Nr. 19—20 Sibiiu, 1—15 Octombre 1884. Anulu XV. TRANSILVANIA. Foi’a Âssoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cul- tura poporului romanu. Acesta f6ia ese câte 2 cole pe luna si costa. 2 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asociatiunei. Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe câte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu Associatiunei in Sibiiu, seu prin posta sân prin domnii colectori. Sumariu: Tipografi’a in Romani’a. — Lexicografi’a daco-romana. — Respunsulu dlui A. Tincu datu la discursulu presi- diale in adunarea generala dela Orastia Aug. 1884. — Disertatiune economica, a dlui I. Axentie Severu anunciata la ad. gen. din Orastia Aug. 1884. — Pentru cultivarea botanicei din tierile locuite de romani. — Napoleonu I. scriau de elu insusi (din memoriile d-nei Remusat). — Lyss’a (turbarea viteloru). — Bibliografia. Tipografi’a in Romani’a.*) In Museulu Naționalii din Bucuresci se pastreza doue Evangheliare slavone tipărite pe pergamentu cu unu luxu deosebitu. Ceea ce le dă o importantia speciala este faptulu, că au intre ornamentele loru marc’a tierei roma- nești: vulturulu cu crucea in pliscu, si suntu tipă- rite „cu porunc’a lui I. Basarab marele voevodu^ in anulu 1514. lata cum ni le descrie d. Odobescu^ descoperitoriulu loru in mănăstirea Bistriti’a. „Unulu e tiparitu cu luxu, pe 37 coli in 8 de membrana velina (28 cent, inaltime si 20 cent, lățime.) Frontiscipiciile decorative in capulu fie-carei Evangelii, inițialele ornate dela inceputulu capeteloru, sunt colo- rate tdte de mâna cu auru, carminu si albastru, pe de-asupr’a cernelei negre cu care suntu imprimate aceste ornamente xilografice. Pentru cele bisericesci se obici- nuiâ in vechime a se trage pe pergamentu, asemenea exemplare, pe cari apoi rubricatorii si miniaturistii bricatores, miniatores), cu totulu osebiti de tipografi, le ornau cu culori si cu poleieli. Dar unu lucru mai de mirare intru-acest’a editiune e, că mai multe din orna- mentele formate prin împleticirea unoru linii colorate pe unu fondu negru, portu la midiloculu motivului intr’unu micu cămpu de auru, vulturulu cu o cruce mare in pliscu, armele tierei romanesci. „Caracterele netede si frumosu desemnate, de o forma multu mai eleganta de cătu a celoru ce se intre- buintieza astadi in tipografiile slavone, suntu de mări- mea a 20 puncte, adeca corespundu cu literile numite text in imprimeriile nostre. *) Monografi’a tipografiiloru romanești s’a scrisu si pu- blicata de cătra neuitatulu dr. med. et filos. Vasilie Popu in Sibiiu 1838 si de atunci s’a retipărită in unele diarie. Totu-si facemu locu si acestei schitie. Red. Trans. „Celu-alaltu exemplariu, tiparitu numai cu negru si rosiu (la inițiale) pe hărtie grosa, e forte stricatu.“ Revista romana 1861. p. 815—816. Daca ar fi se admitemu opiniunea d-liii Odobescu^ atunci au fostu tipărite aceste cărți, împreuna cu alt’a slavona din vremea lui Mihnea, chiar’ aci in tiara, si adica in mănăstirea Govora, unde o suta si mai bine de ani mai tărdiu se infiintiaza prim’a tipografie romanesca. Se pote inse se fi fostu tipărite tote la Veneti’a, precum s’au tiparitu totu acolo si alte cărți din porunc’a Domni- toriloru Romani, chiar’ cu o ornamentatiune aprope analoga. Mai trebue observata apoi pentru urmărirea celoru d’intăiu tipărituri romane, că regasimu acelea-si inițiale in cărțile tipărite de diaconulu Coresi in Ses-Sebes si in Brasiovu de la 1575—1580, si nu numai in cele ro- manești, ci si in cele slavone, ceea ce merita a fi des- lusitu mai deaprope. Form’a literiloru variaza, dar in mineulu slavonu tiparitu de Coresi la 1590, pe care credu că l’am regasitu intre cărțile Mitropoliei din Tăr- goviste, se asemena forte multu cu cele din Veneti’a. Neindoiosu inse este faptulu, că se infiintieza tipo- grafi’a in modu definitivu in secolulu XVII, dovedita prin existenti’a cărtiloru ce au esitu din teascurile tipograficei. Mișcarea reformatoria adusa de I. Honterus ih Transilvani’a a avutu de resultatu multiple încercări de a introduce reformatiunea si intre Romani; de aci se născu primele traduceri in limb’a romana. Principiulu fundamentala alu Reformei era de a influentia prin limb’a proprie asupr’a poporului, emancipandu-lu de limb’a la- tina, sau slavona, adica de limbele considerate ca sfinte si esclusivu intrebuintiate in slujb’a bisericâsca. Vor- bindu poporului in limb’a lui, erâ mai usioru a intro- duce in acele cărți dogmele reformei. Intr’adeveru s’au si tiparitu in Transilvani’a unu Catechismu de felulu acest’a, pe lănga Psaltirea, Cazanii si cele .d’intăiu doue cărți din Pentateuch: Genesis si Exodus. 19 146 In contr’a acestora tendentie se convoca la 1636 unu sinodu la Iași, pentru câ se le desradecineze, la care congresu a luatu parte si Petru Moghila, mitropolitulu de Chievu. Acest’a dărui Mitropolitului Varlaamu li- tere cirilice si unelte tipografice, ast-feliu se infiintiă ti- pografi’a domnesca sau cea „de la Trei Ierarchi," ast- feliu supranumita după loculu unde se afla. Cea d’in- tăiu carte esita din teascurile acestei tipografii, este Ca- zani’a lui Varlaamu, unu in folio de preste 500 foi, fdrte frumosa câ executiune si tipariu, avendu doue feliuri de litere kirilice, cicero si garmondu, care cicero mai că nu se mai intrebuintiaza după aceea. In genere suntu textele evangelice tipărite cu cicero, dr’ tălculu, sau ca- zani’a cu literile mai merunte. Totu cam acela-si soiu de litere intălnimu in tipo- grafi’a din Govora, ridicata de Mateiu Basarabu, in care tipări Meletie Machedoneanulu, la 1640 „Pravil’a sfintiloru Apostoli." Fără indoiala au fostu si aci ace- lea-si consideratiuni dogmatice si religiose, cari au in- demnatu pe Mateiu Basarabu, se infiintieze tipografii in tiar’a romanesca. Afara de acdsta dovdda ce o avemu in Moldov’a, este si caracterulu cărtiloru tipărite in Romani’a, care ne arata scopulu principalu, pentru care s’au infiintiatu tipografii. Tipografi’a stă esclusivu sub stapănirea bise- ricei si i slujește exclusivu. Se tiparescu cărți biseri- cesci, Cazanii, Liturgii; vietiele săntiloru, Ceaslovu, Bi- bli’a, Evangeli’a, Psaltirea si pe lănga asestea si pravile, unde putemu observă unu feliu de rivalitate intre Ma- teiu Basarabu si Vasile Lupu; de aci unu paralelism in publicări. După tipografi’a dela Govora, care precum se vede n’a tînutu multu, căci nu s’a tiparitu aci de cătu Pra- vil’a mica, si „Cazani’a pe Duminicile anului" (1642), se tiparesce o carte la Cămpulungu totu in același anu; apoi dra-si o cazanie la mănăstirea Dealului lănga Târgoviste, unde se tipări la 1652 „Pravil’a cea mare," de aprope 800 pagini, coprindiendu dreptulu civila si dreptulu canonicu. In Iași se tipăriră asemenea „7 taine" (1645), si „Pravil’a lui Vasile Lupu" (1646). Se vede că puțina după aceea se stricaseră literile si Mitropolitulu Dositeiu comandă alte litere totu din Rusi’a, pentru trimiterea căror’a multiamesce lui loachimu patriarchulu Moscului, si ridica „tipografi’a Mitropoliei", care tiene păna astadi. De atunci se introduce in tipariulu romanescu o slova merunta, care se aduce curendu după aceea si la București si Snagov, cele doue tipografii, infiintiate un’a la 1675 de Duca Vodă, dr’ cea-lalta la 1694 de An- thim Ivireanulu. Acea de București este tipografia mitropoliei, care a trecutu prin multe peripeții, căndu părăsită de totu, si aprope se se risipdsca, căndu dra-si inflorindu păna acum in dîlele ndstre. Cartea de frunte tipărită aci, si cu acele litere merunte este „Bibli’a, adica Dumnedeesca scriptur’a a legei vechi si a legei noua." S’au mai tiparitu si alte cărți: precum Margaritulu lui Zlataust, Evangeli’a grecesce si romanesce si altele. La înflorirea cea mai mare a ajunsu art’a tipogra- fica in tiar’a Romandsca sub indemnulu marelui Anthimu Ivireanu. Acest’a din călugaru ajunse la stepen’a cea inalta de mitropolitu alu Ungro-Vlachiei si neobosita a lucratu ori si unde era, in Tărgoviste, in Snagovu, in Bucuresci si Rămnicu, atătu pentru radicare de tipografii cătu si pentru latirea culturei si a literaturei romane. Alăturea cu mitropolitulu Dositheiu din Moldov’a, care si ddnsulu câ si Anthimu scria si tiparia in multe limbi, represinta apogeulu desvoltarei literare din secolulu XVII. Vidti’a laboridsa si mortea tragica a lui Anthimu ar’ merit’a se fie studiate cu totu dinadinsulu! Pe lănga aceste tipografii, in cari, precum am pomenitu, se tipariau si cărți slavone, grecesci si chiar’ arabe, mai infiintiă episcopulu Mitrofanu (1691) o tipografie la Buzeu, unde se tipări Pravoslarnica mar- turisire. Dar’ acea tipografie se desfiintiă indata după 1 mdrtea lui (1702). Mai nordcosa a fostu tipografi’a. de la Râmnicu, infiintiata de Anthimu Ivireanulu Ia 1705, care sus- ținuta de episcopi luminati, urmașii Iui Anthimu, a tînutu păna la 1787. Decătu si acest’a la 1813 se desfiintiă. Tdte acestea tipografii din secolulu XVIII, cu pu- ține esceptiuni, au parasitu form’a mărunta si au adop- tatu liter’a veche mai grasa si mai compacta. Numai pentru cărți cu unu formatu mai micu, cum e de pilda Ceaslovulu de la 1745 tiparitu in Rămnicu, s’a pastratu acelu formatu de litere. Alta tipografie a familiei Vacaresciloru a esistatu in Bucuresci la 1742, care si ea nu tînh multu. Cum se inttinplase cu doue sute de ani indaratu, asia vine si acum’a, dela sfărsitulu secolului XVIII o impulsiune ndua din Transilvani’a. Samuelu Clain, Sincai, Petru Maioru si altii incepu a se ocupa in- tr’unu mod scientificu de originea neamului romanescu si de limb’a romana. Acea mișcare intelectuala se pre- gatesce si acolo incetulu cu incetulu si se manifesta mai alesu prin productiuni literare de unu caracteru esteticu si literariu, deosebindu-se de celu esclusivu religiosu alu veacului trecutu. Acum incepu a se tipări si poesii, gramatici, etc. si teascurile tipografice din Vien’a, Si- biiu, Blaju, apoi si Pest’a, asortate cu litere cirilice, scotu cărți romanești. Caracterulu litereloru devine mai elegantu, se subtiaza si se desvolta intr’o varietate in- teresanta. In un’a se deosebesce inse acdsta epoca tipografica, de cea vechie: că acum a ajunsu o arta mecanica, de care se ocupa numai meșterii speciali, pe căndu mai în- ainte erau insisi Episcopii si metropolitii setiari. Atun- cea eră arta nobila, acum este unulu din factorii eco- nomiei naționale. Pe la 1800 se infiintiă tipografi’a cea mare de la Neamtiulu, care a pastratu vechi’a traditiune tipografica atătu in form’a literiloru cătu si in modula de a tipări. Dar’ s’au introdusu si innovatiuni destulu de insem- — 147 nate, intre altele se intrebuintieza xylografii merunte pen- tru împodobirea textului. Mitropolitulu Grigorie, care, inainte de a ajunge mitropolitu erâ staretiu in mbnasti- rea Neamtiului, a adusu la Bucuresci o suma de ast’feliu de xylografii, lucrate de P. Symeonu la 1819, si le-a intrebuintiatu câ podobe in jurulu textului, si la ince- putulu capitoliloru ale unui Acathisteriu tiparitu in Bu- curesci la 1823. In tipografi’a Neamtiului, adi părăsită de totu, s’a tiparitu unu numeru forte insemnatu de cârti, dintre carii acele făcute sub ingrigirea mitropoli- tului Veniamin alu Modovei, se distingu si prin frum- setie si esactitatea limbei. In Bucuresci se infiintiâ la 1818 tipografi’a ^pri- vilegiata^ de câtra Raducanu Clinceanu si Dimitrie Topliceanu, care tipografie se mai supranumi de la cismeau a Mavrogheni, care inse nu tînu multu. Aci se tipări pravil’a lui Caragea. Multu mai importanta a devenitu tipografi’a fundata de Eliade la 1830, care servi in primulu rangu la ti- părirea de cârti didactice, Curieriulu romanu si publi- cări oficiale; apoi cea de la St. Sada infiintiata s’au reinfiintiatu pe la 1835. O schimbare mare in form’a litereloru se facil prin venirea lui Carcalechi la Bucuresci. Tipografi’a cirilică din Vien’a, unde tipărise Vacarescu gramatic’a sa (1774), apoi Molnar (1788), erâ in posesiunea lui Kurzbek. De la densulu trecu pe la 1793 in stăpânirea lui St. Nova- covici, care o vbndu k. tipografii a Universității din Pest’a, unde aparura in cursu de 40 de ani multe cârti romane, intre altele si Lexiconulu in patru limbi, de P. Maioru si alti. Aci erâ mai târdiu Z. Carcalechi tipografulu cârtiloru romane si de aci a venitu la Bucuresci, unde unindu-se cu Valbaum si Pencovici, infiintieza la 1834 o noua tipografie. Form’a litereloru se asâmana inse mai multu cu cele din tipografi’a Bart, apoi de Closius din Sibiiu, decâtu cn cele elegante din Pest’a si Vien’a. Vine acum’a epoc’a reformei, in care literele cirilice sunt înlocuite incetulu cu incetulu prin litere corespun- dietorie latine. Acestu progresu se pote usioru constata, mai alesu in revistele de pe atuncea, asia in Curieriulu de ambe secse, alu lui Eliad, in Magazinulu istoricu alu lui Laurianu si Balcescu, unde unu volumu nu mai erâ întocmai asia tiparitu câ celu-alaltu. Până târdiu s’au mantînutu literele chirilice si chiar’ frumdse in tipo- grafi’a lui Antonu Panu. care ’si tiparia si singuru lucrările sale, si pe lângă acâst’a si alte cârti mai alesu bisericesci. •> De atunci a luatu art’a tipografiei unu avfentu pu- ternicu la noi in tidra, diecimi de tipografii lucreza in tote unghiurile tierei la deșteptarea si desvoltarea popo- rului, fiindu mijlocitoriulu celu mai puternicu intre gându si faptu, aducbndu si respândindu curentulu literariu si culturalu. (Națiunea Nr. 635.) Dr. M. Gaster: . Lexicografi’a daco-romana*. In lun’a acdsta Septembre se implinescu diece ani, de cându fost’a societatea academica dela Bucu- rești vbdiendu terminatu operatulu de proba întreprinsa de câtra doi membrii ai sei A. T. Laurianu si loanu Maxi mu, ajutati numai la vre-o siese litere de câtra alti doi, a denumitu din sinulu seu o comisiune cu in- sarcinarea, câ se ia la revisiune acelu dictionariu, se sc<5- tia din cărțile vechi tbte cuventele câte nu se cuprindu in trbnsulu si se le intercaledie; totu asia se faca si cu alte cuvente, care se afla in gur’a poporului roma- nescu din tote tierile locuite de elu, recunoscute de ro- manești, era după aceea sb se apuce de o redactare noua a dictionariului in numele corpului academicu. Unii membrii din acea comisiune au si inceputu a lucra in anulu urmatoriu 1875, altii inse distrași cft totulu dela studiulu liniscitu, care prin funcțiuni publice^ care prin missiuni diplomatice, altii câ deputati ori se- natori, n’au fostu in stare se lucre la acea întreprindere, ori-câ au lucratu in resortulu altei secțiuni. Intr’aceea evenimentele politice si mai apoi cele bellice apasau totu mai multu asupr’a spiriteloru asia, câ indata după spar- gerea resboiului dintre Șerbi si Turci in 1876 s’a po- tutu aplica si in Romani’a cunoscut’a sententia: Inter arma silent musae, — cu atâtu mai virtosu apoi in anii 1877—8 până la congresulu dela Berlinu. In a. 1879 societatea academica se prefăcu in Academia, cu statute noue, după modelulu altoru aca- demii si se declarâ de corpu pusu sub protectiunea sta- tului României. Atunci fu reinnoita si comissiunea lexi- cografica, inse totu fâra vre-unu resultatu practicu, din care causa au urmatu si interpelări in sessiunile gene- rali. Restulu se pote aflâ in analile academiei publicate dela 1880 incoce. Acelea amanari si intardieri se potu esplicâ usioru mai alesu din doue impregiurari: marimea si greutatea estraordinaria a problemei, apoi prea pucin’a aplecare a filologiloru de a se ocupa in- adinsu si per eminentiam cu lexicografi’a. Fația cu acea stare a lucruriloru, regele Carolu I. veni la ide’a de a indemnâ Elu insusi pe literatori la - lucrarea dictionariului si a face spre acelu scopu din scatul’a sa dotati unea anuale de câte 6000 lei noii Actele respective s’au publicatu in Aprile si Maiu prin mai multe diarie si in analile academiei pe 1884. Dn. Hasdeu insarcinatu cu lucrarea, a compusu inainte de tote unu cestionariu, carele daca trebue se se ve- dia publicatu in vreunu organu literariu, apoi acel’a nu ' pote se lipsbsca in nici unu casu din acesta alu asoția- tiunei transilvane, care este chiamata in prim’a linia in poterea statuteloru sale a cultiva limb’a si lite- ratur’a romana in tdte ramurile sale, prin urmare si in lexicographia, ceea ce ar’ fi bine . se nu perda din vedere literatii noștri si se ne punemu cu totii din tote părțile pe cultivarea si înavuțirea lim- bei, cu sciintia, cu zelu si devotâmentu mai mare decâtu s’a intemplatu acdsta până acum’a. r x. 19*. 148 Spre a se intielege si mai bine importanti’a Ces- tionariului, vomu premitte aci numai cuventulu cu care presiedintele onorariu, adeca regele deschidiendu ses- siunea anuala academica pe an. 1884, totuodata a si fa- cutu dotatiunea susu memorata; după acel’a va urma raportulu dlui Hasdeu si vastulu seu cestionariu. Red. Discursulu regelui. „Avendu onorulu de a fi membri ai acestei adu- „nari, Regin’a si eu venimu tot-deaun’a cu bucurie in „mijloculu D.-vostre, spre a asculta discuțiile scienti- „fice, pe cari le urmarimu cu unu interesu neincetatu. „Si cum pote se fie altfeliu, căndu lucrările de căpetenie „ale Academiei sunt istori’a si limb’a, temeliele existentiei „nostre naționale? Tiăr’a datoresce astadi Academiei unu „sîru de documente istorice, ascunse până acum, si cari .„au fostu scose din intunerecu prin ostenelele neobosite .„ale membriloru ei, respăndindu astfeliu o noua lumina „asupr’a trecutului neamului romanescu. Nu mai puținu „inse trebue se ne ocupamu si de viitoriu.... de limb’a „nostra, care s’a pastratu neatinsa in câmpiile roditore „ale Dunării, in plaiurile măreție ale Carpatiloru, aceste „tînuturi incăntatorie, descrise cu maestrie si in o limba „asia de curata de poetulu nostru popularu V. Alexandri. „Ce sarcina mai dulce pote avă Academi’a, decătu a luâ „sub paz’a s’a acesta limba vechie, pe care poporulu o „intielege si iubesce ? Mantînemu dar’ aceste frumdse „expresiuni intrebuintiate de străbuni, si nu ne tememu „de cuvintele cari au capetatu de veacuri inpamăntenirea. „Superflua non nocent.¹¹, „Ce limba are noroculu de a dispune de patru cu- „vinte pentru o insusire, care trebue se fie măndri’a fie- cărui poporu, care trebue se fie scrisa pe steagulu fle- cari armate: voinicie, vitejie, bravura, eroismu ? se ne „ferimu inse de o imbelsiugare de espresiuni moderne, „care nepunendu o stavila la timpu, va instrainâ po- „ porului limb’a s’a. „Am fostu indemnatu a rosti aceste cătev’a cuvinte „prin dragostea care am pentru frumos’a si bogat’a limba „romana si fiindu incredintiatu, că dorinti’aj mea — in- „drasnescu a dîce si a Academiei — nu va remănea unu ᵣpium desiderium. „Supunu dar la chipzuâl’a d.-vostre, daca nu ar’ „fi folositoriu de a face unu feliu de Etymologicum mag- „num Romaniae, contienendu tote cuvintele vechi, cari „altmintrelea voru fi perdute pentru generatiunile viitore. „ Verba volant, scripta manent. f «Spre a sprigini acesta intreprindere, pentru care | patru, cinci, siese ani voru fi trebuinciosi, punu in fie- care anu modest’a suma de siese mii de lei la dispo- „siti’a Academiei. „Intr’adeveru, lucrarea acest’a este forte întinsa, „pdte chiar nemărginita; se ne amintimu inse cuvintele „lui Horatiu: Est modus in rebus, sunt certi denique Ttfines, si sum convinsu, că oper’a Academiei care-’si „va ridică sie-’si unu monumentu neperitoriu, va fi în- coronata de o isbănda fericita." ' Raportulu lui B. P. Hasdeu. „Chibzuindu asupr’a dotatiunii Maiestatii Sale, Aca- demi’a Romana a binevoitu a-’mi incredintia mie înde- plinirea augustei dorintie si a primi totodată urmato- riulu prospectu, pe care me crediusemu datoriu a ilu su- pune spre aprobare. „Lucrarea, carea se va esecutâ din dotatiunea M. S. Regelui, nu va avă in vedere anume limb’a romana lite- rara de astadi, ci mai alesu limb’a cea vechie si graiulu actualu alu poporului cu divergintiele sale dialectale." Pentru limb’a cea veche vOru servi ca fhntăne: 1. Texturile vechi romane tipărite si manuscripte. 2. Cuvinte sau locuțiuni romane de prin vechile documente scrise slavonesce sau in alta limba străină; 3. Actele vechi publicate' sau inedite, scrise ro- manesce; 4. Vechile dicționare si glosare romane manu- scripte. Pentru graiulu actualu alu poporului cu divergen- tiele sale dialectale voru servi câ funtăne: 1. Scriitorii moderni forte populari, precum Alec- sandri, Costachi Negruzzi, Antonu Pan etc. si unii scriitori de pe la inceputulu secolului. 2. Dicționarele si vocabularele romane, mai alesu acelea din prim’a jumetate a secolului, dar’ tote cernute prin escluderea neologismeloru. 3. Poesiile poporane, dîcetorele, locuțiunile pro- verbiale etc. publicate sau inedite. 4. Archaisme si provincialisme adunate de-a drep- tulu din gur’a poporului, intru cătu graiulu viu conserva păna astadi, elemente dispărute din limb’a literara. 5. Terminologi’a technica vulgara din istori’a na- turala si din viăti’a industriala. Pentru înavuțirea ultimeloru doue rubrice, a patr’a si a cincea, se voru consulta invetiatorii satesci, preoții si alte persone de prin sate, din tote provinciile locuite de Romani, căror’a li se va adresa unu cestionariu ad- hoc, tiparitu intr’unu mare numeru de exemplare sub titlulu de : Dotatiunea Carolu I. Programa pentru adunarea dateloru privit&re la limb’a romana. Res- punsurile la acestu cestionariu, dupa-ce voru fi utilisate, se voru depune in originalu in archiv’a Academiei. Stabilita pe aceste base, lucrarea va dâ după pu- tintia pentru fie-care cuventu pe lănga traducerea sen- sului generalu in limb’a latina sau in cea franceza, ur- matdrele rubrice: a) Formarea cea mai respăndita si formele dialec- tale vechi si noi; b) Diferitele accepțiuni cu citarea exempleloru din fhntânele indicate mai susu. c) Filiatiunile istorico-etimologice. Spre a fi inlesnitu in sarcin’a curata materiala, au- torulu, avăndu o neaperata trebuintia de celu pucinu trei tineri cari se lucreze sub direcțiunea sa, primindu o modesta retributiune, guvernulu va fi rugatu din par- tea Academiei se iea cu acestu scopu o măsura ce va crede de cuviintia. 149 Oper’a intrdga urmăndu a fi terminata in inter- valu de 6 ani, in fie-care anu autorul u va presenta Aca- demiei o parte din lucrare, insolita de unu raportu des- pre mersulu ei ulteiioru. Tipărirea definitiva se va pute incepe in sesiunea generala din anulu 1885, dupa-ce Aca- demi’a va fi luatu cunoscintia de unu specimenu alu operei. Grăbindu-me acum, cu o ora inainte, a da la lu- mina „Cestionariulu", despre care vorbesce prospectulu, ’mi permitu a trage atențiunea corespondentiloru mei asupr’a urmatdreloru puncte: 1. A nu respunde la tdte cestiunile, ci numai la acelea, in privinti’a căror’a corespondentulu e in deplina cunoscintia de causa. 2. A areta totu-deaun’a cu precisiune localitatea, in care se intrebuintieza cuventulu. 3. A insoți fie-care vorba de câte-va frase in cari ca figureza, pentru a se pote intielege ast’feliu mai bine sensulu cuvăntului sau deosebitele lui sensuri in gur’a poporului. 4. A transcrie vorbele si frasele cătu se pdte mai foneticu, adeca întocmai asia cum le rostesce poporulu. 5. Răspunsurile să se adreseze: d-lui B. P. Has- deu, la Bucuresci. Cestionariulu. 1. In ce cuvinte anume poporulu de acolo ros- tesce curatu pe a celu neaccentatu, fără a-lu trece in ă, buna-ora malaiu, dr nu mălaiu si altele? 2. In ce se cuprinde pe acolo, in chipulu de a rosti alu poporului, deosebirea intre sonurile ă si î sau â ? 3. Cari suntu cuvintele unde se aude mai bine sonulu z? 4. Se dice ore: sară, fată, masă etc., ori seară, feată, measă si altele. 5. Sunt ore cuvinte, in cari poporulu rostesce curatu pe o celu neaccentuatu, fără a-lu trece in u, buna- <5ra dormimu pentru durmimu, Romanu pentru Ru- mânu etc. 6. Se dîce dre umblu ori înblu? unghiu ori înghiu? sau cum alt’feliu se dîce? 7. Suntu dre cuvinte, in cari ni nu s’a muiatu in Z, precum ântânlu pentru ântâiu, cunlu pentru culu, straniu pentru stralu, călcânlu pentru călcâlu etc. ? 8. Sunt dre cuvinte, in cari ll nu s’a muiatu in i, precum taliu pentru talu, pullu pentru pulu, llepure pentru iepure, ureclle pentru urechle si altele? 9. Se audu dre pe acolo in chipulu de a rosti alu poporului vocale lungi, adeca a lungitu aa, o ca oo etc. ? 10. Se intămpla dre, câ poporulu se rostdsca in- tregu pe u dela sfîrsitulu unui cuvăntu fara articolu, precum omu in locu de om, s’au la verburi ca făcu'va. locu de fac etc.? 11. Nu cumv’a se rostesce căte odata intregu i dela sfîrsitulu cuvăntului, buna ora oameni pentru oameni, faci pentru faci etc.? 12. Se dice dre cuvente, mente, mormente, vene, mene etc. in locu de cuvinte, minte, morminte, vine, mine ? 13. Diftongulu oa se rostesce elu curatu, adeca asia câ se se audia de o potriva o si’ a, uri se aude ¹ mai multu numai un’a din ele, si care anume? 14. Diftongulu ea se rostesce elu asia, câ se se audia bine e si a, ori se aude mai multu câ ia,. 15. Sunt dre cuvinte, in cari poporulu rostesce / s’au ea acolo, unde limb’a nostra literara de astadi pune pe simplulu e, d. ex. plăceare pentru plăcere, leage pentru lege, mearge pentru merge etc. 16. Suntu dre cuvinte, in cari se rostesce sim- plulu e acolo unde limb’a ndstra literara de astadi pune pe ea, d. e. șese pentru șease, vre (voiesce)- pentru vrea, si altele? 17. Ce alte particularitati, străine limbei nostre literare de astadi, se observa in privinti’a vocaleloru in graiulu poporului de acolo? 18. Poporulu de acolo cunosce elu numai sonulu 2? ori că deosebesce pe 2 de dz? 19. Z in Dumnezeu se rostesce elu totu asia câ 2 in praznicu, ori alt-feliu cumva? 20. Cari sunt anume cuvinte, unde se aude dz in locu de z? 21. Poporulu de acolo rostesce elu dre pe r în ddue feliuri, deosebindu adeca pe unu r vîrtosu, ceva câ rr, de unu r mole? 22. In cari cuvinte anume se aude rr? 23. Poporulu de acolo preface elu dre pe f in h, d. e. hie pentru fie, hler pentru fler, hlerbe pentru fierbe etc. ? 24. Sunt dre cuvinte, in cari fie sau fi nu se preface nici-odata in hie sau hi? 25. Sonurile fie s’au fi nu se rostescu dre câ ș sau chiar’ câ cl, buna-ora ser sau cer pentru fler? 26. In ce cuvinte face poporulu de acolo pe v in h, d. e. hulpe pentru vulpe, răhnire pentru răv- nire etc. ? 27. Sciti dre cuvinte, in cari h se preface in v? 28. Poporulu de acolo nu rostesce elu dre de o potriva, fără a simți deosebirea de sonuri fie si hie sau vulpe si hulpe? 29. In ce cuvinte poporulu preface pe v in/, d. e. ghiu in locu de viu, ghine pentru vine, etc.? 30. Nu se rostesce dre jiu s’au chiar’ giu pentru viu, ’ si altele asemenea? 31. Unu v la inceputulu cuvăntului nu pere elu căte-odata, rostindu-se buna-ora in in locu de vin? 32. In cuvintele steaua, diua, reaua etc. nu se aude dre va pentru ua, adeca steava, diva si altele? 33. Deosebesce dre bine poporulu de acolo pe j de gi, ori că le pune un’a in locu de alt’a, dîcăndu de exemplu giur pentru jur sau jinere pentru ginere ? 34. Poporulu de acolo rostesce elu dre pe bi câ ghi, de pilda ghine pentru bine, cerghi pentru cerbi, corghi pentru corbi etc.? 35. Poporulu de acolo rostesce elu pe pi câ ki, de exemplu kieptu in locu de pieptu, kicioru in locu de picioru si altele? 150 36. Nu cumva se rostesce chiar’ ceptu sau ci- cioru in locu de pieptu si picioruț 37. Cum se rostesce pluralulu dela lupu si dela popa, adeca: lupi, luki, lupki, lupei sau alt’feliu? 38. Mie si mielu cum ore se rostescu, adeca: nie, nielu ori mnie, mnie lu, sau cum altfeliu? 39. Poporulu de acolo rostesce elu in același chipu mie (1000) si mie (pentru mine) in frasa: „mi-a datu o mie de lei?“ 40. In ce cuvinte poporulu de acolo preface pe n intre vocale in r, buna-ora pira in pîna si altele? 41. In ce cuvinte poporulu de acolo preface pe r in n, bunaora fanina pentru farina etc. ? 42. Poporulu de acolo nu amesteca ore pe j cu ș, intrebuintiandu pe un’a in locu de alt’a? 43. Nu amesteca ore pe j cu zt 44. Nu amesteca dre pe ci cu git 45. Cari sunt exemplele de tote aceste schimbări de consone in gur’a poporului, si de alte schimbări de aceea-si fire, ce se mai observa pe acolo? 46. Rostesce poporulu pe acolo fluerariu ori flue- raru, mâncatoriu ori mâncatoru, ajutoriu ori ajutoru, cuptoriu ori cuptoru, si alte vorbe de ast’feliu? 47. Are poporulu pe acolo obiceiulu de a dice: Z-amu vediutu-Zzz, Z?-au batutu-A?, z-am datu-z, zz^-am intâlnitu-»*?, Z«?-au aretatu-Z^ — cu pronumele repetitu? ori dice nu- mai : l-amu vediutu, i-am datu, ne-amu intâlnitu etc. ? 48. Are poporulu obiceiulu de a dice: omenii merge, copii dorme, muierile tace, în locu de: omenii merg, copii dorm, muierile tact 49. Dice poporulu pe acolo manile, manule, ma- nurile, ori intr’altfelu? se intrebuintieza numai o formă? si care ? ori se intrebuintieza mai multe si anume cari ? 50. Cari suntu cuvintele puginu intrebuintiate pe aiuri sau necunoscute privitore la clima, adeca la erna, primavara, vara, tomna, zapada, ghiatia, poleiu, arsîtia etc ? 51. Cari suntu cuvintele, puginu intrebuintiate pe aiuri sau necunoscute, privitore la positiunea locuriloru, bunaora la: mare, noianu, toiu, rîu, parîu etc. munte, movila, măgură, dîlma, gruiu etc? codru, pădure, radiu etc.? stanu, lespede, stînca, cârsie etc.? vale, vagauna, gropa, visuina etc.? 52. Cari suntu pe acolo numirile locale cele mai neobicinuite pe aiuri, si cumu îsi explica sau cumu tal- macesce poporulu acele anumiri? 53. Cari suntu cuvintele puginu intrebuintiate pe aiuri sau necunoscute, privitore la minerale, adecă: pdtră, bolovanu, controtia, auru, argintu, feru, cositorii, plumbu, păcură, etc. ? 54. Cari suntu metaforele, figurele sau asemenarile luate de poporn din lumea minerala, adeca; ce feliu de lucruri sau de insusiri se asemeneza cu aurulu, ce feliu cu argintulu, cu ferulu etc. si cu ce cuvinte anume? 55. Cari suntu cuvintele, puginu intrebuintiate pe aiuri sau necunoscute, privitore la vegetatiune, adeca părțile arborului sau plantei un’a cate un’a, crescerea plantei etc.? 56. Cari suntu numirile cele mai neobicinuite pe aiuri ale arboriloru selbatici; stejaru, fagu, ulmu, mes- tecanu, arinu, bradu etc.? 57. Cari suijtu numirile cele mai neobicinuite pe aiuri ale arboriloru roditori; peru, meru, prunu si altele ? 58. Cari suntu pe acolo diferitele numiri de stru- guri, cu descrierea pe cătu se pote mai pe largu a fie- cărei varietati ? 59. Cari suntu pe acolo cuvintele privitore la viie si la lucrarea ei sau la culesu ? 60. Cari suntu pe acolo numirile feluriteloru vinuri si cele privitore la colorea vinului, la gustulu lui, la taria etc.? 61. Cari suntu pe acolo numirile feluriteloru grăne: grâu, orzu, ovesu, etc. si daca suntu vre-unele numiri neobicinuite pe aiuri? 62. Cari suntu pe acolo numirile, puginu intre- buintiate pe aiuri sau necunoscute, ale legumeloru: bobu, mazere, fasole etc. ? 63. Suntu pe acolo numiri de arbori, de plante, de grăne sau de legume, cari se intrebuintiaza si pe aiuri in tiara, daru cu unu altu intielesu? 64. Cari suntu pe acolo, intr’unu numeru pe cătu se pdte mai mare si cu o descriere pe cătu se pote mai lămurită, numirile diferiteloru buruieni, ierburi si flori? 65. Cari suntu metaforele, figurile sau asemenarile luate de poporu din lumea vegetala, adeca: ce feliu de lucruri sau insusiri se asemendza cu arborulu cutare, cu florea cutare, cu burudn’a cutare etc.? 66. Cari suntu pe acolo numirile, puginu intrebuin- tiate pe aiuri sau necunoscute, ale feluriteloru fiare si dobitoce ? 67. Cari suntu pe acolo cuvintele in privinti’a calului: felurile lui, vărst’a lui, colorea si altele? 68. Cari sunt pe acolo cuvintele in privinti’a bou- lui si a vacei: feliurile, vărst’a, colorea si altele ? 69. Cari suntu pe acolo cuvintele in privinti’a ber- becelui si oiei: felurile, vărst’a, colorea și altele? 70. Cari suntu pe acolo cuvintele in privinti’a caprei si porcului: feliurile loru, vărsta, colorea si altele ? 71. Cari suntu pe acolo cuvintele in privinti’a cânelui: felurile, vărsta, coldrea si altele? 72. Cari suntu pe acolo cuvintele in privinti’a pisicei ? 73. Cumu se numescu pe acolo deosebitele feluri de sidreci: 74. Cumu se numescu pe acolo deosebitele feluri de vermi ? 75. Cumu se numescu pe acolo deosebitele feluri de insecte? 76. Cari suntu pe acolo cuvintele despre gâscă, rația, lebeda, porumbelu sau turturica, cocosiu si gaina si altele ? 77. Cari suntu pe acolo cuvintele privitore la albina si la crescerea albineloru? 151 78. Cari suntu pe acolo cuvintele despre ursu, lupu, vulpe, cerbu sau ciuta si capridra, vidra, iepure, veveritia, etc.? 79. Cari suntu pe acolo cuvintele privitdre la vul- turu, uliu, coroiu, sioimu si alte paseri rapitore de acestu felu? 80. Cari suntu pe acolo cuvintele privitdre la bufnitia sau cucuvae? 81. Cari suntu pe acolo cuvintele privitore la corbu si cidra? 82. Cari suntu pe acolo cuvintele privitore la mierla, sturzu, ciocârlia, rundunica, vrabie, cucu, potăr- niche etc.? 83. Cari suntu pe acolo cuvintele privitore la co- coni si la barza sau cocostârc? 84. Cari suntu pe acolo cuvintele privitore la brdsca si felurile ei, la ariciu, la viezure etc.? 85. Cari suntu pe acolo cuvintele privitore la sio- pârla cu felurile ei si la sierpi cu felurile loru? 86. Cari suntu pe acolo cuvintele privitore la melcu sau culbecu, la scoica, la racu, la paiangenu, la omida, fluturu, lăcustă, grieru, furnica, lipitore etc.? 87. Cari suntu pe acolo, numirile feluritiloru pesci? 88. Cari suntu metaforele, figurele sau asemenarile luate de poporu din lumea animala, adeca: ce felu de lucruri sau insusiri se asemendza cu fiar’a cutare sau cu dobitoculu cutare? 89. Cumu se chiama pe acolo sonulu sau glasulu ce scotu feluritele fiare sau dobitoce, bunaora boulu muge, rația mîcaesce si asia mai incolo pentru tote animalele, in privinti’a carora se afla in poporu cate o vorba deosebita ? 90. Cari suntu pe acolo cuvintele privitore la ve- natore ? 91. Cari suntu tîpetele sau strigatele ce obiclnuescu venatorii, fie in privinti’a vânatului, fie in a căniloru de vânatu? 92. Ce felu de nume se dă pe acolo căniloru de venatu ? 93. Cari suntu pe acolo cuvintele in privinti’a pescăriei ? 94. Cari suntu pe acolo cuvintele privitore la ciobanie, buna-ora felurile de locuintia ciobanesca, unel- tele obicinuite de cătra ciobanu, vorbe despre pasiune, despre brânzeturi si lapturi cu felurile loru si cu chipulu de ale face etc. ? 95. Ce felu de numi dau ciobanii viteloru, câ se le deosebdsca un’a de alfa? 96. Ce feliu de numiri se da pe acolo căniloru ciobanesci ? 97. Ce deosebire făcu ciobanii intre unu dulău, unu mosocu sau unu altfelu de căne de stăna? 98. Cumu impartiescu ciobanii ziu’a si cumu se chiama la ei fie-care parte a zilei ? 99. Cari suntu metaforele, figurele sau asemenarile intrebuintiate de catra ciobani in privinti’a deosebiteloru lucruri sau insusiri? 100. Au ore ciobanii cuvinte, pe cari nu le in- trebuintidza ceialalti săteni? 101. Cari suntu pe acolo cuvintele, puginu intre- buintiate pe aiuri sau necunoscute, privitore la plugarie ? 102. Cum se numescu deosebitele feluri de cămpu lucratu si nelucratu? 103. Cum se numescu deosebitele unelte sau scule de plugarie? 104. Cum se numescu, una câte una deosebitele parti ale plugului? 105. Cum se numescu, una câte una, deosebitele parti ale carutiei? 106. Cum se numescu, una câte una deosebitele parti ale mdrei? 107. Cum se numescu deosebitele mestesiuguri sau meserii cunoscute pe la tidra? 108. Cum se numescu uneltele de dulgherie, ma- terialulu si apucaturile la lucru ale dulgheriloru ? 109. Cum se numescu uneltele de ferarie, mate- rialulu si apucaturile la lucru ale ferarului? 110. Cum se numescu uneltele de zidărie, mate- rialulu si apucaturile ]a lucru ale zidarului? 111. Cum se chiama deosebitele feluri de tiesa- turi tieranesci, covdra, pănzaturi etc.? 112. Cum se chiama deosebitele unelte de torsu, tiesutu si cusutu? - 113. Cari suntu pe acolo cuvintele, puginu intre- buintiate pe aiuri sau necunoscute, privitore la plutire, precum luntre, văsla etc. ? 114. Cum se chiama deosebitele arme, cu cari se servescu sătenii? 115. Ce felu de cuvinte s’au pastratu pintre săteni despre armele obicinuite la Romani in trecutu? 116. Cari sunt pe acolo cuvintele, puginu intre- buintiate pe aiuri sau necunoscute, privitore la ale casei, precumu la: zidu, coperisiu, pdrta, ferestre, vatra, beciu, curte sau ograda, putiu, patu, scaune sau lavitie, mese dle, etc. 117. Ore se intrebuintidza acela-si cuvântu, căndu este vorba, că mănănca o fidra sau unu dobitocu, ori că alt’feliu se numesce mâncarea de omu si alt’feliu mân- carea de animalu? 118. Cari suntu pe acolo, una câte una, numirile haineloru la săteni, fie barbatesci, fie femeiesc! ? 119. Cari suntu pe acolo numirile podobeloru fe- meiesci, precumu: salba, bratiari, inele etc. ? 120. Cari suntu pe acolo numirile mai deosebite ale măncariloru ? 121. Cari suntu pe acolo numirile deosebite ale beuturiloru ? 122. Cari suntu cuvintele privitore la inrudire, adeca despre părinți, frați, veri, si alte rude, trupeșei si sufletesci ? 123. Cari sunt cuvintele privitdre la căsătorie, începăndu dela logodna păna la sevârsirea nuntei? 124. Ce feliu de jurăminte întrebuintidza poporali*, de acolo? 152 125. Ce feliu de ocări intrebuintieza poporulu de acolo. 126. Ce feliu de jocuri copilărești, cu cuvintele pri- vitdre la ele, cunosce poporulu pe acolo? 127. Cum se numescu vasele pentru găti rea bu- cateloru, pentru punerea loru la masa si pentru ducerea loru in cămpu? 128. Cari suntu pe acolo cuvintele cu privire la gătirea bucateloru si la totu ce se tine de acdst’a? 129. Cum se numescu deosebitele feliuri de cân- tece, ce le cănta poporulu pe acolo? 130. Cari suntu pe acolo cuvintele privitdre la joculu de cărți? 131. Ce feliu de dantiuri, cu cuvintele privitdre la ele, cunosce poporulu pe acolo ? 132. Cum se numescu pe acolo deosebitele instru- mente de musica, cu părțile fie-cărui’a? 133. Cari sunt pe acolo cuvintele privitdre la in- mormentare ? 134. Face poporulu vre-o deosebire intre sufletu de omu si sufletu de dobitocu, si cum se numesce a parte fie-care din ele? 135. Este ore vre-unu cuvtiitu deosebitu, căndu se vorbesce de morte de omu si unu cuvăntu deosebitu, căndu se vorbesce despre morte de dobitocu, buna-dra: omulu mdre si dobitoculu cicnesce? 136. Cari suntu credintiele poporului in privinti’a cugetului, a mintii, a găndirii etc. ? 137. Cum intielege poporulu frumosulu, si cari suntu, după parerea lui lucrurile cele mai frumose in lume ? 138. Care este parerea poporului in privinti’a ste- leloru, despre natur’a loru, scopulu etc. ? 139. Cum se chiama la poporu, un’a căte un’a, deosebitele stele, si ce se dîce despre fie-care din ele? 140. Cum se chiama partea cea albiciosa a ceru- lui de nopte, pe care unii o numescu calea lui Troianu, si ce se povestesce despre ea? 141. Cum privesce poporulu eclips’a ori întune- carea sorelui sau a lunei, si ce povestesce despre acdst’a ? 142. Ce suntu vîrcolacii după credinti’a poporului si cum se mai chiama? 143. Cum intielege poporulu asia numitulu dio- chiu si ce povestesce in acest’a privintia? 144. Ce feliu de dini si dîne cunosce poporulu, cum îi numesce pe toti unulu căte unulu si ce poves- tesce despre ei? 145. Ce se povestesce despre dîn’a Cosănzan’a s’au Sănzan’a si ce altu nume i se mai dă ? 146. Cunosce ore poporulu vre-o dîna cu numele de „Fihn’a?" 147. La nunti sau in alte intemplări cănta ore despre „Lad’a" si „Man’a," si ce sunt acestea? 148. Ce povestesce poporulu despre Dragaic’a? 149. Ce povestesce poporulu despre Strigoi sau Strigdie si despre Stafie, si prin ce se deosebescu aceste fiintie unele de altele? 150. Ce povestesce poporulu despre draculu si cum îlu descrie? 151. Ce povestesce poporulu despre Ursite si cum le mai numesce? 152. Ce povestesce poporulu despre Iele sau Dîn- sele si despre lezme si cum le mai numesce? 153. Ce povestesce poporulu despre Joimaric’a si cum o mai numesce? 154. Ce credintie si obiceiuri are poporulu in pri- vinti’a dilei săntului loanu Botezatoriulu ? 155. Ce este Papalug’a s’a,u Paparud’a si cu ce feliu de obiceiuri e insotîta? 156. Ce povestesce poporulu despre Sburatoru si cum îlu mai numesce? 157. Cunosce ore poporulu de acolo vre-unu obi- ceiu sau vre-o credintia cu numele de Turca sau Tiurca ? 158. Ce este Brezai’a? 159. Ce sunt Borbosele? 160. Cum se petrecu pe acolo Colindele? 161. Ce povestesce poporulu despre Pricoliciu sau Tricoliciu si cum ’lu mai numesce? 162. Ce însemnătate au in basmele si credintiele de acolo Smeii si Balaurii si cum suntu descriși de ca- tra poporu? 163. Poporulu de acolo povestesce elu ceva des- pre „Omenii roșii", si ce anume? 164. Ce obiceiuri sunt pe acolo in privinti’a vra- jiloru ? 165. Cari sunt pe acolo cuvintele in privinti’a bo- leloru de omu? 166. Cari sunt pe acolo cuvintele in privinti’a bo- leloru de vite? 167. Care este după parerea poporului de acolo, pricin’a friguriloru, a epilepsiei, a colerei, a ciumei etc. ? 168. Cum povestesce poporulu de acolo despre săntulu Petru? 169. Cum povestesce poporulu de acolo despre săntulu Ilie? 170. Ce alti sfinți sunt mai socotiti de cătra po- poru si pentru ce anume sunt mai socotiti? 171. Cum impartiesce poporulu diu’a si noptea, necunoscendu impartirea precisa in ore si ceasuri? 172. Daca pe acolo diu’a dintaiu a fie-cării lune nu porta o numire deosebita, buna-ora: Sănvasi’a lui Fauru, a lui Martisioru etc. 173. Ce dîce poporulu despre fie-care dî a sep- ttinanei, adeca le socotesce pe tdte de o potriva, ori face intre ele vre-o deosebire? 174. Ce povestesce poporulu despre Sănt’a Mier- curi, Sănt’a Joi, Sănt’a Vineri, Sănt’a Dumineca etc.? 175. Ce feliu de dobitoce sau paseri socotesce poporulu de acolo câ mai plăcute lui Dumnedieu? 176. Suntu ore locuri, ape, păduri, movile san altcev’a, pe cari.poporulu le privesce câ sfinte? 177. Pdporulu privesce elu ore câ sfinți pe Sorele si pe Lun’a? 153 178. Ce suntu după parerea poporului pe acolo, Zorila si Murgila? 179. Este ore pe acolo vre-unu blastemu cu po- menirea Dunării, buna-bra bata-te Dunarea! sau alt’feliu cumva ? 180. Cari suntu prejudecățile poporului de acolo in privinti’a vântului? 181. Cum se numescu deosebitele vânturi? 182. Cunbsce bre poporulu de acolo nescaiva ru- găciuni afara de cele bisericesci? 183. Cum ’si esplica poporulu caderea steleloru? 184. Ce intielege poporulu prin fapti — pu- nerea cuțitului si darea de argintu viu? 185. Ce este si cum se face legarea sau des- legarea ploi ei? 186. Ce este Mam’a pădurii? 187. Ce este Ciuric’a si ce sunt Circovii? 188. Ce credintia si ce obiceiuri are poporulu asupr’a anului nou, a bobotezii, a lăsatului de secu? 189. De ce scotu babele ochii la sfinții zugrăviți pe biserica? 190. Ce suntu paserilecucioculu defocu? 191. Ce este vântulu turbatu? 192. Ce intielege poporulu prin toc’adin ceru? 193. Ce crede poporulu despre curcubeu? 194. Ce este rodulu pământului? 195. Ceemănicatbrea? 196. Ce e foculu lui Săn-Medru? 197. Ce e iârb’a fi.areloru? 198. Ce sunt pocindeii si colacerii? 199. Ce e ceasorniculu casei? 200. Ce credintia are poporulu despre Raiu si despre ladu? 201. Ce intielege poporulu căndu dîce: „pe cel- altu terîmu ?“ 202. Ce intielege cu Craiu-nou? 203. Cum ’si esplica poporulu esirea cu plinu, --- esirea cu secu? 204. Ce este spiridusiulu? 205. Ce sunt căpcânii sau cătcăunii si cum alt’feliu se mai chiama? 206. Ce crede poporulu despre Vremea de apoi? Respunsuiu domnului Dr. Avramu Tincu datu la discursulu pre- sidiale in adunarea generala dela Orascie August 1884. Onorata adunare! 23 de ani au trecutu dela in- fiintiarea ăssoeiatiunei si Oresti’a n’a fostu fericita a vedea pe acei ospeti ai ăssoeiatiunei, cari ca membrii acesteia ostenescu din indepartare spre a conlucra pentru pros- perarea acestei institutiuni menite pentru inflorirea lite- raturei române si înaintarea poporului românu in cul- tura. Căușele ca in unu siru de atăti ani adunarea gene- nerala a ăssoeiatiunei nostre nu este nici a fostu, ca aici nu aru fi loculu potrivitu spre a se ținea o atare adu- nare, ci e cu totulu alta si inca după modest’a mea pa- sere imbucuratbre si adeca: adunările generali ale asso- ciatiunei nostre s’au facutu asia de plăcute, incâtu asso- ciatiunea nu are lipsa a ingriji unde se-si tîna adunarea generala in anulu viitoru, ci are a alege totudbuna din- tre mai multe invitări cari incurgu din mai multe parti. Multi dintre promovatorii causei ăssoeiatiunei nostre vinu din indepartare spre a mijloci, ca adunarea generala viitbre se se tîna in loculu, respective in apropierea ace- lui locu, de unde au venitu respectivii membrii spre a-si validitâ aceeași dorintia. Motivulu pentru care ati os- tenita domniloru din indepartare a asista la acdsta adu- nare e acel’a: ca toti suntemu pătrunși de necesitatea a lumina pe bietulu poporu. In acbsta privintia avemu numai o părere, si numai in privinti’a aceea diferimu, că unde e lipsa mai mare si cătu se se intrebuintieze spre unu scopu sau altulu de cultura. Noi Orastieniine simtimu tare fericiti vediendu unu numeru de ospeti asia de respectabile in mijloculu nos- tru, spre a conlucra cu totii la prosperarea acestei in- stitutiuni de cultura a poporului romanu. Pentru oste- nel’a si alte jertfe ce ati adusu Dloru in interesulu asso- ciatiunei nostre, ve primimu cu bratiele deschise si ve, dicemu fratiloru: bine ati venitu! Dr. Tincu. Dissertatiune economica. a domnului Joanu Axentie Severu anuntiata la adu- narea generala din Orastie in Augustu 1884. , Lipsele, neajunsurile si necasurile nostre le-a defi- nita bre-căndu unu barbatu micu de statura, dara- mare la făptură alu nostru: unu 1 e g i o n u. Mare invetiatu si forte genialu ar’ fi omulu, care clasificandu-le ar’ pu- tea se ne arate si convingă prin graiulu sau cu con- deiulu seu, care e lips’a, care e neajunsulu si necasulu celu mai mare? Lips’a de scoli cum s’ar’ cadea, lips’a de locasiuri ddieesct adeca de biserici in care se nu le fie rușine chiar’ si la preoți a rogâ si invocă numele lui Ddieu, era laicii mai luminati se nu se târna (A tie- , nându sierbitiulu Ddieescu se surpa preste ei: lips’a de preoți si invetiatori luminati, pătrunși de chiamarea loru carii se pasca, se ingrijâsca si se-si pună sufletulu pen- tru turm’a incredintiata loru, cari nu sunt numai rei agronomi. Lips’a de locuintie mai luminbse, mai sa- natbse; lips’a de notari si primari mai morali, carii se tiena cu comunele care-i alegu si i-i platescu, ne pa- sandu-le prea multu de grati’a celor’a câroru sierbeScu ; — lips’a de vestmente mai potrivite, mai lănbse, mai caldurbse, cum purtau moși de strămoșii, cojbce albe, mandre si curate, care tînu căte 20—30 de ani, âra nu „laibere" venete, prin care-ti esu cotele in 5—6 luni, prea multu unu anu; lips’a de o intielegere mai buna noi intre noi si de-a nu ne căciuli pentru fie-care nimi- 20 154 curi. Eca On. Adunare atâtea lipse si asiu mai putea insirâ păna de săra totu de acestea, deca tempulu nostru nu ar’ fi restrinsu si marginitu. Cu tote acestea, eu nu ve voiu vorbi de nici- un’a din acestea, ci me voiu îndestulă daca fie-care din Dvostra căndu si căndu ve veți aduce aminte de vorbele mele si veți face unu micu studiu din ele; asia voiu trece la lips’a pe care eu o socotescu si o ținu asta-data, precum o-am tînutu totu-deaun’a de cea mai mare; era aceea este lips’a? găciti: de lucrarea pământului de acum inainte mai bene, mai rationalu decătu păna acum. Este o lipsa intreita, lips’a de economia in casa, afara din casa si la cămpu. Voiu lasă de asta-data ne- discutate aceste 2 ramuri si voiu trece la alu treilea, adeca la economia seu mai bine agronomia. Nu pociu inse câ se nu insemnu, că romanii, mai cu sema cei din vechile comitate feudali, foștii dîleri si iobagi cu beutur’a loru de vinarsu si cu pred’a si risip’a ce o făcu cu bu- catele, cu pomele, cu puii. cU găinile si cu ouăle loru pentru acâst’a beutura, cu imbracamintele lui cele po- cite, cioreci albi de casa, dara laibere jidovesci de Pest’a, pelarii de pîsla, cu tiundra (sumanu) sura, au ajunsu de compătimirea nostra, de risulu si batjocur’a celoru la carii cara si ducu pe vinarsu totu ce au si dela carii cumpără sdrentiele cu cari se impotionescu. Aici credu eu că e la loculu seu canteculu: Cine dracu-a mai vâ- diutu, ciocârlia cu rochia, siorece cu palaria. Ei bine! omeni buni, deca vi s’a uritu de portulu stramosiescu, largu, bogatu si caldurosu, sau de celu mai de vara, mai subțire, dara lucratu de femeile vostre si spalatu; daca credeți, că nu mai respunde recerintieloru timpului de astadi si ve mai plăcu postavurile cele putrede si mucede ale fabricantiloru străini mai totu evrei; deca e mai pretiuitu, mai pre susu, mai nobilu, mai galantu decătu cojoculu celu albu si mândru, chindesitu cu flori si colori naționali, apoi schimbati-ve d’intr’odata, câ se nu fiți ciocârlii, si eu ve spunu inainte cu tota securitatea, că de nu ve veți intdrce la portulu nostru stramosiescu voi tieranii, voi talp’a tierei, apoi nu preste multu, pre- cum a urmata cojoceloru laiberele, asia voru urma lai- bereloru bluzele de canepa mestecată cu bumbacu asia, incătu se nu mai ajungeți nici voi nici copii vostrii a mai pune pre trupulu vostru o hainisiora de lana, chiar’ nici obiel’a in opinca. Dara ’mi respundeti: Hei Dnule, mare ești, puținu pricepi: Unu laiberu ilu iau cu 7, 8, 12 fl., unu cojocu inse costa 20, 30 fl. Asia e, dar’ unu cojocelu numai cătu unu laiberu de scurtu, cătu consta copii? Apoi cine nu are potere câ se cumpere cojocelu, se porte tiundra, sluba sau ori ce alta, cumu au purtatu moși de moșii lui; sau daca a coprinsu si pre tieranime mani’a ori furi’a modeloru, faca’si laibere din panura tiesuta de ne- vestele si surorile loru,. cumu făcu cei din Sasime. — Era daca cineva cum se afirma fara cuventu, nu mai pote trai fara a bea vinarsu, cu Ddieu; venza bucatele, puii si vitele si se bea pre bani, că pre legea mea, totu va esi mai bine la socotela. Acumu agronomia. Cumu s’a lucratu pamentulu 1 pana acumu, sciu cu totii, fiindu-ca puțini voru fi intre 1 noi, cari se nu fi tienutu nici odata de cornele plugului, • lucru de care pana la Imperatulu losef II care insusi a tînutu, „la multi le erâ rușine si care la strămoșii < noștri era mare onore, ab aratro ad dictaturam vo- cavit. Cum se lucra acumu, vedemu cu totii. Cum ar trebui se-lu lucramu, ne areta si invetia mulțime de cârti J voluminose, scrise in tote limbele; vedemu chiaru cu j ochii noștri practisanduse de unii proprietari mai lumi- nati, cari au avutu atâta tsyie de sufletu de a rumpe cu trecutulu si a inbratiosia sistem’a noua. Dintre acești rari nantes in gurgite vasto credu a fi eu, si dâca veți benevoi a me asculta, ve voiu descoperi cu tota since- ritatea experientiele si pracs’a mea. Se dice si se dice cu dereptu, că nimene nu vede pragulu de desuptu păna nu se lovesce cu capulu de celu de-asupr’a. Acestu lucru mi se întâmpla si mie si se va întâm- pla si la altii, cari la vorb’a si.indemnulu meu sâu dela sine insusi voru încerca se faca reforme, se schimbe sis- teme aici, pentru-ca nice un’a reforma nu se pote face dintru-una data, ci si aci câta se aiba dreptu proverbiulu ^errando discimus; asia dara Onorata adunare avem de a face cu trecutulu pana la 1848, cu presentulu sau'trecu- tulu de atunci pana acumu si cu venitoriului agronomiei. Pana la 1848 mai in tota tiâr’a eraimpartitu hotarulu JT •*' fie-carui satu in 3 parti, 1 ogoru, 1 granatie, 1 cucu- ruziste, sau pre unele locuri ogoru, granatie si cucu- ruziste, ad. in a III parte se semine totu cucuruzu, âra cele II totu numai granatie. Si un’a si alfa sistema a fostu buna si practica si eu o recomendu: câ unde numai se pote, se se mai tiena, âca pentru-ce. Pamântulu nostru in Transilvani’a e că farin’a de secara sau grănu curatu. Se-mi faca cinev’a mie pâne buna din aceste farini nu- mai mestecandu farin’a cu apa fără a le frământă păna asuda grind’a si atunci voiu crede si eu la toti profeții si sfatosii, carii intr’unu glasu condamna sistemele vechi. Eca ce-i trebue pământului nostru: calcare de vite, bă- tături, unu feliu de frământare câ la aluatu. Nu e X destulu se gunoimu, se aramu, se seminaniu si se gra- pamu; trebue se si calcămu, se batucimu. Si câ se ve convingu de aceea, iertatime se ve spunu unu esemplu chiar’ din viâti’a tatalui mieu dela Frâua quondam scau- nulu Mediasiului. Tata-meu avea unu pamântu „Unghiu- Hevesiului,“ in care dâca nu trecea vitele satului de 3, 4 ori crucisiu preste elu, nu producea nimica sau forte puținu si reu; era dâca se facea, acest’a producea cele mai bune bucate. Vedeți dara Dloru, că eu din copilăria am crescutu cu convicțiunea acâst’a, că pământulu nos- tru este câ farin’a; deca vremu se avemu recolta buna, trebue se-lu calcamu si framentamu, intocmai cum se frementa aluatulu. Pre cei ce nu voru fi voindu se credia cele ce spu- seiu eu, i-i ducu la campu, unde voru voi, la orasiu, la Vinerea, 1^. Miercurea, la Cinade, Berginu, Mediasiu, Seghisior’a si le voiu arată, că pre unde a fostu o cale 165 laterala preste unu pamăntu înainte de aratura si semi- natura, suntu bucate' mai bune cu multu decătu pe unde nu fu cale si calcatura. I-i mai ducu la acelea pă- mânturi, in cari dau altele cu capulu, adeca cari sunt asiediate de a lungulu altoru pământuri, cari dau cu capulu in ele si economii după unu usu vechiu sau unu feliu de servitute esu cu vitele din pamentulu propriu si numai cu plugulu stau la capetulu proprietății loru, se se uite acești proroci la bucatele cari crescu preste acestea sau chiaru sub acestea călcaturi, si se contradica că pamentulu nostru nu trebue calcatu, framântatu si lu- cratu câ aluatulu de păne buna. Ei bene, ’lu vomu calc’a si apesâ cu tavaliculu. Fdrte bene, dara scopulu tava- licului nu e numai de a indesâ si a bătuci aratur’a, elu este cu totu altulu, la care nu sciu ddca a reflectatu cinev’a? Scopulu celu adeveratu alu tavalicului e de a sfarma si mai tare pamântulu decătu cu plugulu si cu grap’a, si a st6rce prea mult’a umezala din pamentu, asia si prin urmare cei ce tavalescu unu pamfentu uscatu, arinosu, arzuriu, in locu se folosâsca cev’a cu tavaliculu mai multu strica, pentru-că storcu prin apesare si pu- țin’a umezala ce o mai avd atari pamenturi. Acest’a sis- tema de ogora a mai avutu si avantagiulu, că s’au pu- tutu tine mai multe vite pre ogdra, vitielu,- oi si porci, carii nu numai au păscutu pre ele, ci le-au călcatu si framăntatu, si totu-odata le-au si diresu, le-au gunoitu. Unu anglesu Dloru a pretiuitu urinatulu unei oi pre di unu sfăntiu vechiu sau 32 cr. noi; pentru aceea reu făcu locuitorii a celoru comune, pre unde se mai potu tine ogora, cari pentru comoditatea sau nescienti’a loru ’si preambla oile de 3 ori la dî aducendu-le dela pasiune in capulu sau midiloculu satului la mulsu; ei pierdu multe sute de mii de sfanți; apoi unde este economisarea Cu lucru, că lucri pucinu si cu vite si ai multu. Acei agro- nomi cari voru se sterga. ogorele si se are si lucre totu anulu, rfau sciutu ce făcu. Fiendu-că cum am disu, nici-un’a reforma nu se pote face dintrun’a data, câ se reesa pre deplinu, aăia s’au incercatu unii tienendu ho- > -tartdu in trei părți, au substitui ogoreloru semenatulu cu mazarichie. Fdrte bene; dar’ acești reformatori nu au sciutu, celu pușinu pre cătu am vediutu eu, patru lu- cruri. Si eu dloru am calcatu forte de multeori tier’a ast’a crucisiu si curmedisiu, calea Clusiului, Nasaudului, Bistritiei, Tfergu-Muresiului, Brasiovului, Fagarasiului, Si- biiului, a tremuratu de multe-ori sub piciorele cailoru mei, si eu totu-deaun’a am amblatu cu ochii deschiși. Si adeca care ar’ fi cele patru lucruri pe cari nu le-au practisatu păna acum reformatorii ogdraloru. Pamfentulu in care vrei se puni mazerichie si apoi ddue araturi si grău mai: a) antaniu trebue gunoitu bine; b) aratu tomn’a era bine; c) seminatu cătu se pdte mai tâmpuriu; si d) mazerichi’a trebue cosita indata ce a infloritu celu puținu Va, Vj din ea. Celu ce nu va observă acestea 4 regule, nu va ave nici-un’a data nice mazerichi’a cum se cade, nece grău, câ vecinulu seu care a avutu ogoru si a pututu ară Ia timpu de trei-ori, cu tote că nu a gunoitu. Acum se venimu la sistem’a ce a inceputtu a se practizâ dela 1848 păna acum. După acelu anu de eterna memoria veni administratiunea centralistica Schwarzen- berg-Bach-Schmerling cu totu neamulu loru si a dîsu: „Totu natulu sau totu insulu e indreptatitu a folosi agrulu, ogorulu sau pamăntulu seu cum va voi. Unu principiu sfăntu si dreptu, dara pentru ai nostrii carii l’au aplicatu fără a sci cum, cu atătu mai stricatoriu si ruinatoriu. Ce au facutu omenii nostrii si ce făcu ei in cele mai multe părți păna in diuliti’a de astadi? Au totu aratu si seminatu si forte arare-ori au cu- lesu si seceratu câ mai înainte, apoi au inceputu a să- răci si a plânge, ba chiar’ au blastematu, că Ddieu iau parasitu, nu se mai făcu bucatele etc. Vedi bine că iftț; se mai făcu si nu se voru mai face, deca ei semena in toti anii; adeca totu duci de pre pamentu si nu mai aduci. Ore pentru-ce a-ti uitatu voi, că nu se potu luâ ddue pieli de pre unu bou, si ddca nu a-ti uitatu acdsta vorba mare si romandsca, pentru-ce nu o tieneti ? ; Ei fratiloru, nu asia se traiesce in lume: Cine vrd se-si folosesca pamentulu in totu anulu, trebue se-lu di- regă, se-lu gunoiesca bine celu puginu la 6 ani odata. Lucrulu care s’ar’ pare multoru din dvostra cu ne- potintia. Unu plugariu care ara numai o parte, care ară numai a 6-a parte din mosior’a lui de 6, 8, 10 uneori si 12 juguri; la unu jugu de pamentu, câ se-lu diregi bine, trebue 40—50 cara de gunoiu putredu, si 3—4 vite nu potu produce nici la unu caru. ' Si se vedeți: eu afirmu si ve voiu probă, că se prea pdte; eca cum: Intr’unu anu avemu 52 septemani. Se lasamu cele 5, 6 luni de erna la o parte, se luamu numai dela Săngeorgiu păna la Sămedru cele 6 luni/ cătu tfempu ambla păna acum, nu sciu păna căndu, vi* tele ndstre la pasiune. Se se ingrigesca economulu, ca preste aceste 6 luni se aiba numai ce așterne sub vite, ; paia, turiste, buruieni verdi si uscate, sau chiar frundie uscate din pădure, si in cele din urma năsipu finu său \ pamântu ardieriu, asia incătu poiat’a s’au grajdulu lui se fie totu-deaun’a bine asternutu, asia incătu umedial’a sau urin’a viteloru se nu ajunga nici-odata la pielea vite- _ loru. — Cum vinu acestea vite dela cămpu, numai decătu se le lege la iesle fără a le lasă tempu se inba- lige si urineze prin curte, si eu me prindu pe ori-ce, că cu modulu acest’a va produce in tota septemăn’a dela 2 vite unu caru de gunoiu, care de nu va fi avutu paie de asternutu si va fi pusu pamântu sau năsipu, duca numai acestu pamentu sau năsipu, pre ogorulu lui, im- prastie-lu indata ce-lu va duce si credu că ’mi va mul- tiami. Si fiindu-că m’am abatutu multu dela obiecta, se ve mai rogu, câ toti acei’a carii aveți vite, gunoiu 31 pamântu, se nu asteptati câ se putrezesca acest’a in curte sau in grasdu, ci faceți cu elu câ cu placint’a „cum se . cdce ada-o incoce; cum aveți unu caru de gunoiu in *) Bine ar’ fi; dara airea ’lu gunoiescu la 2 si lâ 3 nifi. ' 20* 156 grasdurele sau ocolele vostre, aruncati-lu de-a-un’a pre caru si pre tempu bunu, sau reu de pre caru de-a-un’a pre pamentu, si indata ’lu inprastiati, câ se se traga si sbea mustulu si ’lu risipiti preste totu loculu, nu numai unde v’ati indatinatu a face gramadile si unde apoi cade hold’a. Nu ve spariati, gunoiulu pentru pamăntu e ceea ce e sarea pentru bucate; nu cu mulțimea gu- noiului uscatu si de multe-ori trecutu in lutu se ingrasia pamentulu, ci cu sarea ce se afla in gunoiu; apoi ori cine va sci, că mai multa sare e in gunoiulu prospetu de- cătu in celu batutu de venturi si ploi cu anii la sdre, frigu si inghietiu. Nu ve ingrigiti ca asia gunoiulu se usca si ’lu duce ventulu. Deca nu aveți tămpu se gre- blati si readuceți acele paie uscate acasa, se le mai as- terneti odata, si nu le va duce ventulu, ve rogu pentru Ddieu se nu le ardeți căndu ve voru stâ in calea plu- gului, ci cu ori căta neplăcere si ostenela se le cum- peniti sub brazda, pentru-că ele acolo putrediescu si se făcu adeveratu gunoiu, era pe cătu tămpu acopere pa- măntulu, aceste se afla sub ele câ omulu imbracatu cu haine de piele. Am făcutu probe d.-loru, a gunoi nu- mai cu paie uscate, care le-am intinsu subtirelu preste pamfentu, le-am lasatu 4—5 luni si âra le-am adunatu; pamentulu s’a ingrasiatu, s’a frageditu si am fostu forte multiumitu de productele lui. D.-loru, gunoiulu e câ vinulu, care cu cătu e mai nou, cu atătu te aprinde si imbdta mai tare. Si gunoiulu care ’lu duci din grasdiu, dreptu preste pamentu, are cu multu mai mare potere de cătu celu putredu; dar’ se fia imprasciatu la momentu. Asia deca veți vrea se produceți gunoiu si veți gu- noi bine, puteti ară si seminâ in totu anulu ce ve place; dar’ fiendu-că nu ve potu aratâ in care pamentu se pu- neți grâu, in care ordiu, oveșu, un’a ve spunu, câ se-o tieneti de regula. După spicose se puneți de ale sapei, cucuruzu, car- tofi, pepini, napi, curechiu, brosbe si apoi după acestea eara se potu pune cu bunu resultatu spicose. Dintre tote insp si preste tote ve recomăndu cultur’a napiloru, ori unde aveți unu petecu de pamentu, fie si numai de 2 metri Q. Se vedemu acum’a cumu se face agronomi’a in dilele nostre asia numita economi’a naționale, lucruri care nu se potu face, decătu unde pamentulu este comassatu. Eca cumu. Agricultorulu isi imparte tabl’a sa in 6 parti. In primulu anu 1 parte o gunoiesce, celelalte 5 le sâmena cu spicose si de ale sapei; partea bine alesa in lun’a lui Cirisieriu seu Cuptoriu cumu se dice, o ogoresce la 6—8 septemăni o intorna si pre la finitulu lui Sep- tembre sau inceputulu Octobre o sâmăna. Deca e pamentulu greu tienetoriu de umezala, cu grău curatii, deca e ardiuriu, nisiposu, cu secara; in alu 2-lea anu direge o alta a 6 parte, care in anulu pre- cedente va fi fostu cu spicose, celelalte 4 după plăcu, dâca va fi avendu mare lipsa de nutretiu, pdte semina in lun’a lui Fauru, Martie incă preste niea, trifoiu, unde ? preste grăulu sau secar’a pusa in tdmn’a trecuta. Ndua se topesce, trifoiulu nostru se asidza pre pamentu, in- cetu incetu incoltiesce fara a fi fostu grapatu si cresce mereu pintre spice. După seceratulu spiceloru ese preste miriște, si dea economulu nostru camu pre la Santa Mari’a mica ilu pute cosi si face 2 cara bune de pre unu jugu. Pana la ninsdre mai cresce asia, de potu pasce bine vitele sau oile; dara e mai bine se se co- sasca si aduce verde acasa. Daca omulu nostru nu are lipsa de nutretiu, după secere va ara pamentulu diresu ih anulu primu si la alu 2-lea anu ilu va semina cu orzu seu ovesu, preste cari apoi in a III nesmintitu se arunce trifoiu; era cu pamentulu diresu in alu II anu va urma după cumu amu aratatu mai sus la primulu anu. In alu III va direge a 6 parte, avendu seu mai remanăndu-i la liber’a disposi- tiune acumu numai 3 table, si va urma totu cumu amu aratatu la anulu primu. In acestu alu 3 anu omulu nostru are grâu curatu seu secara in ogoru, are ordin ori ovesu cu trifoiu sdu are si grău, si ordiu, si trifoiulu pusu preste grău, care acumu se cosesce de 4—5 ori după locu si timpu, si de pre unu jugu celu pucinu 4—5 cara de fenu; din alu 4-lea anu iara gunoiesce a 6 tabla si urmdza cumu amu aratatu la anulu primu si de va fi pusu după prim’a semănătură trifoiu, acesta in alu 3 anu ilu cosesce numai unadata, si apoi ilu sparge pu- nbndu in acelu locu sau grău curatu seu in alu 3-lea anu pepeni, napi, cucuruzu, care voru prospera mai bine decătu după gunoiu. In alu 5-lea anu direge a 5 tabla si urmăza câ la anulu primu. In acestu anu are grău, ordiu, ovesu, secara, cucuruzu seu alte de ale sapei, după a caroru adunare pote pune secara si fie incredin- tiatu ca va esi forte buna. In alu 6-lea anu mai direge si a 6 tabla si are de tote după cătu a pututu face câ se aiba multa esperimentare si produce pamentulu pana acumu. Astfeliu vomu avea mai pucinu si vomu produce mai multu si mai bunu. înainte de inchiia pare ca audiu din multe parti dicbndumi-se; Da bine, eu nu amu lipsa de ordiu, de grău, de ovesu si de trifoiulu teu; ci amu lipsa de păne negra, de secara si de mămăligă la 5—6 copilași. O sciu acesta; dara tu ai lipsa si de bani; vei vinde ordiulu grăulu si ovesulu; vei ținea o vaca la grasdu cu trifoiulu si-ti va varsa o vâdra de lapte la di, care face 1 fl. si cu acești bani iti vei plati impositele, iti vei cumpără lana câ se-ti. îmbrace nevâst’a copii, pre tine si pre ea, si cu prisosulu ’ti vei mai cumparâ secara si cucuruzu, deca nu-ti va ajunge cătu au produsu cele 2 table, unde ai avutu de acestea. Un’a mare erore făcu toti tieranii nostrii, carii nu mai esu din cucuruzu si pre lănga ori căte invbtiaturi si sfaturi bune căte li-se dau cu gur’a, cu gazete, ca- rindare si chiar’ scrieri anume economice, că nu voru să se lase de ce sau pomenitu, nu voru se alăga si se caute 157 cutare pamentu ce natura are si ce soiu de bucate ar’ produce mai bine* ²). Ei bine fratiloru, diceti că, asia v’ati pomenitu si că, cum au traitu părinții vostrii, veți trai si voi? Se me iertati numai in cele ce privesce munc’a pamentului nu lasati; din cele ce v’ati pomenitu, in celelalte in tote a-ti esitu din pomenitu, ve dati voi de minciuna. Au părinții vostrii bie vinarsulu cu ol’a? Au platea păna la 20, 40 păna la 100 fl. dare, au mancă cărnuri in dîle de postu si in posturi mari ? au sciea ce e vinulu cu apa acra, ce e seraci’a si lesinat’a de cafea si căte alte sărăcii de măncari si beuturi, căte petece, căte sdrantie tote aces- tea la casele, la mesele loru nu s’au pomenitu. Si voi ve lasati că veți trai si voi cum au traitu ei. Nu e adeveratu, nu este adeveratu, de 3 ori trei sute de orii nu e adeveratu. Si dăca nu e, apoi fiți buni si ve puneți cu alte măni, cu alte midildce, și cu alte pla- nuri pe puținulu pambntu ce v’a mai remasu, câ se nu remaneti si fără de acest’a. Ne place a ne lauda că sun- temu romani; ei bine, trebue se aretămu si prin fapte că suntemu ceea ce dîcemu cu fala. Uitative la Italianii frații nostrii, carii vinu în părțile nostre, cum lucra. Si ce lucruri grele lucra ei. Prin acdst’a se ferdsca Ddieu câ se creza cinev’a că eu asiu înfruntă pre frații mei si nu asiu fi prea indestulitu cu diligenti’a loru, cu lucrulu loru si tenacitatea cu care ’lu lucra; nu, Dne feresce; eu care tdta vidti’a mea am petrecut’o la satu, cu săteni si munc’a măniloru loru, i-i cunoscu mai bine decătu tdte ale loru, si afirmu sus si tare, că nu credu se fia pre faci’a pământului poporu mai vrednicu, mai lucratoriu de cătu romanulu. Tdta diu’a trage cu cds’a, cu furc’a, se- cerea, după cum scrie A r o n u in Leonatu: furc’a, grebl’a strimba, cds’a multora ose truda mare pălmiloru inver- tosiare, si după atăt’a truda vine ser’a acasa, nu numai cantăndu, dar’ chiar’ jucăndu. După cum vedeți, eu nu- mai cu indolenti’a aloru nostrii nu me pociu impacâ; si daca au avutu dreptu se dîca profetulu, că trei lucruri sunt urîte lui Ddieu,' apoi eu voiu dîce trei lucruri ceru dela frații miei: se bee mai puținu, se nu-si schimbe portul u, se nu mai fie indolenti si se lucre rationalu. Termele Gioagiului 13/8 1884. Axentie. Pentru cultivarea Botanicei din tierile locuite de romani. In acestu organu alu Associatiunei transilvane s’au publicatu in cursurile aniloru din urma studii botanice lungi si interesante, mai alesu dela ddnii Porcius si Dr. Alexi. Cercetările dlui Alexi s’au intinsu păna in Do- brogea. De atunci in acea provincia transdanubiana a facutu studii ample dn. Dr. Brandza. *) Si dumneat’a esci farmecatu de ide’a fixa, că popo- rulu sâtenu trebue se cetesca gazete, cârti, calindarie etc.? Sciti prea bine câ nu l’a invetiatu, nu l’a dusu nimeni la scdla, ba l’au opritu dela ea si totu pretindeti se citesca e 1 u. Alta generatiune domniloru, era nu acesta betrana de ani 40— 80. Este cunoscutu că escelent’a si pretids’a „Flor’«“ a dlui Brandza s’a prefacutu in cenușia la focuhi celu fatalu escatu in primaver’a trecuta la palatulu universi- tatiei; acum inse barbatiloru de specialitate, profesoriloru si studentiloru de botanica, celoru cari se prepara pen- tru medicina si farmacia, cum si altora amatori de sci- intiele naturali, inca si economiloru cari voru se porte o agricultura raționat a, le vinu cu atătu mai bine studiile botanice căte publicase păna atunci du. Brandza. Intre acestea este si celu publicatu in Ana-' Iile academiei, care dincoce de munți se afla in măni fdrte puține. Spre a da lectoriloru nostrii ocasiune de a cundsce incai pe de asupr’a minunat’a vegetatiune a Dobrogei, reproducemu aici introductiunea dela susu numitulu Stu- diu, care suna: / Vegetatiunea Dobrogei. Relatiune presentata Acade- miei romane de Dr. Demetriu Brandza. I. Flor’a Dobrogei n’a inceputu a fi explorata decătu numai de scurtu timpu. Puținele date ce se cunosceatt asupr’a acestei Flore inainte de 1872, constatau numai in câte-va mici observatiuni cu totulu isolate, datorite ih!; mare parte botanistului C. Koch¹), geologului K. F. Pe- tersa; si zoologului, J. Zelebor³). Botanistii, căror’a in anii din urma, le revine onorea de a fi intreprinsu cele dintâi cercetări sistematice asupr’a florei acestei tidfi) sunt: DD. V. de Janca, invetiatulu conservatoru alii ef- bariului din Pest’a si membru corespondentu alu Acar demiei romane, si frații P. si M. Sintenis. Celui dintăî din acești botanisti — care visită Dobrogea in ver’a anului 1872 — pe lănga indicatiunea unui numeru in- semnatu de plante interesante ce crescu in acdsta tiera, i se datoresce si descoperirea mai multora specii cil de- seversire noue⁴ * ⁶ *), precum c. Moehringia Grisebachii Janka, M. Jankae Gris., Dianthus nardiformis Janka, Nec- taroscordium bulgaricum Janka, Iris Sintenisii Janka B)> Frații Sintenis, ce se aflau in Dobrogea cam totu in âce- ²) C. Koch, Beitrăge zu einer Flora des Orientes, 10 fasc. Berlinu, 1848—1851, seors. impress. exLmweitom. XXI—XGIV. (cf. A. Kanitz, Plantas Romaniae hucusque cognitas. Claudia- poli, MDGCCLXXIX—MDCCCLXXXI, p. XVII.) ’ ²) K. F. Peters, Grundlinien zur Geographie und Geo- logie der Dobrudscha. Denkschriften der Kaiserlichen Aca- demie der Wissenschaften. Mathematisch - Naturwissenschâft- liche Classe. Siebenundzwanzigster Bând. Wien 1867. • ’) J. Zelebor a recoltatu, in tomn’a anului 1863, căte-va plante de pe lănga Tulcea. Dlu profesoru W. H. Reichafdt din Vien’a — de cătra care au fostu determinate aceste plante r- au publicatu catalogulu loru sub titlu de: Beitrag zur Flora ■ von Tulscha in Verhandl. der k. k. zool bot. Gesellsch. XVII (1867), p. 767—769 (cf. Kanitz 1. c. p. XXII, XXIII). ⁴) V. de Janka, Plantarum novarum turdcarum brevia- rium in Gest bot. Zeitschr. XXII (1872) p. 174, XXIII (1873 p. 32 (cf Kanitz 1. c. p. XI) et editio separata. ⁶) V, de Janka, Generis Iris species novae. Editio se- parata et „Termeszetrajzi fuzetek" Voi. I, parte IV, 1877; — 158 — lași timpu, consacrara explorarei florei acestei tieri trei ani consecutivi — de pe la midiuloculu lunei Martie 1872 si păna in Octombre 1875 — recoltăndu in totu tim- pulu acest’a peste 1100 specii de plante»), numeru des- tulu de insemnatu, dar care de siguru, este inca departe de a cuprinde tdte plantele ce compunu avut’a flora a Dobrogei. Acdst’a era starea cunoscintieloru nostre asupr’a florei Dobrogei, căndu Academi’a romana hotărî a rein- cepe explorarea botanica a acestei tieri, confidăndu-mi onorea acestei missiuni sciintifice. Ddue caletorii amu facutu păna astadi in Dobrogea pentru Îndeplinirea acestei misiuni; un’a in ver’a anului 1881 (27 luniu — 23 luliu), alfa in primavdr’a anului 1882 (22—27 Aprilie⁷)- Din relătiunea ce urmdza, despre resultatulu acestoru scurte caletorii, se va putea vede, intre altele, că din numerulu totalu de aprope 700 specii de plante recoltate in cur- sulu acestoru escursiuni, căte-va sunt cu totulu none, erâ altele, de-si nefiindu noue, sunt dintr’acelea, ce după cătu se pare, nu mai fusese aflate in Dobrogea de cătra nici unulu din exploratorii anteriori, de vreme ce nu se ga- sescu menționate in catalogele colectiuniloru nici unui’a din ei. Pentru a nu vorbi decătu de acele specii ce oferu o mai mare insemnatete geografico - botanica, nu voiu cita din numerulu acestoru din urma de cătu pe cele urmatore: Zygophyllum Fabago L., Genista al- bida W., Ficus carica L., Celtis australis L., Achillea leptophylla M. Bieb., Artemisia salsoloides W., Ju- rinea stoechadifolia DC., Centaurea napulifera Roch., Besseriana DC., Inula glabra Bess., Galatella ca.na, Nees., Senecio umbrosus W. Kit., Fraxinus oxyphylla M. Bieb., Polypogon monspeliensis Desf., Medicago marina L., Trifolium purpureum Lois., Potentilla ci- nerea Chx., Peucedanum longifolium W. Kit., Seseli ») Catalogulu planteloru recoltate de frații Sintenis, se afla publicata in lucrarea citata mai susu asupr’a planteloru României a d-lui profesoru A. Kanitz din Clusiu, membru co- respondenta alu Academiei romane, cărui’a i s’a comunicata de cătra d-lu R. de Uechtritz, botanistulu, de care au fostu determinate cele mai multe din aceste plante. — Lucrarea d-lui Kanitz mai cuprinde si dre-cari plante — cele mai multe dintre Alge — recoltate de cătra d-lu Dr. J. Schaarscbinidt din Clusiu, de pe lănga Constanti’a, si de d-lu P. Alexi din Năseudu, de pe lănga Macinu, Medgidie si Constanti’a. Plan- tele phanerogame ale acestui din urma, in numeru camu de vre-o 4.7 specii, au fostu determinate de cătra DD. V. de Janka si F. Porcius, membru alu Academiei romane. Dintre Alge — plante, care au fostu determinate de cătra d-lu Schaarschmidt, — cele mai multe au fostu recoltate chiar de cătra acestu din urma botanistu, er altele au fostu aflate de elu pe plantele phanerogame aquatice din mic’a colectiune a d-lui P. Alexi (cf. Kanitz 1. c. p. XIV). ’) Ca consoti de caletorie, amu avutu: in caletori’a din 1881, pe d-lu Sava Stefanescu, licentiatu in sciintiele naturale, a cărui’a tînta erau mai cu sema observatiunile geologice; er in cea din 1882 pe d-lu profesoru N. lonescu, membru alu Academiei romane, celu mai devotatu dintre spriginitorii pro- iectului unei explorări sciintifico-nationale, gene- rala si sistematica a intregu teritoriului ro- manu. varium Trev., Bupleurum apiculatum Friv., Levistieum officinale K., Delphinium fissum W. Kit., Alyssum obtusifolium Stev., Anchusa Barrelieri DC., etc. Positiimea geografica a Dobrogei —- intre 43°48' si 45°28' de latitudine nordica si 25’0' si 27°20' de longitudine orientala (dela Paris) — vecinătatea marei, constitutiunea ei geologica variata⁸), diferite inegalități topografice, munți -stăncosi cu păduri si tufisiuri, coline aride si stepe întinse, dune puternice de-alungulu tier- mului Marei-Negre, lagune, lacuri, gărle, bălti si mlastine numerose, etc., — atătea stațiuni diverse pentru plante — tote acestea la unu locu, sunt impregiurari favorabile, cari mai dinainte ne anuntia in Dobrogea o flora avuta, variata, si cu atătu mai importanta din punctulu de ve- dere alu geografiei botanice, cu câtu ea ni se infatisiâza. cu caractere si in conditiuni cu totulu curiose si escep- tionale, ce făcu din acesta tidra unulu din teritoriile bo- tanice de transitiune, cele mai interesante. Căci in adeveru, de-si forte analoga cu flor’a Un- gariei, a Transilvaniei de sudu si mâi cu sâma a Bana- tului, flor’a Dobrogei se deosebesce de tote acestea prin numerosele amestecături ce presinta, pe de o parte, cu unele specii curatu mediteraneane câ: Medicago ma- rina L., Trigonella monspeliaca L., Coronilla scor- pioides K., Trifolium purpureum Lois., Periploca graeca, L., etc.; er de alt’a, cu unu numeru si mai in- semnatu de specii, dintre cari, macar că unele crescu si in regiunea mediteraneana a Europei, cele mai multe inse, sunt aprope cu totulu proprii numai Crimeei si Rusiei meridionale, tieri cu ale căroru flore pare a se si asemena mai multu vegetatiunea Dobrogei. Astfelu sunt speciile urmatore; Zygophyllum Fabago L., Alyssum obtusifolium Stev., Leontice altaica Pali. var. odessana (Stev.), Silene supina M. Bieb., Gypsophila glomerata Pali., G.trychotoma Wender., Dianthus leptopetalus^i D.pseudarmeria Bieb., Genista albida ~Vf., Astraga- lus dolicophyllus Pali., A. ponticus Pali., A. hamo- sus L., Pirus elaeagnifolia Pali., Potentilla bifurca L., Paronychia cephalotes (Stev., Achillea compacta W Jurinea stoechadifolia DC., f arachnoidea Bge., Cen- taurea Besseriana DC., Mulgedium tataricum DC., Fraxinus oxyphylla M. Bieb., Jasminium fructicans L., Apocynum venetum L., Convolvulus lineatus L., Tour- nefortia sibirica L. (T Arguzia R. S.), Symphytum tauricum W.. Scutellaria orientalis L., Statice tata- rica L, 5) lati folia Sm., Ficus carica L., Celtis aus- tralis L., Ephedra vulgaris Rich., Heliotropium sua. veolens M. Bieb., Paliurus aculeatus Lam., Frankenia hispida DC., F pulverulenta L., Momordica Elate- rium L., Polypogon monspeliensis Desf., Scolymus his- panicus L., Medicago orbicularis AII. (p. p.), etc. In ceea ce privesce relatiunile dintre flora Dobrogei si aceea a României propriu dise, se pdte dice, că aceste doue flore se afla forte strînsu legate un’a cu alfa; ba chiar, abstracțiune facăndu de speciile enumerate mai ⁸) Vedi K. F. Peters, loc. cit. 159 susu, cari in generalu vorbindu, lipsescu in Romani’a, o identitate aprope completa esista intre flor’a Dobrogei si vegetatiunea din regiunea danubiana a României. Mai multu decătu atătu, chiar din speciile aceste din urma, ce sunt' ore-cumu caracteristice pentru Dobrogea, sunt unele câ: Ficus carica L., Celtis australis L., Pa- ronychia cephalotes Stev., Achillea compacta W., si Astragalus ponticus Pali., cari crescu si in Romani’a; cele patru dintăiu in partea despre Banatu, er cea din urma in Moldov’a cătra Galați. Acestu din urma faptu, i de altmintrelea forte interesanta, nu trebue se surprindă I pe nimenea, de vreme ce partea acâst’a a României se ; afla situata aprope exactu pe aceeași latitudine ca si Do- ' brogea. Dar ceea-ce confirma si mai multu relatiunea strînsa ce esista intre flor’a Dobrogei si acea a părtiei sudu-vestice a României, este presenti’a in amendoue aceste regiuni, a unoru arbori si arbuști, câ Nuculu i (Syringa vulgaris L.,) etc., cari câ si in Dobrogea, crescu si in Romani’a — prin pădurile muntiloru stîn- cosi dintre Vîrciorov’a si Bahna — in stare spontanee. O alta planta caracteristica, ce unesce intr’unu modu si mai intimu inca aceste ddue flore, este Dianthus gigan- ieus d’Urv., specie care afara de Dobrogea si de partea României despre Vîrciorov’a, nu se mai intălnesce de- 1 cătu in Bulgari’a si Banatu. i Stațiunile variate, ce Dobrogea ofere planteloru, ne ' indica mai dinainte in deajunsu, că vegetatiunea acestei tieri nu pdte fi aceeași in tote părțile ei, plantele din regiunea muntosa nu crescu in stepe si nici pe tiermulu marei, a cărei vegetatiune inca este cu totulu diferita de acea a stepeloru, nu mai puginu cătu si de aceea ce po- i pul£za lacurile, mlaștinile etc. Astfelu incătu, pentru a i putd presentâ o idee mai lămurită despre vegetatiunea : acestei tigri, amu impartitu teritoriulu ei in siese regiuni ' botanice mai multu sau mai puginu distincte, si anume: ‘ 1° regiunea septemtrionala, 2° regiunea meridionala, ; 3° regiunea centrala, 4° regiunea maritima, 5° re- Ș giunea aquatica si 6° regiunea Deltei Dunărei. \ 1° Vegetatiunea regiunei septemtrionale.— Partea cea mai muntosa a Dobrogei se afla in acesta 1 regiune. Munții ce o compunu — ultime ramificatiuni i ale Balcaniloru — sunt puginu desvoltati, cei mai inalti ; din ei, cari formeza grupulu cuprinsu intre Tulcea, Isakcea, Macinu, Greci, Cern’a si Babadagh, neintrecăndu decătu prea puginu inaltimea de 500 metri de-asupr’a nivelului Marei-Negre. Acesta atitudine, pe de o parte ne in- | dica mai dinainte, că dintre plantele caracteristice re- j giunei montane, nu vomu intălni in Dobrogea, decătu numai pe acele specii ce crescu chiar la bas’a regiunei Fagului, precumu Cucaea lutetiana L., Carpesium cer- nuum L., etc.; de alta parte, ea esclude de pe acestu j teritoriu pe tote speciile acelea ce crescu in regiunile ce sunt superiore acestei limite, precum sunt coniferele, cu tote celelalte plante subalpine sau alpine. Totu in acesta regiune se gasescu si pădurile cele mai frumose din Do- brogea. In compositiunea acestoru păduri — in mare parte masacrate de Cerkezi — afara de fagu (Fagus sylvatica L.), ce nu se intălnesce decătu numai pe pisr curile cele mai inalte dela Babadagh, de Scorusiulu de munte (Sorbus Aucuparia L.), ce n’am aflatu decătu in padurea dela Nicolitielu, de Nucu (Juglans regia L.), si de Tavalga (Spiraea crenata L.)⁹),. ce nu crescu de- cătu in munții de pe lănga Greci, si in fine, afara de Liliacu (Syringa vulgaris L.,) .care este mai puginu co- munu, intra in mai tdte urmatdrele specii de arbori si arbuști. Quercus pedunculata Ehrh. — pubescens Wild — sessilifora Sm. — Cerris L. Corylus Avellana L. Carpinus Betulus L. Ulmus campestris L. — suberosa Ehrh. Acer campestre L. — tataricum L. — platanoides L. Fraxinus Ornus L. Viburnum Lantana L. Cornus Mas L. — Sanguinea L. Crataegus Oxyacantha L. Crataegus monogyna Jacq. — fi. laciniata (Stev.) Staphylea pinnata L. Evonymus vulgaris Scop. — verrucosuș Jacq. Rhus Cotinus L. Tilia alba W. Kit. — parvifolia Ehrh. Pirus Malus L. — communis L. Sorbus torminalis Granțz Prunus Mahaleb L. . < — avium L. Cytisus hirsutus L. , Vitis vinfera L. /?. sylves- ' tris Gm. Dar speci’a lumindsa din pădurile Dobrogei septen- trionale, . cea mai interesanta din punctulu de vedere alu geografiei botanice, este fără nici o indoiela, Perulu cu foile de eleagnu (Pirus elaeagnifolia Pali.), arbore ori- ginarii din Asi’a mica, care in Europ’a nu se mălin- tălnesce aiurelea decătu in Crimea. , V. Vegetatiunea cea mai importanta din acesta regiune, se gasesce prin locurile stîncose si calcaree din munții susu menționați. Munții stîncosi dintre Macinu, Greci si Cern’a, precum si acei ce se inaltia din valea Taitiei,, (m-tele Consulu de lănga Alibeikioi, muntele Sepeljinu de lănga Baskioi, etc.), sunt localitati forte pretiose pen- tru botanistu. ? L y s s’a (Turbarea viteloru.) V Pe proprietatea domnului Costache Panaitescu, Ofe-; sesti din judetiulu Putn’a, s’a ivitu, suntu acum câte-va dile in cirezile de vite, bol’a numita liss’a (turbare). . Ori-ce incercare prin medicamente a fostu zadarnica; singurulu remediu in casulu acest’a este arderea cu unu fieru aprope inrositu in focu, pe locurile unde se arata asia numitii catiei de turbare; ei se arata totudeaun’a■-pei • ⁹) Crayasiele de Tavalga, făcute din măi mttlte vei^’ gutie resucite împreuna, sunt forte căutate de câtira Turci; cari vedu in acestea unu feliu de talismanu inzestratu cu pu- terea magica de a pute lecui, prin simplulu contacta, tote ba- lele proprii cailoru. / 160 partea dedesubtu a limbei si suntu in numeru de la 1—6 si cate odata si mai multi; daca acești catiei nu suntu stirpiti dela inceputu si suntu lasati mai multu de 9 dile, atunci ori-ce încercare este inzadaru, căci vita ast’feliu atacata nu se mai pote indreptâ. Simtomele acestei bdle sunt: Vit’a rage, alunga omenii, câini, paseri etc. ochii ii suntu roșii, îi curgu bale; la multe se perde vediulu si audiulu, inse nu la tote; nu mănanca, nu beu apa, la apa se repedu si vreu se o impunga. Acestea suntu simptdmele după cari se pdte cundsce acdsta boia. Acdsta boia este molipsitore si de aceea vitele sa- netose trebuescu separate de cele bolnave. Arderea catieiloru se face din 3 in 3 dile, căci de multe-ori se intdnpla că la inceputu ei se nu fie bine arși si apoi iar’ se appara. Daca acești catiei au stătu mai multu de 9 dile, atunci vit’a turbează cu desevirsire; pentru aceast’a altu remediu nu este sau celu putinu nu se cundsce de cătu uciderea. Catieii suntu albi si au forma lungardtia. Rom. Lib. Pion. Bibliografia. A aparutu in editur’a Librăriei Societății „Progresulu Na- tional^ si se afla de vendiare in Craiova la Librarii Socie- tății cu pretiulu de 50 b. Filloxer’a de Alessandru N. Grecianu Agronomu tit. de Academi’a Reg. Hohenheim si Ihgineru forestieru titratu de Academi’a reg. Tharandu. Acdsta brosiura este unic’a scriere in limb’a nostra, care basata pe sciientiele naturale si pe ultimele descoperiri făcute asupr’a acestui insectu, flagelulu viiloru, trateza origin’a si incuibarea Filloxerei in Europa; descriereaFilloxerei vastatrix; modulu de înmulțire si desvoltare alu Filloxerei, influenti’a asu- pr’a vitiei si aspectulu vitiei in timpulu bolei. Ivirea Filloxe- rei si modulu de vietiuire in diferiti ano-timpi; întinderea Fil- loxerei in vie, si nimicirea Filloxerei. Din titlurile diferiteloru capitole pdte deja ori-cine vedea, cu câta scrupulositate si tenacitate autorulu trateza asupr’a acestui insectu. O recomandamu d-loru Vini-cultori, ca cu o ora mai inainte se pdta preveni rdulu de care suntu amenintiati. Ne permitemu totu o data a atrage si atențiunea onor. Guvernu asupr’a acestei brosiuri, care după parerea nostra este forte folositore pentru tiera. Editur’a. In curdndu va esi de subt tipariu studiulu d-lui A. D. X e n o p o 1 intitulata „ Teori’a lui R'osleru Acestu studiu, care a aparutu in parte in Revist’a d.-lui Tocilescu, are de tînta resturnarea reutaciosei parerei susținuta de scriitorii Unguri si Sași: cum câ Romanii ar’ fi o poporatiune migrata nu de multu in Daci’a, câ pamentulu acestei tieri fiindu ocupatu atunci cându au venitu Romanii, de Magiari si Germani, loru li se cuvine acdsta tiera după dreptulu istoriei. Acdsta teo- rie a facutu unu reu nespusu Romaniloru de preste Carpati in lupt’a loru in contr’a Maghiariloru. „Romanulu." „Scrierea S. loanu Gura de auru, despre Preoție din nou tradusa, sub titlulu: Tractatulu S. loanu Gura de auru despre Preoție, de prea S. sa Calinescu, cu o disertatiune literara despre rangurile onorifice ce se conferescu clericiloru, se afla de vdndiare pe pretiulu de 4 lei noi, la librăriile Socecu si Frații loanitiu. Scrierea S. loanu Gura de auru, despre preoție, este opera clasica, unica in feliulu seu. Este unu isvoru limpede si plinu de cele mai solide invetiaturi pentru missiunea unui adeveratu preotu, si pastoriu alu Bisericei ortodoxe. Acest’a opera până adi in lumea creștina a remasu neîntrecuta si chiar’ neimitata macaru; pentru acest’a scriitorii moderni din tote riturile creștine neputdndu produce cev’a mai bunu asu- pr’a acestei cestiuni, au tradusu-o mai in tote limbile popd- reloru creștine. Traductiunea ce anuntiamu se distinge prin claritatea sa, printr’o limba alesa si îngrijită. De acea o recomendamu tuturoru crestiniloru, si in specialu clerului, care daca n’ar’ ceti si nu s’ar’ adapă din înaltele invetiaturi ale acestui mare si clasicu părinte alu bisericei ortodoxe, ar’ lasă in misiunea sa pastorala unu golu, pe care cu nimicu nu l’ar’ potea implea. Negresitu, cându dîcemu aceste vorbe, avemu in vedere pre preoții romani, consciintiosi misiunei loru, era nu pe acei’a cari considera preoti’a câ o povora, pe care ar vre se o scu- ture in ori-ce momentu din spinare. (După mai multe diare rom). Câți jidovi sunt, pe lume? — La acesta întrebare respunde „Jiidische Presse“ pre cum urmeza: Cifrele dintre parentese areta câți ovrei cadu pe câte 1000 de locuitori. Pe tota faci’a pamentului suntu siepte milione si jume- tate de evrei, si anume: In Rusi’a 3,500,000 (46), Austri’a 1,005,000 (46), Galiti’a 688,000 (115), Austri’a de josu 100.000, (42), Boemi’a 100,000 (10), Bucovin’a 67,000 (117), Ungari’a, 638,000 (39), Imperiu germanu 561.612 (12), anume în Pru- si’a 363.790 (133), Bavari’a 53.526 (10), Elsaci’a-Lothrin- gi’a 39,278 (27), Baden 27.278 (18), Hessen 26.745 (38), Hamburg 16.024 (35), in Romani’a 400.000 (70), Turci’a 200.000 (24), Olandi’a 81.691 (20), Franci’a 60.000 (13), Itali’a 49.700 (1.7), Britani’a si Irland’a 46.70Q (1.3), Bul- gari’a 9.990 (5), Elveti’a 3.946 (2), Danemarc’a 3.984 (2), Serbi’a 3,492 (2), Belgi’a 3.000 (0.5), Svedi’a 2.993 (0.6) Greci’a 2.652 (1.0), Luxenburg 777 (3), Spani’a: 402 Norv?gi’a 34 (0.02), Staule unite din Americ’a nordica 250.000 (5), Marocco 62.800 (10), Tunis 60.000 (10), Algeri’a 35.665 (12), Egiptu 8.000 (1), Tripolis 5.000 (5), Abisini’a 50.000 (15), Australi’a 9.558 (3). Afara de acesti’a mai locuescu multi evrei prin Arabi’a, Persi’a, Afric’a de sudu etc. etc. dar’ date positive statistice despre ei, tocmai asia câ si despre cei din Portugali’a, nu sunt la indemana. Editur’a Asociatiunei transilvane. Redactoru: O. Baritiu. Tipariul tipografiei Archidieeesane.