Nr. 15—16 Sibiiu, 1—15 Augustu 1885. Anulu XVI. TRANSILVANIA. Foi’a Âssoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acesta foia ese căte 2 cole pe luna si costa 3 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asociatiunei. Pentru străinătate 9 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. Se abonâdia la Comitetulu Associatiunei in Sibiiu, seu prin posta său prin domnii colectori. Sumarii!: Documente istorice din 1848—9. —Fabric’a de chartia mechanica dela Zernesci (Urmare). — Starea locuitoriloru. in comitatulu Marmatiei. — Colectiunea de documente istorice a profesorului Dr. Nicolae Nilles. — Procesu ver- bale alu comitetului associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu luatu in siedinti’a dela 3 Iulie n. 1885. — Despre incassarea tacseloru dela membrii asociatiunei transilvane etc. i Documente istorice din 1848—9. Cea din urma adunare naționala romanesc a din 184.8. Vomu numi adunarea tînuta la Sibiiu in 28/16 Dec. 1848 cea din urma, din causa că inainte de aceea se mai ținuseră: a) cea preparativa din Blasiu in duminec’a Tomei; b) cea mare si in veci memorabila din 15—16—17 Maiu convocata cu espresa invoire a gubernului tierei; c) cea din Septembre tînuta la Blasiu, la care asistase generalulu Schurter cu trupe imperatesei si unde venise si br. Nicolae Vay câ comissariu plenipotente alu mini- steriului ungurescu de insurgenți; âra intre acestea ve- niră la mijlocu si adunările parțiali a le celoru doue regimente de granitiari la Orlatu si Nasaudu; in fine i d) adunarea naționala convocata la ordinulu comandan- | telui supremu br. Antonie Puchner pe 28/16 Decembre. A Protocolulu acestei adunari din urma apucase a se publica după originalu in Foi’a pentru minte, anima si literatura Nr. 52 din a. 1848, âra după exemplariulu inaintatu la Vien’a s’a tradusu in limb’a germana si s’a publicatu in Românen der osterreichischen Monarchie fasc. I paginele 135—143. Dara Foi’a si Gazet’a din 1848 si 1849 au fost arse si nimicite in cele 6 luni la- nuariu—luniu 1849 de cătra insurgenți ori-unde s’au aflatu acelea in tiera si noi nu scimu se fia scapatu nici diece exemplarie din acelea; era din Românen der osterr. Monarchie anume fasc. I a devenitu atătu de raru, in cătu istoricii străini cari îlu cauta, nici cu bani grei nu’lu mai potu castiga. Acesta impregiurare si anume dorin- ti’a descoperita de cătra mai multi amici ai istoriei pe- riodului de 37 de ani ne face câ se reproducemu incai unele documente mai importante din acei ani, precumu face si societatea istorica din Budapest’a si mai multi particulari, cari publica sau reproducu din nou u^iltime de documente din acei ani in interesu istoricu. Vomu incepe astadata cu protocolulu adunarei din Decembre 1848, era spre a intielege bine scopulu acelei adunarij trebue se premittemu aci unele informatiuni, pe care le credemu necessarie. După batali’a dela Muresiu-Osiorheiu intemplata iu Novembre intre austriacii comandati de cătra generalulq f. m. 1. Gedeon si intre secuii granitieri uniti cu ce- tele aristocratice comandati de colonelulu Zsombory, br. A. Puchner se aflase in parerea nefericita, că acuma tier’a ar fi pacificată cu singur’a esceptiune de șecuii diu Trei-scaune, precumu elu insusi a declaratu cătra comite-, tulu romanu, care după acea batalia mersese la elu:ilț corpore, atătu spre a’lu felicita cătu si spre a’i afla cu- getele. In acea părere a sa comandantele a decisu, a desarma pe poporulu romanescu si a se apuca de re«r- ganisarea tierei. Spre acelu scop eln dete ordinu in 9 Der cembre, ca se se tîna doue adunari de romani, un’a in Sibiiu si alfa in Blasiu. Comandantele pretindea dela acelea adunari, câ ele se afle mijlocele cele mai sigure de pacificare si de liniscirea spiriteloru, se informecEe pe poporu despre starea si schimbarea de atunci a lu- cruriloru si anume despre abdicarea imperatului Ferdi- nandu si inaltiarea la tronu a junelui archiduce Fran- ciscu-Iosifu, cumu si despre nou’a constitutiune si pro- clamare de drepturi. In Blasiu nu s’a potutu tind nici o adunare cărei se i se pota recunosce unu caracteru legitimu. Căușele netînerei erau invederate pentru ro- mani, dara sau necunoscute sau ignorate de cătra auc- toritatile militari. Episcopulu loanu Lemeni câ unulu din presiedentii naționali aleși in adunarea din 15 Maiu se aflâ internatu la Clusiu de cătra insurgenți, unde avea se privesca cu ochii sei, cum spăndiura din preoții si protopopii sei. Mai intrevenî inse o catastrofa din cele mai teribili in acelea dile. Tocma pre căndu era să se tîna adunările, generalulu Bem bătuse pe Urban si pe generalulu Wardener la Ciucia, acesta în 25 Dec. scă- pase păna la Turda, unde si fu lovitu de gutta, era Ur- ban scapase câ prin minune cătra Bistritia. Păna in 28 Dec. tdta tier’a din Murasiu păna dincolo de Șomer siuri, cumu si Secuimea intrega era din nou in flăcări- In 27 Decembre trup’a de insurgenți ajunsese drasi pănaț la Aiud, adeca aprope de Blasiu. Asia era pacificarea tierei susținuta de br. Puchner si de cei mai mulți .cjȘiȚ — 114 — măndanti ai sei in Sibiiu! Unde se poți convoca o adu- nare si la Blasiu? Din tota acea catastrofa inse in 28 Decembre nu sciâ la Sibiiu nimeni nimicu pe lume, si asia aduna- rea se tînh in sapa dela „imperatulu Romaniloru“ ca in timpu de pace profunda. Se se observe, ca doue adunari romanesci convo- cate dintru odata la doue locuri erau se aiba colore confesionala destinata loru de cătra br. Puchner, pre cănd adeverat’a loru colore comuna, impusa loru din nou prin Bem cu insurgenții sei, era colorea flacariloru din lo- cuintiele prefăcute in cenușie si a sângelui. Si intru adeveru că la inceputulu adunarei din Sibiiu barbatii greco-catolici voindu a respecta inca si acea in- tentiune misteriosa a comandantelui, se retraseră la o parte si mai alesu pe galerii. In acelea momente episco- pulu Andreiu Siaguna și generalulu Pfersmann venitu cu alti doi domni trimiși de cătra comandantele supremu, avura între sine o conversatiune scurta, după care fără a mai perde timpulu cu motivări, invită pe greco-catolici ca se ia si ei parte la desbateri sub presidiulu seu, era pentru a neutralisâ si mai bine colorea confessionala a unei adunări care avea se discute si se ia concluse in numele natiunei romanesci, dra nu in numele vre- unei confessiuni, episcopulu făcu se se proclame intre cei trei secretari ad hoc doi greco-catolici si unulu ortodoxu. Era o epoca de grea cumpănă aceea; dara si desbate- rile adunarei si tota tînut’a ei au fostu de o demnitate, incătu au insuflatu si auctoritatiloru militarie unu res- pectu, la care nu se asteptasera. Din acestea informatiuni premisse acilea se pote esplicâ insusirea si tendenti’a mai multoru puncte, pre cumu si unele parti polemice ale acelui protocolu desti- natu a servi totuodata ca memorialu, adnotate de că- tra secretariulu referente din discursurile oratoriloru cari au participatu la desbateri mai alesu căndu adunarea cerii, câ comitetulu naționale se faca unu raportu luminosu des- pre activitatea sa desvoltata in interesulu causei drepte in cele 2x/₂ luni trecute dela intrarea sa in acțiune, ceea ce s’a si intemplatu. Adunarea a tînntu o di, după care membri sei ingrijati fiacare de persona, familia si averea loru au grabitu fiacare cătra casa. Protocolulu adu- narei redactata de unu secretariu a fost autenticatu a trei’a di si subscrisu de episcopulu presiedente si de cătra ceilalți doi secretari, era pentru dd. asistenti militari fu si tradusu in limb’a loru, pentru, ca se’lu pota subscrie in deplina cunoscintia de causa. Fașia cu necurmatele de- nuntiari, care mergeau la comand’a c. r. generala in con- tra romaniloru, subscrierile personeloru militarie la acelu protocolu au fostu pentru acelea timpuri de importantia atătu mai mare, cu cătu protocolulu fiindu inaintatu la ca- binetulu din Vien’a, elu in acelea subscrieri cuprindea totuodata unu atestatu de tînuta leala si corecta a po- porului romanescu, Generalulu Pfersmann era omii dreptu si scutitu de preocupatiuni antinaționali, dara secretariulu bellicu Florian Glanz simtia multa aversiune fâșia cu romanii, ceea ce au aretatu la căteva ocasiuni si după restaurarea pacei pre cătu a mai stătu câ referente la gubernulu militariu, âra cu loc. colonelulu Klima ro- manii nu avusera păna in acele dile nici in clinu si nici in mâneca. Destulu ca deputatii naționali dela Vien’a s’au potutu folosi bine de subscrierile loru autentice. Protocolulu adunarei naționale romane, ttnute in Si- biiu la 16'28 Decembre 1848. Adunarea compusa ca din 250 membrii, protopopi, preoți, notabili si alta inteligentia a natiunei, fii deschisa, prin subscrisulu episcopu si presiedinte Andreiu Siagun’a la 97a ore dimindti’a cu unu cuventu amesuratu serio- seloru împrejurări, in fiinti’a de fașia a onoratei comi- siuni militarie statatore din Escelenti’a sa feld-marsialu focotenentulu Pfersmann, secretariulu de resboiu Florian Glanz si vice-colonelulu Klima. In decursulu cuvântului rostitu de presiedintele se citi ordinatiunea Escelentiei sale Domnului generalu-co- mandante baronu Antoniu de Puchner cu dat’a din 9 De- cembre 1848 Nr. 4866 atătu in originalulu germanu, cătu si romanesce. După aceea presiedintele ’si conti- nuă cuvântarea sa, in carea deduse tota starea presenta a patriei nostre; osebi intre patriotismulu si naționali- tatea adeverata si falsa, punându-le pe prob’a moralității, descrise si terrorismulu dușmanului cu care ne luptamu, atinse si mesurile căte se luara spre a purtă resboiulu cătu se pote mai omenesce, era dupace recomandă adu- narei a caută mesure cu totu-deadinsulu si mijloce de impacare si de precurmarea crudimiloru, — in urma incunoscintiă despre abdicarea dela tronu a Maiestatiei sale imperatului si regelui Ferdinand, si despre suirea la tronu a strălucitului seu nepotu archiduce Francisco losifu. Scirea din urma fh primita de cătra intreg’a adunare cu vivate întreite. După acestu cuventu totu presiedintele provocă pe membrii adunarei, câ se-si descopere ale loru păreri li- beru si fără sfiala. Unu membru alu adunarei voi, ca mesurile prega- titore si ducatore cătra o împăciuire a tierei, cumu si cele ce sunt a se luâ pentru curmarea nelegiuiriloru si a crudimiloru, să se distingă in momentane, cerute a se luâ indata acum, si erasi in altele care se ne asigure pacea si se astempere ori-ce patimi periculose pentru totu viitoriulu. Unu altu membru reflectă, că adunarea ar trebui mai antăiu se afle tote mesurile si mijldcele căte s’au luatu spre acestu scopu de cătra comitetulu romanescu de im- pacaciune, pentru-câ se scimu de unde avemu Se ince- pemu. Unu membru alu comitetului provocatu fiindu dete pe largu o socotela documentata pentru tote lucrurile lui pe restimpu de 2 si 7a ^uⁿb care s’ Primita cu plăcere si indestulare, recunoscendu-se totuodata nespu- sele greutati cu care comitetulu are a se lupta in acestu timpu atătu de criticu. După acestea câțiva oratori preoți si mireni începu- seră a propune diferite mesuri ducatdre câtra linisce si pace. Adunarea după o desbatere seriosa de 4 fire, 1 115 după ascultarea mâi multora plânsuri de nenorociri amare mai din tote părțile tierei, se invoi si vota urmatorele puncte pentru o petitiune naționala. 1. Să se restaure oflciolatele prin tote comitatele, districtele si scaunele după proportiunea ce resulta din numerarea sufleteloru osebite după nationalitati, si să se confirme in posturile loru. Acesta este o mesura ce taie anarchi’a dela rădăcină; pentru-că indata ce popo- rulu are oficiali de încredere; asculta si se supune la tote mandatele si mesurile administrative si impaciuitore, ăra cârmuirea tierei la casu de neimplinire are pe cine se traga la strinsa responsabilitate. Asia dara restau- rarea oficiolateloru este conditiunea fara care nu, a pacei. 2. Se se denumesca comisiuni in sensulu petitiunei dela Blasiu întărite si de cătra Majestatea sa imperatulu prin prea inalt’a resolutiune din Insbruck 23 Iunie a. c. spre a cercetă tote diferintiele si imparechiarile intre foștii iobagi si foștii proprietari, intre particulari, comu- nități, cumu si intre națiuni. Neaparat’a trebuintia a unoru asemenea comisiuni o recunoscusera si aristocratii in diet’a loru. O mulțime de colonicature luate dela tierani prin tdte comitatele si si întrupate in sila cu alodiaturele, mai virtosu dela 1819 incoce, ocuparea erasi iu sila a fenatieloru, paduriloru, moriloru sialealtoru averi comunale prin domnii proprietari sunt totu atâtea obiecte de preten- siuni, care pe poporime o aducu in forte mare neodichna, asteptându cu neastămperu câ se se decidă odata ase- meni diferintie. 3. Se mai cerura alte comisiuni mixte, spre a cer- ceta tote pagubele făcute de dușmani prin ardere si pradaciuni, si spre a mijloci indata despăgubiri atătu din colecte crestinesci, cătu si mai vîrtosu din contribuții belice, care trebue se se iâ neaparatu dela orasiele si persdnele rebele. Daca aceste comisiuni nu voru fi gră- bite, unu mare numeru de comunități si de familii sunt espuse perirei si stingerei totale, prin care pe viitoriu se pricinuesce si statului o nespusa pagubire. 4. Se se dea arme de focu cu baionete la o garda mobila romanesca de 15 mii, carea se fie bine deprinsa si disciplinata. Ca se potemu avea pace, tre- bue neaparatu să se infrăne odata dușmanii; acesta se pdte face numai cu arme scopului respundietdre, fără arme nici eroii nu potu fi bravi. 5. Să se mai câștige vre-o 50 de mii pusce pen- tru poporulu intregu pe socotel’a si pe creditulu natiunei. 6. Să se deschidă scolele, să se . infiintiedie si classe juridice provisorii la Blasiu si in Sibiiu. Păna căndu se va putea infiintia universitatea ceruta dela monarchulu, se cere neaparatu, că junimea studiosa se fia ocupata cătu se pdte la unu locu si cu folosu pe viitoriu. Juni- mea romana in circumstarile presente nu’si mai pdte face cursulu juridicu pe la colegiurile in care invetiâ păna acuma, atătu pentru-că acelea nu sunt si nu potu fi deschise, cătu si pentru-că n’ar fi cu sfatu a veni in oontactu cu junimea magiara, care mai tota se afla in castrele rebele. 7. Comunitatiloru să se dea lemne de focu din pădurile privatiloru, cătu si din cele fiscale, pentru-că familiele din atâtea sate arse, cum si tdte altele, ale caroru barbati petrecu cu lunile la lagaru, se nu pâra de frigu. Pădurile de taiatu se fie pretiuite. Lemnele de scopuri technice se fie crutiate. 8. Caus’a munteniloru din domeniulu Cămpeniloru cu fisculu asupr’a paduriloru se recomănda cu totu adinsulu, Mesure si conditiuni de împăciuire pe viitoriu sunt ca: 9. Adunarea tinăndu-se strînsu de tdte puncturile petitiuniloru dela Blasiu din Maiu si Septembre a. c. protesteza din nou in contra uniunei Transilvaniei cu Ungari’a, câ in contra isvorului de tdte nenorocirile patriei ndstre; dăns’a cere ca marele principatu alu Transilvaniei se remăie in a sa independentia, era legile fundamentale se i se intocmesca după nou’a constitu- tiune austriaca primita si de națiunea romana. 10. Gubernulu din Clusiu, care se compromise de atâtea ori prin portarea sa cea perfida, să se desfiintiedie; decrete si orăndueli ce ar mai purcede dela același, se fie dechiarate de nule, câ unele care in locu se astăm-.. pere, mai vîrtosu atîtîa turburarile. Deci adunarea pro- testa in contra ori căroru lucruri ale acelui gubernu; afla de buna si rugămintea comitetului romanu subster- nuta in privinti’a acest’a prin in. General-Comando, la' Maiestatea sa imperatulu ; in urma cere a se infiintia usu guberniu provisoriu alu tierei, care se aiba încrederea publica supt presiedinti’a Escelentiei sale a domnului co- mandante generalu baronulu Antoniu Puchner, care se ad- ministra păna la definitiv’a pace si regulare a raporturi- loru tierei. 11. Adunarea cere si doresce, câ Maiestatea sa imperatulu se binevoiasca a confirmă comitetulu roma- nescu de permanentu, păna la timpulu când națiunea se va potea organisâ si reporturile internaționale se voru regula prin o dieta generala. 12. Să se deschidă o dieta compusa din naționali- tățile patriei, indata ce voru suferi impregiurarile. 13. Națiunea intemeindu-se pe egalitatea dreptu- riloru si a nationalitatiloru, ’si reserva dreptulu de a’si alege unu capu nationalu, care se va confirma de Ma- iestatea Sa, si a se organisâ' in o adunare pe basele care se voru asiedia de cătra diet’a constituanta a mo- narchiei garantata pentru tote națiunile. Intre si după statoririle acestoru puncturi se făcură mai multe interpelatiuni in privinti’a causei saso-romane. Comitetulu fu provocatu a arată, daca au' asternutu vre-o cerere si in privinti’a acest’a. • Adunarea dechiara/că este de totu nemăngaiata cu respunsulu universitate! sar sesci, daca nu vede in fapta nici o implinire a aceloru promise, daca nici comunitățile satesci nu sunt suferite a’si alege liberu macar pe notariulu si juratii sateloru, si daca nu se aplica nici macara unu oficialu de romapu, nici chiar’ la satele incorporate din Alb’a superidra si Cetate de balta. Totu-odata se protestă si in contra numirei de pamăntu sasescu, in locu de fundu regiu, avăndu romanii cu sasii in acestu pamăntu proprietate si drepturi egale după legi. ' 15* 116 Cătra capetulu siedintiei se ridicară vre-o căte-va plănsori amare in contra unoru învinuiri fdrte asupritore si cu totulu durerose, ce se scornescu in contra natiunei romane Spre a o negri si a o inapoiâ. Acele învinuiri sunt, că: Romanii ar’ fi reacționari. Acesta ar’ insemna atăta, câ si cum romanii ar’ voi a rechiamâ iobagi’a si tote alte tiranii pe capetele loru. Adunarea respinge dela sine acesta învinuire cu tota urgi’a; dechiara totu- odata, că națiunea romana vrea tronulu si monarchi’a constituționala, er’ nu despotismu. Romanii ar’ voi unu stătu independenta cu calcarea altoru nationalitati ? Adu- narea privesce acest’a invinuire, câ esita dela acelu ego- ismu, care ar’ mai denegâ bucurosu natiunei romane dreptatea si egalitatea. Ungurii voiescu separatismulu mo- narchiei; er’ romanii tocma acumu isi varsa sângele pentru susținerea si intregimea monarchiei austriace. Adu- • narea este convinsa, că viitoriulu si fericirea natiunei romane sunt condiționate de intregimea monarchiei au- striace, pentru care si protesteza cu solenitate in con- tra ori cărui prepusu de separatismu monarchicu. Romanii ar’ fi republicani. Acesta invinuire este destulu de refutata prin credinti’a romaniloru, carea au do- vedit’o cătra tronulu austriacu in tote timpurile, si o do- vedescu si acumu atătu regimentele romanești, cătu si legi- unile naționale, versăndu-si sângele pentru intregimea mo- narchiei si pentru august’a dinastia austriaca. Peste acest’a republicanii si reacționarii sunt contradiceri proste, care se șterge una pe alta. Adunarea protesteza cu tota tari’a in contra acestei calumnii. Națiunea romana voiesce si cere libertate dreptu intielesa, a cărei garanția o vede in monarchi’a constituționala. Romanii ar’ fi comuniști. Adunarea cunosce si aci numai o calumnie ridicula, pe care drasi in unanimitate o respinge cu drepta manie si protesteza in contra ei. Romanii sunt partea mai mare agricultori si economi, cari au simtiulu si boldulu de proprietate osebita; cerendu ei ștergerea iobagiei, cerura tocma garantarea proprie- tății. Romanii nu cunoscu nici teoriile comunistice, nici stare de proletari. Ce e dreptu, in acestu timpu de res- boiu se făcu si nelegiuiri, si răpiri; inse adunarea fara ale desvinui cătu mai puținu, le reduce la isvorele loru firești, care sunt de o parte diferintiele de proprietate aratate sub punctulu 3., er’ de alfa desele provocări ale dusmani- loru, prin nemărginitele pradaciuni făcute in comunitățile romanești, care scotu pe omeni din totu cumpetulu loru. Adunarea dupa-ce ’si repeți dorinti’a de a’i fi as- cultate puncturile susu așternute, fh desfăcută prin dom- nulu presiedinte Episcopu. Datu in Sibiiu din siedinti’a adunarei naționale. Pfersmann m. p., feldmarsial-locot. Florian Glanz m. p., secretariu belicu. Klima m. p., v.-colonelu. Andreiu Siaguna m. p., episcopu si presiedinte. Paulu Dunca m. p., secretariu adun. Georgie Baritiu m. p., secretariu adun. L Hania m. p., secretariu adun. Fabric’a de chartia mechanica dela Zernesci. (Istoriculu ei). (Continuare din Nr. 14). In urmarea conclusului luatu in 11 Octobre st. n. 1852 de cătra consortiulu formatu in modu provisoriu, lui G. Baritiu provediutu cu plenipotentia legalisata i se dete missiunea de a calatori la vreunu stabilimentu mare de ferării, unde se făcu totu feliulu de machine mari si mici, grose si fine, de ferU comunu, de otielu, de arama si de alama, după cum se cere la o fabrica de mărime mijlocia pentru productiunea chartiei. Dupace inse din toti membrii consorțiului interimale căti erau subscrisi la contractu nici unulu nu fusese fabricantu de chartie, plenipotentelui nu i s’a datu alta instrucțiune, de cătu numai copi’a unui pretiu-curentu dela renumit’a casa Escher-’Wiese din Ztirich, urmă firesce câ elu inainte de tote se cerce a petrunde pe la fabrice de chartie, care existau mai de multu, spre, a se informa si a studia părțile constitutive ale fabriceloru de con- structiune moderna mechanica, si numai după aceea se cugete la arvunire de machine pentru consortiulu dela Brasiovu et Zernesci. Spre acestu scopu elu trebuea se se oprdsca pe căteva dile in Vien’a, unde era si reco- mendatu la doue case mari; dara pasportu avea se’si scoția si pentru străinătate, ceea ce in anii de ântai ai absolutismului nici decum nu era lucru usioru. Ajun- gendu B. la Sibiiu unde se aflâ gubernuiu tierei, abia a trei’a di după trageri de informatiuni personali i se comunică din cancelari’a presidiala, că i se va permitte a caletori in staturi străine si că in alta di va primi pasportu guberniale pentru Germani’a, Belgiu, Oland’a si Elveti’a.*) Calea ferata ajunsese in a. 1852 numai păna la Solnocu pe malulu Tisei, era păna acolo mer- geau diligentie. Dela Aradu păna la Tis’a nicairi vreo urma de drumu asternutu, căte siese cai de cei din Un- gari’a innotau prin noroiulu desfundatu in urmarea ploi- loru de mai multe dile. Ajunsu la Vien’a, G. B. rugă pe loanu Maiorescu, amicu alu seu din tineretie, câ se’i stea in ajutoriu la missiunea ce luase asupr’a sa. înainte de tote densii mersera la renumit’a Casa cunoscuta sub firm’a Alexander Schoeller in Leopoldstadt. Principalulu acelei case le puse mai intăi întrebarea: Ce capitalu ati destinatu pen- tru Întreprinderea Dvostra? Respunsulu fu: optudieci de mii fl. m. conv. Dn. Schoeller miranduse de cutediarea brasioveniloru, dise mai departe, câ se nu se incumete a incepe cu unu capitalu asia micu, ci se pună celu puținu 250 mii fl., apoi mai adaose: Vedeți Dvostra, noi frații Schoeller, cari ne tragemu din Prussi’a renana, avemu in patri’a nostra o fabrica de chartie mechanica, care merge prea. *) In acelesi dile din Octobre fusese adusu Avram lancu din captivitatea dela Alba-Iuli’a la Sibiiu si se aflâ imprejina ctt tata-seu la dl. Elie Macelariu. 117 bine, âra eu aici in Austri’a me ocupu de mai mulți sini cu planulu de a infiintia o alta fabrica de chartie; dara inca nu am curagiu de ajunsu, ori cându iau in revista nenumeratele dificultăți, cu care lupta industri’a mare in statulu acesta. In Austri’a nu se făcu nicairi machine de cele fine, ci numai de cele ordinarie; asiu trebui sele aducu de airea si se platescu vămi enorme. Nici technici, ba nici lucratori destepti si exercitati peptru fabricarea de chartia nu avemu in Austri’a. Deci -eu ve sfatuescu, câ daca sunteti in adeveru deciși a ve realisa planulu, se nu perdeti timpulu cautăndu machine pentru scopulu Dv. in tierile acestea, ci dta die Baritiu se mergi la Belgiu, sau mai bine dreptu in Angli’a, de unde trage si fratele meu. Este prea buna si cas’a Escher-Wiese in Elveti’a, dara lucra prea scumpu. In alta di Baritiu si Maiorescu au mersu la cas’a I. M. Miller et comp, una din firmele cele mai vechi si mai renumite ale Vienei, care pe lângă ce porta comerciu intinsu cu mărfi coloniali, este si partasia de frunte la unele fabrice de chemicalii. Acesta casa stetea, câ si Alexander Schoeller, de mai multi ani in relatiuni de comerciu cu câteva firme din gremiulu levantinu orien- tale romanescu, prin urmare erau amice unele cu altele in sensu negutiatorescu; de aceea si cei 10,000 fl. m. c. concrediuti lui Baritiu câ se platesca o parte din pre- tiulu machineloru erau dati numai in asemnatiune câtra cas’a I. M. Miller et. comp, cu atâtu mai virtosu, câ in ur- marea resboiului civile Ungari’a era cutrierata in partea sa cea mai mare de bande hotiesci, de asia numiti sze- geny legenyek (feciori sărăci), adeca revoluționari cari tră- iau din predi si hoții, calcau peste diligentie si ori ce trăsură mai eleganta, in care presupuneau caletori cu bani multi. Betranulu Miller dupace puse celoru doi amici câ- teva intrebari practice, la care aveau ei se respundia, nu le mai observâ altu-ceva, decâtu dete lui Baritiu unu biletu câtra Monsieur Deșiră. Gilain representantu alu casei lean lacques Gilain din Tirlemont in Belgiu, carele tocma atunci se ocupâ cu asiediarea machineloru in fa- bric’a colossala de chartie mechanica infiintiata de câtra stătu la Schloegelmuhl aprope de orasiulu Glognitz. „Mergeți la dn: Gilain, „Leulu de auru“ camer’a Nr. 40, care câ fabricantu de machine intocma precum voiti dv. se le aveți, e in stare se ve dea consiliulu celu mai bunu“. Cu atâta esira dela bravulu betranu Miller, care era scurtu la vorba. Adeca insusi gubernulu imperiale dupace vediuse câ in tota Austri’a nu pdte afla machine bune si sigure pentru o fabrica a statului, care avea se coste preste optu sute de mii florini m. conv. (preste •doue milione franci) in moneta sunatore, inchiaiese con- tractu cu acea casa mare din Belgiu, si unulu din fiii cei mai mari ai lui Gilain petrecea in Vien’a si la Schloe- gelmuhl până la montarea (asiediarea) machineloru si punerea in activitate a fabricei pe lângă garanția de unu anu pentru soliditatea ei. Belgianulu Deșiră Gilain omu de ani 38, dara se- riosu câ unu septuagenariu trecutu prin probe grele in vietia, dupa-ce le puse mai multă Întrebări, aflăhdu câ brasiovenii au numai unu capitalu prea modestu pentru scopulu acesta, le vorbi si densulu mai ân- tâiu câ Schoeller, după aceea le dise: In , orice casu eu nu sunt de părere se lacomiti la o fabrica prea mare pentru tiăr’a dvostra; eu inse voindu se ve ajutu la deci- siunea dv. voiu pune se vi se faca unu pretiu •curentu specificu pentru tdte machinariile câte se ceru 4a o fă»- brica de chartia mechanica cu siese până in optd ho- lendere, adeca vase ovali de feru turnatu, fie-care in greutate de câte 52 maji (centenarie) de Vien’a, in care se macina trentiele; din acelea pretiuri consortiulu dv. va fi in stare de a se orienta mai bine. Dara se nu uitati, câ si zidirea are se ve coste bani multi si câ ve trebuesce capitalu de lucru (fundus instructus) mare, pentru câ se puteti produce macaru patru mii de maji chârtie buna pe anu, care singura presupune unu ca- pitalu de 120 mii florini investiti in materialuri, cum trentie, mulțime de producte chemicalii scumpe, preste optu sute stângini de lemne de focu pe fie-care anu, apoi salarie si simbrii etc. Gilain insarcinâ pe ingineriulu seu anume Guttman atâtu cu calcularea pretiuriforu cătu si cu deliniarea unei schitie pentru edificiulu fabricei, pe care avea se le dea gata in puține dile. Intre acestea Baritiu fu informatu, câ in Vien’a totu s’ar afla o fabrica mare de machine întemeiata prin unu consorțiu de anglii, care inse dupace le arsese edificiulu o venduse la unu ingineriu technicu anume Schwarz. Mergendu elu acolo totu cu Maiorescu, fabricantulu îi primi cu multa bunavointia, era dupace’i ascultă cu luare aminte le dise acestea: Ar fi in inte- ressulu meu câ se iau asupra’mi liferarea de machine pentru fabric’a plănuită de dv; sciti inse ce am se făcu eu? Am se vi le comandu pe cele mai multe din Angli’a, se le incarcu apoi cu 5% U pretiu pentru ostenăl’a mea. Machinele dv. au se coste loco in Angli’a 60—70 mii fl. m. c. platiti inlibre sterline de auru. Agio la auru este forte urcatu, păna ]a 20%. Ve lasu câ se calculați dv. cătu are se ve coste aurulu si cătu amu se iau eu in sum’a de 5%. Câ omu de onore nu voiu se abu- sediu de lips’a dv. de praxe in afaceri de acestea, ci ve dau consiliu, câ pe lângă recomandatiuni bune, pe care le puteti avea usioru dela case mari din Vien’a, care au a face cu fabricanții de machinarii in Angli’a, se caletoriti dreptu acolo si se ve cumpărați ce ve tre- bue. Ve recomându acesta cale cu atătu mai virtoșu, că-ci precum credu că sciti, transportulu pe mare dela Angli’a la Galați costa abia % parte din cătu aveți se platiti pe uscatu. Se pdte că veți da in Vien’a preste altu cineva, care va voi se ia asupra’si lifera- rea machineloru dv.; se sciti inse, că oricine va fi acela, le va comanda totu din tieri străine si consortiulu dv. se va pomeni mai tărdiu câ a cadiutu in măn’a vreunui charlatanu. ᵣ Multiamindu lui Schwarz in terminii cei mai C$}- durosi pentru acea invetiatura sincera si generăsa, G.;JJ- mai așteptă numai primirea proiectelor u si a unei acri- 118 sori dela Deșiri Gilain cătra cas’a loru dela Tirlemont, apoi plecă la Belgiu, incongiurăndu pe la Prag’a, Drezd’a Lipsi’a, Hanover’a, Coloni’a, din causa că,in a. 1852 inca nu exista nici o comunicatiune directa de cale ferata dela Vien’a preste Austri’a superidra si Bavari’a cu tie- rile renane si cu Belgiu, prin urmare caletori’a de a dreptulu era se coste in timpu si bani intreitu mai multu decătu prin acelu incungiuru. Ajunsu in Tirlemont si primitu de cătra betranulu capu alu casei Gilain, acesta inainte de a se demitte in negotiare, propuse lui G. B. câ mai ântăiu se cale- toresca cu unu fiiu alu seu pe riulu Maas la Roulemont in Oland’a, unde se afla o fabrica mare de chartie cu doue machine infiintiata totu de cas’a Gilain. „Dta esci strainu domnule, ne spui că nu esci fabricantu de profesiune. Nu voimu se faci cu noi tergu pe necunoscute. Mergi mai antăiu de vedi acea fabrica montata de noi, fă se ti se dea tote informatiunile possibili despre calitatile ei, apoi vino câ se vorbimu si mai departe. Acesta fu consiliulu datu de betrănulu loanu lacobu Gilain. Tdte acestea s’au intemplatu intocma, si după trei dile B. se intorse la Tirlemont; in acea cale asa inse s’au abatutu si la V e r v i e r s, orasiu renumitu pentru fabricele de panura (postavu). Cătiva capitaliști din Resinari audindu despre planulu acelei caletorii a lui G. B. ii ceruseră, câ se le aduca si loru de undeva unu planu pentru o fabrica de tieseturi de lâna, care se coste cu totulu celu multu 30 mii fl. m; c. In fabrice de acelea intrarea era strinsu oprita, in cătu numai du- pace G. B. isi produse pasportulu, câ se vedia princi- palulu din ce tiera departata a venitu, fu lasatu in la- untru, câ se pota vorbi cu densulu. înainte de plecarea .sa dela Vien’a G. B. înaintase la Brasiovu unu raportu lungu, in care comunică con- sorțiului tdte părerile adunate dela susu numitele case mari, punendu totu odata temeiu pe marimea speseloru, care la plecarea sa nu erau prevediute de cătra nici unulu dintre membrii sei, adeca sum’a aproximativa de 250,000 fl. m. c. După primirea acelui raportu consortiulu adunata in siedinti’a din 12 Novembre 1852 consultăndu-se asupr’a coprinsului intregu, puse la protocolu urmatoriulu conclusu: „Machinele se fia din cele mai bune ori de unde se voru găsi, care sunt mai bune si mai trainice, si in- tre machine se fia 8 holendere, dara planulu pentru zi- dire se se faca si pentru diece holendere, câ la vreme de trebuintia se se pue inca doue; inse gasindu domnulu Baritiu de cuviintia că este mai cu folosu, pdte fi si cu diece holendere, după cumu i-amu datu in scrisu; se caute si după unu manipulantu de chărtie, adeca mecha- nicu, cătu si după unu planu de zidire “. ' Scrisorea inaintata lui intru intielesulu acestui con- clusu protocolariu l’a aflatu in Tirlemontu. Cetindu acea scrisore ori-si cine ar’ fi trebuîtu se creda usioru, că membriloru consorțiului nu le pasa nici de sum’a pre- vediuta in Vien’a de 250 de mii fl. m. c. S’au obser- vata si la alta locu, că starea financiala austriaca fiindu iii acea epoca forte critica, lumea se temea de unu nou falimentu de stata, din care causa omenii carii aven multi bani de chărtie, se cercau se’i imbrace in realitati si in intreprinderi, pe care le credeau mai sanatose. Spre mai buna intielegere a greutătiloru cari au urmatu, ob- servamu la loculu acesta, că in fabricarea de chărtia cuvfentulu „holenderu“ adoptata cine scie de căndu, in locu de a i se dîce morisca de macinatu, are si acea semnificatiune, că cu cătu sunt mai multe morisce de acestea intr’o fabrica, cu atătu se produce si chărtia mai multa, prin urmare si edificiulu trebue se fie cu atătu mai mare si mai costatoriu, precumu si că fundus. instructus inca trebue se cresca in proportiunea nume- rului morisceloru, care daca voru fi de es. 10, potu se prefaca intr’unu anu păna la 12,000 maji de zdrentie si alte materialuri, din care se mai face hărti’a. Dupa-ce se intorse la Tirlemontu, betrănulu fabri- cantu îi dete o scrisore catra filulu seu din Vien’a si îr dîse: „lubitulu meu fiiu Desideriu are dela mine procura, netiermurita; deci daca te vei decide ca se inchiei con- tractata cu cas’a ndstra, îlu vei inchieiâ cu dbnsulu si plățile inca le vei face totu la densulu in Vien’a, spre facilitarea domniavostra. Eu inse îti sfatuescu, câ mai inainte de a inchieiâ cu cas’a nostra se mai mergi si airea, se întrebi de pretiuri si se’ti câștigi proiectulu si planulu. Esci streinu, din tiera forte departata de noi; dara cas’a ndstra, care mai are o filiala in Briinn, era alta la Moscva in Russi’a, voiesce se’si conserve renu- mele bunu Ia tdte poporele si se intre cu ele in afaceri/ La plecare nu’lu lasara se apuce singuru drumu ne- cunoscuta, ci același fiu alu betrănului care’lu însoțise la Oland’a, veni cu eta si păna la Brussel’a, unde’lu in- tretînu o dî intre cunoscutii sei. De aci fh indreptatu laₜParisu, unde afara din fortificatiunile capitalei se afla fabric’a numita a lui Targot de renume universalu. In acele dîle inse era nespusu de greu a âmbla după afaceri mai mari in Parisu, din causa că tocma pe atunci de-f curgeau alegerile de imperatoru pentru Napoleon al IILleaț adeca in 21 si 22 Novembre: dara totu atunci republi- canii luasera tdte mesurile pentru o noua batalia de ba- ricade in Paris, si ferberea erâ atăta de infricosiata, in- cătu se așteptă pe tota momentulu bubuitulu de tunuri si sunetulu de pusei pe stradele capitalei. Din acesta causa, precum si pentru apropierea ernei B. a stătu in Paris numai 8 dîle intru așteptarea unui proiectu dela cas’a Targot, care inse nu s’a potutu găti in timpu asia scurta, dara i s’a trimisu preste căte-va dîle la Vien’a. Dela Paris B. a plecata pe la Strassburg la Ba- sili’a, si de acolo la Ztirich, pentru-că se’si cerce noroculu si la renumit’a casa Escher-Wiese, a le cărei machine erau multu laudate mai alesu de cătra Austriaci, de si le aflau prea scumpe. Acea casa a aflatu de bine câ si cea din Belgiu a trimite pe B. mai ăntaiu la o fabrica si- tuata pe teritoriulu cetatiei, pentru-câ se’si faca idea si mai clara despre diversele sisteme' introduse in fabri- catiunea chărtiei. In cătu pentru cautarea de technicu, B. află cu to- tulu de prisosu a angagia pe cine-va atătu de timpuriu,, adeca cu multu mai inainte de a vede gata macaru edifi- I — TI9 — i ciulu fabricei si machinele aduse pe teritoriulu ei; căci i se spusese din capulu locului mai alesu când au fost la fabric’a statului in Schloegelmiihl, câ numai cu monta- rea machineloru se voru trece 5—6 luni, in care timpu se pote afla si unu technicu probata, câ inse tota difi- cultatea va-fi de a alege technicu bunu dintre cei multi rei si ignoranti, pentru-câ cei buni pretindu plati enorme; cei rei ceru mai puținii, daca nu sunt tocmai impertinenti, dara făcu daune mari pe la fabrice, unii prin lene si reutate, altii prin ignoranti’a loru; se mai in- tămpla se dai preste directori technici de aceia, cari iau mita cu miile dela fabricele rivali, pentru-câ se’ti ruinedie intr’unu modu sau altulu machinele, se deterioredie fa- bricatiunea, sau si asia, câ producu fabricate prea bune, inse atâta de scumpe, incâtu proprietariloru fabricei le vine preste putintia câ se tina concurentia cu altele. Au urmatu ani, in cari consortiulu fabricei dela Zernesci a trecutu mai prin tote calamitatile acestea. Cas’a Escher-Wiese informata despre planulu con- sorțiului brasiovenu, a comunicatu lui Baritiu prin ingi- nerii sei, câ dănsii fiindu forte ocupati, numai după «diece dile ar’ fi in stare se’i prepare proiectele; mai departe i se declarâ cu oresicare fala, câ stabilimen- £ tele loru se bucura in Europ’a si in Americ’a de unu ' renume multu mai gloriosu in sfer’a industriei mari, de- l câtu să se oblige prin contractu a garanta cuiva pentru I «calitatile bune ale machineriei loru, ci dens’a le face si I liferedia exactu precumu i se cere, era de aici incolo I vedia cumperatoriulu cum se va folosi de ele; câ-ci de se \ va pricepe la arfa sa si le va conduce bine, machinele voru funcționa cum se cade, daca nu se va pricepe, prea curend le va ruina, intocma precumu pote ruina unu pruncu de 4—5 ani celu mai bunu orologiu. Cas’a Jeanu Jacques Gilain din Belgiu tocma din contra declarase, câ ia asupra’si garanti’a pe unu anu intregu, sub unic’a conditiune, câ consortiulu se angagedie ■de directoru technicu in cei de antai 2—3 ani unu individu pe care’l va recomenda ea de unu omu bine cali- fica tu in arfa sa si de caracteru-onestu. Mai la vale se va vedea, câ nici contractulu de liferatiune nu a fostu de ajunsu câ se apere si se scutâsca pe consorțiu de cele mai mari neplăceri si de daune suferite din caus’a primului directoru technicu anume Fremont, re- comandata de cas’a Gilain. Acesta casu ne pote servi, câ si nenumerate altele I de exemplu, câtu este de periculosu a se arunca cine- va intru o tiâra agricola pe industri’a mare, daca in acea tiera lipsescu technici de professiune, bine prepa- rati din scole, specialiști in cutare ramura a industriei mari, pe care se o cunosca si din praxa, era nu numai din cârti. Din Elveti’a iubarcându-se B. la Romanshorn pe unu vaporu de pre Bodensee (la Romani Lacus Brigantinus vel L. Venetus et Acronius, lungu de 9 latu de 2 mi- luri) a trecuta in Bavari’a, de unde s’a intorsu pe la Augsburg si Mtinchen tot dealungulu Germaniei pela Dresda si Prâg’a la Vien’a, unde in 14 Decembre 1852 a in- chieiatu cu cas’a J. J. Gilain din Belgiu per procuram D. Gilain contractulu de liferati’a machineloru, subscrisu de părțile contrahente, era câ martori de unu ingineru si de J. M. Miller et Comp., care a si numeratu fabri- cantului â conto la subscrierea contractului sum’a'de 2Q mii franci in sunători. Contractulu compusu in limb’a ger- mana si timbrata cu 130 fl. 15 cr. mon. conv. stâ din optu puncte principali si o mulțime de subpuncte, in care sunt specificate mai alesu diverse parti demachi- nerii in greutate după kilograme, care după pondulu au-: striacu facea la 1700 centenarie (maji) de Vien’a, Pre- tiulu loru totale era defiptu la sum’a de 131.734 franci 60 centime, sau in florini convenționali sunători 51.864 adeca cincidieci si un’a mii optu sute siesedieci si patru florini mon. conv.; era florinulu conventionalu austriacu se computâ după cursulu (agio) de atunci cu 2 franci si 54 centesime, adeca cu dauna mare pentru cum- peratorii austriaci, câ-ci diferenti’a cursului trebuea să se platesca după cum era același la burs’a Vienăi. Fa- bricantulu se obligase a lifera pe risiculu seu tote machi- neriile dela Tirlemont franco in portulu dela Antverpi’a (Anvers), unde avea se le incarce pe corabie, via Con- stantinopole la Galați pe risiculu consorțiului, dara șe le si asigure totu pe comtulu consorțiului pentru casu de innecarea corăbiei. Acelu contractu de liferatiunea machineloru fabri- cei dela Zernesci se afla petrecuta din cuvănta in cu- vânta in protocolulu celu mare alu siedintieloru, dela pag, 11 până la 15. După intdrcerea plenipotentului in patri’a si la fami- li’a sa consortiulu in siedinti’a sa din 12/24 Decembre 1852 dupace ascultâ raportulu destulu de lungu asupra intregei calatorii, făcu a i se ceti si esplica in limb’a materna contractulu inchieietu cu cas’a J. J. Gilain, apoi „s’au declarata acest’a societate de multiamita cu tdtp lucrările dlui Baritiu, primindu-se tote de bune, si din.. partea societății inca se ratifica acestu contracta." Șâu adeca după stilulu oficiale usitatu, plenipotentului i s’a datu absolutoriu pentru inplinirea missiunei ce luase asu- pra sa. ; In aceeași siedintia s’au mai luatu si alte patra de- cisiuni, era protocolulu fu subscrisu de câtra unsprediece membrii câți participaseră la siedintia până in capetu. Totu in acelea dile s’a introdusu la acelu consorțiu prax’a, câ protocolele siedintieloru si concluseloru se fie subscrise de regula de câtra toti membrii câți au participatu la ele, dra nu numai de câtra presiedente si notariu. In decursulu aniloru s’a constatatu si vediutu, câ luarea ace- stei mesuri de prevedere fusese forte nemerita si câ ea devină indispensabila pentru consortiuri sau societăți precum â fostu si a fabricei dela Zernesci, câ să se vâdia si dupâ o suta de ani, care la ce s’a obligata, sau care dela ce- datoria s’a subtrasu; câ-ci este unu defectu firescu alu. omeniloru, câ se uite o mulțime de lucruri, fapte si în- tâmplări, dra mai alesu unde vinu afaceri de dată si luate, la multi omeni le si place se uite. ' ' r»‘.’ (Va urmă). ᵣ. î,ⁱ 120 Starea locuitoriloru in comitatulu Mar*- matiei. Comitatulu cunoscutu in actele vechi sub numele latinu Marmatia, in gur’a poporului Maramurasiu si Mar- maros, este unulu din cele mai mari comitate ale Un- gariei si se ținuse păna in dilele imperatului Carolu VI de Transilvani’a. Se credea păna in anii mai dincoce, că acelu comitatu ar fi locuitu sau preste totu, sau in partea sa cea mai mare de romăni, cari ar fi totu-odata in maioritatea loru nobili in intielesu feudalisticu. As- tadi datele statistice si alte informatiuni ne spunu, că in acelu comitatu raporturile etnografice s’au schimbatu forte tare in defavorea elementului romănescu, si că pre- cum odiniora, inainte cu atătea sute de ani fanatismulu religiosu si resbdiele civili au inpinsu pe romanii din co- mitatele Satmaru, Ugocea, Marmati’a etc. in Moldov’a, in dilele nostre ii inpinge de acolo unu altu fanatismu. Era timpulu supremu câ se se afle cineva, care se studiedie cu deameruntulu, acolo la fați’a locului, cu ochii bine deschiși, inpartialu, in consciintia curata sta- rea locuitoritoru acelei regiuni prea frumose, care inse geme si suspina subt blastemulu unei sisteme funeste. Dara cine erâ se fâca acelu mare servitiu omenimei? Același publicistu germanu dn. Rudolfu Bergner, care in an. 1884 ne-a surprinsu in modu placutu cu unu volumu de informatiuni despre Transilvani’a pu- blicate in Lipsi’a J), scdse in anulu acesta alte doue opuri instructive si interessante. Unulu din acelea este: Un- garische Culturbilder. In der Marmaros. von Rudolf Bergner. Mit einer Karte. Miinchen und Leipzig. G. Francz’scher Verlag 1885 pag. 279. Pretiulu 4 maree 50 bănuți (Pfenige). Indata in prefatiune auctorulu se incumata a premite si a declara, că pe tierile acestea orientali le aștepta unu viitoriu bogatu si că acelu viitoriu va fi alu sla- viloru cu memori’a loru cea tare si cu venjos’a potere de vietia, cum si alu romăniloru, cari se indestulescu cu pușinu si au mare potere generatore. Cartea intrega se inparte in siese capete. In capu I. descrie caletori'a sa dela Budapest’a si aci observa, că păna la orasiulu Miskolcz totu mai esci in Europ’a; de acolo inse dai in Asi’a cea barbara. C. II. Scene diverse din comitatulu Marmatiei. Miseriile dela .Hust, ruinele, terguri, Sabbat jidovescu, x) Siebenbtirgen. Eine Darstellungdes Lan- des und der Leu te, von R. Bergner, Leipzig. Verlag von Otto Hermann Bruckner. Formatu 8° mare, pagine 410. Noi facuseram analis’a opului acestuia aratăndu tot-odata, că dn. Bergner petrecuse vreo cinci septemani in Sibiiu, vreo doue septemani de doue ori in munții apuseni, caletorise la Brasiovu si la Sinai’a, dupa-ce intrase in tiera din Marmati’a pe la Bistriti’a si Nasaud, oprindu-se preste totu spre a se informa bine. Nu se pote spune căte opiniuni false a coresu cartea lui Bergner despre romani in publiculu nemtiescu. Acesta carte costa 3 fl. 50. După valorea sa este eftina. Se pote vede la noi si la cancelari’a asociatiunei. sinagoge, jidovi murdari, bigoti, superstițioși in gradulu supremu. C. III. Regiuni selbatice, poporulu rutdnu saracu, sdrantiosu, betîvu, suptu si storsu de jidovi, de funcțio- nari si de preoții loru descriși câ egoiști si răpitori preste mesura. Aici l’au si arestatu pe Bergner dia chiaru-seninu, spre a’i insufla frica, apoi a dou’a di l’au pusu in libertate. Trece prin munți, ajunge la Tecso. Descrie alegerile unguresci. C. IV. Merge la Sîghetu, ilu descrie precum este. Trece la SI ațin’a. Descrie mai multe stabili- mente si fabrice. Bosco-Raho, Bogdan, Kdrosmezd. Sel- baticii. Riulu Tisza. C. V. Poporulu rutenu câ vai de elu, numeruluᵣ traiu, portu, năravuri, cântece. C. VI. Ajunge la Siugatag. Descrie satele roma- nești, cum si dreptatea ungurâsca de pe acolo in exemple. Budfalva, Banditulu Pintea (de odiniora). Dă spre re- saritu; ajunge in Valea Visieului. La Borsia. Pe unde au trecutu tatarii. Trece in Ardelu. Ne place a crede, că toti romanii căti cunosca limb’a germana, voru ceti cu folosu acesta carte, dra. cei din Marmati’a nu’si voru pregeta a’si face reflexiu- / nile loru la ea, pentru câ se esa la lumina curatulu. adeveru, cu atătu mai virtosu, că susu numitulu auctoru i după petrecere de căteva septemăni in Marmati’a si \ după conversatiuni dese cu mai multi funcționari si pro- / prietari germăni sau de alte nationalitati, cari vorbescu / bine limb’a germăna, descrie pe o parte mare a locui- / toriloru Marmatiei câ si cum aceia ar fi s e 1 b a.t i c i ’ roșii din codrii Americei septemtrionale, era fruntașii loru bandiți si insielatori nascuti si crescuți. A dou’a publicatiune a lui Rudolf Bergner din a. c. este : Das Wăchterhaus von Suliguli und an- dere Karpathengeschichten, Miinchen und Leip- zig 1885 8° pag. 184. Pretiu 3 maree²). Coprinsulu stă din cinci parti. Cas’a de pază (se dice si comanda) dela Suliguli. — Reformatorulu. Domnu solgabirau Konyâry cu dn. politiaiu Kovassy (bețivi si batausi). — Viatia de vagabundi, Legende si povesti. Eca, caractere si situatiuni de acestea din viâti’a poporeloru aru merita se adune si literatii nostrii. Poporele de origine si de limbi diverse ori cătu de multu ar diferi ele in temperamentu, in caracteru si in ' totu trecutulu loru unele de altele, totuși se presupune^ că daca locuescu sute de ani impreuna in aceeași re- giune si tiera comuna, sau daca locuiescu si separate, inse in vecinătate nemijlocita, in decursulu timpului au unele asupra altora influintia mai mare sau mai mica, nu nu- mai in vieti’a loru publica, dara si in cea privata. Acea influintia se presupune a fi cu atătu mai decisiva in ca- șuri, căndu poporele se tînu de aceeași religiune, con- fesiune si biserica, cum si căndu se vedu supuse la ace- leași legi politice si sociali. ²) 1 marca de argiiitu = 50, cr. v. a., dara cu agio este mai multu. 121 Câ se pdta reuși unu studiu ethnograficu precum ar fi acesta, se cere neaparatu, câ ethnografulu se’lu faca ; la fați’a locului intre poporele pe care voiesce a le des- crie, se si cundsca celu puținu de suferitu limbile loru, se mai fia preparatu bine cu destule cunoscintie istorice fii anume se aiba mare cunoscintia de Omu, de omeni i/ Si de popora, qui mores hominum multorum vidit et urbes. Poporulu romanescu incungiuratn de elementu slavu din trei parti, s’a invecinatu de multe sute de ani, de o • parte cu poporulu rutenu, dra de alfa in Banatu cu po- porulu serbescu; mai adaogemu că acestea trei popora au stătu vdcuri intregi in comuniune nu numai rituala bi- sericdsca, cj si dogmatica; dra din vdculu trecutu incoce o parte considerabila a poporului romanescu se afla drasi in comuniune dogmatica cu rutenii din Ungari’a septem- trionala, dr anume cu ritulu au fostu legati păna in i anulu 1855 de a dreptulu sub hierarchi’a rutena, adeca păna la infiintiarea diecesei gr. cath. dela Gherl’a si păna la arondarea diecesei dela Oradea in acelea re- giuni. Din aceste cause si din altele pe care nu voimu se le atingemu aici, credemu noi ca este bine, câ se ne ocupamu, de si fdrte pe scurtu, de poporulu rutdnu vecinu si in parte conlocuitoriu cu romănii in regiunile numite j mai in susu, si anume in comitatulu Marmatiei, a cărui .monografia ar fi meritatu de multu câ se fie scrisa si \ iromănesce. Dn. Rudolf Bergner, care isi publică petrecerea sa in comitatulu Marmatiei, pe lănga ce’si facil studiile sale la fați’a locului, se folosi si de o parte a literaturei ger- măne căta aflase elu relativa la comitatulu Marmatiei. Elu numera la pag. din urma 28 de scriitori, de carii s’a folositu la compunerea opului seu. Cu acestea inse noi nu cutezamu se dicemu, că cu totu studiulu si cu tdta auctoritatea scriitoriloru pe carii iau avutu sub Rochii sei, nu ar fi alunecatu si la unele descriptiuni | exagerate. Asia de ex: autorulu descrie la vr’o doue ’ locuri pe preoții gr. cath. de naționalitate rutdna câ pe nisce dmeni in majoritatea loru fdrte lacomi, răpitori, si Carii nu ingrijescu intru nimicu de cultur’a si fericirea poporului, precum vomu vedea mai la vale. Dar acdst’a este deadreptulu trdb’a si datorinti’a clerului rutenu din Ungari’a de a’si apara in fați’a lumei caracterulu si re- putatiunea sa, căci noi nu facemu aici decătu puru si simplu o recensiune cătu se pdte mai objectiva, pentru câ se damu ocasiune acelui cleru, dr pe alocurea si celui romănescu de a cundsce cele ce se scriu asupra preoți- me! aceloru doue nationalitati intr’o limba universala pre- cum este si cea germana si se citescu in lumea larga, in salone de ale prelatiloru si magnatiloru, inca si in cabinetele regiloru. Tocma de aceea vomu citâ la lo- culu acest’a si noi pe cătiva din scriitorii folositi de cătra Rudolf Bergner si anume: Alth, Ein Ausflug in die Marmaros. Mitthlgn. d. k.;k. geogr. Gesellsch. II. 1858. Aus den Ostkarpathen Jagdzeitung XVII. Wien 1874. * •! Golo vackij, die Ruthenen. Mitthlgn. der k. k. geogr. Gesellsch. Wien 1876. Heufler, die Karpathenlânder. Wien 1855. . , Hingenau, Beitrăge z. Landeskde des nordOstl. Ungarns Mitthlgn d. geogr. Gesellsch. 1861. Markus, Marmaros-Sziget. Ung. Magazin 1882 II. 103. M. N. die Staatsforste im Marmaroser Comitat. Wochenschr. f. Land- u. Forstwirthshaft 1870. Paul, aus den dstl. Karpathen Ihrb. d. k. k. geol R. 1878. S m i d t, die Salinen der Marmaros. Oesterr. Zeitschr. fflr Berg- und Hiittenwesen 1874. S i e g m e t h, Excursionen in die Marmaros. Iahrbuch- d. ung. Karpathenvereins. V. 1878. Temple, die Huzulen. Pest 1866. Comitatulu Marmatiei are 6 orasie, 162 sate si 34 colonii mici sau asia numite cătune, adeca localitati mici impoporate numai de căte 10—20 de familii. După numeratur’a din urma locuitori sunt 220,566 pe unu teritoriu de 180 miluri patr. austriace, sau in chilometrii 10,35. Adeca acestu comitatu este unulu din cele mai mari, incătu elu după mărime vine la alu treilea locu, căci adeca numai comit. Budapestei are te- ritoriu de 206³/₄ mii. Q, dra comit. Biharude 197 mii. Q. Acea poporatiune inpartita pe unu teritoriu atăta de vastu Ieste asiâ de puțina, in cătu te cuprinde dresi cum jale căndu o pui in comparatiune chiaru si numai cu locuitorii altoru comitate din Ungari’a. Ne spună adeca datele statistice, că in Ungari’a propria se vinu pe unu chilometru patratu in cifra de mijlocu 49 suflete, er in Croati’a cu Slavoni’a 45. In comitatulu Marma- tiei se vinu numai 22 suflete pe unu chil. Q; asia dara mai puținu decătu spre ex, in comitatulu Bistriti’a-Naseudu, unde inca vinu numai căte 24 de locuitori pe unu chi- lometru, dra in Comitatulu secuiescu Csik 25 suflete, pre căndu in alte parti ale tieriloru, de ex. in comitâ- tulu Brasiovului vinu 48, in alu Fagarasiului 45, dra colo susu in Ungari’a de cătra tierile austriace comi- tatulu Taurinului are 79, alu Pestei 78, alu Mojonului (Odenburg) 74, alu Pojonului 73; comitatulu Castrului de feru (Eisenburg) 72; dr in Slavoni’a comitatulu Va- rasdinu are 95 suflete pe 1 chil. □ Sunt forte instruc- tive cifrele citate de Bergner la loculu acest’a. Pe unu arealu precumu vediuramu, de 180 mii. Q numai 22 sufl. la 1 chil, si totuși maioritatea din acești locuitori vine descrisa ca omenii cei mai seraci, trentiu- rosi, peritori de fdme, degenerati si prin urmare trecuti de cătra statistici in lisfa moribundiloru. Ruteni sau romăni, ori magiari, ori jidani, fie de ori-ce naționali-, tate, cestiunea in ochii nostrii este de o inportantia es-J ceptionala, pe care o recomăndamu tuturoru barbatiloruj Serioși spre studiu aprofundatu. Căndu cetimu despre unele tieri, in care locuiescu căte 5000 si mai multi dmeni pe căte unu miluQ, nu ne vomu mira daca ni se va spune, că o parte din acea poporatiune se afla in stare de proletari golani si fla- măndi, cari ori cătu muncescu, di si ndpte, nu’si pottu. căstiga nici atăta cu cătu sb se sature de doue ori pdh di cu familiile loru. Dara căndu pe unu mihiQ nu sei» 16 122 afla nici 1500 locuitori si totuși se constata la lumin’a dilei, că o parte considerabila dintre aceia traiescu mai ș multu numai din apa si ăeru, atunci trebue se presu- punemu ca acei locuitori sufere de vre-o gangrena so- ciala sau naționala, ori pote si religidsa, care’i duce de-a .valm’a la mormentu. In desu numitulu comitatu alu Marmatiei abia voru fi treidieci de mii maghiari cu renegati cu totu, vre-o 8,000 germani, si pote vreo 12,000 jidovi. Dicemu pote, pentru-că noi ne indoimu fdrte, daca chiaru si cu ocasiunea conscriptiunei din 1880 s’au aflatu adeveratulu numeru alu israelitiloru, cari se inmultiescu necurmatu prin cei veniti din Galiti’a vecina; preste acesta ma- triculele purtate de rabini asupra nasceriloru sunt supuse chiaru si de cătra organele gubernului la critica aspra. Toti ceialalti locuitori sunt romăni si ruteni, ici colea unele fa- milii armenesci si unu numeru erasi problematicu de țigani. Dara tocma locuitorii din aceste ddue nationalitati carii făcu immens’a maioritate, er mai virtosu rutenii sau cum le dicu acolo rusnecii, sunt in parte mare cei mai să- răci si mai desperati, din caus’a mai virtosu a ne- sciintiei barbare in care au fostu si sunt tînuti, cum si a spoliatiuniloru la care sunt espusi. Se afla si o parte considerabila dintre ovrei atătu de saraca si tren- tiurdsa, incătu te miri că nu iau si aceia lumea in capu, precumu o iau multi ruteni, dintre cari dela 1879 păna la 1882 au emigratu 1205 persone, precumu au emigratu si dintre slavaci preste 12,000 din comitatele locuite de ei. Este prea adeveratu, că o parte mare din terito- riulu comitatului Marmatiei se afla coperita cu păduri, dara o parte însemnata stă din pamentu bunu, a cărui cultivare resplatesce ostenel’a cultivatoriului, pe lănga aceea este prea bine cunoscutu, că alte popora sciu se traga cele mai mari căstiguri tocma din folosirea padu- riloru, firesce nu prin devastare, ci prin cultivarea loru conformu legiloru forestiere. In capu III. dela pag. 107 inainte Rud. Bergner ajungdndu in regiunea orasiului Huszt si pe la Nagy Agh intre munți, descrie acele tînuturi locuite de ruteni cu colorile cele mai triste. Câ de unu specimen sco- temu aici numai căteva calificatiuni. Satele ruteniloru ni se presenta in timpulu de fagia intr’o stare fdrte miserabila. Dealurile cu păduri strîmtoredia valea (din regiunea Husztului), incătu ace- loru locuitori munteni le remăne locu puginu de cultivatu, din care se’si pota scote nutrementulu celu mai necesariu, pentru câ se nu pera de fdme. Existenti’a acestoru omeni e trista, inbracati in haine rupte, ei ducu o vietia care semena mai multu cu vieti’a fereloru selbatice decătu cu a dmeniloru. Daca geniulu poporului rutenescu ar putd se spună, lumea ar audi dela densulu despre lu- cruri infricosiate, pe care numai acela le pdte crede, care traiesce in mijloculu acestui poporu, inse si unulu ca acela va medita cu orele întregi asupra conditiunei acelui poporu si se va intreba pe sine, că dre esista in adeveru tota aceea miseria si calamitate pe care o vede elu acolo, sau că unu demonu reu ilu face se visedie despre lucruri de acelea. Satele ruteniloru sunt com- puse in acele tînuturi romantice numai din nisce colibe sau bordeie miserabile, pline de necuratii, fâra ca ochiulii omenescu se pota da giuru impregiuru de vr’unu obiectu / placutu. Acelea nu sunt locuintie de dmeni, ci pes- ceri formate din scânduri, intru cari petrece unu poporu ’ destinatu câ se dispara, se apuna. Femeile sunt urite, mici de statura; ele fumedia din pipe proste si ’ti pre- senta o fisionomia stupida. Barbatii beți de rachiu mergu inpletecinduse, picidrele loru învelite in obiele zdrantiose, corpulu loru coperitu in haine de lăna, rupte. Ei mes- teca tabacu (bagău) in gura; exteriorulu loru se pre- . senta câ alu dmeniloru leneși si hebeuci, statur’a loru demna de compatimitu. Pe căndu vecinulu rutdnului, adeca slovaculu este muncitoriu si tinerelulu slovacu ambla la scdla, invetia cititulu si scrisulu, nefericitulu rutdnu mai este inca lip- situ de ori-ce cultura si pentru ori-ce ajutoriu se vede silitu a recurge la vrăjmășii sei. Dar de acesta stare ' de jale a ruteniloru din acele ținuturi paduretie nu ne vomu mira indata ce vomu reflecta, că intre cele 5 mii. de locuitori ai Galitiei 4 mii. nu sciu carte, că nu’iau dusu nici-odata nimeni la vre-o scdla. Totu in acea stare se afla si rutenii din Ungari’a. ( (Va urmă). I'z Colectiunea de documente istorice a professorului dr. Nicolae Nilles. Liber III. De historia ecclesiae Rumenorum cum Sede Apostolica unita,e. Cap. I. De vacatione Sedis Alba-Iuliensis (1713—21). §. 1. De prima electione novi antistitis. ■ I. De postulatione P. Szunyogh de Budetgin pag. 393. II. De electione Rev. Wenceslai Frantz. a) Literae synodicae ad Cardinalem Primatem pagina 394—395. b) Literae P. theologi ad eundem pag. 395—396. c) Literae Cardinalis Primatis ad protopopas electores pag. 396—398. §. 2. De administratione viduatae ecclesiae. I, De ordinaria jurisdictione per Vicarium exercita pa- gina 398. II. De extraordinariis cleri Directoribus. a) P. losephus Bardia pag. 399—400. b) P. Georgius Regai pag. 401—403. §. 3. De altera electione antistitis. I. De maturanda electione. 1. Ex literis Exmi. Sigismundi Comitis. Kornis ad Car- - ; dinalem de Saxonia pag. 403. ) 2. Ex literis curatorum ecclesiae Valachicae ad eundem pag. 403—404. ■ (ș II. De vita, studiis et fama loannis Pataki. -s 1. De tempore studiorum in Collegio Germanico etHun- ( garico. î a) Ex communi alumnorum catalogo msc. in Archivo I Collegii asservato pag. 404—405. | — 123 — b) Ex cataloga 7 sectioni, Hungarorum proprio pagina 405—406. 2. De tempore apostolatus in Transilvania. a) Binae Patakii literae ad Gard. Saxonem pag. 406—408. 6) Literae G. Cantachuseni ad losephum Boer pagina 408—409. II. De resolutione Caesarea circa electum. 1. Ex literis Caesareis ad Gard: Ducem Saxoniae pag. 409—411. 2. Literae Cancellariae Transilvanico-Aulicae ad eundem pag. 411—413. 3. Literae imperatoris ad Summum Pontificem pagina 413—416. III. De difficultatibus erectionis episcopatus Fogarasiensis et praeconisationis novi antistitis. 1. De difficultatibus erectionis episcopatus Fogarasiensis ab Episcopo latino Transilvaniae petitis ex Constitutione con- cilii oecumenici Lateranensis IV. anni 1215. a) Textus Constitutionis citatae pag. 416—418. b) Literae I. Pataki ad Cardinalem Primatem de diffi- cultatibus ab Episcopo latino motis pag. 418—421. c) Querelae Episcopi latini Transilvaniae contra erecti- onem episcopatus Fogarasiensis ad Cardinalem I. Sacripantes delatae pâg. 421—423. 2. De difficultatibus confirmationis novi Episcopi a Da- taria Romana ex Regula Cancellariae secunda petitis contra universalem patronatum regis Hungariae pag. 422. a) Literae I. Pataki ad Cârd. Primatem pag. 423. b) Literae Cârd, de Schrattenbach ad I. Pataki pagina 424—426. IV. Causa confirmationis I. Pataki in Curia Romana pendente. 1. Relatio de commoratione Viennensi nominati antistitis pag. 426. 2. Responsum Uimi I. I. Bornemisza de Kâszon ad P. losephum Bardia de periculis dilatae confirmationis pagina 426—427. V- De praecipuis Patakii patronis in Consistorio Summi Pontifids, Cârd. Ptolomaeo et Salerno pag. 427—431. §. 4. De confirmatione pontificia. 1. Bulla erectionis episcopatus Fogarasiensis rit. gr. pag. 431—430. 2. Bulla praeconizationis loannis Pataki pag. 438—443. ' §. 5. De directoratu P. Georgii Regai pag. 443. I. De progresau s. Unionis et de reformatione morum pag. 443—448. II. De utriusque Ecclesiae communicatione in sacris at- que divinis pag. 448—455. III. De re scholastica pag. 455. 1. De Seminario Alba-Carolinensi pag. 455. 2. De schola⁻Coronensi pag. 455—456. IV. De apostolatu caritatis tempore pestis pag. 456—460. V. Victimae caritatis PP. Grembs et Ujhely pag. 460—461. VI. De grata Societatis lesu memoria apud.. Rumenos. pagina 461. Cap. II. De episcopatu loannis Pataki (1721—1727). ' §. 1. De installatione antistitis Pataki 462—463. §. 2. De firmanda Unione et de moribus reformandis. . I. De periculo antiqui schismatis resuscitandi pagina 463—464. - II. De necessitate doctrinae in clero promovendae pa- gina 464. §. 3. Synodus generalis anni 1725 pag. 465—475. §. De sede cathedrali rit. gr. Balâzsfalvam transferenda. I. De antiqua resldentia antistitis Valachorum praesidii ex- struendi causa diruta pag. 475—477. II. De capta possessione Dominii Balâzsfalvensis deque veteri ejusdem ecclesiae olim ab haereticis profanatae, nune iterum divino cultui restituia pag. 477—478. §. 5. De novo theologo pro P. Regai a clero Valachico expetito deque antistite Pataki subita morte extincto. I. De Rectore Claudiopolitano vices theologi sustinente ac de clero unito novum theologum sibi deposcente pagina 478—479. II. De repentina et improvisa morte Episcopi pag. 479. Cap. III. De directoratu Adami Fitter (1728—1729.) §. 1. De P. Adamo directore nominato. I. Propositio Carolo VI. imperatori ac regi facta pa- gina 480—482. II. Resolutio Caesareo-Regia gag. 482. III. Rescriptum imperatoris et regis pag. 482—483. §. 2. Conspectus vitae et gestorum P. Fitter pagina 483—485. §. 3. Ex Actis directoratus P. Fitter pag. 485—491. §. 4. Acta synodi dioecesanae an. 1728 pag. 491—497 Cap. IV. De episcopatu loannisInnocentii Klein (1730— 1751). §. 1. De electione et confirmatione antistitis. I. Mandatum Caesareo-Regium de facienda electione pa- gina 497—499. ? II. De electione loannis Klein dirigente P. Adaino Fitter peracta. pag. 499—501. III. De nominatione Caesareo-Regia pag. 501. ₅;ᵢ VI. Ex tempore novitiatus Munkăcsini peracti pagina 501—503. V. De confirmatione pontificia. 1. De dificultatibus confirmationis ex Actis processus informativi petitis pag. 503—504. 2. De Cardinali Cienfuegos nominati antistitis patronq.jp Consistorio Summi Pontificis pag. 504—506. 3. De confirmationis Decreto a Clemente PP. XII. qmișșo deque consecratione Episcopi mox secuta pag. 506—507. §. 2. De theologis Emerico Gorgei et Georgio Regai 2° (1730—1738) pag. 507—509. VI. De sacris missionibns eo tempore inter Valachps Transilvanos obitis pag. 509—512. §. 3. De actis Episcopi I. I. Klein usque ad Sedem im- peditam (1730—1745). I. De conatu studioque antistitis ad diplomatica Rumeifp- rum jura exequenda, atque ad odiosas adversariorum excep- tiones tollendas. fᵣ 1. Protestatio regii Gubernii et Statuum Transilvaniae contra favorabilem diplomația Leopoldini II. .interpretationepi facta in ipsa ejus promulgatione a. 1730 pag. 512. ' 2. De conatibus Episcopi sub imperatore Carolo (f 20 Octobris 1740) factis pag. 512—517. 16* 124 II. De actis sub imperatrice Maria Theresia usque ad tempus Sedis impeditae pag. 517—520. III. De installatione Episcopi I. I. Klein deque synodo generali per eam occasionem celebrata pag. 520—523. IV. De incrementa s. Unionis per culturam juventuti Valachicae adbibitam et per religiosam missionariorum cum schismaticis conversationem. 1. De re scholastica pag. 523—524. 2. De fructa religiosae missionariorum cum schismaticis conversationis pag. 524—526. V. De concordissimo PP. Societatis et Episcopi Fogara- siensis studio prosperitatem nationis Valachicae promovendi. 1. Binae literae Episcopi ad. P. Hundegger, Superiorem Cibiniensem pag. 526—531. 2. De familiari Episcopi cum Patribus consuetudine pa- gina 531. 3. De victimis caritatis an. 1738 tempore pestis. PP. Martinus Seiz, Ignatius Waz pag. 531—533. VI. De Sede episcopali Balâzsfalvam translata deque du- plici nova fundatione, religiosa ac scholastica, ibidem a Carolo VI. facta. 1. Ex libello supplici a. I. I. Klein imperatori oblato an. 1731 pag. 533. 2. Diploma Caesareo-Regium pag. 533- 540. VIL De novis theologis Episcopi Fogarasiensis. — PP. Nicolaus lanossi et losephus Balogh pag. 540—543. VIII . De exceptione insufficientis promulgationis atque acceptationis diplomatis Leopoldini II. contra executionem utrim- que facta pag. 543—544. 1. Ex epistolis Episcopi Klein ad imperatricem pag. 544. 2. Synodus generalis an. 1739 pag. 544—548. 3. Rescriptum imperatricis ad varia petita Episcopi suc- cessive oblata pag. 548—555. 4. De peremptoria solutione dubii circa legalem diplo- matis Leopoldini II. promulgationem pag. 555—556. 5. De purgatione legitima Episcopo Klein iudicta pa- gina 556. a) De schismate inter Valachos renovata pag. 557—558. b) De Bessarione, monacho Serbico, sub peregrinationis praetextu ad concitandos Rumenos Carolovicio emisso pagina 558—562. c) De causis famae Episcopi publice laesae ex Actis synodi in negotio suorum petitorum celebratae pag. 562—564. d) De episcopo purgationis praestandae causa Viennam evocato; de poena contumaciae fugienti, propter contractam eremodicium, irrogata; de Sede episcopali impedita, pagina 564—567. Victimae caritatis pag. 567—571. §. 4. De tempore Sedis impeditae (1745—1751). I. Animadversiones praeviae de conditione canonica Sedis impeditae pag. 571. II. De visitatione dioecesis Fogarasiensis ab episcopo Munkâcsiensi facta. k a) Relatio de visitatione ex Annalibus msc. Collegii Clau- diopoljtani ad an. 1746 pag. 571—574. b) De consiliis post acceptam de exitu visitationis rela- tionem Viennae ac Romae captis. 1. Diploma Caesareo-Regium ad Valachos datam pagina 674—576. 2. De gestis P. theologi authentice comprobatis pagina 576—577. 3. De vicario Apostolico ecclesiae Fogarasiensi a Papa data pag. 577. III. De actis sub Vicario Apostolico (1746—1751). a) De novo theologo, P. Emerico Pallovics pag. 578. b) De excessibus canonicis Episcopi Klein. 1. De excessibus contra privilegium exemptionis Regu- larium commissis pag. 579. 2. De excessibus contra auctoritatem Summi Pontificis per attentatam Vicarii Apostolici depositionem commissis pa- gina 580. 3—4. De excessibus contra jurisdictionem Cardinalis Urbis Vicarii, qua judicis ordinarii Romanae Curiae ejusque districtus, commissis pag. 580—581. c) Selectae quaedam epistolae Nuntii Apostolici et Epis- copi Fogarasiensis ex tempore Vicariatus Apostolici Petri Aaron. 1. Quinque epistolae Nuntii Apostolici ad Vicarium Apos- tolicum datae pag. 581—585. 2. Tres epistolae Episcopi I. I. Klein pag. 585—593. IV. De canonica Episcopi resignatione ejusque causis. a) De sequestratione Dominii Balâzsfalvensis ejusque fructuum pag. 593—594. b) De pseudo-synodo an. 1747 pag. 594—597. c) De apostasia, proditione, fuga pseudovicarii Nicolai Balomir pag. 597—599. d) De resignatione Episcopi pag. 599—600. V. De novo impetu in s. Unionem facto an. 1751 pag. 600—603. VI. De laboribus missionariorum S. I. tempore defecti- onis multorum ab Unione pag. 603. VII. De initiis episcopatus Magno-Vâradinensis rit. gr. pag. 603—605. Cap. V. De episcopatu Petri Pauli Aaron (1752—1764.) §. 1. P. Michael Salbeck 8. I. pag. 605—609. §. 2. De laborioso episcopatu P. P. Aaron selecta quae- dam documenta. I. De laboribus apostolicis Societatis lesu. a) P. Adamus labroczki pag. 609—611. b) De caritate aliorum missionariorum Valachis eodem anno 1756 praestita pag. 611—612. II. De lite inter Episcopum et Basilianos per Augustam composita. a) Literae imperatricis ad Basilianos datae 612—614. b) Literae ejusdem ad episcopum datae pag. 614—616. III. De sichastro Sophronio seditionis stimulatore et con- citatore pag. 616. IV. De Patre theologo ab injuriis seditiosorum defenso. a) De tutela Patri theologo ex parte Societatis prae- stita pag. 617. b) De fide publica Patri theologo data pag. 617. §. 3. De apostolico fine episcopatus P. P. Aaron. I. De antiqua amiciția inter Episcopum et Patres So- cietatis lesu morte illius in aevum obsignata. A. Relatio ex Annalibus mscr. residentiae Nagybânyiensis S. I. ad an 1764 pag. 618. — 125 — b) Epistola P. Gregorii Major ad Primatem pag. 619. c) De fundatione Seminarii ab Episcopo facta pag. 619—622. Cap VI. De vicariatu atque episcopatu Athanasii Red- nik (1764—1772). §. 1. De vicariatu Atha'nasii Rednik. I. De confirmatione in vicariatu, de flente icone B. M. V., de morte Episcopi, de flexibilitate corporis defuncti. a) Selectae epistolae Athanasii Rednik ad Primatem da- tae pag. 622—627. Relatio authentica de flente Beatae Virginis icone pag. •627—629. §. 2. De episcopatu Athanasii Rednik. I. Literae Episcopi Klein ad Primatem pag. 629—631. II. Ex literis Episcopi Rednik ad Primatem, post cele- bratam electionem pag. 631. III. De mutuis querelis Episcopi Athanasii Rednik et P. Gregorii Major. a) De querelis Episcopi contra P. Gregorium pag. 632. b) De oppugnatione a P. Gregorio Major vicissim con- tra Episcopum adhibita et de fine litis pag. 633. IV. De missionariis Societatis lesu sub Episcopo Atha- nasio Rednik. a) P. Stephanus More, ultimus theologus pag. 633—634. b) De aliis missionariis Valachorum pag. 634—636. c) Ex epistolis Rmi. P. Ignarii Darabant, Vicarii gene- ralis Episcopi Fogarasiensis, ad. P. I. Th. Delpini S. I. pag. 636—639. V. De morte episcoporum Klein et Rednik. a) De obitu Episcopi Klein pag. 639. b) De obitu Episcopi Rednik pag. 639. Cap. VIL De episcopatu Gregorii Major (1773—1782). §. 1. De Episcopo Major nomen Collegii de Propaganda Eide grato animo prosequente pag. 640. §. 2. De Societate lesu etiam post suppressionem saluți Valachorum serviente pag. 641—643. §. 3. De re scholastica ac literaria novis studiis promota. I. De fundatione Balâszfalvensi pag. 643. II. De juvenibus Romam missis pag. 643—647. §. 4. De erectione dioecesis Magno-Vâradinensis rit. gr. pagina 467. §. 5. De officiis diplomaticis patronatus et theologatus suppressis, deque Sede Fogarasiensi ad communem ecclesiae suffraganeae conditionem redacta pag. 647—655. §. 6. De resignatione Episcopi Gregorii Major pagina 655—657. Cap. VI. De episcopatu loannis Bobu (1783—1830). §. 1. Ex autobiographia Episcopi Bobu pag. 657—663. §. 2. De discordiis inter Episcopum Bobu et tres Basi- lianos exortis pag. 663—665. §. 3. De erectione Capituli Fogarasiensis. I. De fundatione ac dotatione Capituli pag. 665—668. II. De confirmatione pontificia pag. 668—671. §. 4. De Balâzsfalvensi Synodo praeparatoria Concilii plenarii Hungariae an. 1822 pag. 671—672. §. 5. De testamente atque obitu Episcopi I. Bobu pag. 672—674. §. 6. De incremento episcopatus Magno-Vâradinensis pa- gina 674. Cap. VIII. De successoribus loannis Babb dequemetro- polia Alba luliensi restituta. §. 1. De episcopatu loannis Lemeiiy (1832—1850) pag. 675. §. 2. De metropolia sub Antistite Alexandro Sterca Siu- lutiu (1851—1863) restituta pag. 675. I. Ex primis literis encyclicis ad nationem -datis an. 1852 pag. 676—681. II. De erectione provinciae ecclesiasticae Alba-Iuliensis sive Fogarasiensis. a) Sedes materiae pag. 681—682. b) Ex bulla erectionis pag. 682—683. III. Fundatio nationalis et religiosa primi metropolitan pag. 684—692. §. 3. De stătu metropoliae restitutae. I. Series Episcoporum suffraganeorum. a) Episcopi Magno-Vâradinenses rit. gr. pag. 692. b) Episcopi Armenopolitani sive Szamosujvârienses pag. 692—693. c) Episcopi Lugosienses pag. 693. II. Elogium episcopatul metropoliae Fogarasiensis a Summo Ecclesiae Hierarcha datum pag. 694—695. III. De capitulis cathedralibus provinciae ecclesiasticae Alba-Iuliensis seu Fogarasiensis pag. 695. IV. De novissimis Synodis in provincia ecclesiastica Fo- garasiensi seu Alba-Iuliensi celebratis. a) De synodo provinciali celebrata an. 1872, a. s. Sede approbata an. 1881 pag. 695—696. b) De Synodo dioecesana Szamos-ujvâriensi seu Armeno- politana pag. 696. c) De Synodo dioecesana Magno-Văradinensi 696. d) De Synodo dioecesana Lugosiensi pag. 697. Celelalte documente istorice numerose relative la luptele confesionali dintre șerbi, ruteni, greci, armeni et. sd se caute iri citat’a carte Simbolae voi. I. et II. PARTEA OFICIALA. Nr. 162. 1885. Procesu verbale alu comitetului associatiunei transilvane pentru literatura ro- mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 3 Iulie n. 1885. Presiedinte: lacob Bologa, vice-presiedinte. Mem- brii presenti: E. Macellariu, I. V. Rusu, B. P. Harsianu, G. Baritiu, P. Cosma, I. St. Siulutiu, E. Brote, cassariu. Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. Nr. 77. Cassariulu associatiunei dl E. Brote, aduce la cunoscintia, ca la cererea advocatului Rubin Patiti’a, ca ple- nipotentiatu alu comitetului in procesulu câtra An’a Berghianu, in caus’a lasanrântului după George Sibisianu, i s’a datu la în- sărcinarea presidiului o anticipație de 25 fl. pentru acoperirea speseloru de apelatiune. (Nr. 160 1885). — Spre sciintia, incuviintiându-se platirea sumei ambfe tite de 25 fl. v. a. ■ oiA 126 Nr. 78. Cassariulu presenta contulu tipografiei archi- diecesane cu 248 fl. 45 cr. v. a. pentru tipărirea „Transil- vaniei® in semestrulu l-iu a. c., care suma s’a si achitatu din partea cassei. — Spre sciintia, incuviintiăndu-se platirea sumei de 248 fl. 45 cr. v. a. Nr. 79. Cassariulu arata, câ, contractulu de asigurare pentru cas’a associatiunei, care espirase la 17 Iunie a. c. l’a reinnoitu pe unu anu cu tacsa de asigurare de 15 fl. v. a. — Spre sciintia, incuviintiându-se platirea sumei de asi- gurare. Nr. 80. Dl B. M. Lazaru ingineru asistente la gar'a Rîmnicului-Saratu, multiamesce pentru imprumutulu ce associa- tiunea i acordase pentru continuarea studiiloru si pre care densulu l’a restituitu. (Nr. 144/1885). — Spre sciintia. Nr. 81. Victoru Stanu, absolutu de clas’a a Vl-a dela gimnasiulu de stătu din locu, si stipendistu alu associatiunei, presenta atestatulu scolasticu de pe semestrulu II an. scolasticu 1884—5, dovedindu progresu in generalu bunu. Totuodata cere ,a i se susține stipendiulu si pe anulu scolasticu 1885—6. (Nr. 147/1885). — Spre sciintia, avăndu a i se retrimite atestatulu. Nr. 82. loanu Guguianu, ascultatoru de silvicultura in anulu alu II-lea arata, ca ar’ fi fostu, inse pe nedreptu, rele- gatu dela academi’a din Schemnitz, si se roga a i se susține stipendiulu, voindu a continua studiile pe anulu scolasticu 1885—6 la academi’a de silvicultura din Vien’a (Nr. 151 ex 1885). Cu abatere dela propunerea membrului B. P. Har- sianu, care cere că să se comunice mai antaiu sentinti’a senatului academica, priir care a fostu relegatu, — Comitetulu decide: — Stipendiulu votatu se va sustîne si pentru anulu scolasticu 1885—6, daca petentulu va dovedi la timpulu seu, ca e primitu la academi’a amintita din Vien’a. Nr. 83. Direcțiunea despartiementului XIX (Mures- Osiorbeiu) presenta protocoluhi siedintiei subcomitetului de dto 7 Iunie a. c. dimpreună cu 36 fl. 25 cr. ca tacse de membri ord. pro 1885 dela dlu Nicolae Moldovanu 5 fl., si dela dlu A. Frâncu tacsele restante dela 1879 —1885 cu 31 fl. 25 cr. In acestu protocolu se constata repasirea mem- brului associatiunei loanu Vodă, se punu in vedere dispositiuni pentru tinerea in tomna a adunarei generale a despartiemen- tului, si se constata primirea recercariloru comitetului de sub Nr. 112/1885, carora se voru conforma. (Nr. 152/1885). — Spre sciintia, adeverindu-se primirea sumei de 36 fl. 25 cr. Nr. 84. Cu provocare la adres’a societății „Transilva- nia®, se insciintieza, că nu insista a se conferi ajutorele date de societate numai invetiaceiloru, cari pentru prim’a dra in- tra la invetiatura, cere inse a i se trimite cu finele fie-carui anii, câte unu tablou despre elevii aplicati la meserii in cur- sulu acelui anu, cu ajutorele societății. (Nr. 154/1885). — Spre sciintia, avăndu a se trimite la timpulu seu, conspectulu cerutu. Nr. 85. In conformitate cu conclusulu comitetului din siedinti’a dela 12 luniu a. c. si in urm’a insciintiarei primite dela o conferenția a fruntasiloru din orasiulu Gberi’a (Nu- merulu 156/1885). — Comitetulu designeza, ca celu mai potrivita terminu pen- tru întrunirea adunarei generale a associatiunei in Gberi’a, dio’a de 29 Augustu st. n. Nr. 86. Augustinu Botiu, studente de cl. VIII gimnasiala in Naseudu, stipendistu alu associatiunei, presenta atestatulu: semestrale, dovedindu progresu eminentu (Nr. 158/1885). — Spre sciintia, avăndu a i se retrimite atestatulu, er sti- pendiulu devenindu vacantu, se va conferi la timpulu seu pe calea concursului. Sibiiu d. u. s. lacobu Bolog’a m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p. vice-presidentu. secretariu al II-lea. Autenticarea acestui procesu verbalu se concrede Dloru: Siulutiu, Cosma, Harsianu. S’a cetitu si autenticatu. Sibiiu in 5 Iulie 1885. Siulutiu m. p. P. Cosm’a m. p. Harsianu m. p. Despre incassarea tacseloru dela membrii asociatiunei transilvane etc. In Numerulu 150 din 4/16 Iulie a. c. alu diariului „Tribuna" unu corespondente din Turd’a ocupăndu-se de lucrările adunarei despartiementului alu XVIII tînuta in Turd’a la 9 luliu, imputa comitetului centrale alu asso- ciatiunei, că nu se interesedia de incassarea tacseloru si apoi adaoge, că daca comitetulu ar fi trimisu membriloru cuitantie, atunci mai toti ’si ar fi platitu regulatu din anu in anu tacs’a de membru. Mai departe același d. corespondente crede ca ar fi bine să se faca unu registru sau unu catalogu tipa ritu alu tuturoru membriloru asociatiunei, antaiu după anii in cari s’au inscrisu de membrii si a dou’a dra după despartiemente, dr apoi acelu catalogu să se pu- blice in fie-care anu, să se amplifice si cordga etc. Bune si frumose sunt propunerile dlui corespondente, alu cărui scopu este de a inmulti pre cătu se p6te averea asociatiunei; ne permitemu inse a observa, că le lipsesce originalitatea si că dn: corespondente se pare a fi forte reu informatu despre activitatea comitetului centrale in acdsta direcțiune, ceea ce abia pdte se purcdda din alta causa, de cătu că d-sa nu se va fi aflăndu nici in po- sessiunea acteloru associatiunei transilvane publicate dela anulu 1861 păna la 1867 in căte unu volumu pe fiecare anu, dra dela anulu 1868 păna in anulu curgetoriu co- municate membriloru asociatiunei in organulu ei „Tran- silvania “ in cursu de 15 ani; preste acestea îi voru fi lipsindu inca si urmatdrele acte impartite in anii respec- tivi pe la toti membrii ordinari ai associatiunei si anume : I. „Provocare. Comitetulu Associatiunei transilvane amesuratu decisiunei aduse in siedinti’a sa din 6 Sep- tembre 1864. §. 53 are ondre pre . . . . . Dom- ni’a Ta a Te provoca, câ se benevoiesci a respunde lâ fundulu associatiunei tacs’a de membru ord. restante pre anu................in suma de . . fl. . . cr. v. a., c£ cu modulu acest’a se corespundi parolei date; ceea ce națiunea astdpta dela Domni’a Ta. 127 Dela comitetuiu associatiunei transilvane pentru li- teratur’a si cultur’a poporului romanu. Sibiiu in 16 Septembre 1864“. Sb se observe bine, că, acâsta provocare a fostu făcută in anulu 1864 adecă indata la 3 ani după in- fiintiarea associatiunei. .II. „Conspectu. Despre P. T. Domnii membrii fun- datori, ordinari si onorari ai associatiunei transilvane romane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului Tomănu, cum si despre ofertele si colectele intrate in fa- vorea aceleiași dela prim’a sa urdire păna la a V-a adunare generala tînuta la Abrudu in anulu 1865, datu in tipariu din partea comitetului associatiunei. Sibiiu tipografi’a archidiecesana 1866“. Acestu conspectu tiparitu in formatu 4° pe 6Vₐ «oie, cu rubrice pe 4 ani, intru care se arata exactu tdte restantiele si intru care se vedu o mulțime de mem- , brii inscrisi la 1861—2 in care au si platitu, apoi s’au si retrasu cu totulu, dr altii s’au retrasu după 2 sau 3 ani, mai multi au declaratu in scrisu cătra comitetu, că nu mai voru se fie membri ai asociatiunei. In fruntea acestui conspectu de 6% cdle, se vede o precuventare a comitetului centralu cu data Sibiiu 6 Februariu 1866, a cărei lectura o recomândamu astadi si ori căndu, câ pre un’a ce este întemeiata pe acte oficiali si este instructiva chiaru si pe dieci de ani ina- inte. Tabel’a membriloru coprinde la pag. 6—8 mem- brii fundatori 29, era păna la pag. 9, se vedu 26 mem- brii cu căte o suta fl.; dela pag. 10—36 sunt trecuti membrii ordinari in numeru de 866, atătu cei carii au \ platitu tacs’a de 5 fl. regulatu, era altii si mai multu, cătu si mulțimea acelora carii au remasu in restantia. \ Urmedia membrii onorari in numeru de 42, dela ■cari nu se presupune nici o tacsa. Dela pag. 38—56 sunt trecute ofertele dela 8 bar- . bâti generoși, carii au numeratu odata pentru totdeuna Căte 2.5, 50, 75 si unulu 150 fl. Vinu apoi colectele -făcute V diverse timpuri si ocasiuni, dela comune, cor- poratiuni, alumni si altii. Acestu conspectu tiparitu s’a impartitu in totu cu- ■p'rinsulu tierei. Resultatulu a fostu, că unii membri au ttimisu restantiele, altii n’au voitu se audia de ele, multi ău declarații in scrisu câ si cei din 1864, că se retragu ctf atâtu niai vertosu, daca au fostu dati in publicu. ''' Bine se ne insemnamu, că publicarea acestui con- spectu â fostu votata si comissa comitetului de cătra adunarea generala din Abrudu dela 1865. Fără unu votu câ acesta comitetuiu nu ar fi pututu face spesele relative considerabili cerute pentru tipărirea de 6% cole, care costa preste 120 fl. cu legatu cu totu. III. In adunarea generala din Siomcuta-mare tînuta in Augustu 1869 s’a votatu câ corolariu firescu la statutele asociatiunei transilvane pentru lit. rom. Re- gularea mediloceloru spre ajungerea sco- pului associatiunei transilvane pentru litera- tur’a; .romana si cultur’a poporului romănrn Sibiiu tipo- grafi’a S. Filtsch 1871. Unulu din scopurile principali | ale acestei regulari este invederatu: adunarea de mijloce materiali, averi in bani, fără care nu se pbte face nimicu sau mai nimicu. Ce se vedi inse? Despartiemen^ tele prevediute in acelu regulamentu in numeru de 22¹ nu s’au infiintiatu tdte nici păna in diu’a de astadi, de si comitetuiu a incercatu in cursulu aniloru tfitp mijldcelo posibili spre a le infiintia si organisa. A da pe fagia pedecele pe care le intimpina comitetuiu mai alesu in. câteva tînuturi părăsite de toti santii, ar fi unu lucru din cele mai neplăcute. r- IV. Intraceea in prevederea infiintiarei despartiemin- teloru si după publicarea regulamentului, in urmarea adu- narei generale dela Fagarasiu, 7 si 8 Augustu 1871, s’au aflatu cu cale ase publica unu conspectu nou de toti membrii ordinari, căti s’au inscrisu succesive delă urdirea acestei associatiuni in anulu 1861 păna in anulu 1871. In acestu conspectu compusu după unu metodu mai simplu, publicatu in anulu 1872 pe 4 cole 4° micu, aflamu numerulu totale alu membriloru cu căte 5 fl. pe; anu, de 1287, era numerulu comuneloru inscrise totu ca membrii 18, adeca numerulu totale 1305 de membrii; Dara o mulțime din acei membri s’au trecutu in acestu catalogu numai spre a observa regularitatea in cărțile de contabilitate, pentrucă ei aparu totu câ in conspec- tul u din 1866, că adeca după unu anu sau doi n’au mai voitu se scie de associatiune, sau că pe lănga zelulu celu mai curatu, apasati de loviturile sortiei ome- nești, n’au mai fostu in stare de a inplini anga- gementulu luatu odiniora de buna voia asupr’a loru. De aceea îi vedemu aratati in restantie pe căte 6, 7, 8 si 9 ani din cei diece trecuti păna la 1871. Altii firasi se mutaseră din vieti’a acesta; inse asia, că comitetuiu sau nu a fostu informatu de cătra nimeni despre cașu- rile de morte, sau numai la căte doi trei ani afla câ din intemplare. că cutare membrii nu mai petrecu intre cei vii. Nici macaru necrologe tipărite in memori’a per- soneloru fruntasie repausate nu i se prea trimitu. Sunt si cașuri de acelea, unde foștii membri ai associatiunei au parasitu patri’a acesta, fără câ se fie incunoscintiatu pe cineva despre migrarea loru. Cu tote acestea, daca adunările generali aru fi aflatu cu cale câ se arunce pe fiecare anu căte o suma de 100—120 fl. pentru tipărirea din nou a catalogului membriloru, comitetuiu n’ar fi lipsitu a esecuta conclu- sele loru; adunările generali inse care au Urmatu, ve- diendu pușinulu folosu alu publicarei aceloru conspecte sau cataloge, in cea tînuta la Reghinulu-sasescu ih Augustu 1875 a luatu numai conclusulu, ca comitetuiu se tiparesca si se impartia prin despartiemente inca si urmatdrea: „Nr. prot. S. IV. p. 49. 1876. Provocare. In urm’a hotarirei, care — in confor- mitate cu hotarirea respectiva a adunarei generale din 1866 — s’a facutu la adunarea generala din Reghinulu sasescu, in siedinti’a din -30 Augustu 1875 Nr. prot. XXI cu privire la incassarea tacseloru restante, si înscri- erea loru după sirulu aniloru dela domnii membrii ordH nari ai Associatiunei transilvane, comitetuiu se afla nșce-j 128 sitatu a provoca prin acest’a pre........................ . se binevoiasca său a plati tacsele restante; sdu a declara in scrisu, de se mai considera pre sine de membru alu associatiunei sdu ba? < Declaratiunea se pdte face in dosulu acestei pro- vocări, retramitiendu-o. Din siedinti’a ordinaria a comitetului Associatiunei transilvane, tînuta in 14 Martie 1876 in Sibiiu. lacob Bologa m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p., presiedinte. secretam alu II-lea. Amu fi in stare de a mai cita inca si o mulțime de procese verbali si ordine date de cătra comitetulu centrale alu associatiunei si prin cassariu cătra despar- tiemente pentru incassarea tacseloru; după ce inse ace- lea se afla publicate in organulu Associatiunei, ne place a crede, că d. corespondente alu „Tribunei" nu va lipsi a le citi pe tdte, pentru câ se se informedie si mai exactu despre adeverat’a stare a lucrului. In cătu pentru publicarea din nou sau pe fiecare anu a catalogului tuturora membriloru associatiunei, dlu corespondente sau ori care altu membra n’are de cătu se insinue la presidiu cu o di inainte de adunare o pro- punere in sensulu acesta, sustînuta si de cătra alti co- legi, spre a se da la o comissiune si dela aceea in desbaterea adunarei, apoi se fie prea incredintiatu d. corespondente, că comitetulu nu va lipsi a esecutâ conclusulu adunarei generale; dara numai dela sine nu pdte risca spese ne- votate de nici o adunare. In fine nu ar strica nici-decum, daca amu reflecta fiecare din noi, că unu comitetu de cultura si literatura nu are alta potestate executiva, decătu numai influinti’a sa morala*). Unu membru alu Associatiunei care a participatu la 14 adunari generale. V Bibliografia. — Timisiana fdia pentru trebuintiele poporului ro- manu. Apare in fie-care dumineca. Anulu I. Pretiulu Pen- tru Austro-Ungari’a: pe unu anu intregu 4. fl. — pe ¹j₂ de anu 2 fl. — pe 3 luni 1 fl.. Pentru străinătate: pe unu anu 14franci. — pe x/₂ de anu 7 franci. — pe 3 lune 4 franci. — Actele conferentiei electorale a repre- sentantiloru alegatoriloru români din Ungari’a si Transilvani’a tînuta in Sibiiu la 1 2 si 3 luniu 1884 Sibiin 1884. Tipariulu institutului tipograficu societate pe actii. Form. 8° mare. Pretiulu 1 fl. v. a. Ore actele acestea pentru cine se voru fi tiparitu, daca românii au si uitatu de ele? *) In anulu curentu (1885) pe bas’a noului normativu pentru incassarea tacseloru anuale, votatu in siedinti’a din 31 Octomvrie 1884, s’au espedatu din partea cassariului regis- trele si cuitantiile la direcțiunile despartiementului in 25 Febr. Până acum inse numai 2—3 direcțiuni au respunsu păna in 18 luliu 1885. — Resultatele Filosofiei seu cunoscintiele cele mai de frunte despre natur’a spirituale a omului, despre rela- tiunile si scopulu lui ecspuse in modu popuralu de profesorala Dr. losifu Frapporti si prelucrate in traducere libera de loanu Papiu, preotu de dieces’a Gherlei, spiritualu la institutu co- rector. ung. reg. provine, (asesoru consistoriala si vice-proto- popu onor.) Pretiulu unui esemplariu 60 cr. si portulu pos- talu. Gherl’a, 1885. , . — Alexandrul. Siontiu Poeme si Maxime 1879—1885, Demandons-nous donc d’abord, quand nous etudions une oeuvre: litteraire quelle quelle soit, quelle est la patrie de l’auteur^ quel est le gouvernement sous le quel il a vecu, quelles eta- ient Ies moeurs et Ies habitudes de ses contemporains. Paulu. Albert: LaPoesiep. 12. Pour eprouver le sentiment d& Part, il faut oublier la Science ; pour cultiver la sccience, ii faut proscrire le sentiment de Part. Ernest Naville: La. Physique Moderne p. 58. Pretiulu 4 lei; Bucuresci Tipo- Litografi’a Dor. P. Cucu, Bulevardulu Elisabeta, Nr. 8 1885, — Georgie Lazaru si scdl’a româna, memoriu de Petru Poenariu fostu directoru alu colegiului s. Sava in Bucuresci si de G. Sionu Bucuresci 1871 Pretiulu numai 40 cr. Sarmanu Lazaru, restauratoru alu scolei românesci, cum esci datu uitarei. — Convorbiri literare. Director: lacob Negruzi. Apare la Bucuresci la l-a a fiecărei luni. Pretiulu abona- mentului 6 fl. v. a. pentru Austro-Ungari’a Se primescu si abonamente anuale platibile cu numerulu pe pretiulu pe 75 cruceri numerulu. Unu numeru constitue o brosiura cu con- tînutulu de 4 păna la 7 cdle de 16 pagine. Abonamente anuale primesce W. Krafft in Sibiiu, unde se afla si Nrii 1, 2 si 3 in pretiulu de câte 75. cr. — Plutasiulu narațiune americana după Fr. Gers- aecker trad. de B. V. Vermont. Bucuresci 50 cr. Nr. 165 1885 preș. ᵤ Convocare. In conformitate cu §§ 14 si 21 din statutele asso- ciatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romănu, si pe temeiulu conclusului adunarei ei generale din 18 Augustu 1884 n, sied. II. p. prot, 32, si alu comitetului aceleia din 3 Iulie a. c. Nr. 165' se convoca pentru anulu curentu adunarea generala a menționatei associatiuni pe d i u ’ a d e 29 Augustu st. n. a. c. in. orasiulu Gherl’a — Armenopole. Acest’a aducendu subscrisulu presidiu la cunoscintia publica, invita pre onorabilii membrii ai amintitei asso- ciatiuni a lua parte in numeru cătu mai mare la sie- dintiele acelei adunari. Presidiulu associatiunei transilvane pentru literatur’a romăna si cultur’a poporului romănu. Sibiiu, in 3 Iulie n. 1885. lacob Bologa, vice-pres. Editur’a Asociatiunei transilvane. Redactoru: (1. Baritiu. Tipariulu tipografiei Archidiecesane.