Nr. 13—14 Sibiiu, 1—15 luliu 1885. Anulu XVI. TRANSILVANI’A. Foi’a Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acesta f6ia ese căte 2 cole pe luna si costa 3 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asociatiunei. Pentru străinătate 9 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu Assoeiatiunei in Sibiiu, seu prin posta s6u prin domnii colectori. Sumariu: Fabric’a de chartia mechanica dela Zernesci. — Epistol’a repausatiloru Simionu Barnutiu si loanu Maiorescu adresata din Vien’a catra românii dela Brasiovu la a. 1852 in cause naționali. — Unu documentu câ multe altele relative la gonele bisericei romanesci. — Atheneu in capital’a României. — Colectiunea de documente istorice a profesorului Dr. Nieolae Nilles. — Caracterulu firmu, disertatiune pronunciata in adunarea generala a despartiamentului XII tînuta in Lapusiu in a. 1884. (Fine). — Procesu verbale alu comitetului assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a' poporului romanu luatu in siedinti’a dela 12 luniu n. 1885. Fabric’a de chartia mechanica dela Zernesci. : ' ('Istoriculu ei). In dilele nostre se vorbesce si se scrie forte multu . despre industria mica si mare, de casa, de professionisti adunati in corporatiuni si despre industri’a de fabrice. (• Intr’unu cursu anumitu de ani s’a vorbitu forte multu si despre cea de an tăi Întreprindere de indus- tria mare mechanica realisata de cătra unu consorțiu de romăni, adeca despre Fabric’a dechartiemechanicadela Zernesci in Tran- ; silvani’a. S’a si scrisu căte ceva despre aceeași fabrica intru o foia beletristica din Brasiovu; se pare inse că aucto- | rulu acelei scrieri nu avuse la dispositiunea sa nici unu | documentu si nici unu actu, care se’lu pună in stare de î a da lectoriloru sei o icona credinciosa, informatiune au- tentica despre originea, desvoltarea, luptele, desastrele acelei întreprinderi si in fine de trecerea ei după 23 de ani din mănile romăniloru in mănile altora. Preste acesta acea descriere pe lănga lacunele cele mari mai sufere si de anachronismi, cari nu potu fi trecuti cu vederea. La alte popora bogate si forte înaintate in indus- tri’a mare capitaluri de 2—3 sute de mii căstigate ori perdute, insemna forte puginu, si se intempla de nenu- merate-ori, că avutii loru arunca căte 2—3 sute de mii numai pe experimente forte problematice, la care se perde sum’a intrega fără câ se audi pe cineva vaierăn- du-se. Facendu cu totulu abstracțiune, dela defraudarile colossali si criminali din epoc’a de fagia, vomu reflecta la loculu acesta numai la întreprinderi industriali reali- sate cu multa grija si cu simtiu praeticu, totuși nereu- șite si mai curendu sau mai tărdiu cadiute cu totulu. Cu tote prevederile loru, o singura erore essentiala co- missa au ascunsu in sine simburele mortiei, sau alu unui morbu indelungatu, precum se intempla la nascerea fiintieloru organice, de ex. a prunciloru. Dara ce le pasa poporeloru bogate si potente de asemenea perderi, care la ele se reparedia iute prin comerciulu de preste tieri si mari. / Cu totulu altuceva este la unu poporu nu numai câ celu romănescu din Transilvani’a, dara câ si celu*, sasescu si ungurescu din acesta tiera. Pentru popdra | cum sunt ale ndstre, doue Si trei sute de mii sunt? unu capitalu mare; de aceea si audimu pe cei cari le ) perdu vaierăndu-se câ de morte, câ si cum ar’ sta șe pâra de fome. Amu avutu in cei treidieci de ani din. urma de înaintea ochiloru nostrii o mulțime de cașuri,, in care unu numeru considerabile mai alesu de familii germano-sasesci au perdutu in căteva întreprinderi in- dustriali mai multe sute de mii, ba departe preste unu milionu, precum se va vedea mai la vale. Asia dara daca risiculu in întreprinderi industriali este atătu de mare si daca averile romăniloru sunt asia de modeste, incătu ei se nu pota încerca nimicu pe te- renulu industriei mari, fără a da preste perderi grele, cine a pututu farmeca pe românii din Brasiovu si Zer- nesci, câ se ’si bage capulu intr’o industrie mare, la care avea se perda? înainte de a intra in istoriculu fabricei dela Zer- nesci, trebue se dămu respunsu limpede la întrebarea pusa acilea, pentru câ după aceea se intielegemu bine tote urmările. Cine a farmecatu pe romăni ? Respunsulu pote fie,| forte scurtu si categoricu: l’au farmecatu conjuncturele finan- tiali si comerciali urmate după sugrumarea resboiului civile., Dara numai dintru atăta generatiunea de astadi și cea de măne va intielege forte puginu, aprope nimicu; 13 98 . noi inse voimu câ ele se afle totulu si se invetie din ' suferindele antecessoriloru. In Ardealu se aflau si păna in a. 1848 căteva mori, unde se facea chartia de măna, cdla de cola si se usca prin poduri câ vai de ea. Mai era si doue machine modeste, una la Ori atu si alfa la Cârti- și or a. Dara tote acestea mori si fabrice nu erau in stare se faca nici pe jumetate atâta chartia căta se cerea. După pacificarea tieriloru, la organisatiunea noua se cerea chartia de scrisu si de tipariu in cantitati ne mai audite in acesta tiera. Autoritățile austriace con- sumai cantitati enorme, din materialele de scrisu. La charti’a ce se tragea dela Vien’a, in lipsa de caii ferate dela Czegled si mai apoi dela Solnocu incoce chiri’a cu provisionele era 8 păna la 10 fl. moneta conven- ționala pentru 100 punți de Vien’a (1 Cantariu, cente- nariu, maja). In principatele romănesci se tragea mai tota char- tei’a de scrisu si de tipariu din Transilvani’a dela Bra- siovu si dela Sibiiu. Nicairi o mora de chartie; chiaru si cea dela Pdtr’a a familiei G. Asachi incetase cu lucra- rea. Fabricanții dela Orlatu si Cărtisior’a lucrau cu căs- tigu de 50%, la unele calitati de 100% Frații Kiessling veniti aici din Boemi’a câ dmeni sărăci, jucau role de baroni bogati. Cas’a Radu Orgidanu in Brasiovu avea in soldulu seu doue mori de chartia grosa in Secuime, care inse nici odata nu erau in stare de a’i lifera atâta fabricatu cătu i se cerea din Bucuresci si de airea. Cas’a Georgie loanu et fii totu acolo, aveau magasinulu de chartia dela Or- latu in comissiune, dara fdrte de multe-ori venia in strim- tdre cu negutiatorii, cari le cereau chartie mai multa. La acea cautare extraordinara a chartiei se ujai adaose si devalvarea spaimăntatore a monetei austriace de chartia. Bani era fdrte multi, câ plev’a, cum dicea poporulu, inse de chartia, de care lumea se temea fdrte, adeca se temea de banCrotulu statului, cum fusese buna-dra celu cu perdere de 80% dela 1811. Cum se scape omenii de asemenea moneta? Eca asia: se cumpere moșii, realitati in orasie si se infiin- ■ tiedie fabrice cu machine, câ se scape de acei bani nesiguri. Cum s’a intemplatu cum nu, că tocma in acelu timpu, adeca in Septembre 1852 venise la Brasiovu unu austriacu anume Kuster, de locu din Bregenz, care lucrase câțiva ani in Orlatu, era mai tărdiu luase in ardnda mor’a de chartia dela Bargau in districtulu Nasaudului, unde castigase in câțiva ani 15 mii fl. m. c. si apoi voiâ se formedie in Brasiovu unu consorțiu pentru o fabrica mare de chartie mechanica. Acelu omu inse indata in primele conferentie se incercâ se infasiure pe consortiulu embrionu in nesce conditiuni fatali, era apoi vediendu că nu reese asia cum voiâ elu, se facă tradatoru alu planului romăniloru si trecu la unu altu consorțiu sasescu. De aci se escă si o rivalitate naționala fdrte peri- culosa pentru ambele parti, precum se va vedea mai tărdiu. După depărtarea lui Kuster se luara urmatorele me- suri preparative, pe care le scdtemu aici din protocolulu originalu alu siedintieloru consortiuluiromânescu, pe care’lu avemu sub ochii nostrii. Unele acte sunt re- dactate, anume la inceputu, numai cum a datu Ddieu. Protocolu. In 2 Octobre alu anului 1852 in 20 Septembre sub- scrisii după cătev’a sfaturi preliminare se adunara la unu locu, si se dechiarara pe sine de „Societate de acționari⁰ pentru intemeierea fabricei mechanice de chartie la Zer- nesci, cu presupunerea de câștigarea inaltei concesiuni. Spre scopulu aici aratatu subscris’a societate deter- mina si pune la cale urmatorele: 1. Pași la unu Contractu, ale cărui conditiuni se vedu din documentulu petrecutu mai in josu sub A.) 2. Curoparara la Zernesci dela vice-protopopu Bartholomeiu Metianu loculu numitu „Cri vina “ inpreuna cu dreptulu apei, pe care va clădi fabric’a de chartie, precum se cundsce din cuitanti’a de sub B). si asupra carui’a indata după inplinitele strigări legale se va in- chieid si contractulu cerutu de legi. 3. Se compuse si subscrise o petitiune cătra Sere- nitatea Sa Principele gubernatoriu, spre a se câștiga concessiunea de fabrica. 4. Se denumi de ocamdata numai unu cassaru in person’a dlui loanu George loanu, care este insarcinatu a aduna 25% din valdrea actiuniloru hotărâte in con- tractulu de sub A). 5. Se alese si denumi unu credintiariu alu societății in person’a Dlui Georgiu Baritiu, care fu insarcinatu a întreprinde o caletoria prin Vien’a si Prag’a la Zurich in Helveti’a, cu acelu scopu, câ se’si câștige cuviincid- sele cunoscintie, atătu despre Întreprinderea fabricei, cătu si despre altele ore-care, totu odata a tocmi si arvuni tdte părțile fabricei, a cauta unu mechanicu cu sciintie si in tota privinti’a destoinicu, spre a pune fabric’a in- tru dorita si folositore lucrare. 6. Se determina a se scote unu ingineriu la fati’a locului in Zernesci, spre a mesura loculu cumparatu, cum si fași’a apei si puterea ei. 7. Orice alti pași spre înaintarea susu aratatei în- treprinderi sd se faca după sunetulu Contractului. Cu- prinsulu susu aratateloru documente este acest’a: Contractu de însoțire. Care in anulu si diu’a mai josu însemnata s’a in- chieiatu cu buna socotela intre subscrisii in urmatorele puncte si conditiuni: 1. Subscrisii se invoiescu, si se indatoredia intre sine, câ se formedie o societate de actii cu scopu de a asiedia si deschide o fabrica mechanica de chartie, care se fie compusa după celu mai perfectu modelu din căte se afla in tierile de susu de feliulu acesta. 2. Acea fabrica care se projectddia, se va asiedia la Zernesci, aprope de satu pe loculu numitu Crivin’a, care s’au si cumperatu de cătra Dl Rudolfu Orgidanu si Dnialoru George loanu si fii in pretiu de 2600 fl. moneta convenționala, avdndu in periferia siese mii stân- 99 gini patrati, după unu deosebitu inscrisu, si care indata dela subscrierea acestui Contractu, va trece in deplin’a proprietate a acestei societăți. 3. Acesta societate emite dela sine si pentru sine indata acum la formarea sa una suta siesedieci actii (160) de cate cinci sute (500) monet’a convenționala, cu acea conditiune, câ o suta douedieci (120) din aceleași se se impartia indata acum intre subscrisii acționari, carii voru primi asupra-le după vointi’a si poterea sa, dr’ patru- dieci (40) actii remănu de reserva depuse si păstrate in sinulu societății, pentrucâ la o neaparata trebuintia să se pdta face si acelesi văndietore. 4. Actiile acestea nu se potu vinde in afara la altii, decătu erasi numai la membrii societății, adeca ddca s’ar intămpla că vre-unulu din acționari se vo- iasca asi instraina actiile sale, se nu le pota vinde de- cătu erasi numai la vreunulu din membrii societății cu pretiu cum s’ar potea invol, er’ deca văndiatoriulu nu ar’ fi indestulatu cu pretiulu, cu care ar’ fi imbiatu, atunci societatea totu nu va lașa se esa aceldsi din mănile sale, ci le va cumpera in pretiulu ce le voru fi avutu ac- tiile la inchieierea bilantiului din urma, si in proportiune cu vremea trecuta dela același bilantiu. Iar’ deca in cursulu vremiloru vreunulu din acțio- nari ar’ trece la alta vietia, atunci clironomii sei fiindu maioreni, voru avea dreptulu a'si denumi dintre sine pe unulu, care se ifnplinesca loculu repausatului de actio- nariu, deca voru vrea, era ddca nu, voru fi datori a lasă actiile in proprietatea societății totu după modulu aratatu in acestu punctu. Era căndu clironomii ar’ fi minoreni, atunci se intielege de sine, că după sunetulu legiloru tie- rei, deregatori’a pupilara va pași la mediulocu, si va dispune asupra actiiloru loru, ca si asupra celeilalte stări remase, scotiăndu prețiulu actiiloru din mediulocu, si la- săndu actiile in proprietatea societății. 5. Nici-unu actionariu nu este in dreptulu seu, de a se impartasi in acesta calitate la vre-o alta fabrica de chărtie pe vremea, in care elu se afla membru alu acestei societăți, de ar’ avea in launtru macar numai sum’a dela o singura actia. 6. Societatea se afla in dreptulu seu de a se re- întregi pe sinesi, sau si de a’si inmulti numerulu mem- briloru, ddca acesta trebuintia ar’ fi recunoscuta de cătra trei din patru parti a societății, era membrii cei noi se voru alege totudeun’a cu absoluta maioritate a voturiloru. 7. Subscrisii punu acuma urmatdrele la cale: a) Dănsii compunu o rogamente intru intielesulu instructiunei provisorie, prin care ceru concesiune pen- tru ridicarea fabricei de chărtie dela gubernatorulu tierei, ca prim’a instantia in feliulu acest’a. b) Iau in proprietatea sa sus pomenitulu locu de fabrica dela Zernesci si orenduiescu unu ingineru, care se desemnedie planulu situatiunei acestui locu. c) Denumescu unu credintiariu, omu indiestratu cu trebuincidsele cunoscintie, si provediutu cu cele mai bune recomendatiuni spre a caletori la Vien’a, Prag’a, Zflrich, si in alte parti, unde va fi de lipsa, numai spre a tocmi tote părțile constitutive si ale arvuni, ale proiec- tatei fabrice de chărtia, cum si spre a cauta dmeni me- chanici, carii se fie tocmiti cu simbrie la lucrarea si purtarea trebiloru fabricei, si totdeodată spre a se si informa cu demenuntulu despre tdte calitatile acestui feliu de intreprinderi, pentru-câ se pdta da societateț tdte doritele informatiuni si deslușiri in privinti’a acdsta. 8. Prețiulu celoru (120) o suta douedieci actii se va depune in cass’a societății in urmatoriulu modu, adeca: a) La subscrierea acestui Contractu, spre a se potea coperi chieltuielile preliminări, cum suntu cumparatdri’a locului, arvunirea masiniloru cu a trei’a parte din pretiulu loru, cum si arvunirea materialeloru pentru clă- direa localului fabricei si spesele drumului se numera căte 25 la suta din fie-care actia. b) La Martiu alu anului v. 1853 la inceperea cla- diriloru si la mișcarea masineloru din locu se voru plat! alte 25 la suta. c) Er’ restulu se va numera indata ce se va arata trebuinti’a. 9. Acționarii ’si voru administra tota întreprin- derea loru după deosebite instrucțiuni, temeiulu carora voru fi urmatdrele puncturi: a) Fiindu-că este peste putintia câ toti acționarii se fie de fația si se ia parte la tdte lucrările curgatdre ale societății si ale fabricei, de aceea subscrisii se in- voiescu, câ se alega din mijloculu loru pe fie-care anu căte unu presiedinte si unu vice-presiedinte, carii se fia detori a conchiema pe acționari ori căndu va cere trebuinti’a, a da tdte cerutele deslușiri asupra lucrării fabricei, a cere sema despre totu cursulu treburiloru atătu dela factorulu fabricei, cătu si dela manipulantulu ramului mercântilu dela acesta fabrica. b) Deregatorii cei de frunte atătu dela fabrica, cătu si pentru manipulati’a comerciala, după trebuintia se voru cauta si denumi de cătra societate. c) Societatea va purta protocolu regulatu despre tdte sfaturile si hotaririle sale. d) Hotaririle voru avea taria, deca se voru afla de fatia cel puținii trei din patru parti ai actionariloru. e) Societatea isi pastredia dreptulu seu de a defige din anu in anu in siedintia formala capitalulu, cu care are se lucre fabric’a. f) După inplinirea de unu anu intregu socotitu din diu’a, in care fabric’a isi va incepe lucrarea sa, se va inchieia o Inventura generala si bilantiu; pe lănga acdsta protocdlele se voru inchieia la tdte trei luni, astfeliu incătu Societatea se’si pdta căstiga totudeun’a o cunos- cintia lămurită, despre cursulu lucrariloru fabricei. La inchieierea bilantiului trebue să se scadia din venitulu brutto mai antăiu chieltuelile fabricei, adeca lefile, sim- briile si alte chieltueli curgatdre, apoi se va mai scadea ’ din totalulu costu alu fabricei Întregi unu procentu, pe care’lu va hotari societatea amesuratu cu scăderea si invechirea partiloru ei constitutive. Er’ căstigulu curatu se va arunca pe actii după proportiunea drdpta si sq va primi de cătra acționari la trei luni după incheierea 13* 100 bilantiului. Totu intr’acestu chipu ar’ avea sb se ur- medie si la o intemplare de paguba, de care ferbsca Ddieu. 10. Ori ce hotariri ale societății, care ar’ avea se taie in esenti’a lucrului, voru avea a se întemeia numai pe puncturile acestui contractu si a purcede dintrensulu câ dintr’unu isvoru. 11. Contractulu de fația ’si are pentru toti sub- scrisii membri si acționari deplin’a sa tărie si ’i indato- rbdia la strins’a pazire a tuturora puncteloru sale; totuși acela se socotesce de o camdata de documentu interimalu păna la sosirea inaltei concessiuni, după care va si in- tra in activitate intru tdte puncturile sale; era păna atunci se voru pune in lucrare acum indata puncturile 7. 8. si 9 cu acelu adausu, că platirea înainte de 25 la suta se va adeveri prin cuitantie interimale (intarite), iscălite de presiedinte si vice-presiedinte, si se voru pe- trece tot-odata la unu protocolu, care se va deschide acum la inceputu. Er’ câ acestu contractu se’si aiba a sa taria deplina si indatoratore, s’a intaritu cu subscrierea fia-caruia, adau- gănduse si numerulu de actii pe care le primesce fiecare. Datus’au in Brasiovu la anulu Dnului 1852 Oc- tombre in 2. Eu primescu douedieci (20) actii ă fl. 500 suma de 10,000 fl; Rudolfu Orgidanu m. p. Pentru douedieci actii ne indatoramu (ă 500 fl.) Georgiu loan si fii m. p. Pentru diece actii (10) ă fl. 500 me indatoresu Georgiu Orgidanu m. p. Pentru doue actii ă fl. 500 me indatoresu Niculau Rudolfu Orgidanu m. p. Pentru douedieci actii (20) ăcm. fl. 500 intarescu Ioane luga m. p. Pentru patru actii (4) ă cm. fl. 500 me obligu Servian Popoviciu Barcianu. Pentru patra actii (4) ă cm. fl. 500 me obligu Ni- culae Teclu. Pentru 2 adeca 2 actii de căte cinci sute fl. de argintu rhe indatorescu Georgiu Nica. Pentru diece (10) actii ă fl. cm. 500 me indato- rescu I. Pantazi. Pentru 4 actii (4) ă cm. fl. 500 ne indatoramu: Ioane Petroviciu si Tovarasia. Pentru 2, adeca 2 actii ă cm. fl. 500 me obligu Bartholomeiu Metianu, vice-protopopu. Pentru 15 adeca cincisprediece actii ă 500 fl. pri- mescu. Georgiu luga. Georgiu Baritiu primescu asuprami 2, di doue actii a fl. cm. 500. Georgie Rudolfu Orgidanu 2, adeca doueactii ăfl. 500. lordache Davidu primescu 5, adeca cinci ă fl. 500. Cuietantia. Pentru cm. fl. 100 adeca un’a suta florini in mo- neta convenționala, pe care eu subscrisulu i’am primitu sub dat’a mai josu aratata dela societatea de actii a fa- | bricei proiectate de chărtie de cătra cătiva negutiatori romăni din Brasiovu, câ arvuna pentru loculu numitu din Crivin’a, pe care l’amu vendutu aceleiași Societăți cu dreptu de moștenire vecinica in mărime de 6000 adeca: siese mii stangini cuadrati, er’ in lărgime s’a socotitu de 210 stăngini mesurati din cheutorea casei Paraschiva Predisca păna josu spre Nordostu in ap’a Bărsei in pretiu de cm. 2600 fl. adeca doue mii siese sute florini moneta convent. si cu conditiune, câ din cei 6000 stăngini pa- trati 300°Q sb se taie cam pela mijlocu spre resaritu, unde se voru asiedia edificiile fabricei; er’ susu aratat’a arvuna am primit’o prin Dl Nicolau R. Orgidanu. Er’ păna la formala inchieiere a contractului de cumpărare se servbsca acesta cuitantia totu odata de adeverintia. Zernesci in 30/18 Septembre 1852. coram me Georgio Baritiu Bartholomeus Meceanu Notario gremii levantini parochu et vice protopopu amu primitu. Coronensis. >AM_ Euere fiirstliche Durchlaucht! Ehrbrbietigst Gefertigte erlauben sich im Interesse . der vaterlăndischen Industrie⁻ nachfolgende unterthânigste Bitte, um die hohe Erlaubniss zur Errichtung einer nach der neuesten und bewâhrtesten mechanischen Zusammen- stellung zu errichtenden Papierfabrik zu unterbreiten. Gefertigte haben nămlich in ihrer Eigenschaft als Handelsleute aus mehrjâhriger Erfahrung die Ueberzeu- gung geschopft, dass die Preise der Papiere in diesem Lande ganz besonders desswegen so hoch steigen, weil dieser Industriezweig hierlands von den bekanntlich riesigen Fortschritten ungemein zuruckgeblieben ist. — Es kam hinzu auch noch ein besonderer Umstand, der- jenige nămlich, dass der Papierverschleiss sowohl in den benachbarten Donaulândern als auch in den ubrigen turkischen Provinzen seit einiger Zeit sehr stark ge- worden ist, und da unser Handel nicht im Stande ist das diesfâllige Bedurfniss anderș„als nur durch die Her- einziehung einer bedeutenden Quanmâl fremden Papiers jeder Gattung zu decken; 'Ma/anderseit^ die fremde Con- currenz auch in dieser Beziehung immer mehr anwăchst, so haben sich die gehorsamst Gefertigten entschlossen, mit einem entsprechenden Betriebscapital iii einer Gesell- schaft oder Compagnie zusammen zu treten, und das ob- angedeutete Unternehmen auf eine erspriessliche Weise ins Leben zu rufen. Der Ort der Errichtung dieser neuen Papierfabrik wâre bei Zernesti (im Kronstădter Bezirke) auf dem Platze Crivina, welchen Gefertigte kăuflich an sich gebracht haben. Der vorgeschriebene Capitalsfond von 8000 fl. Cm. kann zwar auch von einem einzelnen der Gefertigten leicht ausgewiesen werden, da aber derselbe bei einer derartigen Unternehmung bedeutender als der vorschrifts- , mâssige sein soli, so wâre ein solcher von den betreflen- den Compagnons vermittelst unter sich selbst zu ver- theilenden und auf dieselben lautenden Actien zusammen. zu bringen. 101 Grefertigte erlauben sich demnach unterthănigst zu bitten, womit Euere furstliche Durchlaucht geruhen moge, denselben die Concession zur Errichtung einer Maschinen- Papierfabrik bei Zernesti gnâdigst zu ertheilen, zugleich jhre zu diesem selben Zwecke zusammentretende Com- pagnieschaft gnâdigst zu bestâtigen. In der Hoffnung der gnădigsten Gewăhrung der dies- fâlligen unterthănigsten Bitte verharren tiefehrfurchtsvoll Euerer fiirstlichen Durchlaucht. Kronstadt, am 8. October 1852. unterthănigste Diener. Protocolu din 11 Octobre 1852. In acesta siedintia au fostu fatia din acționari: Ioane lug’a, Rudolf Orgidanu, Georgiu lug’a, loanu *G. luan, Servianu Popoviciu, Georgiu Orgidanu, Georgiu Baritiu. S’a cetitu protocolulu din 2, Oct. a. c. si s’a incu- viintiatu intru tote. Se determina, că credintierulu Societății acționare inca in septemăn’a acest’a se si porndsca in susu spre scopulu 'hotaritu, er’ apoi se i se dea in dispositiune cm. Ț fl. 10,000 adeca diece mii florini moneta convenționala \ spre a face plățile cerute la infiintiarea fabricei. Dlui ■Georgiu Baritiu se i se dea si o plenipotintia formala întărită de cătra magistratulu localu. Er’ spre despă- gubirea sa si spre acoperirea speseloru drumului i se asemna căte 5 fl. cm. pe fie-care di, cătu va fi in acestu drumu păna la norocit’a sa reintorcere, preste / acestea spesele drumului se i se rebonifice după soco- । tela curata ce va fi detoriu a arata. I (Va urma). Epistol’a repausatiloru Simionu Bar- nutiu si loanu Maiorescu adresata din Vien’a câtra românii dela Brasiovu la a. 1852 in cause naționali*). ; Cătra romănii din Brasiovu. / Domniloru si Fratiloru! V Vien’a, in 3 Iunie 1852. Tinerulu nostru imperatu, in caletori’a ce Între- prinde in dilele aceste in părțile despre resaritu ale monarchiei, cugeta a trece din Ungari’a in Banatu si de acolo in Ardealu, spre a visita si părțile acestea si spre a vede fația la fația si pe națiunea, carea in cum- plitele furtune ale aniloru 1848—49 i-a pastratu cre- dinti’a intr’unu modu atătu de gloriosu si minunatu. Celelalte națiuni nu voru intărdia a’si trimite spre in- timpinare si salutarea monarchului florea loru, nobili- mea, negutiatorii, inteligenti’a si oficiantii. Romănii nu potu remăne indaraptu cu atătu mai vertosu, că ei, câ unii ce in partea cea despre resaritu a imperatiei făcu partea de poporatiune cea cu multu mai numerosa, nu potu se nu simtia, că visit’a acdst’a in părțile acele e destinata *) Originalulu se afla in colectiunea lui Georgie Baritiu. mai alesu natiunei române si credintiei ei celei ifeintinate. Nu e îndoiala dara, că si romanii de tdte classele, preoți, nobili, negotiatori, invetiâti, meseriași si officianti impera- tesci, — afara de visit’a officiala ce acești din. urma voru avea pdte, a face cu capii loru, voru alergă in numeru cătu se va potea mai mare la loculu, pe cane guberniulu tierei ilu va fi destinatu pentru salutarea tinerului imperatu, câ se formedie representanti’a natiunei romane. Venirea acest’a a monarchului in patri’a ndstra, ne da ocasiune, carea nu scimu daca ne va mai veni vr’odata, pe de o parte de a-i multiami pentru-că a ri- dicata si pe națiunea româna la unu gradu cu celelalte națiuni, pe de alfa de a-i descoperi si lips’a cea mai mare, pe carea o simtimu cu totii si a cărei implinire singura ne va potea mântui si face, câ ridicarea ndstra la același gradu cu celelalte națiuni se nu remăna vorba: desiarta. Lips’a cea mai mare ce o avemu astadi suntu s c fi- lele si mai pre susu de tdte o scola mare, o acade- mia, in carea tinerimea româna se invetie in limb’a ma- terna sciintiele, care se o faca folosi tor e statului, patriei si natiunei sale. Acumu e cea mai buna ocasiune de i a cere dela bunulu monarchu voia de a deschide ri colecta de bani intre români cu scopu de'ti j intemeiâ o academie de sciintie înalte. AcuriiU I ni s’a datu cea mai buna ocasiune de a arata in fapta, că romănii, procumu la 1848 s’au ridicatu, fara diferintiă de relegiune, cu totii pentru tronu si pentru mântuirea loru propria, asia si astadi suntu unu trupu si unu su- fletu si că nu-i desparte nimic’a, nice in ceea ce se atinge de mărturisirea bucuriei si a recunoscintiei loru cătrâ imperatulu, nice in ceea ce se tine de cunoscinti’a lip- seloru ce ne apasa si de dorinti’a de a he astupă . aceste lipse. Tinerulu imperatu, precumu se vede din tdte, e forte aplecatu de a face tdte căte se potu spre a multiami si ajută pe români, si suntemu incredintîati că o va avea de bucuria, vediendu că romănii inșii fa- cendu inceputulu intr’o unire cu totii, îi dau ocasiune de a-si arată dorinti’a ce o are pentru fericirea si inain-,' tarea loru. Noi ne indreptamu mai vertosu cătra D-vostra ro- niănii din Brasiovu, câ cătra unii, carii după tdte im- pregiurarile sunteti chiemati a luâ partea cea mai de frunte la acesta intreprisa insemnatdre, carea punendii : temeli’a fericirei romaniloru, va aduce si D-vostra in" parte nu puțina gloria si recunoscintia din partea ro- mănimei întregi. Celalaltu lucru, pe care’lu aștepta na-, tiunea dela Dvostra e, că indata se alegeți din șinulu D-vdstra unu comitetu, care in numele gremiului nego- tiatoriloru levantini se se insarcine cu adunarea si admi- nistrarea fondului ce va esi din colectele pentru fondarea academiei romane. Acestu comitetu alu gremiului se’lu aveți constituitu pe căndu veți merge spre inchinatiune it la monarchulu, câ acolo impreunandu-ve cu episcopii si » cu ceilalți români, si subscriindu inpreuna cererea pen- tru permissiunea de a deschide colecte spre intemeiarea 102 academiei române, se aveți si comitetulu constituita spre a’lu potea numi in petitiune si a’lu face cunoscutu im- peratului. Comitetulu se va completa apoi in Sibiiu. Noi si toti românii bine simțitori suntemu atâta de convinși de simtiemintele D-vdstra cele naționali, in câtu credemu, nu numai câ veți luâ bucuroși acesta sfânta sarcina asupra-ve, cl câ si la intemplarea cându din vr’o ursita fatale, de care se ne feresca Ddieu! — intre capii nostrii bisericesci s’aru arata vr’o recdla ori vr’o neintielegere de acelea, pe care dușmanii natiunei nostre le nutrescu din tdte puterile, D-vdstra spriginiti de toti românii cei luminati si de poporulu care nu știe de aceste, îi veți face sd se imbratisiedie câ frați si se faca acestu pasu intr’o unire. Nu credemu câ aru fi o atare recdla intre episcopii nostrii; dar’ cându din ne- fericire aru fi, cu tdte aceste, D-vdstra ’i veți apropia, siguri fiindu câ totu poporulu e cu D-vdstra. Faceți se uite tdte si se fie cumu au fostu la adunarea dela Blasiu. Nimicu n’aru fi spre mai mare stricăciune natiunei, de- câtu daca nu s’aru uni acumu cu totii la acestu pasu, care putemu dice câ inchide viitoriulu nostru in sine. Multe sunt lipsele poporului, multe aru mai fi de ceruta si petitiuni se voru potea face mai multe, dara lucrulu celu mai mare si mai de frunte, la care se ve fie ochii tuturoru, este voi’a de a incepe colecte intre români pentru intemeierea academiei, si comitetulu din gremiulu brasioveniloru, care se adune si se admi- nistra banii. Dupa-ce se va capeta voi’a acdst’a, apoi printr’o deputatiune veți roga pe baronulu Șina, pe famili’a de Mocioni si pe boierii Hurmuzake, câ se ia sub aripile loru intreprins’a acest’a. Celelalte se voru potea face si mai pe urma, precumu numirea de colectanti s. a. Se intielege câ episcopii voru remânea patroni ai acestui lucru. Colectantii se voru numi asia, câ se intre in in- treprins’a acest’a românii de prin tdte părțile, câ se se pota dice, câ e representata națiunea intrega. Anume se voru numi colectanti in Ardelu, in Munți, Chidriu, Alba- luli’a, Cluju, Blasiu, Sibiiu, Reghinu si la alte opide, in Banatu la Timisidr’a, Lugosiu, in Ungari’a la Oradea, Maramuresiu, Pest’a, iu Vien’a si alte locuri, pretotin- denea din barbati cu influintia. Ei voru forma in totu loculu comitete filiali, care se voru intielege cu comite- tulu celu centrale. In Sibiiu, ori unde va fi adunarea, ve veți intielege si cu episcopii si cu ceilalți despre acest’a, neuitându a representâ si inteliginti’a in comitetu. Noi inchiemu cartea nostra cătra D-vdstra, mai rogăndu-ve, câ se nu lasati ocasiunea acdst’a indesiertu spuindu-ve, că ochii tuturoru romăniloru sunt ațintati asupr’a Dvdstra, câ unii ce poteti intru acdst’a mai multu. începeți dar’ indata cu ajutoriulu lui Ddieu! Sim. Barnutiu ni. p. I. Maiorescu m. p. Apelu si planu din cele mai innocente a fostu acest’a propusu romaniloru din Brasiovu de cătra acei doi bar- bati subscrisi la epistola; elu era dresicumu unu coro- lariu trasu din cunoscutele petitiuni ale deputatiuniloru naționali intre anii 1849—50 pentru infiintiarea de universitate romăndsca de catra stătu; dupace inse au vediutu ca acelea petitiuni nu au fostu ascultate, dânșii au venitu la ide’a, ca românii se’si faca ei inșii din banii loru incai o academia de drepturi, a cărei lipsa era in adeveru fdrte simtita. Dara acea agitațiune alui Barnutin si Maiorescu a produsu, anume in Sibiiu cea mai rea. impressiune ce se pdte cugeta. Se nu uitamu ca in : periodulu absolutismului guvernulu Transilvaniei erâ in- stalata in Sibiiu. Scrisori de acestea, totu asia de in- nocente mai veniseră dela Vien’a si in alte parti ale tierei. S’au facutu denuntiari false la Sibiiu si apoi din o strada in alfa la Gubernu. Urmarea fu, că in Vien’a fu calcata locuinti’a lui Maiorescu, era in Blasiu cancelari’a mitropolitului Alexandru St. Siulutiu, spre cea mai mare batjocura a bisericei si autoritatiei episcopesci cu atătu mai virtosu, câ la nici unulu nu s’au aflata nici o chărtia compromitietore. Red. Unu documentu că multe altele relative la genele bisericei romanesci. Michael Apafi Dei Gratia Princeps Trniae, Partium Regni Hungariae Dominus et Siculorum Comes. Fide- libus nostris Reverendis, Honorabilibus et strenuis Eccle- siarum Valachicarum in Transylvania Superintendentiᵣ ejusdemque vicem gerentibus Senioribus, caeterisque Pas- toribus universis, praesentes nostras visuris, nobis gratis,, salutem et gratiam nostram. Tudvân mind a politikâban, mind pedig az Ecclesiaban fennforgo akârmi rendben es hivatalban helyhezetett embereknek cselekedetekre es ma- gok viselesere valo vigyâzâsnak, ds illendo fenyiteknek sziiksdges voltât; mely ndlkiil, az egyikben is a dolognak hasznos vdggel valo folyâsât ds gyumcflcsozesdt nem is remdlhetni. Elottbk viseltdk ezt boldog emlekezetu prae- decessorink: kik magok regnâlâsok alkahnatossâgâval vi- gyâzvân mindenek felett Isten dicsoseget concernâlo dol- gokra: tobbi kozdtt observâltanak oly kozonsdges usust, hogy e hazâban Idvo Olâh Ecclesiâkra es azokban tor- tdnheto erroroknak correctiojokra religionkon levo or- thodoxus piispok vigyâzna, mely usust mi is observâlvân annuâltunk, es rendeltuk hogy birodalmunkban levd min- den Olâh Ecclesiâkra inspiciâljon Tiszteletes Tiszabetsi Gâspâr Uram orthodoxus piispok, ds azokban Idvo erro- rokat jo lelki esmerettel corrigâlja, ’s a dolognak kivân- sâga szerent dirigâlja is. Azonban pedig 6 kegyelmere biztuk azt is; hogy a mely Olâh tipografiât szerzet volt idvezult Râkoczi fejedelem, felkerestesse ds felcircâltassa azt is, hovâ lett, es most hol lehetne es hol volna. Mi- nek okâdrt hiisegeteknek kegyelmesen ds serio parancsol- tuk, valamikor megirt Tiszteletes Tiszabetsi Gâspâr uram religionkon Idvo othodoxus piispdkiink hiisdgtek ecclesiâi- nak visitatiojokra kimdgyen, kiizenvdn akâr mely helyekre,. valakiket hivatni fog, okvetetlen compareâlni hivatal- jâra elo âlani, el ne mulassâk: egyebirânt hidjek el bizonyoson, a kik vakmerolkednek, ’s abeli 0 kegyelme dispositiojânak ds inspectiojânak engedelmesek nem lesz- 103 rek, ’s Sz.-irâssal egyezb jo intesit correctiojât nem ve- «zik, bizonyoson elveszik btintetăseket. Secus non facturi praesentibus perlectis, eidem restitutis. Datum in civi- tate nostra Alba-Iulia die 14 men. lulii 1674. Michael Apafi m. p. (Petrus Bod in vita Gâspâri Tiszabetsi). In locu de a traduce din cuventu in cuventu acestu ■documentu latino-ungurescu, pe care noi ’l aflamu de mare valore, câ si pe altele multe, care ne aducu aminte ne- curmatele persecuți uni ale bisericei orientale, ale servi- toriloru ei si ale ritului seu, ii vomu scote aici numai intielesulu pe scurtu, inse fidelu. Principele Michailu Apafi calvinu forte zelosu pentru confessiunea sa si do- Titoriu câ si predecessorii sei in tronu, de a face câți mai multi calvini dintre români, emite unu decretu cu ■dat’a 14 luliu 1674, intru care dupace premite, câ nu numai in politica, ci si in afaceri bisericesci este recu- noscuta necesitatea de snpraveghiare si disciplina, face si elu aceea ce au făcutu predecesorii sei principi, adeca voiesce a susținea usulu observatu de comunu in tiera, •câ adeca episcopulu calvinescu, care in limbagiulu calvi- nescu se numiâ ortodoxu, se fie pusu câ superintendentu preste bisericile romanesci si se fie obligatu, câ retaci- rile care s’ar aflâ in acele biserici, se le indrepte. Deci principele Apafi declarându câ are incredere in episco- pulu calvinescu de atunci anume Gaspar Tiszabetsi, ii ■comite acestuia inspectiunea preste bisericile românesci, inse asia, câ acelu episcopu se corăga in consciintia re- tacirile in care s’ar aflâ biseric’a românesca, si se o con- ducă după cumu aru cere inpregiurarile. Mai departe principele declara totodată, câ același Tiszabetsi este insarcinatu, câ tipografi’a romănăsca de odiniora, pe care o infiintiase repausatulu principe Ra- kotzi, se o caute prin unu cerculariu, câ se afle de ea, ce s’a făcutu, pe unde s’a ratacitu. In a trei’a parte a decretului principele Apafi dâ porunca stricta metropolitului, protopopiloru si celorulalti preoți români, câ ori-căndu acelu superintendentu. calvi- nescu Gaspar Tiszabetsi aru voi se faca visitatiuni ca- nonice in bisericile românesci si ori-căndu aru citâ la sine pe ori-care dintre ei, se fie obligați a se presentâ la dănsulu neaparatu, pentrucâ in casulu contrariu se o scia de siguru, că toti aceia carii aru cutediâ se se arate cerbicosi si nu aru voi a se supune la dispositiunile si la inspectiunea episcopului calvinescu, âra corectiunile lui făcute in spiritulu sfintei scripturi nu le-aru respectă, se o scia prea bine, că ’si voru luâ pedăps’a. Acăsta erâ starea cea adeverata a bisericei româ- nești ortodoxe gr. or. de sub domni’a principiloru calvini păna pe la anulu 1674, si după celelalte documente prea bine cunoscute, chiaru până la anulu 1700. Ceea ce s’au intemplatu sub domni’a calvinăsca cu biseric’a româna ortodoxa, au cercatu si jesuitii unguri a face după anulu 1700 cu biseric’a gr. cat., de unde apoi s’au pornitu lupte desperate, care au duratu pana sub domni’a imperatului losifu alu II-lea. Atheneu in capital’a României. Sunt douedieci de ani de căndu exista in Bucu- resci cu nume de Atheneu o societate de cultura com- pusa din unu numeru frumosu de barbati literati, altii luminati si totuodata avuti, cum si artiști de diverse ramuri. Scopulu principale alu acestei societăți a fostu a propaga sciintiele si artele, a face câ ele se petrunda in massele poporului si se folosesca in viâti’a practica. Atheneulu nu avea pana acum unu palatu proprietate a sa, ci se adapostea in loChlu inchiriatu, înse fdrte strimtu pentru maretiulu seu scopu. Acumu societatea s’a de- cisu câ se’si edifice unu palatu demnu de numele Atheneu, demnu de sciintie si de arte. Acelu palatu va costa celu puținu 600 mii lei noi (240 mii fl.), societatea inse are păna acumu unu capitalu numai de 200 mii 1. n. Ea este decisa a câștiga cătu ’i mai trebue cu ajutoriulu unei loterii. Presiedente este venerabilele septua- gernariu Nicolae Cretiulescu, barbatu de stătu si membru alu Academiei, de mare auctoritate. Din apelulu ce ur- media vomu afla restulu. Catra amicii culturei naționale! Publiculu romanu, cu o necontenita simpatie a in- curagiatu misicarea intelectuala inceputa subt auspiciile Atheneului. Elu a pututu constata tote silintiele ce Atheneulu, in timpu de douedieci de ani, si-a datu pentru a deștepta in capitala, si in urma a’lu respăndi in tdta tiar’a, gustulu ocupatiuniloru științifice, alu literaturei si artistice. Elu a pututu asemenea a se convinge de utilitatea institutiuniloru ce au isvorîtu dela densulu si anume: 1. Societatea pentru invetiatura poporului romanu, cu scolele sale normale, cu scolele sale de meseriași, din care a esitu Societatea Concordia, cu scolele sale de adulti pentru instrucțiune civica si instrucțiune generala. 2. Societatea filarmonica romana cu concertele sale sinfonice si silintiele de a respăndi in publicu gus- tulu musicei clasice. 3. Societatea amiciloru de Bele-Arte cu prim’a expositiune artistica generala ce s’a organisatu in tiăra si Încercările de a deștepta gustulu arteloru plastice. Astadi Atheneulu, inradecinatu in inimele tutuloru, gratie publicului luminatu, crede momentulu sositu de a construi unu edificiu, care se’i serve de domiciliu nu numai lui si societățiioru izvorîte dela densulu, dar’ ânca si acelora de inițiativa privata, ce urmarescu unu scopu analogu cu alu seu si anume: Societatea geogra- fica, Societatea corpului didacticu, Socie- tatea politeohnicasi Societatea sciintieloru medicale. Astfel u Atheneulu continua a remânea credinciosu missiunii ce ’si a impusu, inca dela creatiunea sa, de a fi promotorulu si sustiitoriulu tutuloru lucrariloru- si acti- vitatiloru ce au dreptu tînta finala: Instrucțiunea si Educatiunea naționala. Societățile susu enumerate voru avea in edificiulu Atheneului unu salonu comunu, care va servi pe răndu 104 la întrunirile particulare ale membriloru comiteteloru loru. Imprejurulu acestui salonu se voru grupa încăperile des- tinate ale servi de cancelarii si a le păstră archivele, purtăndu, fie-care la intrare, inscriptiunea destinatiunii șale speciale. Pe lângă o mare sala ce va conținea bibliotec’a Atheneului, care va purta denumirea de bibliotec’a Scarlat Rossetti 9 si va fi deschisa publicului, va exista anca o sala analdga destinata biblioteceloru particulare a celor- lalte societăți. ' Sal’a principala a edificiului, consacrata conferintie- loru Atheneului, va servi anca pentru concertele socie- tății filarmonice, pentru întrunirile generale ale membriloru celorlalte societăți, precumu si pentru alte ocupatiuni intelectuale ce voru intra in cadrulu Atheneului. Art’a pura si artele aplicate (artele decorative si artele industriale) isi voru avea fie-care căte o sală spe- ciala, un’a, consacrata expositiuniloru si colectiuniloru artistice propriu dise, alfa, destinata a conținea unu museu industrialu, avăndu o mare incapere pentru stu- diulu arteloru desemnului. Industrie va fi în vecinătatea artei, de care — ca in tote secolele cele mari de civi- lisatiune — va căuta a se inspira in diversele sale ma- nifestatiuni. Art’a se va cobori cătra industrie, sau mai bine Industri’a va cauta a se inaltia cătra Arta. Domniloru si iubiti compatrioti / Nu este nevoia a insisfa asupr’a însemnătății con- ceptiunii cu care ne presentamu înaintea D-vostre. Athe- neulu, precumu si Societățile de cultura ce enumera- ramu, nu isi voru asigura esistenti’a si nu voru ajunge la complecfa loru desvoltare, pe cătu timpu nu voru avea unu domiciliu alu loru propriu. Cine nu intielege inca semnificatiunea si importanti’a unui edificiu, in care — luăndu unu corpu si cristali- săndu-se marele principiu de fortia si productiune alu Stateloru si Societatiloru moderne, principiulu inițiativei private — isi voru găsi unu punctu de reazamu si de raliare asociatiunile ce isi propunu, in sfer’a loru de acțiune, se deștepte si, in același timpu, se coordone tote activitatile si tote energiile inteligentiei naționale. Unu asemenea edificiu destinatu a deveni, in capital’a României, unu adeveratu templu al Artei si sciintiei, tre- 9 Defunctulu comite Scarlat Rossetti a lasatu, prin tes- tamentu, Atheneului romănu, in sinulu caruia s’a aflatu câ presiedinte in timpu de mai multi ani, doue case si unu locu. Un’a din case s’a vânduta mai imediatu după mortea sa (1873) prin licitatiune publica, cu sum’a de 40,000 lei, ear cealalta a fost neincetatu închiriata cu 100 galbeni pe anu. Aceste sume au fructificata astfeliu, incătu in momentulu de fatia Atheneulu are depusa la cass’a de depuneri si consemnatiuni sum’a de 128,000 lei in scrisuri fonciare rurale 5%, după cumu resulta din recepisele acestui stabilimentu cu Nr. 078,665, 096,003, 099,227 si 13,916. La acesta suma se adaoga 10,000 lei lasati de reposatulu D. H. Vasile. Venzându-se loculu si cea-lalta casa, estimate aproximativu la 70,000 lei, fondulu Atheneului se va ridica la o suma ce pdte trece peste 200,000 lei. bue se fie mai nainte de tote o opera de arta. Duna- planurile ce s’au facutu, si după o estimatie aproxima- tiva, sum’a trebuitore, pentru a’lu inaltia, se ridica in- tre cinci si siese sute mii de lei. Atheneulu, dispunendu numai de unu fondu de 200,000 lei, vine, prin loteri’a de fația, 9 de face apelu cătra toti amicii culturei naționale, invităndu’i de a se asocia cu dânsulu pentru a incepe si termina împreuna o opera eminamente utila si eminamente naționala. Domniloru si iubiti compatrioti / Daca exista într’unu Stătu interese transitorii si de partitu, exista, mai pre susu de densele, interese per- manente si exlusivu naționale. Atheneulu este si voiesce pururea a remănea, in desvoltarea conceptiunii cu care se presenta înaintea tie- rei, interpretulu acestoru din urma interese. Pe acestu terămu avemu intim’a convicțiune că vomu găsi — pe lănga unu inaltu sprijinu in patronagiulu MM. LL. Regele si Regina, acesta inalta expresiune a intereseloru naționale — unu ajutoru puternicu in Gu- vernu si in toti Românii bine cugetători, astfelu in- cătu — printr’unu aventu comunu — se contribuimu cu totii a pune Romăni’a pe calea de a’si îndeplini mi- siunea ce ’i impune atătu situatiunea sa geografica, cătu si trecutulu seu istoricu, adeca de a deveni p'e confihiele Occidentului si Orientului unu centru, din care se se respăndesca asupra poporeloru Europei orientale radie de lumina si civilisatiune. Biroulu Atheneului: Presiedinte: N. Kretzulescu. V.-Presiedinti: C. Esarcu. — P. S. Aurelianu. Secretar: Gr. N. Mano — C. Stancescu. Cassier: G. M. Tattârescu. / Colectiunea de documente istorice a professorului dr. Nicolae Nilles. Academi’a româna din Bucuresci informata de aprbpe prin dn. dr. Michailu Obedenariu despre calită- țile colectiunei lui dr. Nilles, a cumparatu din aceea exemplarie pentru una miie de lei (circa 440 fl. v. a.) atătu pentru bibliotecele publice cătu si pentru membrii academiei, cum si altii cari se ocupa inadinsu cu studiulu istoriei nostre naționale si mai virtosu cu cea 9 Loteri’a pentru clădirea edificiului Athe- neului, autorisata de guvernu prin decisiunea din 30 Aprilie 1885. — Rosurile căstigatore voru fi: Unu mare Iota de 75,000 lei; unu Iota de 20,000 lei; unu Iota de 10,000 lei; unu Iota de 5000 lei; cinci de căte 1,000 lei; cincidieci de căte 100 lei. Totalu 120,000 lei. Pretiulu unui biletu, unu leu. — Biletele se gaseșcu la casierulu comptabilu alu loteriei D. Th. Stefanescu, directo- rele bancei naționale, precumu si la toti debițantii de tutunu din tiara, la principalele casse de Banc’a si de credita, la prin- cipalii librari si comercianti, la gări etc. — Banii din vânza- rea bileteloru se depunu la Banca Naționala si sucursalele sale. Loteri’a se va trage in Bucuresci la 1 Noembrie 1885 in Sal’a Atheneului. Loturile căstigatore se voru plati in bani la presintărea bileteloru; nereclamâte in timpu de siese luni, după tragere, ele voru remănea in folosulu construirii edifi- ciului Atheneului. — 105 — 'bisericesca, intru care noi romanii suntemu nespusa de sărăci, căci totu ce avemu din acesta, sunt numai frag- imente, inca si acelea ici-colo falsificate, sau incai tiesute unele cu altele fără picu de legătură logica intre den- sele. Se sciâ si păna acuma, că se mai afla forte multe documente relative la istori’a nostra bisericesca afara de cele publicate de cătra istoricii romăniloru, acelea inse chiaru si daca aparusera pe undeva in tipariu, erau aprdpe neaccessibili pentru literatii romăni, âra cele as- cunse prin archivele străine le remandu cu totulu necu- noscute, pentru-că se ceru sume de bani, timpu liberu, patientia de feru si devotamentu, pentrucâ cineva se se ingrope cu anii intregi prin archivele vechi, se bea pul- berea si mucegaiulu din acte, se respire acelu aeru in- chisu si innecatiosu alu saleloru si camereloru de ar- chive si bibliotece. Consideratiuni de natur’a acestora făcură pe aca- demia câ se câștige mai multe exemplarie din colectiunea lui dr. Nilles. Cu atăta inse nu este de ajunsu, ci se cere, câ de si pe scurtu, se se faca cunoscutu cuprinsulu aceloru colectiuni. Diariulu „Romanulu" a publicatu din pdn’a dlui lonescu Gion o recensiune interessanta despre acea colectiune, aducăndu-o in combinatiune cu celelalte colectiuni, care se făcu totu in acea direcțiune de cătra cătiva membrii ai academiei. „Telegrafulu ro- manu “ din Sibiiu a imitata pe „Romanulu" facendu asemenea. Unele diarie numai cătu au anuntiatu desu citat’a colectiune. Intre acestea dr. Obedenariu care stă in corespon- dentia cu dr. Nilles, s’a supusu la o labore migalosa forte, de a lua in revisiune critica documentele relative lâ istori’a daco- si macedo-romaniloru coprinse in colec- tiunea monumentala a lui Theiner. Noi aflainu de lipsa a publica si in acestu organu alu Asociatiunei sinopsea documenteloru relative mai alesu la istori’a bisericesca a romăniloru. Chiaru si atăta publicatiune credemu că va face pe jnulti omeni nepreocupati de păreri sinistre si de altele absurde, ridi- cole, câ să se pună mai seriosu pe studiarea istoriei na- ționale si totuodata a celei bisericești, nu asia precum se invatia ea păna acuma in cele mai multe institute, ci asia cum trebue se fie propusa pe temeiulu acteloru, despre a căroru autentia ‘să se convingă ori-care profe- soru cu ochi de criticu obiectivu. Toti căti au cititu păna acum in colectiunile lui dr. Nilles, recunoscu marea loru inportantia. O recu- noscemu si noi, adaogemu inse, că de si acelea sunt forte bogate, de si alaturea cu acestea ne stau spre folosire cele adunate de fericitulu Eudoxiu Hormuzachi in colec- tiune forte instructiva, cum si cele publicate in archivulu dlui T. Cipariu, cele din Theiner, cele cumpărate de frații Mocioni si de mitropolitulu Siulutiu trecute totu in posessiunea academiei, in fine căte se mai afla in colectiunea lui Sincai, totuși se mai ceru inca si altele, spre a astupa, câ se dicemu asia, lacunele si a pune evenimentele in nexulu loru naturale. Cele doue volume ale colectiunei Nilles au titlulu acesta: Symbolae ad illustrandam historiam ecclesiae ori- entalis in terris coronae S. Stephani maximam partem nune primum ex variis tâbularjis, romanis, austriatis. hungaricis, transilvanis, croaticis, societatiș Iesu; aliisque fontibus accessu difficilibus erutae a Nicolao Nilles S. I. s. theologiae et ss. canonum doctore, horumque in cae- sarea et regia universitate oenipontana professore pu- blico ordinario, Patrocinantibus almis hungarica et ru- mena literarum academiis editae. Volumen I. Comple- ctens indices et operis partem I., pp. 1—496. Oeniponte. Typis et sumptibus Feliciani Rauch. 1885. Volumulu I este 496 pagine. Volumulu II câ con- tinuare dela 497 ajunge păna la 1086 pagine, prin ur- mare opu vastu. Unu indice sinopticu si altulu de nume, de persone, locuri si lucruri, redactate cu mare diligen- tia, facilitedia forte multu folosirea acestui opu. IJpi vomu reproduce aici numai indicele sinopticu reiati vu la cele doue biserici romanesci din tierile cortinei S-tului Stefanu, adeca din cartea II incepăndu dela pag. XIII păna la XXIX, pentru-câ, fie si numai dintru atăta,' se se cunosca cătu ne mai lipsia inca si numai pentru, istori’a mai noua bisericesca. Acelu indice suna: L i b e r II. De historia Unionis ecclesiae Rumenorum cum Sede Apostolica. Introductio. Prospectus materiae tractandae. Cap. I. De Patribus Societatiș lesu in Magno Principatu Transilvaniae. §. 1 De conditione Societatiș lesu in Transilvania ante hujus provinciae reditum ad antiquam ditionem Sacrae Cpn ronae a: 1688. I. De longaevo Societatiș apostolatu in Transilvania pag. 127—130. II. De ratione apostolici muneris a Societate expleti. P. Mathias Sambar S. I. pag. 130—135. III. De laborum apostolicorum fructibus legitimo judicio aestimandis, pag. 135. §. 2. De conditione Societatiș lesu in Transilvania in ditionem Sacrae Coronae denuo redacta pag. 135. I. P. Gabriel Kapi S. I. pag. 136. II. De officiis caritatis operose ac solerter a S. I. indi- gentibus impensis pag. 137—141. Cap. II. De ecclesia orientali sub Sacra Corona apte, Unionem. §. 1. De origine, conditione, religione gentis Valacfiicae pag- 141—145. §. 2. De clero ecclesiae Valachicae pag. 145—147. Cap. III. De erroribus et abusibus ecclesiam Valachi-, cam, olim apprime catbolicam, deformantibus. §. 1. Testimonium domesticum pag. 147—150. §. 2. Testimonium Concilii Hierosolymitani pag. 150—151*. §. 3. Testimonium missionariorum pag. 151—152. §. 4. Testimonium Primatis Hungariae pag- 152—153. §. 5. Testimonium principum Transilvaniae pag. 153—160 §. 6. Testimonium synodic. Theophili metropolitae pa- gina 160. Cap. IV. De negotio s. Unionis sub Theophilo transactp,ᵣ 14 ■,V”ⁱ I — 106 §. 1. De desiderio ecclesiae Valachicae emergendi ex misera conditione haereseos et schismatis per s. Unionem pag. 161—162. §. 2. De unionis negotio tractari coepto pag. 162—164. §. 3. Synodus evwrixi) anni 1697 pag. 164. I. Res in Synodo tractandae pag. 164—165. II. Acta et Decreta Synodi. Sessio I. pag. 160—167. Sessio II. pag. 167—169. Decretam Unionis pag. 169—171. §. 4. Iterata confirmatio et ratihabitio Decreti Unionis pag. 171. Nomina archidiaconorum ex Valachico transscripta, juxta exemplar Cardinali a Kollonich oblatum pag. 172—177. Cap. V. De confirmatione synodi. §. 1. De actis synodicis Viennam transmissis pag. 177. §. 2. Quo jure Cardinalis a Kollonich preces cleri ec- clesiae Valachicae admiserit? pag. 178. * I. De potestate patriarchali Primatis Apostolici Regni Hungariae pag. 178. II. De potestate Legati nati Sedis Apostolicae in Hun- garia pag. 178. III. De facultatibus extraordinariis Cardinali a Kollonich delegatis pag. 179. §. 3. Causa confirmationis in Aula Viennensi pendente pag. 179. I. De prima legatione Viennensi P. Baranyi. II. De repentina Theophili morte ac de solită Athanasii institutione pag. 180—182. Cap. VI. De sacra Unione firmiter stabilita sub me- tropolita Athanasio. §. 1. Notitia missionariorum de stabilienda Unione bene meritorum pag. 182. I. Missionarii castrenses pag. 182—183. P. Carolus Neurauter S. I. pag. 183—185. P. Christophorus Gebhard S. I. pag. 184—186. II. Missionarii Dacici pag. 186. P. Franciscus Bellusi S. I. pag. 187. P. Andreas Horvâth 8. I. P. Ladislaus Baranyi S. I. 188—192. §.2. De consecratione et conversione Athanasii pag. 192. I. Ex literis castrensibus jet. H. R. A. I. pag. 192—193. II. Ex literis L. Th. Dindar, Residentis principis Vala- chiae pag. 194—194. §. 3. De resolutione Caesarea circa negotium s. Unionis in Aula pendens et de literis encyclicis Cardinalis a Kollonich pag. 194—199. §. 4. De actis in causa Unionis sub Athanasio nondum confirmata pag. 199. I. Synodus evuTtxr; anni 1698 pag. 200. a) Historia synodi ex ipsis literis synodicis ad Caesarem datis pag. 200—201. b) Res in synodo agitandae pag. 201—202. c) Acta et decreta synodi pag. 202—210. d) Subsriptiones archidiaconorum pag. 210—212. e) De professione fidei in synodo emissa pag. 212. f) Literae synodicae ad Nuntium Apostolicum Viennae pag. 214. g) Literae synodicae ad ministrum Caesareum Comitem Kinski pag. 215. II. De conatibus haereticorum ad s. Unionem distur- bandam. a) Relatio castrensis pag. 218—219. b) Literae P. Baranyi ad Cârd, a Kollonich pag. 219—220. c) Literae Athanasii ad Gard, a Collonich pagina 220—222. d) Ilaodgtriua de popa loanne Czirka pag. 222—224. III. Confirmatio synodi. a) Caesareum regiumque diploma d. d. 16 Febr. 1699 pag. 224—227. b) Instructio de usu caesarei diplomatis a stătu catholico data Athanasio d. 29 Marții 1699 pag. 227—229. c) De diplomate in Valachorum synodo rite tradito pa- gina. 329. - 1. Literae commissariorum ad Cârd, a Kollonich pag. , 229—230. 2. Eorunâem literae ad Caesarem pag. 230—231. 3. Literae synodicae ad Caesarem. pag. 231. 4. Literae synodicae ad Cârd. Kollonich pag. 232. IV. De executiune Caesareorum mandatorum. a) De publicatione diplomatis in regni comitiis legitime facta de 8 Sept. 1699 pag. 232—233. b) De difficultatibus executionis Caesareorum mandato- rum pag. 233. 1. Epistolae statuum et gubernii Trahsilvaniae ad Cârd: a Kollonich pag. 233—238. 2. Resolutio Cardinalis a Kollonich pag. 238—240. 3. De inquisitoria commissione inter Valachos circum- mittenda pag.- 240. Prima protestatio Athanasii d. d. 26 Sept. 1699 pag. 240—241. Altera protestatio d. d. 30 Sept. 1699 pag. 241—242. 4. Literae deprecatoriae cleri Romano-catbolici Tran- silvaniae ad gubernium pag. 242—244. 5. De novis conatibus heterodoxorum ad Unionem ever- tendam, ac de consilio Athanasii iter Viennense arripiendi pag. 244—245. V. Synodus evwrixt] anni 1700 pag. 245. a) Praevia notitia historica ex actis concilii provincialis Alba-Iuliensis a. 1872 pag. 245—246. b) Res in synodo agitandae pag. 246. c) Acta et decreta de s. Unione pag. 246—255. d) Acta de itinere Viennensi pag. 255—256. §. 5. De confirmatione Athanasii pag. 256. I. De processu informative pag. 256. a) De Necessitate studii processus informativi ad con- firmationem rite intelligendam pag. 256—257. b) De rationibus canonicis processus informativi in causa confirmationis Episcopi pag. 257. 1. Selecta quaedam principia ex sacris canonibus desumpta pag. 257. 2. De consilio practico defectus requisitarum qualitatum in Episcopis neo unitis supplendi, quod Cârd, a Kollonich Sedi Apostolicae proposuit pag. 257—258. c) De processu informative in causa confirmationis A- thanasii Apostolica et Caesarea auctoritate confecto pag. 258. 1. Personaead judicium concurrentes pag. 258. 2. De querelis adAulam Viennensem de Athanasio delatis. a) Gravamina sacerdotum Valachorum gr.-rit. unitorum contra Athanasium proposita pag. 259—262. b) Insimulatio a Gabriele Nagyszeghy adornata c) Testimonium Residentis Valachici in oppido Corona pag. 263. 3. De actis ad commissarios in Transilvaniam transmissis „pro informatione et voto.“ a) Informatic ac votum Gabrielis Kapi S. I., Superioris missionum Dacicarum pag. 263—267. b) Informatio Cristophori Gebhard, Superioris missionis S. I. Cibinii pag. 267—269. c) ludicium Bârănyi ejusque in missione Alba-Iuliensi collegarum pag. 269—270. 4. De Athanassii itinere Viennensi probantibus synodis suscepto. a) Ex synodo generali anni 1699 pag. 270—271. b) Ex synodo generali anni 1700 pag. pag. 271—274. 5. Conferentiae Viennenses. a) Octo postulata ecclesiae Valachicae Athanasio benigne concessa pag. 274—279. b) De purgatione canonica ab Athanasio praestita pag. 279—287. II. De decretis confirmatoriis. a) De confirmatione Pontificia pag. 287—289. b) De confirmatione Caesarea. 1. Collatio episcopatus Athanasio facta pag. 280—290. 2. De executione mandati Caesarei pag. 290—291. III. De novis privilegiis eccles. Valachicae concessis. a) Praevia notitia historica ex archivis Viennensibus pag. 291- 292. b) Diploma innovationis et ampliationis privilegiorum d. d. 19 Marții 1701 pag. 292—301. §. 6. De actis in causa unionis sub Athanasio rite con- firmate. I. Diploma patrocinii ac liberi comeatus pag. 307—308. II. Instructio theologi Graecorum unitorum pag. 308—314. III. Monita theologo S. I. in Transilvania constituendo ex Instituto S. I. data pag. 314—315. IV. De reditu et installatione Athanasii in Transilvaniam pagina 318—320. a) De reditu Athanasii in Transilvaniam pagina 318—320 b) Pe installatione Athanasii pag. 320—323. V. Synodus evMTtxtj quinta et ultima, a reditu Athanasii secunda. a) Relatio castrensis anni 1701 pag. 326. b) Literae synodicae ad Gard, a Kollonich pag. 326—327. c) Literae synodicae ad Caesarem pag. 327—328. d) Literae synodicae ad Summum Pontificem pag. 328. Corollaria juridico-historica ex duobus synodis huius anni manantia pag. 328—330. VII. De Nova procella contra s. Unionem excitata. a) Argumentam. b) Species facti ad fidem documentorum juridicorum per Consilium Aulae Bellicum authentice exposita pag. 331—335. c) De praedictionibus et fassionibus Nagyszeghii, in li- teris Consilii Bellici memoratis. 1. Ex probris in Athanasium ejusque clerum ingestis pag. 335—336. 2. Ex minis contra Excelsam Aulam jactis pag. 336—337. d) ludicium Supremi Caesareorum armorum praefecti Rabutin Comitis de Bussi de minacibus verbis allatis pagina 337—339. e) ludicium Athanasii de querimonia contra executionem Unionis habita, et de querimoniae auctore Gabriele Nagy- szeghi pag. 339—341. VIII. Novum decretum Caesareum de libertate Unionis pag. 341—343. IX. De actis anno 1702. a) Sententia excommunicationis in Athanasium lata pag. 343—344. 1. Literae Theodosii Bucharestensis pag. 344—348. 2. Literae synodicae Callinici C. Politani pag. 348—351. b) Synodus generalis anni 1702 pag. 351—352. c) Literae Cârd, a Kollonich ad Theodosium Buchares- tensem pag. 352—354. X. De itinere Viennensi Legati regis Angliae pag. 354—356. XI. De adventu P. Provincialis S. I. in Transilvania pag. 356—357. XII. De actis anno 1703. a) P. Ladislaus Bârănyi theologus renuntiatur pag. 357. b) Synodus anni 1703. 1. Literae Cârd, a Kollonich ad Synodum pag. 357—358. 2. Literae ejusdem ad ipsum Athanasium pag. 358—359. 3. Quaesita, quae Cardinalis cum shemate responsionum a professore Papadopoli suggestarum ad Synodum misit pag. 359—361. c) Ex fructibus missionum Dacicarum pag. 361. d) Memoriale Cârd, a Kollonich Summo Pontifici obla-, tum pag. 361. XIII. Ex triști septennio luctuosi belii civilis 1703—1711. a) De re scholastica. 1. De juvenibus Rumenis publicarum scholarum disci- plinae atque institutioni commissis pag. 362—365. 2. De novis fundationibus scholasticis. a) Fundatio Gard, a Kollonich pag. 365—368. b) Donatio Leopoldi Caesaris pag. 369—359. B. De obitu utriusque Leopoldi sacrae Unionis patroni. Caesaris et Cardinalis. 1. Leopoldus Magnus, imperator et rex. pag. 369. 2. Cardinalis a Kollonich pag. 370. c) De novis Athanasii theologis. \ P. loannes Prenthaller pag. 370—371. P. Franciscus Szunyog. pag. 371—372. d) De constantia ecclesiae Valachicae in fide Unionis et Caesaris. 1. De Synodo anni 1707 pag. 372—373. 2. Ex literis Francisci Râkdczyi ad Constantinum Kan- temir dapiferum principis Vâlachiae a. 1708. pagina 373—375. 3. De privilegiis immunitatis et exemptionis cleri uniți, agente J. J. Hodermarszky, innovatis et confirmatis pagina 375—379. e) De consolatione missionariis Transilvaniae e longinquo aliata. 14* 108 Emericus Tokolius ad fidem catholicam conversus pagina 379—380 loannes Pataki, primus Rumenorum Dr. s. Theol. pa- gina 380—383. f) Respectus missionum in turbulentis Hungarie provin- ciis pag. 383—385. XIV. Ex ultimo triennio vitae Athanasii. a) De postrema periculi procella a s. Unione feliciter depulsa. 1. De bello Turcico-Russico anni 1711 pag. 385—386. 2. De synodo autumnali anni 1711. a) De vulnere s. Unioni inflicto, ab Athanasio tamen statim efficaciter sanato pag. 386—387. b) Protestatio Athanasii contra puncta in Synodo admissa pag. 387. b) De progressu s. Unionis in partibus annexis. 1. Literae Athanasii pag. 387—389. 2. De progressu s. Unionis in Marmatia pag. 389. c) Ex annis 1712 et 1713. 1. De novo incremento s. Unionis pag. 388. 2. De beata morte Athanasii pag. 390. (Va urmă). Caracterulu firmu. Disertatiune pronuntiata in adunarea generala a des- partiementului XII tînuta la Lapusiu in a. 1884. Motto: Caracterulu firmu e celu mai scumpu tesauru pe pamentu! Dr. Franciscu Steinberger. (Urmare si fine din Nrii. 11—12): Caracterulu nu eschide indurarea, precum cugeta unii, nu se tiene de elu recel’a, impetrirea inimei, ca- rea nu cunosce compătimire, nu cunosce indurare. Blan- deti’a, bunatatea inimei prea bine potu stâ cu caracte- rulu. Si deca totu-si la unele caractere se afla im- petrirea inimei, acea urmdza din slăbiciune omenesca, carea nu scie tienea calea mijlocia intre vertute si vitiu. Ce e dreptu, pe caracteru nu trebue se-lu domine senti- mentalismulu, la elu nu trebue se fia simțirea in pre- ponderantia. Dara pentru aceea câ se fimu de caracteru, nu este trebuintia a ne smulge inim’a din sinu, ci tre- bue numai simțirea a-o supune caracterului. Inim’a si simțirea nobila dau oresi-care nimbu caracterului, si-lu făcu mai venerabilu, mai atragatoriu. Păna căndu carac- terulu de un’a natura rece este respingatoriu. Cele mai sublime caractere sunt acele, cari in ac- țiunile sale se conducu de principiile religiunei si ale mo- ralitatei. Aceste nealteratu adhereza la principiile mai inalte, la adeveru si omenia. Cu consciintia se alegu cărările, si dela aceste nu le abatu sclipiciosele vanitati lumesci. Mai pre susu estimeza datorinti’a, decătu glori’a, mai pre susu vocea consciintiei decătu tamaierea lumei, mai bine ’si pune in periclu popularitatea decătu se sa- crifice omeni’a. E destulu de forte a remanea moral- mente curatu si atunci, căndu i trebuesce a be amarulu pocalu alu persecutiiiniloru, si atunci căndu se agraveza asupr’a-i povdr’a nenorociriloru. Păna căndu fația de cei inferiori ’si arata stim’a si reverinti’a, pe atunci fația de cei superiori ’si conserva independinti’a. Nu se teme a-si esprime drdpt’a sa convingere si celoru mai poternici, fia chiar’ cu pierderea gratiiloru, nu-si traddza principiile si deca rangulu ori alta înaintare cu momele cauta a’lu seduce. In societate stralucesce câ sdrele, ca- rele prin nici un’a împrejurare nu se lașa a se abate din calea sa, lumindza altora si imprastia căldură. Inva- paieza pe cei reci, si rapesce cu sine pe cei mici la sufletu. Sufletu’i nutritoriu îi este dreptatea. Dovedesce potere, patiintia majestatica si încredere in sine, incătu storce dela altii stim’a si supunerea pentru sine. Cea mai mare lauda este pentru unu omu, deca îi dîcu omu de caracteru. Form’a acest’a a caracterului se numesce vhrtute. Acesta este celu mai mare thesauru alu individului. Dara totuodata caracterulu moralu este si salutea socie- tății. Si de nu amu posiede chiar’ nimic’a, singuru nu- mai caracterulu, totuși intre diversele graduri ale socie- tății amu stâ pe trept’a dintaia. In sciintia, in geniali- tate nu te poți încrede, daca nu are cu sine onestatea caracterului, care se reoglinddza in tote faptele si cuvin- tele omului. Un’a dintre cele mai frumose esemple cu privire la caracterulu onestu îlu aflamu in histori’a Ro- maniloru. Pe Fabriciu consululu ’lu trimisese Romanii la regele Pirhu, câ se esopereze dela dinsulu eliberarea prisonieriloru facuti cu ocasiunea resbelului intre Ro- mani si Pirhu. Acest’a dorindu pace, cu totu soiulu de donuri l’a imbiatu pe Fabriciu, carele ave un’a mare auctoritate la connationalii sei, se-i înduplece pe acesti’a la pace. Inse aurulu lacomosu nu l’a potutu duce pe Fabriciu la aceea, de-si erâ seracu, elu a respinsu donurile. Pu- țini Fabricii de aceștia se mai afla in dilele nostre. Pirhu acum prin terdre a cercatu a-si ajunge scopulu. Intralta di de nou l’a invitatu pe Fabriciu la sine si intre convorbiri ridicandu-se o perdea, apare unu elefantu si cu unu sbieratu infricosiatu se apropia de Fabriciu si-’si pune capulu pe capulu acestui’a. Fabriciu cu tote că nu vediuse elefantu in vieti’a s’a, acest’a nu-lu altereza nimicu, ba rîdiendu dîce catra rege: „Precum efi aurulu teu, chiar’ asia astadi animalulu teu, nu me pdte induce se făcu ce voiesci." Nu peste multu după aceste Fabriciu primesce o scrisdre, in care mediculu lui Pirhu îi scrie, cumca pentru unu onorariu bunu e gafa a inveninâ pe regele; Fabriciu in locu să se folosesca de cele scrise, trimite epistol’a lui Pirhu. Acest’a ce'tindu-o, a eschia- matu: Intr’adeveru, mai usioru este a abate sdrele din calea sa, decătu pe Fabriciu din calea onestatiei. Cele mai admirabile caractere ni-le arata biseric’a in santii sei. Despre santulu loanu botezatoriuju insusi mantuitoriulu dîce: că nu e trestia, carea se datina pre- cum sufla văntulu. Pe săntulu loanu Nepomucu nici mor- tea nu l’a potutu induce se lucre contr’a convingerei sale. 1 — 109 — E datin’a caracterulu pentru tari’a si nealteratiunea lui alu asemanâ cu metalurile, ast’feliu se dîce caracteru •de diamantu, carele are doue insusiri, cea mai mare ta- ria si cea mai sublima puritate, caracteru de otielu, ca- rele asemenea este tare, si caracteru de fieru, carele trecăndu prin prob’a focului asemenea este tare si tenace. In omulu fierului se glorifica constanti’a si neîn- duplecarea, dar’ fiindu-că nu e scutitu de ori-ce pata, nu i-se potu aplica epitetele de mai susu. Cea mai scumpa insusire a omului este puritatea •caracterului. Singuru caracterulu nepatatu represinta pe omu in cea mai sublima infașiosiare a lui. Nu- mai barbatii de unu asemenea caracteru ne merita încre- derea. Pe asemenea barbati i-au căntatu si poetulu Romanu Horatiu: „lustum ac tenacem propositi virum, non civium ardor prava jubentium mente quatit solida." Decătu manier’a fina, decătu inteleginti’a, e mai multu și mai nobila puritatea caracterului. Ori si cătu pretiuimu manier’a fina, carea împrumuta vietiei splendore si amu- sare si da plăcere vietiei sociali, totuși remane unu gradu dejositoriu, de nu are cu sine puritatea caracterului nepa- tatu. Ce folosesce manier’a nobila si fina, daca nu le ur- meza fapte nobile ? Ce folosesce mintea mare, deca nu este vointia, care se o inducă la lucrare ? Ce folosesce sciinti’a ma^e, esperienti’a lata, deca nu este caracteru care se nu abuseze de ele, si la care nici pe căi laterale se nu pota străbate coruptiunea? Ce folosesce simtiulu de dreptate, deca nu este caracteru de fieru, pe care se nu-lu pota intrepidă terorismul u celoru rei. In viâti’a unui omu caracte- tuIu e unu mare thesauru. Si e de totului măngaitoriu, că fiesce-cine pote ajunge in posesiunea acestui thesauru, numai se voiesca, si nici că este altu-ceva, decătu o voin- tia bine disciplinata. — Genialitatea se pote posiede sin- guru din darulu lui Dumnedieu, dara la caracteru mare fiesce-cine pote ajunge, nu-i trebuie rangu stralucitu câ să se indrepteze asupr’a-i privirile. Si din celu mai modestu cercu, inca-si resfira radiele departe caracterulu adeveratu. Nu are trebuintia de glori’a fapteloru eroice, câ se i-se infrumsetieze fruntea cu coron’a de lauru a re- cunoscintiei, singuru împlinirea consciintiosa a agendeloru quotidiane îi procura lauri stimei publice, nu are tre- buintia caracterulu de radiele glorificatore ale genialității câ se brilleze, nu are trebuintia de sciintia, singuru minte sobria îi trebuesce si sufletu curatu. Sublimitatea carac- terului nu e legata nici de starea materiala. Cu cea mai mărginită stare materiala, prâ bine pote stâ celu mai frumosu caracteru. E de totului mare daun’a, că nu totu-deun’a este împreunată cultur’a inalta cu caracterulu. Pote fi ci- neva unsulu sciintieloru, museloru, literaturei si totuși cu privirile la caracteru stă mai pe josu decătu unu sim- plu omu. De destule-ori mai curatu caracteru se afla intr’unu individu neinvetiatu, decătu intr’unu altulu cu facultati splendide. Pentru mai nobile fapte îi bate inim’a ace- liii’a decătu acestui’a, si mai mare eroismu arata acela in suportarea greutatiloru dîlei decătu acest’a. Virtutea vointiei este de lipsa la ori si cine. xDens’a este aceea ce castiga bătăliile, fia pe cămpulu de resbelu, fia in salonulu museloru, fia in luptele emulatdre ale societății. Chiar’ genialitatea nu pote produce opuri de unu pretiu durabilu fără munca si fără încordarea poteriloru. Pe cămpulu sciintiei si alu literaturei numai lucrarea ne- obositdre aducu lauri gloriei. Mintea omenâsca nu ar’ fi potutu aretâ opuri nemuritore, cari câ-si nescari faruri lumineza prin secii, de nu i-ar’ fi intinsu măna de ajutoriu poterea tenace a vointiei. Pe Napoleonu nu l’a facutu mare singuru genialitatea lui, fără poterea cea mare a vointiei; tenacitatea lui, carea nu a cunoscutu greutati, nu s’a datu indaraptu de impedimente, si pe care nu a potutu frânge povar’a uriasia a luptei continue. De-si nu ne aruncamu cu totii in batalia intre plum- bii inimici, de-si nu calatorimu cu totii pe mare, si asia nu suntemu espusi jocuriloru acesteia, carea acuși e blanda câ-si unu pruncu bunu, acuși urla câ-si unu leu iritatu, sfarmandu nai’a, lovindu-o de coste si dupa-acea dormi- tandu-o legănă (Smilles datorinti’a 147), totuși de erois- mulu vointiei toti avemu trebuintia. Vieti’a de tote dîlele in cele mai multe cașuri recere barbati’a, recere tari’-a sufletesca. Candu suntemu tineri, vieti’a ni-se infașisâza in co- lori de rose, plina de plăceri. Dara după ani vedemu, că acolo lănga rose, se cuprindu si spinii ce ne incomodâza. Si inaintăudu mai departe in gradin’a vietiei, ne lovimu de paturi semănate cu suferintie, greutati, nenorociri si desamagiri". — Smilles totu acolo caract. II. 1881. Nu numai militariulu carele se svergolesce pe cămpulu de lupta, nu numai marinariulu carele se lupta cu va- lurile turbate ale marei, tara si individii muncitori in vietia ajungu in mii de forme a stâ fația in fagia cu mortea. Pe duhovnicu, pe preotu, pe medicu, de multe-ori ’lu duce datorinti’a înaintea chipului ingrozitoriu alu mortiei. Avemu lipsa de vertutea vointiei, câ se potemu străbate printre multele, de-si micele dificultăți, cari se ivescu pe carierele ce amu intreprinsu. Unu elementu alu norocului este tenacitatea neobosivera. „Audaces fortuna juvat,“ dîce Latinulu. Ce atăt’a insemneza, cumcă noroculu stă pe lănga cei curagiosi. Insemnatii omeni- mei, numai luptăndu-se cu tenacitate contr’a piedeceloru uriesie si-au ajunsu scopurile. Multi privescu cu invidia succesele altor’a, necugetandu ca acele numai după în- vingerea multoru nesuccese le-au ajunsu. La inceputu si după aceea de nou si nou au suferitu naufragiu, dara neosteninduli-se curagiulu, au devenitu und’a contrara si numai astfeliu au debarcatu siguru la limanu. (Smilles dat. 27). Cine voiesce a căscigâ victoria in lupt’a vietiei, acela trebue se dea pieptu cu piedecele, cu greutățile. . Tota carier’a ’si are grijile, temerile, necasurile sale, carii se păru mai grele decătu ale altora. Indaru voimu a fugi de ele, numai le schimbamu. cu altele, dara mai grele si mai necajitore. 110 Numai unu modu este a le micsiora, fără hesi- tare trebue a dâ pieptu cu ele. Necasurile vietiei sunt assemenea leopardului, dîce dr. Mateos in scriptele sale (cum se ne fericimu tom. II. p. 75). „Privesce-i bine in fația si fuge de tine“. Preste capetele celoru slabi de inima totdeun’a mai multi nori se conglomereza, de- câtu peste ale celoru curagiosi. Din temere voindu a in- cungiurâ relele, tocmai mergu la ele. Adeverat’a onore le compete acelor’a, cari cu po- tere propria au strabatutu valurile vietiei. Aceia insa, cari I cu ajutoriu streinu, cari, câ-si nai’a ce avea vântu, câ-si I ballonulu s’au redicatu susu, aceia nu potu conta pe stim’a mai nobila a omeniloru. Facia de acei’a celu multu ne atingemu palari’a, dăndu-le onorea cuvenincidsa, dara adeverat’a stima o conservamu pentru eroii morali. Dela acestu terenu de lupta nu se eschide nici se- csulu frumosu, si pentru dânsu inca crescu lauri. Terenulu loru de lupta nu e cămpulu de resbelu, unde trebue a ataca inimici, fără este cerculu familiei, destule-ori des- tulu de luptaciosu. Mam’a de familia are trebuintia de mare spiritu, de mare taria sufletesca, câ se nu succumbe sub povor’a suferintieloru, sub sarcin’a dureriloru. Cu căta grija, cu căta diligintia este impreunata crescerea prunciloru, căte nopți fără somnu privighieza mam’a lănga patulu pruncului seu morbosu, innadusindu-si chiar’ res- piratiunea, câ cu atătu mai bine se pdta observă miș- cările micului suferindu. Ce junghiuri ascuțite îi ambla prin inima, căndu îi aude viersulu gemetoriu. Ce du- rere mistuitore pentru o mama, căndu ’si vede prunculu luptăndu-se cu mortea. Dar’ apoi căta superare, căta amaratiune, căta intristare îi causeza femeei fragede manier’a aspra si fără mila a bărbatului, neiubirea, ne- considerarea, usiorinti’a, ba inca si altcev’a. Intr’adeveru secsulu frumosu are parte de multa su- ferinda, sacrifica, ba nu arare-ori ajunge a-i fi vieti’a unu martiriu perpetuu. Este consolatoriu insa, că acel’a care trimite femei- loru suferintiele le dă si potere spre a le pote suportă. Femeile mi-se păru a posiede mai multa taria sufletesca decătu barbatii; in suportarea doreriloru si a suferintie- loru sufere fără cătusi de puțina querella si cele mai crude dureri corporali, ba cea' mai profunda intristare, cea mai amara angore o ascundu sub velulu surisului“ (Smilles datorintie 208). Soci’a, sociulu, mam’a, prunci dragalasiu, îi ingrijesce cu iubire si diligintia neobosi- vera, si intre aceste arata ea fația pe cătu de blanda pe atătu de incuragiatore, câ nu cumv’a suferindii se-si pierda speranti’a reinsanatosiarei, cu tdte că-i sangerdza, inim’a că pdte se-i pierdia. In suferinda cu privire la femeia, se arata unu astfeliu de sublimitate, care o rădică la celu mai mare gradu alu eroismului. Se pare că o radia de potere din lumea ideala se pdte ceti pe faci’a femeiei intristate. De aceea e atătu de patrundietore icdn’a Mater dolorosa. — De aceea e atătu de venerabila femei’a întristata, atătu de venerabila veduv’a gelinda. Pentru-că mai mare potere sufletesca se recere la suportarea in continuu a mistuitdrei suferinde decătu la lupt’a pe cămpulu bătăliei, căci la- acdsta te intarita si stimuldza nimbulu gloriei. Si dre pentru-ce sunt mai tari femeile decătu barbatii in su- portarea suferintieloru? Pentru că inim’a le este mai aprdpe de Domnedieu. Pentru-că sunt mai religidse de- cătu barbatii. Femei’a ireligiosa câ se scape de sufe- rinda, chiar’ asia se arunca in apa, chiar’ asia golesce pocalulu cu veninu, câ si asemenea barbati. De tari’a sufletdsca mai mare trebuintia are indivi- dulu muncitoriu in vidtia, decătu carele se arunca in lupt’a resbelnica, pentru-că in vietia lipsesce impulsulu de acolo: „nu falfaieza inaintea lui stindardu, nu-lu atrage renumele, meritulu, distinctiunea, si deca si cade sub împlinirea datorintiei, nu i-se infrumsetieza cosciu- gulu cu lauri, nu-lu petrece conductulu funebralu splen- dida, numai lacremi mute îi uda simplulu momentu. (Smilles datorinti’a 208). Premiulu suportarei greutati- loru vietiei sunt singuru acele bucurii, pe care le trimite provedinti’a divina, după devingerea victoriosa a acelora, si ajungerea tîntei dorite. Nu sufere îndoiala, cumcă cei mai multi dmeni au mai mare parte de spini decătu de roșele vietiei; au de a suferi mai multe sbuciumari, mai multe neajunsuri decătu a, gustă fericire. Inse nu trebue a ne plânge contra prove- dintii. Este trebuintia si de spini. Si ei îsi au loculu loru in ocărmuirea provedintiala a lumei. Prin ei se purifica si se otielesce caracterulu intogmai câ aurulu prin focu. Cea mai multa compătimire se afla in sufletulu acelor’a, cari si ei au trecutu prin scdl’a suferintieloru. Precumu unele plante, numai sdrobite isi resfira profumulu, chiar’ asia si sufletulu numai apasatu de suferintie îsi desvolta for- tiele ce le are in sine. „Nu binecuventarile vietiei si esperientiele dulci sunt cele ce formeza omulu, ci suferintiele aceleia. (Dr. Mateos). Barbatii mari ’si au de a multiami sagacitatea, ve- derea profunda, mai multu nenorociriloru, decâtu succe- seloru loru. Lupt’a otielesce caracterulu; unde nu este lupta, nu este nici desvoltare de potere. Acel’a carele si-a petrecutu juneti’a in brațiele fe- ricirei, la cea dintăiu lovitura ’si pierde terenulu de sub peciore. Si stejarulu prin vijelii cresce, numai astfeliu ’si dimite adencu la pamentu radecinile, câ sâ se pdta luptă cu tempestatile timpului. Nu arare-ori se intempla in vietia, că tenerii nasCuti din părinți avuti, acolo ’si incepu vieti’a, carier’a, unde au sfârsîtu părinții loru si sfarsiescu acolo, unde au inceputu acei’a, la nimica. (Ma- teos). Numai omulu lasiu se plânge asupr’a piedece- loru, ce le întâmpina in vidtia; in măn’a omului bravu piedec’a întâmpinată nu este alt’-cev’a, decătu unu mi- dilocu alu succesului. Piedecile îi suntu nutremente atî- tietdre, carii ’lu stimuldza a desvoltâ mai multa potere. Nu trebue se micsioramu valorea suferintieloru. In scdl’a suferintieloru se pdte multu invetiâ. Suferinti’a deștepta in noi cele mai sublime idei. Ne scutescu de desamagiri, cari cu multu sunt mai amare decătu insasi 111 suferinti’a. Si deca nu potentu se avemu alta consolare in suferintie, se le privimu de amici ai noștri, cari ne intindu mana de ajutoriu la sfarmarea cateneloru si temnitiei sufletului. Dara nu numai intre sbuciumarile grele ale vietiei este trebuintia de poterea vointiei, nu numai atunci căndu nuorii nenorociriloru se gramadescu asupr’a capeteloru nostre, ci chiar’ si intre murmurulu placutu, ce ni-lu oferă fericirea dîlei nostre. Greulu nenorociriloru, dre-si cumva provocatoriu te stimuleza la lupta, intogmai câ inimiculu ce te ataca pe faqia, positi’a desperatiunei instinctivu incorddza for- tiele spirituali, si le potentieza la un’a astfeliu de acti- vitate, ca-si de care in stătu normalu nu suntemu apti. Apoi dre fașia de seducerile dîlnice se pdte câ se stamu neinvinsi, de nu vomu ave o taria sufletesca bine •esercitata ? Resoluti’a, vointi’a nealterata se recere, că tatalu ori mam’a de familia contrapunendu-se curentului insie- latoriu alu timpului, se pota stâ inpotriva momeleloru luesului, se remana aceea ce sunt si se nu se nesuesca a apare mai multu, se spesese in proportiuni cu venitele, si se nu se razime cu umilirea propria pe punga altor’a. Slăbiciunea părintelui si spesarea fără margini a mamei, au adusn deja in cele mai multe cașuri desastre funeste asupr’a familiei. Indata ce a cedatu acestui diavolu insielatoriu, carele in cantarirea perceptiuniloru si erogatiuniloru apasa equilibrulu pe cont’a parsimoniei, a si pasitu pe acelu terenu lunecosu, pe care cu o iu- ' tiala se vede a pricipita in abisulu uitarei de sine si alu omeniei. Mai usioru lucru este a nu pași de locu pe acelu terenu funestu, decătu după pasirea a se dâ inde- reptu. Cele mai multe nefericiri de comunu se născu din ; lașitate si din lips’a de potere a vointiei. Nesmintitu avemu । trebuintia de lips’a de potere a vointiei, câ se nu ne aba- j temu dela cararea vertutei. Vertutea nu e de acele fru- < Cte bune, cari de sine cadu in sinulu omului, trebue lup- । tatu pentru ea, si inca o astfeliu de lupta, carea recere tdta poterea sufletesca a vointiei: dîce Dr. Schbkl. (In-, treb. m. ale tim. pag. 76). Mii de ocasiuni ne invita in tote minutele vietiei a ne abate de pe cărările virtuții si ale onestității; vitiulu păna si sub speci’a bunului se silesce a se infurisiâ la sufletulu omului. Virtutea ome- ndsca numai se-si încordeze tota poterea, daca voiesce se reporteze victori’a fația de tonulu sirenicu alu seduce- rei, se ’si caute isvorulu salutariu alu adeveratei fericiri singuru in serenitatea ceresca a curatului seu sufletu. Lumea puținu găndesce asupr’a vertutii. Nu merge i mai departe cu pretinderea, decătu păna la bunacuviintia sociale. E lucrulu ei. Dara fericire curata si necon- turbata se pote aflâ singuru pe terenulu virtuții. Intindu fericire si plăcerile lumesci, insa urmările loru sunt mai intotu-deun’a amare. Omenii slabi de angeru fdrte usioru cadu in latiulu sensatiuniloru. Câ-si căndu pe cineva ’lu rapesce und’a turbata a apei, vede, simtiesce periclulu, dara nu are 4gstpJa potere a se retrage. „Video meliora proboque, deteriora sequor.“ Recunoscu . adeverulu, dar’ candu . / / ajunge lucrulu la frângerea panei, îi parasesce curagiulu. Vedu curatu ce ar’ trebui se faca, insa nu au destula vointia la ducerea in sfbrsitu. Pe cei mai multi omeni îi târesce in nenorociri nu lips’a de cunoscintia, ci lips’a de poterea vointiei. Ajungfendu cătra finea disertatiunei mele, mi se-ar’ pote obiectionâ, cumcă in pertractarea acestei întrebări addneu taietore in vieți’a soțietatii me-amu tînutu păna la capetu intre marginile teoriei, neestindiăndu-me la partea practica a întrebării, si adeca cum se-ar potea forma vointi’a firma, caracterulu firmu. Insa asia cugetu, cumcă recunoscerea răului este. primulu pasiu la un’a vindecare satisfacatore, căci nu- mai asia, daca va prinde rădăcini adiinci in inimile nostre, acea convingere, că parentii nu făcu destulu datorin- tieloru loru sublime singuru cu aceea, că sacrifica avere portăndu-si prunci la scola, pe candu campulu' formarei caracterului acelora ’lu lașa totalmente necultivatu, dîcu, . numai deca acesta convingere va prinde rădăcini adânci in -'ânimele parintiloru, se pote spera in educatiune o schimbare spre mai bine. Lapusiulu-Romanu la 1 Augustu 1884. _______________________________ Vasiliu Filipu. PARTEA OFICIALA. Nr. 142. 1885. Procesu verbale alu comitetului ăssoeiatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 12 luniu n. 1885. Presiedinte: lacob Bologa, vice-presiedinte. Mem- brii presenti: David baron Ursu, E. Macellariu, C. Stezariu, Dr. II. Puscariu, P. Cosma, I. Popescu, B. P. Harsianu, I. St. Siulutiu, G. Baritiu, E. Brote, cassariu. Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. Nr. 66. Cassariulu presenta ratiociniulu pentru anulu 1884 si inventariulu cu 31 Decembrie 1884 alu averei ăssoeiatiunei transilvane, din care se vede, că averea ăssoeiatiunei cu finea anului 1884 a fostu 109,574 fl. 89 cr. (Nr. 140 1885). — Se predă unei comissiuni compuse din membrii: C. Stezariu, Dr. I. Puscariu si E. Macellariu pentru censurare si raportare in un’a din siedintiele urmatore. Nr. 67. Cassariulu raporteza despre formarea fondului de zidire alu scolei de fete a ăssoeiatiunei, aratăndu că acestu fondu in marimea stabilita de adunarea generala din anulu 1884 din Orastie, cu 40,000 fl. s’a creatu prin vinderea unui numeru anumitu de hărții de valdre, din o suma de 710 fl. 32 cr. anticipatiune dela fondulu ăssoeiatiunei, 500 fl. donati de institutulu de creditu „Albin’a" si 42 fl. 03 cr. in bani gata. Acestu fondu s’a scosu cu l-a lanuariu a. 1885 din averea de fructificatu a ăssoeiatiunei, s’a depusu pentru păs- trare la institutulu „Albin’a¹¹ si s’au platitu din elu păna la datulu siedintiei presente architectului ratele cuvenite cp. 21,235 fl. 50 cr. v. a. (Nr. 141 1885) — Spre sciintia. — 112 — Nr. 68. Cassariulu aduce la cunoscintia, câ din partea exactoratului de dare, s’a insinuatu executiune in contra asso- ciatiunei pentru platirea sumei de 576 fl. câ taxa de trans- scriere a casei cumpărate dela Goebbel si Ickrich si 823 fl. 64 cr. câ taxa de ecuivalentu după averea associatiunei (Nu- merulu 142 1885). — Se aviseza cass’a a plati sumele amintite si anu- mitu 576 fl. taxa de înscriere in contulu casei cumpărate, er’ sum’a de 823 fl. 64 cr. câ ecuivalentu in sarcin’a fondului associatiunei. Nr. 69. Cassariulu presenta contulu fratiloru Koniger, ma- eștrii zidari din locu, pentru sum’a de 120 fl. câ remunera- tiune pentru mai multe schitie si preliminariu de spese pentru zidirea scolei de fete si reparaturile la edificiulu vechiu alu casei associatiunei, executata in anii 1883 si 1884, la însăr- cinarea comisiunei exmise de comitetulu associatiunei in acest^ afacere (Nr. 40 1885). — Aflându-se sum’a de 120 fl. v. a. ceruta de frații Koniger proportionata lucrariloru executate pentru edificiulu scolei si pentru cas’a associatiunei, se aviseza la cassa spre platire in contulu casei. Nr. 70. Secretariulu presenta o propunere a părintelui protopopu gr. cath. din Cluju Gavriilu Popu, sprijinita si de membrii din comitetulu despartiamentului X. (Cluju), de cu- prinsulu, câ comitetulu associatiunei se creedie pentru 2 fete de romănu din Gelau, cari au frecuentatu cursulu de tie setorie, intemeiatu de stătu in Gelau, ajutore potrivite in bani, câ perfectionăndu-se mai bine in tiesetura prin cerce- tarea cursului de tiesutu, sustînutu pe spesele statului in Deej, mai tărdiu se pota fi aplicate câ instructdre in tiesutu, in scol’a industriala, ce ar’ fi să se infiintieze din partea ro- mâniloru in comun’a Gelau. (Nr. 83 1885). — Nefiindu mijloce pentru crearea de noue ajutore, de orece in conformitate cu conclusele adunariloru generale din Brasiovu si Orastie, sumele disponibile au se se folosesca acum odata in favorulu scolei de fete a associatiunei, petentii se îndrepta la stipendiile ce exista pentru astfelu de scopuri in budgetulu associatiunei. Nr. 71. loanu Petrisioru studentu de class’a a VIII gimna- siala in Blaj si stipendiatu alu associatiunei, multiamindu pentru stipendiulu folositu din fundatiunea fratiloru R. si G. Riurenu, se roga totodată a i se elibera rat’a din urma a stipendiului inainte de terminulu fixatu, de orece cu 10 Iunie terminân- du-se examenulu de maturitate, isi incheie cursulu studiiloru gimnasiale. (Nr. 134 1885). Fiindu cererea provediuta cu subscrierea profesorului de clasa, eliberarea ratei ultime se incuviintiedia, ear’ pentru stipendiulu ajunsu acum vacantu se va escrie concursu la timpulu seu. Nr. 72. Tipografi’a archidiecesana din locu si gradinariulu Fr. Heberlein presenta conturile in suma de 15 fl. v. a. pen- tru cunun’a depusă de comitetu la mormentulu reposatului Visarionu Romanu (Nr. 139 1885). — Se avisesa la cassa spre platire sum’a de 15 fl. din spesele estraordinarie. Nr. 73. Tipografi’a archidiecesana din locu presenta unu contu de 19 fl. 50 cr. v. a. câ taxe de timbru la concursele de stipendii si taxa de insettiune pentru concursele pentru văndiarea sioproneloru, pentru edificarea scolei de fete si pen- tru planulu de edificare a scolei de fete, publicate in anii 1883, 1884 si 1885 (Nr. 129 1885). — Se aviseza la cassa spre platire sum’a de 19 fl. 50 cr. Nr. 74. Librariulu din locu W. Krafft trimite 20 fl. câ pretiu de cumpărare â 10 volume din publicatiunile associa- tiunei transilvane de pe anii 1869—1878 (Nr. 133 1885). — Spre sciintia, fiindu sum’a administrata la cassa. Nr. 75. Apropiindu-se timpulu pentru tinerea adunarei generale a associatiunei, hotarita a se ținea in acestu anii in orasiulu Gherl’a., — Comitetulu decide a se fixa terminulu pentru întru- nirea adunarei generale in cointielegere cu fruntașii români din orasiulu Gherl’a si in urma a se face pașii necesari pen- tru dobândirea de bilete de caletorie pe drumu feratu cu: pretiuri scadiute in favorulu membriloru associatiunei, carii ar’ voi a cerceta acesta adunare. Nr. 76. Pentru stabilirea unui proiectu de preliminariu de budgetu alu associatiunei pro 1886. Se aviseza cassariulu associatiunei a face propunerile trebuinciose in un’a din siedintiele cele mai apropiate. Sibiiu d. u. s. lacobu Bolog’a m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p. vice-presidentu. secretariu al II-lea. Autenticarea acestui procesu verbalu se concrede Dloru: Macellariu, Stezariu, Dr. Puscariu. S’a cetitu si autenticatu. Sibiiu in 14 luniu 1885. Const. Stezariu m. p. Dr. II. Puscariu m. p. E. Macellariu m. p. Bibliografia. — Istori’a regimentului alu II-lea românescu granitiariuu transilvanu, după monografi’a latina din 1830 si după alte documente posteridre, de G. B. Brasiovu. 1874. Form. 8° litere garmond 110 pag. Pe paginele din urma se vedu consemnate mai multe familii din cele mai de frunte românesci. Pretiulu 60 cr. v. a. — Raportulu lui Avramu lancu prefectu alu unei legiuni românesci din anu 1848—9. Sibiiu 1884. Pre- tiulu 40 cr. — Raporturile prefectiloru SimionuBalintu si I. Axente Severu totu din anu 1884/9 Pretiulu 40 cr.' Lectur’a unoru episode istorice, precum sunt acestea, ar fi se nu lipsesca dela familiile române cunoscatdre de carte. — Patimile junelui Werther, după Gbthe de B. V. Vermont. 80 cr. — Pasi’a dela Buda si Blondinulu de Namur, după Zschokke trad. de B. V. Vermont. Bucuresci 60 cr. — Contes’a falsa, novela de Edffl. Hahn trad. dte Vermont. Bucuresci. 80 cr. Editur’a Asociatiunei transilvane. Redactoru: G. Baritiu. Tipariulu tipografiei Archidiecesane.