Nr. 7—8 Sibiiu, 1—15 Aprilie 1885. Anulu XVI. TRANSILVANI’A. Foi’a Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cul- ;, tur’a poporului romanu. Acesta fâia ese căte 2 cile pe luna si costa 3 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asociatiunei. Pentru străinătate 9 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu Associatiunei in Sibiiu, seu prin posta sdu prin domnii colectori. Slimarill: Materialii pentru istori’a regimentului I. granitiariu din Transilvani’a. (Continuare). — Directorulu de, scdle Georgie Sincai. — Academi’a romana din Bucuresci. — Insciintiare. — Constantinu Al. Rosetti. — Conferenti’a profesorala in Blasiu. — „Scdl’a Practica¹' (foia pedagogica). — Lumin’a electrica in Bucuresci. — Invitare de prenumeratiune la „Timisiana". Materialu pentru istori’a regimentului I. granitiariu din Transilvani’a. (Urmare.) Iarăși cestiuni economice. După acestea raportulu drasi se intorce la impre- giurarile economice ale granitiariloru innoindu întrebarea, că din ce se susținu locuitorii, apoi in sensulu decretului imperatescu din 2 luliu 1774 se punu urmatorele in- trebari: In ce proportiune stau araturile cătra locurile nearate; cum sunt tractate ogorele; daca se semena in totu anulu cerealii de celea mai castigose; cătu produce o semenatura de o galeta si ore n’ar’ potea produce mai multu; ore tînuturi necultivate nu s’ar’ potea supune la cultura si bălțile nu s’ar’ potea secă; mai in scurtu ce feliu de imbunatatiri economice s’au introdusu pe te- ritoriulu granitiariloru in cei 16 ani trecuti ? Se mai punu întrebări si in privinti’a economiei de vite, că d. e. nu cumv’a ea este atăt’a de întinsa, incătu se fia in daun’a agriculturei? preste totu in ce propor- tiuni stă aratur’a cu fbnatiele, cu locurile de pasiunea vite- loru, cu viile si cu pădurile ? Aici drasi urmddia rubrice după diversele classe ale locuitoriloru, de servitiulu activu, de invalidi, de sessiuni gdle, de ale preotiloru si biseri- ciloru. Pamenturile de aratu se impartu in trei classe: buna, de mijlocu si rea. La provincialisti se introdu- seră pe acele timpuri 4 classe, a patr’a erâ cea mai rea. Fdnatiele nu se impartu in classe. Pamenturile nu s’au mesuratu, asia dara la araturi s’au luatu de chieia numerulu galeteloru șemenate, era la fbnatie numerulu caraloru de fbnu. Din tdte classele de pa- mdntu s’au aflatu la revisiunea acest’a mai multu pa- mentu in possesiunea granitiariloru, decătu fusese in cpnscriptiunea cea de antăiu, că-ci atunci se aflasera araturi de 36,005 galete, si cara 18,136. Astadata inse s’au aflatu 41,698% galete, si 21,001% cara de fbnu. înmulțirea se esplica atătu din conscriptiunea mai exacta, cătu si din împrejurarea, că mai multi granitiari începuseră a-si cumpără locuri dela provincialisti, dra altii multi invetiasera a-si cultivă pamentulu mai bine câ inainte de a se face granitiari. Granitiarii începuseră inca de pe atunci se ia si locuri in arenda, sau că le lucrau in parte si asia adao- gea la modest’a loru avere. Intr’altele raportulu ne spune, că hotarele comuneioru preste care se afla im- partitu regimentulu s’au classificatu in timpulu din urma după calitatea pamentului asia, că treidieci comune au hotaru de class’a antăi’a, 17 de class’a a dou’a, 23 de class’a a trei’a si 14 de a patr’a, adeca locu rece și selbaticu. Raportulu inse crede, că nici acdsta classifi- catiune nu e tocmai exacta, că-ci după cercetările făcute unele hotara de class’a antăi’a ar’ fi să se treca la a dou’a, si altele din a dou’a in a trei’a etc. Ne mai spune raportulu, că in partea cea mai mare a comuneioru regimentului hotarale se impartu in căte - doue intorseturi, sau cum se numescu aci călcaturi, prin urmare nu in căte trei, precum se vedea in partea cea mai mare a tierei. In o parte a hotarului se faceau semenaturi si de tomna si de erna, dra a dou’a remanea ogoru si de pascutu pentru vite. Omenii cunosceau si inainte cu o suta de ani marea necessitate a gunoitului. Raportulu lauda pe comunele Orlatu, Vestemu si Raco- viti’a, pentru-că pe anu ce merge cultiva mai bine pa- mentulu, dra despre Jin’a dîce, că acolo nu e vorb’a de ddue călcaturi, ci numai de un’a, fiindu-că au fdrte puținu locu la cămpu. Preste totu se recunosce in rar portu, că romanii granitiari se dedeau a-si lucră bine pamentulu, numai unde sunt tare amestecati cu provin- cialistii au mari greutati si la cultivarea pamentului. Dara in cătev’a comune din districtulu Fagarasiului grâu nu se prea face, decătu numai secara si ovesu. La Cu- giru dmenii au locu prea puținu, le trebue mai multu. Luandu comunele preste totu se aduce câ de exemplu, că granitiarii semenasera in a. 1774 spre ex. galete : 7 50 grâu 2656 si 7a si scoseseră 8840 si V4. secara 5758 „ % n 24930 » cucurudiu 633 » % n Ti 22900 orzu 205 „ 3A n n 961 3/4- ovesu 2409 „ 3A n 9223 hirisca 133 » 7* » » 401 3/4- malaiu 434 » n n 290 mazere 10 » 3A n T) 43 74- linte 6 » % n T) 18 n --- fasole 46 n 232 n 74. inu 27 „ V4 n n 41 n 74. cânepa 273 n n Ti 555 n --- cartofi 413 n n 2474 n 74. Ne permitemu a trage aci cu totu deadinsulu aten- țiunea economiloru din dilele nostre Ia cifrele aceste ofi- ciali de inainte cu mai bine de 100 ani, si rogamu câ se faca comparatiune cu resultatele economiei rurale popo- rane din dilele nostre. Cantitatea sementiei este aratata, subtragendu-o la fia-care productu din sum’a brutto, se vede resultatulu netto. Ceea ce mai merita aci luarea aminte este, că asia numitulu cucurudiu (porumbu, pa- pusioiu, pe la Ungari’a tenchiu) se introdusese abia pe ]a inceputulu acelui secolu din insulele grecesci in tierile romanesci si de acolo in Transilvani’a, prin urmare lo- cuitorii abia incepusera să se dedea cu productulu acel’a strainu, si totuși la granitiari vedemu unu frumosu pro- gresu in cultur’a lui. Cartofii (crumpene, mțre si pere de pamentu, baraboi, picioici etc.) abia erau cunoscuti după nume si in comitate omenii erau siliti prin batai si în- chisori câ se puie cartofi, âra comandele regimenteloru de granitia au sciutu se le introducă forte curendu. Inca pe la 1800—10—20 in mai multe comitate mâncau omenii bataie, pentru-că nu punu cartofi. Numai fome- tea cea infricosiata din 1815 păna in ver’a anului 1817 au invetiatu pe locuitori se cultive si acesta planta. Aci raportulu observa din nou, că pentru numerulu familiiloru din regimentu pamentulu cătu ’lu au ei este prea puținu chiaru si pentru casulu candu l’ar’ cultivă fdrte bine. Cele mai multe familii au numai căte doi boi de jugu, altele nici doi, ci numai vaci si unele nici chiar’ atăt’a. Cu tote acestea raportulu afla, că popo- ratiunea regimentului fiindu muncitore si-au ameliorata multu starea sa materiala. Comand’a regimentului în- demna cu totu adinsulu pe omeni, câ se lazuesca locuri tufose. si spinose, se le prefaca in locu de araturi sau in fenatie, ceea ce se si face in comunele curatu mili- tarisate. Sub rubric’a viiloru se face cunoscutu, că după con- semnarea mai esacta a numerului loru s’au aflatu pe teritoriulu regimentului vii, in care se producu 29,996 vedre ardelene de vinu, si se adaoge, că dela revisiunea din anii trecuti incoce productiunea se inmultise cu 1235 vedre, din causa că locuitorii au inceputu se plantedie vii mai multe, dra unii si-au rescumperatu viile pe care le avusera zalogite si acum’a Ie cultivau ei inșii. Vi- natiele sunt trei calitati 12,982 vedre vinu bunu, 7499 de mijlocu, 8515 vinu reu. Se . laudă multu vinurile dela Cugiru, Recasdi’a, Magherusi, Pestesiu de josu si Silvasiulu. Aci inca sunt laudati granitiarii, că le place multu se cultive viile, si că au inceputu se nu mai văn- dia câ vinu nou, ci ’lu tînu păna in altu anu si îlu tragu de pe drojdii, apoi îlu văndu cu castigu mai bunu. Pădurile. Cu acdsta parte a economiei raportulu se ocupa drasi pe largu. Mai antăiu se insdmna, că 34 sate au păduri in abundantia, 22 au atăt’a cătu le trebue, 4 sate au puține, dra 24 n’au nici o pădure. De aci in- colo intr’o rubrica lunga se arata la fia-care comuna în- tinderea paduriloru, inse nu mesurate, ci după distantie de ore, in care le-ai potea calcă in lungulu si in latulu. Cele mai multe păduri se vedu d. e. la Mihaesci 4 ore lungime, 2 lățime; la Vetielu 3 si 2x/₄; la Racoviti’a 3 si 2%; la Jin’a 3 si 1 % ; Vaid’a-recea 4 si 2; Arpa- siulu de susu 2% si 2; Arpasiulu de josu 2% si 3% ; Vistea de josu 3 si 7a; Uci’a de susu 2 si 2 7a; Măr- gineni 4 si 17t; Sinc’a 2 si 1; Vadu 3 si 3; Scorei 2 si 2; Tîntiari 2 si 2; Tohanu 17a si 17a; Hdni 2 si 2; si asia mai departe. Păna in an. 1777 administratiunea militară inca nu apucase a regulă economi’a paduriloru, dara in ra- portu se atingu cătev’a proiecte economice, care in co- mitatele feudali abia se realisedia in dilele nostre. Cunoscute sunt nenumeratele procese de proprie- tatea paduriloru si muntiloru, căte s’au nascutu după desfundarea regimenteloru intre foștii granitiari de un’a parte, intre stătu sau națiunea sasdsca ori domni feudali de alta parte. Locuitorii granitiari in prea puține comune au fostu in stare se producă documente scrise in favorea proprie- tatiei loru, ei inse au produșu in tote cașurile usulu vechiu stravechiu, folosirea paduriloru din timpuri nepo- menite, din moși de stramosi. In acestu raportu milita- rescu aflamu descrisu unu singuru casu dela Orlatu. Granitiarii din acea comuna tîneau din părinți si din străbuni, că ei sunt buni proprietari ai paduriloru de pe hotarulu loru, se si folosiau de acelu dreptu nu numai pentru trebuintiele casei si ale economiei, ci si că du- ceau regulatu lemne de focu Ia Sibiiu, unde le vindeau cu pretiu convenabilu si anume căte unu caru păna le 4 fl. Intr’aceea administratiunea militară austriaca nede- data cu economi’a de pădure precum o aflase ea in Transilvani’a, că adeca se taie ori cine cum va vrea in pădure, veni la idea că se marginâsca acelu dreptu asia, că Orlatienii se-si pota aduce din pădure numai atâtea lemne, căte le-ar’ trebui pe sam’a casei, ăra de văndiare se nu mai păta taiă de cătu numai sub conditiune câ să se faca unu magasinu de lemne, dara Orlatieniloru se li se platâsca pentru taiatu si transportu din pădure in comuna căte 2 fl; ăra 1 fl. 15 cr. se remăie plata de transportu păna la Sibiiu, âra castigulu ce ar’ resultă se intre la fondulu proventeloru. Orlatienii s’au opusu; comand’a regimentului inse totu au reusitu cu mare greu- tate, câ se infiintiedie unu micu magasinu, âr’ sila măre nu i-a convenitu se faca. S’au probatu cu argumente eco- 51 nomice, câ se-si traga Omenii sam’a, că devastăndu ei ne- încetata pădurile ma.i pe urma le voru lipsi cu totulu. Intre altele' raportulu susține, că proprietariulu paduriloru țlin tdta tiăr’a ar’ fi numai principele tierei, prin urmare locuitorii ar’ fi numai usufructuari. Asia sciâu ei de acasa din tierile loru; destulu inse, că vedemu si aci țpfțne de o economia mai raționala a paduriloru, de cătu e$ economi’a selbatica de păduri in comitatele feudali, tju ocasiunea acâst’a se dete din nou ordinu strînsu cătra : colonelu si cătra toti oficiarii pentru padi’a paduriloru; . < ¹T¹Sft forte reu, că despre o parte n’avâu cu ce plati pădurarii, âra de alfa in comunele amestecate provin- cialistii nu voieu se scia de nici o regula introdusa la militari. Vitele granitiariloru. Eca si acilea o alta conscriptiune interesanta. Chiei’a după care s’au facutu acest’a este, că vitele cornute si copitate s’au distinsu cele de jugu si hamu de altele; la oi si capre nu s’a facutu nici o distinctiune; porcii s’au numeratu numai cei trecuti de doi ani. Aci s’a luatu conscriptiunea din anulu 1775, s’au aflatu: cai de hamu 2111; cai tînuti in munți 592; boi de jugu 7993; junei si vitiei 1820; vaci de jugu si de lapte 5275, vaci in munți 3135; oi 14.576; porci 9.059. Comparăndu raportulu aceste cifre cu cele din 1771 ale conscriptiunei, afla unu sporiu cu totulu neasteptatu, anume cai de hamu mai multi cu 78, cai la munte cu 179, boi de jugu cu 931, junei la munte cu 1262; vaci de jugu cu 520, vaci la munte cu 2001; oi cu 1511, porci cu 4467 mai multi. Acestu sporiu îlu afla raportulu atătu in conscrip- tiunea mai exacta, cătu si in diliginti’a si silinti’a granitia- riloru de a-si inmulti vitele, era intre comune lauda pentru economi’a viteloru pe urmatorele: Orlatu, Jin’a, Cujiru, Zeicanu, Barosu, Livadi’a, Vaid’a-recea, Mărgineni, Ohaba, Racasdi’a si Tohanulu; despre Vestemu si Racoviti’a se dîce, că leau peritu multe vite in urmarea unoru bole, era la Racoviti’a si din caus’a multoru desertiuni ale locuitoriloru, cari precum se vede, mănâu si vitele cu sine. Aci se mai adaoga, că granitiarii cu cătu au vite mai multe de jugu, cu atăt’a si lucra loculu mai bine; observa inse, că națiunea Valacha inca totu nu vră se-si faca grajduri mai bune, mai sanetose pentru vite, precum si că crutiâ reu nutrețiulu, din care causa vinu adesea in strimtdre, dar’ că oficiarii ’si punu tota silinti’a câ se-i puie si in punctulu acest’a la regula mai buna. Se mai spune că in djstrictulu Fagarasiului se afla grani- tiari carii făcu comerciu cu vite, pe care le tînu in er- naticu prin munții Valachiei si ai Moldovei si nu cadu spre greutatea altora. Economi’a de albine. In regimentulu intregu se aflasera la anulu 1771 numai 996 de cosiuri (uleu), âra in 1775 se aflara 1018, ajip$i numai cu 22 mai multe. Se observa inse, că acestu numeru s’au aflatu mai multu numai in 5 comune din districtulu Fagarasiului, apoi in Orlatu, Tohanu, Ha-s tiegu, Vetielu, Racasdi’a si Hasdate, âra in altele forte puține. Se pare in adeveru, că acestu ramu de econo- mia au inceputu a fi forte tare parasitu de cătra romani., Venituri private. Administratiunea militară începuse a se ingrigi atătu de multu pentru inmultîrea mijloceloru de vietia a fa- miliiloru granitiare, incătu ținea sema de t6te isvdrele din care se tragea ori că s’ar’ fi potutu trage unu venita' mai mare pentru dinsele. Asia comissiunea sau adeca comandantulu de brigada afla, că după conscriptiunea din 1775 pe teritoriulu regimentului antăiu erau 702' căldări de vinarsu, 47 mori de macinatu cu căte o pe- tra, 2% piue pentru tieseturi de lăna (panura). Din lucrarea cu căldările de vinarsu familiile respec- tive au trasu pe acelu anu unu venitu de 6199 fl. 50 cr. Din morile de macinatu . . . 1845 „ 50 , Din piue........................... 46 ₐ — In sum’a de: 8091 „ 40 cr? Morile si piuele nu erau proprietatea familiiloru, singuratice, ci ale consortiiloru de familii rudite, pre- cum e păna in diu’a de astadi. Morile erau in par- tea cea mai mare proprietate a familiiloru boieresci' sau nobilitare. Administratiunea militară s’a incercatu se le rescumpere pe sam’a regimentului si se le adaoge la asia numitulu fondu de provente; raportulu inse ne spune,.: că acelea familii libere tineu la posessiunile si drepturile loru cu atăt’a energia, incătu n’au voitu se le vendia nici pentru pretiuri întreite. Ferberea de vinarsu erâ usitata mai vertosu in co-; munele amestecate cu provincialistă, pe unde pută ferbe ori si cine. In comunele curatu granitiare erau 360 căldări, era impartîrea loru pe comune este in adeveru batatore la ochi. Asia d. e. in Hatiegu erau 26, in Cujiru numai un’a caldare, in Vestemu 5; in Racoviti’a' 8; in Orlatu nici un’a; in Lis’a 25; in Posiorit’a 12; in Mărgineni 22; in Buciumu 16; in Sebesiu 21; in> Copacelu 18; dara in Ohab’a numai 4; in Desani 3;₍. Netotu 4; Sinc’a 1; Vaid’a-recea 9; dar’ in Tohanu erau 30, er’ in Tientiari tocm’a 142. In acestea comune curatu militari comandanții, in-r grijeu, câ se se fierba vinarsulu numai din cerealiile cele mai rele si din prune; de aceea, observa raportulu,, că granitiarii începuseră a plantă barbatesce pruni in gradinele loru. In satele mestecate nu se potâ tînâ in acâsta privintia nici o regula. Căldările de vinarsu . erau si ele inca pe atunci unu obiectu de contributiune; aceea inse intră forte anevoia. S’au cautatu mijlpce, prin care să se pota trage din acelea 6resi-care venitu, pentru asia numitulu fondu de acrescentia, dar’ păna in , anulu 1777 nu s’a potutu face nimicu, pentru-că Omenii se opunău. ., ; Locuri de pascuatiune. ‘ " Sub acesta rubrica se spune, că comunele PUIU,[ militarie au locuri de pasiune si munți de ajunsu — de.ₜ 7* 52 — si nu in abundantia — pentru vitele loru, incătu acele se potu si inmulti. In cătu pentru comunele mestecate sau chiar’ curatu provinciale se observa, că prin inal- tiarea paj orei c. r. dealungulu pe culmile muntiloru numai provincialistii au câști- ga t u munți de întindere considerabila, era regimentulu n’au castigatu din acelea nimicu. Aci se intielege castigulu asia, că cu ocasiunea re- gularei anteriore de hotara, din Transilvani’a de un’a, din- tre Moldov’a si Munteni’a de alta parte, s’au venitu mai multi munți la Transilvani’a. Intre altele raportulu constata si aci, că mijloculu principale de subsistentia, pentru granitiari este totuși agricultur’a, despre care s’au vorbitu la loculu seu pe largu; numai despre comun’a Jin’a se observa, că acolo avendu ea munți forte bogati de erba, prăsirea de vite inaintedia in mesura considerabile; era semenaturi se făcu numai de primavera si cucurudiulu acolo se coce forte arare-ori, si apoi preste totu jinenii au aratura numai pentru semenatura de 548% galete, ceea ce este fdrte puținu. Aci generalulu vine dra la diferintiele jineniloru cu scaunulu Miercurei si-si descopere dorinti’a, că loculu numitu Alb’a se li se dea loru, dra ei se dea in schimbu o parte de munte pentru pasiune. Se mai adaoge, că s’au incefcatu si prin gubernulu tierei câ se înduplece pe miercureni la acestu arangementu, că inse le-au fostu peste putintia. Au esitu apoi a comissiune mixta, care după multe discussiuni in locu de a scdte ceva la cale, au incurcatu si mai reu caus’a, pentru-că miercurenii n’au voitu se dea jineniloru acele locuri sub nici unu titlu, nici chiar’ in arenda. Dorinti’a jineniloru erâ, că loculu acel’a se-lu cultive pentru cucurudiu, căci precum constata raportulu de repetite-ori: mamalig’a erâ chiar’ si inainte cu 100 de ani nutremen- tulu principale alu poporului romanescu. Acesta portare a miercureniloru scandalisă pe comandanți cu atătu mai vertosu, că orasiulu Miercurea avendu ho- tăra fdrte mare, in alte timpuri au datu in cultivare d. e. la comun’a Carpenisiu pamenturi pentru 103 galete* semenatura, la Sascioru de 22, la Apoldulu micu de 94, la Poian’a de 82, cu totulu la alte comune âu lasatu spre cultivare 301 jugere sau de 602 galete semena- tur’a. Se mai adaoge, că pe atunci miercurenii mai la- sau din prediulu Alb’a o parte mare cu totulu neculti- vata, dicendu că nu e de nici o treba. Noi scimu se ipretiuimu prea bine marea iubire a ori cărui poporu câ jsi a ori cărui individu pentru dreptulu de proprietate ; după ce inse in casulu de fația comunele sasesci submuntene si anume Miercurea s’au sciutu apară fdrte bine, câ se fia scutite cu totulu de incorporarea in vre-unu regi- mentu granitiariu; dupa-ce acea sarcina grea o luara asupr’a-si in partea meridionala a Transilvaniei numai romanii, si dintr’aceia multe comune de ale loru, care aveau hotăra fdrte pucinu de cultivatu, erau in dreptulu loru căndu pretindeau, câ cutare comuna care avea pri- sosu de hotaru inca si necultivatu, se le remită loru o parte, daca nu in recunoscinti’a servitiului, celu pucinu pe bani, pe lănga unu pretiu moderatu. < Casse comunali, Acestu asiediementu de a intemeiâ in comunele transilvane casse de bani, abia erâ cunoscutu inainte de 100" de ani la sasi, dra in comitatele feudali nici nu visau de asia ceva. Administratiunea regimentului a sciutu se afle izvdre de venituri si pentru comunele sin- guratice preste totu pe unde acelea nu erau amestecate cu provincialisti. Acele venituri erau: a) pretiulu tăia- tului si caratului lemneloru de arsu pentru domnii ofi- ciari, caror’a li se dedb lemne din pădurile comunali; b) pedepsele in bani, care se dictau in diverse cașuri si intrau in cass’a satului; c) arende mai mici, care se incassau pentru folosirea unora locuri comunali; d) pre- tiulu erbei, care se vindea din grădinile comunali de pome; e) tax’a ce se luâ pentru pasiunea miristeloru. Din acele casse comunali se faceu cam următor ele spese: regulari in comune, in strade si in riuri etc., diurne la deputati insarcinati cu portare de procese co- munali, reparaturi la casele comunali si la alte edificii; in fine din acele casse se dedbu inprumuturi sau anti- cipatiuni fără interese la granitiarii, cari voru fi suferitu daune intr’unu modu sau altulu. Aceste casse s’au infiintiatu in regimentulu l-iu nu- mai din prim’a Novembre 1771, si se aflau in admini- stratiunea comandantelui, a primăriului si a juratiloru comunei, dra lad’a avea doue chiei. Cu ocasiunea revi- siunei din urma se aflase păna in lanuariu 1776, după tote spesele coperite, o suma de: 1882 fl. 64 cr. in tdte ladile respectiveloru comune curatu granitiare. Din tdte cassele comunali cele mai bogate s’au aflatu a fi: Orlatu cu 224 fl. 3 cr.; Cujiru 212 fl. 15 cr.; Liss’a 177 fl. 41% cr.; Jin’a 99 fl. 5% cr.; Hatiegu 83 fl. 39% cr.; Sinc’a 73 fl. 33% cr.; Vadu 54 fl. 4 cr.; Ohab’a 45 fl. 25 cr.; Copacelu 49 fl. 11 cr.; Livadi’a 57 fl. 3 cr.; Racoviti’a 190 fl. 5 cr.; Tientiari 123 fl. 15 cr.; To- hanu 104 fl. 26% cr. etc. In legătură cu institutiunea casseloru comunale co- mandantele regimentului colonelulu Dombrovka ținuse inca la 1772 o specia de conferenția cu dmeni delegati in adinsu dela companii, intru care s’au desbatutu diverse proiecte relative la inbunatatirea starei locuitoriloru. Intre acestea erâ: l-iu trei magasine de piatra coperite cu tiegle, câ sb se faca la Orlatu, la Hatiegu si la Vaid’a-recea pentru magasine de reserva de cerealii, in care toti lo- cuitorii căti au semenaturi celu pucinu de o galbta, in lun’a Novembre se-i administre în proporțiune căte pucine bucate, adeca numai căte o cupa dela semenatura de o galbta, din care inse totuși s’ar fi adunatu păna la 369 galete pe anu. Aceste trei magasine aveau de scopu a se face din vendiarea cerealiiloru unu fondu pentru so- cietate de pompieri, si totu odata pentru ajutorarea ce- loru arși in acelu intielesu, că după ce fondulu acela s’ar fi inmultitu in vre-o 15 ani din vendiarea bucateloru, casele arse ale dmeniloru sb se faca cu ajutoriulu comuna alu locuitoriloru, dara materialulu si professionistii sb se platesca din acelu fondu. După computarea colonelului o casa de granitiari compusa dintru o salisidra, o ba- i 53 mera, o tinda si o.bucataria, avea se coste in acele timpuri 38 fl. 25 cr., lungimea edificiului erâ se fia 6 stăngini 5 urme, lărgimea 3 stăngini, inaltimea păna la grindi 9 urme. Colonelulu inse presupune, că spre a reformă in modulu acest’a casele locuitoriloru se cere, câ preste totu se fia câte doi zidari, 2 lemnari (bardasi), unu olariu, unu caramidariu, era restulu lucratoriloru se «iădia ăsiipra locuitoriloru. Munc’a zidariloru, erâ com- phtata câte 15 cr. pe di cu 8 fl. 45 cr.; a lemnari- cu 3 fl.; ferestrile 4 fl. s. a. mai departe. f Din raportulu acest’a se vede totu odata, că aceste < Jroiecte si planuri au datu multu de lucru inca si in anii următori, si că oficiarii regimentului in comunele ' amestecate aveau se lupte necurmatu cu privilegiile pro- vincialistiloru, si cu inradacinat’a loru indolentia. Disciplin’a. In statulu militariu disciplin’a are o semnificatiune superiora. La loculu acest’a raportulu se ocupa mai multu numai cu îndatoririle oficiariloru, ale chargeloru si primariiloru de a ingrigi de sanetatea Omeniloru si a viteloru; mai departe de a impedeca si a pedepsi aspru bătăile dintre omeni; mai incolo de a impiedecâ pre cătu se pote stricatiunile causate prin esirea apeloru; in fine se iau mesuri severe asupr’a desertiunei, a emi- grantiloru provinciali si a prevaricantiloru; se observa inse, că desertiunile intre granitiari deveniseră mai rari, ■din contra la readucerea emigrantiloru provinciali se cere dela companii unu zelu extraordinariu. De aici se vede curatu, că fug’a locuitoriloru de iobagi’a din Ar- dealu ajunsese la culme. Introducerea Urbariului. Sub acestu titlu intielege raportulu mai multu unu feliu de conscriptiune catastrala, conformu unui ordinu alu consiliului belicu din 24 Aprilu 1773. I Arme de focu. Aci aflamu unu inventariu, după care la revisiune s’au aflatu in regimentu: 3440 pusei, 2855 baionette . cu tdca, 540 baionette fără teca, 283 pistole pentru artileristi. Starea acestoru arme se descrie aci pe largu, fără câ se aiba vr’unu interesu specialu pentru noi. 1 Arme de incinsu (Seiten-Gewehr) si curelaria. Aci se insira mai multe obiecte de armatura, ince- pendu dela steaguri, de care in regimentu se aflau pe atunci 6, apoi cisme unguresci 339 parechi, săbii 3039, traiste de patrone 2936, curele de pusei 2773 etc., era la artileria 278 cartouche si alte puține obiecte, de care se cerea inainte cu o suta de ani la artileria. Munitiune si cremene de pușca. De acestea s’au aflatu 50,332 patrone sau car- touche cu glontie (Scharfe Patronen), 10,066 cremeni de pușca, si 855 cremene de pistdle, apoi 156 libre pulbere de exercițiu. ' ■ ; Se mai vorbesce intr’unu altu câpitulu despre asia’ numitele recuisite de campania (Feld-Requisiten), precum tobe, fluere, corturi, plosce, căldări, castrdle, cp- pereminte de arme, sapoie, lopeti etc., care tdte se spe-, cificara cu de-a ineruntulu in vre-o 7 rubrice, preste care trecemu cu tacerea. Aprovisionarea montureloru. Conformu regulamentului miliției granitiare, asia nu- mit’a montura (uniforma, îmbrăcăminte militară) e datoriu fiesce-care granitiariu se si-o cumpere elu insusi. Aci inse raportulu ne spune, că dela infiintiarea regimentuluix antăiu, adeca dela 1765 păna in 1777 dintre soldatii granitiari inrolati la acestu regimentu numai 1643 grg- nitiari aveu montur’a de casa prescrisa in regulamentu; toti ceialalti granitiari mai erau imbracati inca totu nu- mai in vestmintele loru naționale usitate. Acdst’a venia de acolo, că pentru fondulu de montura se reținuseră păna atunci căte 30, mai tărdiu numai 15 si 10 cr. dela acei soldati, cari erau comandati pe la cordone, si li se platea pe timpulu servitiului simbrior’a însemnata la altu locu mai insusu. Cu tdte acestea din protocolele aflate cu ocasiunea acelei revisiuni la regimentu se vede, că din acele re- țineri intraseră la fondulu de montura si anume: Pe anulu 1773 . . . 10277 fl. 39% cr. „ „ 1774 . . . 2015 „ 25 „ „ 1775 . . . 3891 „ 20 „ sum’a 16.124 fl. 24% cr. Mai remasese unu restu din 1771 de 43 fl. 31% cr. si asia sum’a intrega facea: 16167 fl. 55% cr. Din acdsta suma se făcuseră monturele căte le aveau granitiarii, si mai remasese o reserva de 3046 fl. 37,% cr. Aci apoi urmedia specificarea materialeloru cumpărate, precum panuri (postavuri) de diverse colori, pănsa de captusiala, gaietane (sinore), bordure pentru sub-oficiari, chivere, nasturi de cioie (bumbi de alama), cravate si 1091 parechi de opinci, precum si 111 pantlice de chica (Zopf), căci adeca păna la imperatulu losifu toti soldatii mai portau inca perulu legatu in chica, si numai atunci au inceputu a se tunde, inse asia, că introducerea tunsurei a costatu mare greutate, pentru-că atătu ro- manii, cătu si alte popora cu aristocrati cu totu se sim- tidu insultate si batjocorite, daca cinev’a le propunea să se tundia. La acestu capitolu corni ssariulu belicu nu ascunde impregiurarea, că fondulu de montura venise in disordine din mai multe cause si ceru câ să se reguledie cătu mai curăndu. Quartirele oficiariloru, edificii si reparaturi. Pe lănga o lista fdrte ameruntita aflamu sub acestu capitolu cătev’a informatiuni, care ne potu interesă, pre-' cum d. e., că la infiintiarea regimentului o parte con- siderabila de cuartire pentru oficiari a fostu data dela. 54 pro vinci’a Transilvani’a in stare buna, ăra de atunci acestu mare principatu numerâ pe fiesce-care anu câte 8000 fl. pentru edificări si reparaturi de cuartire, pana cându mai tărdiu se infiintiase si unu fondu de edilitate (de clădiri). Cu tdte acestea mai lipsău inca multe cuartire, chiar’ si in residenti’a regimentului la Orlatu, unde păna atunci se chieltuisera 12830 fl. pentru in- fiintiare de cuartire. Reparaturi se făcuseră păna atunci de 2346 fl. 16³/₄ cr. Se mai cereau de urgentia pe la alte companii 7 cuartire de oficiari, carii erau siliti a locui in case tieranesci. Fusese vorb’a câ să se faca case de locuitu si pentru sub-oficiari, sergenți, corporali etc. aduși din străinătate; intr’aceea venise unu decretu, din care se culegea, că scopulu comandei supreme este, câ suboficiarii străini incetu cu incetulu se lipsesca cu totulu din regimentu si in loculu loru se iă servitiulu sub-ofi- ciarii romani, carii apoi ’si aveau propriele loru locuintie. lustiti’a in regimentu. Despre acăsfa ramura a administratiunei se mai vor- bise si in partea prima a raportului. In Orlatu se afla o comissiune judecatoresca compusa dintr’unu oficiaru de statu-maioru, unu capitanu, unu sublocotenentu, unu ser- gentu, unu corporalu, unu scutitu si unu soldatu gre- gariu; ăra câ jurisconsulti erau cei doi auditori, primulu si secundulu. In cause grave portâ presidiulu insusi colonelulu, in altele maiorulu. Regul’a erâ, că granitiarii poteau se-si caute dreptulu loru fără nici o piedeca in ori ce timpu, nu numai la' comandanții de companii si de batalione, ci si la co- missiunea centrala din Orlatu; inca si mai multu: chiar’ provincialistii, cari aveau vr’unu procesu cu granitiarii, erau primiti fara nici o greutate pe la comandanți, si daca se simtieu nedreptățiți, veneau in cale de recursu la comissiunea centrala in Orlatu. Acea comissiune tină regulatu judecata in fie-care luna, une-ori si mai desu, era sententiele si deliberatele nu costau nimicu, nici pentru militari nici pentru provinciali. Daca se intemplâ câ se aiba granitiarii judecata cu provincialii, atunci regimentulu prin auditorii si procura- torii sei mijlocia in cătu i erâ cu potintia, câ granitiari- loru se li se faca dreptate. Raportulu inse mai spune si la loculu acesta, că regimentulu avea se traga mari greutati ori-căndu venia in contactu cu asia numitele „tabulae continuae“, adeca cu tribunalele comitateloru, care traganau căușele cu ani intregi, luau mulțime de taxe si alte daruri, causăndu si alte spese celoru ce portau procese, atătu granitiari, cătu si provinciali (Taxen oder sonstigen Geschenke und Unkosten). In casu de acelea regimentulu erâ silitu de multe-ori se faca complimente, să se ie pe lănga nobili cu frumosulu, din causa că a- cestia se provocau mereu la legile si privilegile loru, cum si la dreptulu loru consvetudinariu (obiceiulii tierei), adeca de a traganâ judecățile cătu se pută mai multu si a suci nasulu legiloru. (Urm&iia.) Directorulu de scole Georgie Sincai. (Urmare si fine.) Din anulu 1784 sub Nro 8933 avemu unu extractu dintr’unu decretu gubernialu, din care aflamu, că Georgie Sincai stibmisese gubernului unu prea umilitu memoriala in caus’a sa personala, ăra gubernulu îi dă resolutiune, că si păna candu comisarii voru fi gafa cu raportulu loru despre fondurile din Blasiu, lui câ directoru alu sco- leloru naționali i se assignedia pentru intertentiunea sa. păna la prim’a Novembre alu acelui anu din fundulu scoleloru naționale 30 fl., pe care are se-i ridice dela. cass’a camerala a tesaurariatului. Subscrisi: br. Samuel Brukenthal, Davidu Szekely, Antonie Horvâth. Totu din anulu 1784 sub Nr. 4018 luniu 22 gu- bernulu provocăndu-se la rescriptulu Majestatiei Sale din 28 Aprile, face cunoscutu episcopului, că monarchulu in- grijatu de fericirea acestui poporu, a decisu a inbuna- tatî si largi scolele normale, er’ anume pentru gintea Valacha (pro gente Valacha) au binevoitu cu indurare a decide, câ să se infiintiedie douesprediece scole primărie triviali, pentru a caroru sus- ținere au aplacidatu cu mare bunavointia. 600 fl., totu-odata Majestatea Sa a poruncitu, câ con- formu decretului seu regescu din 6 Augustu alu anului trecutu, episcopulu se anumesca acele comune, in care au se fia infiintiate cele douesprediece scole, si apoi se faca» raportu cătra acestu gubernu, era salariu pentru fia-care docente dela acelea scole să se platesca incepăndu dela» S. Novembre anulu 1784 căte 50 fl. din fondulu scole- loru naționali. Preste acăst’a imperatulu mai decide totu. in acelu rescriptu din 28 Aprile, câ la scdl’a principala» din Blasiu să se mai adaoge inca o classa cu unu do- cente, a cărui plata anuala se fia fl. renani 100. Cu acăsta ocasiune gubernulu mai comunica episcopului inca. doue puncte, alu 7-lea si pe acelu din urma din decretulu regiu, dela 6 Augustu anulu 1783, si îlu provoca câ se nu lipsesca a se conformă prea inaltei resolutiuni. Sub- scrisi : Br. Samuel de Bruckenthal, Davidu Szekely, ₜ Adamu Veres. Decretulu susu citatu esise sub Nr. 4818. Guber- nulu in locu de a’lu trimite episcopului intregu, îi dă nu- mai unu extrasu din punctele 7 si 12. Acelu punctu 7 din decretu tînea, că in cătu pentru partea economica, administrativa a scoleloru satesci in comunele unde nu suntu patroni, acelea se fia administrate in viitoriu totu cum a fostu in trecutu; dara cum ? nu se spune. Comu- nitâtiloru inse, imperatulu le impune si comanda, câ edi- ficiile scolastice se le tietotudeauna in stare buna, era acelesi comune se intindia aceloru dăscăli mai multu ajutoriu decătu le-au datu păna atunci „in natu- ralibus et victualibus". Acestea, dîce imperatulu că voiesce să se implinesca, asia precum se intemplâ in Ungari’a fdrte bine, că se incheia contracte intre comunități si directori sau inspec- tori locali in favdrea scoleloru. Era in comunele, in care se afla patroni (domni feudali), pe aceia prefecții corni- 55 tateloru, inspectorii scdleloru naționali, sau chiar’ si pa- lochii sfe se incerpe in totu modulu a-i înduplecă, se do- tedie mai bine-pe dăscălii scdleloru naționali. In punctulu 12 din decretulu regescu se dîce: că pentru-câ invetiatur’a baietiloru, cari voru se trdca la gininasii din scdlele normali, se nu le fia nefolositdre, aUctoritatile scolastice sd se scie obligate in poterea ordi- W ifatluniloru anteridre ale monarchului a le observa strictu, \ prin urmare băieții, cari invetia in scdlele normali se fia * ’ preparați mai bine pentru disciplinele gimnasiali; de aceea se priveghiedie cu rigore, câ nici unu baiatu se nu fia âdmisu in classele gimnasiali, daca n’au terminatu cele trei classe principali, din care trebue se aiba testimoniu sau dela inspectoru sau dela directoru. Asia dara din aceste ddue documente din urma in- vetiamu, câ imperatulu losifu alu II. infiintiase in ade- veru afara de scolele din Blasiu inca dduesprediece scdle naționali romanesci pe teritoriulu marelui principatu alu Transilvaniei, dra acdst’a s’au intemplatu numai cu € luni înainte de a sparge revolutiunea lui Hor’a, si totu cu acea ocasiune a mai amplificatu si scdlele din Blasiu; totuodata acela-si monarchu se încerca a des- chide baietiloru buni de romanu calea si la invetiaturi mai inalte. O resolutiune din 26 Augustu 1784 Nr. 7849 adressata directorului Georgie Sincai, directorului scdleloru din Blasiu, ne descopere o adeverata curiositate pentru timpulu nostru. Bietulu Georgie Sincai fusese insarcinatu cu revisiunea si prepararea cartiloru scolastice. După ce si-a implinitu acesta missîune, Sincai se roga de gu- bernu pentru unu honorariu de 15 galbini; dara inspec- torulu primariu losifu Mârtonfly (preotu rom. cat.) s’a opusu, si asia gubernulu resolvi lui Sincai numai o re- muneratiune de 24 fl., din cari se-si platesca charti’a cumparata si pe copistulu, la care i-a dictatu, pentru-că adaoge gubernulu, fondulu scolasticu este seracu si n’are de unde se dea mai multu, er’ acei 24 fl. se-i ridice dela tesaurariatu. Subscrisu: br. Brukenthal, Stefanu €osta. — Tdte actele câte le deteramu păn’aici in extractu emanâsera in limb’a latina, acu inse urmedia unulu in limb’a germana, sub Nr. gubernialu 1430 L. 52. Acestu aetu gubernialu este o înfruntare grea data directorului scolei normale dela Blasiu. Gubernulu arata lui Sincai, ca a primitu cu neplăcere scirea, că directorulu nu se pdrta cătra episcopulu seu cu reverenti’a si modesti’a cuvenita, precum si că in alte cașuri uneori pierde din vedere bun’a cuviintia (das erforderliche decorum). Din caus’a acdst’a i se da înfruntare forte seriosa si este dojanitu că nu se pdrta conformu statului seu, inpre- jurariloru, in care se afla si pe care le cere interesulu scdlei, care trebue se-i fia totudeaun’a înaintea ochiloru. La acestu actu nu e pusu anulu nici lun’a si diu’a; acum inse câ gubernatoriu ilu vedemu subscrisu, pe co- rnițele Georgie Bânfly, dra câ secretariu pe unu Ignatius von.... connumele nelegibilu. Noi mai că amu cutediâ se sustinemu, că suferin- tiele cele mai mari ale lui G. Sincai s’au începută (fin epoc’a acestui intimatu gubernialu. 1785 Nr. 4391 din 26 Novembre. Despre in- fiintiarea celoru 12 scdle romanesci na- ționale. Subt acdsta data avemu o suplica a directorului G. Sincai aderessata cătra tesaurariatulu regescu alu tie- rei in Sibiiu, intru care Sincai dice, că dupa-ce in anulu trecutu, adeca 1784 din grati’a si clementi’a cesareo-re- (I gdsca inaltulu gubernu regescu a binevoitu a infiintiâ in acesta tidra dduesprediece scdle romanesci naționale, si a dispusu câ docenții dela acelea aplicati cu salarie de căte 50 fl. renani pe anu, se-si traga acelu salariu dela cass’a din Sibiiu, s’a ivitu o greutate din caus’a distantiei câ- torva comune, in care s’au asiediatu acelea scdle, că-ci adeca docenții respectivi sunt siliti a-’si primi salariele loru deadreptulu din Sibiiu. Dnu inspectoru supremu alu scoleloru naționali prevediuse acea dificultate, apoi si mijlocise câ unii dintre acei docenți se-si pdta luă salariele loru dela orasie cu casse publice mai apropiate; dara cu acea ocasiune s’au observatu tăcere despre siepte scdle romanesci infiintiate, anume: la Reginulu ungurescu, la Milasiulu mare, la Szek, la Siomcut’a mare, la Santăn, la Almasiulu mare si la Abrudu. Dupa-ce docenții din acele siepte comune simtu mare greutate si intărdiere la primirea salarieloru dela Sibiiu, Sincai se roga câ inaltulu tesaurariatu se binevoiesca a dispune, câ do- cenții din Reginu si Milasiu se-’si pdta luâ salariulu loru dela comisariulu de finantie din Bistritia; celu din Secu dela provisorulu fiscalu din locu; celu din Siomcut’a dela perceptorulu salineloru Desiului; cei din Santău si Al- masiu dela perceptorulu de sare din Șîmlgu, dra celu din Abrudu dela spanulu fiscalu sau dela provisoratulu din Zlatna. Sub acesta suplica scrisa latinesce, Sincai se subscrie asia: Primarius scholae Nationalis Balâzsfal- vensis, et reliquarum Valachico-Nationalium Director. Din acestu documentu aflamu inca odata pe siguru, că acele dduesprediece scdle romanesci comandate de cătra | imperatulu losifu s’au fostu si infiintiatu in adeveru, si inca tocma in anulu memorabile 1784. Asia dara în- ainte cu o suta de ani poporulu romanescu din Transil- vani’a mai castigase si aceste dduesprediece scdle pe lănga] cele infiintiate din ordinulu consiliului supremu militariu in mai multe comune din cele doue regimente granitiarie. Se mai scie apoi de căte o scola elementara ici colea) buna dra in Brasiovu si pe la căte unu schitu , sau mo- nastice mica, din căte remasesera in tidra nedate flacari- loru pe timpulu turburariloru religidse împreunate cu in- fiintiarea regimenteloru sub generalulu Bukow, precum s’au aratatu la altu locu in actele infiintiarei regimen- tului I. Din traditiune se vorbesce, că in dilele lui Sincai s’aru fi infiintiatu la trei sute de scdle romanesci in Tran- silvani’a, si betranii, cari daca ar’ mai trai ar’ fi astadi de 100 de ani, susțineau acdsta traditiune; dara ndue nu ni s’au intemplatu se vedemu vre-unu documentu scrisa in acestu intielesu. Intr’aceea cunoscuta fiindu activi- — SG — ] tateâ extraordinaria a lui Sincai, este mare probabilitate, că. elu avuse si scopulu acela de a infiintiâ scole cătu se pdte mai multe in comunele romanești, fără a luă in nici o consideratiune greutățile piramidali, pe care le-ar’ fi intimpinatu de siguru, atătu din partea domniloru feu- dali carii nu voieu cu nici unu pretiu, câ si romanii se-’si aiba scolele loru naționali, cătu si chiar din partea gubernului Transilvaniei. Nr. 4391 din 2 Dec. 1785. Aci aflamu resolu- tiunea Tesauratului, cu care acel’a indrdpta pe G. Sihcai cu suplic’a sa la guberniulu regescu; totuodata îi pune si alte dificultăți in prospectu, din care se pota cunosce, că nici gubernulu nu-i va împlini rugămintea. La loculu acest'a ne aducemu aminte, că păna pe la 1838 totu se mai vorbia pe la Blasiu despre vre-o trei din acele douesprediece scole romanești infiin- tiate de cătra imperatulu losifu alu II-lea, care inca totu ar’ mai vegeta, dara numai câ nesce plante lipsite de radiele sorelui si de ploia. Noi amu dori forte, câ omeni betrani din acele 12 comune se binevoidsca a ne informă, daca se mai afla vre-o urma din acele scole pe la co- munele loru, si anume daca acei căte 50 fl. îi mai trage vre-unu docente cu dreptulu vechiu castigatu inainte cu 100 de ani; căci Domne, multe drepturi de acelea câș- tigate din betrani s’au pierdutu, sau din nesciinti’a, sau si lenea descendentiloru, fii, nepoti si strănepoți. Decretu gubernialu din 8 Februariu 1788 Nr.-j^r indreptatu cătra directorulu scoleloru normali din Blasiu G. Sincai in caus’a limbei germane câ studiu obligatu. In acestu decretu gubernulu Transilvaniei se provoca la unu mandatu prea inaltu din 9 lanuariu alu aceluia-si anu coprinsu in forma de decretu alu curtiei, intru care se dice, că scopulu catalogeloru care se ceru pentru ti- nerii ce trecu din scolele normali in cele gimnasiali este: câ se se adeveresca, cumcă nici unu tineru nu a fostu primitu in classele gimnasiali fără cunoscinti’a limbei germane, dara cumcă din catalogele înaintate dela Blasiu la gubernulu tierei nu se cunosce acea împrejurare, daca băieții intrati in gimnasiu cunoscu sau nu limb’a ger- mana, asia dara gubernului i se impune, câ se stringa pe direcțiuni si pe professori la exacta observare a dis- positiunei acesteia. Asia dara gubernulu obliga pe di- rectorulu Sincai, câ se implinesca acea vointia prea inalta, se silesca pe docenți la inplinirea aceleia cu cea mai mare grija, se si ingrijesca câ limb’a germana se fia invetiata alaturea cu limb’a materna si in scolele latinesci, pen- tru-câ asia tinerimea care apucase a invetiâ limb’a ger- mana in scolele naționali, se nu o uite in cele latinesci. Subscrisu cornițele George Bânffy câ gubernatoru si Da- vidu Vajna câ secretariu. Este prea bine cunoscuta lupt’a epocala a impera- tului losifu portata cu poporele negermane ale monar- chiei pentru introducerea limbei germane in tote scolele si in tote afacerile statului; dara totu asia e cunoscuta si resistenti’a inversiunata a aceloru popora si mai alesu a maghiariloru in contr’a acelui planu alu imperatului. JDin alte acte, care se mai afla intre scrierile remase dela G. Sincai în archivulu episcopiei gr. catolică dela Oradea I mare, se mai vedu unele remonstratiuni ale acelui direc- I toru, ce e dreptu, nu îndreptate in contr’a invetiarei de 1 limb’a germana, ci numai in contr’a possibilitatii de a J o invetiâ pe aceea in Blasiu. Se pare inse totu din ] acelea raporturi ale lui Sincai, că imperatulu facea mare sila profesoriloru si directoriloru in favdrea limbei ger- mane, incătu la unu timpu G. Sincai veni la idea câ se propună gubernului, că dupa-ce sil’a este atăt’a de mare, atunci scolele din Blasiu se fia strămutate cu totulu in . vre-unu edificiu publicu din vre-unu orasiu sasescu, unde baietiloru li s’aru dâ ocasiune, câ pe lângă ceea ce in- vetia in scola, să se deprindă in limb’a germana in atin- gere cu poporatiunea din locu. Acestu decretu alu gu- bernului e scrisu in limb’a germana. Nr. 8099 din 10 Octobre 1793. Decretu guber- nialu. Resboiele cele mai crunte decurgeau in Europ’a din caus’a marei revolutiuni francese. Imperiulu acest’a erâ unulu din monarchiile cele mai încurcate in eveni- mentele din acea epoca mare. Cu venirea in anulu 1792 a imperatului Franciscu la tronu fiindu forte mare lipsa de bani, si clasele privilegiate ne voindu nici atunci a se supune la platirea de imposite regulate, adunăndu-se in dieta votau numai asia numite subsidie (ajutore) din casu in casu. In acelu anu s’au votatu unu subsidiu, care apoi se esplicase asia, că nu numai nobilii, ci si parochii, profesorii si funcționarii se platesca in oresi-care propor- tiune; s’au facutu inse si exceptiuni, prin care d. e. di- rectori si profesori, cari îsi trageu săracele loru salarie din , unele fonduri publice, aveau se remăie scutiti de acea contributiune. Din intemplare inse G. Sincai, care inca erâ se fia scutitu, a fostu asupritu prin subtragerea din salariu. Sincai alerga la gubernu cu plănsore in numele seu si alu profesoriloru din Blasiu. Gubernulu îi respunde, că asia este, căci decretulu din 2 Novembre Nr. 7836 din 1792 tîne in cuvinte respicate, că pa- rodii, professori si altii cari îsi tragu salariele din vre- unu fondu publicu, se nu fia siliti de cătra comitate a plati repartitiuni de acelea, de unde urmedia, că si lui Sincai i s’a facutu nedreptate, câ i s’au trasu din sa- lariu ; dar dupa-ce I’au platitu, acuma se cerce a regulă lucrulu cu inspectorulu scoleloru. Incătu pentru profe- sori, aceia nu mai potu fi scutiti, pentrucă din intem- plare sumele impartite pe comitate si scaune au apucatn a se imparti si pe familii si individi. Asia dara profe- soriloru li se dete negativa pe unu temeiu cu totulu ne- legalu. Subscrisu: cornițele Lupulu Kemeny, Davidu Szekely si I. Bedeus de Scharberg. Acesta suplica alui G. Sincai, la care îi venise re- solutiunea de mai susu, avea dat’a din 26 Septembre 1793. De aici invetiamu celu puginu atăt’a, că G. Sin- cai mai functionâ câ directoru in Blasiu inca si cătra finea anului 1793, adeca după diece ani dela venirea lui loanu Bobu pe scaunulu episcopiei Fagarasiului, căci precum se știe loanu Bobu fusese alesu in 21 Octobre 1782, dara preconisatu numai in 15 Dec. 1783. G. B. Âcademi’a romana din Bucuresci. (Urmare si fine.) Comiăsiunea a hotaritu anume urmatdrele: 1. Că documentele adunate de dlu Odobescu in archivele ministeriului de externe din Paris sb se publice din fondulu publicatiuniloru Hurmuzachi, combinandu-se CU colectiunea făcută mai inainte de dlu Tocilescu in bțbliotec’a naționala din Paris, in urm’a insarcinariloru Câ a primita dela ministeriulu instructiunei publice. Ace- ste doue colectiuni se completedia reciprocu, pentru-că dnciimp.nf.ple diplomatice ale Franciei inainte de circa 1650 au fostu depuse in bibliotec’a naționala si numai ; • cele posteriore se afla in archivele ministeriului de externe. Colectiunile aceste voru formă ddue volume, cari voru fi considerate câ unu suplementu la colectiunea lui Hurmuzachi, si voru coprinde intr’unu corpu docu- mente ce s’au gasitu in Franci’a cu privire la romani si la tdte relatiunile acelei tieri cu principatele romane păna la anulu 1814. Indata dupa-ce comisiunea a luatu acea decisiune, s’a inceputu tipărirea documenteloru. Păna acum s’au tiparitu din volumulu I 15 cole (112 pagine), coprin- diendu documente pentru anii 1518—1595, parte ne- publicate păna acuma, parte adunate din diferite publi- catiuni. Volumulu alu II-lea s’a tiparitu aprope intregu in 88 cole in 4° (704 pagine), coprindiendu documente din anii 1781—1814. Pentru amenddue aceste volume se va face, pe langa unu indice chronologicu alu docu- menteloru, si unu indice analiticu si alfabeticu alu nu- meloru si fapteloru mai insemnate. 2. Colectiunea făcută de Hurmuzachi pentru epo- cele mai vechi ale istoriei romăniloru, adeca inainte de anulu 157Sieste forte restrinsa. Documentele privitdre la acea epoca sunt respandite prin diferite publicatiuni istorice făcute in Ungari’a si in alte parti. Comissiunea a decisu, câ colectiunea lui Hurmuzachi, pentru epoc’a anteridra anului 1576, se fia completata cu tdte docu- mentele privitdre la istori’a ndstra, căte se voru fi publi- cații păna acuma. Cu pregătirea acestei lucrări comissiunea a insar- cinatu pe dlu N. Densusianu si tot-odata a decisu a se procură din fondulu seu unele din publicatiunile, in cari se afla documente din epoc’a numita. Dlu Densusianu a inceputu lucrarea in I un’a ^Septembre si de atunci a exploratu cu minutiositate mai cu sema bogatele publica- tiuni ale Iui Theiner si o mare parte din „Codex diplo- maticus“ alu lui Fejdr. Dsa a facutu extracte desvoltate din fia-care documentu si tdte extractele s’au asiediatu in ordine chronologica. Materialulu alesu si pregatitu in acestu modu păna acuma este suficienta pentru formarea unui volumu intregu. Documentele păna acum’a studiate se raporta la epoc’a Cumaniloru, la episcopi’a Milcoviei si a Cumani- loru, la istori’a imperiului romano-bulgaru, coresponden- ti’a lui Joanitiu domnulu romăniloru si bulgariloru cu pap’a Inocentiu III si incoronarea sa câ rege alu roma- niloru si bulgariloru, resbelele lui Joanitiu si lonu Asanu 57 — cu grecii si latinii, invasiunea tatariloru, venirea turcilortt in Europ’a, incursiunile loru in Tidr’a romandsca si Mol- dov’a si resbelele cu densii, in fine relatiunile interna- ționale ale tieriloru romane cu Ungari’a, cu Poloni’a si scaunulu papalu. Lucrarea va continua in acestu modu, si tipărirea va incepe, candu tdte documentele cunoscute voru fi com- binate in ordine chronologica. In acestu modu vomu avea unu corpu cătu se pdte mai completu alu documenteloru privitdre la istori’a romăniloru, anteridra secolului alu XVII-lea. O imbunatatire a acestei lucrări o datorimu buna- vointiei dlui Obedenaru, alu cărui zelu neobosita pentru lucrările istorice ve este toturoru cunoscuta. Dsa a binevoita a lua asupr’a-si insarcinarea de a face sb se co- lationedie cu originalele din Vaticanu unele cuvinte si mai alesu nume proprii, cari se păru a fi greșita tipărite de Theiner. Colaționarea acdsta se face de cătra paleo- grafi deprinși cu ast’-feliu de lucrări. Numele proprii, a căroru descifrare presinta dificultăți si nu esțe sigura, voru fi chiar facsimilate după originale. Colectiunea documenteloru privitdre la istori’a roma- niloru din secolii XIV si XV s’a imbogatitu printr’o forte pretiosa serie de 74 copii fotografice de pe documentele originale din archivele imperiale * dela Moscv’a. Aceste documente scrise parte in limb’a latina si alta parte mai mare in limb’a slavona, sunt tractate de ale domniloru Moldovei si Tierei romanesci cu Poloni’a si alte scrisori privitdre la relatiunile tieriloru romane cu acelu regatu. Ele au apartînutu archivei de stata a Poloniei si despre aceste documente vorbesce Dogiel publicandu 17 dintre cele latine (Codex diplomaticus I, 597—623). Multe dintre documentele latine sunt numai resumate pe scurta de Dogiel, era altele neamintite cu totulu. Acdsta colec- tiune de celu mai mare pretiu a trimis’o academiei dlu colegu N. Kretzulescu, a cărui rîvna luminata pentru cercetările istorice ne sunt de multa cunoscute. d) Din colectiunea lui Hurmuzachi, indata după ter- minarea volumului IV, partea a 2-a, s’a pusu la tipariu voi. V, care va coprinde documentele privitdre la anii 1650—1700. S’au tiparitu păna acuma 2 cole (8. pagine). e) Din „Fragmente zur Geschichte der Românen“ s’a publicata in decursulu anului volumulu III (de 514 pagine), din care erau tipărite păna la sessiunea trecuta 24 cdle. Acestu volumu coprinde studii asupr’a istoriei tieriloru romane dela mortea lui Mihaiu Vithzulu păna la pacea dela Carlovitz. Apoi s’a inceputu tipărirea vo- lumului IV, din care s’au tiparitu păna acum 23 cdle (368 pagine). Documente privitdre la istori’a romăniloru culese de Eudoxiu de Hurmuzachi: Astu-feliu publicatiunea Hurmuzachi conține astadi: Voi. III, (1576—1599). Cu portretulu lui Mihaiu Vodă Vitezulu. Voi. IV, Partea I, (1600—1650). Cu portretalu, lui Mateiu Basarabu. i s 58 Voi. IV, Partea II. (1600—1650). Cu portretulu lui Vasile Lupu. Voi. V, (1650—1700). Sub pressa. Voi. VI, (1700—1750). Cu portretulu lui Dimitrie Cantemiru. Voi. VII, (1740—1818). Cu portretulu lui Grigorie Ghica. Fragmente zur Geschichte der Romanen von Eu- doxius Freiherrn von Hurmuzaki: Voi. I, Istori’a romaniloru înainte de fundarea prin- cipateloru si istori’a principateloru dela fundarea loru păna la pierderea independentiei. Voi. II, Istori’a bisericesca a romaniloru din Tran- silvani’a. Voi. III, Istori’a principateloru romane dela mortea lui Mihaiu Vitezulu păna la pacea de Carlovitz. Voi. IV. Sub pressa. Fragmente din istori’a romaniloru de Eudoxiu ba- ronu de Hurmuzachi. Tom. I. III. Cercetări si esplorari sciintifice. Cu ajutoriulu sumeloru pe cari camer’a le-a pusu la dispositiunea academiei, ne-a fostu cu potintia in ses- siunea trecuta a dispune unele cercetări sciintifice de na- turi deosebitei. 1. Colegului nostru dlui Odobescu i s’au pusu la dispositiune 5000 lei pentru a continua cu facerea copii- loru de documente din archivele ministeriului de esterne din Parisu, cu privire la istori’a tieriloru romane. Ace- < sta lucrare s’a continuatu, si in decursulu anului s’au primitu 46 fascicule (192—237), din cari unele continua colectiunea primita in anulu trecutu, era altele o com- pletedia. Acesta colectiune de documente va fi preste puginu timpu publicata, precum s’a aratatu mai susu. 2. De asemenea in sessiunea trecuta ati pusu la dispositiunea colegului nostru George Baritiu sum’a de 5000 lei pentru a aduna documente istorice privitore la romani. Dsa va face o relatiune despre lucrările sale in acâst’a privintia. 3. Colegulu nostru dlu V. Babesiu s’ă insarcinatu, in urm’a cererei sale, cu facerea de cercetări archeolo- gice in părțile Banatului, spre care scopu i s’a pusu la dispositiune sum’a de 1000 lei. Dsa va binevoi asemenea a presenta academiei relatiune in scrisu despre resultatele obtînute prin explorările dsale, fiindu de celu mai mare interessu, câ aceste relatiuni să se publice in analele nostre. 4. Prin nenorocitulu incendiu dela 24 Martin ve aduceți aminte, că bogatele si pretiosele colectiuni ale museului botanica au fostu cu totulu nimicite. Spre a usiorâ dorerea ce acesta perdere a causatu colegului nos- tru dlu dr. D. Brăndza, activitatiei caruia se datoră for- marea acelei colectiuni, dvostra v’ati grabitu a pune la dispositiunea sa sum’a de 2000 lei spre a ajuta restabi- lirea aceloru colectiuni. Perderea cea mare a fostu re- cunoscuta de tota tiâr’a si urmarea a fostu, că museulu botanicu este astadi aprope cu totulu restabilita. Dlu dr D. Brandza va binevoi a ve face o relatiune asupr’a starei colectiuniloru puse sub a sa direcțiune. 5. Dotatiunea museului de anticitati de 10,000 lei, s’a datu pe anulu trecutu academiei de cătra camera, pentru-câ ea să se cheltuesca sub controlulu academiei. Din acăsta dotatiune jumetate a fostu destinata pen- tru diferite cumpărări pentru museu. Acesta suma s’a cheltuita aprope intrega pentru mai multe obiecte cum- părate in urm’a cereriloru directorului, după cum veți vedea din raportulu asupr’a operatiuniloru cassei. A dou’a jumetate a fostu destinata anume pentru continuarea esplorariloru archeologice dela Adam-Clissi si pentru aducerea la museu a anticitatiloru găsite in acea localitate. Dlu directoru alu museului a fostu im- pedicatu in acestu anu de a continuă aceste lucrări si din acesta causa sum’a a remasu aprope intrega nechel- tuita, inse este reservata pentru a se cheltui in anulu viitoru, conformu dorintiei gubernului, IV. Concursurile. Pentru sessiunea anului acestuia erau publicate trei premii; pe de o parte premiile anuale: „Marele premiu Nasturelu", carele este a se decerne pentru o scriere in limb’a romana cu contînutu de ori-ce natura, care se va judecă mai meritoria printre cele publicate in 1881 —1884; apoi „Premiulu statului Heliade-Radulescu“ care este a se decerne unei scrieri in limb’a romana cu con- tînutu literariu, care se va judecă mai meritoria printre cele publicate in anii 1883 si 1884. La aceste doue premii s’au presentatu păna la ter- minulu regulamentaru, 31 Decembre 1884, urmatorele publicatiuni, cari au fostu trimise fără intardiere comis- siunei respective spre studiare: 1. Cursu elementariu de gramatica romanesca. Par- tea I. etimologi’a, de Vasile lonescu. Iași 1884. 2. Legile istorice, care esplica limb’a romana, de Vasile lonescu. Iași 1884. 3. Ludovicu XIV si Constantinu Brancovenu. Stu- dii asupr’a politicei francese in Europ’a resaritâna de lonescu-Gionu. Bucuresci 1884. 4. Memoriile geologice ale scolei militare din Iași. Memoriulu I. Studiile geologice si paleontologice asupr’a unoru terămuri tertîare din unele parti ale României, de G. Cobălcescu. Bucuresci 1883. 5. Studie asupr’a constitutiunei romaniloru sau es- plicarea pactului fundamentalu din 1 luliu 1866, de G. G. Meitani. Fascicul’a IX. Bucuresci 1884. 6. Manualu sau calaus’a cetatianului in materie judiciara, de loanu Radoi. Bucuresci 1884. 7. Negriad’a, epopea naționala, de Aronu Densu- sianu. Partea II. Bucuresci 1884. 8. Teori’a lui Rosler. Studii asupr’a staruintiei romaniloru in Daci’a Traiana, de A. D. Xenopolu. Iași 1884. 9. Raportulu generalu anuala asupr’a invetiamead- tului, presintatu dlui ministru de instrucțiune publica si culte, de Spiru C. Haretu. Bucuresci 1884. — 59 — 10. Revolutiunea lui Hori’a in Transilvani’a si in Ungari’a, 1784—1785, scrisa după documentele oficiale, de Nic. Densusianu. Bucuresci 1884. 11. Elemente de terapeutica si materie medicala, de dr. Z. Petrescu. Partea I. Voi, I, II, III. Partea II. Bucuresci 1884. 12. Manualu de archeologie biblica, de Isidoru de Onciulu, Cernăuți 1884. Totu pentru acestu anu mai erâ publicatu si con- cursulu premiului Lazaru pentru celu mai bunu „Studiu asupr’a agriculturei, industriei si comejiciului in Roma- ni’a". La acestu concursu nu s’a presentatu nici unu manuscrisu. V. Colectiunile. In decursulu anului, dela sessiunea generala trecuta păna acum, colectiunile nostre s’au imbogatitu intr’unu modu cu. totulu neobicinuitu. In specialu bibliotec’a este astadi mai mare decătu de doue ori cătu erâ in anulu trecutu. Comissiunea bibliotecei ve va aratâ mai cu dea- meruntulu, cum s’a imbogatitu bibliotec’a si ce s’a lu- cratu in decursulu anului pentru tinerea ei in buna or- dine. Eu me marginescu a ve comunică urmatorele: 1. Amu avutu fericirea a primi in lun’a luliu a anului trecutu in localulu nostru pretids’a biblioteca, pe care camer’a a cumparat’o pentru academie dlu dela D. C. Sturza dela Schei’a. Acesta biblioteca, compusa din 7487 volume, fără a socoti dubletele, este unu adeveratu te- sauru pentru studiile nostre istorice. Ea a fostu for- mata in cursu de mai multe diecimi de ani si indreptata in specialu asupr’a istoriei romaniloru. Possedemu in- tr’ens’a o mulțime de publicatiuni din cele mai rare si mai pretidse pentru istori’a nostra; vomu aminti numai o colectiune forte bogata de editiuni vechi a cronicari- loru si istoriciloru poloni. Cu acesta biblioteca amu mai primitu si 143 volume manuscrise, o pretiosa colectiune de documente originale romane si transilvane din secolii XV—XVIII si mai multe monede romanesci. 2. Prin daruri si schimburi s’au inmultitu biblio- tec’a nostra in acestu anu asemenea forte multu. Nume- rulu volumeloru primite in acestu modu trece preste 1820. 3. Inca inainte de sessiunea trecuta localulu bi- bliotecei nostre nu mai erâ indestulatoriu pentru asie- diarea tuturoru cartiloru. Dvdstra prevediendu o parte din crescerea bibliotecei, a-ti dispusu facerea unei none instalări pentru asiediarea pârtiei, care nu mai incapea in cea vechie. Acesta lucrare s’a executata intocmai după cererea făcută in sessiunea trecuta de comissiunea bibliotecei si aprobata de dvdstra. De si instalarea acest’a este făcută cătu a fostu cu potintia mai incapatore, totuși in urm’a crescerei enorme a bibliotecei, ea nu este de ajunsu pentru instalarea sis- tematica a tuturoru cartiloru. De aceea din ce in ce mai multu devine urgenta necessitatea unui localu pro- priu alu academiei, in care sd se pota face instalări su- ficiente pentru bibliotec’a nostra, care in cursu de puțini ani a .ajunsu a fi cea mai pretiosa in tiera. Avemu viua sperantiâ, că gubernulu M. S. Regelui se va grăbi cătu mai curdndu a inzestra academi’a cu unu localu potrivita cu trebuintiele sale. 4. Colectiunea numismatica. In deciirsulu anului espiratu s’au presentatu favorabile ocasiuni, prin cari ama potutu imbogati forte multu colectiunea ndstra de mo- nede vechi romanesci prin Însemnate cumpărări. Numerulu bucatiloru cu cari a crescută colectiunea este de circa 1200, tote moldovenesci. Din acesta nu- merdsa colectiune, 575 de monede sunt dela Bogdana Voivodu si 470 dela Petru Musiatu, celelalte dela dife- ritii domni. Exemplariele in numeru asia de mare din monedele lui Bogdanu si ale lui Petru Musiatu au o în- semnătate considerabila din mai multe puncte de vedere; pe de o parte se potu alege din ele exemplarie de o. conservatiune buna, pe de alta parte voru potea servi la facerea de schimburi cu alte cabinete numismatice, si in fine servescu spre a ne dâ o idea despre circulatiunea numerariului in anumite epoce si despre cantitatea mone- deloru bătute de diferiti domni. 5. Colectiunea de documente istorice a crescutu prin diferite daruri, intre cari voiu aminti cu deosebire colectiunea compusa din 78 documente in copii si 10 in originalu, dăruită de dlu membru corespondenta Obe- denariu. Aceste documente pretidse pentru istori’a ro- maniloru au fostu colectate la Rom’a si dăruite de dlu Obedenariu pe lănga o relatiune asupr’a directi unei ce ar trebui data cercetariloru istorice romane in archivele si bibliotecele Romei. Prin cumpărare s’au procurării 470 documente ro- mane din diferite epoce si de mai multe feliuri. V. Din cele ce am avutu onore a ve expune in capitolele precedente ati vediutu, domniloru colegi, că co- lectiunile nostre de totu felulu au crescutu in anulu tre- cutu intr’unu modu cu totulu neobicinuitu. Acesta cres- cere a immultitu in proportiune lucrările ce trebuescu făcute pentru punerea si tinerea colectiuniloru in buna renduiala. Cu tota straduinti’a cu care a lucratu perso- nalulu fdrte restrinsu alu cancelariei nostre, elu nu a potutu birui tdte operațiunile căte reclama acesta cres- cere de materialu. De aceea ni se impune necessitatea de a mai mari personalulu cancelariei, mai alesu fiindu- că tdte colectiunile nostre trebue ordinate intr’unu modu definitivu, după sisteme raționale si bine studiate, spre a potea apoi continuă pe aceea-si basa si cu orenduirea materialeloru, cu cari de acum inainte se voru imbogati. Aceste organisari ceru, pe lănga unu studiu seriosu asu- pr’a metddeloru, fdrte multa lucrare materiala, cum sunt copiare de titlurile cartiloru, facere de inventării pen- tru documente etc., pentru formarea diferiteloru cataloge cari suntu hotarite de regulamentulu bibliotecei votatu de dvdstra in sessiunea trecuta. Delegatiunea va veni in acdsta privintia cu propuneri inaintea dvdstra, spre a satisface si aceste trebuintie ale servitiului internu alu academiei ndstre. VI. Spre a încheia raportulu asupr’a lucrariloru din cursulu anului, am onore a ve espune resumatulai > 8* 60 operatiuniloru casei academiei in anulu nostru budgetaru 1884—1885. Secretarulu generalu D. Sturdza. Raportulu d.-lui secretariu generalu D. Sturdz’a asu- pra lucrarilorn făcute de Academia in sessiunea generala din 1885, cetitu in siedinti’a de închidere la 19 Martie v. Domniloru colegi! Sessiunea generala, pe care o inchidemu astadi, a avutu 26 siedintie. Am avutu fericirea, câ ddue din ace- ste siedintie se fie presidate de M. S. Regele, Augustulu protectoru alu Academiei. In siedintiele acestea domniile-vdstre v’ati ocupatu de diferite lucrări, parte aduse in discutiune de pro- gram’a presentata de delegatiune la inceputulu sessiunii, parte aduse în desbatere de cătra secțiuni. . Me voiu margini a însemna numai lucrările princi- pale, cari au ocupatu siedintiele nostre. In siedinti’a dela 2 Martie, d-vdstre ati ascultatu relatiunea d-lui Hasdeu asupr’a marei lucrări lexicogra- fice despre limb’a romana, provocata in sesiunea trecuta prin actulu de înalta generositate a M. S. Regelui. Sec- țiunea literara si după dens’a Academi’a intrega ă apro- batu lucrarea d-lui Hasdeu, er’ M. S. Regele a binevoitu a da o noua dovada de inaltulu seu interesu pentru stu- diulu si cultur’a limbei romane, luăndu asupr’a sa si cheltuielile de tipărire a acestei mari lucrări. Pe lănga acesta d-vostre ati avutu a ve ocupa de alte doue lucrări lexicografice asupr’a limbii nostre: Un’a propusa de cătra d. profesoru si membru corespondentu al Academiei I. U. larnik, care se oferise a face pentru Academie unu dictionariu, in care se se cuprindă tote cu- vintele si formele culese din literatur’a poporala romana, atătu in prosa, cătu si in versuri; ceealalta provocata de o propunere presentata de d. Nicolae lonescu, si privitore la facerea de cătra Academie a unui dictionariu romanu, care se servăsca de dreptariulu limbii. Amendoue aceste propuneri au fostu studiate de secțiunea literara, care a luatu prudent’a hotarire de a nu mai incepe deocamdată o ndua lucrare lexicografica, si de a așteptă publi- carea celu puținu a unei părți însemnate din dictiona- riulu, la care lucreza d. Hasdeu si din care mai multe specimene au fostu deja presentate Academiei. In siedinti’a plenara d-vostre ati aprobatu decisiu- nile secțiunii literare in acesta privintia. Gestiunea ortografiei a ocupatu si in acesta sessiune unu locu insemnatu in desbaterile nostre. Acăsta dis- cutiune se continua din anulu trecutu si privia unu sin- guru punctu din modulu nostru de scriere, anume, daca trebue se continuamu a scrie pe u mutu finalu la cu- vintele flexibile ori nu. Gestiunea fiindu in sine delicata, sustînuta si combătută cu putere, nu ati crediutu că este bine a da unu votu asupr’a ei, remănendu a continua cu modulu de scriere intrebuintiatu păna acum. Cărțile presentate la premii s’au luatu in cercetare. Discutiunile făcute, mai cu sema in coînissiunea însărci- nata cu aceste lucrări, au aretatu că s’au presentatu in acestu anu mai multe publicatiuni de valore. Din cele doue premii, cari erau a se da in acestu anu ati acor- dat numai unulu, si anume premiulu Heliade-Radulescu, care s’a datu d.-lui N. Densusianu pentru publicatiunea s’a Revolutiunea lui Hori’a, in urm’a raporturiloru d-loru Baritiu si Hasdeu, cari amăndoi au constatatu me- ritele mari ale acestei cărți din punctulu de vedere alu metodei scientific^ si alu obiectivitătii, cu cari sunt stu- diate intrins’a faptele, de cari se ocupa. Prin premiarea acestei cărți, Academi’a a afirmatu intentiunile sale de a incuragia lucrările făcute după legile si principiile sciin- tiei. Cartea d-lui Densusianu, a disu d. Hasdeu in ra- portulu seu, este „o lucrare forte conscientiosa, care va „contribui multu a închide pe viitoriu in Romani’a epoc’a „istoriografiei melodramatice, după cum s’a inchisu de „cătu-va timpu aceea a filologiei sentimentale/ Afara de acesta scriere se mai aflau intre cele pre- sentate si altele de o valore insemnata. Voiu aminti; 1. Memoriulu geologicu alu d-lui Cobălcescu si 2. Te- rapeutica d-lui Petrescu. Cu tote aceste atătu comis- siunea premiiloru cătu si plenulu Academiei au fostu de părere, că nici unei’a din aceste scrieri nu se pote acorda marele premiu Nasturelu. D-vostre ati crediutu că celu mai mare premiu alu academiei, după intentiunea fun- datoriului seu, nu pote fi acordata decătu scrieriloru de o valore si însemnătate cu totulu superiora. Pentru a recunosce inse meritulu scrieriloru d-loru Cobălcescu si Petrescu, Academi’a i-a numitu membrii corespondenti. Din partea sectiuniloru s’au presentatu mai multe lucrări. Dintre acestea voiu aminti memoriulu d-lui Papadopolu-Calimachu despre unu poemu slavonu din se- colulu alu Xll-lea, in care se afla mai multe date pri- vitore la istori’a Romaniloru. Dela secțiunea istorica a venitu o propunere, care a fostu aprobata de d-v6stra, câ d. Urechia se fie in- sarcinatu cu facerea unei noue editiuni a scrieriloru lui Mironu Costinu, dintre cari un’a este inedita. A-ti luatu măsurile trebuincidse, pentru-câ acest’a lucrare să se păta termină in decursul u anului. Pentru a ajută, intru cătu ne permitu mijldcele, pu- blicarea poesiiloru poporale, a-ti acordatu d-lui Marianu unu ajutoriu de 500 lei pentru tipărirea colectiunii sale de descântece. Cu părere de rău ne-am vediutu in neputintia de a da de asta-data ajutoriulu nostru pen- tru publicarea bogatei si pretiosei colectiuni adunate de d. G. Dem. Teodorescu. Avemu sperantia că totuși se va publică in curăndu acesta colectiune, care este cea mai bogata si mai variata dintre cele publicate păna acum. Pentru studiarea dialectului macedo-romanu a-ti de- cisu a cumperâ traductiunea Apostolului, făcuta in acelu dialectu de cătra reposatulu Tomar’a. Pentru premiulu Heliade-Radulescu, care este a se da 1888, după recomandarea secțiunii literare, a-ti de- cisu a se propune subiectulu: Nunt’a la Romani, studiu istorico-etnograficu comparativu. 61 O însemnata pârte din» timpulu acestei sessiuni a fostu ocupată cu cercetarea si examinarea diferiteloru lucrări îndeplinite sau începute in decursulu anului de cătra delegătiune, conformu decisiuniloru luate in sessiu- nea trecuta; precum si cu cercetarea administrațiunii fi- nanciare a Academiei. In : urm’a propunerii făcute prin raportulu generalu jțresentatu la inceputulu acestei sessiuni, a-ti luatu dis- . yositiunile necesarie pentru facerea unei noue si com- plete editiuni a operiloru lui Nicolae Bălcescu. Discursulu de receptiune alu venerabilului colegu Fl. Porcius a fostu pentru noi o serbatore, pentrucă am potutu privi toti cu multa bucurie resultatele unei înde- lungate activitati îndreptate cu staruintia si iubire spre investigatiuni scientifice. Zelulu neobositu alu marelui nostru cetatiănu loanu Bratianu, pe terenulu culturei nâstre naționale, a decisu Academi’a a îndeplini o dorintia de multu simtita de noi, toti proclamandu-lu in unanimitate de membru onorariu alu ei. Viulu interesu ce a purtatu totdeaun’a Ex. Sa Sir "W. White, ministrulu M. S. Reginei Engliterei, pentru tier’a ndstra, si in specialu pentru Academie, v’a indem- natu a-’lu alege membru onorariu. A-ti alesu de membru corespondentu alu sectiunei istorice pe Ex. Sa d. Eugen Schuyler, fostu ministru plenipotinte alu stateloru-Unite in Romani’a, in a cărui istorie a lui Petru celu mare, evenimentele privitbre la Romani sunt studiate cu o deplina cunoscintia a croni- carilor u noștri. Inchidemu sessiunea generala a acestui anu cu acelu strigatu, care pornesce cu iubire si devotamentu din ini- mele nostre a tuturoru: Se traiasca MM. LL. Regele si Regin’a, Augustii membrii si protectori ai Academiei. Insciintiare. După decisiunile luate de Academi’a Romana in ses- siunile de păna la anulu 1885, concursurile propuse de Academia sunt cele urmatore: I. Premiulu Nasturelu-Herescu din Seri’a B, de 4000 lei, se va decerne, in cursulu sessiunii gene- rale din Martie-Aprile 1886 unei cărți scrise in limb’a romana, cu contînutu de ori-ce natura, care se va judeca mai meritorie printre cele publicate dela 1 Ianuarie păna la 31 Decembre 1885. II. Premiulu Statului Lazaru, de 5000 lei, se va decerne in cursulu sessiunii generale din Martie-Aprile 1886 unei cărți scrise in limb’a romana, cu contînutu științificii, care se va judeca mai meritdrie printre cele publicate dela 1 Ianuarie 1884 păna la 31 Decembre 1885, sau celei mai importante inventiuni științifice fă- cute dela 1 Ianuarie 1884 păna la Decembre 1885. NB. Concurentii la aceste premii voru bine-vof a trimite 1& cancelari’a Academiei Romane in Bucuresci — Palatulu Uni- versității ᵥ— operele loru, cari voru fi in conditiunile de timpu aci însemnate, in câte 12 exemplare, până la 31 Decembre 1885. III. Marele premiu Nasturelu-Herescu din Seri’a B, in suma de 12000 lei, se va decerne in cursulu ses- siunii generale din Februarie-Martie 1889, unei cărți scrise in limb’a romana, cu contînutu de ori-ce natura^ care se va judecă mai meritoria printre cele publicate dela 1 Ianuarie 1885 păna la 31 Decembre 1888. NB. In privinti’a premiiloru „Nasturelu Herescu® se punu in cunosciinti’a publicului urmatorele dispusetiuni din codicilulu reposatului intru fericire C. Nasturelu-Herescu: B. Premii pentru opere publicate. „In totu anulu Societatea Academica Romana va ave a premia, din veniturile fondului Năsturelu, o carte tipărită originala, in limb’a romana, care se va socoti de către So- cietate ca cea mai buna publicatiune aparuta in cursulu anului. Inse aceste premie voru fi de doue specie.- 1. In trei ani consecutivi, de-a rendulu, se va decerne câte unu premiu de patru mii lei, Nr. 4000 L. n. minimum, la cea mai buna carte aparuta in cursulu anului espiratu; 2. Er’ in alu patrulea anu se va decerne unu premiu fixu de lei 12,000, carele se va numi „Marele premiu Nasturelu¹¹, operei, care va fi judecata ca publicatiunea de căpetenie ce va fi aparutu in cursulu celoru patru ani pre- cedenti. Acestu premiu nu se va pute decerne unei lucrări, care va fi obtînutu deja unulu dintre premiele anuale, de cătu defalcăndu dintr’insulu valdrea premiului precedinte. Operele ce se voru recompensa cu acesta a ddu’a serie de premie voru tracta cu preferintia despre materiile urmatore: a) Scrieri seriose de Istoria si sciintiele accesorii ale istoriei, preferindu-se cele atingatore de istori’a tieriloru ro- mane ; b) Scrieri de Religiunea ortodoxa, de morala practica si de Filosofia; c) Scrieri de Sciintie politice si de Economia sociala; d) Tractate originari despre Sciintiele esacte; e) Scrieri enciclopedice, precum Dicționare de istorie si geografie, in cari se intre si istori’a si geografi’a României; Dicționare generale sau parțiale de sciintie esacte, de arti si meserii, de administratiune si jurisprudentia, si alte asemeni lucrări utile si bine întocmite; f) Cârti didactice de o valore însemnata câ metodu si câ cuprinsu; g) Dicționare limbistice in limb’a romanesca mai alesu pentru limbile antice si orientale, adica limb’a latina, elena, sanscrita, ebraica, araba, turca, slavona vechia, si altele; h) Publicatiuni si lucrări artistice de o valore seriosa, adica relative la artile plastice, architectur’a, sculptur’a, pic- tur’a, gravur’a si chiar’ opere musicale seriose, pe cari aceste tote Societatea Academiei Romane le va pote apretiâ atunci, când ’si va întinde activitatea ei si asupr’a tuturoru materii- loru de Bele-Arti; i) Scrieri de pura literatura romana, in prosa si in ver- suri, precum poeme, drame și comedii seriose, — mai alesu subiecte naționale, — si ori-ce alte opere de inalta literatura. Acestor’a mai cu sema asiu dori să se acorde Marele Pre- 62 miu Năsturel u, căndu voru fi judecate câ avendu unu me- ritu cu totulu superioru, spre a se da astfeliu o încurajare mai puternica desvoltarii literaturei naționale. La acestea se mai adauga urmatdrele dispositiuni luate de Societatea Academica. 1. La concursurile acestoru premii se potu presentâ si opuri preinnoite in none editiuni, cari se voru fi retiparitu in cursulu anului de autori in vietia. 2. După cuprinderea chiar’ a testamentului, traductiu- nije din limbi străine sunt escluse dela concursu; se va face inse esceptiune pentru acele traductiuni de pe opuri străine clasice, cari: a) sau prin dificultățile invinse ale unei perfecte repro- duceri in versuri romanesci, voru constitui adeverate opuri "literare ale limbei romane; b) sau prin adnexarea de elucidări si de note științifice, cu totulu proprie traducatoriului, îsi voru fi insusitu meritele unoru lucrări originale in limb’a romana. 3. Cărțile premiate de Academi’a Romana din alte fon- duri ale sale, sau cele tipărite din initiativ’a si cu spesele ei, nu potu intrâ la concursu pentru premiile Nasturelu de se- ria B. 4. Premiile Nasturelu din seri’a B, se potu acordă nu numai unoru opuri complete, ci si pârtii unui opu tiparitu in cursulu anului, cu conditiune insa, ca acest’a parte să fie de valdrea si de întinderea unui volumu si nu de alu unei simple fasciore, (minimum 400 pag. formatu in 8° garmondu). 5. Premiarea unei părți a unui opu la unu concursu anualu, nu impedica premierea unei alte parti a acelui’a-si opu la unu concursu posterioru. 6. Opurile anonime si pseudonime voru pute fi admise la concursulu cărtiloru tipărite, iar autorii loru, spre a primi premiile acordate, voru trebui se justifice proprietatea loru. “ IV. Premiulu Statului Heliade-Radulescu de 5,000 lei se va decerne, in sessiunea generala din Martie- Aprilie 1886, celei mai bogate colectiuni de arii popo- rale romane. Colectiunile voru trebui să intrunesca urmatdrele conditiuni: 1. Ariile se fie arangiate pentru claviru si la me- lodiile cântate din gura, pentru claviru si voce, cu în- semnarea cuvinteloru sub note. 2. Se fie insolite de q indicare pe cătu se va potea mai completa a publicariloru anteriore de melodii romane. 3. Se arate loculu si impregiurarile in cari au fostu adunate melodiile cele noue. Terminulu presentarii colectiuniloru la concursu va fi pana la 31 Decembrie 1885. V. Premiulu Statului Lazaru. de 5,000 lei, se va decerne in sessiunea generala din Martie-Aprilie 1887 celei mai bune lucrări in limb’a romana asupr’a urmatoriului subiectu: „Flor’a descriptiva a unui judetiu din Romani’a' după alegerea concurentului. Manusctisulu trebue să cuprindia materie pentru 300—400 pagine de tipariu in 8° garmondu. Terminulu presentarii manuscriselorn la concursu va fi 31 Decembre 1886. VI. Premiulu Alexandru loanu Cuz’a, de 4.000 lei se va decerne in sessiunea generala din primavăr’a anului 1887 celei mai bune disertatiuni in limb’a romana, asupr’a urmatoriului subiectu: „Istori’a Romaniloru in Daci’a Traiana, de la Aurelianu păna la fundarea principa- teloru Moldov’a si Tidr’a Romanesca". întinderea operatului va fi de 20 cole de tipariu in 4° micu sau 8° ordinaru cu litere cicero. Terminulu presentarii manuscriseloru va fi 31 Decembre 1886. VII. Premiulu Statului Heliade Radulescu, de 5,000 lei, se va decerne, in cursulu sessiunii generale din Martie-Aprilie 1887, unei cârti scrise in limb’a ro- mana, cu contînutu literaru, care se va judeca mai meritorie printre cele publicate de 1 Ianuarie 1885 până la 31 Decembre 1886. VIII. Premiulu Statului Heliade Radule seu, de 5,000 lei, se va decerne, in sessiunea generala din Mar- tie-Aprilie 1888, celei mai bune disertatiuni scrise in limb’a romana asupr’a urmatoriului subiectu : „Nunt’a la Romani. Studiu istorico-etno- graficu comparativu." Usurile nupțiale trebuescu studiate in varietățile loru după tote provinciele romane, comparându-se cu nunt’a la vechii Romani si la poporele neo-latine pe de o parte, cu nunt’a la vecinii Româniloru (Slavi, Unguri, Greci, Albanesi) pe de alta, de unde să reesa apoi dela sine- o conclusiune istorico-etnografica. Manuscrisulu va trebui se cuprindă materie pentru 200—300 pagine de tipariu in 8° garmondu. Terminulu presentarii manuscriseloru la concursu va fi până la 31 Decembre 1887. NB. Manuscrisele relative la premiile de sub Nrii IV. V, VI si VIII se voru presentâ anonime, purtăndu o devisa, care va fi reprodusa pe unu plicu sigilatu, continăndu numele concurentului. Academi’a îsi reserva dreptulu de a tipări in publicatiu- nile sale lucrările ce se voru premia. Constantinu AL Rosetti, marele romanu si patriotu, distinsulu publicistu luptatoriu pentru dreptu si libertate, martira alu convictiuniloru sale, nascutu in 2 luniu 1816, după unu morbu greu si indeluugu a repausatu in noptea din 7/19 spre 8/20 Aprile 1885 deplănsu cu torenti de lacrime de cătra fa- mili’a sa si se pdte dîce cu totu dreptulu, de cătra tier’a intrega. C. A. Rosetti se pdte numi cu totu dreptulu persona istorica din cele mai eminente. Păna a-i vedd biografi’a sa bine scrisa, depunemu si in acesta foia te- stamentulu seu si ultimele sale cuvente: Bucuresci. An. 1884 Sept, in 29, (Oct. in 11). Acumu vre-o cinci ani am scrisu unu testamentu. Ett erâ si personala si politicu. 63 Acelu testamente a arsu seu a dispărute, câ multe alte obiecte, in incendiulu de care amu fostu bântuite la 25 la- nuariu trecute. Acumu nu mai făcu unu testamentu, scriu numai aci oătev’a cuvinte pentru ai mei. Esprimu sociei mele simtiemintele mele de recunoscintia pentre fericirile de totu feliulu ce mi-a datu pe tota diu’a si pe tota or’a, de la 31 Augustu 1847 si pan’ acumu. Totu-deun’a buna si dulce pentru toti; totu-deun’a de- votata pentru toti; totu-deun’a senina, a respănditu in juru-i lumin’a si căldur’a adeveratei virtuti si adeveratei fericiri; aceea de-a lucra, de-a iubi, de-a ierta, de-a se sacrifica, fără a cere alta resplata de cătu multiumirea de-a invâlui pe toti cu nesfîrsit’a ei iubire, pentru a le indulci ori-ce suferintia fisica seu morala. Ea ro’a facutu se iubescu vieti’a pentru a putea se făcu, ca prin faptele mele se meritu a fi iubitu de dens’a si pentru câ se potu se sorbu fericirea ce inteliginti’a, bunatatea si dulcea ei veselie respăndesce iu giurui-i. Deca suferu de plecarea mea, este numai pentru durerea cei-i va •da aceast’a despărțire. O rogu der’ a face pentru mine si sacrificiulu de-asi domni durerea pentru a urma de-a respandf seninătatea in giurulu aloru nostrii. Credu că fiii si fi’a ei voru lupta cu tărie pentru a face se nu simtia unu minutu macaru, că nu mai sunt lănga dens’a; credu că printr’o necurmata blandetie voru mangaia-o. Esprimandu-i din nou simtiemintele mele de admiratiune, de iubire si de recunoscintia, o rogu câ impreuna cu fia si fii nostrii se implinesca ultimele mele rugăciuni. Se nu se faca pentru inmormentarea mea nici o ceremonie. Totulu se se faca cum s’a facutu si cu Mircea. Unu singuru preot.u de miru. Carulu simplu cu doi cai. Nici-unu doliu, nici in camere, nici la porta, nici chiar’ pe cai. Nici o invitare, ci numai unu simplu anuntiu, prin diariu fără invitare. Nici o parada si nici gendarmi. Politi’a se fie si- gura că lumea n’are trebuintia de gendarmi, pentru că bun’a cuviintia se fia respectata. Acum o dorerdsa pentru mine cestiune materiala. Amu datorii. Speru că amicii cari voira după incendiu se faca o subscriptiune pentru a-mi dărui o casa, voru face cev’a pentru a se platf aceste datorii. Deca nu, soci’a si fii mei voru tipări căte voru găsi din scrierile mele, si pote că publiculu le va cumpără, pentru câ se platesca datoriele ce cu adânca durere silitu amu fostu a face¹). Amu luptatu cu tărie, pentru naționalitate si pentru li- ’bertate, dar’ fără cea mai mica ura pentru nimeni. Rogu dar’ câ cei cari i-am combatutu se me erte, deca aspru amu fostu in lupta, asicurăndu-i că nu ur’a, ci iubirea m’a facutu se combătu. *) Aci se gasescu urmat6rele cuvinte: „Dâca guvernulu si Camerile voru voi a plati detoriile seu a face unu dar’ soției mele, o rogu se-lu primâsca, căci calomni’a nu va mai avea nici O potere căndu eu nu mai sunt." In urm’a unei sfătuiri cu d-na Rosetti, acestu adaosu a fostu su- primata de C. A. Rosetti. Recomandu tuturoru si mai cu sema fiilorU mei, se iu- besca poporulu si pe satiani si se lupte cu iubire pentru fericirea tuturoru. O imbratisare fiicei si fiiloru mei si ultim’a rugăciune tuturoru a ingriji si mângaia pe soti’a mea. Ultimele cuvinte ale lui C. A. Rosetti. Păna in ultimele momente, C. A. Rosetti si-a .pastratu tota inteliginti’a vorbindu adesea cu ai sei despre sortea tie- rei si dăndu sfaturi amiciloru cari nu l’au parasitu nici unu momentu. „In vechime dîse elu celoru pe cari îi chiemase vădiendu că mortea sosesce, betrănulu satului, căndu se simtia slabindu, căndu credea că i-a venitu sfărsitulu, chiamâ copii lui si le spunea ceea ce credea că trebue se faca, ceea ce credea că este bine; le spunea că mai are o dî seu doue de traitu si. că ia chiamatu câ se-si ia diu’a buna dela densii; totu ast’-feliu am facutu si eu, v’amu chiematu pe voi cari me iubiti, câ voi se spuneți celoru-alalti ceea ce credu in privinti’a familiei, in privinti’a vostra, in privinti’a stării actuale de lucruri; care sunt părerile mele in privinti’a vechiei si nouei generatiuni si ce trebue se faceți voi“. Dupa-ce le espuse vederile si dorintiele sale, C. A. Rosetti îi sărută cu iubire. •Ultimele cuvinte pe care le-a pronuntiatu au fostu pri- vitore la diariulu Romanulu, pentru tier’a nostra si in parte pentru muncitori si satiani, „de a căroru sorte trebue se ne preocupamu mai cu sema.“ Din parte-le satianii au fostu cei cari i-au datu ultim’a mângâiere aratăndui că-lu cunoscu. M. S. Regin’a, indata ce a aflatu despre încetarea din vietia a dlui C. A. Rosetti, a scrisu d-nei Rosetti o scrisore, in limb’a englesa, esprimăndu-i partea ce ia la durerea care lovesce famili’a Rosetti si intreg’a tiera. M. S. Regele, insotitu de-unu adjutantu de serviciu a facutu o visita de condolentia d-nei M. Rosetti. Miniștrii aflati in capitala au venitu in corporese faca o visita de condolentia familiei Rosetti, apoi d. Dim. Sturdz’a a inmănuatu Domnei Rosetti urmatdrea adresa in nu- mele Consiliului de miniștri: ₙD6mna! „Romani’a incerca adi o pierdere nereparabila in unulu din cei mai iluștri sei fii. In timpuri Întunecate si durerdse, societatea romana a datu nascere acelei generatiuni, a cărei un’a din cele mai viui espresiuni este C. A. Rosetti. „De aprope jumetate secolu, Rosetti si iluștrii sei amici au tînutu o lupta gigantica pentru tier’a loru. Nu au fostu fapte mari, la a căror’a pregătire si esecutare elu se nu fi partici- pate. In epoc’a deșteptării 1836, in 1848 căndu poporulu marinimosu se miscel, in 1857 căndu tote clasele societății arata vointi’a națiunii, in 1859, 1866, 1878, 1881, cănd Ro- mani’a afirma si pune ea insa-si in esecutare a sa vointia, unire, guvernu constitutionalu, independintia, regate, la tote aceste mari acte Rosetti se gasesce intre fruntașii conducători. 64 „In totu-deun’a Rosetti a invetiatu pe Romani respectulu ce se datoresce omului; in totu-deun’a elu a cautatu se-i de- prindă cu ideile mari de libertate si de progresu. Cu afabi- litatea lui, cu energi’a lui, cu patriotismulu lui puru si des- interesatu, elu a ajunsu se vedia in tier’a lui realisăndu-se tote acele dorinti, care la inceputu pareau a fi numai visuri. „Eca pentru-ce, domna, perderea lui Rosetti este atătu de simtita. „Câ Romani, câ guvernu, câ membrii ai partidei liberale, dati-ne voia se ne asociamu durerii de care esci pătrunsă, adi căndu intreg’a societate romana porta doliulu pentru perderea nemuritoriului cetatianu C. A. Rosetti. Generare St. 1. Falcoianu, G. Lecda, D. Sturdz’a^ R. Mihai, C. Nacu.“ După Famili’a. Conferenti’a profesorala in Blasiu. Profesorii dela gimna- siile provinciei metropolitane din Blasiu, dorindu se infiintieze o reuniune in interesulu invetiamentului, la staruinti’a Esc. Sale părintelui mitropolitu dr. loanu Vancea, alesera căte trei representanti, cari dimpreună cu directorii, se întruniră mer- curi după Pasci la Blasiu in o conferenția, la care asista câ comisariu ministerialu si prodirectorulu Alesandru Pâl din Clusiu. La acesta conferenția luara parte, dela gimnasiulu din Blasiu directorulu Antonelli si profesorii Germanu, Alesan- dru Uilacanu si Hosszu; dela Beiusiu directorulu Petru Mi- hutiu, profesorii Buteanu, Rosiu si Lesianu; dela Naseudu di- rectorulu Ciocanu, profesorii Maximu Popu, dr. A. P. Alexi si dr. Tanco. Conferenti’a a tinutu trei dile, in care restimpu s’a lucratu unu proiectu de statute pentru fiitdrea reuniune si s’au adusu mai multe decisiuni cu privire la uniformitatea în manualele de scola, precum si cu privire la prelucrarea unoru manuale mai bune din punctu de vedere didacticu. S’a vorbitu si de ortografi’a etimologica estravaganta si s’a constatatu câ or’a ei a batutu. Multi — scrie „Foia biserica¹¹ din Blasiu — ar’ fi doritu câ Ia o atare conferenția se participe tdte gimnasiile, la cari limb’a propunerii este cea romana. Si in adeveru câ din punctu de vedere didacticu asia cev’a ar’ fi avutu nu puține avantagiuri. Inse dupa-ce legea nu cundsce decătu institute confesionale de invetiamentu si nu si naționale, asia o reuniune pe o atare basa ar’ fi as- tadi rierealisabila, din care causa opiniunea comuna a fostu câ se se faca celu puținu atăt’a, cătu se pdte. „Scdl’a Practica", magazinu de lectiuni si materii pentru instrucțiunea primara, de Vasile Petri, nr. 11 si 12, pro fe- bruarie si martisioru, cu care se incheie tomulu III, are ur~ matoriulu sumariu: Saturarea celoru 5000 de omeni. Lectiune practica din istori’a biblica. — Rom’a si Tarentolu. L. p. din istori’a universala, schitiata după principiile lui Herbart. — Primaver’a, L. p. din invetiamentulu intuitivu. — Tractarea Legendariului: Cioroiulu si Vulpoiulu. L. p. din Limb’a ma- terna. — Lun’a. L. p. din geografi’a. astronomica. — O pagina din trecutulu instituteloru de invetiamentu din Naseudu. — Miopi’a scolariloru. — Conspectu despre starea unei pomarii (formulării.) — Varietati. — Bibliografie. — Invitare de pre- numeratiune la „Scdl’a Practica", tomulu IV, care se incepe cu numerulu pro aprilu si consta pe anulu intregu (aprilu 1885 — marte 1886) 3 fl. pentru Austro-Ungari’a si 10 lei noi pentru Romani’a. Prenumeratiunile a se adresâ la redac- tiune in Naseudu (Naszdd, Transilvani’a.) Lumina electrica in Bucuresci. Printr’unu contractu in- cheiatu intre ministeriuiu domeniiloru si casa Hess Wolff et Comp, din Vien’a sa, convenitu ca acestu din urma se predea, si se instaleze complectu tdte aparatele de iluminatu cu elec- tricitate a palatului din Bucuresci, afara de lampele incandes- cente. Pretiulu cu care s’a acordatu acesta furtunitura e de lei 61,025 in auru, in care nu se cuprinde taxele vamale s’au comunele. Termenulu de predare si instalare a aparateloru s’a fi- xatu păna la 15 Septembre 1885. Invitare de prendmeratiune [/ la „T1MISIANA“ Cu începerea dela 1/13 Aprile a. c. am infiintiatu fdi’a- acest’a, alu cărei numeru primu, câ numeru de proba, Fam trimisu tuturoru cunoscutiloru noștri, si binevoitoriloru tiera- niloru romani. Nu amu crutiatu nici spese nici ostenele cu întemeierea, si nu le vomu crutiâ nici pe viitoriu cu susținerea ei, pentru că am simtitu si simtimu lips’a unei foi pentru săteni, scrisa in limb’a priceputa de densii. Gratulările si îmbărbătările primite din mai multe parti — dela tieranii noștri — ne in- tarescu in credinti’a acesta, si totuodata ne intarescu puterile pentru lupt’a la care ne-am angagiatu. Deschidemu dara abonamentu la fdi’a nostra rogandu pre toti domnii preoți, invetiatori si cărturari romani se ne spri- ginesca modest’a întreprindere, cu atătu mai vertosu, câ pre- tiulu ei este de totu moderatu ast’feliu, incătu si celu mai seracu omu se si-o procure — er’ marimea si cuprinsulu foiei dă prilegiu destulu — celoru ce o dorescu — a se îndelet- nici in cetirea si scrierea limbei romane. Pretiulu f6iei e urmatoriulu: Pana la finea anului 1885 ................ 3 fl. „ „ „ lunei Septembre..................2 „ » „ „ » luniu ....................... 1 nr Abonamentele se făcu cu multa înlesnire prin asem- nari poștale (Posta-utalvâny Postanweisung). De la' diece esemplare se dă colectantelui unu esemplariu gratuitu. La cerere, trimitemu numeru de proba bucurosu ori si cui, si fără plata. ₓ Admimstratiunea „Timisianei". Editur’a Asociatiunei transilvane. Redactoru: G. Baritiu. Tipariulu tipografiei Archidiecesane.