Nr. 11—12 _Sibiiu, 1—15 Iunie 1884._Anulu XV. TRANSILVANI’!. Foi’a Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cul- tur’a poporului romanu. £c6șta f6ia ese căte 2 cole pe luna si costa 2 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asociatiunei. Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu Associatiunei in Sibiiu, s6u prin posta s6u prin domnii colectori. Sumariu: Studiu istoricu asupr’a raporturiloru agrarie din Ungari’a si tierile adnexe. — Documente din Vaticanu si din alte parti ale Italiei pentru întregirea istoriei Daco-romaniloru. — Petitiuni relative la infiintiarea de academia juridiGa si chiar de universitate romanesca. — Schitie istorice despre Strigoi. — Academia Romana. — Procesu vcrbalu alu Asso- ciatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a popor, rom., luatu in siedinti’a ordinara dela 18 Maiu st. n. 1884. ! Studiu istoricu asupr’a raporturiloru agrarie din Ungari’a si tierile adnexe. Periodului!- t' (Urmare). După anulu 1000 adeca dela regele Stefanu I sis- tem’a feudala cu tdte ramurile sale a petrunsu cum am dice, pe tote porțile in Ungari’a din Germani’a cu atătu mai usioru, cu cătu atunci imperatorii ’si căstigau in- fluintia valorosa asupra capiloru poporului maghiaru pe caii diverse, era mai virtosu prin casatorii cu femei germane, prin introducerea cavalerismului germanu in noulu stătu, cu tdta organisatiunea sa feudala, cu vasali si subvasali, cu sierbi armati si nearmati, cu professfonisti de diverse meserii, cu zidiri de cetati si fortaretie in mai multe parti ale tierei, destinate nu numai pentru retra- gere si aparare din acelea contr’a invasiuniloru din afara, ci si pentru tinerea in frdu si apoi subjugarea locuit o- riloru tierei in mai multe regiuni ale ei. Poporulu germanu odinidra liberu preste totu, in se- colulu al X-lea se află despartitu in mai multe classe de omeni. După infiintiârea regatului Ungariei si pri- mirea baptismului de cătra primulu rege Stefanu numitu si santu, din causa că elu a propagatu evangeli’a nu numai cu cuvdntulu si cu decrete, ci si cu ascutîsiulu săbiei, tdte acelea distinctiuni de classe feudali s’au introdusu ’ jdin Germani’a si in Ungari’a. Asia s’au formatu mai intăiu Oligarchi’a sub titlu de dinasti, baroni ai regatu- lui sau domni, era sub aceștia alti nobili vasali de class’a mijlocie si nobili inferiori militanti. Alăturea cu acelea classe privilegiate s’au mai formatu altele pe la locuri intarite, sau cetati, fortaretie, borguri, burguri, in care imperatulu Henricu I. convocase dela comunele rurali totu pe alu noțtele omu bunu de arme, câ se le apere si in care se scuteau tot odata comerciantii si meseriesii asia numiti burgeri, cetatieni, orasieni, cives< Pe din afara de locurile fortificate a remasu mulțimea cea mare de coloni cultivatori de pamentu, dintru inceputu totu liberi; in fine sierbi sau sclavi lipsiti de tote dreptur£|0 omenesci. La germani organisatiunea militară stetea in legar tura stricta cu cea politica. Din tdta acea organisa- tiune inse a urmatu după natur’a lucruriloru omenesci, câ in cursulu timpuriloru partea cea mai mare a natijinei se’si perda libertatea si se cada in sierbitute. Noi inse nu avemu se ne ocupamu la loculu acesta dș / istori’a feudalismului germanu; voimu numai se sustînemu, că introducerea aceluia in Ungari’a au avutu efecte si mai funeste pentru locuitorii tieriloru apartînetdrie Ia¹ cordn’a Ungariei, adeca: . ’. . Perderea libertatiei personale a popd4r reloru. Se mai afla istorici si juriști creștini passionati a’sî, lauda si glorifica pe națiunea loru, că aceea ar fi su^ff| jugatu nu sciu căte popdra cu armele si le ar fi lipsiW de libertatea loru personala. Altii erasi tînu, ca popoj rula tieranu cultivatoriu de pamentulu patriei ar fi< d ■. adunatura de omeni carii s’aru trage din locuitorii altoru * tieri, prinși in resbdie si aruncati la conditiune de sclavi ’ Daca acei scriitori nu aru fi cristiani, ci sau ethnici dir i vechime, sau incai mohamedani, fal’a loru cu dreptulu' celui mai tare s’ar mai intielege, de si nu s’ar puteâ r \ justifica in fați’a umanitatiei. Ei inse lovescu si in adeA verulu istoricu. Adeca cum ? Diecile de milione ale popo- rului germanu, cari pana pe la inceputulu acestui secolu inca totu mai gemeau sub jugulu iobagiei, se tragu totu numai din sclavi luati cu sabi’a ? Nu cumva poporultț Franciei păna la 1790, sau locuitorii Russiei pana in anulu - 1860 fuseseră duși acolo in captivitate din alte tieri ; străine? Din 5 milione de magiari preste patru mi- , lidne au fostu păna la Mari’a Teresi’a adeverati sclavi iii classei privilegiate, tractati nu câ omeni cu drepturi per- sonali, ci curatu câ vite, inca si mai reu decătu acelea, dra restulu, adeca burgesi’a câ semidmeni; căci. cțdm§n| intregi erau considerati numai nobilii privilegiati. Căndtf - vreodată oligarchi’a maghiara au adusu din tieri străine \ ii 82 in urmarea resbdieloru, pe patru milidne de magiari cu- rati in captivitate, câ se’i degrade la stare de sclavi ai loru? Acesta nu s’a intemplatu niciodată, ci căușele caderei poporaloru in sierbitute impreunata cu infami’a au fostu mai multe, intre care captivitatea bellica ocupa loculu din urma. In totu cuprinsulu istoriei unguresci de ani 900 nu vei afla unu singuru casu adeveritu, in care magiarii se fie adusu dintru odata, in urm’a vre- unui resboiu, macaru numai cincidieci de mii omeni in captivitate si cu atătu mai puținii omeni magiari, de cari nu mai erau nicairi pe lume, decătu numai in Pa- noni’a, era mai tardiu si in p parte a Daciei. Supunerea feudala iobagăsca, sierbitutea, perderea drepturiloru omenesci a urmatu atătu in Germani’a cătu .si in noulu stătu alu Ungariei in partea cea mai mare [pin alte cause, intre care noi aflamu pe acestea: 1. încă inainte de regele Stefanu I. sub ducii ma- giariloru era lege la densii, că toti barbatii căti se sub- trageau dela portarea armeloru de căte ori erau chiamati, se pedepsiau cu spintecare, precumu se dice că se mai intempla in imperiulu Chinei ; mai tărdiu după in- troducerea cristianismului acea pedepsa fu schimbata in sierbitute (sclavia) nu numai pe vietia, ci pentru tote generatiunile. De aceea dice faimosulu legislatoru palatinu Stefanu Verb (iezi pe la inceputulu vâcului alu 16-lea (1514), că acea lege militară au aruncatu pe multi unguri in sierbitute de vecie*). 2. Ori-ce omu liberu ar fi avutu a face de 3 ori cu o femeia de conditiune servila, in casulu de intăiu era tunsu si rasu, lucru care in acelea timpuri trecea de infamia, adou’a ora cadea totu in acea pedepsa; era a trei’a ora cadea si elu in sierbitute la proprietariulu femeii sclave, daca nu eră in stare se’si rescumpere li- bertatea cu pretiu cătu de mare **). A fostu adeca adop- tata si de cătra magiari cunoscut’a maxima juridica a germaniloru vechi despre gaina si cocosiu, care erau sim- bolulu sclaviei: „ Tritts du meine Henne, so wirst du mein HahrP. 3. Celu care luâ in casatoria câ omu liberu pe sdlav’a altui omu liberu, chiaru si cu invoirea aces- tuia, devenia sclavulu acestuia, conformu celeilalte axiome germane; „Die unfreie Hand zieht die freie nach sich ***). Mai tărdiu s’a făcutu lege si asupra preotiloru cari se cununau cu vre-o femeia sclava. In cașuri de acelea preotulu eră obligatu se’si venda nevast’a, era daca nu *) Multos Hunnorum (Hungarorum) perpetuam redegit in rusticitatem (Decreti tripartiti Partis I. cap. 2 §§ i 2. 3. 4. et 5). **) Si quis fornicaretur cum ancilla alterius, sciat se reum esse criminis et pro eodem crimine imprimis decalvari et depi- lari. Si vero secundo cum eadem fornicatus fuerit, iterum de- calvetur et depiletur; si autem tertio, sit servus pariter cum ancilla, aut redimat se. S-cti Stephani L. II. C. 26 §. 1“. ***) S. Stephani L. II. C. 27 §. 1. voia, i se luă si se vendea de cătra autoritatea publica, ăra pretiulu vendiarei se dedea episcopului diecesanu*). 4. Omulu liberu care fura odata, cadea in sier- bitute, si dacă nu era in stare de a se rescumpara, eră vendutu câ ori-ce animalu. Poporale nomade fdrte dedate la rapacitati si la invasiuni de teritorie străine, dupace se mai imblăn- diescu si se asiddia la unu locu cu casa, rernanu mai alesu cu patim’a de a fura. In periodulu acesta de aprope trei sute de ani, furturile nu numai de vite si de obiecte neînsuflețite, ci si de omeni erau cumu amu dice delicte comisse in tdte dilele si in tote classele locuitoriloru, de cătra barbati si femei. Acestu reu se constata cu prisosu prin mulțimea de legi aspre si bar- bare aduse sub regii: Stefanu I., S. Ladislau, Colomanu si altii, cumu si prin varietatea pedepseloru aplicate asu- pra furiloru de tdta categori’a intru atăta, ca Ungari’a are legi si pedepse chiaru si in contra magnațiloru si popiloru dedati a fura. Dara apoi tocma vitiulu acesta naționale a datu ocasiuni fără numeru la înmulțirea scla- viloru in stătu. S’ar cere timpu si spațiu prea multu a înregistra aici tote legile decretate asupra furiloru, căte cuprindu totu odata pedâps’a aruncarei in sierbitute de veci a fu- riloru; le vomu cita deci numai pe scurtu împreuna cu acelea care dictau taiarea de nasu si de urechi, scoterea ochiloru si furcile pentru delictele de furtu. După o lege a s. Stefanu (L. II. C. 41) ori care omu liberu fura odata, se’si rescumpere libertatea, daca pote; daca nu pdte, se se vendia. Vendutu fiindu, daca fura din nou, devine sclavu. Daca fura a trei’a ora, se se spendiure. Daca unu ostasiu (nobilu) fura o fetitia, se o resti- tue chiaru si in casu de a o fi defloratu si să se rescum- pere cu diece junei (S. Stephani L. II. Cap. 25). Femei’a maritata pentru ântâiulu furtu se o res- cumpere barbatu seu; pentru alu doilea asemenea; pen- tru furtulu alu treilea se o vendia (S. Stept. L. II. C. 29). Acdsta lege sub regele S. Ladislau s’a mai inaspritu in cartea III. C. 6. si 7. unde se decide, că femei’a maritata care fura, se’si pdrda nasulu si se se venda, era dotea ei se pdra. Veduv’a care fura, se’si pdrda unu ochiu si partea sa de avere. Fetele nemaritate daca fura, se se venda si nici-odata se nu pdta fi scă- pate de sclavia. Preste totu femeile magiariloru in acelu periodu erau tractate numai câ sierbitore. Cartea a dou’a din legile regelui Ladislau mai tâta, a trei’a in parte mare se ocupa numai de hoții si furturi. In L. II. C. 13 popii cari fura găsce, găini, pome si alte obiecte de valdre mica, sunt condamnati la ba- *) Si quis autem presbyter ancillam suam uxoris in locum sibi associaverit, vendat, et si noluerit, venumdetur, et pretium ejus ad Episcopum transferatur (S-cti Ladislai Libro I. Cap. 2). 83 taia cu nuiele: era daca comitu furturi mari, episcopii se’i degrade (respopdsca) si se’i dea pe man’a judecato- riloru civili, cari inse si acesti’a furau si rapiau barba- tesce si pe întrecute. Sub același rege L. II. C. 1 se iau mesuri si in contra furiloru din class’a magnatiloru, carii se aflau in apropierea domnitoriloru. In legile lui S. Stefanu unu sierbu (sclavu, iobagiu) care fura o d a t a, avea se’si rescumpere nasulu cu cinci junei; daca nu’lu putea rescumpara, i se taiâ; daca fura si a dou’a ora, si nu avea alti cinci junei, i se taiau ure- chile. A trei’a ora furandu, ajungea in furci. (L. II. C. et 40). In poterea legei lui Ladislau L. II. C. 12 ori-ce omu liberu ori sierbu prinsu cu lucru de furatu, trebuea se mora totu in furci. Daca furulu scapă cu fug’a in vre-unu a si lu, curau era biseric’a, episcopulu sau unele monastiri, elu nu mai peria in furci, dara trebuea se remana sclavu alu acelui locu de asilu pentru totu deauna. Unu sierbu care fura o găsea sau gaina, avea se’si pdrda unu ochiu. Daca unu furu vendutu in alta tiera, ar fi cute- diatu se se intorca in patri’a sa, i se scoteau amendoi ochii (L. III C. 4). Mai aflamu si alte legi unguresci, din care ese lim- pede, că in acestu periodu Ungari’a avea si terguri de sclavi. Tbtu in acelea legi mai damu preste altele multe, din care se cunosce usioritatea cu care se rapia libertatea personala nu numai a individiloru singuratici, ci a unui numeru nemarginitu de familii pe generatiuniina- inte din caus’a furturiloru, si cumu drasi vieti’a omeni- loru eră despretuita si carnea de omu eftina. Furtulu comisu de omu liberu in valore de 10 (diece) denari se pedepsia cu morte (L. II. C. 14 S-Lad.) Toți pruncii furului liberu trecuti de 10 ani cadeau in conditiune de sierbi pe vecie. In alta lege anteriora din cartea I era luata pentru cașuri de acestea, etatea de 15 ani la baiati; mai tărdiu inse acea lege s’a inas- pritu si mai multu. Daca unu judecatoriu nu aru fi taiatu nasu, urechi, sau nu ar fi scosu ochii furiloru si nu ar fi spdndiuratu ori nu iar fi vendutu in tergu câ sclavi pe cei liberi, adeca nu ar fi executatu acelea legi, avea se’si pdrda tfita averea, si se fia văndutu in piatia; dara fiii si fiicele lui erau scutite de sortea sclaviei. Judecătorii carii traganau processele preste 30 de dile, erau pedepsiti cu bataia. 5. Locuitorii statului ungurescu isi mai perdeau libertatea si cadeau in sierbitute cu familiile lorti inca si pentru alte delicte sau crime. Asia prefecții sau co- mandanții fruntarieloru, asia numitii castelani si alti funcționari, daca faceau comerciu in tierile vecine cu cai sau cu boi iara permisiunea regelui, erau destituiti si cassati; era custodii (păzitorii) fruntarieloru isi perdeau libertatea si erau venduti; dra oficiarii comandanți ai loru ajungeau in furci. (S. Ladislai L. II. C. 1 7). Omulu liberu care înjunghia pe altulu cu sabi’a, isi perdea țdta averea daca eră bogatu si se condamnă la inchisore; daca inse eră saracu, cu avere mai puțina de 110 bani numiti pensa, cum ar fi 110 florini din dilele nostre, ' i se vendea persdn’a lui. 6. Alte mijloce de a condamna pe omeni la per* derea libertatiei prin tote generatiunile, resultau din p;ro- cesseleperdute, mai alesu din cele criminali. Se pare că in evulu mediu domnia câ o regula juridica, ca dmenii cari nu erau in stare se platesca cu bani sau cu alțe/ obiecte de valore, o datori’a, o dauna causata altora, sau vre-o amenda, globa, birsagium, invoiela, trebuea se platdssca cum se dice, cu pielea, adeca li se veudea persdn’a loru, era din pretiulu căstigatu se desdaunau creditorii ori alti pretendenti si se coperiau spesele pro-; cesului, adeca Se piatia o parte considerabila judeca- toriloru. 7. Toți pruncii căti se nasceau din părinți sclavi sau; si numai din una parte sclava, aveu se porte jugulu sierbitutiei, câ si odiniora in Greci’a sau Rom’a, con-, formu mai virtosu maximei cunoscute; Partus sequitur ventrem. Acestu midiulocu de a se inmulti sclavii .in teritoriele domniloru erâ cu atătu mai siguru si mai; abundante, cu cătu căsătoriile loru dependeau absoluta dela vointi’a domniloru, prin urmare aceștia alegeau si. împreunau parechile după cumu li se parea loru că voru. contribui mai siguru la înmulțirea si propagarea sclavi-, loru, carii faceau o parte essentiala din avuțiile loru. ... 8. Mai exista si legi din acestu periodu, care vor-* bescu despre răpirile omeniloru liberi si ducerea loru, in alte parti ale tierei, ceea ce se intemplâ forte desu. 9. In timpuri de mari desastre, precumu fdmete, devastatiuni hostili, resboie civili, multi părinți de fa-? milia spre a scapa pe ai loru cu vietia, se vendeau in persona si chiaru cu tdta famili’a la cei bogati si potenti. 10. Istori’a si legile acelui periodu ne-au conse?^ vatu urme numerose despre existenti’a rassei semitice in; Ungari’a sub nomenclaturi diverse de Ismaeliti, Iudei si Fi- listei, era alaturea cu aceștia despre întinderea mai preste tdta tier’a a usurariei celei mai nerușinate si sugruma* . torie, care au provocatu si căte-va revolte săngerdse. Pentru locuitorii aduși la sapa de lemnu 'prin usurarja mai remanea in cele mai multe cașuri calea unica de, a scapa cu viatia, câ se’si vendia personele si se devină, sclavii altora. Miriade ale locuitoriloru au ajunsu pe acdsta cale in sierbitute pe vecuri inainte. 11. In fine sclavii din tiera se inmultiau. si cu, captivii facuti in resboiele avute cu alte staturi. Acei , captivi, daca nu erau uciși, se impartiau intre coman- danți si oligarchi, cari ’i intrebuintiau după, cumu ii aflau buni, sau pentru agricultura sau pentru alte servitii in curte, ori la diverse professiuni, in totu casulu inse câ sclavi hereditari ai sortiei loru fatale. Neputinti’a de a se emancipa sclavii. Inca sub regele Stefanu I. s’au infiintiatu legi aspru pedepsitorie asupra toturoru domniloru de sclavi si autori- tatiloru publice, cari aru ficutediatu se incerce a emancipa,. 11* 84. — vreunii sclavu fără învoirea domnului seu. Găti sclavi străini voia cineva se liberedie, totu atăti erâ obligatu se perda din sclavii sei, din carii doue din trei parti se dedeau regelui, ăra 1/3 domnului sierbiloru; era re- gele donâ din ai sei 1/3 parte comitelui (prefectului), si asia elu insusi sancționa sclavi’a prin fapta, de si acuma baptisatu fiindu, trecea de rege christianu. (8. Stepbâni L. II C. 38). Primirea sierbiloru fugiti dela unu domnu la altulu era pedepsita greu in bani si sierbii restituiti la domnii vechi. Pentru-câ sclavii se nu devină periculoși statului, atătu regele cătu si prefecții aveau căte o trupa organi- sata* inadinsu, insarcinata numai cu urmărirea in tota tiâr’a a sierbiloru fugari si ascunsi, apoi prinderea si adunarea loru la căte-unu locu anumitu, intocma pre- cum se intempla cu vitele pripășite, perdute, rătăcite. Acei funcționari se numiau in actele latinesci Col- lectores sau cu unu terminu barbaru loccerdech si lo- kergech (din maghiarulu lokergeto, urmaritoriu de avere), âra fugarii sclavi se diceau Uzbeg slav. Ubech fugariu). Atătu sclavii fugari cătu si vitele aflate si adunate la unu locu se tîneau sub paza păna la St. Michaiu (S. Sofia) pe la fortaretie si castele. Păna atunci prefecții si comandanții îi folosiau la lucru precumu voiau. Se scoteau inse in tdte dilele de tergu in piatia si se striga, că cine si-a perdutu vit’a ori ia fugitu vre-unu sierbu, se merga si daca’si va cundsce si documenta proprieta- tea, se o ia, sub conditiune inse, câ pentru tinerea unui calu se numere 12, pentru unu bou 5, dra de unu sclavu 90 denari. După diu’a de St. Mihaiu 29 Septemvre tote vitele si toti sclavii ai caroru domni nu s’au aratatu, se impartiau intre episcopu, comite si rege. Episcopulu luâ decim’a din tdte, cornițele (prefectulu), una, era regele doue parti. Daca colectorii sau comiții insielau pe regele odata, aveau se platesca sum’a intreita, de ex: pentru 2 sclavi fi, asia si pentru vite; era daca’lu insielau de doue ori, pedeps’a loru erâ perderea libertatiei, deveniau adeca si ei sclavi. Avemu inse si urme in legile regelui Ladis- lâu (Libro III), că insielatori de acesti’a ajungeu si spen- diurati. Toti domnii la carii regele daruiâ sclavi de ai sei, erau obligati sub pedepsa in bani, câ se le tundă capulu jumătate, era daca nu se supuneau la acea me- sura, li se luau sclavii cu neveste cu totu (Regis Colo- manni L. I. cap. 41). Din tote legile citate păna acilea si din mai multe altele coprinse in Corpore juris hungarici sau si in alte colectiuni de legi si de documente istorice ne informamu pe deplinu, că not’a caracteristica principala a sclaviei in sistem’a feudala a remasu in acestu periodu si după introducerea christianismului totu cea cunoscuta in dreptulu {romanu, adeca trecerea jugului dela părinți la (țoti descendentii loru, inse cu acea distinctiune, că emanciparea sau asia numit’a manumissiune erâ in unele timpuri multu mai restrinsa decătu in Rom’a vechia, căci adeca se descopere prea puține cașuri in documen- tele acestui, periodu de trei secoli, care se marturisâsca despre manumissiuni mai frequente; din contra se afla destule urme, că si oligarchi’a christiana mea totu mai tinea la cunoseutulu principiu partus sequitur ventrem, asia că si pruncii nascuti din barbati nobili si din femei sclave, remăneau totu in conditiunea mameloru, adeca sclavi. Tinerea la acelu principiu ethnicu isi avu ur- mările sale sociali si chiaru politice in stătu, nu numai in evulu mediu, ci si in celelalte periode ale istoriei in unele cașuri păna in secolulu nostru. Unu midiulocu de a usiora in cătuva sortea sierbiloru in desu citatulu periodu apare ici colo prin documentele vechi, âra acela era donati unii e de s ierbi la bi- serici si monastiri, pe care le faceau unii domni sau familii de domni mai virtosu cu doue scopuri, adeca fundatiuni sau fonduri de sclavi cu scopu de a ajuta si ameliora starea materiala a bisericeloru si mo- nastiriloru, si ârasi donatiune prin testamente, câ pomana, câ liturgii, câ parastase, sarindarie si alte rogatiuni cătra D-dieu si săntii sei, câ mijlocitori pentru repausulu sufleteloru in sinulu lui Avramu, era anume in bise- ric’a apusâna pentru micsiorarea pedepseloru in purga- toriu si scurtarea terminului tinerei loru in acelu locu curatitoriu, âra in credinti’a celuilaltu poporu, pentru câ sufletele celoru adormite in Domnulu se nu aiba greutati la trecerea prin cele siepte vămi si se li se deschidia mai curendu porțile raiului cerescu. Conditiunile aceloru sclavi donati din religiositate erau forte diverse., după diversitatea testamenteloru si fundatiuniloru; in cele mai multe cașuri inse multu mai usiore decătu ale sclaviloru remasi proprietate â* dom- niloru seculari, si se pare că de aici se trage in limb’a germana proverbiulu: „ Unter dem Krumstabe ist’s gut ivohnen* cumu amu dice pe romanesce: Este bine a locui sub domni’a episcopiloru. Istoricii din Ungari’a au adunatu mai multe chrisove si testamente de ase- menea coprinsu. Sierbii donati bisericeloru sunt cunoscuti in chri- sovele latinesci din Ungari’a sub barbarismulu Dusche- nici, dela cuventulu slavu Duch si Duscha, sufletu, căci erau donati pentru sufletele mortiloru, precumu se donau ori-care alte obiecte si animale domestice sau pa- menturi. Conditiunile de vietia ale acestei categorii de sclavi se potu cunosce incătva din unele esemple. Cănd s’a deschisu mormentulu s-tului rege Ladis- lau, regele Bela dăruise inainte de mortea sa bisericei din comun’a Beseno pe unu sierbu alu seu anume Vrug, câ „dusinicu" cu îndatorire, câ elu si toti des- cendentii sei se dea la acea biserica pe fie-care anu căte doue liturgii, una oie, treidieci păni, una găsea, una gaina, douevedre de medu, âra de- cimele, câ si toti sierbii, se le dea popii, adeca doue galete de grâu si o gaina. După altu testamentu dusiniculu Dera avea se dea pe la St. Michaiu unu parastasu (exequias), una oie, treidieci bani si patru vedre de medu. Dintr’unu procesu portatu pe acelea timpuri intre o monastire si o familia anume Solese aflamu, că dusiniculu avea se dea unei biserici pe fie care anu siesedieci de pani: — ⁸⁵. — unu bou de trei ani, trei găsce, cinci găini, siese galete •de medu, si in denari tax’a pentru trei liturgii, era doue muieri Scepa si Vederea, se remana de spălătorese. In altu casu ddmn’a Benedicta femei’a lui Her- •czeg, vediendu că i se apropia terminulu dileloru, face dusinica pe sclav’a sa Agna numai cu legătură, câ acdsta se dea la biseric’a din Ugra in tdta vieti’a sa pe fie-care luna căte o faclia de unu cotu (unius cu- iiti), dra fliulu Agnei Heta câ dusinicu se dea la aceeași biserica in fie-care anu totu pela St. Michaiu pentru parastasu unu juncu de doi ani, pani si cinci vedre de medtt; era pe fratele acestuia anume Furtun ilu pune de clopotariu (Campanarium) din generatiune in gene- ratiune*). Sclavib-in Ungari’a se impartiau in disulu periodu in doue classe principali. Cei cari se numiau in actele publice latinesci Servi, erau destinati pentru cultivarea pământului. Cei numiti in acte L i x a e, erau sierbi do- mestici si de Curte, puși sub inspectiunea deregatoriloru de curte, cari in acelea vdcuri se numiau lobagiones sau Ministeriales. Mai la vale vomu vedea, cumu ter- minulu Io bagi o au luatu cu totulu alte semnificatiuni. (Va urmă). Documente din Vaticanu si din alte părți ale Italiei pentru întregirea isto~ y riei Daco-romaniloru. Prea zelosulu si devotatulu membru corespondente alu academiei romăne dr. M. G. Obedenariu primu secre- tariu alu Legatiunei diplomatice a României la Rom’a, a mai surprinsu din nou in modu prea placutu pe co- legii sei din academia cu alte descoperiri istorice făcute de dsa in capital’a Italiei si in alte parti ale tierei so- rori. Acelea descoperiri se anuntiara academiei prin doue epistole ale dlui Dr. Obedenariu adresate domnu- lui Dim. A. Sturdza ministru alu afaceriloru streine si totu-odata presiedente alu Academiei in acești doi ani din urma. Ambele scrisori porta dat’a din 23 Martie st. n. 1884. Cine ar fi crediutu câ se se mai afle undeva, de ecsemplu charte geografice de a le vreunei tieri locuite de romani inca si din secolulu alu 16-lea? Eta că d. Obedenariu ofieri academici prin una din epistolele sale photografiile de patru charte geografice, pe care le aflase dsa in bibliotec’a Carsiniana**). 1. Chart’a Tierei romanesci, a Dobrogei si a Bul- gariei din anulu 1560. 2. La descrittione della Transilvania etparte delta Ungaria et simile della Romania etc. intagliata l anno 1566. *) Acestea exemple sunt scose de susu citatulu Pfahler pp. LL et L II) din multu folositulu Registro Varadinensi §§. 132. 142. 209. 341. **) D. Dr. Obedenariu avă marea bunătate a ne trimite si noue căte una copia din acestea patru charte vechi, pen- tru care’i multiamimu ferbinte. ' Red. Trans. In aceste ambe charte Delt’a Diinarei este tepre- sentata intr’unu modu identicu. Fie-care din cele trei bratie se mai imparte in doue ramuri, si aVemu siese canaluri. Intre ele se afla quasi pe tiermulu maireiiloeaH litatile Bialogrod, Licostomo (se vede că Nîlcbv. este traductiunea slavona a vorbei Licostomo) ; s. Giorgio, ■ Spera si Stravico. E curiosu că sunt însemnate MonA castro si Falconare la nord de Delta si Zanavarda (Cernavoda) pusa langa mare, si Varna la sud de Delta ; dara nu se mentionedia Costanti’a. ; ; ■ 3. Nova descripito totiuș Hungariae. R&mtW 1559, coprindiendu si Transilvana si o parte din Tidriâ' romănâsca. 4. Ungaria et Transilvania eonii confini, făttP data, se vede inse, că este cam din 1685, căci $‘iF insemnatu pe acdsta charta positiunea armatelorti âus- triace, romane si turcesci in a. 1683 de căndu cu asse- diulu Vienei. La nordu de Varadin si la nord-vest d# Alba lulia se vede unu corpu de armata de 12,000 Rb^! mani. Puținu mai la vale mai spre sud sunt insemnâife' oștirile turcesci. ’ ' . Academi’a va deliberâ asupra multiplicarei acestora charte geografice. Din scrisorea a dou’a si cea mai lunga a dlui Obek denariu relativa mai virtosu la lipsele din prea iinpbW-'. tant’a publicatiune a lui Theiner, cunoscuta istoria grafiloru de profesiune din tota Europ’a, aflaramu intre alte informatiuni pretiose că: Publicatiunile lui Theind^ conținu atătea erori, că din partea societatiloru literar^ ungare si illirice s’au confruntatu codici 1 e vatican^ cu textele publicate de Theiner, pentru a se corege aceste z ultime si se se retiparâsca. ‘7. Cu atăta mai multu se cuvine se retiparimu si nbț documentele cari concernu pe Romani, cu cătu vedeiM' că din operele publicate de Theiner (Vetera monumenld' Slavorum meridionalium historiam ilustrantia Tonț1& I. Romae 1863) nu se mai afla nici-unu exemplarii! in comerciu. A amblatu pe la toti librarii si negutiatotîi de cărți vechi din Rom’a, fără se’si pota procura voftl- mulu acesta. v Monsignor Balan subtarchivariulu Vaticanului ‘ promisese se’i dea corectiunile documenteloru care ne. interessedia. Din nefericire profesorulu Balan s’a retrașii din postulu ce ocupâ. La reinturnarea sa in RomV . Dr. Obedenariu a cautatu se faca demersuri noue, pentru câ se obtîna autorisarea de a dispune de colectiunile Archiveloru de stătu ale sântului scaunu. , , Câ se aiba garanția deplina, că erorile lui Theiner voru fi corese, d. Obedenariu a luatu cu sine pe unu paleografii mesteru, pe Ajutoriulu profesorului Mo na ci, care lucredia pentru colectiunea de documente cu Facsimile de testuri din cele mai vechi ce publica professorulu Monaci membru alu academiei Linceiloru. . Astfelu au fostu confruntate codicile vaticane cu textele publicate de Theiner, s’au insemnatu erorile' si corectiunile, si apoi dsa a inaintatu academiei' resul- tatulu acestei lucrări conscientiose. < 86 Hurmuzachi citădia si pe Stephanus Baluzius Dn. Obedenariu a cumparatu oper’a acesta: Epistolarum Innocentii III libri undecim. Accedunt Gesta ejusdem Innocentii. Stephanus Baluzius. Tom. Parisii 1682, si o fach daru Academiei. In dis’a carte se afla epistolele lui Innocentiu re- lative la multe alte tieri; si acelea inse voru fi utili Ro- maniloru cari se ocupa de istoria; de ore ce din cores- pondenti’a Papei care a trimisu Coron’a primu- lui rege Romănu, si a facutu se se ungă primulu patriarchu romanu, se pote vedă, ce mare si insemnatu omu a fost Innocentiu III. In primulu volumu alu lui Baluzius este reprodusu opulu „Gesta Innocentii III, scrisu, după cumu se scie, de unu anonimu, carele pare a fi fostu unu contim- ranu alu Papei. Dn. M. a comparatu epistolele lui I o n i t i a, ale epis- copului romanu Basiliu, ale Papei, ale lui Henri cu fratele lui B a 1 d u i n u din Gesta, cu epistolele publi- cate de Theiner, si au aflatu, câ in Baluzius sunt re- produse trei epistole cari lip se seu in Theiner. I. Theiner publica o singura epistola a lui Henri- cus relativa la prinderea lui Balduinu de cătra Romani (Pretutindenea se vorbesce de Bulgari et Blachi\ căndu inse e vorb’a de infrangerea imperatului latinu, se vor- besce numai de B la c h i; lonitia nu mai trece de bulgaru). Baluzius dă textulu a doue scrisori din partea lui Henricu. Prim’a la pagin’a 67 din Gesta, capitolulu CV. si a dou’a (in extenso) la pagin’a 68 si capitolulu CVI din Gesta. II. Dupace regele Ungariei a primitu dela Pap’a epistol’a din 15 Septemvre 1204, in care Ponteficele face imputări ungurului, pentrucă n’a lasatu pe Cardina- lulu Leonu se merga la Tărnov’a, se incoronedie pe lonitia, regele Ungariei scrie o epistola de scuse lui Innocentiu III. Scrisorea acesta este relatata in resu- matu de anonimulu autoru alu G e s t e 1 o r u. In Theiner nu existe de locu si e pecatu, căci regele Ungariei vor- bia despre protectiunile ce avea asupra a cinci districte (cinci Episcopate, dice Papa) din regatulu romăno-bul- garu, situate acolo unde regatulu acesta este separatu de Ungari’a de cătra Dunăre (astfelu se esprime Inno- centiu III), adeca la vest de Timocu, in părțile unde astadi locuescu Românii din Serbi’a. III. Dupace Papa trimite anume legatu câ se in- indemne cu blăndetie pe lonitia, se faca pace cu Latinii si se liberedie pe Balduinu (Baluzius Tom. II pag. 35), regele Romano-Bulgariloru (elu isi dă titlu de imperatu) respunde lui Innocentiu III, că indata ce Constantinopolea a cadiutu in puterea Cruciatiloru, densulu a cautatu se intre in relatiuni de buna vecinătate cu Latinii, dara că aceștia respingăndu ofertele Romanului cu trufia, au exigeatu câ o parte din teritoriulu romano-bulgaru se le fie abandonatu. Dumnedieu adaoga lonitia, a voitu se fimu invingatori ai celoru cari porta cruci false pe umeri; asia dara in carcere se mora Balduin. Acăsta scrisore relatata in resumatu de anoni- mulu autoru alu Gesteloru (pag. 69 capitolulu CVIII in primulu volumu alu operei lui Baluzius...) nu se afla in Theiner. Dlu Obedenariu a pusu se se caute in archivele de stătu aceste trei epistole si a fostu peste putintia se se afle. Doria se avemu a dou’a scrisore a lui Henricusᵣ câ să se asigure că n’are erori editiunea lui Baluzius; pe celelalte doue le cauta, fiindcă nu le avemu decătu in resumatu. Nici in epistolele lui Innocentiu III publicate de B o s- quetus in Tulusa, nici in cele doue volume de opere ale aceluiași Papa, nici in Sirletus (citatu de Baluzius in prefatia), nici in Hurter, nici in Baronius nu a pututu descoperi scrisorile de care se ocupa. In Raynaldus (Annalele Tom. I p. 190) se dice despre epistol’a regelui Hungariei: „Ad molliendas jus- tissimas iras Innocentii, quas legato apostolica itinere prohibita concitarat Ungarus, oratorem cum literis excusatoriis, in quibus querelas certis capitibus dis- tinctas cumularat ad Pontificem misit, cui Innocentius alias reddidit, quibus jactatas querelas refregit. Obje- cerat in primis Ungatus, majores suos Apostolicam sedem singulari observantia etc. Au cautatu in volumele consacrate de Theiner documenteloru Ungariei, si a fostu inutile, căci incepe cu anulu 1214, pe căndu epistol’a ce cauta, a fostu scrisa in 1204 sau 1205. Pote cumva să se afle in Codex diplomaticus hun- garicus, spera că ce nu au aflatu in bibliotecile din Rom’a, vre-unu colegu alu nostru din Pesta ar afla pote scri- sorea regelui UngaViei care ne interesădia, adauge Dr. Obedenariu. Pentru celelalte doue epistole erâ se roge pe col- legulu nostru Odobescu, se caute in Codex regius, manuscriptu care face parte din collectiunea lui Colbert si care se afla acumu la bibliotec’a naționala in Paris. In acea collectiune sunt multe epistole si opere de ale lui Innocentiu III. Inse acumu in urma dete preste P a t r o 1 o g i’a la- tina publicata de Migne la Parisu in 1855. In volumulu CCXIV alu acestei enciclopedii se dice despre scrisorea lui lonitia cătra Pap’a „Responsivae illae loannitii sive Calojoannis literae in- Regestis Innocentii nusquam comparent; si despre a Il-a scrisore a lui Henricus: Epistola haec in Regestis hodie non reperitur. Se scie că multe codici au disparutu din archivele de stătu ale Vaticanului cu ocasiuneâ invasiuniloru străine in Rom’a. Astfelu, cu publicarea documenteloru cari se ilus- tredie pretiosele fragmente de istoria ale sublimului cer- cetatoriu romanu, vomu fi nevoiti a publica numai in re- sumatu (cumu se află in Baluzius) doue din documen- tele cele mai interesante relative la istori’a regelui lo- nitia... Afara de primulu volumu alu lui Theiner (Vetera monumenta Slavorum metid. historiam illustranha) tiparitu la Rom’a in 1863 si pe care Academi’a ilu possede, a mai aparutu unu alu doilea volumu in Agramu publicatu de Academi’a de sciintie a Slaviloru meridio- 87 nali, in care se afla câteva documente (intre 1554 si 1800) interesante pentru noi; de exemplu: o corespon-1 dentia intre papi si imperatulu Austriei pe timpulu res-j belleloru lui Michaiu bravulu; relatiuni ale unoru missio-f nari catholici, cari fuseseră prin Romani’a etc. (p. p.u 148, 149, 150, 212, 214): Acestea documente sunt pu- blicate mai adesea in limb’a italiana. Acestu volumu nu se afla de vendiare in Rom’a. Academi’a daca nu’lu are, ’si l’ar putea procura din Agram. In fine Dr. Obedenariu mai promite a relata despre documentele aflate in Archivele de stătu si printre scrip- tele diferiteloru bibliotece publice si private din Rom’a. Petitiuni relative la infiintiarea de aca- demia juridica si chiar de universitate romanesca. Barbarii cari conduceau destinele poporului roma- nescu in epoc’a cea mare dintre anii 1848 si 1851 au prevediutu intre altele si atăt’a, că daca o națiune vo- iesce in adeveru se faca progresse reali si mari, trebue se tina totu-dăuna in ochi unu scopu supremu cătra care se tinda. In secolulu nostru tînt’a suprema a culturei scienfifice generale este Universitatea cu tote facul- tățile sau ramurile sale. Ajunseramu intru o epoca noua, in care e de lipsa câ si generatiunile moderne se afle, la ce tînta tindeau betrănii loru. Petitiunile pe care le reproducemu aci, se afla publicate in fasc. III din Ro- manen der oesterreichischen Monarchie, care au deve- nitu o carte forte rara, de unde s’au tradusu si in Ma- gazinulu istoricu publicatu de A. Tr. Laurianu Tomu VII fasc. 1 Vien’a 1851. Se va dice pdte, că înainte cu mai bine de ani treidieci inca nu eramu preparati pen- tru o universitate, astadi inse nu se pdte susțină asia ceva cu temeiu, dupace vedemu infiintiate nouele univer- sitari din Clusiu, din Cernăuți si a Cehiloru din Praga, altele reformate si inavutite forte. După noi acuma e timpulu ca se ne ocupamu forte seriosu de planulu infiintiarei unei universitari romanești din veniturile statului, la care contribue si poporulu ro- mănescu celu puținu căte 40 milion e pe anu in impo- site directe si indirecte. Petitiunile citate suna in traductiunea lui Lau- rianu asia: Suplica cătra ministeriulu cultului in lucrurile scolastice. Inaltu Ministeriu alu Cultului! Pre teritoriulu locuirii de Romani, — insemnatu cu numele de Transilvani’a si de comitatele vecine cu densa, Crasiovu, Temisiu, Aradu, Biharu, Satu-mare, Maramurasiu, si incă căteva segmente din alte co- mitate, — care teritoriu cuprinde o impoporatiune de circa patru milidne de suflete, intre cari sunt preste trei milione Romani, abia cinci cente de mii de magiari, la trei cente de mii de germani sau sasi, si la unu centu de mii de alte se- mintie mestecate, — fură păna acum urmatdriele Academie, Licee, Gimnasie si Collegie: 1. Pentru magiarii de religiunea catolica: la Urbea- m ar e o Academie cu o facultate filosofica, juridica si teologica; la Temisior’a o Academie cu o facultate filosofică, juridica si teologica; la Satu-mare unu Liceu cu o facultate filoso- fica si teologica; la Clusiu unu Liceu cu o facultate filoso- fica, juridica si medico-chirurgica; la Alba-Iulia unu Liceu cu o facultate filosofica si teologica; apoi gimnasie la Urbea mare, Temisiora, Satu-mare, Baia-mare, Careu-mare, Aradu, Clusiu, Alba-Iulia, Bistritia, Sibiiu, Brasiovu, Semileu djh Cicu, Semileu din Silvani’a, Canta, Tergu-muresiului, Pretoriulti secuiloru, Elisa, si St. Nicora din Giurgiu, cari se tînura mare parte cu spesele statului; : 2. Pentru magiarii de religiunea reformata: la Debre- tînu, Aiudu, Tergu-muresiului, Clusiu, Pretoriulu secuiloru si Sigetu, colegie cu gimnasie, la Orestia si Silvia gimnasie; 3. Pentru magiarii de religiunea sociniana: la Clusiu unu collegiu cu gimnasiu, la Turda si Cristura gimnasie; 4. Pentru sasii (germani) de religiunea luterana: la Sibiiu o Academie de sciintie juridice, apoi la Sibiiu, Brasiovu Mediesi, Seghisiora si Bistritia gimnasie in cari se invetia si sciintiele filosofice. Romanii neuniti n’avura nici unu institutu de invetiatura mai inaltu, era cei uniti avura numai doue gimnasii episco- pali la Beiusiu si la Blasiu, si unu singuru liceu la Blasiu in care afara de sciintiele filosofice se propuseră cele teolo- gice. Numeros’a junime Romana care nu se consecra stării eclesiastice, fu constrînsa a umbla la institutele catolice din - tiera, in cari se propunea sciintiele mai înainte, după meto- dulu si sistema scolastica, de profesori magiari in limb’a la- tina, era in anii mai din urma in cea maghiara. Prin resbelulu civilu celu mai din urma, in care Romanii au stătu ca partita in contra magiariloru rebeli, s’au facutu preste putintia umblarea la scole împreuna; de alta parte ip scolele cele ocupate de profesori magiari se propunu actun sciintiele in limba magiara cea inca necultivata, si forte grea pentru Romanu, si care pentru dînsulu nu e de nici unu folosu' practicu (după principiulu drepturiloru de o mesura pentru tote națiunile), cu atătu mai pușinu de vre-un folosu scienti- ficu. Subscrisii deputati, insarcinati in specie cu acesta, r<5gâ asia dara pre inaltulu ministeriu alu cultului, ca se binevo- easca a deschide Romaniloru, păna la organisarea ulteridrd a scoleloru, o facultate juridica naționale in Blasiu cu 1 Octombre a. c. unde se afla si o facultate filosofica si teo- logica, si a redicâ o catedra pentru invetiatur’a religiunei gr. or. spesele pentru susținerea acestei facultati se voru putea scote sau din fondurile politice ale Transilvaniei sau din alte sume disponibili ale statului. De o cam data ar fi de ajunsu pentru cultura jUnimei in acesta specialitate urmatdrele obiecte politico-juridice îm- părțite in trei ani; I. 1. a) enciclopedia sciintieloru politico-juridice; b) dreptulu naturei si dreptulu gentiloru; 2. c) istori’a stateloru si statistica; , . 88 II. 3. d) dreptulu Romanu; 4. e) dreptulu positivu civilu si penalu; f) procesur’a judiciaria; III. 5. g) sciintiele camerali (economi’a sociale s. politica finantiele etc.); h) dreptulu mercantilu; 6. k) dreptulu publicu austriacu, legea comunale, or- ganisatiunea politica, judiciaria, etc.; I) Politia, sau sciinti’a despre securitatea publica cari obiecte, după Însemnarea aci din susu, ar putea să se propună de 6 profesori cu unu onorariu de căte 800 fl. M. C. pre anu. Inaltu Ministeriu alu cultului! Redicarea cătu mai cu- rendu a acestei facultati, inca mai inainte de ce s’ar face or- ganisatiunea completa a scoleloru, care o aștepta națiunea Romana cu securanti’a dela inaltulu guvernu, este de o lipsa care nu sufere intărdiare, de o parte pentru-ca mai multe cente de studenti s’au impedecatu prin intemplarile din urma de a ’si urma invetiaturile, si acum nu mai potu remănea neocupati cu lucruri folositorie, fără celu mai mare dămnu atătu pentru sine cătu si pentru națiune; de alta parte pen- tru ca națiunea are lipsa de omeni provediuti cu necesariele cunoscintie scientifice spre a putea umplea după cuviintia pos- turile politice si judiciarie ce i se cuvinu ei. Suptinsemnatii rugăndu pre inaltulu Ministeriu alu cul- tului ca se binevoiesca a luă in consideratiune acesta ferbinte dorintia a natiunei si a o deslegâ cătu mai curăndu, remănemu cu asecurarea celei mai distinse stime. Viena, 1 Septembre 1849. Ai înaltului Ministeriu alu cultului. plecati servi. Deputatii natiunei Romane. Suplica pentru unitatea organisatiunei si administrati- unei scolastice pentru toti Romanii din monarchia aus- triaca, si pentru ridicarea unei universități Romane. Maiestate! Ca o națiune ce avii nefericirea de a suspină secle de ani suptu jugulu tiraniei altoru seminție, remase nați- unea Romana forte inapoi in cultura. Adeveratu că națiunea veni de de multu la consciintia, si dori de multi ani se’si pota cultivă si perfecționa talentele cele date dela natura; inse păna căndu se pronuntiă equalitatea drepturiloru de Ferdinandu celu bunu si se garantisă de Maiestatea Ta, abia cutediă se facă se’i se auda vocea, cu atătu mai puținu îi fu cu putintia se rupă cafenele celle tari ale servitutii, precumu si ale mi- seraciei si nesciintiei celoru condiționate pintr’însa, cari o apesă de tdte părțile. Inse acum îi resare si ei unu sdre mai bunu, acum putemu se ne facemu si noi sperantie mai bune. — Noi amu vediutu liniamentele generali ale organisa- tiunei scolastice, si suntem deplinu multiamiti cu dănsele si dorimu numai ca se se aplice si la națiunea Romana. Inse ne liiamu libertatea a observă una: ca de si noi am fostu apesati forte, si de si națiunea nostra preste totu nu putu se se ridice la unu gradu de cultura mai inaltu, cu tote acestea limb’a nostra se desvolta in biserica, in casa si in vietia pu- blica — ca o limba cu care ne serviramu totu dăuna în lucru- rile eclesiastice, domestice si comerciali, — si mai multora in- dividue din sîriulu nostru le succese a se inaltia incă si la o cultura, mai înalta sciintifica in diversele specialități ale sciintieloru. Prin urmare la noi nu ar fi chiar problemă de a introduce cultur’a cătu de a o genera li să, si noi avemu cea mai fundata sperantia, ca cu adjutoriulu barbatiloru cari îi avemu, vomu putea adjunge acesta generalisare a cul- turei cu puține spese. Noi suntem asia dara deplinu convinși, ca la noi ar putea să se propună tdte obiectele de invetiatura incependu dela elemente in scolele popularie păna la sciin- tiele cele mai inalte in institutele scientifice, de profesori ro- mani in limb’a romana. încercările cari s’au făcutu păna acumu si in principatele connationali dela Dunăre si in Tran- silvani’a, prefăcu acesta convingere a nostra intr’o certitudine apodictica. Noi credemu a fi superfluă de a observă mai departe, cfi sciintiele se potu invetia cu mai puțina fatiga, in mai scurta timpu si cu mai mare temeiu in limb’a materna de cătu in vericare alta, si ca adeverat’a cultura, adeverata civilisatiune potu se ajunga numai prin limb’a materna a unui poporu, — esemplulu natiunei germane face de prisosu verce demustra- tione despre acesta, pentru că acesta națiune se pote numf civilisata numai de căndu au inceputu a tracta sciintiele in limb’a germana. Noi ne rugamu asia dara, ca se ni se redice scole cu totulu naționali, in cari limb’a Romana se fie limb’a propunerii atătu in cele de giosu cătu si in cele mai inalte — elemen- tarie, gimnasie, academie si universitate. — Si pentru-câ cul- tur’a să se pota mai tare respăndi de tote părțile si cu mo- dulu acesta civilisatiunea să se pota adjunge cu mai mare facilitate, ne rugamu ca scolele să se organiseze asia, că se formeze o unitate perfecta in totu organismulu si administra- tiunea loru pentru toti Romanii din monarchi’a Austriaca, si se ni se dea o universitate Romana, in care tote sciintiele să se propună in limb’a Romana si de profesori Romani, fiindu ca numai aceștia cunoscu geniulu natiunei si susceptibilitatea ei, geniulu limbei si proprietățile ei, si numai aceștia sunt in stare de a respăndi cultur’a intre Romani cu succesu, si asia de a realisâ civilisatiunea cea dorita de toti. Dacă redicarea acestui institutu ar cere mai multu timpu si mai mari spese, atunci ne rugama ca se ni se deschidă incă in acestu anu scolasticu o facultate filosofica, juridica romana păna la infiin- tiarea universității, dara intr’unu locu la care să se pota duce mai usioru junimea romana din tdte părțile monarchiei locuite de Romani, si unde se pdte șubsiste cu mai puține spese, care locu după parerea nostra ar fi C1 u s i u 1 u. Cu redicarea universității germane (proprie sasesci) care după descoperirea domnului ministru alu invetiamăntului s’au proiectatu la Sibiiu, ca unu institutu mai inaltu comunu pentru diversele nationi ale Transilvaniei, nu putemu se ne invoimu nici de cumu, si daca ar fi să se redice, atunci radimati pre §. 5. alu constitutiunei imperiului, ne vedemu contrînsi a pro- testă in contra ei, ca incontra unui institutu de a subordină pre romani sasiloru, ca incontra unui impedecamentu alu des- voltarii nationalitatii romane, si ca incontra unei încercări prea periculose de a desnationalisa elementulu Romanu. Equa- titatea drepturiloru tuturora natiuniloru s’au recunoscuta prin — 89 — constitutiunea imperiuluiscopulu celu prefiptu tutoru natiu- niloru de a se educa Spre libertate naționale, e asia dara de considerata chiaru dupa constitutiune ca unulu dintre scopurile neeesarie ale statului. Prin urmare debe să se dea diverse- loru nationi si mediulocele cele mai corespundietore spre des- voltarea lonu și adjungerea acestui scopu inaltu alu statului constitutiooalu intemeiatu pre equalitatea drepturiloru, după §§. 3 si 4 ale drepturiloru fundamentali. Cu credintia nescuturata remănemu. Viena, 16 Ianuarie 1851. ' Ai Maiestatei tale credincioși supusi: Andreiu Șaguna, m. p., Episcopu. Alecsandru Stereo, Șiulutiu, m. p., Episcopu. Timoteu Cipariu, m. p., Canonicu. Paulu Dunca, m. p., barbatu de încredere. Petru Mânu, m. p., barbatu de încredere. loanu Branu P. de Lemeni, m. p., barbatu de încredere. Basiliu Ciupe, m. p., Deputatu. A. Treb. Laurianu, m. p., Deputatu. Avramu lancu, m. p., Deputatu. Simeonu Barnutiu, m. p.. Deputatu. loanu Maiorescu, m. p., Deputatu. Suplica in caus’a transmiterii unui comisariu minis- terialu in lucrurile scolastice in Transilvani’a. Inaltu Ministeriu alu cultului si invetiamentului! Intre națiunile ce locuescu in Transilvani’a, Banatu si in părțile Ungariei vecine cu aceste tieri, merita in respectulu scoleloru, mai multu decătu altele luarea aminte a înaltului ministeriu alu cultului si invetiamentului, națiunea Româna, care precum in tdte asia si in respectul instituteloru de invetiatura fu trac- tata păna acum ca o fiie vitrega. Noi nu ne indoimu nici unu momentu, ci din contra credemu ca înaltul guvernu e aplecatu a luă in consideratiune indigintiele Romaniloru si dorintiele loru in respectulu acesta. Tramiterea unui comisariu ministerialu in Transilvani’a spre a ordina lucrururile scolas- tice, e unu documentu despre acesta bunavointia a guvernu- lui. Inse fiindu-că pre lănga domnulu comisariu ministerialu s’au numitu si unu omu din midiuloculu nationei sasesci, ca loctiitoriu, precum amu intielesu: pentru aceea noi, cari ne cunoscemu deplinu posetiunea cătra celelalte națiuni ad-si conlocuitdrie, si raporturile ndstre catra dînsele, si scimu prea bine ca una dintre căușele principali ale tuturoru rele- loru intemplate natiunei romane in timpurile trecute si in celu de acum este de cautatu in impregiurarea, ca suferintiele si indigintiele ei nu s’au cercetatu nici odata prin barbatii ei proprii, ci totu deuna prin străini, cari sau avea interesu de a impedeca înaintarea Romaniloru prin tdte mediulocele cuge- tabili, sau eră preocupati din inceputu în contra loru, — ne luamii libertatea de a ne spune cu tdta plecatiunea temerea ndstra cea întemeiata, ca nici de acesta data nu se va res- punde binevoitdrieloru intentioni ale înaltului ministeriu alu cultului si invetiamentului, nici nu se voru lua in cuviintiosa computatiune multele si propriele indigintie ale natiunei Ro- mane, daca nu se voru afla pre lănga domnulu comisariu mi- nisterialu barbati si din sînulu natiunei Romane, denumiti de a dreptulu de catra guvernulu centralu spre scopulu acest’a. O asemine cerere din partea subscrisiloru, — lijăndu-se in consideratiune temeiurile aduse, si mai alesu prqportiunea im? poporatiunei Transilvaniei, unde mai bine de doua partj diB- tre locuitori sunt Romani, — nu pdte se fie nici ne^W^W neamesurata timpului. Deci subșcrisii isi iau libertatea a rugă pre ip^lt»!» Ministeriu alu cultului si invetiamentului, ca sg binevnwca in cointielegerea cu deputatiunea Romana ce petrece aici, carpii sunt incrediute suferintiele si dorintiele natiunei Roman#, denumi de a dreptulu de aici pre unu barbatu dinsîaulu Romaniloru pre lănga domnulu comisariu ministerialu pențnu lucrurile scolastice ale Transilvaniei, de loctiitoriu alu aceluia relative la lucrurile scolastice ale Romaniloru, precumu au binevoitu a denumi din sinulu sasiloru pre domnulu profesor» Schuller relative la lucrurile scolastice ale gasiloru. ; Cu asecurarea celei mai sincere ascultări si a celei mai distinse stime se suptisemneza. , / Viena, 12 Aprilie 1850. Ai înaltului ministeriu alu cultului si invetiamentului plecati servi, Deputatii nationei Romane: Timoteiu Cipariu, m. p., Canonicu. Vasiliu Ciupe, m. p. A. Treb. Laurianu, m. p. loanu Maiorescu, m. p. Suplica pentru stipendie pentru junimea Romana studidsa. Inaltu Ministeriu alu cultului si invetiamentului! Ne este cunoscutu, ca Maiestatea Sa si inaltulu guvernu voiescu cultur’a natiunei Romane; națiunea din partea ei, cu tdte că au fostu păna acum apesata din sistema si data înapoi, au adjunsu la deplina cunoscintia că are lipsa de cultura, inse nu se afla in stare de a se putea adjutâ ea insasi, mai alesu acum, dupa-ce prin sacrificiile cele mari cari le aduse in cei din urma ani pentru susținerea tronului, ’si storse tdte puterile, si se miseraci preste crediute, asia incătu acum are mai puține mediuldce pentru cultura de cătu suptu guvernulu magiariloru. Deci ea substerne prin noi acesta rugăciune drepta si cu- viintidsa înaltului ministeriu alu cultului si invetiamentului, si spera ca va află ascultare la parintesculu guvernu; ea spera acesta cu atătu mai siguru, cu cătu scie că fii ei au . fostu scosi de multu prin guvernulu Transilvaniei celu com- pusu numai din magiari si sasi, dela participarea stipendie- loru din fonduri publice si din cassele de contributiune ale Transilvaniei destinate dela prea-inaltele locuri pentru for- marea sciintifica a juniloru Transilvani, cu tdte că ea, câ cea mai numerdsa, au contribuitu la stătu partea cea mai mare, si prin urmare au conferitu celu mai multu spre formarea fonduriloru scolastice. Viena, 6 Augustu 1850. Ai înaltului Ministeriu alu cultului si invetiamdntului plecati servi, Deputatii natiunei Romane: Timoteiu Cipariu, m. p., Canonic». A. Treb. Laurianu, m. p. Vasiliu Ciupe, m. p. loanu Maiorescu, m. p. î * 12 90 Inaltu Ministeriu alu cultului si invetiamentului! Fiindu- ca națiunea Romana care avii nefericirea a geme secle de ani suptu jugulu opressionei, n’are acum scole de locu, de dre-ce si acelea cari si le redicase ea in timpurile cele mai grele luptăndu-se cu cele mai mari pedeci, sunt închise, si redica- rea altoru institute forte de doritu pentru cultur’a unei junimi numerose, se pare a se diferi intr’unu viitoriu prea departatu: deci subscris» imputeriti ai acestei națiuni îsi iau libertatea a rugă, pre inaltulu ministeriu alu cultului si invetiamântului, ca se binevoiasca a ordina stipendie din fondurile disponibili ale statului pentru aici insemnatii juni Romani din Transilvani’a, Cari si-au facutu studiele cu bunu progresu păna la gradulu indicatu, ca cu adjutoriulu acelora se pdta urmă in institutele publice de aici la sciintiele juridice si politice, precum si la alte specialități, si se’si pota câștigă calificatiunea necesaria spre a fi in stare de a satisface toturoru cereriloru din partea statului; in specie pentru: loanu Maiore din Tompahaza, teologu absolutu; Petru Popu din Sămpetru, teologu absolutu; loanu Fauru din Siopteri, teologu absolutu; Vasiliu Moldovanu din Chirileu, teologu absolutu; loanu Busu, profesoru normalu la Blasiu, teolog abs. Vasiliu Duca din Nirasteu, teologu absolutu: Carlu Gabre, din Desiu, filosofu absolutu; loanu Tille din Basna, filosofu absolutu ; losifu Orianu din Desiu, filosofu absolutu; George Popu din Săntiuan’a, filosofu absolutu; Moise Gusieila din Posorita, filosofu absolutu; Samuel Moldovanu din Grindu, filosofu absolutu; Amos Frâncu din Alba-Iulia, filosofu absolutu; loanu Popu din Crihalma, filosofu absolutu; leronimu Moga din Almagiu, filosofu absolutu; Petru Piposiu din Hondolu, filosofu absolutu; Alesandru Fauru din Siopteri, filosofu absolutu; Nicolau Popu din Feisa, filosofu absolutu; Nicolau Blasianu din Blasiu, filosofu absolutu ; Georgiu Caianu din Vulperu, filosofu absolutu; Rudolfu Popia din Satu-lungu, filosofu absolutu; loanu Batiu din Alba-Iulia, filosofu absolutu; Mateiu Nicula din Roșia, auditoriu de filosofia; Dionisiu Unguru (Martianu) din Blasiu, aud. de filos. N. Popu din Barei, auditoriu de filosofia; Panteleimone Popasu din Brasiovu, gimnasistu abs. loanu Muresianu din Rebrisiora, gimnasistu absolutu; loanu Popu din Brasiovu, gimnasistu absolutu; George Laslo din Dămbrau, gimnasistu absolutu; losifu Lica din Săngiorgiu, gimnasistu absolutu. Schitie istorice despre „Strigoi'⁵.*) /(După piaristulu Dongâ de loanu M. Petranu.) Lumineza-te, invatia! Căci strigoii ’ntunecosi lubescu multu a nopții cetia: Dar’ de di6a fugu fricoși....... I. Petru Dulfu. In mare lemnu mi-am infiptu securea (după cum e dical’a); condusu inse de setea ânimei mele după sciintia, *) Facemu locu si acestui studiu caracteristicu pentru epoc’a in care traimu, si fără a voi se preocupamu pe lectori, speramu că voru trage paralela intre mersulu ideiloru din acesta si intre celu publicatu despre Somnambulismu. In totu casulu coincidenti’a este remarcabila. Red. „Trans.“ cutezaitt a’mi intinge modest’a mea pena in afacerea strigoiloru; precum si in scoterea la lumina a credintiei umane escata despre atari persdne. Spre noroculu meu numai atunci am ajunsu la convingerea acest’a, căndu in studiarea themei propuse am percursu deja calea de diumatate, si asia in locu de a capitulă, am luptatu (după potintia) păna in capetu prin chaosulu lucruriloru, cu ce resultatu? judece stimatii lectori! Dar’ pe cătu imi fă de greu de o parte a merge inainte, pe atăta imi fă de usioru de alta parte de a veni la convingere, că credinti’a in strigoi se nască din nesciinti’a si stupiditatea omendsca, si că aceea nutrita apoi de simtiulu debile alu temerei, a prinsu nesce rădă- cini asia de adenci in pamentulu celu inca necultivatu alu vietiei publice, incătu nici palosiului celu cu doua taisiuri alu sciintieloru de seculii mai recenti inca nu a reusitu a le extermina cu totulu; căci nesciinti’a (după cum dice Kăllay) e unu domnu cu multu mai tiranu, decătu ori-care despotu; de sub verg’a ei de fieru nu pote omulu se scape asia usioru, după cum i s’ar parea la prim’a vedere. Omulu necultu si fără de invatiatura e fdrte supusu si ascultatoriu, dar’ tocmai pentru acest’a elu este totu-deodata si sclavulu celu mai mare alu cercunstatieloru lui, asia, incătu sciinti’a numai cu mare greutate, ori chiaru de locu nu’Iu pote liberă din acăst’a sclavia demna de compătimire. Istori’a strigoiloru, (precum si afacerile loru), in linia- mentele cele mai depărtate, se pote reduce la istori’a caderei protoparintiloru noștri in pecatulu originale. Anume ne- sciinti’a, câ se pota pași in servitiulu durabile alu unei deprinderi si institutiuni individualminte salutarie ori daunacidse, si in aceea să se simtia inca si bine: trebue câ cuprinsa de forti’a necessitatei se fia si preocupata, plina de prejudetie (superstitiuni). Numai cătu apoi eveni- mentulu acela, care sprijinesce forti’a necessitatei, inca trebue se fia potentu si se cutremure adencu tota indivi- dualitatea omului; ăr evenimentulu acela atătu de mare, care sprijinitu de nesciinti’a umana, fu caus’a nascerei credintiei desierte (superstitiunei), si prin acâst’a si a strigoitului,*) e (după cum am aratatu mai sus) prim’a cădere in pecatu a protoparintiloru noștri. Ce e dreptu, acestu respunsu este cutediatoriu, dara judecatu. Adeca din cercetarea cu temeiu si combinarea feri- cita a traditiuniloru vechi a genului umanu s’a aflatu si constatatu, că domnirea asia numita demonica, precum si fermecatori’a, strigoitulu pusu sub protectiunea ei, se nască din traditiunea primului pecatu, inse firesce asia, că acea traditiune a fostu nutrita si dădăcită de ne- sciintia, de fantasia si de fric’a nebuna a omenimei. In credinti’a paganiloru celoru vechi inca ocuru (de si in alte colori) tote impregiurarile caderei protopa- rintiloru noștri in pecatulu originale enaratu cu atăta fidelitate din partea , istoriei biblice. Si intregu poporulu anticu nu vediă altu ceva in evenimentulu acestu mare si *) Mi-am permisu a folosi acestu cuventu in locu de: fermecatoria, de dre-ce ilu aflu mai correspundietoriu pentru de a semnifică lucrurile mârsiave si spurcate ale strigoiloru. 91 reformatori» de lume, decătu o resbunare mare suprema, de sub care numai asia crediu a se potea cumva elibera, dâca se va concrede in grigea si patronarea unoru spirite (fiintie) mai inferiore, cari (după credinti’a loru) au potestate deplina in lumea acăst’a, capatata dela fiinti’a cea mai superiora. De acest’a credintia e vechiulu americanu si pe lănga acest’a sta indigenulu africanu. „Din caus’a că protoparintii loru au măncatu din pomulu celu negru (dicu indianii), s’a nascutu profeti’a si curarea prin descân- tece, va se dica samanismulu", observa eruditulu Franklin. După germanii vechi inca numai in urm’a pecatului ori- ginalu devinu demonii (angerii cei rei si negri) stapanii pamentului. — Tocmai la astu-feliu de resultatu amu ajunge si atunci, căndu amu privi cu ochii scientifici enor- mele variatiuni ale mythologiei demonice asia dicăndu, incependu dela feticismului si samanismulu poporaloru barbare, si trecendu peste magiele si fermecatoriele egyp- tene si chaldaice susu păna la punctulu centrale alu fantasiei bizare grecesci, adeca păna la Delphi, unde se vedu a domni nescari persone (preotese) insielatore si satanice ale nesciintiei si credintiei desierte, sau cu cuvinte mai prosaice, nescari strigoie atătu de urîte, sbârcite si schimosite la fația, incătu nu are omulu nici cuvinte se le pota descrie. De ne-amu arunca privirea preste unu cercu si mai mare, si de ne-amu opri la 6re-care punctu alu aceluia: din totu loculu amu potea deduce invetiatur’a, că cea mai mare parte a vietiei si credintiei poporaloru antice a fostu in legătură forte strinsa cu infernulu si cu demonii — domnii lui. Ba ce e mai multu, fantasi’a intielesuala provenitoria din acest’a legătură, inca si din lumea acest’a infernala subministrâ materia abundanta de superstitiune. Aci potemu aduce inainte si interesant’a intrebare, că pentru-ce investi la inceputu fantasi’a cea rătăcită a omenimei si credinti’a desierta escata din acăst’a, eschi- sivu numai pe femei — nu si pe barbati — cu faptele misteriose a le strigoiloru? Argumentarea de mai susu vrendu ne vrăndu ne conduce la lumin’a si adeverulu lucrului secretu, de ore-ce ins’a-si considerarea mai de aprope a caderei stramosiesci ne dă respunsulu celu mai satisfacatoriu. Muierea cea dintăiu Ev’a fii prim’a lui amagitoria si prim’a confederata cu diavolulu care ăparuse in tipu de sierpe. Asia prin mu- iere veni in lume pericolulu acelu mare numitu diluviu (po- topu), despre care si mithologi’a poporaloru antice (dreptu in colori diverse) inca avu deplina cunoscintia; si muierea fh caus’a (opinau ei) la totu ce cade in categori’a con- ceptului „reu“. Mani’a pedepsitore a lui Dumnedieu pentru pecatulu comisu deșteptă temerea in omulu primu, care nu’si află refugiu mai aprope si mai in graba, decătu lănga. sinulu muierei pecatose; la inceputu nu intru atăta din convingere, de cătu din frica. Acum deca fu provo- cata odata mani’a spiritului celui bunu asupra lui Adamu, de amicu aparatoriu se recomendă (lucru naturalu) spiri- tulu celu reu, care si asia statea in lupta continua cu celu bunu, incependu inca dela intemeierea ordinei crea- tiunei. Reu fh omulu primu fricosu si tremuratoriu si păna aci, dara prin însoțirea acest’a deveni inca si mai reu, de dre-ce sfatuitoriulu, animatoriulu, liniscițoriulu, cu unu cuventu, t6te ale lui fura singuru numai Ev’a rea si amagitdre. Cumcă ce’i fh resplat’a pentru acest’a din partea bărbatului — ondre, au dispretiu, nu este aci loculu a cerceta, căci acâsta este cu totulu alta intrebare a istoriei culturale. Eu din parte-mi asia dicu, că amenddue. II. Am vediutu si documentatu după potintia păna aci, cumcă strigoitulu — fermecatori’a —, de impreuna cu tote afacerile, ce cadu in categori’a ei intinsa, nu e alt» ceva, decătu fructulu infernale alu pecatului originalu. Acumu se pasimu cu unu pasiu mai inainte, si se ne ocupamu puțintelu cu analisarea curentului „strigoiu“, precum si cu parerea mythologiei romane despre per- sonele din cestiune. Cuventulu „strigoiu“ vine dela cuventulu latinesc» strix, igis (= buha), de aici strigae sau striges (= strigoi). Pentru clarificarea lucrului voiu produce aci (de si numai „in nuce“) urmatorea fapta mythologîcă romana: Supremulu dieu Jupiteru (Joie), traiâ in rela- tiuni secrete si dejositore de amoru cu o regina ferine- catdria, dara ingamfata a pamentului, numita Lamia. Femeii lui Jupiteru (Junonei) numai atunci au ajunsu la cunoscintia fluturatiunea acest’a a bărbatului seu, căndu amoros’a relatiune dintre Jupiteru si Lamia — Ceriul» si Pamentulu — inmulti cum se cade pruncii Lamiei, Mani’a dieitiei Junone fh teribila; căci sugrumă indata pe toti nascutii Lamiei păna la unulu. Eta resbunarea celoru ceresci asupra celoru pamentesci! Dar’ din res- bunare (lucru firescu) se nasch resbunare. Lami’a in durerea ei cea mare si nesuportabila pentru fiii perdhti, neputăndu causâ vre-unu reu Junonei, se asociă cu cei necurati — cu demonii, si stinse vieti’a tuturora prun- ciloru aflători in patri’a sa. Mai tărdiu câ bal|a betrana perdiendu’si vederea ochiloru, si capatandu dela fostul» ei amantu potere estraordinaria (magica), prin ochii ce’i purta totu cu sine in o cuthiia, se prefăcea indata in aceea ce vrea; dara totuși mai de multeori se prefăcea in buha (= strix), pasere, care după credinti’a celoru vechi ar fi possediutu o natura de vampyra, si ar fi shptu sângele copiiloru carii dormu, câ nutrementu plăcut» ei, daca câ antidotu nu s’ar fi aplicatu in contra ei âiu (usturoiu Allium)r) Ba Girolamo Menghi eremitu din 1605 paserile acestea le tîne cu multu mai periculdse, decătu se fia destulu singura numai aiulu puturos» in contra loru, ci elu recomanda inca si apa santita, sare, ramuri de finicu din Duminec’a Floriiloru si alte ierburi.* ²) Buh’a si astadi e o pasere de superstitiune in ochii popo- rului nostru.³) x) Vedi: Seren. Sammonicus c. 59. ²) Vedi: Compendio dell’arte exorcistica, p. 416. ³) Nu numai in ochii poporului nostru, dara la tote căte cunoscu acesta pasere forte folositdre omenimei prin ester- minarea milioneloru de sioreci si alte vietati rodietorie, forte stricatiose; buh’a inse este persecutata nebunesce, numai din superstitiune, căci âmbla noptea, prin urmare din nesciintia barbara. Red. „Trans.“ 12* 92 Lami’a se afla si in mythologi’a greca de împreuna cu suvenirile fabuldse legate de ea. Horatiu deja asia îsi aduce aminte de numele „ Lami’a “ de pericululu prunciloru.*) Er Plautu se esprima: „Strigoii imbuca pruncii". Totu de acesta părere este Si Petroniu căndu dice: „ti-au măncatu strigoiele in- testinei®". Si mai sunt si alti scrietori, cari prin opurile loru amintescu (incai din curiositate) faptele strigoiloru contemporani; er apoi Ipolyi, renumitulu scriitoriu ma- giaru, in studiulu seu mythologicu ne spune (cu mare cunoscintia de lucru), că strigoitulu, fermecatori’a se con- sidera de multu de faptulu unoru persdne, cu deosebire femei betrane, cari cu ajutoriulu spiriteloru necurate faceau lucruri ne mai audite. Anume strigoitulu a in- ceputu a fi practicatu mai alesu pe tempulu romaniloru dela unele preotese betrane (Sybille) eschise dela oficiulu profeticu alu oraculiloru, cari nefiindu incatenate de cer- culu vietiei familiari si domestice, in starea loru fără de ceva lucru si ocupatiune, au fostu avisate domnialoru dra-si la esercitarea profeției, vrajirei si fermecatoriei, sau mai bine disu slarlataniei; dar’ acuma nu in cerculu servitiului divinu si in jurulu altarieloru, câ mai nainte, ci in secretu, pe căli ascunse; si nu mai multu, câ parte tienatoria de cultulu divinu, ci afara din ori-ce regule, in modulu celu mai dejositoriu si mai selbatecu. Deci naturalmente a trebuitu să se intemple, câ in cerculu loru, obiectulu, lucrulu si semnificarea lui inca să se de- josesca. Er’ despre starea strigoiloru de după paganismu asia ne vorbesce Ipolyi, că acuma farmecatorile se pitula numai in secretu, vegetandu in o stare prea dejositoria, pre lănga credinti’a cea noua; adeca, după latirea mai mare a creștinismului strigoii nu cutediau a pași asia publice cu insielatiunile loru, de dre-ce indata-si dedeau de contrari, dar’ prin locuri mai retrase si mai ascunse totuși se ocupau cu maiestri’a loru cea urîta. Ce se tîne de parerea timpuriloru mai recenti despre strigoi si faptele loru, e urmatori’a: Noi sub personele acestea estra-ordinarie (in intielesu mai seriosu) trebue se ne imaginamu nesce babe betrane — babe clontie, după cumu dice Alesandri, — cari din nesce materii superstitiose, de putere magica, si cu ajutoriulu unoru murmuraturi — descântece — fără de neci-unu intielesu, făcu nescari lucruri de minune si neesplicabili; si cari ungăndu-si pălmile si tălpile petioreloru cu asia numit’a „unsdre de strigoi", se făcu nevulnerabile si nevediute; — si cari in urma prin misteridsele cuvinte „hip—hopp" se ducu indata la momentu acolo unde vreau. Totu in categori’a acestora avemu de a insirâ si pre femeile acelea, cari prin descântecele loru neintielese se incerca a vindecă bdle, a maritâ si insurâ fără de voia, a alungă pentru totu-deaun’a paserile care mănâncă tie- rinile, a apară hotarale de grindina etc., precumu si tîgăncele acelea, cari din nescari semne voiescu a spune venitoriulu si noroculu omului, dar’ mai alesu alu fetiori- loru si feteloru. *) Vedi: Poet. 339. Neu pransae Lamiae vivum puerum extrăhat alvo! Poporulu romanu (cu deosebire celu din Romani’a) are inca nesce fiintie superstitiose: Jelele cari la germani vinu inainte sub numele de „Elfen". Romanii credu despre Elele ori Jelele’ loru,■ cumcă acelea sunt nesce fiintie frumdse si atragetorie, ce sboru prin aeru in modu nevediutu ; de multe ori inse ndptea, căndu e lun’a plina si frumosa, se potu vede cum salta in, hora prin lunci. Omenii cari, atrași de versulu loru celu dulce, se apropie de densele, sunt farmecati, ba une-ori chiaru si uciși din partea loru. Inse precumu tota bol’a, asia si farme- catulu Eleloru inca îsi are medicin’a sa in urmatoriulu descantecu : „Voi Eleloru maiestreloru, „Dusimane omeniloru, „Stăpânele vântului, „Domnele pamentului, „Ce prin vezduhu sburati, „Pe ierba lunecați, „Si pe valuri calcati, „Ve duceți in locuri depărtate: „In balta, trestie, pustietate, „Unde pop’a nu toca, „Unde omenii nu joca, „Ve duceți in gur’a ventului „Si ve loviti de tort’a pamentului, „Esiti din mâna, trupu, petioru „Si se periti susu intr’unu noru; „Dati omului sanetate, „Că sabie de focu va bate!" (Poesie poporala de Alexandri). La punctulu acest’a mai amu de observatu, ca sub strigoi nu avemu de a intielege singuru numai femei, ci căte odata si barbati, de 6re-ce prin processele din seculii 16 si 17, purtate fația de strigoi vinu inainte de multe-ori asia mărturisiri, in urm’a căror’a si barbatii inca s’aru amestecă căte odata in maiestri’a secreta si diabolica a fermecatoriei. Insusi cuventulu nostru „stri- goiu" (pl. strigoi), de si noi îlu folosimu mai multu in intielesu femeninu, totuși ne da a intielege acdst’a. Ase- menea sub cuventulu germanu Hexe (strigoiu) inca este de a se intielege atătu femei cătu si barbati, de dre-ce germanii si astadi folosescu conceptulu „Hexe¹¹ in doue forme: die Hexe, si der Hex, cestu din urma in intie- lesu masculinu. (Va urma). Academi’a Romana. Program’a lucrariloru sesiunii generale din anulu 1884 a fostu acdsta. 1. Raportulu anuale alu, secretarului generalu des- pre activitatea Academiei si a sectiuniloru in decursulu anului trecutu. (Art. 17 statute si art. 12 regulamentu). 2. Alegerea Comisiunii pentru esaminarea lucrari- loru făcute de delegatiune in decursulu anului trecutu — a comisiunii pentru cercetarea compturiloru din anulu trecutu, — si a comisiunei pentru combinarea budge- tului pe anulu 1884—1885 (Art. 27 Regulamentu). 93 3. Raportulu comisiunii însărcinate cu cercetarea cartiloru intrate la concursu pentru premiulu Nasturelu Herescu de 4000 lei, si Lazaru de 5000 lei. 4. Alegerea unei comisiuni pentru cercetarea co- lectiuniloru de arii poporale romane presentate la con- cursulu premiului Heliade-Radulescu de 5000 lei. ;5. Raportulu comisiunii însărcinate cu cercetarea lucrariloru delegatiunii in decursulu anului 1883-—1884 (Art. 27 Regul). 6. Raportulu asupra stării financiare a Academiei (Art. 7 lit. b. statute). 7. Primirea legatului facutu Academiei de reposa- tulu D. Hagi-Vasile. 8. Determinarea subiecteloru de pusu la concursulu premiului Eliade-Radulescu de 5000 lei pentru anulu 1886. (Art. 95 Regulamentu). 10. Modificarea articolului 36 din regulamentu. 11. Cestiunea ortografiei si a dictionariului. 12. Regularea noueloru sume acordate de camera pentru Academie prin budgetulu Ministerului Instrucțiuni publice si culteloru pe anulu 1884—1885. 13. Alegerea comisiunii de 9 membrii pentru cer- cetarea operateloru ce voru intra la concursulu premiiloru anuale in anulu viitoriu 1885. (Art. 5. lit. c. din statute). 14. Alegerea unei comisiuni pentru a studia ma- nuscrisele ce se voru present’a la concursulu premiului Lazaru de 5000 lei pe anulu 1885, asupra subiectului: Studiu asupra agriculturei, industriei si co- merciului in Romani a. 15. Raportulu comisiunii bibliotecei. 16. Votarea regulamenutului pentru bibliotec’a Aca- demiei. 17. Formarea budgetului pe anulu 1884—1885. (Art. 8 lit. m. si Art. 40 statute). 18. Alegeri de membrii onorari si corespondenti. 19. Luarea dispositiuniloru necesarie pentru insta- larea publicatiuniloru si a bibliotecei Academiei. 20. Votulu asupra memoriiloru ce sunt a se pu- blica in anale pe anulu 1883—1884. 21. Dispositiuni pentru tipărirea manuscrisului dlui Gr. G. Tocilescu „Tieranulu romanu" premiatu de Aca- demie in sesiunea generala din 1882. 22. Dispositiuni pentru tipărirea Psaltirii in ver- suri a mitropolitului Moldovei Dosofteiu. 23. Propuneri diverse din partea sectiuniloru. 24 Alegerea delegatiloru pe anulu viitoriu. 1884— 1885 (Art. 7. lit. i. si Art. 15 statute). 25. Raportulu secretariului generalu asupra lucra- riloru sesiunii generale (Art. 12 Regulamentu). Afara de acestea puncte au mai fostu tractate si altele, care au intrevenitu in decursulu sessiunei. Urmele toturoru se potu afla in Annalile academiei. Insciintiare. După decisiunile luate de Academi’a Romana in se- siunele de păna la anulu 1884, concursele propuse de Academia sunt cele urmatore: 1. Marele premiu Nasturelu-Herescu din Seri’a B. in suma de 12,000 lei, se va decerne in cur- sulu sesiunei generale din Martie - Aprilie 1885, unei cârti scrise in limb’a romana, cu contînutu de ori-ce natura, care se va judeca mai meritore printre cele pu- blicate dela 1 Ianuarie 1881 păna la 31 Decemvre 1884. NB. In privinti’a premieloru „Nasturelu-Herescți“ se punu in cunoscintia publica urmatorele dispositiuni din co- dicele reposatului intru fericire C. Nasturelu-Herescu: „B. Premie pentru opere publicate. „In totu anulu Societatea Academica Romana, va avea „a premia, din veniturile fondului Nasturelu, o carte tipa- „parita originala, in limb’a romana, care se va socoti de cătra „Societate câ cea mai buna publicatiune aparuta in cursulu anului. „Aceste premie voru fi de doue specii: 1. In trei ani consecutivi, de-a rendulu, se va decerne „căte unu premiu de patru mii lei, Nr. 4000 L. n. minimum, . „la cea mai buna carte aparuta in cursulu anului espiratu; „2. Era in alu patrulea anu se va decerne căte unu „premiu fixu de lei 12,000, carele se va numi „Marele „premiu Nasturelu", operei care va fi judecata câ pu- . „blicatiunea de căpetenie ce va fi aparutu in cursulu eeloru „patru ani precedenti. Acestu premiu nu se decerne unei: „lucrări, care va fi obtînutu deja unulu dintre premiele anuale, „decătu defalcăndu dintrensulu valorea premiului precedinte. „Operele cari se voru recompensa cu acesta a ddu’a „serie de premie, voru tractâ cu preferintia despre materiile „urmatore: ,,a) Scrieri seriose de Istoria si sciintiele accesorii ale „istoriei, preferindu-se cele atingatore de istori’a tierilotu romane; „b) Scrieri de religiunea ortodoxa, de morala practica „si de filosofia; ₙc) Scrieri de sciintie politice si de economi’a sociala; ᵥd) Tractate originali despre sciintiele esacte; „e) Scrieri enciclopedice, precum Dicționare de istoria „si geografie, in cari se intre si istori’a si geografi’a Româ- niei; Dicționare generale sau parțiale de sciintie esacte, de „arti si meserii, de administrația si jurisprudentia, si alte ase- „meni lucrări utile si bine întocmite; „/) Cărți didactice de o valdre însemnata câ metodu si „câ cuprinsu; ,,g) Dicționare limbistice in limb’a romanesca, mai alesu „pentru limbele antice si orientale, adeca limb’a latina, elena, „sanscrita, ebraica, araba, turca, slavona vechia si altele; Ji) Publicatiuni si lucrări artistice de o valore seriosa, „adeca relative la artile plastice, architectura, pictura, gra- „vura si chiar opere musicale seriose, pe care aceste tdte So- cietatea Academica Romana le va pute apretia atunci, căndu „îsi va întinde activitatea ei si asupr’a turoru materiiloru de „Bele-Arti; „D Scrieri de pura literatura romana, in prosa si in ver- „suri, precum poeme, drame si comedii seriose, si ori-ce „alte opere de înalta literatura. Acestor’a mai cu sema asi „dori să se acorde Marele premiu Nasturelu; căndo. 94 „voru fi judecate câ avăndu unu meritu cu totulu superioru, „spre a se da astu-felu o încurajare mai puternica desvoltarii „literaturei naționale." La acestea se mai adaugu urmatorele dispositiuni luate de Societatea Academica: 1. La concursurile acestoru premii se potu presenta si opuri preinnoite in noue editiuni, cari se voru fi retiparitu in cursulu anului de autori in vietia. 2. După cuprinderea chiar a testamentului, traductiu- nile din limbi străine sunt escluse dela concursu; se va face inse esceptiune pentru acele traductiuni de pe opuri străine clasice, cari: a) sau prin dificultățile învinse ale unei perfecte repro- ducere! in versiuni romanesci, voru constitui adeverate opuri literare ale limbei romane; b) sau prin anexarea de elucidări si de note scientifice, cu totulu proprie traducătorului, îsi voru fi insusitu meritele unoru lucrări originale in limb’a romana. 3. Cărțile premiate de Academi’a Romana din alte fon- duri ale sale sau cele tipărite din initiativ’a si cu spesele ei, nu potu intra la concursu pentru premiile Nasturelu din seria B. 4. Premiile Nasturelu din seri’a B, se potu acordă nu numai unoru opuri complete, ci si părții unui opu tiparitu in cursulu anului, cu conditiune inse, câ acesta parte se fie de valorea si de întinderea unui volumu si nu de ale unei simple fasciore (minimum 400 pag. formatu in 8° garmondu). 5. Premiarea unei părți a unui opu la unu concursu anualu nu impedeca premiarea unei alte părți a aceluiași opu la unu concursu posterioru. 6. Opurile anonime si pseudonime voru pute fi admise la concursulu cărtiloru tipărite, er autorii loru, spre a primi premiile acordate, voru trebui se justifice proprietatea loru. II. Premiulu Statului Heliade Radulescu de 5,000 lei se va decerne in cursulu sesiunei generale din Martie-Aprilie 1885, unei cârti scrise in limb’a ro- mana cu contînutu literariu, care se va judeca mai meri- torie printre cele publicate dela 1 Ianuarie 1883 păna la 31 Decemvre 1884. NB. Concurentii la aceste premii voru binevoi a trimite la cancelari’a Academiei Romane in București — Palatulu Universității — operele loru, cari voru fi in conditiunile de timpu aci insemnate, in căte 12 exemplare, păna la 31 De- cemvre 1884. III. Premiulu Statului Lazaru, de 5,000 lei se va decerne, in sesiunea generala a anului 1885, celei mai bune disertatiuni scrisa in limb’a romana asupra următorului subiectu: „Studiu asupra agriculturei, industriei si comerciului in Romani a." Lucrarea va trata despre starea actuala a acestoru trei ramure de productiune si despre mijlocele de a le ameliora. O ochire asupra istoriei economice a Româ- niei in seculii 17, 18 si 19 va precede acestui studiu. Studiulu va fi făcutu din punctulu de vedere economicu si technicu. Manuscrisulu trebue se cuprindă materie pentru celu pușinu 300—400 pagine de tipariu in 8° garmondu. Terminulu presentarei manuscriseloru la concursu va fi păna la 31 Decemvre 1884. IV. Premiulu Statului Heliade Radu.- lescu de 5,000 lei se va decerne, in sesiunea gene- rala din Martie Aprilie 1886, celei mai bogate colectiuni de arii populare romane. Colectiunile voru trebui se intrunâsca urmatdrele conditiuni: 1. Ariile Se fia arangiate pentru claviru si la me- lodiile căntate din gurâ, pentru claviru si voce, cu în- semnarea cuvinteloru sub note. 2. Să se arete loculu si împrejurările in cari au fostu adunate melodiile cele ndue. Terminulu presentarii colectiuniloru la concursu va fi păna la 31 Decembre 1885. V. Premiulu Statului Lazaru de 5000 lei, se va decerne in sesiunea generala din Martie-Aprilie 1887 celei mai bune lucrări in limb’a romana asupra următorului subiectu. „Flora descriptiva a unui judetiu din Romania" după alegerea concurentului. Manuscrisulu trebue se cuprindia materie pentru 300—400 pagine de tipariu 8° garmond. Terminulu presentarii manuscriseloru la concursu va fi 31 Decembre 1886. VI. Premiulu Alexandru loan Cuza, de 4,000 lei, se va decerne in sesiunea generala din pri- ma vera anului 1887 celei mai bune disertatiuni in limba romana asupra următorului subiectu: „Istoria Romaniloru in Dacia Traiana, dela Aurelianu păna la fundarea principate- loru Moldova si Tiar’a Romanesca". întinderea operatului va fi de 20 cole de tipariu in 4° micu sau 8° ordinaru, cu litere cicero. Termi- nulu presentarii manuscriseloru va fi 31 Decemvre 1886. NB. Manuscrisele relative la pfemiele de sub N-rii III, IV, V si VI, se voru presinta anonime, purtăndu o de- visa, care va fi reprodusa pe un plicu sigilatu contînendu numele concurentului. Academi’a isi reserva dreptulu de a tipări in publi- catiunele sale lucrările ce ea va premia. PARTEA ^OFICIALA. Procesu verbale alu comitetului Associatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a ordi- nara dela 18 Maiu st. n. 1884. Presiedinte: lacobu Bolog’a, vice-presiedinte. Mem- brii presenti: D. baronu Ursu, E. Macelariu, C. Stezariu, I. St. Siulutiu, Dr. II. Puscariu, G. Baritiu, V. Romanu, P. Cosm’a, E. Brote, cassariu, Dr. I. Crisianu, biblio- tecariu. Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. 46. Cassariulu presenta conspectulu despre starea ave- rei cu 31 Martie st. n. 1884. Din acestu conspectu se vede, 95 că averea propria a, Associatiunei e de 101,614 fl. 29 cr., er depositele in suma de 2313 fl. 86 cr. v. a. (Nr. 123 1884). —• Spre sciintia. 47. Cassariulu presenta cererea chiriasiului dlui Latu- retzky c. r. vice-colonelu, pentru unele adaptari si reparaturi la cuartiru si la mobiliaru, si pentru scăderea chiriei, de ase- menea cererea făcută verbalu de chiriasiulu dlu Bacca, c. r. medicu de stătu majora, pentru unele reparaturi la cuartirulu din parterre. i Reparaturile, constatate ca necesarie se incuviintieza, sustînându-se chiri’a de păna acuma. Cu purtarea de grija pentru executarea reparatureloru se insarcineza cassariulu. 48. Direcțiunea despartiementului I. (Brasiovu) presenta fără comitiva, procesele verbali ale siedintiei subcomitetului de dto 11 Ianuarie si 21 Februarie 1884. In celu dintăiu se arata că: a) s’au distribuitu scdleloru romane din Doberlau si Ozun, cârti folosi tore in suma de 6 fl. 56 cr. avându a se continua acesta distribuire si in alte comune. b) s’au rugatu protopresbiterii, ca facendu visitatiunile loru prin tractu, se starueasca si pentru instituirea de agen- turi comunale. c) se ceru dela comitetulu centralu blanchete de cui- tantii. In alu doilea procesu verbalu se arata: d) ca s’au distribuitu in protopopiatele I. si II ale Bra- siovului si in alu Trei-scauneloru la școlari seraci din mai multe scole gr. ort. si gr. cath. 136 cârti de scola, intre cari 6 dăruite de dlu I. Ilasieviciu. e) că neputendu presidiulu procura blanchetele de chi- tantie, s’au insarcinatu cassariulu a comanda astfelu de blan- chete in contulu despartiementului. f) ca 15 fi. meniti pentru sprijinirea invetiaceiloru me- seriași s’au predatu comitetului reuniunei pentru spriginirea invetiaceiloru. (Nr. 70 1884). — Spre sciintia, avendu a se trimite de aici blanchete de cuitantie. 49. W. Herchenrother, papucariu in Fagarasiu, cere unu ajutoriu pentru invetiacelulu seu lacob Stoica. (Nr. 71 1884). — Nefiindu ajutore disponibile, cererea nu se pote împlini. 50. Tipografi’a archidiecesana din locu, presenta unu contu de 90 fl. v. a. pentru tipărirea separata â 1000 exem- plarie din disertatiunea dlui B. Baiulescu: „Despre necesitatea promovatei și protectionarii meseriiloru la Romani, tînuta in adunarea generala a asociatiunei dela Brasiovu din anulu 1883. (Nr. exh: 80 1884). — Tipărirea fiindu basata pe conclusulu adunarei gene- rale a XXII din siedinti’a IV dt. I-a Septemvrie 1883 Nr. prot. 60. sum’a de 90 fl. se aviseaza la cassa pentru platirea din positiunea votata in bugetu pentru spese extraordinarie. Exemplariele tipărite din numit’a disertatiune se voru distribui intre poporu prin mijlocirea directiuniloru despar- tieminteloru. 51. Societatea „Transilvani’a" din Bucuresci trimite prin adresa de dto 17 Martie a. c. 200 fl. pentru invetiaceii de meserie susținuți de dâns’a la invetiatura și; prin adress’a de dto 21 Aprilie a. c. insciintieza in caus’a escrierei de con- cursu pentru ocuparea de nou a ajutdrieloru pentru invetia- cei de meserii, venite in vacantia in anii 1883 si 1884. (Nr. 114). Devenindu vacante, in acești doi anii ajutdriele lui Ni~ colae Cămpianu, cojocariu; Irimie Fulea, cojocariu; Teodora Moldovanu, sapunariu; Pavelu Musca, rotariu; Bucura Fii. , Israila, butnariu; Nicolae Strîmbu, curelariu; Andreiu Suciu, templariu; Augustinu Cosma, pantofariu; Silviu Viorelu, tem; plariu; loanu Morariu, pantofariu. — Comitetulu decide escrjerea de concursu nou pentru cele 10 ajutorie devenite vacante ifr anulu 1883 si iii decursulu anului 1884. 52. Stipendistii Associatiunei: Severa Muresianu, dela academi’a de pictura in Miinchen; Victoru Stanu, stud. de a V. cl. gimn. in Sibiiu; Popescu Emilianu, stud. de a VII cl. gimn. in Nasaudu; Bărsanu loanu, stud. de a VIII cl. gimn, Nasaudu; pre-> senta atestatele scolastice de pe semestrulu I alu anului scol. 1883/4, dovedindu cei de sub 1, 3, si 4, progresu forte bunu, celu de sub 2 progresu indestulitoriu. — Spre sciintia, avându a se retrimite atestatele. 53. Societatea geografica romana din Bucuresci, adu- căndu la cunoscintia pagubele ce a suferita in colectiunile sale prin incendiulu intemplatu in diu’a de 24 Martie a. c. Ia palatulu academiei, se roga a i se trimite, in scopulu recon- stituire! bibliotecei publicatiunile Associatiunei transilvane, (Nr. exh: 105 1884). — Cererea se incuvintieza, avendu biroulu a face expe- ditiunea pe cătu ajungu exemplarie din cele ce se afla in - depositu. 54. Dlu Dr. med. M. Cioranu din Brasiovu trimite 12fl. • incassați in favorulu monumentului lui Andreiu Muresianu dela mai multi domni din Brasiovu, cerendu a se publica numele contribuitoriloru in „Gazeta Transilvaniei". (Nr. 95 1884). — Sum’a primita se adaoga la depositulu ce se afla cu acesta menire la comitetulu associatiunei, ear publicarea con- tribuentiloru se va face conformu cererei trimitietoriului. 55. Dlu loan Tipeiu, protopopu in Sebesiu, alesu direc- toru alu despartiementului IV. (Sebesiu) in adunarea generala a despartiementului de dto 9 Septemvrie 1883 tînuta in Lu- dosiulu-Mare si intaritu de comitetu sub Nr. 86 1884, arata ca-i este imposibilu a primi conducerea despartiementului si se rdga a dispune cele de urmatu cu statutele trimise dân- sului (Nr. 103 1884). O adresa in același intielesu dela dlu loan Piso, fostulu directoru alu desparțiemăntului arata, ca voindu a preda nou alesului directoru actele si archivulu subcomitetului, n’a pututu se execute predarea, din causa ca acesta declina dela sine sarcin’a onorifica de directoru alu despartiementului si totu-odata cere inviatiuni in causa (Nr. exh: 111 1884). — Dimisionarea părintelui protopopu I. Tipeiu, se ia la cunoscintia, ear dlu loan Piso e incredintiatu cu conducerea interimala a afaceriloru din despartiemântulu IV, păna la o noua alegere in adunarea generala ce are a se tînâ in curânduᵣ. Jf; ■ ■ ■’l — 96 — 56. Librariulu editoru Hermann Brukner din Lipsea, presenta o invitare de prenumeratiune la cartea „Siebenbtlrgen. Eine Darstellung des Landes und der Lente" von Rudolf Berg- ner, 1884, pretiulu 3 fl. 50 cr. (Nr. 104 1884). — Comitetulu decide a comanda 50 exemplarie pentru a le desface intre iubitorii de astfelu de scrieri din Sibiiu si alte parti si a atrage atențiunea directiuniloru despartieminteloru asupra acestei cârti, care in specialu despre romani tracteaza cu mai multa bunavointia si imparțialitate si cu mai puțina preocupatiune, decătu multe din scrierile anteridre despre Transilvani’a. 57. Senatulu scolasticu gr. cath. din Simleu multiamesce pentru ajutoriulu de 100 fl. votatu scolei confesionale gr. cat. din Simleu (Nr. 106 1884). — Spre sciintia. 58. Judecatori’a cercuala din Sebesiu insciintieza prin decisulu de dto 15 Februarie 1884 Nr. 87 1884 civ. presen- tatu la 15 Aprilie, câ dreptulu associatiunei transilvane la legatulu de 200 fl. v. a. in urm’a testamentului reposatului loan Balomiri, s’a intabulatu pe averea immobila a veduvei Zinca Bâlomiri (Nr. 107 1884). — Spre sciintia. 59. Sofia Aronu, preoteasa veduva din Spatacu, cere unu ajutoriu pentru fiiulu ei Izidoru invetiacelu de fauru in Sibiiu, (Nr. 109 1884). — Se âviseaza a-si trimite cererea documentata pe bas’a concursului ce se escrie din siedinti’a presenta pentru mai multe ajutore pentru învetiacei de meserie. 60. Domnulu Gavriilu Mânu, advocatu in Deesiu, pre- senta in copia legalisata protocolulu, prin care s’a depusu la judecatori’a de acolo testamentulu repausatului I. Țiție din Deesiu. (Nr. 110/1884.) — Spre sciintia. 61. In legătură cu cele de sub Nr. precedentu, — comitetulu insarcineza pe birou a cere de urgentia respunsulu dlui adv. Augustinu Munteanu din Deesiu, in caus’a vinderii realitatii de casa din lasamentulu Țiție. 62. Direcțiunea financiara din locu insciintieza cu dtto 18 Aprilie Nr. 13391/1884 câ In. Ministeriu reg. ung. de fi- nanție n’a incuviintiatu cererea comitetului pentru permisiunea de a delatura zidulu si ridicatur’a de pamentu din dosulu realitatii de casa a Associatiunei, in spre parculu Soldisch. (Nr. 112/1884). — Spre sciintia cu aceea, câ intregu actulu se preda comisiunei esmise de comitetu in caus’a edificiului de scdla, pentru raportare in o siedintia proxima. 63. Dlu ingineru dela gar’a Rîmnicului-Saratu B. Mi- chailu Lazaru, trimite prin vice-presiedintele Associatiunei I. Bolog’a, sum’a de 50 fl. v. a., câ depurare din sum’a cu care datoresce Associatiunei. (Nr. 116/1884.) — Spre sciintia, adeverindu-se primirea sumei. pditur’a Asociatiunei transilvane. 64. In legătură cu cele de sub Nr. precedentu, — comitetulu decide a provoca de nou si pe d-nulu T. Ceontea, profesoru la institutulu teologicu - pedagogicu in Aradu, a restitui Associatiunei sum’a cu care a fostu ajuto- rata odiniora. 65. Se presenta pentru bibliotec’a Associatiunei: 1. Dela oficiulu centrale alu universității sasesci unu exemplariu alu protocoleloru adunarei generale ale universi- tății in sesiunea dela 15 Noembre până la 15 Decembre 1883. 2. Dela universitatea regala a Norvegiei din Cristiania scrierile: a) „Die Flexion des Pali in Ihrem Verhăltniss zum Sanskrit", von Alf Torp. Christiania 1881; b) Classification der Flăchen nach der Transformations- gruppe ihrer geodâtiseben Curven", von Sophus Lie. Chris- tiania 1879; c) „Myntfundet fra Groeslid i Thydalen", beskevet af Dr. L. B. Stenersen. Med. 7 Plancher, Christiania 1881, cu cererea de a se trimite in schimbu. 3. Dela Academi’a romana din Bucuresci: a) Operele principelui Demetriu Cantemiru, tom. IV; Istori’a hieroglifica; Compendiolum universae logices institu- tionis si tom. VII; Vita Constantini Cantemyri, Collectanea orientalia. Bucuresci 1883. b) Pravil’a bisericesca, numita cea mica tipărită mai ân- tâiu la 1640 in manastirea Govor. Bucuresci 1884. 4. Dela Reuniunea pentru cunoscinti’a Transilvaniei (Ve- rein fur Siebenbiirgische Landeskunde): a) Archiv des Vereins fur Siebenbiirgische Landeskunde, Neue Folge, XIX Bând, I. Heft. Sibiiu 1884. 2 exemplarie. Heft II., 1 exemplariu. b) Raporta anualu despre activitatea acestei reuniuni in anulu 1882/3. Sibiiu. 5. Dela societatea istorica-maghiara din Budapesta: Szâzadok XVIII an. Fasc. II, II, III, IV. Budapesta 1884. 6. Dela corpulu profesoralu din Craiov’a „Vocea Ro- mana¹¹, revista, anulu II, Nrii 1, 2, 3. 7. Dela dnii losif St. Siulutiu si Dr. Aurelu St. Siulutiu din Sibiiu, o colectiune de 196 opere in 315 tomuri, de variu coprinsu, in limb’a latina, francesa, italiana, romana, germana, slavona, maghiara, si armeana. — Spre plăcută sciintia, avendu teca si a se esprime multiamita dloru darulu facutu. Sibiiu, d. u. s. lacobu Bologa m. p., Dr. D. vice-presidentu. Autenticarea acestui procesu Dloru: Dr. Puscariu, Romanu, Cosma. Cetindu-se si aflăndu-se in ordine, se autentica. Sibiiu, 8/20 Maiu 1884. Dr. Ilarion Puscariu m, p. V. Romanu m. p. Parteniu Cosma m. p. a se adauge la bibho- I. St. Siulutiu pentru P. Barcianu m. p., secretariu. verbalu se concrede Tipariulu tipografiei archidiecesane. Reda ctoru : ft. Baritiu. i