TRANSILVANI’A. FOI’A ASOCIATIUNEI TRANSILVANE PENTRU LITERATUR’A ROMANA SI CULTUR’A POPORULUI ROMANU. ANULU ALU XVI-LEA 1885. Editoriu: comitetulu asoeiatiunei. Redactoriu: secretariu alu asoeiatiunei G. Baritiu. BIBL. UiiiV. CLUJ-S1BIU Nr. -194< SIBIIU. Tipariulu tipografiei archidiecesane. SUMARIULU materiiloru cuprinse in „Transilvani’a⁴ ‘ cursulu ₍XVI din anulu 1885. . ■ Nr. Fdiei Materiala pentru istori’a regimentului I. grani- / tiariu romaneseu din Transilvani’a; conținu- i/ are din anulu 1884 de G. B. 1—2, 3—4, 5—6, 7—8, 9—10 Teori’a lui Rosjer; studiu asupr’a starujntiei Romăniloru in Daci’a de A. D. Xenopolu pro- fesoru etc. (cstrase) . . . ................... 1—2 Din anticitatile Egiptului ethnografi’a, viati’a so- ciala si politica de Sim. P. Simon .... 1—2 3—4 Bibliografia cu recensiune asupr’a opuriloru in- trate pe anulu 1885 la concursulu publicatu de catra âcademi’a romana G. B................... 3 — 4 Consemnarea cartiloru donate de ddnii losif Sterca Siulutiu si fiiulu seu Dr. Aureliu St. Siulutiu 3—4 Directorulu de scole Geoigiu Sincai, informatiuni / si acte oficiose despre scolele romanesc! de \y .inainte cu unu secolu, adunate de G. B. 5—6, 7—8, 9—10 Prefatiunea cartiei dlui Dr. Marienescu r Cultulu pagănu si crestinu............................... 5—6 Episodu istoricu din 1784/5 despre plănsorile fostiloru iobagi substernute la imperatulu lo- sifu II. după Fr. Szilâgyi de G. B............... 5—6 Âcademi’a romana, program’a lucrafiloru si rapor- . tulu secretariului generalu pe a. 1884—5. . 5—6, 7—8 Insciintiare despre concursuri la premiile aca- demiei romane.................................... 7—8 Constantinii A. Rosetti f .............................. J 7—8 Conferenti’a de profesori în Blasiu............... 7—8 Lumina electrica in Bucuresci..................... 7—8 Romanii din peninsula Balcanica cercetări de N. Popilianu . . ......................... 9—10 O epistola despre academia romana . . . . 9—10 Proiectu de stătu tu-pentru instituirea si , organisarea scolei de fețe, împreunată cu in- ternUtu infiintiata si Susținuta de cătra Aso- ciatiune in Sibiiu . ; 7 ‘ ............... 11—12 Caracterulu firmu, dissertatiuhe^'tînuta in aduna- rea despart. XII la Lapusiu de Vasilie Filipu 11—12, 13—44 Cele 88 de monete romane antice aflate in pă- durea dela Avramesci din judetiulu Tutova (in Moldova) si opiniunea lui Dr. Scbuchardt 11—12 Fabric’a de chartie mechanica dela Zernesci, is- i toriculu ei facutu din punctu de vedere natio- nal-economicu G. B. . . 13—14 15—16 19—20 23—24 - Epistola lui Simionu Barnutiu si a lui loanu % Maiorescu adresata dela Viena catra roma- X nii dela Brasiovu în a. 1852 în cause naționali si intru așteptarea venirei M. Sale Monarchului nostru in Transilvani’a din colectiunea lui G. B. 13—14 Un documentu câ multe altele relative la gonele bisericei romanesci dela principele Micii. Apaffy , Nr. Fdiei. din 1674, prin care acesta supune din nou bi- seric’a si clerulu poporului romaneseu la ju- risdictiunea si potestatea superintendentelui calviniloru maghiari cu dreptu de a face visita- tiuni canonice pe la bisericile de religiunea re- saritena si a pedepsi aspru pe cei cari nu aru voi a se supune.................................. - 13—14 Ateneu, despre infiintiarea lui in capitala Ro- mâniei cu ajutoriulu unei loterii.............. 13—14 Colectiunea de documente istorice a profesoru- : lui Dr. Nicolae Nilles dela Oenipontu (Ins- bruck) relative mai virtosu la istori’a biseri- i cesca a romăniloru, colectiune subvenționată si de catra academi’a. romana; recensiune scurta de G. B. si indicele ..... 13—14, 15—16 Documente istorice din 1848—9. Cea din urma adunare naționala a romăniloru din Transilva- ni’a in 1848 ............................... 15—16 Starea trista a locuitoriloru din comitatulu' Mar- matiei după Rudolf Bergner de G. B. . . 15—16, 19—20 Despre greutatea incassarei taxeloru anuali de i căte 5 fl. la associatiunea transilvana etc. . 15—16 Programu pentru adunarea generala XXIV a asociatiunei transilvane tînuta în Armenopole (Gherla). Raportulu anuale al comitetului Aso- ciatiunei.—Raciociniu despre averea asoc. păna in 31 Dec. 1884 si proiectu de budgetu pe 1886. 17—18 Taxe de membrii incurse la cass’a asociatiunei din 1 lanuariu 1884 păna în 1 luliu 1885 . 17—18 Conspectulu stipendiatiloru si ajutoratiloru din fondurile administrate de associatiune . . . 17—48 Consemnarea celoru insinuati câ membrii ai Aso- , ciatiunei in decursulu anului 1884—1885 . . 17:—18 Planulu reuniunei romanesci de agricultura . . . 19—20 Reflecsiunile redactiunei la cestiunea reuniunei agronomice................................. . 19—20 Apelu cătra publiculu romanu din partea comi- tetului pentru colecte in ajutoriulu scoleloru si internatului de fetitie si (pag. 184) colect’a de 2615 fl. v. a............................... • 21—22 Opiniunea episcopului Andreiu Siagun’a ca res- punsu la o provocare a comisariului imper. Ed- ward Bach in 1850 ............................. 21—22 23—24 Escursiune prin istori’a pedagogiei * 1a noi la romani dissertatiune de profesorulu V. G. Bor- govanu citita in adunarea gener. dela Arme- nopole................................... 21—22 23—24 Erasi afaceri agronomice de G. B. . \ . . . 21—22 Press’a periodica romanesca in tierile coronei unguresci in anulu 1885........................ 21—22 Procese verbali luate in siedintiele comitetului Asociatiunei transilvane tînute in decursulu anului 1884/5. Procese verbale a le comitetului associatiunei: In 30 Decembre 1884 despre planurile dk zi- direa scolei de fetitie, examinate prin o co- misiune si respinse............................... In 15 lanuariu 1885 concluse luate asupra re- cursului intratu dela architectulu Moetz si asu- pra propunerei membrului Basiliu P. Harsianu In 27 Februariu intre alte cestiuni se iau con- cluse asupra noului normativu pentru incassa- rea taxeloru si asupra statutului despre orga- nisarea scolei de fetitie......................... In siedinti’a din 5 Martiu comitetulu adopta pla- nulu de zidirea scolei de fetitie, modificata prin architectulu Moetz................................ In 30 Martiu se decide derimarea unoru grasduri dela casele associatiunei......................... In 24 Aprile se denumesce inginerulu 011 o M u s s inspectoru preste zidire si br. D. Ursu dele- gatu ..................................... In siedinti’a din 25 Aprile se pertractedia rapor- turi dela unele despărtieminte, Brasiovu, Desiu, Blasiu, M.-Osiorheiu, Sibiiu, averea remasa după Avr. lancu, conturile diariului „Gazeta Transilvaniei" s. a............................... In 11 Maiu s’au tînutu doue siedintie, una după mdrtea membrului Vis. Romanu, alfa în care s’a decisu tipărirea planului de învetiamentu si s’au pertractatu mai multe cause venite de prin despărtieminte............................... In 12 luniu pertractarea câtorva afaceri de ale cassei si luări de mesuri preparative pentru adunarea generala................................. In 3 luliu. Afaceri diverse de cassa si de ale studentiloru stipendiati, persecutiunea celoru dela Schemnitz; raportulu directiunei despart. M.-Osiorheiu...................................... In 6 si 7 Augustu. Se da in desbatere proiectulu de raportu generalu, si celu de budgetu pe 1886. Raporturi dela despart. Naseudu, Si- biiu, Brasiovu, Turda, mai departe alu lui G. Nr. F6iei. 1—2 1—2 5—6 5—6 9—10 9—10 9—10 11—12 13—14 15—16 Nr. Fdiei. Baritiu despre propunerile făcute de secreta- riulu Ladislau Vaida in a. 1868; legatulu re- paus. Alemanu Comanu Mitrea din Resinari s. a. 17—18 In 22 Septembre. Se comunica decisiunile adu- narei generale una câte una, spre a se duce in deplinire; cum si catalogulu membrilor noi recunoscuti ca atari de câtra adunare. Rapor- tulu despart. Clusiu despre averea societatiei Iul ia, bibliotece poporane, adunare de docu- mente vechi, agenture comunali, premii pentru invetiatori; relevarea din nou a cestiunei fon - dului „Tamasianu", a fondului scolei din Mociu si acelui din tractulu protopopescu Faragau, pentru a caroru studiare se exmitte o comissiune de trei jurisconsulti; votarea spe- seloru pentru unu parafulgeru la sCol’a de fetitie cu 159 fl. 90 cr. si câteva petitiuni. . 19—20 In 29 Octombre se votedia unu apelu pentru co- lecte, se ia in revisiune noua statutulu scolei si planulu de invetiamentu............................. 21—22 In siedinti’a din 10 Nov. se primesce cu recuno- scintia cuvenita legatulu veduvei Ana Murasianu din Sibiiu în suma de 702 fl. 50 cr., se ia si conclusu asupra reparatiuniloru essentiali la casele associatiunei transilvane strad’a morei Nr. 8...................................................... 21—22 Siedinti’a din 20 Novembre bogata de concluse asupr’a raporteloru venite dela despart: Abrudu, Alb’a luli’a (Teiusiu), Sîmleu, Blasiu, Desiu; a mai multoru sume intrate; donatiunea Reu- niunei femeiloru romane din Sibiiu; membrii noi insinuati; testamentulu advocatului loanu Romanu din Fagarasiu, alu veduvei Ana Mu- rasianu, premiile frumose inpartite la Basesci in auru si in animale etc........................... 23—24 Cele doue protocâle luate în adunarea generala dela Gherl’a se afla publicate în . ... . 19—20 Bibliografii, anunțiuri si recensiuni de cârti se afla semenate in acestu cursu al 16-lea că si in cele mai multe anteridre. Nr. 1—2 Sibiiu, 1—15 lanuariu 1885. Anulu XVI. TRANSILVANI’A. Foi’a Assoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cui- tur’a poporului romanu. Acesta foia ese câte 2 cole pe luna si costa 2 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asoeiatiunei. Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe cate 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu Associatiunei in Sibiiu, seu prin posta sdu. prin domnii colectori. Sumariu: Materiala pentru istori’a regimentului 1. granitiariu din Transilvania. — Teori’a lui Riisler; studiu asupr’a staruintiei Romaniloru in Daci’a Traiana, de A. 1). Xenopolu, prof. de Istori’a Romaniloru la Universitatea din Iași. — Dfti anticitatile Egiptului (Etnografia; vieti’a sociala si politica.)— Procese verbali ale comitetului asoeiatiunei transilvane pen- tru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu luate in siedintiele dela 30 Decembrie 1884 si 15 lanuariu 1885. Anuntiu de abonament». Materialu pentru istori’a regimentului I. granitiariu din Transilvania. (Urmare.) Religiunea. Dela acestea raportulu trece la re- ligiune. Despre biserica dice, că servitiulu ddieescu se indeplinesce in regimentu in tota regul’a si cu evlavi’a ceruta. Despre biseric’a greco-orientala se adaoge, că regimentulu ingrigiesce, câ servitiulu ddieescu se decurgă cu demnitate, dupa-ce mai antăiu se face cu militarii pa- rada bisericesca. Generalulu inse îsi descopere dorinti’a, câ preoții si spiritualii gr. resariteni se aiba mai multa sciintia in lucrurile religiose, si o vietia mai cuviintiosa de-cătu se vede in realitate ia partea cea mai mare a loru, că-ci ei aru trebui se dea exemplu bunu. Se pote că generalulu Rall si comisariulu căndu au scrisu acestea, perdusera din vedere aprig'a persecutiune- la care era- supusu clerulu gr. resaritenu păna la impe- ratulu losifu alu II, precum si lips’a totala nu numai de scole teologice, dar si de cele elementarie, ba pe unu timpu indelungatu chiar’ si lips’a de episcopi diecesani. Dar’ despre acesta materia religiosa si scolastica va mai * fi vorba tocm’a la finea raportului. întrebarea a patr’a, daca intre domini oficiari domnesce armoni’a si nu cumv’a se intemplâ desbinari, era in casu de asia, din ce cause se născu acelea, si in fine daca la propunerile de inaintari n’au fostu trecuti cu vederea oficiari cu merite si probi, in contr’a dreptu- lui si a echitatiei. La Întrebarea acest’a generalulu dă respunsu de- scriindu un’a căte un’a calitatile bune si rele ale fia-cărui oficiariu. Noi ne vomu margini numai la scoterea es- ’v sentiei, spre a caracterisâ in cătuva spiritulu in care se Vfaceau inainte cu mai bine de 100 de ani asia numitele de conduita. . , (U 0 Colonelu si comandante de regimentu erâ dlu Dom- btofika. Despre acest’a dîce generalulu, că e forte des- teptu si probatu in afacerile economice ale regimentului, are vointi’a cea mai buna si zelu mare; este omu dreptu si neinteresatu, îi lipsesce inse auctoritatea de. a impune si subordinatiloru sei vointi’a sa, adeca se aiba o măna „ . mai tare. îlu escusa inse si aici totu cu imposibilitatea' ■; * de a străbate pretutindeni intr’unu regimentu asia de ri-‘ / sipitu si a lucrâ fără ajutoriulu energiosu alu celorulalti: oficiari de stătu majorii; afla inse, că colonelulu este cu: totulu lipsitu de ajutoriulu acelor’a, atătu din causa că > ei suntu stationati departe de residenti’a colonelului, cătu ' si că acesti’a nu prea au plăcere de a’lu ajutâ. De alt- • mintrea dlu colonelu suferise greu de unu morbu iude-; , lungatu, care ’lu debilitase cu totulu, incătu nu mai erâ; . in stare de a desvolta activitatea de mai nainte: tocma pentru aceea ’lu si recomanda la locurile mai inalte in cuvente forte binevoitore. Trecendu la vice-colonefulu ; * S b u r 1 a t y, generalulu observa că acest’a fusese pedep- A situ in urmarea rescriptului din 16 Februariu 1774 cu arestu de 4 luni la profosu in fiara, si de atunci s’a mai indreptatu cev’a (etwas gefruchtet); cu tote acestea elu mai este inca fdrte departe de a ’si fi lasatu acea por- tare brusca si brutala atătu cu oficiarii, cătu si cu gra-’ nitiarii gregari, era mai alesu pe aceștia îi urasce ' Din aceste cause dlu vice-colonelu nicidecum nu este iubitu, decătu numai temutu, atătu de corpulu oficiari- loru, cătu si de ostasii gregari. Totu din acesta causa ' ■ intre vice-colonelu si colonelu nu pote se existe armo- nia. Vice colonelulu Sburlaty n’are nici o aplecare că-’ ?- tra afaceri economice, care inse tocm’a la granitiari trebue se fia luate in cea mai de apope grija. In fine . generalulu intreba pe inaltulu consiliu de resboiu din Vien’a, nu cumv’a ar’ fi mai bine se strămute pe Sbur- laty facăndu-lu se-si schimbe stațiunea cu altu-cinev’a.r - • Despre primulu maioru anume Kargo se dice, că;ₜ ‘ , are talente frumose si calificatiuni militarie, este versata . si in’ afaceri economice, omu cu esperientia, era in .4® porturile sale exactu si siguru; preste acest’a elu cundsce^ 2 perfectu tote drepturile ardelene: îi lipsesce numai o ac- tivitate mai mare, din care causa a si fostu mustratu de cătev’a-ori. Intre alte impregiurari elu ar’ fi unu bunu oficiariu de stătu majoru intr’unu regimentu granitiariu. Alu doilea dnu maioru de Ciocconari este diligenta, zelosu si plinu de buna vointia, dar’ betranetiele sale si rănile capatate in resboie de care sufere adesea, ’lu îm- piedeca dela o activitate mai mare, dar’ ’lu recomanda si pe densulu la grati’a celoru mai mari. Intru altele colonelulu comandante de regimentu se afla in prea buna intielegere cu acești doi maiori, mai alesu că nici cu corpulu oficiriloru nu s’au intemplatu neitielegeri; era candidarile pentru promotiune s’au facutu păna acum după dreptu si dreptate. 5. Daca oficiarii ’si cauta de servitiulu loru si care din toti se distinge mai multu? Acest’a întrebare este numai o variatiune a celei dela punctu 4; respunsulu inse datu la elu are parti demne de tota luarea aminte, care se cuprinde pe scurtu in urmatdriele puncte: Dela revisiunea din urma căpitănii Periciulli si The- seo an fostu pensionati; capitanulu Schluderbach au fostu stramutatu la gard’a de a r c i e r i in Vien’a; locotenentu- capitanulu Rymayn a repausatu si tote aceste posturi mai suntu inca totu vacante in anulu 1777. Căpitani, cari se afla de fapta in activitate suntu după rangulu loru, Winter, Gărtner, Haidendorf, Streng si Ketner, cum si doi locotenenti căpitani Hausmann si Stoianich. Din toti aceștia celu mai betranu in rangu capi- tanulu Winter este ce e dreptu diligentu, dara dela vi- sitatiunea mea din urma a pierdutu prea multu din ze- lulu seu, s’a facutu mai comodu si comite de multe-ori erori in contabilitate; de aceea in casu de vre-unu avan- sementu nu s’ar potea reflectă la densulu. Capitanulu Gărtner este de o camdata numai o me- diocritate ; ar’ trebui se desvolte mai multa activitate, dara in afacerile economice se pricepe prea bine. Alu treilea capitanu Haydendorf este forte laudatu, carele a intrecutu pe toti, atâtu in disciplina si exerci- tarea companiei sale, cătu si in afacerile economice; elu este, forte diligentu; a sciutu se-si câștige iubirea subordinatiloru sei, dar’ se le insufle si frica; are por- tare buna, e modestu si demnu de încredere, de aceea cutediu a-lu recomendâ cu dea dinsulu gratiei prea înalte. Capitanulu Streng s’a indreptatu multu de la revi- siunea mea din urma si pune tota silinti’a a-si inplini servitiulu, îi lipsesce inse capacitatea si talentulu de a conduce si administra o compania de granitiari; preste acest’a in comptabilitate este si slabu si cam lenesiu. Capitanulu Kettner este silitoriu atătu in cele mi- litarie cătu si in economice; elu îsi face datori’a; este ₍inse omu cam stricatu. Locotenentu-capitanulu Hausmann este fdrte dili- gentu in servitiu si se distinge mai vărtosu că scie tînâ ordinea si regularitatea, precum facea si câ adjutantu ,1a brigada, unde a servitu mai multi ani, si s’a deprinsu cu tote afacerile miliției granitiarie; este si bunu scrii- toriu de cancelaria. Capitanulu Stoianich este indemnaticu, îsi face ser- vitiulu bine, tîne compani’a in regula, era spiritulu seu de parțialitate l’a pierdutu cu totulu si se porta cu mai multa blănddtia si modestia. Dintre primi-locotenentii Hofmann a trecutu la regi- mentulu de garnisona in Bucovin’a si postulu seu este inca totu vacantu. Toti ceialalti primi-locotenenti Wieland; Mayer, Merea, Sternburg, Rauber, Mainone, Fleischer, Dimanches, Saper, Henny si Pettauer, toti acesti’a suntu laudati in raportu. Numai prim-locotenentele Fleischer e insemnatu de omu cam lenesiu, pe care nu te poți lasă; preste acest’a ’i place se faca si datorii; de aceea se aștepta dela elu câ se-si corega portarea. Dintre toti inse suntu coperiti cu laude doi inși, Mainone si mai ver- tosu Pettauer, câ unii carii se pricepu la tote afacerile; er’ anume Mainone administra de cătiv’a ani compani’a vacanta a lui Theseo impartîta in 12 comune, prin cari elu trebue se alerge fără altu ajutoriu. Prim-locotenentele Pettauer fusese laudatu si mai susu la loculu unde se vorbise despre compani’a dela Jin’a ; acum inse raportulu cuprinde cătev’a passage de adeverata valore istorica, pe care nu vomu lipsi ale reproduce aici. Pettauer administrâ compani’a a dou’a a majorului, adeca cea dela Jin’a in alu patrulea anu, fără capitanu. Este cunoscutu, că granitiarii dela Jin’a fuseseră mai inainte cei mai nesupuși si mai neindestulati in totu regimentulu ; ei aratau pe fația ur’a loru cătra statulu militariu, er’ anume in 1772 au desertatu dintre dănsiii 50 de familii in Munteni’a. Pettauer cu neadormit’a sa diligentia si prudentia a sciutu se afle midiloculu de a schimba chiar’ si natur’a jineniloru, in cătu acești granitiari suntu acum’a omenii cei mai demni de încredere, îndestulări cu statulu militariu, gat’a la ori-ce porunca si ascultători. Este aci de insemnatu, că tocm’a prin munții cei intinsi si plini de precepisse periculosse curgea de regula migratiunea provincialistiloru din Transilvani’a in tier’a romanesca. In anulu 1776 acea migratiune crbscuse intrunu gradu precum nu se mai vediuse din dilele curutiloru lui Franciscu Rakoczi. Granitiarii erau insarcinati a prinde si a intorce pe provincialistii locuitori nemilitari- sati din calea loru. Dupa-ce s’a castigatu permissiune dela comand’a generala din Sibiiu, Pettauer si-a formatu o patrola volanta precum se dice, compusa din treidieci de feciori. Cu acea patrola acelu oficiariu au amblatu tota var’a dintr’unu munte in altulu, pe locuri necalcate, intre lipse mari si chiar’ cu pericolulu vietiei batendu-se cu emigratii. Ajutatu inse cu mare zelu de cătra gra- nitiarii jineni, Pettauer a reusitu, câ se prindă si se intorca in tiera 184 de familii provincialiste cu unu nu- meru de 481 suflete, cari duceau cu sine averea loru miscatore de 312 cai, 61 boi, 284 vaci, 85 vitiei, 3015 oi, 189 capre, si 20 porci in sum’a totala 3966 capete 3 de vite, cu care erau se treca acei provincialisti neferi- citi in Munteni’a, spre a se asiedia in acea tiera. Asia dara unu singura oficiariu cu 30 de granitiari a intorsu din migratiune 184 familii cu 481 suflete, se intielege tote de naționalitatea romanesca. In acela-si timpu ceialalti granitiari dela alte puncte prindeu si in- torceu alte sute de familii din trist’a loru caletoria. Spre a ne face o idea chiara despre acelu servitiu forte periculosu alu granitiariloru noștri de a retină pre locuitorii romani, in parte si pe secui, câ se nu-si lase patri’a si momen- tele strabuniloru, credemu că aci este loculu unde se' cercetamu si căușele aceloru migratiuni in masse mari atătu spre Munteni’a cătu si spre Moldov’a. Nu vomu amesteca aici propriile desertiuni ale os- tasiloru granitiari, care inca au duratu cătiv’a ani din căușele cunoscute, ci ne marginimu la migrati unile pro- vincialistiloru, cari nu steteu sub nici o disciplina mili- tară, si totu-si daca voiau se esa din patri’a loru, erau tractati totu câ desertori, arestati si intorsi la vetrele loru, daca cumva le mai aveu, daca nu, erau aruncati pe strade, fugari pe pamentu, din carii apoi trebuea să se alega firesce si societăți de bandiți, la care i inpingea cea din urma desperatiune. Căușele principali ale migratiunei in Munteni’a au fostu acestea: 1) Iobagi’a teribila mai vbrtosu in acele părți ale tierei, in care feudalii nu voiau se scia nimicu de regu- larea urbariala a imperatesei Măriei Theresiei, prin care robot’a se fixase la 4 dile pe septemana, asia câ doue dile se remăie iobagiloru pentru cultivarea sessiunei io- bagesci, din care aveau se-si susțină vieti’a loru si a fa- miliei. Domniii feudali susțineau că familiile de iobagi suntu totu asia proprietatea loru câ si vitele domestice pe care le injuga, le inhama, le folosescu ori-căndu si ori-cum le place loru. De acea sierbitute teribila po- tentiata cu tote celelalte datorintie impuse loru câ io- bagi, fugeau sute de familii ori-căndu erau in stare se scape preste fruntariile tierei. In tdte acele cașuri feudalii reclamau pe iobagii fugiti, că si cum reclami ori-ce vita, alu cărei proprietariu esci. Consiliulu, gu- berniulu tierei erâ compusu pe atunci aprope intregu din magnați, adeca din domni feudali potenti, carii ade- se-ori nu voiau se scia nici de rescriptele si decretele imperatesei, dara sciau se reclame bratiu armatu pentru readucerea iobagiloru. A dou’a causa a fostu, că mulțime de romani io- bagiti cari nu poteau se scape de-a dreptulu in tierile romanesci. scapau in Sasime. Cu cătu iobagi’a erâ mai cumplita, cu atătu mai multi locuitori cautara scăpare pe airea. Este inse sciutu, că sasii aveau legătură intre sine, câ pre cătu numai se pdte, se nu sufere in comune curatu sasesci asiediarea cu locuintia stabila a altoru per- sdne si familii de alte nationalitati, anume de romani si de magiari. Dar fiindu-că sasii avăndu teritoriu forte intinsu, care in multe comune nu stetea in nici o pro- portiiine cu numerulu relative micu alu poporatiunei sa- sesci, aveu mare interesu câ se căstige măni muncitdre dintre romani atătu câ servitori la vite si preste totu la economi’a casei, cătu si câ muncitori la cămpu dițl cum se desprimaverâ păna tărdiu in tomna. Pentru-câ se aiba pe romani de indemana si pe alti ani, sasii îi suferiau câ se-si faca casciore la marginea comunei un- deva, inse fără a-i suferi se-si câștige in hotarulu co- munei curatu sasesci vre-o proprietate de pamentu. Ace- ste raporturi dintre comunele sasesci curate si intre ro- manii refugiati dinaintea iobagiei au duratu păna la im- peratulu losifu alu II; păna atunci inse reclamatiunjle feudaliloru in contra Sasiloru atătu la gubernu, cătu. si chiar la dieta n’au incetatu nici-odata. Aristocratii ’si cereu iobagii, sasii inse îi rețineau pentru trebuintiele loru. In fine inse romanii refugiati se inmultisera asie de tare, incătu in dilele imperatului Carolu alu Vl-lea sasii au inceputu se le derime locui ntiele si se-i scdtia. de prin comune cu bratiu armatu. Despre aceste gdne ale romaniloru din comunele sasesci exista in archivele • tierei o mulțime de acte oficiali, precum suntu d. e plănsdrea romaniloru din Sibiiu si replic’a loru coprinsa, sub Nr. 33 din anulu 1735 si alt’a din 1736, la cari, magistrâtulu din Sibiiu a respunsu gubernului, că ei pe romanii din Sibiiu nu i recunoscu de locuitori sta-, bili, ci numai de sierbi primiti pre unu timpu drecare,, omeni vagabundi si fugari din comitatele feudali, neca- pabili de a posiede pamentu (possessionis formalis inca- paces). In anulu 1776 romanii din comunele Siur’a mare (Gross-Scheuern), si Gusteriti’a (Hammersdorf) au fostu scosi toti cu poterea, si casele loru derimate. Romanii au alergatu la Vien’a si sub Nr. 61/8371 anulu 1777, adeca tocm’a din anulu raportului militariu de care he ocupamu, au scosu o resolutiune dela imperates’a, intru care magistratulu din Sibiiu este infruntatu aspru din • caus’a neascultarei de mai multe resolutiuni imperatesei (Iteratisque resolutionibus meis contrarium attentatum), era fostului consulu Honnamoun câ auctorului acelui de- lictu i se amerintia cu grea pedepsa, si se impune ma- gistratului, câ toti acei membri ai sei căti au participată la luarea concluseloru din 24 si 29 Aprilie, se platesca tote daunele făcute romaniloru, era casele romaniloru se se faca la locu. Totu asia au fostu scosi romanii si din scaunulu Nochrichului, din care causa au trebuitu se pasiasca la mijlocu inca si comandantele generalu Maximilianu Ulisse Broun, precum se vede pe largu din raportulu acestui’a de dto Sibiiu 15 luniu 1751 Nro 191/1751. Suplic’a romaniloru substernuta acelui generalu compusa latinesce ’lu roga pe acest’a pe cele cinci rane ale lui Isusu Christosu, câ se-si faca mila de ei, se-i ajute in extrem’a loru calamitate. In acel’a-si anu 1751 caus’a acdst’a a romaniloru s’a tractatu si in diet’a acelui anu, si se pdte ceti pe largu in protocolulu dietalu dela pag. 83—89. Aceea-si causa a resaritu era in 1764 sub¹ Nr. 212, in 1776 Nr. 1144, in 1777 Nr. 307, care tdte cuprindu caus’a tuturora romaniloru amestecati in¹ comune cu sasii. Mai este si unu actu din 16 Martin' i* 4 1769, din care, aflamu, că se făcuse si incercarda, câ locuitorii numerosei comune Selistea se fia constrinsi a munci in Salinele de langa Sibiiu (Vizakna). Intre imprej urări câ acestea erâ silita si un’a parte considerabila a romaniloru din Sasime câ se ia lumea in capu si se voiesca a trece in Romani’a. 3) Persecutiunile religiose au fostu asemenea unulu din motivele cele mai grave, câ romanii se parasesca pamentulu Transilvaniei si se treca dincolo de munți. Acele persecutiuni se înveninaseră forte, mai vbrtosu in urmarea unui decretu din 10 luliu 1751, prin care dom- niloru feudali carii se bucurau de asia numitulu „jure gladii, “ adeca dreptulu pe vieti’a si morte a iobagiloru, li s’a mai recunoscutu si dreptulu, câ daca suntu ca- tolici, se pota trage la forulu loru dominalu in judecata pe toti romanii uniti, carii ar’ fi cutezatu a se intorce 6rasi la neunire, si se le dictedie ori-ce pedâpsa voru aflâ ei cu cale; dar’ pedepsele acelea trebueu se fia forte aspre asia, precum erau ele predestinate prin unu altu decretu din 23 Decembre 1746, care tine curatu, că pe- depsele trebue se fia grele pentru toti apostatii, precum erau numiti toti câți treceu dela catolicismu la ori-care confessiune, adeca si la cele protestante, care asemenea erau forte persecutate de cătra lesuiti si de adeptii loru, de aceea dice decretului „gravi arbitraria poena pu- niantur. “ Aceste cause si inca altele câteva, care ’si au ra- dacinele loru in legile Aprobateloru Partea a III. titlulu 30 si 31 cu totulu in 9 articuli de lege, apoi part, a IV. tit. 5 si 6 in 5 articlii de lege din dietele de pre la 1635, 1637, 1646 si altele, au scosu mai vărtosu in cursu de 120 de ani multe mii de familii ro- mauesci din Transilvani’a, atătu in Moldov’a, de care in acele vecuri se tienea si Bessarabi’a cu Bucovin’a, cătu si in tota Munteni’a, adeca in Valachi’a mare si mica, pre- cum si in unele districte dominate in acele epoce de cătra turci, asia numite Raiale, precum au fostu: Akerman, Galații, Brail’a, Giurgiu cu districtele loru si Banatulu Timisiorei. Atătu erâ de mare tirani’a in Transilvani’a păna la losifu alu II. in cătu omenii cautau scapare chiar’ si la turci. Multi romani mai alesu dintru aceia pe carii începuseră se ’i scoția sasii din comunele loru, remaneu totu in Transilvani’a si totu in asia numitulu „fundus regius“, inse in comunele curatu romanesci, unde îsi cautau asilu pe la familii romanesci. Cei mai multi dintr’aceia se retrageu in acele comune submun- tene transilvane, ai caroru locuitori aveu din vechime economia de vite forte intinsa in totu coprinsulu Româ- niei păna la marea negra, precum suntu in parte păna in diu’a de astadi, d. e. locuitorii romani din 7 sate cu- noscute si sub nume de Sacele, locuitorii din Branu in 11 comune, apoi locuitorii scaunului Seliscei cu 5 co- mune mari, altii din scaunele Mercurei si alu Sasu-Se- besiului, carii toti aveau lipsa mare de fetiori si barbati muncitori si valoroși, apti pentru economi’a cea intinsa de vite cornute copitate si mai vbrtosu lanose, de care po- sedau cu sut’a de mii. De aici se pote explică si in- pregiurarea, câ acele comune submuntene econome de vite, dara lipsite in parte mare aici in tiera de pamentu cul- tivabilu, suntu totuși mai preste totu multu mai impo- porate, cu romani curati si forte numeroși, decătu co- munele romanesci din comitatele feudali. Din tote acestea se pdte pricepe usioru, ce problema grea aveau se deslege regimentele granitiarie, daca vomu cugetă si numai la necontenitelez gone câ si după fiere rapitorie, pe care erau siliti se le intreprindia asupr’a suteloru de familii romanesci emigrante in Ro- mani’a din caus’a goneloru iobagesci si totuodata reli- gionarie. Sub-locotenenti la regimentulu I. au aflatu genera- lulu pe următorii: Skio, Strenner, Zey, Reisberger, Cle- mentsich, Rampei, Zang, Kaliany si Pfeifer, era alti doi fuseseră stramutati in garnison’a dela Bucovin’a si altulu asiediatu in cas’a invalidiloru la Pest’a; aceia toti trei erau germani. Pe cei susu numiti carii se aflau in ac- tivitate, generalulu îi lauda, observa numai despre unulu că ’i place se faca datorii, era despre doi, că au bun’a vointia, dar’ poterile mintiei nu-i ajuta. Pe Reisberger si pe Kaliany îi distinge mai multu. Anume despre Ka- liany dice, că este ce e dreptu, „nati onaiis tu“, adeca romanu, cu tote acestea inse e forte activu si curagiosu, precum au firatatu in fapta pre căndu eră numai ser- gentu si se luptă cu bandiții, dintre cari elu a si in- puscatu pe unulu; apoi incătu pentru emigranti, a fa- cutu si Kaliany in munții din comitatulu Hunedorei câ si ‘Pettauer ; a formatu adeca si elu o patrola volanta, cu care au amblatu tota ver’a trecuta prin munți, câ se intorca pe iobagii căti fugeau din acelu comitatu cu fa- miliile si cu vitele loru in Munteni’a. După aceste generalulu observa, că in regimentulu alu II. romănescu erau diece vacantie de oficiari, adeca 1 maioru, 5 căpitani si 4 prim-locotenenti; in regimen- tulu I. lipsescu numai trei căpitani, unu prim-locotenente si trei sublocotenenți; fiindu inse regimentulu forte risi pitu, aceste lipse de 7 oficiari suntu multu mai tar simtite decătu cele 10 din regimentulu alu II-lea. întrebarea a 6-a se reduce la suboficiarii regimen tului, adeca la sergenți (Feldwebel) si la corporali, des- pre carii se întreba, că ore se inaintădia in chargele acelea numai individi din cei mai capabili si mai demni, si ore avansementele nu se făcu din interese personali. La acestea se respunde, că companiile propunu pe indi- vidii cei mai capabili, comand’a batalionului alege din ei si apoi comand’a regimentului îi inaintedia indata. Se intempla inse si in acestu regimentu câ si in alu II-lea, că dintre inșii granitiarii romani nu este usioru a se aflâ suboficiari capabili, si dela regimentele de linia inca este anevoia a-i capetâ; intr’aceea regimentulu acesta antăiu are deocamdată sergenți bunisiori, era intre aceștia este si unu „naționalistu,“ adeca romanu; dra cu cor- poralii regimentulu nu se pre pote laudă. Partea cea mare aloru erau pamenteni, adeca Ardeleni, cari nu preă suntu indemnatici, le lipsesce priceperea, prin urmare si activitatea. 5 întrebarea a 7-a, daca justiti’a in regimentu este ■prompta si se administra după legi; daca auditorii (ju- decătorii) îsi porta oficiulu si suntu de ajunsu examinati, upoi aprobati, si anume auditorii granitiari de a dou’a ■classa cum suntu cualificati. La acestea se respunde, că conformu ordonantieloru mai inălte ori-ce granitiariu are libertatea de a merge ■cu plănsorea sa la comandantele statiunei la ori-ce ora, dr’ acest’a n’are se pierdia timpu, ci pre cătu numai se pote, sfe decidă iute, era daca acest’a nu e in stare, atunci inaihtddia plănsorea la comand’a batalionului, si daca nu pdte nici aceea, atunci caus’a trece la tribunalulu regi- mentului. De altmintrea ori-care granitiariu are dreptu se apeledie dela comand’a batalionului la judecat’a regi- mentululi. Atătu la companii, cătu si la comandanții batalio- neloru, apoi cu atătu mai vărtosu la comand’a regimen- tului in Orlatu trebue se se ie protocole in tdta form’a despre tote plănsorile si procesele anume de cătra pri- mul u si alu doilea auditoru. In cause reali dintre granitiari cu granitiari pro- ■fcesulu curge in regimentu. In procese dintre granitiari ■cu provincialist! căușele se tractedia la asia numitele „Tabulis continuis“, adeca la judecătoriile perma- nente infiintiate in acele timpuri pe la comitate, precum du fuseseră odinidra; dar la tote acele judecati intrevenia alu doilea auditoru, care trebuea se cunosca legile aces- tei tieri. Se se compare acest’a procedura militară descrisa < aici cu procedur’a asia numitului „forum dominale" dela j curțile aristocratiloru si se se vedia, căta diferenția erâ intre acea regularitate si precisiune militară in pertrac- , tarea proceseloru, si din contra căta disordine si arbi- trarietate domnia in judecățile feudali; atunci nu ne vomu jmirâ vediendu, că după siepte ani chiar’ si numai din acdsta' causa alergau comunele romanesci cu sutele câ se l â fi militarisate. De aci incolo se descriu calitatile auditoriloru. Pri- .iu auditoru cu rangu numai de prim-locotenente, anume ntag a fostu examinatu in Vien’a si este forte lau- datu in raportu. Alu doilea auditoru granitiariu obligatu a cunosce si legile tierei, a depusu examinele in Sibiiu Si erâ denumitu de cătra comand’a generala de aici. Raportulu lauda si pe acest’a câ pe unu omu desteptu si activu, dara nu-i arata numele. Mai erâ inca si ad- vocati numiti procuratori de granitiâ', unulu anume Szabo in districtulu Fagarasiului, si altulu nenumitu la Bikfalva, Ambii acesti’a trageau plata anuala căte 40 fl. dicemu; patrudieci florini. Dar’ unulu din ei îsi permisese a cere, câ suprem’a comanda se se indure a-i adauge cev’a la platisiora, fiindu-că are forte multu de lucru si e si- y litu se faca multe caletorii prin regimentu. Despre celu \ din Bikfalva se dice că este unu lenesiu si că s’a datu ordinu că se se caute altulu in loculu lui. întrebarea a 8-a: De ce natura suntu pedepsele care se dictedia, si daca sub-oficiariloru le este opritu a pe- depsi pre omeni? Raportulu respunde, că cercetăndu generalulu pro- tocolele de pedepse ale companiiloru au aflatu, că se dicte- dia pedepse cătu se pdte măi raru, er’ acelea suntu arestu in flera sau fără fiera, trimiterea la vigilia din pedepsa, lucru cu bratia totu din pedepsa, exercițiu de pedepsa, era pen- tru delicte mai mari sau crime, batai cu beție, mai vertosu pentru furturi mici, beții si excesse, lipsa de subordina- tiune; dar’ si in aceste cașuri comandantele companiei e datoriu se compuie o judecătoria dintr’unu sergentu, umî corporalu, unu gefreiter (scutitu) si unu ostasiu gre- gariu, carii au se judece despre natur’ă delictului, era pedeps’a pdte șefia păna la 25 lovituri de beție. Sub-oficiarii suntu strînsu opriti a pedepsi ei pe sol- dați. Mai de curendu s’a mai luatu mesur’a, câ pen- tru unele delicte soldatiloru se li se dictedie peddps’a de a lucră dile mai multe sau mai puține pentru comuna, d. e. facerea unui drumu sau altele câ acestea. întrebarea a 9-a. Daca domnesce buna intielegere intre militari si provincialist!, sau de nu, care suntu cău- șele certei? Respunsu: Comand’a generala si brigad'a au datu mai de multe-ori porunci stricte, că militarii se; se aiba bine cu provincialistii. Militarii se si silescu a se feri de certe, numai daca s’ar’ sili totu asia si provin- cialistii. ■ Intr. a 10-a. Daca conformu instructiuniloru mili- tarii suntu exercitati si ern’a, pe căndu nu suntu ocupați cu lucrulu câmpului ? Respunsu: Soldatii nu suntu prea asupriti cu exercitiulu, fia cu pusei, fia si numai cil pari, ci se observa proportiunile câ si in regimentulu alu II. întreb, a 11-a. Ore se afla tote regulamentele, si notele despre magasine din anii 1768, 1769 si 1770? Aci respunsulu se dă, că tote acelea se afla in fiintiâ pe la tote companiile; numai unii domni oficiari subălterni au fostu pedepsiti, pentru-că le-au lipsitu notele, si li s’aii comandatu câ se implinesca lips’a. : ‘ ’ întreb, a 12-a. Daca listele de servitiu si de lucră- rile comandate suntu in regula si observate cu precisiune ? Tote s’au aflatu in ordinea cea mai buna. Dupa-ce raportulu a terminatu cu respunsurile re- lative la generalulu de brigada, trece la alte între- bări si respunsuri, care priviau pe comisariulu de res- boiu (Kriegs-Commissâr), era acestea erau: Assentarea si luarea de juramentu dela recruți; caii oficiariloru si uniformele loru; monturele pentru soldati si suboficiari; starea invalidiloru câ se nu se faca insielaciuni; dareaz de concediu oficiariloru superiori asia, câ se nu se JidM subtrage fără causa grea dela servitiu ; nu cumv’a oficiarii punu pe granitiari câ se le faca servitiuri private, Sajj. că-i asuprescu in altu modu; se are grigia de ajunșu pentru bolnavi; care e starea munitiunei si a caraloru la artileria, si daca se afla piese de lemnu (holzerne, Stiicke), in ce stare suntu; invetia dintre granitiari celtt puținu meseriile cele mai necesarie; se vidimtidia tote ordonantiele de cătra toti oficiarii de stătu maioru; cu ocasiunea visitarei ce reclamatiuni si plănsori s’au re- gulatu ? >• (Urmedia.) A 6 Teori’a lui Rosler Studiu asupr’a staruintiei Romăniloru in Daci’a Traiana, 'de A. D. Xenopol, profesoru de Istori’a Romăniloru la Uni- versitatea din Iași. — Iași, Tipografia Raționala Strad’a V. Alesandri. *) (Urmare.) II. Parasirea Daciei. Dupa-ce Daci’a cucerita de Traianu remase sub stă- pânirea Romăniloru, timpu de 164 de ani, ea fu pără- sită de catra imperatulu Aurelianu, care nu mai potea apară imperiulu in potriv’a navalirei Gotiloru. Istoricii Romani cari amintescu acesta părăsire a provinciei, o in- fatisieza ca deplina. Ast’-feliu Flavius Vopiscus dice, că nu numai legiunile fura retrase din Daci’a, dar’ si lo- cuitorii, cari fura asiediati in Moesi’a¹). Sextus Ru- fus arata acel’a-si lucru cu cuvinte mai scurte, anume că Romanii ar fi fostu stramutati din Daci’a, care fusese perduta pe timpulu imperatului Gallienus²). In sfersitu, Eutropius adaoga că coloniștii ce au fostu retrași din Daci’a erau din orasie si de la tiara: „(Aurelianu) pa- rași Daci’a vediăndu Iliriculu si Moesi’a pustiite si ne mai putend’o aperâ, er’ pe Romanii, aduși din orasiele si ogdrele Daciei, i-au asiediatu in midiloculu Moesiei, pe care o numi Daci’a si care astadi desparte cele doue Moesii.³ ⁴) Daca ne-amu tînea de interpretarea literala a texte- loru, atunci n’am putea de cătu primi o părăsire deplina a Daciei. Nu trebue inse uitatu, că adese-ori analiștii si cronicarii, reproducu faptele intr’unu chipu gresitu sau schimbatu, si că este tocmai datori’a criticei istorice de a reduce spusele loru la adeverat’a loru valore. D-lu lung a luatu cu dreptu cuventu aminte, că daca ne-amu tînea de liter’a spuseloru, ar trebui se primimu câ totu asia de deplina si desiertarea Raetiei de Romani, că-ci Eugip in viati’a sf. Severin spune respicatu, că potrivitu cu predicerile sfântului, toti locuitorii tierii fura stramu- tati in imperiulu romanu, pe căndn neadeverulu unei asemene mărturisiri pentru Raiet'a, a fostu doveditu in- tr’unu chipu invederatu.x) Rosler, pentru a dă o mai mare greutate cuvinte- loru lui Vopiscus face din elu „unu istoricu prea intie- x) Aurelianu, c. 39: „Quum vastatum Illyricum ac Moe- siam deperditam videret, provinciam trans Danubiurn Daciam a Trajano constitutam, sublato exercita et provincialibus re- liquit, desperans eam posse rețineri: ahdotusque ex ea populos in Moesia collocavit, apellavitque suam Daciam, quae nune duas Moesias dividit.“ ²) Breviarium c. 8: „Dacia Gallieno imperatore amissa est: et per Aurelianum translatis exinde Romanis duae Daciae in regionibus Moesiae ac Dardaniae factae sunt.“ ³) Hist. rom. 9, 15; „Provinciam, quam Trajanus ultra Danubiurn fecerat intermisit, vastato omni Illyrico et Moesia, collocavit, appellavitque eam Daciam, quae nune duas Moesias dividit." Ceialalti scriitori vechi cari aducu acest’a împre- jurare, nu contînu nimica nou: Rosler, Rom. Stud. p. 92. ⁴) lung, Die Anfănge der Romaenen in Zeitschrift fur oester. Gymn. 1876, p. 92. leptu, care ’si intemeieza părerile sale pe o cercetare conscientiosa a fapteloru si care dispunea de unu bogatu. materialu istoricu/¹) Mai toti istoricii epocei imperiale, afara de Tacitus si Marcellinus, suntu nisce omeni fără nici unu soiu de spiritu criticu, căror’a le place a po- vesti mai cu deosebire anecdotele ce se raporta la vidti’a principiloru si care se indeletnicescu prea puținu cu sort’a poporeloru.²) Vopiscus marturisesce apoi elu insu-si, ce motivu l’au impinsu a scrie istori’a imperatului Aure- lianu, anume staruintiele unei rudenii a imperatului, lu- nius Tiberianus, care se tanguiâ cătra elu, că ar’ fi pe- catu că vieti’a unui principe atătu de insemnatu se re- măna necunoscuta. îlu sfatuesce chiar, că deca ar’ vrea se o scrie, n’ar’ avea nevoie să spună totu adeverulu; „căci ar’ avea tovarasi in minciuna pe niște autori, a caroru eloquentia istorica o admiramu.³) Eta deci istori- culu celu „prea intieleptu" alu lui Rosler. Vomu vedea in curendu pe ce se razima „cercetarea consciintiosa a fapteloru" espuse de densulu. Parasirea Daciei este raportata fără nici-unu soiu de îngrădire de cătra istoricii romani. Pote ea fi cre- dința ? Era ea cu putintia ? Trebuia se se intemple ? Eta ce ne propunemu a cercetă. Mai antăiu isvorele reproduse mai susu, precum si scriitorii noi cari le credu pe cuventu, spunu că po- poratiunea Daciei fu stramutata in Moesi’a care primi nu- mele de Daci’a aureliana. Totu-si acelea-si izvore incepu prin a arata, că „Iliri’a si Moesi’a fiindu pustiie si per- dute“, Aurelianu se hotărî a parași Daci’a. Intr’adeveru inainte câ si după Aurelianu, Moesi’a fii expusa nava- lirei celu puținu totu atăt’a pe cătu si Daci’a, ceea ce împinsese inca pe imperatulu Hadiianu, a derimâ minu- natulu podu aruncatu de cuceritoriulu Daciei peste Du- năre. Moesi’a, fiindu anume o provincia mai apropiata de centrulu imperiului, plina de orasie mari si contînendu mari bogatii, oferiă barbariloru o prada forte manosa. Rosler insu-si face o descriere prea vie a nenorociriloru caror’a Moesi’a fusese expusa: „Locuitorii barbari ai tie- riloru reci si mlastinose erau atrași prin o putere ne- învinsa cătra caldele suflări, dulcile pome ale sudului, cătra regiunile roditdre ale Moesiei si Traciei cu pădu- rile loru minunate, pasiunile loru cele grase si văile loru incăntatore. Ast’-feliu fh pregătită pentru peninsul’a Bal- canului o năvălire fără asemenare mai păgubitbre de cătu acea care se întinse asupr’a peninsuleloru italica si spa- niola. Poporatiune® acestoru părți, fără încetare expusa a fi ucisa sau luata in robie, cu deosebire clas’a avuta fu redusa simtitoriu in numerulu ei. Regiunile rîpei drepte a x) Rom. Stud. p. 68. ²) Mommsen, Die Schweiz in rom. Zeit, spune despre epoc’a imperiala, câ ar’ fi: „eine, Zeit deren Ueberlieferung we- sentlich von der Regierung, nebenher von der herrschenden Na- tion, nur zufăllig von den beherrschten Vblkern handelt.“ Citatu de dl. lung, 1. c. p. 17. ³) Aurelianu. c. 2: „habiturus mendaciorum comites, quos historicae eloquentiae miramur autores." — 7 [ îi‘ fluviului suferise cumplitu prin năvălirile Gotiloru si aveau, ■după cătu se pare, mare nevoie de unu sporiu de popo- ratiune"l). - Dupa-ce Rosler a descrisu ast’-feliu starea /ti erei in caise vrea se adapostesca pe locuitorii fugiti din Daci’a, elu adauge: „Ceea ce remase din vechi’a popora- tiune a Moesiei si a celoru doue Dacii, eră in orasie, das’a sermana, care supravietiuesce tuturora revolutiiloru, - «r’ la tiâra, pastorii cari cautara o scapare in locurile ■cele mai neamblate si asteptara sfirsitulu fortunei. Ace- la-si lucru se intempla in Traci’a; si aici partea roma- nisata a poporului tracicu, mai alesu Bessii, se păstră numai cătu in numeros’a clasa a pastoriloru" a). După aceste cuvinte ale lui Rosler s’ar’ așteptă că I ■elu se readuca pe Romani in Daci’a lui Traianu, din regiunile acele, unde îi vedemu pomeniti in totu decur- sulu veacului de mijlocu, adeca din tierile asiediate din- colo de Balcani, din Macedoni’a si Traci’a; căci elu admite singura că Romanii trebue se parasâsca, in fați’a năvălirii, Moesi’a totu atătu pe cătu si Daci’a. In lo- cujru acestei incheieri logice a găndiriloru sale, ’lu ve- dfemu că readuce pe Romăni in Daci’a din Moesi’a, idnde îi scote tocmai din remasitie desmostenite ale popo- /rațiunii romane, fără a luâ in bagare de săma că ei pu- teau totu atătu de bine duce ticalos’a loru vietia in ve- f chi’a Dacia pe cătu si in Moesi’a.“ Acești Valachi ai Moesiei, întemeietorii noului imperiu Va- 1 acho-Bulgaru, suntu rem asitiele vechiei po- poratiuni romane in orasiele Dunării asie- diate in Moesi’a, uniti cu coloniștii romani i esiti din Daci’a de la alu .111-1 ea secolu ina- inte, si care se asiediase la sudulu Dunării. Ceea ce supravietiui nenorociriloru timpu- lui, se tienea mai alesu de puternic’a rasa a pastoriloru.³). Tdte aceste idei se bătu capu in capu, si Rosler elu insusi nu pare a-si fi datu bine sema de- | spre ceea ce vroia se stabiliasca. Intr’adeveru in partea 4 antâiu a acestui locu, Rbsler dice că Romănii din Moe- ' si’a erau remasitiele vechiei poporatiuni a orasieloru Dunărene, amestecati cu coloniștii romani veniti din Da- - ci’a. In a ddu’a elu face din ei pastori, cari singuri ar’ fi potutu se invinga greutățile timpuriloru. Pastori si orasieni suntu doue insusiri ce nu se potrivescu, si apoi daca pastorii singuri ar’ fi pututu remane cu vietia in timpulu navalirei, ei si-ar’ fi pututu totu atătu de bine apara traiulu in strimtorile Carpatiloru, câ si in acele ale Balcaniloru. Cum să se esplice atunci spusele istoriciloru romani ? Imperiulu romanu simtia slăbirea sa, dar’ nu voia se-o marturisdsca. Elu se silia a fatiari inchipuirea unei x) Rom. Stud. p. 74. comp. p. 68. Bine intielesu, că Rosler face acestu tablou alu devastarei Moesiei pentru a arată \ că puteau se incapa in o tiera devastata coloniștii Daciei. > xX Elu nv_ s’a gănditu insa, cum Moesi’a, care eră totu atătu de j expusiT navaliriloru, putea se ofere Daco-Romaniloru unu / adapostu! 'l a.) Rom. Stud. p. 75. A Rom. Stud. p. 109. puteri ce acum dispăruseră. Eta pentru-ce elu ascundea: perderile sale sub niște aratari gloriose, si cutare impe- ratu care întorsese spatele dusmaniloru, triumfa la Rom’a ; Notitia dignitatum conținea numele alu mai multora dre- gători, ale căroru provincii erau acum’a de multu prad’a barbariloru. Mai multe orasie care nu mai erau de cătu derîmaturi, figurau inca in registrele provinciiloruJ). Istoricii, urmăndu spiritulu timpului, se sileau de a da o coldre mai pucinu uriciosa nenorociriloru cari că- deau asupr’a imperatiei. Eta pentru-ce ei voiescu se in- _ dulcesca perderea Daciei, aratandu că imperatulu întoc- mise alta provincie, purtându acela-si nume in vechi’a. Moesie si că in ingrigirea sa, elu nu lasase in uitare nici chiar’ pe locuitorii ei, pe care-i scosese din juguhi barbariloru, dăndu-le adapostire in nou’a provincie. Toți istoricii Romani cari aducu acestu faptu, copiaza cu mai ' multa sau mai puțina credintia o espunere oficiala, întocmită după ordinulu imperatului Aure-; 1 i a n u. Cine nu cundsce valorea unora asemenea acte , menite tocmai a ascunde adeverulu! Pe de alta parte potrivirea identica a spuseloru intrebuintiate, arata că toti acești autori nu se indeletniceau pe atăt’a cu con- ' trolarea aratariloru găsite, dar’ că tînt’a loru de căpe- tenie eră de a dă o fatia mai puținu rusinosa retrage- rei imperatului²). Este inse o dovada hotaritore, că o ast’-feliu de stră- mutare a poporatiunei romane a Daciei, era judecata preste putintia, chiar’ de catra Romăni, si e destulu de curiosu că nici unu autoru, afara de Petru Maioru, sie nu pomenesca de dens’a.³) Acela-si' Eutropiu, care see aduce in sprijinulu părerii protivnice, dice in vidti’a lui Hadrianu, că acest’a „invidiindu glori’a lui Traianu, parași¹ de indata trei provincii pe care Traianu le adausese im- peratiei si retrase armatele din Asiri’a, Mesopotami’a si Armeni’a. Voindu se faca acel’a-si lucru si cu Daci’a,' l’au intorsu prietenii de la unu asemenea găndu, p e n- tru că se nu remăna o suma de Romani ip prad’a barbariloru."⁴) Daca prietenii lui Hadrianu ’lu împiedecară pe acest’a de a parași Daci’a, de tema că o mulțime de Romani se nu fie predati barbariloru, acest’a ⁴) lung, Die romanicshen Landschaften des rom. Reiches p. 403. a) Vopiscus arata elu insusi isvdrele cu care s’a slujita., la alcătuirea istoriei sale. Elu pune in gur’a lui Tiberianuș urmatorele: „Et tamen si bene no vi, epbemeridas illius viii scriptas habemus, etiam bella charactere historico digesta, quae velim accipias et per ordinem scribas... Quae omnia ex librii linteis, in quibus ipse quotidiana sua scribi praeceperat, pro tua sedulitate condisces. Curabo autem ut tibi ex Ulpiana Biblioteca et libri lintei proferantur.“ Aurelianu c. 1. Eta is- vorulu celu mai vechiu, caruia dl Gaston Paris îi dă atăt’a' valore. Romani’a p. 611. ³) Istori’a pentru inceputulu Romăniloru in Daci’a. ⁴) „(Hadrianus) gloriae invidens Traiani, statim provin- . cias tres reliquit, quas Trajanus addiderat, et de Assyria, Mesopotamia et Armenia revocavit exercitus. Idem de Dacia facere conatum amici deterruerunt, ne multi cives Romani bar- 8 ne arata, că in idei’a Romaniloru retragerea tru- peloru nu trebuia se aiba de urinare neapărata ace’a a cetatieniloru, si deca acesta idee era adeverata pe tim- pulu lui Hadrianu, nu intielegemu pentru-ce ar’ fi incetatu de a fi asia pe acelu alu lui Aurelianu. Tem’a deci pe care prietenii lui Hadrianu o aratase, se indeplini sub Aure- lianu ; cu alte cuvinte, căndu legiunile părăsiră Daci’a, coloniștii remasera in tiera, fura tradati barbariloru. Este de luatu aminte, ca in aceste spuse ale lui Eutropius, noi avemp insu-si parerea Romaniloru asupr’a lucrului j de care se face certa, si nu este cu putintia de a gas! unu mijlocu mai siguru de a o hotărî, de cătu acesta părere contimpurana a impregiurariloru, care trebue fără ‘ indoiela se căntaresca multu mai greu, de cătu totu ce ; acei mai noi ar’ putea sprijini. Romanii aveu temeiuri forte puternice pentru a crede ! că, cu tota retragerea legiuniloru, poporati’a tierei erâ se remăna alipita de patri’a ei. Intr’adeveru Daci’a fu- sese" supusa la atacurile barbariloru indata ce mortea rapî ! pe intemeitoriulu ei. Chiar’ sub Hadrianu am vediutu că este asia de periculoșii atacata, si anume de foștii to- varăși ai Daciloru, de Sarmati, in cătu imperatulu voiesce se-o parasesca. Antoninus Pius e nevoitu se lupte contr’a ' acelei porțiuni din poporati’a daca, care se retrase afara din provincie. Dio Cassius numesce pe Commodus „Sar- maticus¹¹ si o inscriptiune din timpulu acestui imperatu spune, că „furiile Daciei nu bisa acestei provincii nici o i sperantia de pace“. Hadrianu numesce pe Maxi minus „Dacicus“ si „Sarmaticus“. Sub Filipu Arabulu+249 aparu si Goții, cari de căte-oii voru trece de aici ina- inte prin Valachi’a pentru a străbate in resaritu, tînt’a de căpetenie a navaliriloru loru, nu voru omite a trimite căte unu toiu de barbari care se prade Daci’a, intrăndu in ea pe sosieu’a romana ce trecea prin pasulu Turnului rosiu. Decius+251, scapăndu Daci’a de o noua năvă- lire â Gotiloru este numitu intr’o inscriptiune „restitu- tutor Daciarum,“ si Apulum care fusese, după cătu se vede, ruinata de năvălitori, se intituleza in aceea inscrip- tiune „nova colonia Apulensis.“ Daci’a este chiar’ pără- sită de faptu de catra Romani in timpurile imperatului ■ Gallienus 259—268, căci amu vbdiutu, că Sextus Rufus ; baris traderentur." Cap. 8. Se se observe că Eutropiu rapor- teza faptulu esirei din Daci’a a locuitoriloru din orasie si de la tiera si că totu elu aretâ, că in parerea Romăniloru o ase- mene părăsire a provinciei erâ cu neputintia! — Dlu Duruy Hist. des Romains, Paris, 1879, IV. p. 330 pare a pune in । indoiala sfatulu datu lui Hadrianu de prietenii sei. Dsa dice: ! „Ils montrent aussi quel cas il convient de faire de la tradi- tion qui attribue ă Hadrien la destruction du pont de Trajan, par jalousie de la gloire de son predecesseur, et jusqu’a l’in- tention d’abandonner la Dacie, projet dont ses amis dit-on vinrent cependant ă bout de le detourner." Chiar’ căndu nu s’ar’ admite că prietenii lui Hadrianu se-i fi datu acestu sfatu, parerea Romaniloru asupr’a urmariloru parasirei Daciei re- j mane neatinsa. Dar’ se pote forte bine arunca banuiela asu- pr’a motivului, fără a tăgădui faptulu insusi. spune că „Daci’a a fostu pierduta pe timpulu impera- tului Gallien.l ²) Navalirea deci nu incepe in Daci’a cu anulu 270. Ea începuse cu multu mai timpuriu, si daca poporati’a Daciei trebuiâ se fuga de înaintea navalirei, ea nu avea nevoie de unu ordinu alu ocărmuirei pentru a o face ; apoi fiindu-că este firescu lucru, câ spaim’a cea mai mare se cada in cele d’intai momente, este de crediutu că acei ce nu voira se se expună pericoleloru năvălirii, se în- grijiră de cu vreme si nu asteptara retragerea legiuni- loru, pentru a parași Daci’a. Asia este raportatu câ mum’a imperatului Maximianu (care ajunse la tronu in 285 la o vrbsta copta) fugi din Daci’a căndu inca purta iu sinulu ei pe viitoriulu imperatu “); deci către amjlu 250, si exemplulu ei va fi fostu urmatu de multe |lte persone de starea ei. Dar’ se scie totu atătu de siguru câ toti locuitorii Daciei nu părăsiră provinci’a iu acela-si timpu cu gramad’a, căci in anulu 259, capital’a, Daciei, Ulpi’a traiaua ridica unu monumentu in ondrea Pisa- rului Valerianus si unu dre-care M. Valerius Veteraius Gallienus, asiadia o piatra mormentala pe grop’a tataiu seu in 260,³ *) Daco-romanii remasesera deci in Daci’a. cu tota navalirea ce venise asupr’a loru, si ceea ce se intemplase inainte de 270 se urmă si după aceea. Rosler, pentru a putea mai usioru deslipi popora- tiunea Daciei de pamentulu ei si a o face se primesca o noua patrie, ne iufatisieza tier’a câ pe deplinu desierta de locuitorii indigeni, in urm’a resboiului cu Romanii. Elu dice: „Daca nu ne insielamu, Romanii infiintiara in Daci’a pe unu pamentu aprope golu, incungiuratu de o poporatiune dușmana, o tiera curatu coloniala, unde ele- mentulu romanu nu putîi inplăntâ adenci rădăcini, ne- rezamăndu-se pe temeli’a larga si sigura a unei popora- tiuni cucerite si in chipu intelectualu. De acolo provine usiurinti’a cu care elu putîi fi indepartatu si dispară. “D Rosler pare deci a primi de adeverate spusele lui Eutropiu, care dice că: „Daci’a perduse prin lungulu resboiu in potriv’a Romăniloru. poporatiunea sa barba- tesca.⁵ ⁶) Elu pare a avea o slăbiciunea pentru interpre- tarea literala a texteloru. Pentru-ce atunci nu o primesce elu si pentru celelalte cuvinte ale acelui’a-si istoricu care dice, că Traianu „dupa-ce a supusu Daci’a, a adusu in V Spartian, Hadrian. 5: „Sarmatae bellum inferebant.“ Capitolin Ant. Pius, 5 : „Germanos et Dacos—contulit per prae- sides.“ Dio Cassius LXXII, 15. Akner und Miiller, Rom. In- schriften in Dacien, 726: „Quamquam furiis Daciae nulla spes pacis ac salutis reliquitur, imperatori Caesari invicto L. Au- relio Commodo clarissimo aequiterque res constituendo facien- dum curavit colonia Pattavissa.“ Herodian VIL 2. Akner und Miiller R. I. in D. 510: „Imp. Caes." Caio Messio Quinto Traiano Decio—restitutor Daciarum, colonia nova Apulensis. “ ²) Lactantius. De mortibus persecutorum, c. 8. ³) lung, Die romanischen Landschaften des rom- Rei- ches, p. 410. ‘) Rom. Stud. p. 45. ⁶) „Dacia enim diuturno bello Decebali viris erat ex- hausta." c. 8. , ea din tote părțile HnperW&i romanu o nenumerata mulțime de dmtfftij pentru a cultivă câmpiile si ogo- rele ei?¹¹¹) Elu phtetinde din potriva, că „trebuia se fia । . destulu loca Ții ■Mdesi’a pentru c ă t e-v a d i e c i m i 4 e mii de coloniști romani, căci nu trebue' se ne facetnu o prea mare idee despre tmtimea C te ta ti e n iloru romani.²) ROsler câ si toti discipulii \ sei ău ddue sisteme de interpretare pentru isvorele ce se raporta lâ istori’a Romăniloru. Unele, acele ce se impaca cu teori’a loru, le primescu fără controlu si fără nici o critica; cele inse care se impotrivescu, le storcu si le reSucescu păna nu remăne din ele decătu umbr’a ade- - Vexatului loru cuprinsa. Si acest’a se chiama cercetare istorica, descoperirea adeverului! Dara -chiar’ daca am luâ câ atare spusele lui Eu- tropiu, nu arata elu ore prin cuventele sale, că femeile si copii Daciloru nu suferira cu totii sortea parintiloru ? apoi acesta noua generație nti erâ indestulitore pentru a reconstitui in tiera o basa naționala pe care să se pota huitul elementulu romanu? De aceea si inscriptiunile gă- site atătu in Daci’a cătu si aiurea, ne dovedescu cu pri- sosinția tiintiarea poporului dacu după cucerire, precum si. romanisarea lui. Trebue amintita, că poporulu romanu intielegea a lipi de imperiulu seu provinciile cucerite in- tr’unu cu totulu altu chipu de cum au facutu-o in timpu- rile mai noue Ungurii seu Nemții. Departe de a alcă- tui o tasta despărțită de poporulu cuceritu, Romanii se legau cu elu prin casatorii, îi inlesniau intrarea in ceta- tienr’a romana si cu tote că ’lu intrebuintiau la tote lu- crările, ’lu faceau se se bucure -si de tote folosele. : Vomu reproduce aici numai cătev’a din inscriptiu- nile cele mai insemnate, care dovedescu intr’unu chipu neindoelnicu flintiarea poporului dacu sub stapanirea ro- K, mana. Aia Nandonis vixit annis LXXX, Andrada Bitu- ■ vâtris v. a. LXXX. Bricena v. a. XXX, Bedarus v. XII. Post obitum ei Herculanus libertus patrOnae beneme- renți. ³) Numele unui libertus in o familie daca, arata intro- ducerea moravuriloru romane in sinulu poporatiunii in- digene; pe de alta> parte acela-si faptu dovedesce, că acesta familie se bucura de ore-care bunăstare, de vreme i- ce putea se-si dea luxulu de a liberă pe slavii sei. Nu- mele latinu, lust’a, printre altele de obirsie daca, gasin- du-se in aceea-si familie, indegeteza o contopire forte in- tiihâ a âfeesțoru ddue elemente. In o alta inscriptiune ’ „Vicța Dacia ex.toto orbe romano’eo infinitas copias l hominum transtulerat ad agros et urbes colendas." Ibid. ²) Rom. stud. p. 69. Este , cu tote aceste cunoscutu, câ isvorele vechi au pastratu numele, a mai multu de 80 de ora- \ ' sie ale Daciei; că Sarmisagetusș., capital’a ei cuprindea loculu ’ a- 12‘’ăte din dilele nostre; că numai in minele Transilvaniei- . lUcrafa aprope de 20,000 de omeni. Vedi Goos Studien zur cWchte und Geographie des țraianischen Dakiens p. 157. • *) Corpus inscripționam latinarum, III, Nr. 817. 9 — ' ■ ; gasimu unu nume romanu purtatu de o persona ce «W arata câ Daca: lulius Secundinus evoc. coh. III. pr. salarior XXVII, qui vix. an. LXXXV. natione Dacus, Atticia Sabina coniunx et Iul. Costas filius et H. D. B. M. fer. *) Femei’a si fiiulu lui Secundinus porta hume pe ju- metate dacu, pe jumătate romanu. lulius Secundinus erâ deci unu vechiu soldatu rechiematu sub arme (din cohorțe militum evocatoroim), probabilu legionariu si deci cetatianu romanu. Numele seu cu totulu romanu vădesce că popo- ratiunea daca se amestecase pe deplinu cu acea'romana, in cătu s’a gasitu de nevoie a se insemnâ lănga nu- mele lui că ar’ fi de obărsie dacu. Dar’căti alti Daci cu nume romanu, alu caroru neamu nu se mai sciea, se voru fi aflăndu pe inscriptiunile ce pomenescu nume ro- mane si care ascundu in stilul n loru celu scurtu lapidara- ' totu atătu de tainicu obărsi’a celui care ’lu porta, pre- cum copere petra’, pusa pe mormăntu CQjpukr-cetfiî'Te'—: zace intr’ănsulu. O a trei’a inscriptiune dă pentru barbatu unu nume jumetate romanu; femei’a unu nume romanu, cei doi fii era-si nume romane, dr’ nepotulu unu dacu. D. M. T. Aelio Ariorto IV. vir. an. municipii D. interfecto a latronibus v. a. LVII. Digna coniugi pien- tissimo et P. Aelius filius et P. Aelius Val. filius et Udarus nepos b. m. posuerunt²). Aelius Ariortus, nume ce aparține invederatu unui,, dacu, este aratatu câ imbracăndu dregatori’a de quatuor- vir annalis municipii D. (poate Drobetarum); deci ceta-‘ tienii de obărsie daca ajunsese chiar’ a intră in deroga- torii municipale, in cătu se uitase vechi’a dușmănie’ Cei desbinase odata pe Daci si pe Romani. Convietiuirea stinge cu timpulu tote urele, si istori’a mai apropiata si mai cunoscuta de noi conține,inca unu faptu de aseme- nea natura, impacarea Anglo-Saxoniloru cu Normanii; de care cei d’antăiu fuseseră asia de prigoniti in timpurile dela inceputulu cucerirei Angliei. " O alta dregatorie si anume preotiesca irabracata de unu Dacu este amintita de inscripti’a urmatore: D. M. Aelii Andennae Aelius Macrinus Epidianus⁻ qui et Epidius augustalis coloniae et Macrina Marcia; filia posuerunt³). ■ . ' O alta inscriptiune ne arăta pe unu Dacu ridicata la rangulu de cavaleru. D. M. Mucasenus Cesorini aeques ex șingularibuș cos. vixit a. XX; Rescu Turme Soie coniux pientissima posuit⁴). j n Dintre inscriptiunile culese păna acuma s’au pututu atribui 22 nume de barbati si de femei cu sigurantia la *) Orellius Nr. 6884; Costas in locu de Constans? VedF Toâlescu Daci’a înainte de Romani, Bucuresci 1880 ■ p. 231' Compara; Iul. Pi-tinus, civis dacus. Ephem. Epigr. II. Nr.'944T! ²) c. i. l. in. 1559. ;j . ³) C. I. L. III. 1488. ⁴) C. I. L. III. 1185. . '/mf 2 — w — Daci, er’ vre-o 20 de alte nume suntu comune Daci- loru si Traciloru') Dacii fiindu cu totulu romanisati, se intielege cum se face de nu se gasesce mai nici o inscriptiune care se pomendsca numele unoru dieitati ale acelui poporu. Nu s’au gasitu de cătu trei, cari suntu in deobste primite câ contînendu numele unoru diei daci: Turmasgada Maximus Maximinus et lulianus Ma- ximinus ex voto posuerunt* ²) Deo Sarmando Demetrius Antonius votum libeus posuit³). Sule Flavius Attalus v. 1. s.⁴ *). Din potriva suntu mai multe monumente care do- vedescu, că Dacii se inchinau la dieitati romane. Ast’- feliu urmatoriulu gasitu in Daci’a: Apollini sacrum Sola Mucatri veteranus alae Fron- tonianae votum solvit.⁶). Mai suntu inca vre-o 20 de inscriptiuni găsite in Britani’a, cari s’au aflatu pe pietre puse de soldatii co- hortei Aelia Dacorum, ce au fostu trimisa acolo de Ha- drianu. Din aceste cea mai mare parte suntu inchinate lui Jupiter, un’a lui Marte, er’ doue lui Marte si unei dieitati britane Coccidius: reproducemu aici cătev’a din ele: Iovi Optimo Maximo Cohors prima Aelia Daco- rum Antoniana. I. O. M. et numini Augusti, cohors prima Aelia Dacorum cui praeest Gallicus tribunus ³). Acest’a cohorta Aelia Dacorum stramutata in cela- laltu capetu alu Europei, precum si mai multe alte mo- numente, care pomenescu soldati „natioue dacus“ in cele- lalte părți ale Imperiului, precum Siri’a, Noricul, Panoni’a, dovedescu cu prisosintia fiintiarea poporului dacu sub stapanirea romana. Dacii erau chiar’ asia de bine vediuti pe timpulu Romaniloru, incătu gasimu, intre asia numitii treidieci de tirani cari se luptau pentru tronulu imperatiei, pe unulu Regalianu, despre care autorii istoriei imperiale vorbescu, câ fiindu „de spitia dacu si după cum se spune neamu cn Decebalu"⁷). Istoricii amintescu insa si grupe mai insemnate de Daci sub stapănirea romana. Dio Cassius raportă, că locotenentulu imperatului Comodu, Sabinianus, pentru a sfarimâ împotrivirea Daciloru cari se retrasesera afara de marginile provinciei, strămută in acesta 12,000 suflete din acesta națiune 0, si niște asemenea mesuri au trebuitu se fie luate mai adese-ori, că-ci auctorii vechi nu lip- sescu de a dâ mai multe sciri despre revoltele si loviturile repetate ale aceloru Daci, cari nu voira se primdsca ju- gulu romanu²). Apoi este siguru că o parte a popore- loru din Daci’a nu părăsise tier’a, anume acelea care se aliasera cu Romanii, pentru a scutură stapănirea, după cătu. se vede prea impovoratore, pe care le-o impusese Decebalu³). Aceste popore, de si nu erau chiar’ Daci proprii disi, si cu tdte că fusese inglobati in statulu dacu in urm’a unei cuceriri, erau totuși de unu neamu inru- ditu cu națiunea domnitore, totu Traci, ast’feliu in cătu ele infatiosiau totu atăt’a de bine câ si acest’a din urma elemeutulu dacu. în sfărsitu P toi om eu care descrie geografi’a Daciei pe timpulu Romaniloru, enumera tribu- rile urmatore, care ar’ fi locuitu tidr’a si care nu se potu referi decătu la poporatiunea daca care remasese in Da- ci’a sub stapănirea romana: „In partea de mddia nopte a Daciei locuescu incepăndu prin apusu: Anartii, Teu- riscii si Cistobocii; sub dinsii Prendavensii, Ratacensii si Caucoensii; sub acesti’a in aceeași ordine Bieții, Bu- ridensii si Cotensii; si mai josu inca Albocensii, Potu- latensii si Sensii; sub acesti’a. in partea de mediadi: Saldensii, Ciagisii si Piefigii “ ⁴). Acel’a-si geografu reproduce numele a 36 orasie de nume dacu, a caroru existentia in Daci’a ar’ fi totu asia de neesplicabila, daca s’ar’ primi peirea de istovu *a po- porului dacu din tier’a sa Ruconium, Docidava, Porolissum, Arcobadara, Marcodava, Singidava, Zermigira, Tiriscum, Sarmisagethusa regia, Ne- tindava, Tiasum, Triphilum, Patridava, Carsidava, Petrodava Napuca, Patruissa, Sandava, Utidava, Comidava, Ramidava, Pirum, Zusidava, Paloda, Zurobara, Lizizis, Argidaba, Tibis- cum, Zeugma, Dierna, Acmonia, Druphegis, Arcinna, Anm- trium, Sornum. Daca luamu in privire pe lănga acest’a, că numele rîuriloru fura imprumutate de Romani dela Daci, precum Aluta, Mariscus, Tibiscus, Pyretus, Tysa, Samus, Grisia, Gilpil, Museus, ne vomu incredintia usioru, că topogra- fi’a acestei tieri n’ar’ fi pututu remănea, daca poporulu ce i-a datu nascere ar’ fi fostu inlocuitu in totulu cu unu altulu. *) Tocilescu, Daci’a inainte de Romani p. 256. Goos. Un- tersuchungen ueber die Innerverhăltnisse des traianischen Da- ciens in Archiv fur Sibenbiirgische Landeskunde 1874. p. 126. ²) Hirschfeld, Epigrafische Nachlese zum C. I. L. III. p. 41, ap. Tocilescu op. cit. ³) C. I. L. III. No. 964. ⁴) Goos, Innerverhăltnisse p. 132. . ⁶) C. I. L. III, No. 787. ⁶) C. I. L. VII. No. 806—826, 975. Tocilescu, Daci’a in- ainte de Romani p. 346. crede, că Dacii adorau sub numele latinu alu lui Jupiter zeitatea loru, Dyonisios Sabazius. Dar’ atunci cum se esplica adorarea,dieului Britanu? Se vede că Dacii părăsiseră religi’a loru si se inchinau la diei streini. Comp. Duruy Hist. des Rom. IV p. 260. ⁷) „Gentis dacae, Decebali ipsius ut fertur affinis.“ Scrip- tores hist. aug. 30 typ. c. 10. Dio Cassius LXXII. 3. Acestu mijlocu de a infrănge cerbici’a Daciloru fusese intrebuintiatu chiar’ in resboiele din- aintea domniei lui Traianu. Asia Romanii asiadia in Moesi’a intr’unu rbndu 50,000 (Strabon III, 10), si intr’unu altulu 100,000 de Daci (Orellius No. 750). a) Capitolinus. Anton. Pius 5. Dio Cassius LXXVII, 16, 20, LXXVIII 13, 16, 27. ³) Dio Cassius LXXIII, 11: ₙT<âv Se ^axwv uefiiOTa- atVMv TtQog TQaiavdv xai 8e «ZZa Se rtvâ eSeySy av&tg de 4exe[da'ko<; elg^vyi;. *) Claudii Ptolomaei, Geographiae libri octo, Essendiae -1882 III. 8. E probabilu că nu tote aceste triburi existau in Daci’a pe timpulu lui Ptolomeu si că acestu geografu copiase relatiunile șale asupr’a Daciei din o scriere anteridra. Căte-va din ele insa se aflau fără indoiela sub stapanirea romana. Vedi Tocilescu, Daci’a in. de. Romani p. 72. 11 Este chiaru de miratu, că cu totu numerulu celu nemesuratu de cetatieni romani veniti din tote părțile im- peratiei, topografi’a tierei se fi fostu asia de pușinu in- rîurita. Ptolomeu ne dă alaturea cu cele 37 nume dace de orasîe ce se aflau pe timpulu lui in Daci’a, numai cătu 8 nume de orasie romane; Ulpianum, Salinae, Prae- toriâ Augusta, Apulum, Aquae, Augusta, Frateria si nu- mble indortu alu capitalei Ulpia Traiana. Tes’a lipsei de poporatiune indigena care se slu- jdsca de temelie romanisarii acestei tieri, neputendu fi sustînuta cu deadinsulu, ucenicii lui Rbsler o părăsiră: dar’ ei, de si primiră staruinti’a poporului dacu in ve- chi’a sa tiera, nu se indupleca a crede in romanisarea lui. Ei sprijinescu parerea loru pe urmatdrele temeiuri: Erau in Daci’a doue clase de poporu: coloniștii romani, cari au pututu avea limb’a latina ca limba oficiala, ceea ce se vede din obstesc’a ei intrebuintiare in inscriptiuni, dar’ a caroru limba vorbita eră aceea a deosebiteloru provincii, de unde ’si trageau obărsi’a. Apoi poporatiu- nea supusa a Daciloru, care nu putură invetiâ latinesce mai antăiu din pricin’a scurtului timpu cătu tînh stapă- nirea romana asupr’a Daciei; alu doilea pentru dusmani’a care nu incetâ de a desparți pe cuceritori de cuceriti; in sfersitu din pricina că limb’a latina nefiindu vorbita in Daci’a, ei nu aveau de la cine se o invetie¹). Acestu feliu de a privi lucrurile, vedesce că acești autori nu si-au datu bine sema de sistemulu urmatu de Romani pentru a introduce moravurile, obiceiurile si limb’a loru păna in părțile cele mai inde.partate ale im- peratiei. Ei intimpina că coloniștii cari impoporara Da- ci’a, nu erau de obărsia din Itali’a, ci din Iliria, Pano- ni’a, Dalmati’a, Siri’a si Asi’a minora, precum se vede acest’a din inscriptiunile ce s’au pastratu. Dar’ acela-si lucru ar’ putea fi sustînutu si pentru celelalte provincii a le imperatiei romane; sau pote crede cinev’a, că ele- mentulu latinu se fi venitu in tote părțile lumei romane deadreptulu din Itali’a, si că numai cătu Daci’a se fi re- masu afara din acesta renduidla? Elementulu latinu disu eră la inceputu forte restrinsu si n’ar fi ajunsu pentru a romanisă tdte provinciile; dar elu se inmulti prin fap- tulu insusi alu intinderei sale, si poporele care fura lati- nisate de catra Latinii 'proprii disi, slujiră mai apoi pen- tru a latinisâ pe altele. Ast’-feliu Samnitii si Etruscii dădură colonii Spaniei, acdsta Galiei si Gali’a ea insasi Britaniei si Daciei. De si fără indoiela ore-care indivizi veniti in Daci’a voru fi vorbitu limb’a tierei loru, ne- stîrsita majoritate a colonistilofu trebuia se intrebuintieze latinesc’a, ceea ce erâ cu atăt’a mai de nevoie, cu cătu, vorbindu fie-care unu graiu deosebitu, ei nu s’ar’ fi pu- tutu intielege. Deci chiar’ daca latinesc’a n’ar fi fostu limb’a colonistiloru chiar’ dela sosirea loru in Daci’a, ea deveni numai de cătu in intrebuintiare după trecerea unui timpu. ■' ’) Paul Hunfalvy Ethnographie Ungarns. p. 342. Die Rumăenen und ihre Anspruche p. 14. Schwicker, Ueber die Herkunft der Rumănen im Ausland. 1877, p. 761—768. Este aprope dovedita, că Traianu nu aduse coloniile sale in Daci’a, din peninsuî’a ItalicaJ). Dar’ fără in- doiela că elu, voindu se prefaca Daci’a in provincia romana; va fi ingrijitu că coloniștii aduși si din alte părți a le imperatiei se fie elemente romanisate. Apoi putea elu ■ impedecâ pe mulțimea speculantiloru si venatoriloru de averi, care pe atunci foiau in Itali’a de a veni in Daci’a, unde erau atrași prin bogatele mine de auru ale acestei tieri ? Deca Daci’a deveni in scurtu timpu asia de infloritâre, daca ea numerâ in curându mai multe orasie de cătu ori-care alta provincie de întin- derea ei, deca capital’a ei acoperia o suprafatia pe care astadi suntu asiediate 12 sate, acesta înflorire nu pdte fi datorita in antăiulu locu decătu elementului volun- tara alu colonisarei. Eta pentru-ce, dupacum au mai luatu aminte si alti autori, Daci’a se deosebia adâncu \ de alte provincii ale imperatiei. Era nu numai o provincia ci si o colonia romana in adeveratulu intielesu alu cu- vântului. Se pote ore susținea, macaru cu umbra de temeiu, că tocmai aici elementulu romanu se fi lipsita, căndu ’lu vedemu prindiendu asia de adenci rădăcini in Reti’a, Traci’a si Macedoni’a? Se mai întâmpina inca in potriv’a romanisarii po- porului dacu impregiururea, că Romanii nu se stabiliseră de cătu in o parte a provinciei; Transilvani’a apusena, Banatulu si Valachi’a mica, pe căndu Nordulu Transil- vaniei, Moldov’a si Munteni’a mare din coce de Oltu, nefiindu ocupate de Romani, nu au pututu fi romanisate²). Nu putemu impartasi parerea celoru cari credu re- masiti’a Daciei subtrasa de la inriurirea romana. Este aprope preste putintia de admisu, că Romanii se nu fi: ocupatu celu puținu rip’a stănga a Dunării de la vale de gurile Oltului, căndu se gasescu orasie asia de insem- nete de alungulu ripei drepte a acestui fluviu. S’au ga- situ apoi inscripții in mai multe localitati din Valachi’a mare, precum la Cămpu-Lungu³). Dar’ chiar’ căndu nu s’ar’ fi aflatu colonii romane in afara de hotarele Transilvaniei, ore Dacii erau supusi numai la inriurirea elementului latinu alu coloniilor®? Romanisarea părții celei mai însemnate a acestui po-' poru, câ si a tuturoru acelor’a ce trecură sub stăpânirea romana, se facă prin slujb’a militară. Că legiunile sta- ționau si in Valachi’a mare, dovedescu mai multe cără- mizi găsite in acesta regiune. Legiunile romane erau compuse din elemente latine sau latinisate. Armat’a statea mai totudeaun’a in ace- l’a-si locu⁴), ceea ce usiurâ soldatiloru legatur’a cu fe- *) Capitolinus dice despre Antoninu c. 11: „Hispaniis exhaustis italica allectione, contra Traiani praecepta verecunde consuluit.“ a) Hunfalvy Ethnographie Ungarns p. 342. Vedi si C.i de la Berge. Essai sur le regne de Trajan, Paris 1877 p. 55« ’) Aceste inscriptiuni inca nu au fostu publicate. Ele se afla la museulu din Bucuresci. . *) Pentru legionari slujb’a erâ de 20 de ani. Ea se urcă la 25 pentru trupele ajutatore. Vedi Mommsen C. I. L.‘ III. p. 903. s. u. si lung Romer und Romanen in den Donau-, lăndern pag. 45. s. u. 2* — 12 — mei din acea tiera si dadea nascere la numeroși copii, cari crescuți in lagaru, incercau inriurirea elementului ce-i inconjurâ. Ast’-feliu scimu, că in timpulu resboiului cu Spani’a trupele romane dădură nascere cu femei lo- calnice la unu mare numeru de copii, cari fura crescuți in lagaru si din cari republic’a infiintiă mai tărdiu unu orasiu după rugămintea parintiloru loru]). Acest’a erâ cu atăt’a mai firescu, cu cătu unu singuru soldatu avea adese-ori păna la 4 concubine. Soldatii liberati se asie- diau de obiceiu in provinci’a unde si slujiseră, de unde famili’a loru erâ de locu; acei cari nu erau cetatieni, ob- țineau dreptulu de cetatienie, cu totii conubiulu cu fe- meile loru, legitimandu-si copii „per subsequens matri- monium“. Cătu despre trupele ajutatore, ele nu erau intrebuin- tiate de obiceiu in tiar’a loru de nascere, ci in altele, in scopulu tocmai de a desfiintia naționalitatea loru. Dacii, alu caroru numeru se vede a fi fostu insemnatu in arma- tele romane, erau scosi din tier’a loru si, de si roma- nisati, nu se întorceau de cătu arare-ori inapoi. Daci’a erâ deci supusa unui curentu indoitu, intro- ducerea elementului romanu si slăbirea elementului dacu, cu deosebire a celui barbatescu. O ast’-feliu de lucrare urmărită timpu aprope de doue secule, erâ fără indoiela mai multu de cătu indestulatore pentru a desnationalisâ unu poporu aprope barbaru, căndu de alta parte, ele- mentulu civile alu poporatiunii, care lucrâ in acela-si sensu, erâ asia de puternicu. Pe căndu deci inriurirea elementului latinu civilu contribui mai cu osebire la romanisarea claseloru de susu a societatei dace, slujb’a militară stracurâ acestu ele- mentu in păturile inferiore ale poporului. Ast’-feliu tota națiunea Daciloru care remasese iu provincie fu romani- sata, asia că ea lasă numai cătu slabe urme in limb’a vorbita astadi de Români. Acesta seracie a elemen- tului dacu in limb’a romana nu este insa mai afara din firea lucruriloru de cătu acea a elementului celtu, din limb’a franceza² ³). Totuși luamu aminte, că deca elementulu dacu este slabu representatu in limb’a-Roma- niloru, acesti’a au pastratu de la densii alte remasitie, care nu suntu mai puqinu insemnatore, precum in por- tulu perului, in hainele loru, in zidirea caseloru loru si chiar’ in tipulu fetii loru care amintesce păna la insie- latu, figurile dace sapate pe column’a lui Traianu. O a trei’a greutate ce s’ar opune la romanisarea Daciloru ar’ fi timpulu celu relativu prea scurtu alu sta-' l) Mommsen, Rom. Gesch. II. p. 4. Comp. W. Harster, die Nationen des Romerreiches in den Heeren der Kaiser, Speier 1877, p. 26: „Daneben aber kommt nicht weniger als 81 mal die Bezeicbnung castris statt des Vaterlandes vor, was nichts anderes bedeuten kann als im Lager geborenes Solda- tenkind, so dass also nach diesem Verhăltnisse drei achtel der gesammten Mannschaft unter den Waffen geboren und aufge- zogen war“. ²) Littri, Hist. de la langue franț. II. p. 194. Miklosich, die slavischen Elemente im Neugriechischen p. 537. Elemente pe care le credemu remase de la Daci, suntu acele asia, nu- mite albaneze. panirei romane in Daci’a, 106—--270, adeca 164 de aniJ). Timpulu intrebuintiatu pentru romanisarea 'tuturora pro- vinciildru nu a fostu nicairea mai lungu si pentru căte-va din ele chiar’ cu multu mai scurtu. Ast’-feliu Strabonu ne: spune, că in timpulu seu (cătra nascerea lui Chrisfosu), Spani’a era cu totulu romanisata, că băștinașii spanioli uitaseră limb’a loru si adoptaseră intrebuintiarea latinei si că nu se mai deosebiau in nimicu de Romani²). Or- ganisarea acestei provincii cade in anulu 197 si antăi’a colonie asiediata in ea este din 171, Cartei’a, pro- vinci’a Narbonesa din Gali’a. supusa Romaniloru de către lulius Caesar (52 an. H.), erâ pe timpulu lui Plinius (f 79 d. H.) „mai multu o Italie de cătu o provincie"³⁾. In sfărsitu Velleius Paterculus marturisesce că in Pa- noni’a, la a cărei cucerire luase elu singuru parte, deci in decursulu unei singure generatii, nu numai cătu limb’a latina erâ respandita, ci insasi literatur’a romana intro- dusese in sinulu poporatiunii⁴). După niște asemenea esemple mai putemu găsi asia de afara din cale roma- nisarea Daciei in timpu de 164 de ani, mai alesu căndu este doveditu, că elementulu romanu erâ aici asia de puterniCU ? (Vedi continuarea in carte). Din anticitatile Egiptului. (Etnografia; viiti’a sociala, juridica si politica:) „Patrudieci de secuii trecu pfe d’inainte „Si fiescecare ’si rechiema in minte „Imperii, popdra, care nu mai suntu, „Care gemu uitate in negrulu mormentu; „Seu care lasara numai ahi loru nume „Din sgomotulu mare, ce făcură in lume! „Unu fumu, sâu o umbra, unu nume, unu norii „Unu pumnu de cenușie, visu amagitoriu! „Dar’ ce 1 unu visu este bietulu muritoriu ? „Unu nume remâne de ori-ce poporu! (C. D. Aricescu). Da! unu nume remâne din ori-ce poporu! Unu nume a remasu din poporulu Asiriloru, unu nume a re- masu din poporulu Persiloru, unu nume din alu Greci- loru si alu Romaniloru. Au fostu măreție tote acestea popora; fiie-care a jocatu rol’a sa, fie-care au avutu orgoliulu seu;... dar’ ce folosu, sau stînsu, s’au prefacutu in ruine si numai divin’a istoria pastrâdia suvenirea loru. Eta dara poterea istoriei. Istori’a este conservatorea omenimei; numai prin istoria traiescu gintile si popo- rele si totu prin istoria traiescu si 6menii mari. Ar trai dora păna adi unu Cesaru, Napoleonu, Michaju eroulu, Stefanu Marele, Maioru, Sincai, Barnutiu si altii, deca nu ar’ fi istori’a; si ar fi ei cunoscuti generatiuniloru ²) Hunfalvy, Ethnographie' Ungarns p. 344. ²) Strabo III. 15. <• ³) Plinius, H. N. III, 4: „breviterque Italia quam pro- vincia". ⁴) Hist. rom. II.110 „in omnibuș Panoniis non disciplina tantum modo, șed, lipquae quoque noțitia Romanae, plerisțque etiam literarum usus et familiaris animorum est exercjtșlo". 13 urmatore ?. . j De aei?pnu poporu, o națiune, unu indi- vidu chiaru, f^ra? isțociâ e mortu. Națiunea carea nu. are istorii saf e morta si e stărsa din cartea vieții po- poreloru. .. ᵢ₇ Șterse, ar fr si poporale antice și morte ar’ fi ele, d^«a . pui ar tavâ istori’a. Evreii si Egiptenii, cele mai ypchi pppore -— de si s’au stînsu, totuși pana adi tra- , Pentru ce? Respunsulu e scurtu: Ele au istoria, j. Vomu scruta puținu istori’a Egipteniloru vechi, ca-ci \ mhlt# bune si frumose se afla in aceea: si in scrutarea si mai cu Guthrie et aceleia ne vomu folosi de multe opuri vechi ’W S0jna de renumitii istoriografii angli Wilhelm V, lohann Gray. " L Vomu espune mai ântâiu deosebitele numiri ale Egiptului. Sânt’a scriptura numesce Egiptulu: tier’a lui Chamu si alui Mizraimu*). De locuitorii cei vechi ai Egiptului s’a numitu: „Chemi’a" si inca si adi de catra poporulu asia disu Copti se numesce „Chemia.“ Sub numele „ Egiptu “ a fostu cunoscuta acesta tiera inca in timpurile vechi Europeniloru si acestu nume, „Egiptu" a fostu nu numai alu tierei, ci si alu fluviului cel ut mare, numitu astadi Ni lu. Unii inse dicu câ nu- mele Egiptu nu insămna alfa, decătu tier’a Coptiloru, pentru-că cuvfentulu „Aia" in limb’a greca semnifica o țidra, si asia din Aiakoptus usioru s’a facutu Aiagip- tos-Egiptus. Altii¹) inse credu ca acesta tiera s’a nu- ■ mitu estu modu pentru pamentulu ei celu negru si pen- tru colorea intunecata a Nilului, precumu si pentru co- lorea negra a indigeniloru cari tote au fostu cuprinse de | Greci in cuvăntulu ᵥAegiptios“ dela Aegips un’a gaia „ cu pene intunecate, care col ore de pene fii numita de Români ^SubvulturiuA. Din acestu motivu Grecii mai / njjmiau Egiptulu si cu numele de Aria si Melambolus; dy’.Nilulu ilu numiau „Melo“ seu „Melas" -negru. Cu- yențphi acest’a Melo. v. Melas convine apoi in insem- narecuevreiculu ^Schichor" si cu Etiopiculu: „Siris, cu cari; asemenea a fostu numitu Nilulu de Ebrei si Etiopi. O- adeverata minune este Nilulu pentru Egipteni si astadi. Isydrele acestui riu, după cumu s’a desco- perita²), se. afla in Etiopi’a, dar ele au fostu enigma vechiloru locuitori; ma ei credeu imposibila aflarea loru. Egiptulu e o tiera. fertila de hrișcă si de alte bucate. Fertilitatea sa a fostu admirata forte de anticii scriptori; er’ Moisi admira singura tier’a Egiptului. Si acesta fertili- tate se adscrie eșundarei binefacatore a Nilului. Este bine facatore esundarea. Nilului Si pentru muieri cari scal- dându-se și bendu din apa se făcu roditore in ceea ce *) Din Chamu au descinsu următorii fii: Husu, Nevrodu, Mezraim, care a domnitu locurile de pre marea roșia si de pre. marea alba numite Egiptulu. deia unu descedente alu lui . Mizraim. — Dela Mizraim dicu Arabii si Turcii până adi „Misir", j Laabint; Ananimu, fetiorulu lui Mizraim, a locuitu in C i r e n i e, j de unde se tragu Țiganii. . I) Perinoz; origg. Aegipt. I. 1. p- 12 sqq. LoJjo, Voyage historique de V Abisiniae et. dis. sur le Nil. p. 207. | privesce generatiunea. Asemenea si vacile feta doi vi- tiei deodata. Oile dra făta de ddue ori pe anuț ântaiu doi mei cu corne, a doua ora numai unulu. în acdsta tiera a fostu si Menelau, care dise cătra Pisistratu si Telemachu: „Multu amu potutu rateci păna acasa am venita. „O furtuna mai intăiu catra Cipru m’a trântita, „Dup'aceea in Egiptu eu, si acolo amu amblatu „Si multu auru de acolo, mie eu mi-amu adunata. „Am mai ratecitu in urma prin tînutulu Libi’a, „Unde câ se născu cu corne meii dela mum’a sa; „Si unde feta o oia pre unu anu de doue ori, „Unu lucru ce nu se intempla pre pamentu la moritori î ' O capra în decursu de 6—7 luni feta câte patrii iedi. Vegetatiunea e forte frumosa si drb’a cresce asia de mare, de se pote ascunde in ea unu bou. Anima- lele Egiptului suntu: Crocodilu, ce traiesce in Nilu si Ipopotamulu. Crocodilulu ilu prindu in multe mo- duri locuitorii. Er’ Arabii din Egiptulu de sus i mânca si carnea cu unu apetitu nespusu de mare. Mai suntu apoi moime cu capu câ cânele (cinocefalos); -cămile, capre selbatice-antilope — asini, oi, boi etc;.. Mai este un’a specia de animalu numitu; crocodilu de uscatu: posibilu că e Scinculu *) lui Pliniu; e de mă- rimea unei siopărle; traiesce in apropierea Nilului si a Marei roșie, unde se nutresce cu flori mirositore. Carnea lui se folosesce in Apotheca. Ei se transporta cu mul-, timea la Veneția si aiurea. II. Noi in tractatulu de fația, omitiendu descriptiunea topografica si geografica a Egiptului, ne vomu ocupa de partea istorica a tierei din cestiune. Si adeca vomir petrece in acea parte a istoriei, carea e cea mai vechia. Si intru adeveru puține popora potu se’si aroge dreptulu de vetustate (jus vetustatis et historicum:) la istoria in asia mesura câ poporulu egipteanu. Ma ce e mai multu, vechii egipteni sustieneu ca ei aru fi omenii cei* dintăiu ai lumei si ca ei formedia chiar epoc’a preisto- rica a genului umanu ²). Ei sustieneu câ omenii, ani- malele si tote plantele au resaritu din pamentulu Egip- tului câ bureții. Căci adeca, ei narau cumu după re-: tragerea Nilului, resariau din molulu remasu după apă o mulțime de sioreci, si cumu se formâ mai ântâiu par- tea anteriora cu doue petidre si apoi cea posțeriora.:- Adeca in o 6ra după formarea partei anteriore a siore- cului se formâ si partea posteriora si asia apoi siorecele _ esia din malu intregu si sanetosu. Multu a datu de capu acdsta fabula filosofiloru de pre atunci, pana in urma s’a< constatata, câ acei sioreci nu au fostu alfa, de câta nesce sioreci numai cu doue petiore, după cum a opinată Teo-: frastu si Pliniu³). Egiptenii au fostu cei dintăiu cari au sciutu se se₇ constituesca in stătu politicu; ei au fosta primii, cari 0 Plinius Nat. hist. VIII. c. 31. ‘ r “) Diodor L. 1. c. 10. ³) Fragm. de animalibus, quae repente apparent p. 474. 14 au sciutu se’si faca legi juridice de gubernare. Politic’a Egipteuiloru s’a basatu pre principiuiu de dreptu moralu religiosu; ea a tîntitu la unu scopu salutariu de a ase- cura vieti’a poporului si de a promova fericirea lui; de unde ei au fostu nu numai admirati de alte popora, dara si imitâti. Filosofii Greci nu sciau se admire in destulu legislatiunea egiptena. Lycurgu, jureprudintele Spartei a mai voitu a mori de fome, de cătu se lase a se șterge din sufletulu concetatieniloru sei legislatiunea ce o a formatu elu din legislatiunea Egiptului... în Egiptu domnia principiuiu ereditarii! la succesiunea tronului, cu tote ca acestu principiu chiaru Egipteniloru le erâ dau- nosu si unu istoricu observa, ca principiuiu hereditariu a trăntitu la pamentu fal’a Egipteniloru !... Diodoru¹) cu tote acestea ne spune, că regele Egip- tului erâ supusu mai tare legiloru, decătu chiaru supusii sei. Chiaru pentru vieti’a privata a regelui erau legi, dar legi cuprinse in sacr’a loru scriptura. Regele nu pote se-si cumpere nici unu sclavu si se se servescâ de elu, elu erâ servitu de fii preotiloru, cari după ce primiau o educatiune mai inalta, la etatea de 20 de ani se dis- punău pentru servitiulu regelui. Pentru rege erau atătu diu’a cătu si noptea anu- mite ore, căndu elu trebuia se lucre, nu se perda tim- pulu prindibndu musce. De dimineti’a de tempuriu, tre- buia se cetesca nenumeratele epistole si suplice venite dela supuSii sei. Apoi trebuia se se scalde, se se îm- brace cu unu vestimentu pretiosu, se ia semnele demni- tății sale regesci si asia apoi se merga la biserica pen- tru a sacrifică. în biserica ’i spune preotulu celu mai mare, deca din sacrificiu se arata, că elu e bunu, dreptu piu si deca gubernedia cu dreptate si prudentia. Ace- st’a pentru aceea, câ regele se se dede la esertiarea vir- tuții si la dreptate. Eta intieleptiunea egipteniloru. Dela biserica regele mergea acasa, unde i se cetia din analele imperiului despre omeni si regi mari in fapte si in vir- tute, ca regele, se-i urmedie si se nu se departedie de datinile tierii si ale poporului (a consvetudine ma- jorum.) Si de 6re-ce vieti’a privata a regelui era ingradita in legi, er’ cea publica asemenea, prea firesce ca elu deca voiâ se fie rege, trebuia se se tina de acelea legi; si elu intru adeveru se si tienea, ca-ci de nu, nu erâ rege. Si fiindu-că elu se tienea de legi, erâ bunu, dreptu câ si legile, si fiindu bunu si dreptu, erâ in mare iu- bire la poporulu seu. Iubirea cea mare a Egipteniloru pentru regele loru a devenitu proverbiale. Regele se con- sidera de persona sacra, dara cu totulu supusa legiloru. Nu era iertatu regele nice a se preumbla, nice a vorbi, cu regin’a, nice a mânca, nici a se scaldă, de căiu nu- mai in orele prescrise de lege. Nu potea se mance bie- tulu de elu, ceea ce elu ar’ fi voitu, ci trebuia se mănce mâncări prescrise de lege si anume carne de vitielu si de gâscă, er’ vinulu i se da mesuratu. Si acesta pentru sanetatea regelui!.. Cătu timpu tienura 9 Diodor lib. I. C. 70. aceste legi, tier’a si poporulu Egiptului erau fericite; er’ iubirea poporului erâ mare forte' pentru regele seu, ceea ce se manifestă prin mortea regelui, căndu totu poporulu imbracâ doliulu, isi sferticâ vestime.ntele, în- chidea templele, si ’si cassau tote sacrificiale si solem- nitățile pre timpu de 17 dile. In acestea dile ei se nu- triau forte simplu, nu se scaldau, nu se culcau in patu, la muieri nice nu priviau, si toti erau in jale, ca si după fiiulu loru. Căndu se astrucâ regele, sarcofagulu se espunea la usi’a cimiteriului, si fia-care potea se laude sâu se acuse pre regele mortu. Preotulu cehi mare tie- nea in urma unu cuventu funebru, in care espunea tote faptele regelui, bune seu rele. De unde toti regii Egip- tului se temeu forte de judecat’a poporului {Diodoru). Dara precumu se scie ca Egiptenii profesăndu cre- dinti’a nemorirei sufletului, opinau ca dupa-ce sufletulu ar fi percursu calea prin tote animalele, apoi prin cele 12 zodii, (metempsichosieni) era se va reintorce si-’si va cauta trupulu lasatu, — ei se ingrigiau. forte tare de inmunitatea cadavrului. Pentru care scopu ’lu balsama si asia balsamatu ’l puneu in vestmentu frumosu, mai frumosu câ celu pe care îlu avuse păna atunci,. De- aceea locuintiele mortiloru la Egipteni erau mai frumose câ cele ale viiloru. Cu cătu mai frumose au fostu apoi lo- cuintiele de morte ale regiloru! Se privimu spre Teb’a numita si Diospolis (cetatea lui lupiter), spre aceea cetate, carea a fostu un’a din cele mai renumite ale lu- mei, si carea după Strabone *), Homer²) si Diodoru³ ⁴) stralucia prin colosalele ei averi si tesauri, si aci se ad- miramu apoi pomp’a si artea cea mare depusa si des- voltata in locuintiele funebre ale regiloru. — Chiaru si adi in munții dela Teb’a se potu vede pomposele mo- numente ale regiloru. Mai antăiu intra omulu prin aper- tur’a unei stânci in o galeria carea duce la una alt’a, păna la a cincea, unde omulu privesce uimitu mormen- tulu regelui, lănga care sta portretulu seu in întreg'a mărime naturale. Podulu si paretii galeriei acesteia suntu onorati cu figuri hieroglifice asia de vii, câ si cumu ace- lea hieroglife numai acumu s’aru fi taiatu. — Nu' de parte de acestea galerii se afla doue columne enorme ale lui Memnon, care fu, după cum se scie numai aproxi- mative, celu dintăiu rege alu Egiptului si dela care au fostu până la Alecsandru Marele 300 regi din deo- sebite 30 de dinastii (losephus in Apionem L. I. c. ip et ip. Syncellus Crono^raph p. yi Herodotus et.Diodor) Acestea doue columne ale lui Memnon suntu de granitu negru, dintre care un’a, carea se numesce cea mai mi- nunata, in tota diu’a căndu e atinsa de radiele sorelui produce unu sunetu, Strabone ne-a lasatu scrisu ca elu a auditu acelu sunetu; nu ’si pdte inse esplica ca ore dela columna se provină seu din pamentu D. Se scie si aceea, ca la vechii egipteni poporatiunea erâ !) Strabo XVII. p. 1170. ³) Iliad IX. ³) Diodor p. 45 et 46. ⁴) Strabo Lib. XVII p. 816 sq. 15 deosebita in ,3 caste *). Si acest’a deosebire forma apoi impartirea politica a tierei. O parte din tiera era spre susținerea preotiloru, precumu si pentru alte spese necesarie la cultulu publicu divinu. A dou’a parte âpar- tienea regelui, si erâ asignata lui asta parte pentru tote budjetele privitore la cele interne si esterne. A trei’a parte erâ asignata ostasiloru pentru intretînerea yjjetii loru. Dara totu Diodoru ne spune, câ Egiptenii * -erau impartiti in 5 caste; ad: cast’a Preotiloru, a ostasi- f, ’ loru, a pastoriloru, a plugariloru si a meseriasiloru²) Cu tote acestea: regele, preoții si ostenii erau castele mai representate in tiera. Preoții erau in summa onore, ei erau consiliari intimi ai regelui; ei erau filosofii regelui, profeții si astronomii lui. Ei se imbracau in vestimente de inu si pânza, in petiore portau papuci si nu grigeu de nimic’a asia tare, ca de curatieni’a trupului loru; spre acelu scopu se scaldau de doue ori pre di, si de doue -ori pre nopte. Mâncarea le era carne de gâscă si vita, le era opritu inse a mânca pesci. — Soldatii erau cast’a cea mai numerosa. Copilulu invetiâ inca dela tatalu seu artea belului. Moisi narâdia câ aceea casta erâ re- numita fdrte pentru calaritu si pentru audaci’a ei belica. Pastorii luau pamentulu dela rege, preoți si ostasi, si avâu datorinti’a de a’lu lucra. Ei erau agricultorii celi : ■« mai renumiti ai pământului. Ocupatiunea loru trecea r. dela tata la fiiu, si dela generatiune la generatiune. < \ ' Grigi’a cea mare a regelui era pentru justiția, câ adeca poporulu se traiesca in fericire si linisce. Spre acestu scopu elu ave 30 de judi aleși de câtra fruntașii cetatiloru Heliopolu, Teb’a si Memfis. — Cele mai mo- mentose legi suntu cele privitore la. cultulu divinu si la moralu. Legile loru nu erau numerose decâtu puține si tote erau cuprinse in 8 cârti. Clemente din Alecsan- ;■ dri’a in opulu seu „io siromaia“ IV p. 634 aduce inainte mai. multe legi egiptene, cari la laudatii jureprudenti > moderni ar pare cam barbare, — ci nu suntu! In legile egiptene prevaledia reverinti’a catra veterani si mai marii ajutoriulu si iubirea de apropelui, virtutea si sentiulu de recunoscintia si multiamita. Nemultiamirea câ si la Greci se pedepsia cu morte. Tote se faceu după datin’a betrâna si inimicu erâ acel’a care stricâ datin’a ³) Se intielege de sine, ca legile orientale din anticitate in spiritu si colore erau mai multu divine conformu reli- giunei fie cărui poporu, p. e. cumu fura si legile date de Moisi poporului evreescu. Dar cu atâta erau mai observate de vulgulu numerosu. Fie-care lege ’si avea de auctoru mai depărtata pre dieitatea ce o adorâ po- porulu si fie-care poporu se ținea mândru cu legea sa, ma in observarea aceleia erâ chiar fanaticu, buna ora cumu suntu până adi Iudeii cu legea mosaica. Altcumu e virtute pentru unu poporu, cându lucrurile si insusi- ’) Aici nu e ertatu a confunda cast’a cu clasa. E mare < diferintia intre ambele. Din o casta in alfa nimenea nu pote trece; cine se nascea in cast’a preotiloru, preotu erâ pentru totudeauna. ⁹) Diodorus siculus. 1. I. c. 37. ®) Plato Peri ton nom T. II. p. 656. rile parintiloru sei nu le lașa prăda seclului de mode in care traiesce. Puțina amu vorbitu de spiritulu legi- loru egiptene, dara spatiulu nu ne ierta! t (Va urmă.) PARTEA OFICIALA. Nr. 403. 1884. Procesu verbale alu comitetului associatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 30 Decemvrie n. 1884. Presiedinte: lacob Bolog’a, vice-presiedinte. Mem- brii presenti: D. baronu Ursu, E. Macelariu, I. Popescu, P. Cosm’a, I. St. Siulutiu, Dr. 11. Puscariu, B. P. Har- sianu, G. Baritiu, E. Brote, cassariu. Dr. I. Crisianu, bibliotecariu. Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. 155. Comissiunea esmisa la 19 Dec. a. c. cu scopii de a studia impreuna cu 3 experti tote planurile de zidire pen- tru scdl’a de fete a asociatiunei, intrate in urm’a concursului, presenta raportulu seu in acesta cestiune. Din acestu raportu se vede, că expertii au examinatu fie-care planu in deosebi, si si-au datu părerea in scrisu asu- pr’a fie-cărui cu considerare la punctele stabilite de comitetu, insoțindu aceste păreri speciale de o părere generala asupr’a tuturoru planuriloru, prin care ele suntu rangiate după avan- tagiele si scăderile ce presenta, precum si de o/schitia lineara, compusa de dânșii in cointielegere reciproca, cu scopu de a servi dreptu orientare la o eventuala elaborare a unui nod planu de zidire. Pe bas’a propuneriloru comisiunei făcute in conglasuire cu părerile expertiloru. — Comitetulu decide: 1. Considerandu că, după parerea comisiunei de experti, anume instituite de comitetu pentru examinarea planuriloru intrate la concursu, nici-unu planu nu corespunde conditiuni- loru concursului, comitetulu nu adopta nici-unulu dintr’ânsele pentru executare, prin urmare planurile au a se restitui con- curentiloru. 2. Comitetulu, luăndu in considerare schiti’a liniara a expertiloru, acludata la raportu, insarcineaza pre cotbisiunea exmisa in acesta causa, câ punăndu-se in cointielegere cu băr- bați de specialitate, se grijesca pentru elaborarea unui nou planu de zidire, luăndu in considerare schiti’a lineara presen- tata de experti cu aceea, că despre resultatu' se raporteze comitetului cătu mai ingraba. 3. Spesele comisiunei de experti se stabilescu in sum’a de 100 fl. v. a. 4. La restituirea planuriloru, biroulu este avisatu a des- face plicurile, cari contînu numele auctoriloru si a le predâ numai pe lănga adeverintia din partea autorului sau a comi- tentelui lui autorisatu. 5. Terminulu extremu pentru redarea planuriloru se fixeaza cu 31 Ianuarie 1885. - 16 156. Tipografi’a archidiecesana presenta unu eontu in suma de 261 ii. 17 cr. v. a. pentru tipărirea si expedarea „Transilvaniei" pre semestrulu alu II-lea alu anului 1884. — Sum’a de 261 fl. 17 cr. v. a. se aviseza la cassa spre platire. Sibiiu d. u. s. lacobu Bologa m. p.,' Dr. D. P. Barcianu m. p., vice-presidentu. secretariu. Autenticarea acestui procesu verbalu se concrede Dloru: Macelariu, Popescu, Cosm’a. S’a cetitu si verificata. Sibiiu in 16 Ian. 1885. E. Macelariu m. p. I. Popescu m. p. P. Cosm’a m. p. Nr, li 1884. J Procesu verbale alu comitetului associatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu luatu in siedinti’a dela 15 lanuariu n. 1884. Presiedente: lacob Bolog’a, vice-presiedinte. Pre- senti: Br. Ursu, E. Macelariu, I. Popescu, B. P. Har- sianu, I. V. Bussu, G. Baritiu, Dr. II. Puscariu, C. Stezariu, V. Romanu, Dr. I Crisianu, bibliotecariu. Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. 1. Presidiulu aduce la cunoscintia, câ, architectulu F. Moetz, câ unulu care ar’ fi presentatu planuri la concursulu pentru zidirea scolei de fete a asociatiunei, i-ar’ fi trimisu unu feliu de recursu incontr’a hotarirei ce eventuala ar’ fi fostu se se aduca, in urm’a parerei comissiunei de experti. Cre- diendu a lucra in interesulu causei de care se tractedia, den- sulu a sistatu expeditiunea concluseloru făcute in siedinti’a dela 30 Decemvrie a. tr. pana ce comissiunea comitetului in caus’a zidirei școlare, careia s’a trimisu acelu recursu ex pre- sidio spre studiare si raportare, va raporta in si asupr’a aces- 4ui recursu. — Spre sciintia. 2. Comisiiinea exmisa in caus’a zidirei, raportandu asu- pr a recursului arcbitectului Moetz, propune câ acestu recursu, care purcede dela unele presupuneri neintemeiate si e com- pusu in termini puținu cuviintiosi, se nu se ia in considerare. Cetindu-se recursulu numita; — Comitetuiu decide a-lu reda comisiunei spre even- . tuala luare in considerare la executarea conclusului din sie- dinti’a dela 30 Decemvrie n. 1884. 3. In legătură cu cele cuprinse in conclusele precedente si mai alesu in conclusulu dela 30 Decemvrie n. 1884, mem- brulu B. P. Harsianu face urmatorea propunere: In considerare, că in urm’a licitatiunei escrise nici unulu din planurile incurse nu s’au primitu; - ' in considerare câ planurile tote trecu spesele preste sum’a cuprinsa in conditiunile de licitatiune, si in considerarea starei finantiarie a associatiunei, sustînu , propunerea mea substernuta si la adunarea generala din Oras- \ tie in obiectulu acest’a, si rogu pre Onoratulu Comitetu, câ se primesca acea propunere din motivele de mai susu si des- fasiurate si atunci, si se se adapteze cas’a asociatiunei pentru scol’a superiora de fetitie, avendu interesele sumei de 40,000 fl. votate in adunarea generale din Brasiovu si Orastie se se in- trebuintieze pentru susținerea corpului didacticu. — Comitetuiu considerandu cestiunea edificarei de nou a localului pentru scol’a de fete, deslegata prin conclusele adunariloru generale din Brasiovu din an. 1883 si din Orastie din an. 1884, nu se afla indreptatitu a se abate dela conclu- sele adunarei generale; deci nu pote luâ in cosiderare propu- nerea membrului B. P. Harsianu. . 4. Inspectorulu de dare din locu trimite o provocare cu datulu 9 Ianuarie, primita la comitetu in 11 Ianuarie n. a. c. pentru imediat’â platire a sumei impuse asociatiunei câ taxa de echivalenta după realitățile sale. Fiindu cestiunea ecuivalentului in stadiulu de recursu la on. direcțiune finantiara. — Actulu se transpune membrului B. P. Harsianu, câ insarcinatu cu facerea recursului incontr’a acestei provocări. Si biiu d. u. s. lacobu Bolog’a m. p., D. P. Barcianu m. p. v.-presidentu. secretariu. Autenticarea acestui procesu verbale se concrede dloru: Macelariu, Popescu si Cosm’a. S’a cetitu si autenticatu in 18 Ian. 1885. Macelariu in. p. P. Popescu m.' p. P. Cosm’a m. p. Anuntiu de abonamentu. Cu 1 lanuariu 1885 se incepe cursulu alu XVI-lea alu foiei pe anulu 1885. Dnii membrii ordinari ai Associatiunei transilvane sunt rogati, câ conformu decisiunei luate in adunarea generala dela Orascia 1884 siedinti’a II. p.,24. se bine- voiesca a numerâ de timpuriu tax’a de 1 fl. pe anulu 1885 deca voiescu se aiba acestu organu alu Associatiunei gratis si franco. De altumentrea on. comitetu a reflectata la acesta impregiurare pe direcțiunile despattiementeloru. Pentru nemembrii pretiulu este 3 fl v. a. pe anulu intregu. Afara din monarchia 9 franci. Pe credita hu se dă ; nici se primesce abonamentu pe semestru, ci numai pe anulu intregu. Nri Singuratici din anii trecuti nu se dau, căci tdte exemplariele remase neabonate s’au legatu in brosiure si ele formedia proprietatea Associatiunei. Din acest# se vendu cu căte 2 fl. 1 exemplariu. Din anii 1868 si din 1881 nu se mai afla nici unu exemplariu. Banii de prenumeratiune se trirnitu cu mandatu po- , staiu de a dreptulu la Comitetuiu Associatiunei transilvane in Sibiiu. . Pe lănga alte scrieri destinate pentru publicare, se primescu ori-ce anuntiuri bibliografice, cumu si recensiuni sau dări de sama, inca si critice scrise in spiritu obiec- tivii asupr’a producteloTu, literarie, seientifice si artistic^ Redactiuuea> Editur’a Asociatiunei transilvane. Redactoru: (4. Baritiu. Tipariulu tipografiei Archidiecesane