Nr. 13—14 +—«V m i Sibiiu, 1—15 Iulie 1884. Anulu XV. I ' ■ ■ Utile¹.. TRANSILVANIA. Foi’a Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acesta fâia ese căte 2 cele pe luna si costa 2 florini val. austr., pentru / '• ’ cei ce nu suntu membrii asociatiunei. Pentru strainatate 6 franci (lei noi) cu porto poștei. ========================= ===================T= Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu Associatiunei m Sibiiu, seu prin posta S^u, prin domnii colectori. ¹ — ---------- in i Sumarii!: Studiu istoricu asupr’a raporturiloru agrarie din Ungari’a si tierile adnexe. — Estrasu din alta epistola a dliii Dr. M. G. Obedenariu de dato Rom’a 12/24 Februariu 1884, adressata dlui Dim. A. Sturdza, presiedinte alu Academiei romane si ministru de esterne. — Schitie istorice despre Strigoi. — Starea femeiloru inainte si după crestinismu. Manifestulu comitetului centrale alu congresului economica din Romani’a. — Părțile rele ale conventiunei comerciale. —. Bibliografia. — Post’a Redactiunei. - ; Studiu istoricu asupr’a raporturiloru agrarie din Ungari’a si tierile adnexe. Periodulu III. (Urmare). In descrierea raporturiloru agrarie din Ungari’a in periodulu II se vediura multele moduri, cu care omenii erau aruncati in sîerbitute barbara; de aici inse a tre- buita se urmedie, a si urmatu firesce micsiorarea nume- rului locuitoriloru, pentrucă cine numai potea, caută mi- diulotfe câ se fuga dintr’unu stătu unde nu există pentru elu nici libertate si securitate personala, nici de avere. Afara de acestea, expeditiunile cruciate Începute pe la 1097 si continuate păna la 1291 adeca aprdpe doue sute de ani, in cari au peritu la 6 milidne de omeni din Europ’a, au consumata si din Ungari’a mulțime ne- numerata de locuitori, de cari si asia statulu acest’a nici- odată nu avuse in abundantia, ci tocm’a din contra, ade- veratii barbati de stătu puțini căti erau, siintiau tare lips’a locuitoriloru, tara cari unu stata nu merita acestu nume, căci elu remane totu-deun’a seracu si espusu la invasiuni din afara. Spre a vindeca reulu acest’a si spre a face ca omenii in locu se fuga din tidra, mai vîrtosu se intre in ea de airea, căti-va regi si consiliari mai prevedietori de ai loru sau incercatu câ de o parte se usioredie sortea classei de locuitori cadiuti in sierbitute, era de alfa se indemne pe străini a veni si a se asiediâ in tidra. Scopulu ântâiu credeau ei că-lu voru ajunge prin , decrete aparatorie contr’a rapacitatii si tiraniei oligarchi- ’loru, ale caroru făra-de legi Pseudonimulu Timoleon le-a descrisu asia de bine in publicatiunile sale din anulu acest’a; ăra scopulu alu doilea se nfmariâ prin impartiri de privilegie fdrte pretiose -la coloniști străini, precumu este cunoscuta din documente nennmerate. Se afla inse destule urme in documentele vechi si chiar in decrete de ale regiloru, din care ne convingemu, că cu tdta tendenti’a oligarchiei de a supune si injugâ pe tdta lumea, totuși afara de nobilii privilegiati si dlâ¹ classele clericali, mai erâ o classa numerdsa de omeni liberi in person’a si averea loru, fără a fi numerați in- tre nobili. Mai erâ si alte classe de omeni semilibtirii; cu drepturi personali si cu dreptu de avere immo)| bila (pamenturi, moșii), obligati inse cătra unii oligarchi, episcopi, monastiri sau cu oresi-cari contributiuni anu- mite si regulate prin acte formali, sau cu servitiulu mi-», litariu ori de securitate publica. Acestea classe nu s’au numeratu nici-odata intre classele de sierbi, de iobagi, ci au fostu libere ab antiquo^ si numai după lupte ® calamitati secularie au fostu reduse in stare, de sclavia^ precumu s’au întâmplata d. ex. cu Cneziatele cete multe romanești si cu asia numitele classe de Servientes castri, Jobagiones castri etc., cari câ ostasi mai alesu pe la cetati si fortaretie dela fruntarie, serviau tierei cu armele, era intru altele erau liberi. Spre a ne face oresi-care idea despre classele ome- niloru jsemiliberi de inainte cu 700 de ani, vomu cită ' si acilea puține exemple. Regele Bela II orbulu avă in a. 1138 o fundatiune. pentru prepositur’a Demes, prin care obliga pe 59 sate mici cu 761 familii, câ acestea se dea monastirei i# fle- care anu: die cimea din producte, apoi tdte la unu locu; 1522 oi, 1522 ferdele de farina, 1522 vedre de. bere, 761 petrii de sare. Căte-va din acelea comune mai țfer? deau si 50 porci' 175 vedre de medu si 1000 de scân- duri. Preste acestea tdte 59 satele mai contribuiau pa-, rintiloru călugări la diu’a de st-a Margareta 4 boi in? grasiati, 30 oi din cele mai grase (pingvissimâs), 30 găsce, 40 găini, 20 grundi (petrii) de sare, apoi de ser- batorile Nascerei Domnului 20 găsce, 40 găini, si 1,0.. petrii de sare; totu atătea daruri aveau se duca sfc Paști. Aceiași locuitori mai aveau se ajute monastiri^»⁷ si la unele reparaturi, se-i cosesca si erb’a din lâna- . tiele ei. ¹ ' In alte părți prestatiunile (robot’a, munc’a) locuiM^’ riloru tierani erau si mai usidre; d. ex. cinci 18 98 sau mai bine cătune, care tote aveau 90 de fumuri sau familii, Udvornik, Uten, Gran, Mathala, Setkeln dedea fie-care catunu pe la s. Georgie la s. monastire căte 20—30 păna la 75 pei de jderu (foina), câ se aiba pă- rinții călugări cojdce (blana, bunda) de brna; mai dedeau si decim’a din porci si din vasa de care facea dogarii si strugarii. Chrisovulu relativu la acea donatiune este totu din dilele lui Bela II. Din același vbcu alu 12-lea se afla după alte do- cumente, că asia numitii domni sau patroni îsi re- servau forte puține locuri câ proprietate in sensulu strictu, sau cum se dice cu terminulu barbara, Allodiurn, loculu sau lanulu ori labulu curtiei, pe care îlu cultivau ei de a dreptulu prin sierbi (Lixae) din curțile loru pentru trebuintiele de tote dilele ale familiiloru; tote celelalte pamenturi sau teritorie bune de cultivatu erau lasate in mănile locuitoriloru tierani, câ se le cul- tive si folosbsca ei pe lănga conditiuni la inceputu forte usiore, inse fara a li se recunosce acestor’a dreptulu de proprietate la ele. Pamenturile folosite sub conditiuni de acestea s’au numitu înainte cu 700 de ani si chiar păna in veculu nostru alu 19-lea Colonicatura, era locuitorii C o Ioni, care mai tărdiu s’au tradusu cu ter- minulu lobagio, ung. Jobâgy, ceea-ce odinidra însemnase Ar istocratu. Câ usufructuari class’a coloniloru s’au bucuratu de dreptulu hereditatiei, sau adeca starea loru primitiva se apropiâ de acea cunoscuta sub terminulu juridicu Emphi- teusis (in Romani’a embaticu, nemtiesce Erbpacht, arenda hereditaria. *) Acestu raportu intre patroni si cultiva- tori au convenitu ambeloru părți timpu indelungatu, din cause prea naturali. Patronii aveau pamentu multu ne- cultivatu, era locuitori erau cu atătu mai puțini. To- tuși sunt inca urme din dilele regelui Colo mânu (mortu 1114), că multi coloni vechi erau scosi din lo- curile cultivate de ei. De aceea regele dispune, câ ace- lor’a se li se restitue locurile.**) Celu dintăiu rege alu Ungariei, carele s’a incercatu a usiora sortea locuitoriloru, si a desfiintia sclavi’a pe ge- neratiuni înainte a fostu Andreiu alu III numitu Ve- netianulu. Acest’a pre cătu a domnitu a sanctionatu mai multe legi, dintre care legea sa 70 dela â. 1298 se pdte consideră câ lege fundamentala intre tote celelalte legi ale tierei, pentrucă prin aceea se proclamase libertatea po- poratiunei rurale sau asia numitiloru iobagi. In acea lege se dice: „Fie-care tieranu sau iobagiu alu vre-unui nobilu, daca va voi, pdte se trdca in posessiunea altui nobilu sau airea unde-i va placea cu tdta averea sa sb se pdta strămută si se petrbca in libertate, cu condi- *) Decrevimus regali nostra potentia, ut unusquisque ha- beat facultatem sua dividendi, tribuendi uxori, filiis filiabusque atque •parentibus, sive eclesiae. §. 1. Ne post ejus obitum quis hoc destruere audeat. (8. Stephani L. II, C. 5.) ** ) Veteres coloni ejecti, terram non habentes alibi, ad suam revertantur. §. 1. Si tamen terra eorum data est Mo- nâsteriis, vel Edesiis, et ipsi aliam habent, hoc inviolabiliter ita permaneqt. (Colomanni L. I, C. 19.) tiune .câ se dea de scire si se platesca terragiulu (tax’a, datori’a) după dreptate si usu. “ *) Voiau vedea inSe mai la vale, că legea acest’a se adusese: Ruinat pentțți Ungari’a propriu numita. Pentru Transilvani’a, Croati’a si Slavoni’a au remasu si mai de- parte totu usulu vechiu. Care a fostu usulu acel’a, se pdte vede din istori’a acestora tieri. Anume, incătu pentru Transilvani’a insemnamu aici de-ocamdata numai atăt’a, că pe la 1298, adeca tocmai pe la finea secolului alu XIII existau in Transilvani’a nationalitati libere, mai multe classe de dmeni liberi, fie-care cu drepturile sale, ceea-ce se scie si din cunoscutulu documentu dela 1291, emanatu totu dela acestu rege Andreiu alu III-lea, in care se vorbesce de universitatea nobililoru, sasiloru, se- cuiloru si a romanilora.**) Preste acest’a, incătu pentru romani existau de pe atunci mulțime de cneziatesi chiar unele v a i v o d a t e, in care locuitorii nu erau sclavi de moscenire, ci dmeni liberi, obligati a da numai unele tacse sau ajutorie deregatoriloru cari administrau ținu- turile. Oligarchii si aristocratii din acele timpuri s’au vediutu siliti a se supune acestei legi de libera migratiune, căci asia cerea interesulu loru. Cele trei expeditiuni cruciate in Asi’a, consumaseră multe miriade din locuitorii tierei. Pre- ste acest’a invasiunea teribila a mongoliloru pe la a. 1242 a micsioratu si mai tare numerulu locuitoriloru, din causa că mongolii căndu au esitu din tiera au omorîtu multe mii si alte sute de mii omeni de ambele sexe, carii se aflau in cele mai bune puteri fisice, au si dusu din ei in capti- vitate, intru atăta, incătu districte întregi au remasu cu totulu desierte de locuitori. De aici a urmatu, că atătu gubernulu cătu si âristocrati’a au trebuitu se ia mesuri mai blânde spre a îndulci si trage pe locuitori din alte tieri, mai alesu ■ in siesurile Ungariei devastate cu totulu neasemenatu mai reu decătu părțile muntdse si anume decătu in Transilvani’a, ai cărei locuitori atătu la ve- nirea mongoliloru cătu si mai tărdiu la invasiunea tata- riloru lui Tamerlan s’au retrasu in munți si in codrii neamblati, pe unde vrăjmășii n’au fostu in stare se stra- bata, si asia locuitorii cu vitele loru au fostu scutiti de peire pre cătu timpu ordele barbare au cutrieratu alte părți ale tierei, ceea-ce nici-odata nu a duratu prea multu timpu, din causa, că dupa-ce locuitorii fugiseră in locuri ascunse sau fuseseră omorîti, ne-avendu cine se cultive pamentulu, barbarii erau siliti sb se retragă si ei, câ se nu pibra de fdme si de frigu la apropiărea ernei. Asia *) Quilibet Rusticus, seu lobagio alicujus Nobilis, si vo- luerit, de possessione Domini sui, habita licenția, etjustb ac eon- sveto suo Terragio persoluto, ad possessionem cdterius Nobilis, vel alias quo ei placuerit, cum omnibus suis rebus, libere se causa commorandi, tranșferre valeatf . • **) „Cum nos universis nobilibus, Saxonibus, Siculis et Olachis in partibus Transilvania apud Albam luliae pro re- f ormatione status eorundem congregătionem cum iisdem fecissemus, ab eisdem Nobilibus, Saxonibus,/Siculis et Olachis diligentbr inquiri fedmus, si dictae posSesSiones (Foga- ras et Zumbathel) ad ipsum magistrum Ugrinum dignoscuntur, juste et legitime pertinere etc.u ,, 99 s’a intemplata apoi, că munții si codrii întinși pe sute de miliarie pătrate au fosta pentru elementulu roma- nescul pentru limb’a si naționalitatea lui in Daci’a, ce- tattfecele mai tari, fortificate nu de măni omenesci, ci diih foăn’a lui Dumnedieu. ■ 'Prin proclamarea libertatiei si a liberei migratiuni introduse in Ungari’a au căscigatu firesce si popora- tiunea rurala din tierile vecine, intru cătu adeca oli- garchii ungureni avendu lipsa mare de locuitori pe te- ritoriele loru cele vaste, pe lănga ce tractau mai ome- nes'ce pe cari îi aveau, spre a induplecâ si trage si pe alții’ la sine, le puneau conditiuni mai usiore, lasandu-le midiulăce de ajunsu câ se păta întemeia si cresce familii numerdse, si rapacitatea inca se mai infrenâ. Multi dintre locuitorii tierani cari ajungeau la o stare mate- riala mai buna, rescumperăndu ori-ce îndatoriri avusera cătra oligarchii feudali, îsi căstigau ei inșii pamentu pe la orasie si in tînuturi scutite cu totulu de jugulu feu- dale. Pe acestea caii apoi si Ungari’a începu a se im- poporâ din nou in o parte mare a ei. Ceea-ce inse nu trebue se uitamu, nici la loculu acest’a este, că poporulu tieranu se tînea siguru de libertățile sale numai sub conditiune, daca regele avea măna tare si bratiu inaltu destulu, pentru câ se o pota aperâ neincetatu de asu- pritori si răpitori. Dara nu toti regii Ungariei si voivodii Transilvaniei bau fostu tari destulu, pentru-câ se’si păta implini acea îmissiune de protectori ai poporatiunei rurale, era unii Ifaceau chiar si causa comuna cu oligarchii cei mai egoiști 'si răpitori. N’au trecutu cincidieci de ani dela legea lui Andreiu III citata mai susu, păna ce oligarchii au si inceputu a o calcâ mai alesu in doue moduri. Unii adeca dintre domnii feudali aflau o mulțime de preteste, pentru-câ pe tieranii asiediati si muncitori pe mosi’a loru si maltratati de cătra ei inșii sau de cătra deregatorii sau argatii loru, se’i tîna legati de glia, si se nu’i sufere a se strămută si a’si ameliorâ starea pe lănga conditiuni mai de suferitu. Altii Arași simtindu lipsa de locuitori pe dominiile loru, câ dmeni rapaci si hotiosi precum erau din firea sau din creșcerea loru, facăndu invasiuni in moșiile altoru seniori, rapiau cu forti’a fisica pe coloniștii acestor’a si’i asiediau pe moșiile loru. De aici se pote pricepe prea bine si rațiunea legei 16 din 1351 adeca din dilele regelui Ludovicu I, in care se interdice seniori- loru feudali rapirea iobagiloru dela alti domni fără în- voirea acestora. Păna pe la finea văcului alu patrusprediecelea se parca că legea regelui Andreiu este data cu totulu ui- tarei; libertatea personala si a stramutarei dela unu locu la altulu a poporatiunei rurale deveni erasi violata si batjocorita; ea îsi perduse ori-ce auctoritate mai alesu după mortea regelui Ludovicu I urmata in Septembre 1382, pre cătu a duVatu anarchi’a sub regin’a Marfa dusa in captivitate la 1386 si păna la încoronarea bărbatului seu a regelui Sigismundu in 1387. Acestu rege cu tdte usioratatea mintiei sale, vediendu bine, că mai alesu fația cu aprdpiarea si cu desele in- vasiuni ale turciloru tier’a pote se fia perduta, daca mi- lionele de locuitori tierani nu voru fi luati ih aperare de cătra tronu in contr’a tiraniei oligarchiloru, in anulu 1397 a datu unu edictu memorabile, in care dice, că după ce au aflatu din nenumerate informatiuni ale ba- roniloru, episcopiloru si ale altoru omeni fruntași ai tierei, că multi domni feudali caută totu feliulu de pretexte infame, câ se tîna pe locuitori in sierbitute si se nu’i lase câ să se mute airea unde le-ar merge mai bine,’ dănsulu câ rege se simte îndatorata a luâ in aperarea sa pe acea classa de locuitori cu atătu mai vîrtosu, că dela inceputu toti omenii s’au născuta liberi, si că nu natur’a, ci tirani’a omenesca i-au aruncata in jugulu sier- bitutiei; deci elu, regele, consultandu-se cu baronii si cu alti magnați ai tierei, cu votulu unanimu alu acestor’a a sanctionatu si staioritu definitivu, câ de aci înainte toti locuitorii, cetatieni, dspeti (hospites, adeca coloniști străini aduși in tiera), sau iobagii regesci locuitori pre- tutindeni, in cetati, in dominii regale, in orasie si sate libere, in tînuturile fortaretieloru, in dominiile bisericesc!, in ale nobililoru si ale ori-caroru, să se pota mută ori- unde le va conveni, in cetati, in orasie, pe le fortaretie,' pe locuri bisericesci sau pe ale nobililoru, intim tdta libertatea si totu-dăun’a, in preșentu si in viitoriu, jndâta ' ce voru plati fia-care cu ce este datoriu la loculu in care petrecuse păna atunci. Totu-odata regele decide, limpede, că daca ori-care domnu de iobagi nu ar scote in timpu de un’a luna dela iobagii cari voru să Se mute dela elu, ori-ce taxe, datorii sau gldbe (Birsagia) ar avă de scosu, după trecere de o luna se nu le mai păta scote, ci se le părda, era iobagii să se pota mută dela elu fără nici-o pedeca sau vatemare. Alte contributiuni impuse iobagiloru, d. e. pentru stata, trebuea să le in- cassedie seniorulu (domnulu) in 15 dile, er daca elu nu le incassâ in acelu terminu scurta, iobagiulu remane seu-\ titu de plata. In acelea timpuri adeca domnii, aristo- crații incassau dela iobagii loru si contributiunile statului, dara apoi in cașuri nenumerate nu le administrau la fisdu, cile tîneau in pungile loru. Asia se intielege acesta parte a edictului. Cu executarea decisiuniloru coprinse in acesta edictu, cu apararea locuitoriloru de asupririle senioriloru si ăse- curarea liberei strămutări au fostu insarcinati de cătra re- gele Sigismundu deregatorii municipali, adeca prefecți, vice-prefecti, judecătorii primari, sau cum amu dice as- tadi presiedintii tribunaleloru in numele regelui, sads cum se dice in edictu, mera regia auctoritate. • Deregatorii comitateloru inse erau si ei luati totu din class’a nobililoru, din aristocrati: prin urmare se. im- pliniâ cunoscut’a dicatore, că corbu la corbu nn’si scdte ochii. Urmarea fu, că acesta edictu in totu respectata forte memorabile, a fosta data de cătra rege si in desbaterea dietei tînute in Ungari’a la anulu 1405, era aceea vo- tăndu’lu cu schimbare de căte-va cuvinte, pe o parte din eta o incorporă la decretata seu II art. 6 si alfa la decretata III din același anu. Dara nici cu acea lege poporatiunea rurala nu a p u^ tutu fi aparata de rapacitate, din care causa același rege⁻ ' 13* — 100 — Sigismundu tocma după treidieci de ani, adeca la be- tranetiele sale s’a simtitu îndemnata, câ in decretulu VI art. 7 din anulu 1435 se innoiâsca aceeași lege, se dic- tecfie si pedepse in bani asupr’a senioriloru cari nu lașa pe , iobagi sb se mute dela ei, precum si asupr’a celoru cari furau pe iobagi, sau îi primiau pe moșiile loru fără câ se le cera atestatu de liber’a strămutare. Acestea legi si anume legea dela 1435 se cuvine se ni-le insemnamu cu atătu mai bine, cu cătu se scie din istori’a Transilvaniei, că indata la doi ani, adeca in anulu 1437 a si spartu in acbsta acelu resboiu civile aflata de existenti’a unoru documente, cari ar putea. ilustrăm partea II a fragmenteloru de istorie de Hurmuzachi (Unirea Bisericei Romaniloru din Ardălu). *) A se vedâ Nrulu l2 alu „Transilvaniei." Red. Este vorb’a de unu manuscriptu alu unui prelata Nieolae Comnenu Papadopoli, remasu la Padua. Mi ș’a spusii, că manuscriptulu se afla in mănile unui eclesiasticu ger- manii la universitatea de Innsbruck. (Imi pare că: mân. nuscriptulu este camu de pe la 1699—1701). . Amu scrisu profesorului acestuia si mi-a respunsu,. că a elaboratu si inprima acum o colectiune de docu- mente relative la istori’a bisericeloru orientali din Un- gari’a, documente estrase din archivele collegieloru, epis- copateloru si ordineloru religiose din Rom’a, din Austri’a, din Ungari’a si din Transilvani’a. Titlulu operei va fi: Symbolae ad illustrandam Historiam Eclesiae orientalis in terris Coronae S. Stephani, nune primum ex variis tabulariis, romanis, austtiacis, hungaricis, Societatis lesu aliisque fontibus erutae a Nifylao- Nilles, S. I. S. Iheologiae et SS. Canonum doctore,, horumque in caesarea et regia universitate, oenipqnr-, tana professore publico ordinario. Daca ar tipări din Papadopolu totu ceea-ce concerne pe Romani, bine ar fi; inse eca ce-mi scrie profesorplu Nilles: „ Qutre Ies pieces de Papadopoli relatives aux questions du premier livre (FIqoSqo/joP). et que je publierai, je possede encore un gr and travail du meme V autour, duquel j'ai dit ă la 12-me page que je le pu- blierai peut etre dans Ies appendices; cest-a-dirdj si cette augmentatiou de volume ne cout pas tropi. Si votre Academie de Bucuresci voulait souscrire a Une centaine d’exemplaire de mon ouvrage, alorș je: ■ pouvais risquer l’agrandissement de l’entreprise. II< va sans dire, que la „ Vallackia* trouve sa place hd- norable dans Ies derits de Papadopoli.......... II est bien ă regretter que Sinkai, au quel vous¹ avez consacre une si belle page, n’ait pas conild IdP documents relativs a l’histoire de l’ Union de son Eglise . avec le saint-siege. C’est dans cette pârtie de son. ouvrage qu’il fait voir son faible.u , • Asia dara, important’a lucrare a lui Papadopoli"se' va publică, daca Academi’a subscrie pentru 100 exem- plarie. ■■■■:. Credu domnule presidentu, că amu putea face acăSW Academi’a âr da volumulu II alu Fragmenteloru lui Huf- muzache împreuna cu unu volumu de documente publi- cata de Nilles, fia-căndu s’ar vinde, fia-căndu s’ar darul > opulu lui Hurmuzache, Amu pută cere, credu, câspeU cele 100 exemplarie se se tiparâsca: Imprimatu pentru>> Academi’a romana, sau „Cu spesele Academiei romane. “ Daca aflati acâst’a de cuviintia, asiu întrebă pe jprp- fesorulu Nilles de pretiulu probabilu alu unui exemplariu , Alaturediu tabl’a de materii a primului volumu; alu operei ce se tiparesce, si unu Fac-simile de .pe actulu, de supunere alu Romaniloru, cu semnaturile protopopilotu., ardeleni din 1697. ;:,₇, In tdmn’a trecuta aflasem, că dela archivele. Vene- ției nu se mai trimisese nimicu camu de multu. Amu \ rugata, intorcăndu-me aici la Rom’a, pe unu ministru de stata, membru alu comitetului archiveloru, se scrie direc- ■ / . — 102 — torului archiveloru din Veneti’a, se se arete mai zelosu. S’a pusu pe lucru camu dela Noembre, si in septemăn’a acest’a Academi’a va primi inca unu pachetu camu de 200 de pagine de copie de documente. Binevoiti etc... Obedenariu. y Schitie istorice despre „Strigoi".*) (După piaristulu Dongd de loanu M. Petranu.) III. Legendele si traditiunile evului mediu, cari au mai remasu pentru posteritate si „in cari misticismulu cu infami’a, spaim’a cu admirarea ambla tienendu-se de bratiu“, fiindu pline de superstitiuni, câ stupulu de miere, ne potu servi de celu mai bunu isvoru pentru a cunosce in cătUva si cerimoniele spurcate ale instalarei noueloru persdne in onestulu oficiu alu strigoiloru — nesce cere- monii, dela cari omulu numai cu grâtia si cu despretiu trebue să se intorca. E o insusire caracteristica a stupiditatiei arogante a omului, că elu fagia de lucrurile si întrebările cari trecu preste marginitele lui cunoscintie, dar tocmai pen- tru acesta ilu făcu curiosu si interesantu, — se intdrce la admirare, si din celea necuprinse isi fabrica lucruri mari, infioratorie si teribile, er pe acestea le considera câ consecinti’a machinatiunei diavolului, si astfeliu (pote câ resplata meritata pentru stupiditate), mintea lui cea prosta îsi creadia frica si fiori fără de nici o causa. Pe bas’a acestui principiu psichologicu s’a intemplatu (după cumu amu aratatu si in I-iulu punctu alu schitiei) introducerea imaginatiunei strigoiloru in conceptulu ome- nimei*). Acumu, in locu de a dispută pe largu si a cadea pote in repetitiuni, voiescu a vorbi de a dreptulu despre patronatulu strigoiloru conformu cunoscintieloru spicuite, asiu dice, din traditiunile remase noue. Se ne inchipuimu pe căteva momente stimati lectori, că suntemu in lumea cea de demultu neculta si neinva- tiata, căndu diavolulu putea se se preamble liberu pe intregu globulu pământului. Atunci, câ să se fi potutu face cine-va strigoiu, celu dintăiu lucru i erâ de a se inpretinl cu diavolulu câ cu domnulu si patronulu strigoiloru, ba inca si mai nainte de acest’a — de a’lu provocă la unu „rendez-vousu. întâlnirea acest’a se intemplâ in modu sau ne- medilocitu sau midilocitu. Daca se intemplâ in modu ne- medilocitu si fagia de femeia, atunci diavolulu se infa- ciosiâ de comunu acuși ca unu june tineru si frumosu, acuși ca unu domnisioru avutu si placutu, acuși ca unu ciobanelu istetiu si dragalasiu, acuși ca unu fetu frumosu din poveste etc. si mai intăiu prin vorbiri iresistivere, prin promisiuni, seau in casulu celu mai cerbicosu inca *) Ce frasa este acesta? Asia scrie autorulu magiaru? Red. si prin predarea unoru presenturi bogate, îsi câștigă in potestatea sa pe person’a respectiva si apoi o introducea in servitiulu lui celu secretu. Daca person’a rătăcită in cugete si smintita la minte era barbatu, ceea ce forte arare-ori se intemplâ, esenti’a convenirei era totdeuna cea mai dinainte, numai cătu rolulu se schimbă, dar in ambele cașuri ambițiunea condusa de lingușire pe căli rele si rătăcite era adeverat’a causa a pasiului sinistru. Convenirile acestea se intemplau totudeauna noptea si inca intre orele 11—12 (Tempulu spiriteloru ne- curate). Er in modu medilocitu asia se intemplâ introduce- rea in colegiulu strigoiloru, că seau Se facea tergulu sin- gura numai cu magistrulu (Hexenmeister) respecți viloru, seau cu totulu fara de voia, si asia că celu ce prindea mai ântâiu măn’a strigoiului ce tragea de morte, se facea elu insusi strigoiu. Procedur’a acăsta s’aru .putea numi joculu sortei. Trei caii conduceau dara la ocasiunea de a pute fi cineva strigoiu, adeca: seducerea, instruirea si testarea. După intrarea intre strigoi urmă indata promisiunea, inaugurarea solemna, subscrierea cu sănge a invoirei, Însemnarea noului mucenicu si in urma supunerea cea mai mare. Anume: indata ce respectivulu (in turburarea lui de minte) legă amiciția cu draculu, îi depunea totu de odata promisiunea solemna, ca tote va se le faca după bunulu plăcu alu lui, si ca acasa, pe drumu, in bi- serica ori afara, cu cugetulu, cu vorb’a si cu esemplulu se va nasui intr’acolo, câ domni’a satanei se se latiăsca in cercu cătu se pote de mare, si crestinismulu, atătu teoretice cătu si practice, se devină unu obiectu de risu si de batjocura. Celu ce se inrolâ inse sub acestu stin- dardu alu diavolului, singuru nu erâ destulu de capace spre inplinirea missiunei atătu de teribile; deci totu neo- introdusulu capetâ căte unu draculetiu de cei mai infe- riori, care apoi era totudeauna cu elu, ilu insociâ mereu, ca umbra pe omu, îi controlâ faptele, ilu indemnâ la in- plinirea obligaminteloru lui, ilu înfruntă pentru lucrurile lasate in restantia, ba îlu si batea.... cu unu cuventu, draculu erâ „vis motrix“, puterea indemnatoria si ani- matoria, ăr strigoiulu numai unu medilocu in măn’a demo- nului, prin care acesta isi indeplinîa lucrurile sale infer- nali. Puterea sa fermecatoria si estraordinaria, cu care provedea maiestrulu strigoiloru pe person’a căstigata in potestatea lui, nu-i potea resiste decătu numai fumulu temâiei binecuventate, ap’a sântita, facerea crucei etc.) dar si acestea numai pe puginu timpu. (?...) Confirmarea invoirei, seau subscrierea, daca ’mi este permisu a dice asia, se intemplâ seau numai sim- plu prin vorba, seau prin scrisu cu cernăla roșia. Cer- nel’a roșia folosita la subscrierea acestora invoiri — după observarea lui Ipolyi — se asemanâ libatiunei sân- gelui ce ilu versau păgânii cu ocasiunea inchieierei vre- unei conventiuni, ori cu ocasiunea depunerei vreunui juramentu. Faptulu celu mai insemnatu alu inaugurarei inse erâ insemnarea — timbrarea. Decursulu acestei cere- 103 monii sta din aceea, ca draculu luâ că gagiu de fidelitate dela cehi/ introdusa si deja confirmata unu osu din măna Ori dia petionij si după aceea botezăndu’lu, punendu’i nuine, cu trei degete ale manei si pe lănga esprimarea cuvinteloru: „Eta acuma esci in puterea mea“, îi apasâ aemnulu, timbrulu lui, care semenâ forte cu o urma de iepure. Cu deosebire e ihteresantu a sci, că semnele acestea in cele mai multe cașuri erau invisibili, de ore- ce draculu. le acomoda (de si in modu durerosu) „in loco pudendo* după cum marturislau cei intrebati, păna ce erau inca intregi si sanetosi la minte. Se dice că corpulu strigoiloru, in loculu acela unde se însemnă eră nesimtitoriu si ori cu ce de ilu împun- geai, nu esia sânge din elu. Celea dintaiu urme ale datinei de a’si însemnă pe strigoii noi, ocuru deja in poveștile vechi resaritene; si semnificarea loru totu una e si acolo câ si aici; va se dica semnulu confirmatoriu alu contractului incheiatu; numai cătu acolo se amintesce câ urm’a sarutatului in- prumutatu a partiloru ce contracteza. Aici, la marea serbatore a instalarei strigoiloru inca vine inainte saru- tatulu inprumutatu, numai cătu aici ca esprimarea supu- nere! celei mai adenci. Anume strigoiulu care-si docu- mentă deja aptitudinea si constanti’a lui, sărută partea din dereptu — se fie cu respectu — a dracului (Plu- ton©, Belsebub, Lucifer etc.) ce ducea presidiulu in tipu de tiapu ori mîtia. * Totu decursulu acestui ritu de supunere decurgea ' in asia numitele: „balurile strigoiloru", unde toti stri- goii si tdte strigoiele, cari se tîneau de propagand’a respectiva, trebueau se fia de fașia. Acolo apoi isi pe- treceau timpulu, comitiendu lucrurile celea mai de ru- șine si mai dejositorie. In istoria fugitiva a fermecatoriei, cu care ne ocu- pamu vomu avea fericit’a ocasiune de a ne intălni si cu procesele incepute de inquisitiunea spaniola. Er, păna atunci se vedemu ca judele legislativu alu Italiei, Maz- zini prin secolulu alu XVII pe cine insira in catalogulu strigoiloru. 1. Aceia, cari (dnpa cumu sustienu ei), in inele, in oglindi, in medalii, in glaji si in alte obiecte tînu draci ascunsi si inchisi — sunt strigoi. 2. Aceia, cari parasindu fără de credintia cresti- nismulu, atătu trupulu, cătu si sufletulu si Fan datu lui; cari s’au juratu că voru fi ai dracului, si cari de voia buna s’au incredintiatu lui — sunt strigoi. 3. Aceia cari mergu si iau parte la balulu draci- loru, seau (după cumu e vorb’a), in dantiulu strigoiloru — sunt strigoi. 4. Aceia cari farmeca animale raționali si neratio- nali jertfindule satanei — sunt strigoi. 5. Aceia, cari adora publice ori in secreta pe celu necurata, dedicandu-i sare, păne, pâtra acra si alte obiecte — sunt strigoj... 6. Aceia, cari îlu chiama intru ajutoriu cerendu vre-unu dar oresi-care dela elu, sau ingenunchia îna- intea lui; cari îi aprindu lumina si alte obiecte lumina- torie, mai încolo aceia cari îlu tituEza: ângeru săntu, ângeru albu (curatu), sănti’a ta etc. — sunt strigoi. 7. Aceia cari ceru asia cev’a dela elu, ce nu pdte se le dea — sunt strigoi. 8. Aceia cari in faptele necurate si diabolice fo- losescu obiecte săntite — sunt strigoi. 9. Aceia cari pe altariulu unde se tîne miss’a punu bobu, hărtia curata, magnetu si alte obiecte, prin cari tîntescu profanarea missei — sunt strigoi. 10. Aceia cari le tînu, scriu ori rostescu rugă- ciuni neaprobate, ori plane anatemisate de sănt’a biserica. 11. Aceia cari — după cum dicu —causadia chinuri omeniloru, ori punu ole la focu, că, prin acelea se-i tortureze — sunt strigoi. Si in urma 12. Aceia cari imprascia bobu, îsi mesura man’a cu palm’a, îsi esaminăza palm’a ei insi-si . ori prin altii, câ din aceea se scie venitorulu sau trecutulu, precum si aceia cari făcu si alte bosconituri de acestea —sunt strigoi. ' Eta cele 12 puncte infioratorie! dintre cari si nu- mai o dicala inca eră destula, câ pentru aceea sermanulu muritoriu, pre care se adeveriâ, se fia judecata la morte si arsu pe rugu. ■ IV- Pre cătu de latîta erâ maestri’a strigoiloru, mai alesu prin seculii 16 si 17, pre atătu de mare si de inversiunata fu si persecutiunea provocata in contr’a ei; Tribunale intregi erau compuse singuru numai pentru esaminarea si judecat’a acestui lucru. Asia pentru es; in Itali’a, in Spani’a etc., si chiar si pe la noi ici-colea. De oficiulu tribunaleloru acestor’a se tînea, prinderea strigoiloru, aducerea la tribunalu, ascultarea si in urina judecarea loru, ce de comunu erâ mortea. Mai de in- semnatu este inquisitiunea spaniola, care facultatea ca< patata spre acestu scopu si-o esercită păna la estreme. Ori-cine se fi fostu nefericitulu acel’a pre care-si punea ochii, trebuia se mora. Sprenger si Kremer au fosta inquisitorii cei mai zeloși in oficiulu acest’a. Ei au scrisa si unu opu intitulatu „Malleus Maleficorumd in contr’a strigoiloru. Judecăndu lucrulu in modu impartialu, putemu afirma,, că inquisitiunea începută in contr’a strigoiloru, pre lăngș.,' daun’a făcută, îsi avu si partea ei cea buna; căci după atăt’a versare de sănge, desteptăndu-se omenimea din nebuni’a ce erâ, incepîi a parași cu rușine credinti’a desidrta. *) *) Se erte dlu piaristu si toti cei de o părere cu elu, căci acestu scopu humanitariu se potea ajunge multu filaicu- rOndu si mai siguru prin predice parintesci si prin scole, fără rugu si focu si fără nici o versare de sănge. Inquisitiu- nea nu pote fi escusata nici netedita cu nimicu pe lume, ci, ea remane in veci tirani’a cea mai selbateca si mai spurcata, crim’a cea mai teribila contr’a doctrinei lui lisusu Christosu si a omenimei intregi, stigma infama, ce nu se va putea șterge in veci de pre frunțile calugariloru apuseni din evulu mediu si păna tărdiu in secolulu alu 18-lea. Asia numitii strigoi.si strigoie au meritata pedepsa numai câ persone mincihose, că charlatani ridicoli, dara inquisitorii au meritata a fi tractati câ ucigași, câ asasini si răpitori de averile miiloru de omeni innocenti. Red. Transilv. 104 In locu de a continuă inse firulu istoriei mai de- parte, mai avemu inca de a insemnâ unele si altele despre adunările (balurile satanice), precum si despre mer- gerea strigoiloru la acelea. Locurile mai de frunte ale tinerei loru erau: dru- murile crucisie, edificiele părăsite si ruinate,’ morile pustii etc. Timpulu cunvenirei se începea noptea după 11 ore si ținea in tăcere mormentala a nopții, păna la 1 ora, adeca păna la căntatulu cocosiloru după mădia-nopte, er nopțile celea mai însemnate erau (după credinti’a popo- rului), nopțile dileloru festive: anulu nou, Boboteza, Săn- georzu, Simedru etc. Ce se tine de mergerea la adunarea satanica, aceea se intemplă in estu modu: Fiesce-care strigoiu au stri- goi’a inainte de plecare facea cerculu indatinatu alu stri- goiloru, si după aceea ungăndu-se cu asia numit’a „unsdre sburatoria⁸, se suia calare pe o cdda de matura sau pe q cociorba si după căte-va minute se afla la loculu anu- mitu. Unsorea acest’a se pregătea intre altele cea mai mare parte din sănge suptu de sub unghiele prunciloru dormitori, er caletori’a se facea prin aeru la inaltime de unu turnu. Acolo apoi măncau, beau si-si petreceau in desfătări carnali. Despre influinti’a miraculosa a unsbrei sburatore, comunica o scire prea originala in feliulu ei eruditulu piaristu B. Csaplâr. *) Anume după traditiunile popo- rali, unu servitoriu credintiosu voindu a unge grumadii boiloru stricati de jugu, luă din armariulu domnei sale unu vascioru micu cu unsdre si unse cu ea grumadii boi- loru. Si ce se vedi ? Minunea minuniloru! Boii indata se făcură cu aripi câ paserile, si sburara cu jugu cu totu in aeru. Unsorea sburatoria se afla si astadi prin apotheci, dar secretu-i miraculosu e incredintiatu medi- ciloru. Credu că nu va fi de prisosu a notifica si enararea lui Jeân Bodin cu privire la actulu ultimu alu adunarei strigoiloru. După elu la finea petrecerei, draculu ce ducea presidiulu in tipu de tiapu, se încingea totu in focu si ardea, er din cenusi’a lui fiesce-care strigoiu îsi ducea căte o porțiune, câ cu ea se strice ori chiar omdre, caii si vitele, cu deosebire vacile celea cu lapte a le neamiciloru sei. Ffirte bine caracterisaza ratacirea si stupiditatea in care gemea vechimea, si cuvintele urma- torie ale lui Retagno rostite de elu in semnu de intie- lepciune: „qui evgo dicere velit hoc in fantasia aut in somniis contigisse i¹ / /“ Stimati lectori! Daca privimu noi cești din secu- lulu alu XlX-lea lucrurile amintite ale strigoiloru, cu ochi ageri si la lumin’a mythologiei romane, ajungemu la nes- cari descoperiri forte interesante. Anume adunările stri- goiesci nu sunt altu ceva, decătu umbrele vîrîte asia di- căndu in fantasi’a retacita a omenimei despre unele scene ((in modulu de viâtia a paganiloru, cari cu nopțile in-, *) Vedi: Uj magyar Muzeum t. 2. p. 498. tregi își petreceau in desfătări rusinose si carnali. Ase- menea si jocurilej petrecerile, ospetiele etc. enarate mai susu inca aparu câ totu atătea consecentie ale modului atătu privatu, cătu si publicu de viătia alu stramosiloru superstițioși. Multu timpu se cerb si mare lupta se pofti, păna ce blandeti’a nevinovata, bucuri’a innocenta, petrecerea cumpatatâ si desfătarea legala, cari caracterisaza asia de minunatu tdte bunătățile civilisatiunei creștine, se ridică si triumfă asupr’a vietiei celei selbatece si desfrenate, asupr’a voiei si bucurieloru celoru atătu de libere si sen- suali, precum si asupr’a modului de cugetare a popore- loru ante-christiane; dar acăsta axioma a istoriei cultu- rale mai alesu in vieti’a si faptele acelora popdra apare mai bine in ochii scrutatoriului cari, (intre aceștia si noi) de aplecarea loru cătra mysticismu, câ de unu „circulus- vitiosus“, nici decum nu au potutu să se desbrace de totu. In intielesulu acest’a se dechiara si Ipolyi in stu- diulu seu mythologicu. După elu chiar si jocurile, pe- ¹ trecerile etc. acelea de ndpte ale strigoiloru, nu au fostu' altu-ceva, decătu suvenirile orgieloru pagane esercitate : de fantasi’a desfrenata si escesiva, câ totu atătea misterii religidse.... E întrebarea acum, că ce a potutu face institutiunea strigoiloru atătu de notata si persecutata? Respunsulu scurtu e, că brutalitatea contempurana. Dar apoi cum- că scrutatu-a brutalitatea acest’a adeverarea lucrului; si potut’a venerâ in aflarea aceleia scump’a suvenire a isto- riei, pre care si sciinti’a de adi inca o admira si pre- tiuesce ? Cum-că luat-a in consideratiune stupiditatea acest’a a omenimei, că celu ce crede usioru, usioru se si insiala, si că abusuri pretutindenea si cu tote s’au comisu si se comitu neincetatu in lume ?.... Cum-că sciut’a deosebi cu ochii ei cei miopi in scrutările sale direcțiunea abnorma, de cea justa si reala; si ore n’a pedepsita cu morie brutala pre cei buni in locu de cei rei ? etc. etc.... sunt totu atătea întrebări juste, in fați’a cărora epoc’a respectiva demna de tota compătimirea, e silita se taca si să se ascunda cu rușine. Singura filosofi’a necoruptibila a istoriei e uniculu jude chiamatu de a aduce judecat’a cuvenita asupr’a omeniloru, precum si asupr’a institutiuniloru acelor’a; ăra acesta ne spune, că institutiunea strigoiloru in sine fu buna si de respectatu, — dar fantasi’a corupta o facă infio- ratoria, abusurile comise i dedera o direcțiune abnorma si stupiditatea omenimei o facă miraculosa si demna de poveste. Scrutarea filosofica a sciintiei ne arata, că aceea ce in dilele intunerecului generale apară câ unu lucru miraculosu si de minune inaintea mintiei omenesci — astadi se pdte reduce prea usioru, prin cunoscintiele sci- intiei naturali la principiulu acelu vechiu, pre care cu unu cuventu îlu numimu „legea naturei.*⁴ Se privimu singura numai unu rolu alu institutiunei strigoiloru: curarea prin descantecu usitatu si astadi pe ici pe colea de babahărcele nostre. In curarea amintita pe lănga aplicarea Ctivinteloru neintielese ale descantarei, aflamu si' aplicarea unora buruiene vindicative. Se in- templa de morbuhi se curâza, dar nu in Urm’a putereî 105 magice a descântecului, ci (lucru naturalu) in urm’a pu- terei vindocative a 'buruieniloru aplicate. Eta descope- rirea secretului nesciintiei prin radiele dulci ale luminei soclului presinte. Celelalte ce asiu avea de a mai dice iri respectulu acest’a le lasu meditatiunei stimatiloru lec- twi, cari pdte că sunt mai bine informati in respectulu acest’a decătu mine. v. Câ, inchiaiere voiu continua mai departe firulu isto- riei strigoiloru. Istori’a adeverata a strigoiloru numai in seculii primi ai creștinătății incepe a se desfasiurâ din universalitatea neintielesa a fabulei, căci numai acum incepura doctorii bisericei a se ocupa mai seriosu cu Întrebarea: că 6re-ce relatiune esista intre eresia, paganismu si fermecatoria. Si eta in an. 385 fermecatori’a se consideră deja de unu asia mare pecatu fația cu religiunea creștina, incătu Priscillianu, episcopu spaniolu, despre care esise faim’a că esercidza acestu lucru, in urm’a unei judecări legale, fu ucisu. Din anii aceștia incependu, in decursulu mai mul- tora secuii, tipuri tare interesante se deschidu inaintea istoricului atentu despre suvenirile antice relative la cre- dinti’a.in strigoi. , Cei mai seriosi doctori din acea epoca se disputa, că 6re bas’a institutiunei strigoitului intru adeveru e seridsa, si e 0 realitate vrednica de cea mai, săngerdsa. resbunare, sau e numai o conglomeratura a retacirei si nebuniei fantastice demna de rîsu. In dis- put’a acdst’a, pre care aplicarea poporeloru spre mysti- cismu, o făcuse inca si mai inversiunata, câ nescari pa- raie curgea săngele nefericitiloru criminalisti judecati la morte. In urma după atăt’a lupta fisica si spirituala hierarchi’a fu partea invingatdria, care si cea mai mica retacire dela dogmele creștine le considera de o prietinia cu diavolulu. Cea mai mare parte a acelor’a, cari au fostu atăt’a de nefericiti, de alunecara dela unele dogme ale credintiei, se judecară din partea tribunalului penale, (care stă in cointielegere cu hierarchi’a si cu pontificii con- temporani), la pedepsa de mdrte. E inspaimantatoriu numerulu acelor’a insemnatu de mus’a istoriei, cari trecură astu-feliu din vidtia, mai alesu după ce-si publică pap’a Inocentiu VIII in 1484 3 Dec. bull’a sa „Summis deserantes*, in care dechiafră de lucruri diabolice si inimice creștinătății ori-ce vrăjire, descăntare si farmecatoria. Mii si mii de nefericiti, (mai alesu din class’a inferidra a poporului), fura espeditati din lumea acdst’a, sub pretecstu că sunt strigoi, fara de a+si găsi in cineva pe dulcele loru salvatoriu. Pentru ei sub o persecutiune de 5 ani in Bamberg 600, in WUrzburg 900 cadiura jertfa. Er in Braunschweig stâlpii de cari se legau persanele considerate de strigoi si câ atari* jude cate la ardere pe rugu, pareau fi o pă- dure. Spani’a, Franci’a, Angli’a, Itali’a si Ungari’a ase- menea gemeau de procesele urzite in contr’a strigoiloru si resunau de vaietele celoru arși si uciși. Intra adeveru, că omulu fația de atăt’a omora si sănge se cutremura in- intregu internulu seu, si dubităndu se întreba pe sine insusi, nu cumva tote acestea au fostu minciuni ori nebunia (mânia de omora), sau numâi in- ventiunea tribunaleloru tiranice si setdse după sănge ome- nescu ?!.... Formati-ve respunsulu insi-ve st. lectori !*) Si astu-feliu decurse lilbrulu păna in secululu XVIII. Au fostu ce e dreptu, unii barbati, cari si-au ridicatu vocea loru seriosa- in contr’a acestei nebunii, dar in locu de a micsiorâ reulu, îlu făcură inca si mai inversiunatu. Pentru ex. deja in 1563 se sculă in contr’a credintiei desierte mediculu losifu Weier, si după elu Losaus Cor- neliu din Triera. In anulu 1631 jesuitulu Spee publică o apologia numita „ Cautio Criminalist in contr’a pro- ceseloru urzite facjia de strigoi. Mai mare efectu avă cartea reformatului din Amsterdam B. Becker numita: „Bezauberten Welt“, in care atacă si biciui asia di- cendu cu tota asprimea curentului, principiele desierte ale demonologiei. Er dupa-ce Thomasius in an. 1707 in opu-i „Pecatele fermecatoriei" incepîi o lupta in pu*: blicu contr’a celoru ce credeau inca in superstitiuni, se- rusinara inca si cei din urma credincioși, cari se mai tbrăiau in lethargi’a stupidității. Dela timpulu acest’a incepbndu, inca si tribunalele incepeau a nu se amesteca: mai multu in processe strigoiesci. Judecat’a cea din urma pentru astu-feliu de lucra se intemplă in Gl^rus (Schweitz) la anulu 1782. * * * Si acum îmi inchiaiu studiulu meu. De ar fi fostu strigoii pet’a si ran’a cea mai nâgra a omenimei, pât’a si ran’a inca^ trebue cunoscuta si esaminata........câ se o potemu vindeca si curatî. Trebue se luptamn necur- matu pentru latirea adeverului si a luminei, esterminăndu superstitiunea si alungăndu intunereculu, păna atunci „păna căndu (după Ipolyi) din flăcările turbate ale ru- gului va resari lumin'a dulce aurorei." ■ Sfărasiu, 24 Novembre st. n. 1883. Starea femeiloru inainte si după cres- tinismu. Lumea păgână inimica la multe institutiuni si fapte bune, frumose si nobile, (după mărturisirea cătu se pote. mai adeverata a istoriei), nu s’a interesatu in totu . de-, cursulu esistentiei si domnirei sale decâtu numai si nu- mai de bunăstarea si demnitatea barbatiloru, era nu si' de a femeiloru. Singura numai drepturile acelor’a o-a pretiuitu si stimatu, numai in favorulu acelor’a s’a dechia- ratu. — Din contra de femei si-au ui tatu cu totulu fa- bricatorii de legi si aparatorii de dreptu. De sortea, demnitatea, onorea si buna-starea acestor’a nu s’a inte- resata nimenea, ba ce e mai multu, nici starea loru,, in- cătu si ele suntu persone (fiintie omenesci) câ noi, cii *) Au fostu tote acestea, era rapacitatea de bandiți, adeca. planulu de a confiscă cătu mai multe averi de ale celorti omorîti, si ale impartf intre domnitori, călugări, judecători si aristocrati, au jucatu rola principale. Red» 14 106 corpu si sufletu, nu s’a luata in consideratiune, ci au fostu ‘privite simplu numai câ nescari obiecte ir raționali, cu cari omulu pdte dispune după cum vrea; sdu cu alte cuvinte dîsu, femeile păgâne in genere au fostu lipsite de ori-ce libertate si aruncate irf sclavi’a cea mai mise- rabila si mai amara. Ele nu aveau drepturi, nu pro- prietate si nu ceva privilegiu ori profesiune propria, ba nici pruncii nascuti din pântecele loru si nutriti cu lapte maternu inca nu erau ai loru, ci (mai alesu la Spar- tani), deca erau sanetosi si barbati, se cresceau de mici pentru armata, dr daca erau nepotinciosi si de sexulu fe- mininu, se aruncau de pe stânci in bratiale perirei. Fe- meile păgâne nu poteau merge in locuri străine, nu se potea presenta in adunari publice si nu-si parasia cas’a nici baremi pre unu momentu, fora de a fi pedepsite in modulu celu mai tiranu. Nu poteau avea cunoscuti si cu- noscute, nu amici si amice, nu petreceri ori conveniri sociali.... nu, căci tdte acestea treceau de crime.... si inca crime mari in ochii barbatîloru loru; pre scurtu, femeile ante-crestine, din fraged’a loru teneretia, pana in dr’a mortii erau avisate a geme si suspina sub depotis- mulu celu mai brutale alu secsului barbatescu. Că ti- nera, frumdsa si plina de vietia, femei’a tenera pagăna intra in cas’a .bărbatului seu necunoscuta păna atuncea; câ debila, vescedîta si infrănta de tote greutățile se alunga si dimitea din partea acelui’a, in cele mai multe cașuri fora de nici o vina, ci singuru numai din capriciu. Caus’a cea mai bagatela inca eră de ajunsu pentru o astfeliu de fapta. Istori’a ne spune că Sulpiciu (cive romanu) isi dimise femei’a, singuru numai pentru-că acdst’a cuteză de a esi pre strada cu fați’a descoperita. Despre alta cive cu numele Paulu Emiliu se dîce, că Ia între- barea pentru-ce isi alungă muierea, respunse francu si fora de ceva genare, că elu numai aceea facă ce face omulu de comunu, căndu incaltiamintele i stringu petio- rele, va se dîca le lapeda. Acumu, căndu Romanii se purtau asia fația de fe- mei, poporulu celu mai cultu si mai poternicu alu lu- mei pagăne, ce se dîcemu despre Chinezi, Indiani, Arabi, Turci si alte popore păgâne ? E dreptu că păna căndu Rom’a era datatore de tonu nu numai in sciintie si po- tere, ci si in moravuri si fapte bune, până atunci băr- bații ei îsi scieau stima si pretiui femeile, dintre cari multe îsi cascigara renume vecinicu, precum Corneli’a mum’a Grachiloru, Lucreti’a, Veturi’a mum’a lui Coriolanu si altele; dar’ indata ce veniră in atingeri mai dese si mai de aprope cu popdrele vecine ori subjugate, insu- sindu-si datini rele, lucsulu preste mesura si barbaris- mulu nespusu alu acestor’a, începură a le privi din ce in ce cu ochi mai rei, ba incepura a le luă libertatea si a le supune cu totulu potestatei despotice a sociloru loru. Aduseră legi, in urm’a caror’a femeile indata după ma- ritare deveniau sclave, lipsite de ori-ce dreptu umanu si competintia de ereditate. Imperatulu Justinianu fu celu dintâiu, care concese câ si femeile se pota mosceni după mdrtea barbatiloru loru câte cev’a. Astu-feliu a fostu starea femeiloru in genere in lu- mea pagana, si totu camu astufelju e si astadi la popd- rele acelea, la cari inca nu a potutu străbate lumin’a binefacatdria a religiunei lui Christosu. Puțina escep- tiune facă in vechime poporulu Evreescu, la care sdrtea femeiloru eră mai imbucuratdria, decâtu la celelalte nea- muri. Evreii îsi stimau femeile; ei nu le considerau de sclave si nu le țineau inchise de lume, dar’ pre lângă tdte acestea nici la ei nu esistâ legatur’a acea intima si frumdsa, armoni’a acea dulce si sublima intre barbatu si muiere, care esista la noi creștinii. Evreulu câ si altii, îsi potea dimite muierea sa chiaru si numai pentru bagatele. Insusi Josifu Flaviu, renumitulu istoricu se lauda, că de trei muieri legali s’a despărțita. Tdte acestea ne arata in modulu celu mai evidentu starea nefericita, in care gemeau femeile din lumea pagana si anti-crestina. Cu venirea Domnului n. Isusu Christosu, veni si îndreptarea si imbunatatîrea starei sociali a femeiloru. Doctrin’a Lui, care predica mereu drepturi egali si obli- gaminte împrumutate, dede femeiloru tdte drepturile ace- lea, la cari au potutu ele se aiba cev’a pretensiune. Sistă sclavi’a in care gemeau păna atunci; opri legea acea fatala, după care barbatulu eră domnu absoluta, er’ femei’a nimica; le prescrise iubire, onore si aparare din partea acelor’a, si le decoră cu dreptulu sublimu de mame adeverate. Le făcu partasie nu numai in portarea greutatiloru si osteneleloru, ci si in lucruri si binefaceri, er’ pentru susținerea pacei, stimei si iu- birei împrumutate a casatoritiloru institui indisolubilita- tea căsătoriei; prin cuvintele: ce a impreunatu Dum- nedieu, omulu se nu despartia (Math. c. 19., v. 6.) Femei’a numai după crestinismu fă considerata de fe- meia adeverata amesuratu chiamarei sale. Numai după crestinismu fii ea inaltiata pre o trepta cu barbatulu si in drepturile si privilegiile acelui’a, si numai după cres- tinismu fu considerata de mama adeverata intru intiele- sulu stricta alu cuventului. Acum nu i-se mai rapesce copilulu din bratiale sale materne, ci remane proprietatea si bucuri’a ei; pentru elu traiesce, pentru elu se oste- nesce; crescerea si educatiunea acelui’a i suntu ocupa- tiunile cele mai plăcute, vorbele-i dulci si prime î-i suntu desfătarea si mângâierea cea mai mare; incdrca-te a-i răpi acestu margarjtariu scumpu si vei vede din mama ti- grulu celu mai infioratoriu. După latîrea religiunei creștine si a doctrineloru salutarie ale aceleia, se schimbă cu totulu opiniunea lu- mei cu privire la femei. Astadi toti sciu si credu, că in famili’a cea mare a omenimei, partea cea mai deli- cata o formeza femei’a, care nu prin poterea sa fisica, nu prin mintea sa geniala, ci prin bunătatea ânimei, prin semtiurile nobile si prin portarea atragatoria e in stare de a dă vietiei conjugale si traiului pacinicu, aro- m’a cea mai scumpa usi se dîcti asia, parfumulii celu mai farmecatoriu. Femtți’a e considerata astadi că angeru cus- tode alu. familiei, > câ soțiu nedespărțita in calea grea si spinosa a vietiei^ partasia in bine, si in reu. Anim’a ei e isvoru de bucuriasi ;compatimire, sinulu ei limanu de refugiu, vocea ei blânda balsamu alinatoriu; dr’ iubirea ei 107 curata si sincera sorele ce stinge ori-ce nuori, si inpregiu- rulu nostru face se cresca numai flori. Astadi femei’a e incungiurata de cea mai mare ondtfe<; virtutiloru ei eminenti se pleca si barbatulu ceîu mai superbu; in presenti’a ei tace si amutiesce si limb’a cea mai viclena, câ nu cumv’a prin esprimarea unui cuventu de josu se vateme castitatea, acestu te- sauru scumpu alu sufletului femeiescu. Demnitatea ei, de care se bucura, intru adeveru e regăsea: anim’a curata î-i este corona, iubirea sincera sceptrulu, misiunea sa de mama tronulu si pruncii nevinovati subditii, cari se supunu cu bucuria nespusa voiei materne, sciendu ca aceea nu le vrea decâtu numai si numai binele si feri- cirea. După cum dice Alesandri: „Mam’a pentru a ei copilu are scumpe desmerdari; „Are anima cu ochi, are ochi cu sărutări, „Plansulu lui e plansulu ei; ori-ce ’lu dore, pre ea ddre, „Ea traiesce pentru elu: candu elu more si ea inore." Eta iubite lectore! femei’a creștina, femei’a eman- cipata — dara nu după principiele „liberiloru cugetători", ci după „dogmele religiunei creștine." Sfarasiu lun’a lui aprile 1884. Joanu M. Petranu. Manifestulu Comitetului centralu alu Congresului Economicu din Romani’a.*) Avemu deosebita satisfactiune de-a publica mai la vale AsiediamentuluCongresuluiEconomicu. si unu manifestu alu Comitetului centralu către po- porulu romanu. Asiedamintu si Manifestu suntu doue remar- cabile acte, care trebue se ne deștepte din apati’ain care ne vedemu cadiuti, si in deșteptarea nostra, se vedemu limpede, că er’a mariloru acte politice inchidiendu-se prin unirea principateloru, prin constitutiunea ce ne-amu datu, prin proclamarea Regatului, a independintiei, a libertatiei cu- vântului si a presei, o noua era, unu nou câmpu de desvoltare si de prosperitate ni se presenta pentru a com- plectă marile silintie din trecutu, si a asigura iubitei nostre tieri o esistentia economica in raportu cu esis- tenti’a sa politica. Nu trebue se se uite, că Romani’a pdrta economi- cesce unu jugu pe care nu-lu mai pote indura astadi. Tributara streinatatii, ea a ajunsu a-si sleii aprdpe tote resursele in folosulu acelei streinatati si in detrimen- tulu ei. Liberu-schimbistii o sugruma cu teoriile loru, si con- ventiunea de comerciu cu Austro-Ungari’a, după cum a *) Doue acte de interesu nationalu-economicu de impor- tantia suprema aflamu publicate in Curierulu finantiariu atâtu de puși nu cititu dincoce de munți; tocm’a din acesta causa inse le facemu locu si aici cu atâtu mai vârtosu, cu câtu Gestiu- nile naționali economice din Romani’a stau in legătură strinsa cu altele de aceeași natura din monarchi’a âustro-unguresca si mai de-aprope din Transilvani’a. Red. spus’o si a scris’o eminentulu nostru economistu d. lonu G h i c ’ a, îi paraliseza ori-ce încercare făcută in sensulu de-a desfunda prin sine si in folosulu seu avuțiile na- ționale de care dispune! In fine, de la mare păna la Carpati, Romani’a, asta tiera suverana politicesce, se vede inca repusa si ador- mita economicesce, si din acesta repunere, si din acestu somnu de morte, fii poporului intruniti in congresu se silescu a-o deșteptă astadi, a-o emancipa si a-i dă ran- gulu ce i-se cuvine. Mijlocele de esecutiune ce ne propune manifestulu Comitetului centralu suntu: o unitate de vederi si o unitate de acțiune. Unitatea de vederi e determinata prin unu anume p rog ramu. Unitatea de acțiune e desfasiurata printr’unu As e- diementu, in capulu carui’a stă scrisu acelil programu. Scopulu miscarei, in fine, e: Regenerarea eco- nomica a României. La lucru dar’ Romani, căci a sositu timpulu de-a rupe cu viâti’a de tributari, de-a aruncă jugulu care apasa destinele nostre economice si de-a indreptâ o stare de lucruri, care pe terenulu economicu ne saracesce si ne umilesce! Manifestulu comitetului centralu anuntia deschisa subscriptiunea pentru luptătorii mișcarei economice ro- mane. Elu invita poporulu a luă loculu de ondre Sub drapelulu economicu-nationalu ce s’a arboratu. Ei bine*, stnngeti-ve rândurile, consultati nevoile vostre si grabi- ti-ve a respunde la invitatiunea ce vi-se face, căci ulti- mulu cuventu nu s’a spusu inca. Acestu cuventu voue ve e datu a’lu spune in masse legalu constituite prin comitetele ce veți crea in tote ju- detiele, in conformitate cu prescriptiunile asiediementului ce vi-se pune sub ochi mai la vale. Trebue, Romani, se purificamu atmosfer’a de aerulu greu ce o apasa, si acesta purificare voi sunteti chia- mati a o face, luptandu cu convicțiunea omului lumi- natu pentru luminarea celoru 17 puncte din program’a economica care stralucesce pe drapelulu vostru, după cuin program’a politica a strălucită pe drapelulu betraniloru noștri de la 1848. Părțile rele ale conventiunei comer- ciale. La ordinea dîlei fiindu cestiunea conventiunei comer- ciale cu Austro-Ungari’a si înlocuirea ei cu alfa ndua' credemu utilu se producemu aci o interesanta scrisdre adresata la 1876 Vicomtelui Macdonald, si prin care eminentulu nostru economistu d. I. Ghica semnalâdia Si pune in reliefu câte-v’a din marile defecte ale convfentiu- nei comerciale ale Austro-ungariei, sub imperiulu Caria ne aflamu. Critic’a ce face d. lonu Ghica conventiunei, merita serids’a atențiune a barbatiloru noștri de stătu. Eta scrisorea: Conventiunea comerciala ce Romani’a a incheiatu cu Austro-Ungari’a, nu corespunde nici unei’a din necesită- 14* 108 tîle tierei nostre, nu satisface nici trebuintiele comerciale nici pe cele industriale. Nici o ideie economica n’a fostu adusa la confecționarea sa de guvernulu nostru, pe candu interesele austro-magiare au fostu studiate si ocrotite cu cea mai mare solicitudine. Guvernulu din Vien’a a fa- cutu totu posibilulu pentru a iniesnf importulu in Aus- tro-Ungari’a alu produseloru brute venite din Romani’a; acestu guvernu scie că materiile brute suntu elementulu ce nutresce si maresce prosperitatea poporeloru indus- triale si că eftinatatea loru lașa o parte mai mare in retributi’a uvrieriului; elu scie că saraci’a poporului îndustrialu e cu atătu mai mare, cu cătu munc’a e mai puginu retribuita din valorea obiecteloru, adica cu câtu munc’a bruta e mai scumpa. Si in același tempu gu- vernele din Vien’a si Buda-Pest’a au cautatu se pună obiectele fabricate in Autro-Ungari’a, in stare de-a con- cură in Roînani’a cu similarele loru indigene. Cerealele romane suntu scutite de vama la intrarea loru in Austro-Ungari’a; dar’ de indata ce ele au suferitu cea mai mica transformatie, căndu ele au fostu transformate de esemplu in faina, platesce in Austro-Ungari’a 4 lei de 100 kilo (V tarif., cl. III. div. 12), pe candu fain’a Austro-Ungara intra in Romani’a fara a plati vama (V art. aditionalu alu convenției, al. 6). Ast’-feliu că se pote intemplâ forte bine, că grăulu romanescu, transportata in Austro-Ungari’a si condusu la Brasiovu sau la Cer- năuți, se revie de acolo la Botosiani sau la Ploesci trans- formata in faina si se faca concurentia fainei romane, vendiendu-se cil 17—18 lei chilogramulu. (?) Pastele alimentare a caroru fabricație reclama me- suri mai complicate si mai scumpe, se gasescu in condi- tiuni multu mai dificile. Pastele austro-ungare, precum fainele suntu scutite de dreptulu de vama la intrarea in Romani’a, pe căndu pastele romane platescu la intrarea loru in Austro-Ungari’a 4.lei la 100 kil. asia, că fabri- cati’a devine inposibila in Romani’a, căci ele nu potu sustiene concurenti’a; de aceea stabilimentele care fabrica acestu produsu au incetatu de-a esistâ după subsemnarea conventiunei. Si chiar’ liber’a intrare a cerealeloru in Austro-Ungari’a, cu care guvernulu romanu se lauda atâta, devine ilusoria din momentulu ce guvernulu austro- ungaru îsi reserva dreptulu de-a spori — ceea ce a si facutu, tarifele căiloru ferate, ori-cându va găsi de cu- viintia; este evidenta că numai atunci căndu va fi si- lita de necesitate sau de fdmete, va face elu posibila intrarea grăneloru din Romani’a in Austri’a si Ungari’a, siguru fiindu atunci că nu va vatemâ interesele agri- cultoriloru sei. Beuturile spirtuose suntu singurulu obiecta care fii protegiatu in tiara. Intrarea spirtuoseloru afara de romu si cognacu erâ prohibita; dar’, după convenție (v. B. n. 3.) ele potu intră platindu o vama de 25 lei la 100 kUo, cu taxa de 20 lei de lada, 25 lei in boloboce duble si 15 in boloboce simple, tax’a care se aplica la tdte spiritudsele rectificate sau nu, asia că spirturile venite din Austro-Ungaria, care la frontiera costa 40—50 lei hectolitrulu, intrându in Romani’a se redica la 65 sau 7 5 lei hectolitrulu si ar’ potd sustiene concu- renti’a cu spirtudsele romane in tdte orasiele României. De alta parte, spirtudsele fabricate in Romani’a platescu in Austro-Ungari’a de 2 si de 3 ori mai multu, cele nerectificate 45 lei si cele rectificate 75 lei de 100 kilo. In aceste taxe suntu coprinse impositulu de consumatiune, care se percepe in același tempu cu taxele vamale. Acelea-si observatiuni potu fi presentate pentru tdte articolele, căci exista unitate de idei din partea Austro- Ungariei. Cpnventi’a se pote dar’ resumâ ast’-feliu: „Intrarea libera in Austro-Ungari’a a produseloru fabricate, si concurenti’a avantagiosa produseloru fabri- cate austro-ungare in Romani’a cu tdte fabricatele simi- lare indigene." Pentru câ se potemu judecă efectele ce acdsta con- ventiune va trebui se aiba, ve trimitu unu esemplariu si ve recomandu studiulu tabloului A si B, si speru că ve voiu convinge de ineficacitatea sa pentru a faci- lită crearea unei industrii naționale romane. In tabloulu B veți găsi obiectulu celu mai greu impusu in scopu de-a pune Romani’a in starea se producă ea insasi: pos- tavulu. Stofele austro-ungare de lâna suntu supuse la in- trarea loru in Romani’a la o taxa de vama de 30—58 lei de 100 kil. ceea-ce representa unu impositu de 12Va pentru lânurile grose, precumu pături si de P/a’/o pentru postavulu finu. O mare pătura cantaresce 3l/i kilo, si costa 8 lei bucat’a; ast’feliu că unu balota de 100 kilo contienendu 30 piese in valdre de 240 lei, platesce vama 30 sau UVa °/o. Postavulu Ordinariu dîsu de Brasiovu, care canta- resce 796 grame metrulu si costa aprope 6 lei metrulu, contiene aprope 125 metri intr’o piesa de 100 kilo, care face 750 lei; supuindu la tax’a medie de 44 lei, platesce aprope 6% taxa la intrarea in Romani’a. Postavulu negru finu de Vien’a cantaresce 490 grame metrulu si se vinde cu 17—18 lei; o piesa de 100 chilo contiene 204 metri si costa 3570 lei. Facen- du-lu se platesca maximulu taxei vamale, 58 lei, pla- tesce ntai puginu de W/o (1.6O°/o). Daca la santinele vamale de mai susu adaogamu pretiulu de transportata la 200 kilo pentru postavurile ordinare aduse din Brasovu si la 1500 de kilo pen- tru postavurile fine aduse din Vien’a, adica 2¹/ₐ°/₀ pen- tru cele de-ântâiu si 4% pentru cele de alu doilea, re- sulta că postavurile austro-ungare trecăndu fruntari’a ro- mana au o sarcina, cele de ăntăiu de 8Vs°/o si cele de alu doilea de 6°/o, si daca tînemu comptu de 3 sau 4°/o cătu costa lân’a in Austro-Ungarj’a mai multu de câta costa in Romani’a, ajungemu la unu totalu de 10—13 °/o alu ta- xeloru si cheltuieleloru de care voru fi scutite postavurile fabricate in Romani’a. Se vedemu acumu ce sarcine au postavurile ce se fabrica in Romani’a. 1. 25% pentru plat’a lucratoriloru, cari supta mai scumpi in Romani’a din caus’a lipsei de, brațe, a inex- perintiei si a necesitatei de-a aduce lucratori streini cu 109 eonditiuni onerose, si îndatorirea de a-i reimpatria in casu de nemultiumire. 2) 10⁰/o—15°/o pentru diferinti’a in plusu a pre- -tiutai masîneloru si instrumentele necesarie, greutatea re- paratiuniloru, a transformatiuniloru etc. 3) 8—-10% pentru diferinti’a in plusu sau dobând’a baniloru. In totalu celu puținu 43—50 °/o in detrimentulu fabricateloru romane. Potemu dar’ dice, că nici cu 30 nici cu 40% ad v a 1 o r e m Romani’a nu va potea se lupte cu fabricatele austro-ungare. Organisarea miscarei Economice in Romania. Romani! Poporulu Romanu si-a dobănditu prin elu insusi neatârnarea politica; elu nu pote trai de o vietia vitala, decătu dobăndindu - si neatârnarea eco- nomica ! A sositu momentulu se scuturamu apati’a ce ne in- lăntiuesce, si cu totii se ne ocupamu de midiulocele eco- nomice, prin care amu putea se ne aparamu tier’a con- tr’a pericolului care ne amenintia si ne cotropesce in fie-care di cu pași repedi. Tier’a ndstra eminamente agricola si bine înzestrata cu tdte materiile prime, este inca si astadi cu o agri- cultura in fasia, cu unu comerciu care lancediesce, si fără industria. Si agricultur’a nu pdte înflori acolo unde industri’a nu este, pentru a o susținea si a o împinge pe calea progresului. Industri’a fiindu sufletulu agriculturei, fără ddns’a agricultur’a remane primitiva, si poporulu merge spre seracia si decadentia. O Romania economica devine in fine imposibila, fără mari silintie din partea ndstra a tuturoru, fără o uni- tate de vederi si de acțiune, fără o energie ho- taritdre de a pune capetu nepasarei ce aratamu de in- teresele ndstre! Romani! Fii ai poporului, intruniti in congresu, au arboratu unu drapelu. Pe acestu drapelu stă scrisu unu programu economicu, carele resuma in 17 punte vointi’a si aspiratiunile natiunei romane. Asia dar cu totii scimu in numele si pentru reali- sarea caroru principiuri ve invitamu se luati parte la acesta mișcare economica. Insa, pentru-câ acesta lupta se fie in adeveru ro- ditore, pe lângă unitatea de vederi exprimata prin programu, se cere si unitate de acțiune. Acdsta unitate amu cautatu s’o prevedemu in a si ediamentulu ce congresulu ne a autorisatu a face, asiediamentu publicatu in brosiuri si diarie. Asiediamentulu in cestiune conține organisarea mis- carei economice romane. Asta mișcare îsi exercita activitatea prin comitetele economice alese de cetatieni in fie-care judetiu si stăndu in relatiuni de aprdpe cu comitetuiu centralu din Bu- curesci. Grabiti-ve dar a respunde chiemarei ndstre, si ve- niti cu totii, fără distinctiune de coldre sau partitu, a ve luâ locurile de ondre sub drapelulu economicu ce s’au arboratu. Adumbriti-ye sub acestu drapelu si invetiati se lup- tați pentru elu si reusit’a principiiloru in numele căror’a este plantatu. La lucru, dar, căci pericolulu este mare ! Acestu pericolu, vointiei ndstre este datu de a fi inlaturatu prin grab’a ce vomu pune de a ne strînge rendurile pentru a lucra cu fortie unite si a proba lumei, că astadi tdta suflarea romana e cuprinsa de o singura cugetare: „Re- generarea economica a României! Comitetuiu centralu. C. Porumbaru, Al. Lupascu, presiedînte. v.-presiedinte. Membrii: C. Trotdnu, C. Olanescu, Teodora Nic’a, M. Minoviei, D. Butculescu, R. Opranu. Asiediamentulu institutiunei congresului economicu, romanu. TITLULU I. Scopulu, sediulu si admiterea membriloru. Art. 1. Se infiintieza in Romani’a o institutiune de uti- litate publica sub numele de: Congresulu economicu romanu. Art. 2. Scopulu congresului este: Regenerarea econo- mica a României pe tdte caile legale. Program’a sa este urmatorea: I. Desvoltarea cea mai larga a instructiunei in genere si in specialu a celei agricole, comerciale, de arte si meserii in tdta tidr’a. II. Aplicarea principiului protectionistu pentru indus- triile romane. III. Aplicarea principiului prohibitivu pentru materiile streine similare celoru din Romani’a. . IV. Egalitatea si justiti’a in dările directe prin intro- ducerea unui sistemu de impositu basatu pe venitu. V. Aplicarea principiului de aparare de drepturi va- male pentru tdte masînele si materiile necesarie industriiloru din tiera. VI. Apar ar ea de taxe comunale pentru materiile prime sau fabricate provenindu din tidra. VII. Legile organice pentru societățile anonime si mutuale. VIII. Interventiunea statului prin premii acordate pro- ductiuniloru naționale silite a lupta cu cele streine pe pietiele din tidra. Acordare de premie de esportatiune si restituire de taxe vamale pentru esportatiunea produseloru industriale indigene. IX. Asigurarea proprietatiei prin Catastru. X. Legi pentru apararea comerciului si industriei contra concurentiei neoneste. ¹ XI. Denuntiarea conventiuniloru de comerciu si reînnoirea loru pe bas’a sistemului protectionistu. XII. Scăderea tarifeloru pe caile ferate, in mesura dea. favorisâ exportatiunea si productiunea tierei. 110 întocmirea tarifeloru locale pe aceleași base, că tarifele directe. Pentru importatiune, adoptarea de tarife egale cu tăie tierile, pentru a nu se favorisă industri’a unei singure tieri si impedeca concurenta pe pietiele năstre. XIII. întinderea cailoru de comunicație pe uscatu si pe apa. Corectiunea si navigabilitatea rîuriloru. XIV. Aplicarea sistemului de irigatiuni pentru desvol- tarea productiuniloru agricole. XV. Imbunatatirea starei materiale a porturiloru si în- curajarea desvoltarei centreloru de transactiuni comerciale. XVI. Reinfiintiarea corporatiuniloru de meseriași. XVII. Administrarea in regie a impositeloru indirecte de cătra stătu, judetie si comune. Art. 3. Sediulii institutiunei este in Bucuresci. Insti- tutiunea va putea primi legaturi si donatiuni sub ori-ce forma. Art. 4. Toti cei nascuti romani potu face parte din congresulu economicu, platindu o cotisatie de 12 lei pe anu. Art. 5. Pentru a fi admisu in congresulu economicu, propunatorulu trebuie se adreseze cererea sa la comitetulu judetienu alu congresului unde domiciliază, însoțita de 12 lei, cotisati’a pe unu anu; că a luatu cunoscintia de dispositiunile presentului asiediamentu, precum si de declaratiunea sa, câ adera la principiile institutiunei. Art. 6. Numerulu membriloru congresului este neli- mitata. TITLULU II. Organisarea institutiunei. Art. 7. Congresulu esercita activitatea sa prin comitete, care se voru infiintiâ in fie-care judetiu. Art. 8. Aceste comitete se alegu in fie-care judetiu de cătra membrii congresului resiedinti in acelu judetiu. Vota- rea se face la resiedinti’a comitetului in prim’a luna ce ur- meza după întrunirea anuala a congresului. Art. 9. Fie-care comitetu se compune din membrii aleși cu majoritate de voturi si pe terminu de unu anu. La casu de vacantia in cursulu anului, comitetulu va completă nume- rulu membriloru. Art. 10. Fie-care comitetu îsi alege din sinulu seu unu presiedinte, unu vice-presiedinte, unu secretariu si unu casariu. Art. 11. Pentru conducerea lucrariloru se instituie in Bucuresci unu comitetu centralu compusu din 25 membrii. Art. 12. Membrii comitetului centralu se alegu cu ma- joritate de voturi pe terminu de unu anu de cătra Adunarea generala a congresului. Art. 13. Membrii aleși de adunarea generala voru com- plecta, la casu de vacantia, numerulu membriloru prevediuti mai susu. Art. 14. Comitetulu centralu alege din sinulu seu unu presiedinte, unu vice-presiedinte, doi secretari si unu cassariu. Art. 15. Toti membrii comitetului judetianu sau ai co- mitetului centralu voru trebui se-si aiba sediulu in orasiulu de resiedintia alu comitetului din care face parte. Art. 16. Comitetele judetiane voru tine siedintie, celu puținu o data pe luna. Ele se voru pute inca întruni extraordinariu de căte ori presidintele comitetului va crede necesariu a le convocă. Biroulu inse alu fie-cărui comitetu trebuie să se intru- nesca odata pe septemana. Art. 17. In întrunirile lunare, biroulu trebuie se dea sema comitetului, de progresele si lipsurile simtite in judetiu in tdte ramurile activitatiei industriale si economice. Asemenea se dea sema si se puie in desbaterea comi- tetului memoriile, propunerile sau ori-ce alta lucrare, adre- sata comitetului in cursulu lunei. Art. 18. Despre resultatulu siedintieloru lunare care se va pute prelungi mai multe dile, după importanti’a lucrariloru, biroulu va fi datoru a redacta unu raportu detaliata, care im- preuna cu lucrările aprobate de comitetu se voru inaintă co- mitetului centralu, celu multu in cele prime 15 dile după În- chiderea desbateriloru. Art. 19. In fie-care anu, după stabilirea noului comitetu, acest’a îsi va elaborâ budgetulu probabilu de venituri si cheltueli. In budgetulu de cheltueli, fie-care comitetu va trece de oficiu 20% din venituri, spre a se inaintă'comitetului centralu pentru a fi intrebuintiate, precum se prevede la art. 29. Art. 20. Escedentulu ce se va constată la facerea bi- lantiului anualu, se va intrebuintiâ la cheltueli pentru atin- gerea scopului congresului, de comitetulu localu, cu prealabila incuviintiare a comitetului centralu. Art. 21. Atătu budgetele cătu si bilantiele se voru co- munică comitetului centralu. Art. 22. Comitetulu centralu va tine siedintie celu pu- ținu odata pe luna; elu se va pute inse întruni ori de căte ori presiedintele va găsi necesariu. Biroulu seu inse se in- trunesce celu puținu odata pe septemana. Art. 23. In întrunirile sale, comitetulu centralu ia cu- noscintia si delibereza asupr’a mesuriloru de luatu asupr’a memoriiloru si raporturiloru primite dela comitetele judetiane. Art. 24. Propunerile si memoriile venite dela comite- tele judetiene, inainte de a se desbate in siedintia de comi- tetulu centralu, voru trebui se fie studiate de o comisiune din sînulu seu si însoțite de unu raportu. Art. 25. In acestu scopu, comitetulu centralu se îm- parte in comisiuni compuse din trei membrii; unu membru pote face parte din mai multe comisiuni. Art. 26. Comitetulu centralu, pdte pentru norm’a sa a se adresă la cunoscintiele membriloru congresului, sau streini de institutiune. Art. 27. Despre decisiunile comitetului centralu luate asupr’a propuneriloru presentate de cătra comitetele jude- tiane, se va redacta unu raportu detaliata, care împreuna cu lucrările aprobate de comitetu, se voru supune deliberatiuni- loru adunarei generale a congresului. Art. 28. In fie-care anu, comitetulu centralu presenta adunarei generale a congresului o dare de sema de veniturile incassate si de cheltuelile sevîrsite in cursulu anului împlinita. VăniJjjple se compunu din cele 20% servite de fie-care judetiu si din ori-ce alte venituri estraordinarie. Art. 29. Escedentulu care se va constată după stabilirea cheltueleloru de rigore, se va intrebuintiă de comitetulu cen- tralu in publicări de Buletine, brosiuri, memorii aprobate de congresu, sau pentru transporturi utile scopului congresului si pentru ori-ce alta cheltuiela, care se va judecă nimerita pen- tru atingerea scopului. 111 . TITLULU III. - întrunirile Congresului. -i .Art. 30. Congresulu se intrunesce in fie-care anu in Adu- nare generala, in lun'a Octomvrie sau Noemvrie in orasiulu hdtaritu in adunarea precedenta si după convocările făcute de Comitetulu centralu cu o luna înainte de dat’a intrunirei. Art. 31. Adunarea generala a Congresului este des- chisa de comitetulu centralu, care printr’unu raportu deta- liata dă sema de tote lucrările din tiera din anulu precedente, depune mandatulu seu, si congresulu procede imediata la ale- gerea Biuroului, care se compune de unu presidente, unu vice- presidente si doi secretari. Art. 32. întrunirile congresului suntu publice si tînu trei dîle; adunarea inse pdte decide si siedintie secrete. După aprobarea raportului, se acorda cuventulu mem- briloru cari au de rostita discursuri de interesu econo- micu generalu. Aceste discursuri suntu totu-de-a-un’â scrise. Se procede apoi la alegerea noului comitetu centralu. Membrii esiti potu fi’aleși. In urma congresulu ia in desbatere si decide asupr’a propuneriloru si memoriiloru presente de comitetulu centralu. Art. 33. Propuneri noue si din inițiativa privata, nu se potu pune in discutiune de câta după complect’a terminare a ordinei de dî fixata de comitetulu centralu. Aceste propuneri voru fi însoțite fie-care de câte unu memoriu. Ele se voru desvoltâ in congresu si se voru resolvâ in urma de comitetulu centralu. Art. 34. Ori-ce propunere trebue înscrisa la biuroulu Adunarei generale, inainte de deschiderea siedintiei. Discur- surile asemenea. Art. 35. Votarea in adunarea generala se face prin aclamare, sau prin vota secretu, de se va cere de majorita- tea adunarei. Art. 36. Conducerea lucrariloru Adunarei generale aparține numai Presiedintelui. Elu apretiaza daca trebue sau nii se ridice cuventulu unui oratoru, se-i fâca observatiuni, se-Iu chieme la ordine, si cu incuviintiarea adunarei, se-i ceara a părăsi sal’a siedintieloru. In nici-unu casu, in aceeași cestiune, nu se va potea acorda cuventulu de câta numai de doua ori aceleiași persdne, afara de aprobarea congresului. Presiedintele e datoriu a acorda totu-de-a-un’a cuvântulu in cestiune personala, afara daca Adunarea generala va de- cide alt’felu. Art. 37. Daca midilocele institutiunei permita, congre- sulu .pdte in fie-care anu incuviintiâ premii si recompense pentru studii. Art. 38. Programele concursului se elaboreza de co- mitetulu. peptralu, care va avea a decide asupr’ă>meritelbru lucrarilorp depuse. Comitetulu centralu pentru a hotărî asupr’a meritului lucrariloru depuse, va fi asistata de unu juriu de cinci per- sdne comitent#)săSpr’a materiei. Lucrările premiate se comunica in extenso congresului in adunările sale generală si se voru da publicității. TITLULU IV. Dispositiunile generale. Art. 39. Comitetulu centralu va luâ dispositiuni pentru, recunoscerea institutiunei congresului câ persona juridica. Art. 40. Pentru instituirea celoru de-ântâiu comitete judetiene care se voru face prin alegeri, comitetulu centralu va convocă in fie-care judetiu pe membrii locali ai Congresului. Art. 41. Pentru infiintiarea comiteteloru judetiene, co- mitetulu centralu va face cele mai întinse publicatiuni, câ toți' romanii cari voru voi a face parte din congresu, se tramita in scrisu cererea loru de adesiune la comitetulu centralu in Bucuresci insotîta de 12 lei cotisati pe unu anu, care se voru remite apoi de acesta comiteteloru judetiene imediata după constituirea loru. In diu’a fixata pentru alegerea comiteteloru judetiene, comitetulu centralu va convocă prin publicatiuni, la resiedin- ti’a judetiului, pe toti membrii locali cari ar’ fi declarata in- scrisu adesiunea loru conformu aliniatului de mai susu. Unu membru desemnatu de comitetulu centralu, presi- deza alegerea asistata de doi secretari luati dintre alegatori, înainte de votare se procede la apelulu nominalu. . Art. 42. Cele lalte alegeri anuale voru fi convocate si deschise de cătra comitetulu alu cărui mandata espira. .... Adunarea alegatoriloru procede la alegerea biroului s’au care se va compune de unu presiedinte si doi secretari. Alegerea dureza o dî, de la 9 ore dimineti’a, până la 4 ser’a, cându se deschide scrutiniulu. După alegerea noului Comitetu, membrii potu prelungi siedintiele si discuta chestiuni economice la ordinea dîlei sau incidentale. Comitetulu centralu. C. Porumbarii, Al. Lupascu, presiedinte. v.-presiedinte. Membrii: C. Trotănu, C. Olanescu, Teodoru Nic’a, M. Minoviei, D. Buteulescu, R. Opranu. Bibliografia. — Academi’a Romana. Bucuresci, 8/20 Iunie 1884. Din publicatiunile Academiei romane au aparutu urmatorele si se afla de vendiare la librăriile Socec in Bucuresci si Krafft in Sibiiu: 1. Vieti’a si scrierile lui Grigorie Tamblacu, de Epîsc. Melchisedecu. Pretiulu 1 leu 20 bani. 2. Despre Alexandru Mavrocordatu Exaporitulu si des- , pre activitatea sa politica si literara de dlu A. Papadopolu- Calimachi. Pretiulu 20 bani. 3. Dare de sema despre expositiunea de electricitate dela Vien’a din 1883, de dlu Em. Bacaloglu. Pretiulu 30 bani. 4. Dare de sema despre expositinnea de igiena din Berlinu din anula 1883, de dlu Dr. I. Felix. Pretiulu 50 bani. — Societatea geografica romana, fundata la 15 Iunie 1875. Buletinu publicatu prin ingrigirea dlui George I. Lahovari, secretariu generalu alu Societatiei. Anulu V. Semestrulu I (Partea II) 1884. Sumarifi: Partea II. Con- fer in ti e, Memorii etc. — Meteorologi’a practica si for- marea charteloru synoptice pentru prevederea timpului, con- ferintia de d. Tnginieru St. Hepitâs. — Notice historiquek 112 sur Ies Tsiganes de Moldavie et de Valachie, par Alfred Poissonnier. — O notitia asupr’a Tîganiloru de George L.Lahovari. — Premiulu „Generalu George Mânu“. — Errata. Bucuresci 1884. stabilimentulu graficu: Socecu & Teclu. 96, strad’a Redzi 96. — La librari’a W. Krafft in Sibiiu se afla de ven- diare: Raportulu lui Avramu Jancu, prefectu alu unei legiuni romanești. Despre faptele ostei poporane romanesci, care a stătu sub comand’a sa pe timpulu resboiului civile din Transilvani’a in anii 1848/9. Formatu 8° preste 4 cole bros. 40 cr. — Gramatic’a limbei romane pentru classele gimnasiali, carte didactica, autorisata de onor, ministeriu alu instructiuniei publice si culteloru, de Stefanu Neagoe, profes- soru de limb’a si literatur’a romana la Liceu, cursu superioru, si la scdl’a normala (pedagogica? din Bărladu. Bene-merenti cl. II. Editiunea VII adaogita si imbunatatita. — Barladu, 1884. Tipografi’a George Catzafany. — Economi’a Câmpului de Georgiu Popu de Basesci. Disertatiune premiata cu 6 galbeni. Proprietatea despartiamentului XI alu „Ăssoeiatiunei transilvane pentru li- teratur’a romana si cultura poporului romanu/ Conține 24 pagine. Pretiulu unui exemplariu 10 cr. — Sibiiu, 1884. Ti- pariulu tipografiei arehidiecesane. — Higien’a poporala cu privire la „Sateanulu ro- manu “, invetiaturi practice pentru preoți, invetiatori, seminarie, scdle normale, licee si pentru toti acei’a cari tînu la sanata- tea poporului dela tiera, cu figuri in textu de dr. G. Vui’a medicu la băile din Mehadi’a si professoru de Higiena la in- stitutulu teologicu din Aradu. Conține 118 pagine. Pretiulu 1 fl. = 2 lei 50 bani. Aradu 1884 Tipografi’a romana die- cesana. — Memorialulu, compusu si publicatu din insarci- narea conferintiei generale a representantiloru alegatoriloru romani, adunati la Sibiiu in dîlele din 12 13 ’si 14 Maiu st. n. 1881, prin comitetulu seu exmisu cu acea ocasiune. Edi- tiunea a dou’a inavutita cu actele conferentiei; o scurta es- cursiune critica si cu o serie de discurse politice tînute in conferenția. — Sibiiu 1883 Tipariulu lui W. Krafft. Totu acestu Memorialu tradusu după textulu din editiunea I. in limbile germana si maghiara impreuna cu o mica colectiune de acte publice vechi si noue, de legi si alte docu- mente adaose la elu, era in limb’a francesa fără acte, se afla de vendiare atâtu in Sibiiu la librari’a W. Krafft, cătu si pe la alte librarii anuntiate prin diarie. In tdte trei traductiuni exemplariulu costa totu numai 1 fl. v. a. comptantu sau 2 franci 20 centesime. Se potu trage sau de-a dreptulu prin posta, s’au prin ori-care altu librariu din tdte orasiele. Societatea geografica romana Premiulu „ge- neralu G. Manu“ 1. Se institue unu premiu de 1000 lei pentru cea mai buna lucrare a unui Dictionariu geograficu alu României. 2. Acestu Dictionariu va cuprinde descrierea judetieloru, plașiloru (plaiuri, ocoale), comuneloru (oraseloru, târguriloru, sateloru, catuneloru), locuriloru istorice, a rîuriloru si a celoru mai insemnate parae, gârle, lacuri, insule, munți, dealuri si siesuri si apele minerale din Romani’a. Editur’a Asociatiunei transilvane. Redactorii: (4. Baritin. 3. Descrierea judetieloru, plașiloru (plaiuriloru, ocoale- loru) se va face in resumatu, aratandu-se situatiunea, hotarele (naturale sau artificale), întinderea, clim’a, calitatea solului, munții si rîurile^cele mai insemnate, productfa agricola, in- dustriala si comerciala, a căiloru de comuni catiune, impartî- rea administrativa, judiciara, militară si bisericesca, precum si centrurile cele mai poporate si mai productive. 4) La descrierea fia-carei comune (orasiu, târgu, satu sau catunu) se va dâ: a) Numele actualu obicinuitu si oficialu in transcrierea fonetica), precum si numele, ce l’a mai avutu in timpurile vechi; b) Fixarea astronomica a orasieloru si terguriloru, luân- du-se câ punctu de plecare meridianulu Parisului, precum si atitudinea loru de asupr’a nivelului marii, intru câtu acestea suntu cunoscute; c) Situati’a naturala, fixâhdu-se pe riuri si munți; d) PoporatiUnea; e) Producerea agricola, industriala si comerciala; f) Aratarea instituteloru de cultura, de bine-facere, a fabriceloru, precum si a monumenteloru celoru mai insemnate; g) Ce insemnatate aie impartîrea administrativa, judi- ciara, militară si bisericesca ; * ti) Istoriculu comunei, aratandu-se evenemintele, precum si barbatii cei mai însemnați in istori’a tierii, carii s’au nas- cutu intr’âns’a; i) Etimologi’a numeloru geografice. 5. Pentru elaborarea acestui Dictionariu se dă timpu de unu anu, adeca până la 1 Aprile 1885. 6. Manuscriptele se voru trimite la Vice-presiedintele So- cietatei cu numele sigilatu si cu unu motto. 7. Lucrările nepremiate se voru inapoia după cerere. Societatea insa îsi reserva dreptulu se utiliseze cu con- simtimăntulu autorului, partîle meritorie din lucrările ne- premiate. Membrii comisiunei: Vice-presiedinte: Dr. Barbu Constantinescu, Generalu G. Mânu. Angelu Dimitrescu, Grigorie Lahovari. Posta Redactiunei. Abonamente la „Transilvani’a", care este proprietatea Ăssoeiatiunei transilvane, se primescu numai pe câte unu anu intregu cu 2 fl. v. a., si numeri singuratici nu se dau din trăns’a, căci nu este permisu a strica puținele exemplarie căte mai remanu. Acșst’a nu este publica- tiune de curiositati nici beletristica. Dela căti-va membrii actuali s’au intorsu Nrii cu semnatur’a: „Necunoscuta⁴⁴ ori „S’a mutatu de aici.⁴⁴ Rugamu pe respectivii membrii, câ intielegbndu de acestu avisu alu nostru, se nu’si pregete a reclama cătu mai curbndu si inca de a dreptulu la comitetu. Unii din membrii reclama foi’a, dara adress’a ddloru nu se afla in catalogulu membriloru cari au numerătu 5 fl. câ taxa de membru. Fiindu-că se apropia adunarea generala, sunt rugati toti ddnii membri cari se sciu in restantia, câ se inain- tedie acelu modestu ajutoriu de cultura naționala la co- mitetu in Sibiiu. Redactiimea. Tipariulu tipografiei arehidiecesane.