inca o șuta de ani: este inse prea de doritu si câ conditiune imperativa de vietia naționala, câ partea cea mai mare să se bucure in toti vecii de proprietatea pamentului, pentru care si porta tdte sarcinele statului in bani si in sănge. Avuțiile lumei nu stau ce e dreptu, numai in proprietate de pamentu; dara pamăntulu nici nu piere câ turmele si ciurdele de vite, nici ilu potu fur’a hoții câ aurulu si diamantulu, nici arde câ edificiile si alte obiecte combustibili. Părinții se lase fiiloru si fiicelorn câ testamentu cu limba de morte: Căstigati-ve moșii, case si alte realitati. Atunci apoi agro- nomii de professiune voru avea cui se dica: Invetiati a ve cultiva pamentulu mai bine. Raportulu domnului Andreiu Cosm’a despre activita- tea despartiementului XI cititu in adunarea din ii Augustu i88p Onorata adunare / Intemplamentele petrecute in giurulu nostru dela adunarea generala ultima, tînuta la 9 Augustu 1883 in opidulu Tăsnadu, au avutu influintia asia deprimatoria asupr’a membriloru acestui despartiementu, incătu comi- tetulu alesu pe 3 ani in adunarea anteriora nu s’a po- tutu constitui decătu in 13 luliu a. c. alegăndu de cas- sariu pre dlu Florianu Marcusiu, de controloru pe Simionu Orosu, dra de actuariu si bibliotecariu pre Andreiu Cosm’a. De alta parte acestu comitetu inainte de a ve conchiema pre Dvostra la adunarea generala anuala la loculu de- fiptu spre acestu scopu, adeca la Cehulu Silvaniei, au aflatu de bine a- ve consulta in acdsta adunare e s t r a- or dinari a: dre după scenele dejucate lunele trecute in loculu destinatu pentru tinerea adunării generale chib- suiti de corespundiatoriu scopului institutiunei nostre culturali a tînea adunarea acolo ? căci comitetulu nu spe- redia primire cuvenita despartiementului nostru, ba cu- noscând u aversiunea din partea compatriotiloru maghiari — majoritatea prepoderanta a S. Cehului e contr’a nisuintieloru nostre culturali si gradulu in care sunt agitate spiritele, apoi curentulu generalu, ce domina si pre locuitorii acelui opidu, cu tinerea adunarei la acelu locu putemu se fimu chiaru insultati. Dela intieleptiunea Dvostra depinde in privinti’a locului pentru adunarea gen. a insiste pe lănga decisiu- nea din anulu trecutu, seu a defige altu locu, sdu in urma a provedea căușele mai urgente in acdsta adunare' estraordinaria straformata in ordinaria si im acestu anu a nu tînea alta adunare. (Se ia decisiune in intielesultt din urma.) După acesta decisiune in numele comitetului vinu a ve schitia pre scurtu activitatea aceluia, respective a directoratului in acestu anu. Conformu decisiunei p. VIII, din adunarea generală trecuta, pre spesele despartiementului s’a tiparitu in 2000 esemplarie, dissertatiunea: „Economi’a câmpului de G. Popp“, din partea despartiementului premiata cu 6#. Pre- tiulu unui esemplariu s’a ficsatuin 10 cr. avendu intentiiine, câ cu acestu pretiu prea modestu se-si o pota cumpără si ultimulu tieranu, care scie carte, dra pre acdsta cale, disertatiunea poporala si necesaria pentru fie-care eco- nomu se strabata in stratele poporului si in ultim’a co- liba romandsca. Spesele tipariului au fostu 88 fr., solvirea carora s’a asemnatu din „fundulu de invetiamăntu" alu despar- tiemăntului. In sum’a acumu memorata nu sunt calcu- late erogatiunile poștale, cari se voru computâ, căndu in anulu viitoriu comitetulu Dvdstre va veni a da rațiuni detaiate asupr’a intrateloru si erogateloru din imprimarea si desfacerea acestei prime publicatiuni a despartiemăn- tului. Si păna atunci sunteti poftiti, Domniloru, câ procurati acestu opsioru bine prelucratu si se’lu respăn- diti in mass’a poporului. Prin ast’a de o parte face servitiu culturei poporali in genere, de alta parte ve veți implini detorinti’a câ membrii, latîndu opurile lite- rarie intre poporu si ameliorăndu starea finantiara a des- partiementului. Generosulu autoru alu „Economiei de cămpu“ din premiulu de 6 galbini unu galbinu reservăndu de suve- niru pentru sine, era altulu donăndu decopiatoriului di- sertatiunei, 4 galbeni a pusu la dispusetiunea despartie- mentului spre, a’i folosi câ premiu pentru o disertatiune ndua totu din sfer’a economiei rurale. Aduna- rea generala din anulu trecutu n’a facutu dispusetiune in privinti’a escrierei de concursu pentru acestu premiu. 181 Comitetulu Dvdstra vine cu propunerea, câ tem’a diser- tatiunei destinate a se premia se fie despre po- maritu. Adunarea generala din anulu trecutu a decisu infi- intiareâ a loru 4 agenturi comunali in periferi’a despar- tiementului. Comitetulu din incidentele accentuate la in- «eputulu acestui raportu n’a potutu esecutâ decisiuuea in Gestiune. Se credemu câ anulu viitoru fiindu ddra mai fa- voritoriu pentru lucrările nostre, vomu satisface pre de- plinii așteptările dvostre juste si pretinse prin Scopulu maretiu, pe care noi ilu urmarimu pe cale- paciuita spre desvoltarea limbei naționale si a culturei poporului ro- manescu. Onorata adunare! Precumu arata unu conspectu din 1879 numerulu membriloru din acestu despartiementu •e cu totulu 102, dintre cari membri ordinari (ai Asso- ■ciatiunii) 62, membrii ajutători 40. După sexu: barbati 98, femei 4. După ocupatiuni: preoți 39; docenți 6; advocati 8; amploiati municipali si de stătu 5; notari comunali 5; economi si posesori 39. Unu numeru acest’a prea modestu fația de 100 mii suflete românesci din rayonulu despartiementului; apoi lucrulu e chiaru tristu, daca consideramu, ca cea mai mare parte dintre membri se multiamesce cu ondrea si drepturile asecurate membriloru prin statute, fâra a corespunde indatoririloru. Aru trebui se luamu bine sa- m’a, câ nici o institutiune nu pdte se esiste se impartia numai drepturi fâra oblegamente si fâra concursu mo- ralu si materialu din partea membriloru. In asta pri- vintia avemu multu, forte multu de facutu. Vointi’a firma si convingere seriosa, cumca nici unu scopu nu se . pdte ajunge fara de mijldce, va delatura scăderea multu simtita si pre acestu terenu. Nu potu se nu amintescu la acestu locu, pre frații foști comeinbrii ai noștri, cari in timpulu mai recente S’au mutatu la cele eterne. Anume: 1. loanu Colceru, protopopu emeritatu si parochu in T. Sarvadu. Membru ordinariu alu associatiunei. 2. loanu Cosm’a, fostu docente in Hidigu, membru ordinariu alu Associatiunei si alu Reuniunei invetiatori- loru romani selagieni. In dînsulu corpulu invetiatorescu si invetiamentulu poporalu a perdutu multu, câci erâ unulu dintre cei mai distinși docenți. In societatea ro- mana a lasatu unu golu simtîtu; puțini ilu potu suplini cu umorulu' seu si in anecdotele nimerite. Pre lângă aceste caracteru firmu, zelu nationalu invapaiatu erau în- sușirile lui lăudabile. Ilu deplângu veduv’a si mai multi Orfani. 3. Georgiu Soteru—Sajtos din Achisiu, membru ordinariu, mai lungu timpu primariu si curatoru biseri- cescu in comun’a sa, unde erâ fruntaeiu respectata nu numai de connationali, ci si de unguri. Alu seu si alu tatâneseu e meritata principalu, câ in Achisiu o mana de romani si-au zidita o biserica frumdsa din materia solida. Tuturoru acestora se tedicemu: In veci amintirea loru 1 Mai avemu se atragemu atențiunea onoratei adu- nari la impregiurarea, câ lucrarea eficace a comitetului e multu ingreunata, câ ne avându preliminată vre-o suma pentru spesele curente, preste tota anulu lupta cu nea- junsuri la unele erogatiuni neevitabili. Chiemarea adu- narei va fi sb se ingrigesca si in asta privintia, ce e cu atâta mai urginte, câci a sosita timpulu câ se ne , infiintiamu si biblioteca pentru despartiementu, si până acumu nu dispunemu nici de unu dujapu, unde Se ne asiediamu scriptele si puținele cârti ce avemu, E su- perfluu, credu, se accentuamu, câ infiintiarea bibliotecei nu se mai pdte âmânâ, ci din acesta adunare este a se prescrie in liniamente direcțiunea, ce are se ia comite- tulu Dvostre spre acestu scopu. Associatiunea a acordatu si pre anulu trecuta unu ajutoriu de 100 fl. pentru scol’a româna din Simleulu Silvaniei. Avemu se ne reinnoimu rogarea pentru apla- cidarea unui asemenea ajutoriu si pre anulu viitoriu. Regulamentulu pentru administrarea „fundului de invetiamentu“ nu se pdte supune deliberare! on. adunari, câ-ci comisiunea esmisa spre acestu scopu nu si-a finita inca lucrările sale. Siumleulu Selagiului la 11 Augustu 1884. Andreiu Gosm’a m. p.,' actuariu. Press’a periodica romanesca in tierilb coronei unguresci. Daca mai este vreunu poporu-in Europ’a, pentru care press’a periodica in limb’a sa se fie conditiune im? peridsa de vietia nu numai spirituala si naționala, ci totuodata si materiala, apoi acela este mai multu decâtu ₛ ori-care altulu acestu poporu romanescu sbiciulatu dă I vecuri de tdte tartanele si desastrele din lumea acdsta i trecatore pentru individi, nu inse pentru omenimea intrdg» ’ Astadi este recunoscutu in lumea civilisata inca Si de câtra vrasmasii publicitatiei prin tipariu, câ pe lângă alte publicatiuni in forma de cârti, press’a periodica, fie politica sau nepolitlka, de literatura, de sciintie, de arte, este o putere mare, ce insufla respecta inca si deSpo- ( tismului celui mai cerbicosu, revărsă lumina preste fapJ tele bune si rele ale dmeniloru. Nu este nimicu in lume de care se nu pota abusâ reutatea omendsca; asia se intemplâ si cu press’a periodica; se afla destui omeni rei, cari voiescu a face din pressa unelta in mân’a des- potismului si mijlocu de a propaga coruptiunea, a înve- nina corpulu sociale, in locu de a’lu vindeca de atâtea - bdle spurcate si a’i da vidtia noua. Dara totu press’a periodica, are acea insusire, ca manuita cu intieleptiuM] si taria sufletdsca înfrunta pe cea depravata, se pune-in j lupta cu ea, o demasca si cu ajutoriulu lumineloru sale$ o trântesce la pamentu. ¹ Press’a periodica romanesca in Romani’a existe nu- mai de ani 57 (1828), dra cea din Transilvan’ia si Unr 182 gari’a este cu aprope diece ani mai tinera. Acestu pe- riodu nu a fostu de ajunsu, pentru câ necesitatea pressei se petrunda in massele sau incai in classele mai lumi- nate ale poporului nostru. Noi nu ne miramu de acâst’a, ci constatamu numai adeverulu si reflectamu la pedecile care s’au opusu la ori-ce progresu in acesta direcțiune, precum a fostu vechi’a censura discretionaria pentru press’a tuturoru poporaloru monarchiei, legi speciali forte aspre si censura esceptionala asupr’a pressei romanesci, lipsa mare de scdle superiori si mijlocii pentru formarea si prepararea unui publicu luminatu, numerosu si iubitoriu de lectura. O parte mare din acestea pedece sunt delaturate, nu din buna vointi’a dmeniloru, ci puru si simplu prin omnipotenti’a spiritului lumei, care in vâculu de fația revărsă lumin’a sa inca si preste poporale selbatice lo- cuitore in corturi si peșteri intunecose. De aci incolo nu mai are locu pretestulu că press’a ndstra periodica nu ar îndestuli trebuintiele nostre, că-ci depende numai dela noi câ se’i damu nutrementu si desvoltarea ceruta de cătra publicu. Se dice de comunu, că fie-care stătu si poporu are numai gubernulu pe care’lu merita, sau gubernulu este cum e si poporulu. Tocma asia se intempla si cu press’a, o are ori-ce poporu in limb’a sa numai in va- lorea in care o susține elu insusi, era mai multu nu. Este si press’a o scola publica, precumu o susții, asia o ai. Romanii de dîncoce au in epoc’a de fația numai patru diarie politice, doue cotidiane „Gazet’a Transilvaniei“ si „Tribun’a"; doue aparu de căte trei ori in septemăna, „Tel. rom.“ in Sibiiu si „Luminatoriulu" in Temisior’a. Foi nepolitice si de specialități abia avemu vre-o 12, pre- cum „Famili’a“ in -Oradea, care apare si lupta in anulu alu XXI-lea, era in Gherl’a „Preotulu romanu“, „Căr- țile satinului romanu" si „Amiculu familiei", tote trei in editiunea tipografiei „Auror’a". In Blasiu dupace înce- taseră alte trei foi mai vechi, Archivulu pentru filologia si istori’a alu dlui T. Cipariu, Foi’a scolastica a dlui I. M. Moldovanu, Economulu alu dlui Ștefan Popu, de trei aniincoce aparu totu acolo „Foia bisericesca" organu pentru cultur’a religiosa a cle- rului si a poporului, redactoru Dr. Alesandru V. Gram’a, cum si „Foi’a scolastica" organu pedagogicu, literariu, scientificu si economicu. Unu altu organu pedagogicu „Scdl’a Practica" ma- gazinu de lectiuni si materii pentru instrucțiunea pri- mara de Vasilie Petri apare in Nasaudu si estimpu se implinesce tomulu IV. „Biseric’a si Scdl’a“ foi’a bisericesca, scolastica, li- terara si economica, totuodata organulu diecesei Aradu- lui, desvolta activitate zelosa in alu 9-lea anu. „Temisian’a" fdia pentru trebuintiele po- porului romanu an. I. apare la Temisior’a in fiecare Dumineca, formatu foliantu căte un’a cola intrega. S’au mai vediutu in timpulu din urma alte ddue foi literarie in Banațu. Deșteptarea si Opinc’a in Lugosiu si Resiti’a, noue inse nu ne este cunoscuta^sdr- tea acestora. Se nu intrebe nimeni pe proprietarii si redactorii acestoru foi periodice despre starea loru finantiala a fie- căreia, că-ci loru nu le va fi de locu rușine a’si arata, bilantiulu anuale; daca inse intrebatorii voru fi romani,, se fie incredintiati, ca in cele mai multe cașuri voru ad- mira desinteressarea individiloru, cari lucra cu anii in- tregi pe nimicu si se bucura, daca in casulu celu maț bunu le esu dela abonati spesele chartiei, tipariului, poș- tei si localului, câ se nu mai dea si din pung’a loru. Au fostu si de aceia cari au pagubitu grosu la publi- carea de foi periodice romanesci. Se compare inse ori si cine cu ochiu de criticu foile nostre periodice romănesci cu altele homogene, de cu- prinsulu si cum amu dice de sam’a loru, de alte limbi ale tierei, pentru câ se se convingă, ca acelea cu nimicu; nu sunt redactate mai bine decătu cele romanesci, căî; inse sunt susținute cu atătu mai mare zelu si devota- mentu, fără care nici noi nu vomu avea păna ’i lumea pressa periodica de calitatea si rangulu pe care pretin- demu câ se’lu aiba ea. Ori-ce poporu lipsitu de pressa periodica in Europ’al se considera in dilele nostre câ mortu, sau câ si cum\ nici nu ar’ fi existatu vreodată. S’a disu si se mai dice pe diverse tonuri, că lite- râtii romanesci nu sciu scrie pentru poporu. Pretestu secu este acest’a si altu nimicu. Amu potea numera la loculu acest’a căteva publicatiuni forte bune, unele in formate ' elegante, destinate de a dreptulu pentru classele șatene si b u r g e s e, care tote au cadiutu tocma dinJip.s’a de lectori. Unde se pote se appara scrieri mai usiore de intielesu, decătu era Albin’a Carpatiloru din Sibiiu, Siedia- torea lui losifu Vulcanu, Nou’a biblioteca romana din Brasiovu; cu tote acestea ele au cadiutu din lipsa de lectori. Avemu se patîmu rușine mare noi romanii din acesta, monarchia, daca urimu lectur’a si nu voimu se sustînemu!;- celu puținu acestea foi periodice, pe care le avemu. Mai de curbndu appare in Satmaru o foia catolica sub redactiuneă domnului parochu Dr. Vasilie Lucaciu. Nu avuramu ocasiune de a vede din acesta publicatiune nici macaru unu numeru de proba, ceea ce pote ca este din caus’a indelungei nostre absentie de optu septemani dela Sibiiu. După cum ni se spune, unulu din scopurile acelei foi catolice ar fi, câ se demustre marea diferenția intre adeveratulu catolicismu si intre celu pusu in sei- vitiulu unei nationalitati cu scopu de a cassa limbile altoru nationalitati, sau adeca de a pune catolicismulu in servitiulu politicei militante. Noi inse nu ne sim- timu in dreptu de a ne da vre-o părere in acestu punctu delicatu inainte de a cunosce mai de aprope acelu organu religiosu. In Sibiiu appare de cinci ani incdce si o foia sa- tirica Caliculu, căte unu fasciclu in fie-care luna. - Proprietariu si redactoru ădvocatulu I. Pop’a. Pre- tiulu in monarchia 3 fl., in afara 7 franci. Acilea nu se cuvine se trecemu cu vederea nn*a. alta publicatiune de prea mare importantia din anulu J 1 — 183 — acesta, care de si apare in limb’a germana, ea inse totu este romanesca in adeveratulu intielesu alu cuvântului. Aceea este Romaenische Revue, anuntiata si mai •de inainte; ne tînemu inse de datorintia patriotica a re- peți si acilea ceea ce a scrisu „Familia¹¹ dicendu: Romănische Revue a dlui dr. Corneliu Diaconovich, apare dela 1 luliu si va esi odata pe luna, in brosiuri de 3—5 coli cu ilustratiuni si se va trimite gratuitu factoriloru - politici si diareloru neromane mai însemnate. Pretiulu abo- namentului pe unu anu e 8 fl. Dl Diaconovich motivedia ast- ieliu necesitatea acestei reviste: „Iritatiunea contra aspirați- uniloru politice ale poporului romanu creste in patri’a nostra totu mai multu si strainatatei i se dau despre noi ipformatiuni totu mai false. E dara o trebuintia de multu simtita de a se infiintia o fdie, care intr’o limba universalu respăndita se •dea strainatatii si publicului din tiera informatiuni esacte si consciintidse despre positiunea si tendentiele Romaniloru din Ungari’a si Ardelu". („Familia"). Nr. 223. Stipendistulu Associatiunei,: ascultatoriulu de silvicultura loanu Guguianu, documentăndu ca pentru anulu scolaru 1885/6, este inmatriculatu pentru continuarea. studii- loru silvanistice la academi’a c. r. de agricultura din Vien’a, cerându eliberarea rateloru ulteriore din stipendiulu votatu (Nr. 267/1885). ₛ . — Aflându-se documentele in ordine, se elibețedia ratele ulteriore ale stipendiului, conformu decisiuniloru anteriore. Sibiiu, d. u. s. lacobu Bologa m. p. Dr. D. P. Barcianu m. p. V.-presiedinte. secretariu alu II-lea. Autenticarea acestui procesu verbale se increde dloru Dr. Puscariu, I. Popescu, Z. Boiu. S’a cetitu si autenticatu Sibiiu, 7 Novembre 1885. Dr. Ilarionu Puscariu m. p. loanu Popescu m. p.- Zacharie Bolu m. p. V PARTEA OFICIALA Nr. 271/1885. Procesu verbale