
Nr. 21—22


Sibiiu, 1—15 Novembre 1884.


Anulu XV.





                TRANSILVANIA.





            Fdi’a Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si oul-
            < v                  tur’a poporului romanu.                       '



Acăsta fâia^ese căte 2 cole pe luna si costa 2 florini val. austr., pentru
  <                cei ce nu suntu membrii asociatiunei.

Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei.


Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu.

Se abonedia la Comitetulu Associatiunei in Sibiiu, seu prin posta său
prin domnii colectori.


Sumariu: Limb’a romanesca cultivata. — Impresurarea cetatii Alb’a-Iuli’a in 1849. — Paganini si papuculu de lemnu.
— Napoleonu I. scrisu de elu insusi (din memoriile d.-neî Remusat.) — Procese verbali ale comitetului asociatiunei tran--
silvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu luate in siedintiele dela 22 Sept. 6, 8, 19 Oct. — Bibliografia.


         Limb’a romanesca cultivata

Dante tradusu in romanesca¹)

(Traductiunea unui articolu aparutu in, „Revist'a Lumii Latine din Luliu).

      Prin cultur’a si curățirea sub-dialecteloru locali
(patois), s’au formatu dialecte; si cultivăndu-se si mai
multu aceste dialecte, s’a pututu constitui o limba co-
muna pentru provintiele locuite de aceea-si națiune.

      Asia s’au petrecutu lucrurile pentru limbele romane
din Occidentu. Să vedemu acum in ce stare se afla limb’a
romana din orientulu Europei.

      Lasăndu de-o parte dialectulu romănescu de la sudu,
in care nu s’a scrisu mai nimicu păna in dilele nostre,
aflămu unu singuru dialectu romănescu la Dunarea de
josu si in Carpati, divisatu in subdialecte, cari, in sta-
rea primitiva, — ast’feliu cum tieranii inculti le vorbescu,
differu forte pucinu unele de altele.

      Intre vorbirea d’impregiurulu Bucuresciloru, si cea
din Bucovin’a, (600 kilometre distantia, e mai puțina
diferintia de cătu intre sub-dialectulu de la Arles si celu
de la Nîmes.

      Si cu tote âCăstea, rigurosu vorbindu, nu esista inca
o limba, romanesca cultivata., care să fia comuna tutu-
roru provintielcru locuite de romani.

   ᵥ Pentru cause ce ar’ fi pre lungu de relatatu aci,
Romanii au urmatu schism’a Bisericei din Orientu.

      Cei cari locuiau la media-di de Dunăre, au consti-
tuita unu regata cu Bulgarii. L& finele secolului alu
XII, vedemu pe capii Statului acestui dualistu purtăndu
titlulu de Rex Bulgarorum et BlacorumA)

    . Se scie că unulu din regii aceștia, care adesea ’si
dă' chiar titlulu de Imperatoru"), prinse si lasă se mora
in ihchisdre pe Baldovinu, Regele Latiniloru stabiliti la
Constantinopolu⁴).

---__■ Vi’ -L

        Divina Comedia, Infernulu, traductiune de Domna
Mari’a P. Chitiu; Craiova, 1883.

     ²) Stephanus Baluzius, T. I. Gesta Innocentii III. p. 35 col. 1.

■'   ³) Ibid., p 31. col. I.

     ⁴) Ibid., pp. 6?; 68, 69.


      Fiindu-că nimeni nu e perfecta in ochii semeniloru.
sei, s’ar’ păre că, in regatulu dualistu, capii religioși ăi
Romaniloru au fostu Bulgari. Basiliu insa, archiepisco-
pulu primata, apoi patriarchu alu Romaniloru si Bulga- /
riloru, consiliariu alu regelui lonitia (lohanitius Caloio-
hannes), pare că a fostu romanu.¹)                      !¹ ;K'

      Aversiunea pentru Biseric’a Romei, cu care Statulu
romano-bulgaru n’a fostu unitu, de cătu puținu timpu, a
făcutu să se adopte limb’a bulgaresca câ limba liturgica, ‘
Limb’a romanesca presentâ, passa-mi-te, prea multa ase-
menare cu latinesc’a.                                   _       ‘

      Bisericele Stateloru romanesci situate la media-ndpte
de Dunăre, au tinutu multu timpu de patriarchulu de
Ochrid’a (Ecclesia Acridana)²); ceea ce implica er usulu .
limbei bulgaresci câ limba liturgica.

      Si fiindu-că pe timpurile acelea depărtate, călugării*
si diaconii ideplineau funcțiunile de cancelari, scriitori Si "> ”
secretari in cancelariele rudimentari ale tiereloru roma-
nesci, nu se serviau de cătu de limb’a bulgarăsca vechia;

      Si asia inteligintiele romanesci de frunte isi puneau
in jocu activitatea pentru a cultiva o limba slava, după


      !) Ibid., p. 42. Basiliu incepe o epistola adresata lai
Pap’a Inocenți u III, prin vorbele acestea: „Multas înclinați^ '
nes et multas sanitates a me..“ Acest’a este traductiunea'din
vorba in vorba a unei locuțiuni adesea usitate de Românii
de la sudu: „Multe inclinatiuni si multa sanetate dela mine1
Nici odata nu s’a scrisu o asemenea latinesca. Numai Românii \
„trimetu multa sanetate," si numai Romanii de la sudu „tri~
metu multe inclinatiuni," adica „multa plecăciune." Basiliu, curii
singuru o spune, nu sciâ latinesce. Se vede că autorulu săfb
sorii, unu Romanu, adeCa patriarchulu de Tirnov’a Basiliu, a ’,
avutu de tradhcatoriu uhu missionariu catholicu si că acesta^
tradusu cătu se pdte de litteralmente vorbele dictate de, Baᵣ
siliu. Astfeliu latinesc’a a fostu fdrtiata câ se esprime ipcuf ,
tiunea particulara limbei romanesci. Deca Basiliu
Bulgariloru si Romaniloru ar’ fi fostu Bulgara, nu fi
mesu o epistola in termenii asti’a.                      ie

 ' • Illirici Sacri T. VIII, auctore Colet ; VbnetPa/1819.
p. 158;                                          , ; ■;« ub

21

— 162 —                                                    ■


cum s’au vediutu inteligintie distinse persane si berbere
lucrăndu câ se inavutiăsca literatur’a araba.

       In ambele cașuri, resultatulu acest’a I’a datu religiu-
nea. Sic vos, non vobis...

       Numai pe la midiloculu secolului alu siesesprediece-
lea se incepe a se iniocuf, ca limb’a liturgica, bulgarăsc’a
prin romanesca.

       Si fiindu-că la traductiunea cărtiloru bisericesci,
lipsiău termenii pentru a indica ceea ce erâ mai pe de-
asupr’a de conversatiunea tieraniloru inculti, s’au introdusu
vorbe bulgaresci, chiaru căndu phisionomi' a phonetica
a vorbeloru acestor’a nu se acorda de locu cu limb’a ro-
manăsca.

       Ar’ fi fostu rationalu de a se formâ vorbele cari
lipsiau, cu radecinele cari esistâu deja in limba, sau de
a se imprumutâ vorbele din latinesce; insa aversiunea
pentru Rom’a catholica impedicâ, se vede, pe clerulu
inaltu de a urma pe o astfeliu de cale.

       Cev’a mai multu, au mersu păna să lapede din limb’a
usitata in biserica, unele vorbe culpabile de a semenâ
pre multu cu latinesc’a.

       Astfeliu, vdrb’a romanesca ungere, de si usitata
mereu de poporu, erâ inlocuita la biserica cu bulgares-
culu maslo. Mănic’a vestmîntului sacerdotala erâ bo-
tezata rucavitia (de la ruda-, pe buigaresce, mâna).
Preotulu dîcea dar rucavitia vorbindu de mânec'a ce
punea in altariu; insa căndu vorbiâ acasa cu preutăs’a
de vestmentulu lui de tote dilele, dîcea: „se-mi cărpesci
mănic’a."

       Junele care se insora e chiamatu in biserica mire
(vorba slavona); si afara îi dîcu toti ginere.

       Asi’a a fostu pentru o multîme de termeni, admiși
in cărțile bisericesci.

' Erâ naturalu ca multe vorbe bulgaresci se fi pe-
trunsu in limb’a vorbita.

      Mai tărdiu, in secolulu nostru, din caus’a deseloru
invasiuni si a dominatiunii rusesci mai multu seu mai
puqinu directa, unu stratu de vorbe muscalesci a fostu
impusu Romaniloru din Principate, pentru a constitui
terminologi’a propria armatei si administratiunei.

      Esistu in limb’a romanâsca vorbele foia, drum, cale.
Pentru a numi o chărtia ce se dă functionariloru cala-
tori, ar’ fi fostu asia de simplu să se dîca foia de drumu
sau foia de cale. Oh! nu. Erâ de interesu a face pe
Romani să trăca de Slavi. Fdia de cale fu botezata
podorâjria (din rusesculu doroga, cale).

      Ce bataia de capu pentru bieții impiegati, căndu
aveau se invetie termini de administratiune!

      Avemu in limb’a romanăsca vorbele: locu, sub, ti-
nere. Pentru a traduce leitenantu subleitenantu, s’ar’
fi potutu compune locotenentu si sublocotenentu, servin-
du-se de radacinele cari esistau in romanesce. Admi-
nistratiunea impusa de Ruși introduce vorbele praporgicu
si paruncicu.

      Am vădiutu pe unii bieți soldați» cari după optu lune
de serviciu, nu se familiarisara inca cu termenii aceștia


in cătu să-si aduca aminte, care erâ mai mare in ordi-
nulu ierarchicu, praporgiculu ori parunciculu.

      Numai bagăndu in comptu vorbele acestea exotice
impuse de biserica si de o administratiune streina, unii
scriitori germani, unguri sau ruși, au pretinsu că limb’a
romanesca e slava pentru unu quartu din vorbele ei.

      Hordele de Arnauti cari curgeau in urm’a beiloru
phanarioti, si de unde esiau straturi de funcționari si
de sicari, au adusu cu ei altu flagelu: sume de termeni
turcesci pentru a denumi armele, echipamentulu, furtu-
rile, pedepsele, torturele, jocurile de asardu, câștigurile
nemeritate, gradele si funcțiunile imitate de pe hierar-
chi’a turcăsca, etc., etc.

      In Transilvani’a, dominatiunea ungurăsca a intro-
dusu si ea o alta categoria de vorbe, streine.

II.

      Dăca vorbele acestea allophile (de altu genu, de
altu feliu), ar’ fi petrunsu intr’unu modu intimu in limb’a
romanesCa, asia incătu se fia cunoscute si usitate de că-
tra Romanu din tâte provinciile, s’ar’ fi cuvenitu se le
admitemu in limb’a cultivata, si se nu cautamu astadi
se le inlocuimu cu vorbe împrumutate din latinesc’a si
din alelalte limbe romanice, sau cu termeni compuși din
radecine romanesci.

      După cum limb’a englesa este constituita din ele-
mente francese si din elemente germanice, s’ar’ fi consi-
derata astadi limb’a romanesca câ unu compusu de ele-
mente romanice, slave, turcesci si unguresci, si latinomanii
ar fi fostu constrinsi să ’si plece capulu inaintea fapte-
loru împlinite si să renuntie la ori-ce pretentiuni de mo-
dificarea limbei.

      Dar nu e asia.

      Vorbele luate din buigaresce, din rusesce, din tur-
cesce si din unguresce, nu esistu in tote sub-dialectele
romanesci, sau dăca esistu, n’au pretutindeni aceea-si
semnîficatiune.

      Asia, mascululu vacii este numitu tauru cam preste
totu ; îi dîce buhai (polonesce buhaj) in Moldov’a orientale.

      Ceea ce mai pretutindeni se dice curte sau batetura
(pentru-că pamăntulu e calcatu de piciore, bătutu), in
Moldov’a se chiama ograda (vechia bulgarăsca ograda).
In tiăr’a romanăsca, o gr act a semnifica gradina cu pomi.

      In Munteni’a, se dîce asudare, si cam cu acela-si
sensu se usitădia si vorb’a nadusire (derivata din vechi’a
bulgarăsca). In Moldov’a, nadusire insemnăza a resu-
fld cu greu, a stufo.

      Romanii din diferitele provincii potu dar să se in-
tielăga intre dânșii căndu se servu de vorbe romanic^;
se pricepu cu greu qăndu punu vorbe luate din lipibe
streine.                                          ...

      In Munteni’a, in Transilvania si in Banatu, hu s’ar’
pută pricepe chronicarii moldoveni din secolulu trecuta
si operele lui Cajntemiru, de cătu cu ajutoriulu unui vo-
cabularul. De alta parte, cărțile scrise in Transilvani’a
nu suntu usioru pricepute in Moldov’a.

163


      Nu se cade se avemu si de aci inainte unu gergu
(jargon) diferitu in fia-care provincia locuita de Romani.
Se cuvine se tindemu a forma o limba cultivata, aceea-si
pretutindeni, curatita de vorbele barbare bulgaresci, ru-
sesci, turcesci si ungurești. Gata se se elimine mai
alesu vorbele, alu căroru equivalentu romanicu esiste in-
tr’un’a din provincii; si mai multu inca, daca equivalen-
tulu acest’a esiste mai pretotindeni.

      Asia, vorbele avutu. avuția, juntâna suntu cunos-
cute preste totu, la media-nopte ca la media-di. In Ro-
mani’a au petrunsu vorbele bulgaresci cari esprimu ace-
lea-si idei: bogatu, bo^atia, isvoru. Nu e nici o ra-
țiune câ se admitemu in limb’a cultivata, in limb’a co-
muna tuturora Romaniloru, vorbele bulgaresci izvoru,
bogatu, in detrimentulu vorbeloru romanice funtăna,
avutu, vorbe pe cari toti Romanii le cunoscu.

      De la epoc’a lui Petru celu Mare, se introduseseră
in rusesce o multinie de vorbe germane si chiar’ de vorbe
francese scalămbaiate cu trecerea loru prin limb’a ger-
mana. Termenii acesti’a pre pareau disparati, si Ia in-
ceputulu secolului acestui’a s’au pusu Rusii se faca o
adeverata venatdre philologica, si au inlocuitu multi ter-
meni streini prin vorbele formate, gratia fondului rusescu
s’au compusu din elemente imprumutate de la o alta
limba slava.

      Grecii au datu afara din limb’a loru cultivata o
mulțime de vorbe turcesci si arnautiesci.

      Ne pare reu că nu putemu cită titlulu unei publi-
catiuni periodice, in care am vbdiutu, in 1875, o lista
de vorbe romanești ce se cerea a fi espulse din limb’a
Secuiloru din Transilvani’a. Dreptu vorbindu, vocabulele
romanice nu erau la loculu loru.

      Tote statele au dreptulu se espulse pe streinii va-
gabundi sau rbu-facatori. Si in limbistica se cuvine sb
se usedie de dreptulu acest’a, căndu presinti’a vor-
beloru streine face limbagiulu unei regiuni se fia puținu
intielesu in alelalte provincii locuite de aceea-si națiune.

      In Munteni’a, Heliade a inceputu a curati si inavuti
limb’a romanesca intr’unu modu coordinatu si sistematicu.

      Vbdia-se primele cinci cânturi ale lui Dante, doue
cânturi din Ariosto si unulu din Tasso, traduse de elu
in versuri albe.

      Admise traducbtoriulu multe neologisme, căndu fii
voi’b’a se tratedie despre vibti’a cavalerâsca. Nu se pu-
tea inse fără acele vorbe noi, căci ele lipsiau in limb’a
nâstra culta, cum lipsescu si in multe dialecte italiene.

      Asia de s’ar’ traduce Tasso in dialectulu friulanu
(elu mai apropiatu de noi, geograficamente), s’ar’ bagă
multe, neologisme pentru a desemna lucruri si idei, pen-
tru cari lipsescu vorbele in limb’a poporala.

      Apoi căndu Heliade a inceputu a scrie, limb’a nos-
tra, — MOtiendui-se cuvintele bulgaresci introduse prin
cărțile bisericești, —r nu erâ cu multu, mai avuta de
cătu unu dialectu italianu puținu cultivațu,

      Tassoc nht» scrisu poem’a lui numai cu vorbele ce se
audu in pescari’a din Sorrento, loculu seu natalu. A


ocrotire, inzadaru, paguba, scârba,


gândire, wtovara-


facutu usu de multe vorbe, care nu se află in lîmbâgiulu
vulgului.                                             ' . ; - ,

      Nu putemu nici noi traduce o poema in limb’a ce
se vorbesce de precupeții Bucuresciloru. Cu tdte aces-
tea, multi s’au plânsu de vorbele ce Heliade a impru-
mutatu din limb’a italiana!

      Tînendu comptu de neologismele indispensabili, nu'
ne putemu retine de a admira frumseti’a si avuti’a lim-
bei romanești, ast’-feliu cum a esitu din pdn’a lui He-
liade.

      In Moldov’a, Saulescu br’ a făcutu usu de o limba ¹
curata, homogena si frumosa.

     Transilvănenii luasera acela-si drumu.

      Se parea că intraseramu intr’un’a era ndua, si că
de aci inainte limb’a s’ar’ fi cultivatu si curatitu ne- ‘
curmatu.

      Erore!                                                '

      Amu fostu constrinsi se intramu in lupte politice
cumplite.

      După cum la resbelu, nimeni nu mai are timpu să ᵣ
se peptene si se se imbrace curatu si cu gustii, ase^¹
menea in resbelulu de tote dilele, ce se facea cu pbn’a,
nimeni nu mai ingrigiâ de limb’a in care se esprimea.,
Fia-care scriea in subdiâlectulu seu.                   ''

■ *■ ' ■ <

      Resultatulu a fostu, că si astadi vedemu cărțile .81/
diariele pline de vorbe bulgaresci, unguresci si turcești,
câ soiu, vrajba, veste, dovada, biruire, cinste, poruncire,' ,


sire, zabava, azverlire, nărav, indrasnire, grozav, gțx))'
pe căndu, pentru a esprime absolutu acelea-si idei, aveniii’!
vorbele romanești curate : feliu, desbinare, scire, prodcti', ■■
invingere (usitatu in a XVI. secolu, deja de cătra Cor
resi), omenia, dimandare (dialectu romanescu din miâ-
dia-dî), adapostire, in desiertu, pierdere, desgustu, cu--
getare, insotire, intărdiare, aruncare, invetiu r^U) cu-
tediare, cumplitu etc.,

      Mare păcatu că regatulu romano-bulgaru a dispa* c
rutu; dar’ in fine institutiunea acest’a a incetatu de a >
esiste de mai multe secole.

      Astadi căndu se scrie pentru națiunea romanesca, s’arV’
parea că unii publiciști scriu pentru Bulgari totu atătu bâ
pentru Romani. Ca cum — ne mai avbndu in Balcani
dualismulu politicu de alta-data, — amu voi se avemur
unu dualismu romano-bulgaru limbisticu.             .,

      Pentru curățirea si unificarea limbei, se mergem» in'i
urm’a Greciloru, Rusiloru si Unguriloru, dar, in fine,
se mergemu!                                   ;

IU- '

      Ceea ce imputămu mai multu cuvintelora strein®';
cari ne vinu dela națiuni inferidre, este cum aujt; mai
disu, că vorbele, acestea nu sunt cunoscute in
vintiele,; sau că n’au pretutindeni, aqeea*si aemnifi!qșișV₎
Dâca mantînemu cuvintele in limb’a cultivata, obligam® ,
prin acestea chiar’ pe Romapii cari n’au aste vorbe.streine/
să adopte espresiuni bulgaresci si turcesci. •'

164


      Ast’feliu, in satele din sudu de Bucuresci, se dîce
erraiecu; in capitala se dîce pribeagu, după bulgaresce.
A dâ dreptu de cetate vorbei pribeagu, ar’ fi a deoblegâ
pe Romanii cari dicu erraiecu, se admita unu neologismu
din bulgaresce; pe cându a espulsa vorb’a pribeagu, ar’
fi se facemu pe cei cari se serviâu de dtiis’a, se adopte
neologismulu latinu erratecu.

      Neologismu pentru neologismu, e de preferitu se pu-
nemu pe Bucuresceni sb invetie vorb’a erratecu, si sb
dămu afara pe bulgaresculu pribeagu, care n’are legătură
cu nici o alta vorba romanbsca; pe cându radecin’a er-
ratecu ne-a datu termenulu retacire, care e cunoscutu de
toti Romanii de la Dunăre.

      Printre vorbele streine, cu greu s’ar aflâ mai multu
de un’a la suta, care sb fia cunoscuta de Romanii din
tdte provintiele si se aiba acel’a-si sensu pretutindeni.
Asemenea vorbe se cuvine sb fia conservate in limb’a
scrisa. Eca trei esemple: suta, mila, trupu.

      Câ sb putemu da o idee despre frequenti’a vorbe-
loru streine de cari se cuvine sb se curetie limb’a roma-
nesca cultivata, am facutu urmatoriulu micu recense-
mentu:

      Am aflatu in discursulu de receptiune alu unui aca-
demicianu originaru din Banatu, 23 usuri de vorbe streine,
1031 usuri de vorbe (nu dîcemu 23 vorbe streine din
1031, ci 23 usuri de vorbe streine din 1031 usuri de
vorbe); ceea ce dâ o proportiune de 22 la 1000.

      In respunsulu facutu recipiendariului de câtra unu
academicianu originaru din Moldov’a amu comptatu 42
usuri de vorbe streine pentru 2035; ceea ce dâ 21 la
1000.

      In articolele de fondu ale principalului diariu din
București, amu aflatu 92 usuri de vorbe streine pentru
2859 usuri de vorbe; unu raportu de 32 la 1000.

      In discursulu forte emotionatu pronunciatu la Adu-
nare de câtra unulu din capii partidului liberalu, amu
numeratu 97 usuri de vorbe streine pentru 2416 usuri
de vorbe; o proportiune de 36 la 1000.

      In fine, in discursulu unui ministru amu potutu
comptâ 93 usuri de vorbe streine pentru 3681 usuri de
vorbe; unu raportu de 26 la 1000.

      In media, vorbele streine suntu dar’ usitate astadi
in proportiunea de 28 la 1000.

      Se aruncamu acum o ochire asupr’a autoriloru aloru
din urma doue secole.

      In Cantemiru (1673—1723), amu aflatu, ca pro-
portiunea erâ de 137 la 1000; in Miron Costinu chro-
nicaru din alu XVII secolu, 89 la 1000; si in fine, in
Urechi, chronicaru care a precedatu cu pucini ani pe
Mironu Costinu, amu aflatu o proportiune de 95 la 1000.

      După cum esperienti’a seculara ni o spune, nu se
inavutiesce o limba prin proiecte de dicționare, prin de-
cretare de legi limbistice si literari, ci prin scriere de
opere originali sau prin bune traductiuni.

      Unu stolu de buni traducători s’au pusu pe lucru,
după indemnulu Academiei.


| Insa se nu ne facemu illusiuni până intr’atât’a, câtu
se nu recundscemu, câ publiculu nostru puținu gusta din
frumosele traductiuni. Mai multu citesce romantiuri spal-
lacite, nesărate, traduse câ vai de omu.

      Aci ne aflâmu.

      N’a fostu momentu maretiu, n’a fostu evolutiune
bine-fâcatore, n’a fostu pasiu decisivu, fia in politica, fia
in stare sociale, fia in literatura, de câtu atunci, cându
femei’a a pusu si ea umerulu, sau cându a insufletitu
pe barbatu până la entusiasmu.

      Pe cându unele domne din societatea inalta vor-
bescu o romanbsca stricata, dbmna de ser viforele ungu-
roice, o femeia cu inima nobile — cuor gentile, cum
ar’ dîce Dante, — se pune pe lucru, si dându esemplulu
barbatiloru, interpreta in frumos’a limba romanesca sub-
lima si neperitdrea poesia a lui Dante.

      Viitoriulu literaturei romanești este asigurata. Daca
femeile romane cu aspiratiuni nobili, urmându inaltulu
esemplu datu de Stralucit’a Ndstra Regina, se dedica lite-
raturei, si intreprindu cultur’a limbei, suntemu siguri câ
dorinti’a de a vorbi correctu si cu elegantia va deveni ge-
nerale. Vomu ave o limba culta romanesca, dr’ nu unu
gergu impestritiatu cu vorbe cari suna reu pentru ure-
chi’a unui Latinu, vorbe împrumutate dela poporatiunile
vecine cu multu interiore Romaniloru.

      Citesca-se inceputulu cântului alu treilea in traduc-
tiunea domnei Mari’a P. Chitiu:

      „Prin mine se merge in durerds’a cetate; prin mine
se merge in etern’a durere; prin mine se merge la per-
dut’a ginte.

      „Justiti’a mișca pe inaltulu fâcatoriu; fâcutu-m’a
divin’a putere, suprem’a intieleptiune si primulu amoru.
„Nainte de mine nu fura create, de câtu lucruri eterne,
si eu eternu durediu; lâsati ori-ce sperantia, voi cari
intrati."

      Cine pote se nu recunosca eleganti’a si frumseti’a
traductiunii domnei Mari’a P. Chitiu!

      Ce îndelunga patientia, ce perseverantia de benedic-
tinu, ce zelu si focu sacru cata se aiba o domna, pentru
câ se interpreteze pe Dante!

      Cine incdrca se traduca pe inaltulu poetu, — l’al-
tissimo poeta,, — se lovesce la fia-care pasiu de nece-
sitatea de a crea espresiuni cu totulu noue; se vede forte
des imposibilitatea de a aflâ o nuantia care se esprime
cugetarea poetului. Tdte dificultățile acestea esistu pen-
tru cine traduce intr’o limba cultivata ca cea francesa.
Dar’ cându e vorba de romanesc’a ndstra?..

      Si Ddmn’a Chitiu nu se descuragieza. Abia aparii
primulu volumu (Infernulu), câ deja la Craiov’a se ti-
paresce volumulu II.

      Avemu sigurantia câ Ddmn’a Chitiu va face scdla.
Essemplulu seu va fi urmatu; Domnele romane voru citi
si reciti elegantulu volumu dejâ tiparita.

Obedenariu.

165


      (In traductiunea acest’a s’a facutu usu de siese vorbe,
a căroru origine e necunoscuta, adica: mereu, bietu, bă-
gare, scalambaiatu, necurmatu, cutezare.

      De 18 ori sa facutu usu de vorbele slavone: pre-
cupețiți, îngrijire, suta (usitatu de 9 ori), mila, trupu,
citire, (usitatu de 4 ori), impestritiatu.

      Totalulu vorbeloru fiindu de 2617, resulta câ pro-
portiunea vorbeloru streine de cari s’a facutu usu, este
abia 7 la 1000.)



    Impresurarea cetatii Alb’a-Iuli’a in 1849

      descrisa de capelanulu garnisonei Dionisiu Thalson

      Auctorulu acestei chronologii scurte, dara forte in-
teresante, incepe scrierea sa asia:

      „Cunoscutele tendentie separatistice ale magiariloru
suntu prea invederate prin urmatoriulu decretu alu re-
belului Kossuth. Acel’a portăndu data 8 Octombre din
B.-pest’a suna:

      Dupa-ce prin grati’a lui Ddieu si prin victorios’a
înaintare a braveloru nostre trupe sacr’a causa a patriei
nostre este asigurata intru atăt’a, că tota poterea armata
a rebelului lellachich a fostu sfarmata la Alb’a regala
si elu a fugitu cătra Vien’a, era ord’a de talhari com-
pusa din 10,000 de ostasi ai generalului Roth au fostu
prinsa păna la celu din urma omu cu toti comandatii si
oficiarii sei; preste puținu tota puterea adversariloru noș-
tri a fostu nimicită cu totulu, sau că ordele fugite cu
rușine au fostu in fine scose cu totulu, din tidra, — se
poruncesce in numele regelui si alu natiunei, conformu
decretului dietei, prin acest’a forte strictu si sub grea
respundere tuturoru comandantiloru de cetati aplicati in
Ungari’a, Transilvani’a si Croati’a si tuturoru trupeloru
aflatore in cetati:

      1, la 7 dîle după publicarea acestui decretu in foi’a
oficiala „Kozlony", se se desfasiure pretutindeni stin-
dartulu tricolora ungurescu, si precum acest’a, asia inca
se mai poruncesce

    "*■ 2, tuturoru comandantiloru de cetati, câ se jure
credintia cătra Ungari’a si cătra tierile impreunate cu
aceea, si se asculte de poruncile comitetului aparatoriu
de tiera, era despre acest’a se trimită in acelâ-si timpu
declaratiune in scrisu cătra comitetulu aparatoriu de tiera.

      In casu contrariu ori care ar’ lipsi de a împlini
aceste ddue datorintie, va fi consideratu câ tradatoriu de
patria si câ atare declaratu câ stăndu afara din lege si
va stâ in voi’a ori si cui a’lu prinde si a’lu impuscâ.

      Se face totuodata cunoscutu definitiva, că pentru
casulu căndu cinev’a ar’ voi numai se denege ascultarea
la datorintiele poruncite, indata ce bravur’a trupeloru
nostre va asigura triumfulu causei patriotice prin goni-
rea din tiera a ordei de talhari âi tradatoriului, toti ne-
ascultătorii căti se voru aflâ in cetati, voru fi pedepsiti
câ trădători de patria fără mila.

      Acestu decretu are a fi comunicata tuturora coman-
dantiloru de cetăti, spre a se conformă si a’lu publică in
acele cetati.


     Acestu decretu a fostu cetitu in presenti’a genera-
lului Harak alu comandantelui cetatii, tuturoru oficiari-
loru si functionariloru militari c. r. Dâra unu „se tra-
iâsca imperatulu“ au proruptu cu sgomotu din tdte gu-
rile. Si a sieptea dî fălfaiâ stindardulu imperatescu de
pre stătu’a imperatului Carolu alu Vl-lea.               , '

     Din acelu momentu noi cugetaramu numai la păne
si munitiune.

     Lupt’a incepîi se decurgă pe la mai multe punte ale
frumosei Transilvaniei. — Sate se arddu cu sutele Si ‘
locuitorii loru se omorau. Cetatea fu intarita cu pali-
sade. — Directorulu fortificatiunei capitanulu Dom aș-
ez ewsky, majorulu Rzehak comandantele artileriei,
puseseră cetatea in starea cea mai buna de aparare. După,
acest’a veniră sub noulu comandante alu cetatii colone-
lulu Augustu de Auensfels, administratorulu comitatu-
lui Fink, capitanulu de cavaleria Pop pa, prim-loco-
tenentele Mân za tu, administratorulu magazineloru de
victualii Karas, locotenentele Russu si acesti’a se fă-
cură eroii proviantarei. None nu ne lipsia mai multu
decătu vrajmasiulu. Dara si pe acest’a ni-lu promise
Bem comandantele de rebeli in urmatorea scrisdre: ,

     „Dela comand’a suprema a armatei Transilvane
superiore. Cătra comand’a c. r. a cetatii Alb’a-Iuli’a^

     Turnu-Rosiu in 16 Martiu 1849.

     Facăndu eu cunoscutu comand ei din cetate, că: ar-
mat’a mea au ocupata Sibiiulu si pasulu Turnu-rositif
pe trupele austriace si rusesci impreuna cu generălfi-
Puchner, Pfersmann, Graeser, lovich iau alungatu preste
fruntari’a Transilvaniei in Munteni’a, ’lu provocu câ
tatea se o dea vice-colonelului br. Kemeny, cărui’a i s’au
comisu câ se impresdre cetatea. — In casu de a se dă
cetatea de buna voia, acelora domni oficiari cari vreu
se intre in servitiulu nostru, li se asigura primirea sîar--
gei in care se afla acum’a, — din contr’a celoralaftU *
depărtare libera impreuna cu bagagea loru. In casu
căndu comand’a cetatii nu ar’ voi a corespunde acestei
provocări, atunci cetatea va fi împresurată de cătra ar-
mat’a mea intrega si cucerita fiindu, garnision’a ar’ ba-
dea in grati’a si disgrati’a invingatoriului. “

     Noi inca nu eramu tari destulu. Intr’aceea au in-’
tratu brav’a garda naționala din Orestia in cetate.

     In 20 Martiu valorosulu capitanu de Cernoevich
ne aduse 560 soldati romani aleși din Banatu. Noi îi
primirămu cu hurrah sgomotosu. — Din acea dî garni-
son’a erâ compusa din: ddue companii dela comitete: Lei-
ningen, un’a compania dela archiducele Carolu Ferdi-
nandu, doue companii romani din regimentalu granir
tiariu 16, antăi’a si a dou’a compania de vănatori din
batalionulu 23, doue cofnpanii romani banatieni din
regimentulu granitiariu 13, o compania plaiasi din B$-:
natu, unu picheta de cavaleria usidra regimentp arclii-
duce Ferdinandu Max, o compania artileria de cămpu,
o compania artileria de garnisona, o compania de . vfe-.
natori la tînta, o compania garda naționala din Orastia;

166


      In 24 Martin unu corpu de insurgenți Unguri au
ocupatu Teiusiulu. Numerulu loru erâ 6000—7000 sol-
dati cu trei tunuri.

      25 Martin 11 ore dimineti’a veni unu parlamentariu
si pretinse darea cetatii, care fii refusata; după amedi
la 4 6re oficiarii ungurești cadiuti in captivitate de res-
boiu au fostu trimiși pe cara cătra Dev’a si Hatiegu es-
cortați de Seragenii din Banatu. — Pe la 5 ore ardea
satulu Benedicu.

      26 Martiu ddue 6re după amedi vădiuramu din
dealulu Zavoiu spre media ndpte dela Alb’a-Iuli’a pe
vrajmasiu defilandu in doue colone cătra Barabantiu.
Aici steteramu toti gafa de bataia. Pe inserate se cu-
noscea din focurile de vigilii, că elu va mănea pe nopte
acolo. Cetatea fh încuiata.

      27 Martiu 11 ore diminâti’a o puscatura de tunu
din cetate anuntia resboiulu. Puscatur’a se descarcă de
pre bastionulu Nr. 5 asupr’a unei patrole de cavaleria,
care fă pusa pe fuga. — După amedi la 4 ore au fostu
arestati pe glasiulu de cătra apusu doi spioni călări.

      28 Martiu 4 6re dimineti’a noi traseramu din tu-
nuri asupr’a vrajmasiului timpu de o ora. Elu a res-
punsu la acelu focu. — Pe la amedi ardea Siardulu si
Satulu micu aprinse de vrajmasiu. — Noptea trecu in
linisce.

      29 Martiu cădiîi in mănile patrolei nostre unu
spionu. Preste nopte s’au trasu din tunuri in trei rân-
duri asupr’a vrajmasiului. Garnisdn’a stetea pe bastidne,
si Domaszcewky capitanulu de geniu conducea in linia-
mente mari apararea. — Comandantele corpului de blo-
cada Ipcotenentu colonelu br. Lupulu Kemeny a provo-
cata in scrisu predarea cetatii. Elu inse n’a primitu
njti-unu respunsu.

      30 Martiu despartiementele vrăjmășie mergeau in
fați’a cetatii de colo păna colo, 6re-si-cum câ se-si pre-
zente puterea loru. Brav’a nostra artileria salută pe
acei ingămfati preste di mai de multe ori cu bombe de
12 libre.

      31. Martiu, magiarii amblara in susu si in josu
cu stătu maiorulu loru pe dealulu Mahmudu si fă-
ceau recunosceri, câ si cum ei in noptea urmatore ar’
voi se întreprindă unu atacu. D6ue companii pedestrime
si unu plotonu calarime sub comand’a prim-locotenen-
telui Apfler au făcutu o escursiune si iau risipita in
tdte direcțiunile. Artiler’a grea tunâ de pe bastionele
3 si 4, aduse turburare intre vrajmasi si omorî mai multi
din trbnsii. —> Preste nopte se carară deci in cuartirulu
loru generata de la Barabantiu.

      1        Aprile vrajmasiulu ta bombardatu din fortardtia
(Burg). O cârciuma tocmai la marginea orasiului unde
vrăjmășii se puseseră pe betfe, au arsu. Primu-locote-
nentele Katscharek a fostu in acea dî spâim’a insur-
gentiloru.

      2        Aprilie 3 ore după amedi, vrajmasiulu s’a in-
tinsu dintr’o grdpa dela mâdia di spre nordu forte aprope
de dealulu Mahmudu.


      Tunuri de pe bastionulu Nr. 3 sub comand’a primu
locotenentului Bayer au produsu confesiune fără nume
intre vrajmasi si iau pusu pe fuga. — Pe la 5V₂ ore
cetatea fii bombardata de pe deatata Turciloru o ora
intrega cu multa putere. Bem a comandata in persona.
— La acelu focu se respunse in aceea-si mesura de
pre bastionele Nr. 1, 2, 3. — Pe căndu se amestecă
diu’a cu noptea, veni unu parlamentariu, care de la
port’a Ravelinu pretinse predarea cetatii. Valorosului
coloneta Augusta ’lu dimise cu respunsulu: „Voiu
apară si trebue se aparu cetatea păna la celu de pe
urma soldata si o voiu ținea pentru imperatulu." —
Pe la 8V2 ser’a vrajmasiulu deschise unu focu furiosu
din 19 tunuri in restbmpu de o dra intrega. Doi os-
tași au fostu răniți, dara in cetate nu s’au aprinsu nimicu,
de si bombardarea se făcuse cu granate si cu haubitie.
Comandanții bastioneloru ’si padieu fortaretiele loru.
Capitanulu Polberg ’si portase pe puscatorii sei cu măies-
tria ori unde află de trebuintia. Capitanulu Kaitano-
vich, prim-locotenentele Lange si prim-loc. Bayer au fosta
salutați câ eroii dilei.

      3       Aprilie turnulu celu inaltu dela biseric’a cate-
drala ne-au fosta de forte mare folosu. Noi din acel’a
putemu se vedemu bine preste totu mișcările vrajma-
siului. Locot. Oleszcewsky au împlinita in totu timpulu
blocadei serviciulu de telegrafistu cu tdta ondrea. —
Cătra amedi vediuramu 6 tunuri cu soldati si cu forte
multe cara cu bagagiu, mergăndu dela Ord’a de josu
cătra Sas-Sebesiu, escortate de cavaleria. Puținu după
aceea pedestrimea vrajmasia parași Portus si apucă spre
Borberecu. Trei escadrdne purcesera cătra Sas-Sebesiu.
Cinci tunuri remasera la făntaniti’a imperatuluL (Kaiser-
brîindl) dela Alb’a-Iuli’a, spre amddiadi îndreptate cătra
cetate, apoi lagarulu in Barabantiu si Poclosiani.

      4       Aprilie 9 ore dimineti’a garnisdn’a facil o erup-
tiune cătra deatata furciloru, unde se schimbară căte-va
puscaturi. Pe la 12 ore unu escadronu de cavaleria
vrajmasia plecă dela Ord’a de josu cătra Sasu-Sebesiu.
— Pe la 3 ore apucara anteposturile nostre pe unu
omu crediutu de spionu, carele călatoriâ intr’o trăsură
strălucită! Intr’aceea s’a vediutu că capitanulu de cava-
leria grf. Weston dela calarimea usiora archiduce Fer-
dinandu Max prin mijlocirea agenției englese dela Bu-
curești trimisese aici unu curieru, pentru-câ se conducă
la Bucuresci pe nevast’a sa, carea dela Octobre 1848
se aflâ in cetate.

      5       Aprilie prim-locoten. de Tschopp dela geniu merge
câ parlamentariu ih cuartirulu generata vrajmasiu Ma-
rbs-porto, pentru-câ se-i comunice comandantelui de in-
surgenți de acolo colon, br. Stein calatori’a ddmnei
Weston. — După amedi au fostu aruncate mai multe
granate de măna in siantiu câ de proba, cu celu mai
bunu resultatu.

      6       Aprilie vrajmasiulu asiediă doue tunuri fdrte
aprdpe de timiteriuta dela Portusu, pentru câ se tia in
respectu deatata furciloru.

I


— 167 —


      7        Aprilie 11 ore di mineti’a ddue companii pedes-
trime vrăjmășie au plecatu pe ddue luntrii de sare de
la Portus pe Muresiu in josu. Siese tunuri cu cara de
munitiune, escortate de calarime au plecatu dela Ord'a
de josu peste Vintiulu de josu cătra Dev’a, era pe la
5 ore după amddi unu batalionu de vrajmasi plecăndu
cu doue tunuri de la Ord’a de josu pe malulu stăngu
alu Muresiului, pre căndu se innoptâ, s’au perdutu in
munte pe la Hrepi’a.

      11       Aprile pe la 3 ore după amedi garnisdn’a facil
o eruptiune cu trei companii pedestrime, unu plotonu
calarime si dete vrajmasiului de lucru in cuartirulu seu
generalu. Elu au fostu bombardatu timpu de o dra de
pre bastionele meridionali din tunuri grele, cu bunu re-
sultatu. — După mediulu nopții vedetele ndstre de pe
bastione au fostu hârtiuite de cătra tiralerii loru.

      14       Aprilie. Vrajmasiulu aduse pe trei cara muni-
tiune grea de la Clusiu la Portus, escortată de unu plo-
tonu de cavaleria.

      15       Aprilie 1 ora după amedi Satu-micu arse dra-si.
Din acea dî păna la 22 Aprilie lucruri puține de in-
semnatu.

      23       Aprilie. După amddi mai multi oficiari din
garnisona intreprinsera o recundscere preste glasiulu si-
tuata spre mddia ndpte dela Barabantiu, unde prin lo-
cotenentele Mânzatu a făcutu prinsonieru pe unu oficiariu
vrajmasiu dela husari. Cinci legionari romani adusera
scirea oficiala, că comandanții poporului armatu lancu si
Axente au nimicitu unu despartiamentu vrajmasiu de
preste 300 dmeni, si că Dev’a inca totu se mai tine ca-
valeresce.

      3        Maiu, Szdkely Samu unu cismariu din orasiu au
fostu inpuscatu, pentru-că au stătu in complotu cu vraj-
masiulu.

      6        Maiu prim-locotenentele Mănzatu au plecatu in
munții apuseni, pentru-câ se afle starea poporului armatu
si in casu de lipsa se-lu reformedie si conducă.

      12       Maiu o parte din garnisona întreprinse o escur-
siune pe drumu cătra Portus, dra cavaleri’a sub locot.
grf. Thurheim hărtiui anteposturile vrăjmășie. Un’a com-
pania de pedestrime dela grf. Leiningen sub capita-
nulu Kraner si primu-locot. de cavaleria Apfler respin-
seră pe vrajmasiu, carele caută scapare subt zidurile si
gradinele cttartirului seu generalu, i s’au demontatu si
unu tunu.

      17       Maiu 4 dre după amddi. O trupa de lanceri
români in numeru de 700 cu ddue tunuri de munte
si cu Axente, comandati de bravulu prim-locot. Mânzatu
spargdndu liniile vrajmasiloru pe dealulu Mahmudu, au
intratu in cetate. Trei romani au fostu răniți si unulu
mortu.

      22       Maiu. Dupa-ce episcopulu Kovâcs au daruitu
spitalului militariu inca in 8 Maiu 120 ctipe vinu vechiu,
astadi au data din nou 500 fl. in arginta, pentru mai
buna intertentiune a bolnaviloru.


      26        Maiu trup’a de lanceri romani comandata de
primu locot. Mânzatu, provddiuta bine cu munitiune, au
esitu din cetate, au nimicitu garnisdn’a vrajmasiu de la
turnulu de pulbere sub dealulu Mahmudu si au Străbă-
tută mai departe preste munte cătra Zlatn’a, spre a odupa
locurile montanistice.

      30        Maiu. Colonelulu si comandantele cetătii Au-
gust, carele inca inainte de incuierea cetatii permisese
fia-cărui’a fără distinctiune de naționalitate a intra în
cetate, deca aducea victualii, acuma dete voia locuitorî-
loru urbei, câ sub protectiunea cetătiei se se mute in
susu. Prin urmare ravelinele de cătra resaritu erâ pline
de glote cu dmeni.

      1         luniu. Unu corporalu prinsu de cătra vrajmasiu
la Orsiov’a si silitu a face serviciu, fugindu din lagarulU
vrajmasiului au adusu in fine scire sigura despre armat’ă
c. r. transilvana.                                         '

      2.        luniu. In faptulu dîlei poporulu romanescu ar-,
matu au atacatu positiunile vrajmasiului la Siârdu, la
Satulu micu si la turnulu de pulbere. In acela-si timpu
ddue legiuni romane atacara positiunea vrajmasia dela i
Teiusiu si resipindu acolo pe vrajmasiu, iau luațu
tota munitiunea, magazinele de proviantu si o ciurda
mare de vite cornute. In acea dî in cetate se găti „o
mora cu cai.

      8       luniu. Vre-o 400 insurgenți s’au incercatu se
faca pe dealulu furciloru o reduta, dara au foștii luâti
pe fuga de cătra artileri’a nostra.                        ¹ , L

      10        luniu. Garnisdn’a au stătu gafa de batalia tota
ndptea pe bastione intr’o ploia mare, asteptăndu agres-
siunea vrajmasiului, care inse n’a urmatu.

      20        luniu. Ne-am incaieratu intr’o lupta din pusei
si tunuri, care a duratu dela 11 dre dirnindti’a păna
a 1 ora după amddi. Noi avuramu doi morti sj unu
ranitu. Perderea vrajmasiului nu s’a pututu afla, ear^
ddue tunuri de ale lui care au stătu in focu, au foștii
demontate.

      22        luniu. Au fostu era-si o lovire ferbinte in di-
recțiune spre media-nopte si au duratu mai tota diu’a.
Vrajmasiulu atacatu de baionete, fh respinsa si pusa
pe fuga.                                                   >

      23        luniu. Preste dî vrajmasiulu -’si inmultl cor-
pulu seu la Portus. Sdr’a inaintă tunuri pe dealul»
furciloru. Pe la mediulu nopții s’au datu semnele eu
4 rachete, pentru-câ in casu ddca fi vre-unu coflpu ‘îm-
peratescu pe aprope, acelui’a se-i aratamu că ne aflamu
in posessiunea cetătii.                                    -

      24        luniu. Dela 5 păna la 12 dre după amddi
cetatea fii bombardata fdrte tare. Artileri’a ndstra cu-
ragidsa au respunsu foculu cu energia si cu bârbatia fără'
esetnplu. Pe la 10 dre se porni unu văntu. Mai anL
tăiu arse palatulu episcopescu, preste: puțihu Stetea ti
catedral’a in flăcări preste totu. O parte din armaifleAț
tariu, generalatulu, seminariulu celu micit;: giibnâsiifli^r.
monastirea cu biseric’a si altele devenira prada eiemăfi-

- 168 —


tului. — Abia încetase bombardamentulu, pre cându au
si venitu unu parlamentariu de Ja colonelulu de insur-
genți br. Stein si ne-au inbiatu cu capitulatiune onorifica.
Colonelulu August respunse câ voiesce să se ingrbpe
sub ruinele cetâtii. De la 8 ore sbr’a până la 5 ore
din urmatbri’a dî a fostu armistițiu.

      25       luniu. După inplinirea armistițiului vrajmasiulu
au bombardatu preste dî bastionele numeru I si II. Ca-
sarm’a artileriei, monetari’a si magazinulu de proviantu
au suferitu multu.

      Cu tota acea lupta inversiunata, noi perduramu in
ambele dile numai 4 omeni.

      26        luniu. Vrajmasiulu deschise bombardarea din
partea de câtra media-nbpte; aceea tind dela Va 11 până
la 12 Va la amedi. — Pe la 6 ore după amedi vraj-
masiulu deschise unu focu tare din strad’a siurei. Fo-
culu nostru din tunuri a gonitu pe vrajmasiu, care au
lâsatu mai multi morti.

      27        luniu. Orasiulu (vâros), in care se aratâ vraj-
masiulu, fh bombardatu din bastionulu Nr. 7. Nu erâ
îndoiala câ acea parte a orasiului fusese ocupata de vraj-
masiu in ndptea din 23 spre 24 luniu, dupa-ce elu in
timpulu focului din 24 luniu dedese asaltu indesiertu
asupr’a frontului cetatii, adeca asupr’a portii Carolu cu
doue companii.

      28        luniu. Neobositii noștri artileristi au bombar-
datu din tunuri de positiune de pre bastionele 1 si 7 de
repetite-ori orasiulu, dara nu cu granate, pentru-câ se
crutie pe romanii de acolo, carii pentru caus’a drepta
sacrificaseră totu.

      29        luniu. Vrajmasiulu au intretînutu tota diu’a
focu forte desu de pusei din casele si gradinele de câtra
bastionele orientali — Pe la 9 ore s’au servitu liturgi’a
cea mare mai antâiu in catedral’a ruinata pe jumetate.

      1        luliu. Bombardatulu asteptatu inca din diu’a
precedenta din 4 laturi, nu s’a intemplatu. Garnisbn’a
au stătu peste nopte gafa până dimineti’a la 9 ore.
In castrele vrăjmășie se observară miscâri mari; totu
odata se spunea câ de siguru, câ Rusii ar’ fi si ocup atu
Sibiiulu si Mercurea, ceea ce se credea cu atâtu mai
multu, câ vre-o 200 de cara încărcate vrajmasiulu in
cele patru dîle din urma le-au indreptatu câtra Clusiu.

      2        luliu. Vrajmasiulu formâ unu lantiu inposantu
de tiraleri la pdl’a dealului Mahmudu si inaintâ incoce
câtra glasiulu apusenu, unde pasceau vitele cornute ale
garnisdnei. Romanii din Banatu carii pâdieu cheile ce-
tatii, sparsera lantiulu de tiraleri si alungara pre vraj-
masiu.

      4        luliu 6 bre. Vrajmasiulu desfacutu in tiraleri în-
cepu batai’a de câtra dealulu Mahmudu si o întinse până
ndptea târdiu. Vrăjmășii se bateau cu tota bravur’a,
dara curagiulu venatoriloru noștri si ălu romaniloru ba-
natieni sub comand’a căpitanului Czernoevich îi sili se
șe retraga. Vrajmasiulu pierdh 12 morti si multi răniți.
Din partea nostra au fostu puscatu calulu prim-locote-
nentelui Bartsch.


       7        luliu. înainte de resarit’a sorelui audiramu o
canonada, era in cursulu dilei vediuramu trupe vrăj-
mășie mergbndu in direcțiunea câtra Blasiu, pentru-câ
se dîcea câ acolo insurgenții au fostu atacati si bâtuti
de câtra Ruși; in urmarea acestor’a in                          j

       9        luliu pe la 7 ore din partea nostra se făcu o irup-
tiune spre Mahmudu. Doue companii de la grf. Leinin-
gen, un’a compania dela br. Bianchi, doue comp, de la alu
II-lea reg. granitiariu romanu au fostu comandate la
acesta esire. Lupt’a in distanti’a până unde ajungeau
bombele din cetate, a duratu patru bre si s’a terminatu
cu perdere mare a vrajmasiului in morti si răniți. Capi-
tanulu Kraner, prim-locot. Gyurich, prim-locot. Apfler,
locoten. Tegze, locot. Walmisberg au condusu acest’a
lupta victoriosa. Cincisprediece Chevaulegers (calarime
cu cai usiori) sub locot. comite Thurheim începură lupt’a
si atacara pe vrajmasiu, pre cându prim-locotenentel e
Bartsch le veni in ajutoriu cu 25 de soldati. Precându
locot. Royko dete asaltu cu unu raru curagiu asupr’a
turnului de pulbere, compani’a dela br. Bianchi subtu ca-
pitanulu Asboth se luptâ cu bajonetulu inplantatu in
stradele orasiului si la ocuparea unui cuartiru de ofi-
ciari prim-locot. Sonnenstein. Aici se aflâ intre alte
chârtii o porunca pe armata a lui Bem, cu data din
Teac’a dela 29 luniu, in care se dîcea, câ „trupele russo-
imperatesci s’au bâtutu in Transilvani’a pentru dreptu-
rile imperatului Austriei alu aliatului loru si câ au câs-j .
tigatu dejâ victorii strălucite/ In acest’a bataia vrajma-
siulu perdu preste 100 de omeni in morti si răniți. Noi
numerarâmu 10 morti si 8 răniți.

      10        luliu. Pe îa 4 bre după amedi se făcu o ca-
nonada de o bra, din caus’a secerisiului, pe care lancerii
nostrii ’lu faceu cu invederatu pericolu de vietia. Totu-
odata s’au decisu, câ orasiulu se nu mai fia bombardatu,
din causa câ romanii de acolo, unu modelu de fideli-
tate pentru imperatulu, au fostu intru adeveru decimati
de câtra vrajmasiu. Stradele erau in fie-care dî acoperite
de omeni morti. Vrajmasiulu a datu focu la multe
holde frumbse, pe unde bucatele erau dejâ copte.

      11        . luliu. Cu esceptiune de câtev’a rachete arun-
cate de câtra vrasmasiu asupr’a secefatoriloru nostrii, au
fostu linisce generala, si nici-odata n’au fostu o dî asia de
seraca de evolutiuni si nici drumulu tierei asia neam-
blatu câ astadi.

      12        luliu. Ser’a pe la 6 bre incepuramu noi unu
focu crâncenu de pre bastionulu orientalu asupr’a vraj-
masiului, care începuse a-si asiedia bateriile sale intr’o
gradina pe glasiulu orientalu. Foculu bine intretînutu,a
nimicitu planulu vrajmasiului.                                    ț

      13        luliu. De la 2 pana la 4 bre după amedi se
audiâ o canonada tare.                                -

      15        luliu. O încăierare engagiata pe la 4 Va ore
după amedi in distantia pana unde bătu tunurile bas-
tibneloru, au duratu 2 bre si au caușatu vrajmasiului
stricăciune considerabila. Prim-locot. Bartsch: luâ in ve-
derea cetatii o stațiune de rachete.

169


       17. luliu. Cetatea Alb’a-Iuli’a fii bombardata de
cătra vrajmasi pe la 5 ore după amddi cu rachete, care
inse tdte au crepatu in aeru.

       18 luliu. Acesta dî se făcu memorabila prin focu
necurmatu din pusei. Ungurii se bătură bine, totu-si mai
pe urma au trebuita sâ se retraga. Doi transfugi au
spusu: „Ungurii bătuti se retragu dela Brasiovu si Si-
biiu la Osiorheiu."

       20 luliu. Depesiele trimise de cătra colonelulu erou
Urbanu la comand’a cetatii, au fostu prinse in cuarțirulu
generalu de la Portusu. Cuprinsulu acelora eră: „Eu
inai traiescu si am bătutu la Clusiu pe rebeli, le-am
prinsu 400 de dmeni si iam dusu cu mine legati." Apoi
mai aflarămu că poporulu armatu alu lui lancu operddia la
Gioagiulu de josu si că Brasiovulu, Sibiiulu si Bistriti’a
au fostu luate de cătra Ruși. — Inca păna a nu se
innoptă vddiurămu regi’a de carne a vrajmasiului, cam
250 vite cornute manandule de cătra Sibiiu spre Vin-
tiulu de josu. In orasiu se vedeu puțini vrajmasi. O
specia de custodia naționala (nemzet-6r) facea servitiu
si eră compusa din magiari si jidovi locuitori in orasiu,
carii puscau asupr’a cetatii din ferestrile caseloru si de
lănga garduri si baricade ale gradiniloru.

       21 luliu 5 ore după amddi. Steagulu imperatescu
au fostu innoitu pe port’a lui Carolu. Vânători si data-
tori la tînta ’lu duseră pe acel’a de la custodi’a prin-
cipala cu musica păna la numit’a porta. Thalson ca-
pelanulu garnisonei ținu o predica insufletitdre. După
acest’a se ridicară toaste si unu „hurrah“ detunatoriu
resună insoțitu de 101 salve de tunuri. Vânătorii si dă-
tătorii la tînta beura sub steagulu fălfaindu si după im-
nulu imperatescu cantara cântece de resboiu si de triumfu
păna nbptea tărdiu. Sub aceste scene heroice vrăjmășii
descarcara cătev’a mii gldntie de pușca cătra orasiu
asupr’a ndstra.

       23 luliu. După amedi au fostu bombardate in mai
multe bre de pre bastionulu 7 doue casarme vrăjmășie
din orasiu.

       25 luliu. Bastionulu 5 se află incă din orele de
diminetia in tdta activitatea. Capitanulu Herzog a bom-
bardata „Lumea noua" si au făcuta acolo multa stri-
catiune. Prim-locotenentele Dragomiru, locot. lohn,
Jocot. Rusu, prim-locot. Verindeanu au combatutu pe
vrajmasiu in cămpu deschisu cu trupele loru si l’au go-
nită din orizontulu nostru. Ser’a pe la 9 bre de pre
bastionulu Nr. 7 fu aprinsu grănariulu episcopescu, unu
edificiu colosalu, care servia magiariloru de casarma.

       Casarm’a vrajmasia inca nu eră prefăcută de totu
ih ruine, pre căndu au si inceputu a circulă din bastionu
in bastionu scirea inbucuratbre, că „Ungurii plbca in nop-
tea acdst’a". Pe la 11 bre din nopte vâdiuramu că fo-
curile de padia de pre Mahmudu ardu incetu. Pe la
12 ore se observau pe dealu numai 4—5 focuri slabe;
unu semnu acest’a, că pe acolo nu mai pote. fi nimeni;
pe la 1 ora se stinseseră cu totulu. Totodată se audi
unu tropota tare din partea portului si noi prepuseramu,
nu fără temeiu, că insurgenții au stricata podulu de acolo.


Preste puținu ardea in acea regiune cu flăcări mari, in-
cătu la lumin’a focului se putea vede turnulu bisericei
de acolo. Nbptea fh lina, nici o puscatura nu se mai
audi; in fine pe căndu se reversă de dî, nu se mai ve-
dea nicairi urme de vrajmasi. Alb’a-Iuli’a eră scapata,
In brele diminetiei se făcură recunbsceri mari in
tdte direcțiunile. Magazinele vrajmasiului fusera trans-
portate indata in cetate. Provisiuni mari de farina, grău,
cucurudiu< munitiune 18 cara de resboiu, o capela mili-
tară pe lemne dela bateriile sfarimate, tote acestea vrâjma-
siulu in fug’a sa le-au lasatu pe locu. S’au facutu indata
recuisitiune de 250 boi si fânu multu. — Sdr’a vânătorii
la custodi’a principala căntara imnulu „Gott erhalte" si
se preâmblara cu music’a pe tdte stradele cetatii. Preste
totu resună bucuria.

      In diu’a urmatdre ne convinseramu, că in tim-
pulu blocadei in orasiu au fostu omoriti 128 de ro-
mani nevinovati, dati victima resbunarei celoru trei
magiari fanatici, cari locuiau in mijloculu loru.

      In fine port’a Carolu care stetese inchisa patru luni
de dîle, a fostu deschisa. In 12 Augusta a venita
cetate generalulu rusescu imperatescu Lfîders si statulu
seu maioru, pe care noi l’amu primitu cu multiămita C&I-
durdsa.

      Acdsta aparare de 4 luni inca va află unu locu
de ondre in istori’a belica a Austriei, si numele colone-
lului August va remanea pentru totu-deun’a in anale;

Thalson.



     Paganini si papuculu de lemnu.

       (O schitia artistica de Bernhard Stavenov).

     In anulu 1832 desu de dimindtia in diu’a de 14
Decembre se opri o trăsură de posta inaintea casei Nr. 9
din strad’a Vândome. Conductorulu scoborîndu dela 10- ,
culu seu, trase clopotielulu dela port’a acelei zîdiri in-
punâtore si inmanuă portariului Diderot, care deschise, ?
o laditia destulu de grea, dicându: „Pentru d-lu Pa-
ganini!“

     „Bine", respunse portariulu si dupa-ce dadă con-
ductorului obolulu legalu de unu sous pentru aducerea
laditiei, inchise dra-si port’a si apoi se intdrse dra-si in
locuinti’a sa suterana.

     „Oh — o laditia!" esclamă Nicetta vediendu-lu.
„De siguru pentru mine, dela losifu alu meu!"

     Nicet’a eră o rudenia seraca a portariului, pe care
inainte de acdst’a cu unu anu, după mbrtea parintiloru .
ei, o luase la sine la Paris. Ea eră de optusprediece
ani, o copila dela sate, simpla, dar’ vesela si buna la
anima; dr losifu, de la care așteptase ea laditi’a, eră mu-
rele ei promisu.

     Elu eră cu vre-o doi sdu trei ani mai mare câ Ni*
cett’a si avea in satiilu loru nataln o mica gradina, pe
care elu o ingrijă cu multu zelu si care ’lu punea in
positiune a duce o vidtia modesta. Dupa-ce ’si va §
mai economisitu elu cev’a, voiă se-si cumpere si căte-va
capete de vita, cum si a repara reu derapanat’a C0£$j0$a

22 .

170


ce o ereditase, si apoi mic’a si vesel’a Nicetta avea se-si
serbeze intrarea ei acolo, câ soci’a lui iubita si dorita.

      Dar’ tocmai in privinti’a acest’a lucrurile mergeau reu
de totu; fiindu-ca din venitulu unei mici grădini cu greu
se pdte economisi asia iute sum’a de care avea lipsa lo-
sifu, chiar’ si deca erâ cinev’a asia diligentu câ elu. La
acest’a apoi se mai adaogea, că in cei doi ani din urma
recdlt’a a fostu cătu se pdte de rea.

      Acdst’a inse nu descuragea intru nimicu pe cei doi
inamorati.

      „Deca nu se pdte in anulu acest’a — va fi la anu,“
’si dîceau ei. Odata totu-si ne vomu căstigâ noi banii
trebuinciosi pentru miculu nostru menagiu. Numai se
nu ne perdemu curagiulu! “

      Si pe acest’a nici nu-lu pierdură. Din contra, ei
’si scrieau in fie-care dî si căndu losifu aveâ cev’a stru-
guri său mere deosebitu de mustudse, apoi insoțiâ scri-
sdrea sa si cu căte-o laditia de pome din gradin’a sa.

      Erâ deci lucru firescu, câ Nicett’a se creda si as-
tadi, că laditi’a erâ a ei si avea pentru acesta presupu-
nere a sa cu atătu mai multa indreptatîre, că anulu nou
erâ la usia, si in Franci’a este datina, câ pentru diu’a
acest’a să se dăruesca amiciloru si cunoscutiloru, cu pre-
ferintia insa miresei sale, unu papucu de lemnu cătu se
pdte de bine si frumosu lucratu, care in activitatea sa
se fie plinu cu pome rari seu alt’cev’a asemenea.

      Cu mare iutiela Nicett’a luase laditi’a din mănile
portariului si voiâ se o desfaca indata, fără se aștepte
respunsulu la întrebarea ce io pusese. Da de-odata ob-
servă că pe laditia nu erâ adress’a ei.

      „Oh — acest’a nici nu este pentru mine!“ esclamă
ea desamagita. „Acdst’a este pentru d-lu Paganini!"

      „Cărui’a i-o si poți duce indata in susu", respunse
portariulu, „pentru-că eu sunt bunu bucurosu căndu nu
trebue se vedu pe acelu barbatu eternu intunecatu!

      Pe la inceputulu anului 1832 adeca Paganini, după
ce-si terminase calatori’a sa de triumfu prin lumea in-
trega, obositu de iritatiune, se stabilise in Parisu. Aici
traiâ elu retrasu, singuru cu vior’a lui, ale cărui tonuri
elu nu le mai lasâ se fia audite in publicu nici in urm’a
celoru mai fierbinți si staruitdre rugari ale adoratori-
loru lui.

      Regele virtuosiloru pe violina fugea de admiratiunea
lumei si meditâ in locuinti’a sa, pe care o inchiriase dela
portariulu Diderot, asupr’a unoru idei triste, tocmai câ si
căndu ar’ fi jelitu sperantiele sale vestejite si naufragiate.

      Indispositiunea lui erâ o urmare firdsca a estremei
iritatiuni a nerviloru sei, si niminea nu erâ in stare a
face se fia luminate trasurile de bronzu ale feției sale
prin celu mai usioru zimbetu, decătu numai Nicett’a nds-
tra, serac’a rudenie a portariului, care ’lu serviâ.

      Da, Nicett’a se bucurâ de unu deosebitu favoru din
partea acelui’a, de care inzadaru se silescu a se apropia
multi favoriti ai sortii. Observările ei naive si amica-
bile, care probâu că ânim’a ei este inca curata si ne-
stricata, adesea înseninau pe morosulu artistu, care dupa-


ce se depărtase copil’a din camer’a lui, incepii se esa-
minedie de tote laturile laditi’a aceea grea.

      „Hm! hm!" facă elu cu mirare. „O laditia venita
cu post’a locala! Cine mi-o va fi trimisu si ce cuprinde
ea ore? Eu nu am aici in Paris pe nimenea, care se-mi
fia asia de aprope cunoscutul

      Dicendu-si acestea, desfăcu laditi’a si scose din ea
unu pachetu lungu câ de unu metru, ce erâ invdlitu in
chărtie tare.

      Grabitu elu desfăcu invelitorea. Dar’ — ce se fia
acdst’a?.,. Inca o chartie— si inca un’a — si mai
un’a! fia-care bine sigilata, avdndu adres’a „D-lui Pa-
ganini. “

      In urma dupa-ce artistulu desfach vre-o diece in-
velitori, dete preste presentu, care nu erâ alt’cev’a, de-
cătu — unu papucu de lemnu primitivu cioplitu, care
nu cuprindea nimica in sine.

      Paganini deveni palidu de mănia pentru ofens’a ce
i-se facea prin acestu anonimu, si in primele momente
voiâ se arunce papuculu de lemnu in jaraticulu ce ardea
in caminulu seu. Dar’ iute se socoti altcum, zimbi si
puse acelu păpucu de lemnu in coferulu seu.

      Apoi ’si luă vior’a, inchise usi’a, ceea ce facea totu-
deaun’a căndu primia in audentia pe domn’a musica. O
ora după aceea elu ’si făcu preamblarea sa obicinuita si
petrecu restulu dîlei câ si de altadata.

      Papuculu de lemnu se părea că l’au uitatu de totu,
fiindu-că nu se potea observă nici o schimbare in tră-
surile fetiei sale.

      Cu totulu alt’feliu erâ înse fati’a Nicettei, căndu ea
veni in camer’a lui Paganini, câ se-i aduca cin’a. O
melancolia durerosa adumbrea fati’a ei atătu de vesela
si frumosa in dimineti’a acelei dîle si ea nu vorbi mai
multu, decătu erâ tocmai de lipsa; pre căndu altadata
îi placea se stea de vorba cu multa vioiciune.

      Fireșce că paganini observă la momentu acesta
schimbare in fiinti’a Nicettei si o intrebă in tonu cătu
potu mai insinuatoriu:

      „Tu esci asia trista! Ce ti s’a intemplatu, copil’a
mea? Inpartasiesce-mi si mie caus’a superarei tale, si dăca
va stâ in puterile mele, apoi cu plăcere voiu face totu
câ se scapi de superare.“

      „Ah!" respunse Nicett’a scotiendu o scrisdre din
albulu ei sinu, pe care o primise in decursulu acelei
amedi. „Mie nu-mi pdte ajută niminea. Acdst’a scri-
sdre mi-a nimicitu tdte sperantielele mele. Suntu forte
nefericita! “

      En’ se vedemu, cine scie ddca nefericirea este asia
de mare, câ unu amicu precum ’ti suntu eu, se nu fia
in stare a-ti usiorâ ânim’a t’a.“

      „Nu se pdte, redîse copil’a suspinăndu.

      „Dar’ tu erai asia de vesela asta diminetia, căndu
mi-ai adusu laditi’a.

      „Da,... inse acum’a... acum’a veseli’a mea a dis-
parutu. Inchipuesce-ti numai, d-le Paganini, mirele meu
a trasu sortiulu la conscriptiune si acum’a elu trebue
să se faca soldatu."

171


      „Ei bine, elu pote se-si cumpere unu altuia in locu."

      „Da, ddca elu ar’ fi avutu!" respunse Nicett’a.
„Dar cugetate la situatiunea ndstra. Si inca acum căndu
circulddia atătea faime despre unu resboiu apropiatu. In-
tre ast’feliu de impregiurari cu greu se pdte aflâ unu in-
locuitoriu sub cinci mii de franci. Dar’ de unde se
luămu noi acdsta suma mare?"

      „Ddca este numai acdst’a, apoi nu-ti mai face griji!“
respunse Paganini, carui’a îi venise o idea. „Eu ’ti
voiu procura acesta suma. Scrie numai mirelui teu, se-si
caute unu inlocuitoriu. “

      „O Ddieule!... Este cu putintia... Eu se nu-mi
pierdu pe losifu alu meu ?!... Dar’ d-ta faci numai o
gluma cu mine?"

      „Cum asiu potea fi eu asia lipsitu de anima!" res-
punse Paganini. ’Ti dau parol’a de onore, că losifu alu
teu nu va fi soldatu si că elu prin urmare nu se va
duce nici in resboiu! “

      Nicett’a care prin incuragiatorele cuvinte ale artistu-
lui ’si recascigase vieti’a, se aruncă plangdndu la picidrele
lui Paganini si-i multiami in terminii cei mai caldurosi.

      Paganini o ridica si i dîse in tonu amicabilu: „Nu
face asia lucru mare dintr’unu micu serviciu de ami-
ciție ! “

      După acdst’a marele artistu se inchise in camer’a
sa de dormitu si o septemana intrdga nu mai esi din
casa. Omenii la care siedeau, ’lu audiau diu’a intrdga
strujindu s’au taindu cu fierestreulu, câ si căndu camer’a
lui ar’ fi fostu atelierulu unui mesariu. Inpinsi de cu-
riositate ’si puseră ochiulu la gaur’a usiei, dar’ nu po-
tura vedea nimica, fiindu-că erâ astupata pe din launtru.

      Ore la ce lucra renumitulu virtuosu intr’unu modu
asia de misteriosu?

      Vomu aflâ indata.

      Paganini care mai de multu fusese fabricantu de in-
strumente si ’si făcuse elu insu-si cele dintaiu violine,
se apucase se construesca din papuculu de lemnu ce-lu
primise, o vidra escelenta, care avea se concuredie cu
renumitele si scumpele vidre ale lui A mati.

      In fine — in diu’a de 22 Decembre ea erâ gat’a.

      Inca in diu’a aceea Paganini anuntiă unu concertu
pentru după amddi’a primei dîle de Craciunu, pentru
care elu voiâ se eliberedie numai o suta bilete de căte
20 franci. Pentru concertulu acest’a elu promitea, că 5
piese le va cantâ pe o vidra de ale lui Amati, dr’ 5
pe unu papucu de lemnu.

      Precum s’a dîsu, regele căntatoriloru pe vidra nu
concertase de multu si dorinti’a de a asculta admirabi-
lulu seu jocu pe violina, erâ fierbinte in ânimile iubi-
toriloru de arta.

      Si acum elu anuntia, că va cantâ pe unu papucu
de lemnu.

      Paganini erâ asaltatu din partea celoru mai ve-
diuti si mai bogati cetatieni cu rugari de a-i lasâ se in-
tre si ei la concertulu seu, dar’ artistulu remase con-


stanta pre lănga propunerea sa: de a nu liberă mai
multu de o suta bilete.

      Asia sosi si diu’a de 25 Decembre si concertulu se
dete.

      Dupa-ce Paganini a cantatu pe cunoscut’a si pretids’a
lui vidra Amati in aplausulu frenetica alu auditoriului
seu, puse măn’a pe unu altu instrumentu, cărui’a nu
i-se potea vedea că erâ făcutu dintr’unu papucu de lemnu
si scdse din acdsta vidra construita de elu insusi cu tdta
maiestri’a de care erâ capabilu, cele mai admirabile
tonuri.

      Erâ o fantasia libera, ceea ce căntâ elu; o fantasie
care cu o potere farmecatore lasâ pe publicu se audia
profund’a durere de despărțire a ddue inimi ce se iu-
bescu, apoi acelu doru consumatoriu in ddcursulu des-
partirei, mai tardiu sperant’a licurinda a revederei do-
rite si in fine strigatulu de bucurie a celoru ce s’au
reaflatu.

      Auditorii erau răpiți de poterea tonuriloru pe care
Paganini le scotea din fostulu papucu de lemnu si aplau-
sulu ce-lu primi artistulu, nu voiâ se incete.

      In diu’a urmatore virtuosulu dărui Nicettei acelu
intrumentu construitu de elu dîcdndu-i: „Aici ai capi-
talulu cu care vei fi in stare se eliberezi pe losifulu teu
dela miliția."

      Tiner’a copila fach nisce ochi mari si se uită ui-
mita si cu neîncredere, căndu la vidra căndu la artistu,
care se bucură cătev’a momente de perplesitatea ei.
Adaose apoi zimbindu:

      „Da, da, Nicett’a, prin acdsta vidra vei eliberă tu
pe losifu alu teu!"

     „Prin vior’a acest’a?"

      „Ori mai bine dîsu cu banii, pe care-i vei primi
pentru ea!"

      Si intr’adeveru! Inca in decursulu acelei dile tine-
rei copile i se făcură cele mai strălucite oferte pentru
acea, vidra, pe care in urma o vendii pentru sum’a de
siese mii franci.

      Saltăndu de bucurie ea aduse banii in siurtiulu ei
la Paganini.

      Acest’a i dîse apoi in tonu dulce: „Ei, vedi ne-
cridincidso — acum ai scapatu de griji. Pentru sum’a
de cinci mii franci cumperi tu pentru mirele teu unu
inlocuitoru, dr’ cu restulu ve poteti arangea menagiulu
vostru. Fiți fericiti si aduceti-ve căte-odata aminte si
de acel’a, care in camer’a sa v’a scosu dintr’unu papucu
de lemnu duru siese mii de franci. Căte-va septemani
mai tărdiu cei doi tineri căsătoriți sarutâu mănile bine-
facetoriului loru, cu lacremi de recunoscintia in ochi;

      Er papuculu de lemnu devenitu celebru, trecu cu
unu bogatu fiu alu Albionului la Angli’a, unde se mai
afla si acum in colectiunea de raritati pretidse a fa-
miliei Chester.

I. G. Baritiu.


22*

172


    Napoleonu I. scrisu de elu insusi.

(Din memoriile d-nei R emu sat.)

     „Am fostu crescutu in scol’a militară, unde am
aretatu puține dispositiuni spirituali, cu esceptiune numai
pentru sciintiele exacte. Toti se esprimau despre mine :
„Este unu copilu bunu numai pentru geometria. “ Traiamu
retrasu de cameradii mei. In apropiarea scolei mi-am
alesu unu locu, unde me retrageamu, pentru de a visa
după placulu inimei, pentru-că eu am iubitu totu-deaun’a
visarea. Daca cameradii voiau se-mi dispute acelu locu,
Tu aparamu din respoteri. Aveam deja instinctulu, că
vointi’a mea va invinge pe a celorulalti si că acea ce-mi
placea, trebue se fia alu meu. Nu eram nici-decum
iubitu in scola; trebue timpu, pentru de a se face iubitu
si cbiar’ si căndu nu eram ocupatu aveam totu-deaun’a
unu simtiu nedefinitu, că eu nu am timpu de pierdutu.

     Dupace amu intratu in serviciu, ’mi erâ urîtu in
garnisone; m’am apucatu se cetescu romane si acesta
lectura deșteptă unu viu interesu in mine. M’am in-
cercatu a scrie si eu unele si acest’a ocupatiune produse
unu ce vagu in fantasi’a mea; ea se amesteca cu cu-
noscintiele positive, ce mi le-am fostu căstigatu si adesea
’mi petreceamu intru a visa, pentru-câ apoi se mesuru
aiurările mele pe compasulu ratiunei mele. Me aruncaiu
cu ideile mele intr’o lume ideala si cautamu apoi se aflu
cu tota precisiunea, păna la ce gradu diferiâ ea de
aceea in care me aflamu. Mie mi-a placutu totu-deaun’a
analis’a si daca m’asiu inamora vre-odata șeriosu, apoi
asiu descompune amorulu meu bucata de bucata. Eu
am studia tu istori’a mai puținu decătu cum am cu-
ceri t’o, cu alte cuvinte, că eu voiamu se reținu si am
retînutu din ea numai aceea ce ’mi potea da cu o idea
mai multu, desconsiderăndu ceea ce erâ nefolositoriu, in-
susindu-mi anume resultate, care ’mi placeau.

     Eu nu amu prea intielesu multu din revolutiune,
dar’ ea ’mi convenia. Egalitatea ce avea se me ridice,
me seduse. Eram in 20 Iunie in Parisu; — am. vb-
diutu plebea in marsiu spre Tulierii. N’am iubitu nici-
odată revoltele poporului; eram indignatu de portarea ne-
cioplita a acestoru miserabili. Eu aflâmu imprudenti
pe capii loru, carii i-i resculasera si-mi diceamu: „Be-
neficiile acestei revolutiuni nu le voru folosi ei.“ Dupa-
ce insa mi s’a spusu, că Ludovicu si-a pusu bonet’a
roșia pe capu, am dedusu din acest’a, că elu a incetatu
de a guvernă, pentru-că in politica nu te ridici
prin aceea ce umilesce.

     In diu’a de 10 Augustu simtiamu, că asiu fi apa-
ratu pe regele deca m’ar fi chiematu; me revoltamu asu-
pr’a acelor’a, cari infiintiau republic’a prin poporu, și
apoi vedeamu omeni in civilu atacăndu barbati in uni-
forma si acest’a me superâ.

     Mai tărdiu am invetiatu professiunea resboiului:
m’am dusu la Toulon; incepura a ’mi cunosce numele.
După reintdrcerea mea duceamu o vietia fără ocupatiune.
Nu mai sciu ce inspiratiune secreta ’mi dîcea, că trebue
se incepu a ’mi intrebuintia tdmpulu.


      Intru-o săra me aflam in teatru; erâ alu 12. Ven-
demiare. Audiamu vorbindu-se: „că măne trebue se
se intemple cev’a.“ Se spunea in audiulu meu, că adu-
narea naționala se afla in permanentia; alergaiu intr’-
acolo si nu am aflatu decătu disordine si pierdere de
tempu. Dintr’odata se ridica in sala o voce, care dîse:
„Daca cinev’a cunosce locuinti’a generalului Bonaparte,
este rugatu a se duce la elu si a’i spune, că este as-
teptatu in comitetuiu adunarei. “ Eu totu-deaun’a am
iubitu intemplarile, care intervinu in anumite evenimente ;
m’am dusu in comitetu.

      Acolo am aflatu mai multi deputati cu totulu des-
concentrati, intre altii pe Cambaceres. Ei se așteptau
a fi atacati a dou’a dî si nu sciau ce decisiune se ia.
’Mi cerura consiliulu meu; câ respunsu le-am cerutu
tunuri. Acdst’a propunere i-i inspaimentă; ndptea intrega
trecu fără a se luâ vre-o decisiune. In dimineti’a ur-
matore scirile erau forte rele. Mi se incredintiă aface-
rea mie si incepura apoi se discute, daca aveau dreptulu
a opune fortiei forti’a. „Asteptati d.-v<5stra,“ le-am
dîsu, „câ poporulu se ve dea permissiunea a puscâ asu-
pr’a lui? Eu suntu compromisu prin aceea că m’ati de-
numitu; este dar’ justu se me lasati se lucru. După
aceste amu parasitu pe acești advocati, cari se innecau
in limbuti’a loru de cuvinte seci. Puseiu trupele in marsiu
si indreptaiu doue tunuri asupr’a Saint-Roch. Efectulu
a fostu teribilu; in căte-va momente armat’a civila si
conspiratiunea erau maturate.

      Dar’ eu versasemu sănge parisiauu! acest’a este o
sceleratetia. Efectulu trebuia domolitu. Din ce in ce
simtiamu că eram chiamatu lax;ev’a. Am cerutu comand’a
asupr’a armatei din Itâli’a. In acesta armata erau tote
de prefacutu, omenii câ si lucrurile. Numai juneti’a
trebue se aiba răbdare, pentru-că ea are unu
viitoriu inaintea sa. Am plecata la Itali’a cu sol-
dati miserabili, insa animati de zelulu pentru resboiu.
In mijloculu trupei puseiu carale de provisiuni, dara gole,
inse escortate, pe care eu le numiamu cass’a de res-
belu a armatei. Am dispusu in ordinulu de dî, câ se
inpartia incaltiaminte recrutiloru; nimenea nu voia se le
porte. Am promisu soldatiloru mei, că noroculu si glo-
ri’a i-i aștepta in dosulu Alpiloru: mi-am tienutu pro-
missiunea Si de atuncea armat’a mi-ar’ urmă păna la
finea lumei.

      Am facutu o campania frumosa si ajunseiu o per-
sonalitate pentru Europ’a. Pe de-o-parte prin ordinele
mele de dî conservam sistemulu revolutionariu; âra de
alta parte crutiâmu pe emigranti si le permiteamu a prinde
oresi-cari sperantie. Este forte usioru a insielâ
acâsta partida, pehtru-că punctulu ei de ple-
care nu este actualitatea, ci aceea ce âr’
dori ea câ se fia. Am primitu oferte strălucite pen-
tru casulu, daca asiu imită esemplulu datu de generalulu
Monck. Chiar’ pretendentulu mi-a scrisu in stilulu seu
nedecisu siinflorilatu. Pe: pap’a l’am castigatu mai bine
pentru mine prin aceea, că am evitatu de a me duce
la Rom’a, decătu daca asiu fi datu focu capitalei sale.

173


   In fine ajunseiu a fi importanta si temuta si Directoriala
pre care ’lu nelinișteam, nu era in stare se motivedie
intr’aceea unu actu de acusare. Mi s’a inputatu, câ eu
* am favorisatu pe 18 Fructidor; acâst’a insemnâza totu-
atât’a, câ si căndu mi s’ar’ imputa ca am ajutatu revo-
lutiunei. Acâst’a revolutiune trebue esploatata si sân-
gele folositu, pe care ’lu facea se se verse. Noi? noi
se consimtimu a ne estradă necondiționata principiloru din
cas’a Bourbon, care ne-au preparata nefericirea nostra,
după plecarea loru si in urm’a conniventiei ce o am fi
observata pentru reintorcerea loru se ne impunemu tă-
cere. Noi se ne fi schimbatu stindardulu nostru pentru
celu albu, care nu se sfiâ a se amesteca cu cele ale in-
amicului; si eu in fine se me fi multiumitu cu câte-va
milione si cu nu sciu care ducatu! Rolulu unui Monck
nu este greu, elu m’ar’ fi costată mai puțina ostenela,
decătu campani’a din Egiptu si chiaru mai puțina de-
cătu alu 18 Brumaire; insa esista vre-o esperientia pen-
tru acei principi, cari n’au vediutu nici-odata unu cămpu
de bataia ? La ce scopu au dusu pre englesi reintorcerea
lui Carolu II, decătu câ se detroneze de nou pe lacobu.
Este sigura, că eu, daca ar’ fi fostu de lipsa, asiu fi
sciutu se detronezu pentru a dou’a ora pe Bourboni, si
celu mai bunu consiliu ce li s’ar’ fi potutu dâ, ar’ fi
fostu de a me delaturâ.

         La reintorcerea mea in Franci’a, am aflatu părerile
   mai efemeiate câ ori-căndu. In Parisu, si Parisulu este
   Franci’a — nu se pricepu a avă interesu pentru obiecte,
   daca ’lu au pentru persone. Indatinarile unei vechi mo-
   narchii v’au dedatu, a personifică totu. Acest’a este unu
   reu modu de a trai pentru unu poporu, care ar’ dori cu
   seriositate libertatea; insa voi nu ve pricepeți a luâ cev’a
   seriosu, afara pdte de egalitate. Si chiar’ la acest’a ar’
   renuntia cu plăcere, daca fiesce-care s’ar pote măguli
   a fi celu dintâiu. A fi intru atăt’a egali, pe cătu timpu
   toti voru fi de-asupr’a, acest’a este secretulu vanitatiei
   vostre; trebue deci a li se dâ la toti sperantia de a se
   inaltiâ. Marea perplesitate pentru Directoriu era, că
   nimenea nu se mai interesă de elu si că începuseră a
   se interesă prea multu pentru mine. Nu sciu ce mi
   s’ar fi intemplatu, daca n’asiu fi avutu fericit’a idea a
   me duce la Egipetu. Căndu m’amu inbarcatu nu sciamu,
   daca nu dicu Franciei unu eterna adio; nu me indoiamu
   insa, că ea me va rechiemâ.

         Seducerea unei cuceriri in Orientu ’mi instraină
   ide’a despre Europ’a mai multu, decătu o credeamu.
   Fantasi’a mea se mai amestecă si de asta-data in pracs’a
   mea. Dar’ mi se pare că ea a murită in Saint-Jean
   d’Acre. Ori-cum va fi, nu i-i voiu mai cede.

         In Egiptu me aflamu liberatu de ferulu unei civili-
   satiuni innabusitdre; visamu despre totu feliulu de lu-
   cruri si vedeamu și mijldcele de a potea realisâ totu
   ce visasemu. Creamu o religiune, me vedeamu pe
   drumulu spre Asi’a, calarindu pe unu elefantu, cu
   turbanulu pe capa si in măn’â mea unu nou coranu, pe
   care ’lu compusesemu după gustulu meu. In întreprin-
   derile mele eu inpreunasemu esperientiele din doue lumi,


   resfoindu spre folosulu meu terenulu intregei istorie, am
   atacata poterea englesa in Indii si prin acesta cucerire
   am reinnoitu relatiunile mele cu vechi’a Europa. Acestu ,
   timpu pe care l’am petrecuta in Egipetu, a fostu timpulu.
   celu mai frumosu din viâti’a mea, pentru-că' elu a fostu
   celu mai idealu. Dar’ sortea decise alt’cum. Am primita
   scrisori din Franci’a: m’am convinsa că nu mai eră de
   pierduta nici unu momentu. Reintraiu dra-si in positi*
   vulu starei sociale si m’am dusu era-si la Parisu, la Pa-
   risu, unde cele mai inalte interese ale tierei se discuta
   in intre-actulu unei opere.

      Directoriulu scărsniâ din caus’a reintorcerei mele ;
me observamu forte rigurosu; este o epoca a vietiei mele,-
in care am fostu mai abilu câ ori-căndu. Am vbdiuta
pe abatele Sieyes si i-am promisa esecutarea constitu-
tiunei sale bogate in cuvinte; primiamu pe capiilacdbi-?
niloru; nu refusamu a dâ consilii la ori-cine, dar’ nu
dâmu, altele, decătu in interesulu planuriloru mele. Me
ascundeamu dinaintea poporului, pentru-că sciamu, că
daca si căndu va sosi momentulu, atunci de curiositate
câ se me vedia se va imbuldi in glote in urm’a mea,
Toti se prinseră in cursele mele si căndu am ajunsa j
capu alu statului, nu esistâ nici o partida in FrancEa;
care se nu-si fi basatu vre-o sperantia ore-care pe suCA
cesulu meu.                                 I. G. Baritiu. ob




            PARTEA OFICIALA.


Procesu-verbale                  ht

alu comitetului âssociatiunei transilvane pentru literatur’arp-
mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela

22 Septembrie 1884 st. n.

     Presidentu: lacobu Bolog’a, vice-presiedinte. Mem-
brii presenti: D. baronu Ursu, P. Dunc’a, I. PopescU,
V. Romanu, P. Cosm’a, I. V. Rusu, I. St. Siulutiu, B, P.
Harsianu, Dr. II. Puscariu, E. Macelariu, C. Stezariuf
G. Baritiu,

     Secretariu: Dr. D. P. Barcianu.               i

     123.      Presidiulu aduce la cunoscintia, că in urm’a licita-'
tiunei publicate cu terminulu păna la 25 Septembre, pentru
dare in întreprindere a ridicarei edificiului pentru scol’a de
fete, studiindu unii si altii doritori de intreprindere planulu
si preliminariulu de spese, l’au facutu atentu la unele scăderi
ale planului si neesactitati in preliminariu. Aceste defecte .
fi de natura parte- technica, parte financiara, astfeliu că ese-..
cutandu-se zidirea după acelu plana, nu numai că nu ar’ co-
respunde tuturoru conditiuniloru ce trebue să se pună -unui
edificiu scolatiu, ci ar’ recere si spese multu mai mari decunt
se afla in preliminariu.                  ■    . 1 . U

     Afara de aceste s’au recomandata totu din acple părți
a asiediâ edificiulu din ceștiune mai in spre curte, astfeliu ($
să se pota forma doue curți spațiose, si se remapa.in curtea
a dou’a in spre parculu Soldisch, inca destulă. locu peutru o
eventuala alta zidire in unu timpu viitoriu.   .

174


      Comitetulu in decursulu deliberariloru sale asupr’a celoru
comunicate, avdndu ocasiune de a audi asupr’a planului si preli-
minariului si părerile architectului Maetz, care a zîditu si scol’a
de stătu din Sibiiu, din cari resulta, că edificiulu s’ar’ potea
esecutâ cu mai favorabile conditiuni pentru associatiune:

      — Decide a sista primirea mai departe a oferteloru,
ce ar’ incurge in urm’a licitației publicate cu terminulu păna
la 25 Septembre a. c., precum si pertractarea loru. Totodată
insarcineza pe dlu architectu Maetz, a presenta comitetului
cătu mai curendu o schitia de planu, după cum dinsulu crede că
ar fi mai avantagiosu a se asiediâ si esecutâ edificiulu scolariu.

      124.         Dlu E. Macellariu membru al comitetului si de-
legatu pentru vinderea in licitație a sioprdneloru si arboriloru
de pe terenulu zidirei scolei de fete, raportedia, că licitati’a
s’a tînutu la terminulu ficsatu de comitetu, adeca la 22 Sep-
tembre, redicăndu ca pretiu alu sioprdneloru si arboriloru
sum’a de 254 fl. 80 cr., după cum se pdte vede din proto-
colulu de licitație alaturatu.

      Totodată comunica, că fația de cumperatori a reservatu
dreptulu de aprobare alu comitetului asociatiunei.

      — Comitetulu, in legătură cu conclusulu de sub Nr. prot.
precedentu, după care edificiulu ar’ fi a se asiediâ eventualu
la altu locu, încătu arborii se pota remanea unde suntu, anu-
ledia licitatiunea, insarcinandu pre delegatu a inapoiâ sumele
de cumpărare.

      125.         Secretariulu alu II-lea presenta doue conturi dela
administrati’a diariului „Tribuna" din locu ă 5 fl. 10 cr. si
ă 4 fl. 50 cr., 2 conturi dela administrati’a diariului „Her-
mannstădter Zeitung" din locu ă 3 fl. 90 cr. si 3 fl. 60 cr.:
si contu dela „Kronstădter Zeitung" ă 3 fl. 71 cr. pentru pu-
blicatiunile, de licitație, ale comitetului associatiunei.

      Se avisedia la cassa spre platire conturile amintite in
suma de 21 fl. 18 cr. s. a.

      Sibiiu d. u. s.

   lacobu Bolog’a m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p.,
        v.-presidentu.                     secretariu alu II-lea.

      Autenticarea acestui procesu verbale se concrede
dloru: C. Stezariu, Popescu si Dr. Puscariu.

      S’a autenticatu in 22 Sept. 1884.

  C. Stezariu m. p. Dr. Puscariu m. p. P. Popescu m. p.,



  Nr. 322. 1884.

Procesu verbale

alu comitetului associatiunei transilvane pentru literatur’a ro-
mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 6
Octomvrie n. 1884.

      Presiedinte: lacob Bolog’a, vice-presiedinte. Mem-
brii presenti: D. baronu Ursu, E. Macelariu, I. Popescu,
I. V. Russu; B. P. Harsianu, P. Cosm’a, C. Stezariu,
Dr. 11. Puscariu, V. Romanu.

      126.         Se presentă schiti’a de planu pentru zidirea scolei
de fete, făcuta de architectulu Maetz in conformitate cu
conclusulu comitetului din siedinti’a trecuta.

      După acesta schitia edificiulu scolaru ar’ fi a se asiedia dm-
coce de canalulu ce trece prin curtea casei asociatiunei, avendu


intrarea principala din spre curte si o alta intrare din partea din-
spre parculu Soldisch. Pe de alta parte ar’ resulta o proporție
mai favorabila intre spatiulu folositu si celu ocupatu prin
zidire, inse spesele zidirei s’ar’ urca la vre-o 66,000 fl. v. a.

      Comitetulu, examinăndu schiti’a de planu cu ajutoriulu
de experti in materie de zidire, constatăndu că ar’ corespunde
mai bine scopuriloru decătu planulu presentatu comitetului
mai ’nainte,

      — decide: Avendu in vedere, că comitetului s’a pusu la
dispusetiune din partea adunarei generale a asociatiunei pen-
tru scopulu zidirei scolei de fete numaj sum’a de 56,000 fl.,
nu pote admite executarea zidirei cu pretiulu de 66,000 fl.,
’si reserva inse dreptulu a studia mai de aprope schiti’a dlui
Maetz cu scopu de a afla, cum ea s’ar’ putea reduce la pro-
portiuni mai scadiute si la pretiu mai scadiutu, fără inse a
altera scopulu câ zidire școlara.

      Sibiiu d. u. s.                               *

  lacobu Bolog’a m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p.,
        v.-presiedinte.                          secretariu.

      Autenticarea acestui procesu verbale se concrede
dloru: Macelariu, Popescu, Stezariu.

      S’a autenticatu in 22 Oct. 1884.

  Stezariu m. p.         E. Macelariu m. p.         I. Popescu.



     Nr. 323. 1884.

Procesu verbale

alu comitetului associatiunei transilvane pentru literatur’a ro-
mana si cultur’a poporului romanu luatu in siedinti’a dela
8 Octobre n. 1884.

      Presiedinte: lacob Bolog’a. Presenti: P. Cosm’a,
V. Romanu, C. Stezariu, Dr. I. Puscariu, I. Popescu.

      Secretariu: Dr. D. P. Barcianu.

      127.       Cu relatiune la conclusulu siedintiei trecute, se
continua discussiunea asupr’a proiectului architectului Maetz,
si se constata că reduceri esențiale, care se contribue la scă-
derea pretiului, nu se potu face.

      Sa presenta inse nou’a schitia de planu, presentata de
dlu A. Mazzuchi, din Blasiu, care contîne o mai favorabila
distribuire a localitatiloru, si s’ar’ potea esecutâ cu pretiu mai
moderatu, are inse defecte in ce privesce asiediarea trepteloru
si luminarea loru si a galeriiloru. Pertractăndu si asupr’a
acestui proiectu de planu;

      — Comitetulu amăna decisiunea definitiva asupr’a lui,
păna la o mai de aprope informatiune asupr’a acestui proiectu
de planu.

      Sibiiu d. u. s.

  lacobu Bolog’a m. p. Dr. D. P. Barcianu m. p.

          V-pres.                        notariu.

      Autenticarea acestui procesu verbale se increde
ddloru: Stezariu, Puscariu, Popescu.

     S’a autenticatu in 22 Octobre 1884.

  C. Stezariu m. p. Dr. Pusoarlu m. p. I. Popescu m. p.

175


Procesu verbalu.

•alu comitetului associatiunei transilvane pentru literatur’a ro-
mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela
9 Octobre st. n. 1884.

      Presiedinte: lacobu Bolog’a, v.-presiedinte. Membri
presenti: D. baronu Ursu, E. Măcelăria, I. Popescu,
C. Stezariu, I. V. Russu, V. Romanu, Dr. II. Puscariu,
Secretariu: Dr. D. P. Barcianu.

      128.         Se continua deliberarea asupr’a proiectului de
planu alu dlui A. Mazzuchi, in comparare cu proiectele pre-
sentate mai ’nainte.

      Din aceste deliberatiuni resulta, că ar’ fi oportunu a se
abstrage dela tote planurile presentate păna acum si a se face
dispositiuni pentru elaborarea unui nou planu, in care să se
ia in privire si loculu de dincolo de canalu, asia că in parte
se pdta fi ocupatu prin zidire, er’ in alta parte se remana
atăt’a din elu liberu, cătu se se pota folosi pentru jocuri in
liberu var’a.

      Pentru a inlesni concurentiloru elaborarea, er’ comite-
tului alegerea planului celui mai potrivitu, se constata nece-
sitatea de a se ficsa in detailu ceea ce comitetulu pretinde
dela zidirea școlara, si distribuirea incaperiloru, apoi cu privire
la esecutare si la pretiulu zidirei; si in fine cu privire la moda-
litatea presentarei concurseloru si a esecutarei zidirei. Deci co-
mitetulu decide:

      — a escrie de nou concursu, cu terminulu păna la 30
Noembre a. c. pentru presentarea unui planu de zidire si ofertu
pentru luarea in întreprindere a esecutarei zidirei proiectate,
insa asia, câ sum’a ceruta pentru esecutare se nu treca preste
maximulu de 56,000 fl. v. a. si proiectantulu se fia deoble-
gatu a ’si esecutâ zidirea pentru sum’a oferita pausiala.

      Totodată se stabilesce in detailu conformu textului ala-
turatu, numerulu, marimea, si distribuirea incaperiloru menite
pentru instrucțiune si pentru internatu, precum si cele de
observatu cu privire la igiena, luminatu, incalditu, si la con-
structiune, avendu a servi concurentiloru câ indreptariu la
compunerea planului si a ofertului.

      Sibiiu d. u. s.

   lacobu Bologa m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p.,
        vice-presidentu.                        secretariu.

      Autenticarea acestui procesu verbalu se concrede
Dloru: Macelariu, Popescu, Stezariu.

      S’a autenticatu in 22 Octobre 1884. '

   E. Macelariu m. p. I. Popescu m. p. C. Stezariu m. p.


Procesu verbale

alu comitetului associatiunei transilvane pentru literatur’a ro-
mana si cultur’a poporului romanu luatu in siedinti’a dela 10
Octobre st. n. 1884.

      Presiedente: lacob Bolog’a, vice-presiedinte. Pre-
senti :E. Macelariu, I. Popescu, V. Romanu, Dr. II.
Puscariu, P. Cosm’a, I. V. Russu, C. Stezariu.

      Secretariu: Dr. D. P. Barcianu.

      129.       In continuarea celoru stabilite in siedinti’a pre-
mergatore


      — comitetulu ficsedia in detailu in tecstulu alaturatu
conditiunile pentru presentarea planuriloru si oferteloru, pen-
tru modalitatea de supraveghiarea esecutarei planului, de pla-
tire a rateloru după lucrulu seversitu si de asigurare a im-
plinirei conditiuniloru puse de comitetu.

      Sibiiu d. u. s.

  lacobu Bolog’a m. p. Dr. D. P. Barcianu m. p.

        V.-presiedinte.                    notariu.

      Autenticarea acestui procesu verbale se concrede
dloru: Macelariu, Popescu, Dr. Puscariu.

      S’a autenticatu, in 22 Octobre 1884.

  E. Macellariu m. p. I. Popescu m. p. Dr. II. Puscariu. m. p.



        Bibliografia.

i.

     Istori’a lui Roșier, studii asupr’a staruintiei Roma-
niloru in Daci’a Traiana; de A. D. Xenopolu profesoru de is-
tori’a romaniloru la universitatea din Iași, pag. 299. Pretitl S
lei noi sau 3 fl. 50 cr. v. a. Iași tipografi’a naționala strad’a V.
Alexandri. în Sibiiu la W. Krafft. Lectiunile de adeveru istorica
care se dau in acestu opu adversariloru mituiti si nemituiti des-
pre vechimea Daco-romaniloru, ar’ trebui se le cunosca toti ro- <
manii căti sciu carte.

     De același autoru: De societatum publicanorum
historia ac natura judiciali, Dissertatio inauguralis. Berolini
1870, Schade.

     Cuventare festiva, rostita la serbarea naționala pe
mormentulu lui Stefanu celu mare in 15/27 Augustu 1871;
Iași tipografi’a Junimei.

     Cronologi’a rationata a istoriei universale prelu-
lucrata cu privire la bacalaureatu. — Iași 1878. Goldner.

     Resbdiele dintre Ruși si Turci si inriurirea loru
asupr’a tieriloru romane, 2 voi. — Iași 1880. Goldner.

     Istori’a universala partea I. Istori’a antica pentru
gimnasii si licee. — Iași 1881. Daniilu.

     Studii economice — Craiov’a 1882 Samitc’a.

     Istori’a Romaniloru pentru clasele primărie, —
Ed. V-a Bucuresci 1883. Socecu.

     Programulu cursului de istori’a Romaniloru tînuta la
universitatea din Iași anulu I. 1883—1884.        . .

II.

     Ludovicu alu XIV. si Constantinu Brănco-
venu studiu asupr’a politicei francese in Europ’a resaritena,
1534—1688—1715) de lonnescu-Gionu; Motto:..., că
istori’a pre cei intielepti, cu cunoscinti’a vremiloru celoru pri-
mejdiose trecute, la cele ce-’su de fa§ia mai treji îi face.
Nicolau Costinu.                                  i

     Adressons-nous aux siăcles anterieurs; epelons, interpre-
tons ces propheties du passe; peut-ătre y distinguerons-uouar^

176


un rayon matinal de l’avenir. M i c h e 1 e t. Bucuresci, tipografi’a
academiei (Laboratorii Romani) strad’a academiei 26. 1884.
pag. 444.

      In curendu voru aparea de acela-si autoru, după docu-
mentele colectiuniloru Academiei romane si după scrierile se-
colului XVIII de la bibliotec’a naționala din Paris, si urma-
torele studie:

      10)Nicolae Mavrocordatusicritic’a literara
a secolului XVIII.

      20)      Constantinu Mavrocordatu si abatele
G u y o t-D esfontaines.

      30)      Cronicariulu Niculcea si ambas. Des
Alleurs.

      40)      D. de Bonneval si principatele dunărene.

      50)      D. de Valcroissant si tronulu Tierei Ro-
man esci.

      60)      lenachitia Vacarescu si ambasadorulu
de Breteuil. Pretiulu 7 lei.

III.

      Predice populari, pre dominece si serbatori, oca-
sionali si pentru morti; de Gavrilu Popu, Protopopulu gr. cath.
aju Clusiului, si prof. em. de s. teologia. Tomulu alu Il-lea.
Pre dominece, dela dominec’a a 21-a după ros. — dominec’a
sf. pasci. Cursulu I. pretiulu 1 fl. Clusiu 1884 pag. 185.

      Istori’a revelatiunei divine. Tom. I. II. 4 fl.
50 cr. se vinde si in brosiure singuratice a 50 cr.

      Predice populari pre dominece si serbatori, ocasionali
si pentru morti. Tom. I. 1 fl.

      Compendiu de Geografi’a Universala, prelu-
crata in usulu scoleloru medie a preparandieloru. Cu 18
figuri originali intercalate in textu. De Teodor Ceontea profe-
soru preparandialu. Edit. a ddu’a. Arad, 1884. Tipografi’a
romana a diecesei Aradului pag. 153. Pretiulu unui exemplara
brosiuratu 1 fl. 50 cr. v. a.; sau 3.75 lei noi. Dela 10 esem-
plare unulu se dă rabatu.

      Dela același auctoru au aparutu:

      1. Creatiunea si desvoltarea spirituala primitiva a ome-
nimei.

      2. Aritmetica generala si speciala.

V.

      Legendariu romanescu pentru a V si a Vl-a classe
gimnasiale intocmitu după planulu ministeriale de Alesiu Viciu
prof. gimn. Blasiu. 1884. Tipografi’a seminariului gr. catb.
pag. 330. pretiulu: brosiuratu 1 fl. 30 cr. v. a.

VI.

      Icon’a sufletului, Cărticică de Rogatiuni si
cantari biserieesci. Elucrata din ss. Cârti canonice pentru fo-
•losulu poporului romanu prin Vasiliu Patcasiu, preotu gr. cat.
in Er-Hatvan. Careiu-Mare, in tipografi’a lui Carolu Roth
1884 pag. 140.


    Editur’a Asociatiunei transilvane.


Redactoru: (1. Baritiu.


VII.

      Exercit iepractice pentru invetiarea limbei magiare.
In usulu scoleloru poporali de Negrutu-Ungureanu. Cu apro-
barea Prea Veneratului Ordinariatu metropolitanu. Blasiu,
1884 Tipografi’a semin. gr. cath. pag. 112. Pretiulu 35 cr.

viii.

      Antăi’a Carte de Aritmetica pentru scdlele po-
porale romane. Anulu 1 si alu 2-lea de scola (Numerii dela
1—100) de V. Gr. Borgovanu. Cu aprobarea Pre Ven. Or-
dinariatu diecesanu. Propriatatea tipografiei diecesane. Gherl’a,
cu literile tipografiei diecesane 1884. pag. 75.

      Noulu Calindariu de casa pe anulu comunu 1885.
Anulu alu V. pretiulu 30 cr. v. a. in Romani’a 75 bani. Bra-
siovu tipografi’a Alexi 1884 pag. 78.

IX.

      Beiu, Vodă, Domnu, romanu istoricu de Teocharu
Alexi. Pretiulu 1 leu, sau 40.

      Romanulu Beiu, Vodă, Domnu de Teocharu Alexi trebue
se faca epoca in literatur’a romanesca. In adeveru nu posie-
demu păna acum nici unu romanu originalu, cuprindiendu
aprdpe 1500 de pagini, din care, — putemu afirma cu deplina
convicțiune — nici un’a nu va fi lipsita de interesu pentru
orice cetitorii!, fia romanu fia streinu.

      O variatiune bogata, precum nu oferă nici unulu din
romanele traduse, apoi interesulu ce ni se excita pentru fap-
tele istorice, preface lectur’a acestui romanu in o adeverata
plăcere, in unu bogatu isvoru nu numai de distractiune, ci si
de instrucțiune.

      Textulu romanului este insocitu de ilustratiuni, care si
aceste sunt originale, compuse de unu artistu anume pentru
acest’a scriere. Ea cuprinde istori’a României, incependu cu
fanariotulu Caragea, trecendu la revolutiunea eteriei grecesci
si a lui Tudoru Vladimirescu, a cărui vietia, fapte si morte
tragica suntu cu de amenuntulu descrise, atinge revolutiunea
dela 1848, tractedia pe largu domni’a lui Cuz’a, dăndu unu
tablou amenuntitu despre acea epoca si inchiaie cu alegerea
lui Carolu de Hohenzollern.

      Firulu pe care se insira aceste tablouri istorice, se com-
pune din unu sujeta sensătionalu in tdta puterea cuvăntului.
— Unu tata, pierdiendu zestrea fiicei sale, intr’o scena, unde
acest’a o reclama dela elu, ’si ese din fire si o lovesce de
morte. Pentru de a scapă de pedeps’a legii, o tăresce in
gradina, unde îi taie capulu, ingropăndu-lu, pentru a face se
credia lumea, că cadavrulu fără capu, este alu altei persdne.
Cu tote astea se vede silitu a mărturisi faptulu si este con-
damnatu la munca silnica. După vre-o căti-va ani se desco-
pere că...... dar cine voiesce a sci ce se descopere, citdsca

romanulu, tinde va găsi cu ce se-si atîtie si cu ce se-și astâm-
pere curiositatea.

¹                   Brasiovu. Tipografi'a Alexi.

(Va urmă)

Tipariul tipografiei Archidiecesane.