Nr. 9—10 Sibiiu, 1—15 Maiu 1884. Anulu XV. TRANSILVANIA. Foi’a Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si euP tur’a poporului romanu. < Acesta f<5ia ese câte 2 cole pe luna si costa 2 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asociatiunei. Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe câte 1 anu intregu. ' Se abonedia la Comitetulu Associatiunei in Sibiiu, sân prin posta sdi> prin domnii colectori. Sumarill: Studiu istorica asupr’a raporturiloru agrarie din Ungari’a si tierile adnexe. — Colonii si sisteme antice de co- lonisari. — Somnambulismulu, (Urmare si fine). — Istori’a patriei in scolele romane. — Cocosiulu selbaticu. — Procesa verbalu alu comitetului Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a ordinara dela 22 Martie st. n. 1884. — Invitare de lprenumeratiune. — Bibliografia. Studiu istoricu asupr’a raporturiloru agrarie din Ungari’a si tierile adnexe. Gestiunile agrarie de natura diversa au agitata pe popdra in tdte timpurile si in tdte tierile, in care ele au fostu silite de jnstinctulu conservarei loru a cultiva pamentulu, câ se-si scoția midiulocele de existentia, pe care nu mai era in stare de ale scdte numai din venatu, din pescuitu si din prăsirea viteloru de casa. Cu câtu inse au inaintatu agricultur’a, cu atătu acelea cestiuni au devenitu mai incurcate si forte adesea fatali pentru sta- turi si popdra, era regularea loru drepta si intielepta, anume in Europ’a nici păna in diu’a de astadi nu s’a pututu realisâ, ci ele se afla puse la ordinea dilei in cele mai multe staturi incependu dela Britani’a-mare păna la Russi’a si dela Renu păna la gurile Istrului. Gestiunile agrarie se afla preste totu in legătură ystrinsa cu mersulu culturei si alu civilisatiunei poporeloru; Șera asia precum se vedu ele puse si tractate din nou in tierile coronei unguresci, incepu a luâ unu caracteru forte ingrigitoriu, ceea-ce se pdte cundsce invederatu si din evenimentele dela Croati’a din anulu trecutu, precumu si din câteva cașuri funeste aparute in unele comitate ale Transilvaniei, in care tdte au trebuitu se intrevina .putere armata spre a restabili pacea publica. Chiaru si lașia numitulu Antisemitismu din Ungari’a are totu- jodata caracteru eminentu agrariu, produsu prin esploa- 3 tarea poporatiunei rurale de cătra ușurări si alte clase ‘de speculanti, apoi scdterea ei de pre mosiorele cultivate dintru o generatiune in alfa. Economiștii cei mai valoroși ai Ungariei se ocupa, din nou de cestiunile agrarie ale patriei loru, si corpo- ratiuni sciintifice, precumu este academi’a magiara, so- cietatea istorica, societățile agronomice si colegiulu juristi- loru leau trasu in cercetările loru cu atătu mai vîrtosu după ce s’au convinsu, că cu proclamarea emanciparei locui- toriloru rurali in 1848 si cu regularea loru posteriora scopulu propusu nu s’au ajunsu nici pe diumetate, ci că I pericolulu este invederatu, câ milionele de cultivatori se| recada din nou in o sierbitute, daca se pdte si mai amarâ| decătu fusese cea ariteriora. Câ simptoma spaimentatdre _ a starei actuale se pdte consideră necurmat’a rgigratiune , din Ungari’a in Americ’a septemtrionala, unde in anii din urma au transmigratu dela 14,000 păna la căte 16,000- de individi sanatosi si buni de munca, era din Transilvani’a'¹ emigra neincetatu pe anu păna căte 9—10 mii de omeni, nu numai romani, ci si mulțime de secui, adeca magiari ' curati si germani sau asia numitii sasi. Din toti acesțiA o parte se intorcu după câteva luni sau 1—2 ani erasr in patri’a loru, cei mai multi inse remanu in Romani’ă* ' esindu cu totulu de sub protectiunea statului Ungariei; ’ Proprietatea mare, midiulocia si cea mica din Un-^ gari’a si tierile adnexe se afla mai vîrtosu dela dualismu 4 incdce intru o stare abnorma si critica, pe care eu nu O ; pociu caracterisâ mai bine decătu cu espressiunea usitata î la compatriotii mei magiari, „că ele cauta un’a la alfa cu ochi de lupu.“ Archivele tribunaleloru si ale cur-^ tiloru de a dou’a si a trei’a instantia gemu de miriadele i asia numiteloru processe urbariali, adeca agrarie d^ tura feudalistica, dintre cari unele decise definitivu im ( instanti’a suprema, se potu execută numai cu ajutbriulir baionetelor u. ;r Nu numai raporturile politice in sensulu stricta luateA ci si cele economice si sociali ale unui stătu vecinu.Aw? avutu de căndu existu staturi organisate, o influintia asudai veciniloru, inca si in cașuri căndu unu stătu voiâ să isoledie cu totulu de cătra celelalte, precumu bunadra’ egiptenii si ebreii in carunt’a vetustate. In totu casulii ’ influinti’a ce o au cestiunile agrarie din Ungari’a asupr’a - poporului romanescu intregu, este invederata si iluștri^’ cu mii de exemple, care ne intimpina pe fie-care di Aft” patri’a ndstra si in vecinătatea ei; spre bine sau spre reu? Acăst’a speru că se va cundsce cătra finea acestei' incercari de a studiâ acelea cestiuni agrarie. Ge e ârepțn).: eu simtiu bine, că la acăsta etate inaintata nu mi Oț ? • i ■ •; i i > 9 66 cuveni se me incumetu a cerca se fractediu o cestiune, pe care umerii mei nu mai sunt in stare de a o purta; de aceea nici nu promitu la nimini delegarea ei; m’amu supusu inse la desele ihdemnurî venite dela cătivâ'amici ai mei, cari ținu — si precumu mi se pare mie cu totu dreptulu — că istori’a patriei si a ori-carui poporu ajunsu la consciinti’a de sine nu pOte se aiba nici o valore practica, nici unu folosu reale, daca va înregistra totu nu- mai domniile după serii de ani si epoce si cu acestea alaturea resboiele, intrigele dela curți, fenomene estraor- dinarie in natura, bole epidemice si altele câ acestea, ci — adaoga densii, datorinti’a istoricului este a studia cu totuadinsulu Jegislatinnea unei tieri, si tota desvol- țtarea din vOcu in vecu, din epoca in epoca a tuturoru relatiuniloru sociali, a classeloru in cari s’au despartitu popdrele in staturi si a influintieloru reciproce. Eu unulu credu asia, că anume in tierile agricole , precumu este si Ungari’a cu tierile adnexe, din tOte ra- porturile classeloru intre sinesi, acel’a ce a donjnita. si in “ parte inca totu maj-jdumnesce, este celu dintre classele privilegiate sau asia numite aristocratice si dintre • milidnele poporatiuniloru rurali sau asia numiti iobagi. Acelea raporturi feudalistice împrumutate successive dela germani înainte cu aprope noue sute de ani, au fostu L adesea decisive chiaru si asupr’a destineloru statului. Acelea nu au fostu intemeiate pe libertatea individuala a omului nici pe dreptulu de proprietate alu seu, ci pe i principiele de domnia si sierbitute asia, câ si cumu ' s’ar intielege de sine, că omenii după originea si natur’a loru î se impartu intre domni si sclavi si inca asia, câ numai dom- nulu se fia consider atu ₜcâ omu, câ persona, era sclavulu numai câ lucru (tanquam res), sau câ ori-care animalu bunu de injugatu, de inhamatu ori de incalecatu si la trebu- intia de scosu in piatia spre vendiare. y Acestea relatiuni decopiate din lumea vechia in evulu .mediu, conservate apoi si mai dfeparte, au domnitu in mani’a tuturoru doctrineloru christiane blânde si dumne- dieesci, in partea cea mai mare a Europei mai multe sute de ani, era in Ungari’a păna in secolulu alu 18-lea si o jparte din ele chiaru păna la 1848, căndu ele s’au delaturatu 'numai prin violentia teribila, pentrucâ după douedieci si ' cinci de ani se incerce a se restaurâ sub alte forme. I: ' Atăt’a si mai multu nu cutediu a promite, decătu numai a da o umbra de istoria a raporturiloru agrarie din Ungari’a si tierile adnexe. Remane apoi in grij’a economistiloru moderni, câ ei ajutati de vastele loru cu- noscintie teoretice si practice, se-si dea veridictulu loru ' asupr’a noueloru încercări de a regulă Gestiunile agrarie totu in spiritulu vechiu feudalisticu si inca asia, câ re- • gularea loru se nu mai cutremure statulu din fundamen- ■ tele sale si se nu deschidă porta larga unui socialismu ' anarchicu, care si păna acumu a inceputu se bata la ușile corpuriloru legislative. Eu unulu adeca me temu, că încercări de acelea in epoc’a de fația potu se ! aiba numai resultate din cele mai nefaste, din care causa m’amu si supusu la descrierea raporturiloru ndstre feuda- listice din trecutu, cu legile tierei in măna si condusu de unii scriitori patriotici din cei competenti in materia. împărțirea raporturiloru agrarie in periOde istorice. | Economiștii-Ungariei puțini căti au scrisu despre | raporturile agrafie diâ' patri’a loru, le-au impartitu pe J acelea in cinci⁵ peridde si le-au data titlu de Jus Geor- gicum, care pe romanesce s’ar putea dice Dreptu ? agrariu. Atăt’a numai, că mai in tdte acelea peridde pdte fi vorb’a mai multu numai de .drepturi unilaterali, recunoscute domniloru, nu si de drepturi acordate sier- ? biloru, căci acesti’a aveu numai datorintie. Noi impartimu istori’a raporturiloru agrarie in siese- periode. * Periodulu 1 germano-magiaru. Dela venirea ma- giariloru in Panoni’a păna la regele Stefanu I alias Voicu, fundatorulu statului Ungariei (a. 1000 dela nas- cerea lui Isusu Christosu). Periodulu II. Dela regele Stefanu I păna la în- cercarea desrobirei tieraniloru agricultori in anulu 1298. Periodulu III. Dela liberarea tieraniloru prin lege 1298 păna la nou’a loru robire totala si multu mai bar- bara, totu prin lege, in anulu 1514. Periodulu IV. DelaSubjugarea definitiva in anulu 1514 păna la lărgirea jugului sub Mari’a Teresi’a intre anii 1756—1767 in urmarea mai multoru rescdle săn- gerose, dra in Transilvani’a păna după revolutiunea ur- * dita de cătra Niculae Ursu alias Horia si soții sei, sub imperatulu losifu II in anulu 1784/5. Periodulu V. Dela imperatulu losifu păna in a. 1848. Periodulu VI, sau celu modernu. Dela 1848 păna in dilele ndstre. Materi’a dreptului agrariu. Acest’a fusese sub domni’a feudala nespusu de va- riata după diverse timpuri si impregiurari, după cum rapor- turile sierbiloru cătra domni erau regulate prin legi si decrete regali, sau lasate cu totulu la liberulu arbitriu alu domniloru. De aici si teritoriile atătu cele cultivate cătu si cele desierte de locuitori, sau sterpe sau padu- retie, baltose, sau lasate inadinsu numai pentru pascerea viteloru se impartiau in mai multe categorii, precumu d. e. alodiali, adeca ale domnului; colonicali, impartite intre locuitori cu dreptu de proprietate condiționată dela îm- plinirea diverseloru servitii, (robote), taxe si asia numite daruri sau plocdne de serbatori si alte ocasiuni; emfi- teutice (embaticari), dîleresci (inquilinares), curialiste, taxaliste etc. Totu din raporturile de sierbi cătra domni s’au considerata si tractata sub feudalismu celelalte midiuldce de existentia si traiu ale poporatiunei rurale, precumu: pascerea viteloru, paduritulu, ghindaritulu, adunatulu de gogoși (gallae), dreptulu la venatu, paseraritu, pescuita; mai departe dreptulu de cărclmaritu, macelarîtu, de mo- raritu, de tăiata trestia si papura; dreptulu de proprie- tate la tesaurele (comorile) aflate in sinulti pâmenturiloru cultivate de cătra locuitorii tierani; dteptulu de a in- / — ,67 — fiintia terguri sau piatie de septemăna, asia numite măr- turii, cum si terguri numite de tidra sau de preste anu, si in tdte acelea dreptulu domniloru de precumparare (praeemtio) inaintea altoru locuitori; dreptu de a im- pune vămi si navluri, cum și de a deschide comerciu in asia numite boite sau dughiene si corturi sau siatre; mai tărdiu dreptulu esclusivu de a ferbe v i n a r s u nu- mita si rachiu sau horinca. La tote acestea venia in tote periodele feudalismu- lui decima clericala si nona (a nou’a parte) dominala, din tdte productele secerate si din vii, sau asia numitulu vinaritu. Preste decima și nona se mai trageau după locuri si tînuturi la dile anumite ale anului inca si alte venituri in animale, precumu boi, junei, vaci, oi si ber- beci, paseri de casa, inca si unta, dua si altele multe. Afara de munc’a barbatiloru implinita preste totu anulu in economi’a senioriloru feudali, in numeru nede- । terminata de dile păna la Mari’a Teresi’a, mai era obli- gate si femeile loru a lucră in curtea domndsca: la smulsu si topitu de cănepa si inu, la melitiatu, peptenatu, ece- latu, la torsu, tiesutu si cusuta pentru famili’a si cas’a domndsca, precumu si la cernutu in granarie, dra pri- mavdr’a si vdr’a la lucru in grădinile de verdetiuri si de legumi. In fine baiatii inca neapti pentru munc’a grea, intre anii 12—15 erau mănati câ ori-ce turma de vite la plivitu de buruieni in agrii (lanurile) domnesci. Tdte acestea îndatoriri ale poporului rurale cătra seniorii feudali au produsu o mulțime nenumerata de raporturi, care din natur’a loru au trebuitu se aiba in- tfluintia cu atătu mai mare si nu odata decisiva chiaru asupra destineloru statului, cu cătu aceleași poporatiuni rurali erau obligate a da si acestuia totu ce pretindea gubernele dela locuitori, in bani, in producte si in con- tributiunea de sănge in tote resboiele si mai vîrtosu jn cele esterne. Tdte acestea prestatiuni si raporturi se voru cundsce mai de aprdpe după cumu vomu înainta in studiulu no- stru din tr’unu periodu in altulu, păna căndu in celu din urma ne vomu convinge, că unu restu considerabile din acelea relatiuni feudali se mai susține păna in dio’a de astadi, prin urmare că de o emancipare deplina si ^desfacere totala din ferecaturile feudalismului vechiu inca itotu nu pdte se fia vorba. „ Periodulu I. Din primulu periodu alu asiediarei magiariloru in Panoni’a nici chiaru cei mai buni istorici moderni ai acestei națiuni nu sciu se ne spună mai multe des- pre, vidti’a poporului loru, decătu totu numai cătu se compilase in alte timpuri din căteva fragmente aflate in unii scriitori bizantini si in căte o cronica desco- perita in monastiri de ale Germaniei. Academi’a de •sciintia din Budapesta isi pune de unu timpu inedee tota silinti’a, câ se pota fixa cu dresi-care probabilitate, daca nu anulu, incai decad’a, in care acestu poporu va fi trecuta preste Cârpati in Panoni’a, unde apoi câ nomadu au ocupatu mai multu numai vastele siesuri si stepe, câ I se aiba nutretiu pentru cai si alte vite. De aci inoolo elu s’a pusu pe devastatiunile tieriloru învecinate si mai departe, strabatendu odata chiaru si preste Renu, pânș ce in fine infrantu in căteva bătălii din cele maicrupte de cătra regii Germaniei, au fosta respinsu in regiunjln m care se afla păna astadi; dra intr’aceea capii bisencipiiU christiane din Rom’a vechia si Rom’a noua, cari mea nu apucasera a se invrasmași precumu se pare la mulți, păna la judecat’a cea de apoi, îsi luara de problema a inblandi inca si pe acelu poporu nomadu cu ajutoriulu evangeliei. Patriarchii din Rom’a vechia pentrunsera la magiari prin missionarii loru alaturea cu armele imperato- riloru romano-germani. Patriarchii bizantini avura oca- siune de a face cunoscinti’a maghiariloru mai ântaiu de căndu imperatulu Leonu intieleptulu ia chiamatu in ajutoriu si ’ia luata in soldulu seu, cum se crede, pe la a. 889 in resboiulu celu greu portatu contra BulgarilorU. De atunci s’au încercata si clerulu grecescu a câștiga pe magiari pentru religiunea christiana si ale inblăndi bar- bari’a; numai cătu acestu cleru grecescu nici pe de-4 ■ parte nu a lucratu cu acea energie si perseverantia dm feru, cu care au lucratu mai totu-ddun’a călugării mis* sionari apuseni latini si episcopii disciplinati, câ se dicemu . asia, militaresce. . r’ Relative la obiectulu de care tractamu noi acilea, ne lipsescu mai de totu documente scrise, din care s’âr, putea descoperi vre-unu raporta, ce ar fi existatu la magiari intre domni si sierbi intre anii 890 si 1000 dela Christosu. Una se pdte sci limpede, că in acelu periodu magiariloru le-a fostu cu totulu necunoscuta sistem’a feu¥ dala, după care se fie fostu impartiti si tractati locuitorii tieriloru prin care treceau ei si anume ai acelei tieri, . in care s’au asiediatu in urma pentru totudeauna. Că magiarii aru fi redusu in acele timpuri la conditiune de ' sierbitute pe vechii locuitori ai Panoniei, este o fabula câ multe altele din istori’a vechia, neadeverita cu nici unu documenta scrisu si nici macaru cu vre-o traditiune de dre si ce valore istorica. Din contra, avemu destule urme in celu mai vechiu scriitoriu alu loru, in Anonimo Belae regis notario, că maghiarii câ poporu nomadu venita ' din stepele Scithiei inedee preste munți, la inceputu ău fostu buni bucuroși câ se’și căstige teritorii bune de păs- cuta pentru mulțimea viteloru cu care veniseră, si nu- mai dupace s’au asiediatu in o parte a Panoniei, au ma- necatu spre a devasta tieri si regiuni. în acelea aler-, gaturi ale loru au facutu multi captivi, pe cari i’jau re- dusu la conditiune de sierbitute; pe aceia inse la Ce servitiu era se’i pună si cu ce se’i fie nutrita, dacă¹ ih- susi poporulu magiaru se susținea inca totu numai c& carne cruda, cu lăptarii, cu venatu si pescuitu, pentrucă agricultur’a nu’i era cunoscuta nici pe atăta pre cătu. se desvoltase aceea la poporale slave si romănesci difi Panoni’a. Mai era inse si alte cause, care nu lasă câ ma- giarii se tîna mai mulți captivi in sierbitute. Scriito- riulu ungurescu Kollâr si după elu Dr. Carolu Pfahler citddia unu locu din scrierile imperatului Leon intielet^ ? tulu, care avuse pe magiari in soldulu seu, din 9* — 68 aflamu, că primarii, si comandanții magiariloru pedepsiau forte cumplitu pe cei inculpati de vre-o crima sau de- lictu si erau tînuti in subordinatiune mai multu numai de frica decătu prin iubire catra ai loru; dra disciplin’a militară erâ si mai crunta. Din acdsta causa a crude- litatiei multi magiari deșertau din castrele loru la Ro- mani, adeca pe teritoriulu imperiului bizantinu, unde erau tractati omenesce*). Daca inșii magiarii fugiau de inaintea crudelitatiei primariloru si comandantiloru proprii, cu cătu mai cu- rendu cercau a scapa de biciulu loru captivii de alte limbi cadiuti in manile loru; era fug’a si scaparea din- tru o tiera lipsita de cetati inchise si de închisori, din midiuloculu unui poporu nomadă, nu era impreunata cu vre-o greutate estraordinaria, afara numai cănd captiviloru li se scotdu ochii, ceea ce se intemplâ mai adesea la poporele scithiee, după cumu voru a scl unii scriitori. ₐDin tote acestea si din ori-căte cercetări istorice s’au potutu face pana acumu in Ungari’a si tierile ad- nexe asupra primului periodu alu petrecerei poporului magiaru in Panoni’a, se pote deduce numai atăta, că viati’a sociala a lui si a popdreloru aflate acolo a pututu fi oricătu de primitiva, cruda, lipsita de ori-ce civilisatiune in sensulu modernu, dara existenti’a sistemei feudale si ■a sierbitutei, sau cum s’a numitu mai tărdiu, iobagi a jorganisata după classe, in Panoni’a si in Daci’a nu se jpote proba păna la anulu 1000 cu nimicu. (Va urmâ). J Colonii si sisteme antice de colonisari. Poporulu rotoanescu este esitu, inchiagatu si for- matu din colonii, atătu in Daci’a traiana, cătu si in Daci’a aureliana, sau mai exactu, după istoria, in vechiulu Illi- cum. Romanii pe unde se afla, nu sunt unu poporu autochtonu resaritu din pamentulu Daciei si alu Illiriei in acelu intielesu, câ si cum istori’a nu ar sci nimicu despre originea loru, care s’ar perde cu totulu intru în- tunecimea secoliloru. Se afla inse păna in diu’a de astadi adversari neimpacati ai poporului romanescu, nu ignoranti, dara depravati in consciinti’a loru si lipsiti de sentimentulu onestatiei, cari in locu de a recunosce eve- nimentulu colonisarei intocm’a asia precumu îlu adeve- resce jstori’a, se silescu in totu modulu a’lu intunecâ si chiar a’lu negâ; altii erasi de si nu’lu nega, dara recurgu la unu anachronismu de un’a miie de ani. Mai sunt si alti adversari, cari nu nega colonisarea, îi dau inse unu caracteru cătu se pote mai degradatoriu si umilitoriu atătu pentru imperatulu Traianu si alti succesori ai lui, cătu si pentru coloniștii aduși in Daci’a. Ei adeca plesnindu in fâșia tota istori’a Romei, sustînu cu frunte de feru, că da, Rom’a trimisese si in Daci’a coloniști, inse numai sclavi (sierbi) si pe mulțimea de omeni cadiuti in crime grele, spre a fi pedepsiti in tieri străine. Acâst’a ar in- semnâ nici mai multu nici mai pușinu, decătu că in veci gloriosulu senatu alu Romei cu consulii si cu imperatorii loru au fostu in tote timpurile atătu de nebuni, incătu dupa-ce au cuceritu tieri prin resboiele cele mai crunte si le-au prefâcutu in provincii romane, se voidsca a-le conservă in potestatea Romei prin sclavi lipsiti de ori-ceț drepturi omenesci si prin omeni criminali supusi la pe-’ depse teribili, unii câ si altii gafa in totu momentulu a rebelă si sfarmandu-si ferale pentru a’si recâștigă li- bertatea. Si se nu creda nimeni că acestea țese susținute de cătra adversari ar avea de scopu numai simple conver- satiuni academice sau dispute pedante spre a’si face unii la altii distractiune. Daca ar fi numai atăt’a, ei nu ar merită intru nimicu atențiunea romaniloru. Dara cugetulu reservatu alu loru este si astadi câ inainte cu 50 si cu 100 de ani, totu celu politicu si naționale. Ei inca totu mai calarescu pe acelu dreptu istoricu in- ventatu de antecessorii loru, carele pre cătu nu este fic- țiune sfruntata, e negatiunea dreptului, este dreptulu pum- nului, alu perfidiei machiavellistice, alu rapacitatiei bar- bare, e totu-odata negatiunea categorica a moralei christiane, spre rușinea si prostitutiunea omenimei. Acestea consideratiuni si preste totu lupfa pentru existentia intru care se afla națiunea nostra intrega din tote tierile si regiunile in care este ea asiediata, ne impuse datorinti’a de a trage odata atențiunea lectoriloru noștri si asupr’a coloniiloru antice si a sistemei vechi de co- lonisare. Nu vomu dice astadata nimicu despre coloniile cele mai vechi cunoscute din istoria, precum au fostu coloniile de comercianti liberi ale Fenicianiloru (Tfrus, Sidon etc.) in Cipru, Cret’a, Sicili’a, Sardini’a, Afric’a septemtrionala (Carthago), păna si in Spani’a; nu ne vomu opri nici la prea numerosele colonii ale Greciloru din Aten’a, Corintu, Eubea, Rhodos si mai pre susu de toti ale Milesianiloru, in Macedoni’a, unde grecii au intemeiatu vre-o 35 de cetati mai alesu in apropiarea marei si pe lănga rîurile mari, câ si in Traci’a păna la gurile Dunărei 18, la marea negra in tote părțile vre-o 13, in Asi’a mica preste 30, in Itali’a inferiora (Magna Graecia) 34, in Sicili’a 21, păna si in Galli’a si in Spani’a vre-o 75 intre cari Nizza (Nikea), Masili’a (Marsilia), Emporiae, Rhoda, Saguntum etc., tote acelea colonii compuse din familii libere, strămutate in inte- resulu comerciului si alu inavutirei, dupa-ce locuitorii se multiau fdrte tare in lumea vechia.*) Ne vomu ocupă ceva mai multu de anticele colonii ale Romei. La Rom’a in periodulu ântâiu alu existentiei sale nu a pututu fi vorb’a de colonisari, ci tocm’a din contra, *) Nam postquam fortasse pauci transfungere coeperint, et hi a nobis benigne humaniterque fuerint suscepti, plurimi illos subsequuntur etc. Leo sapiens (apud C. Pfahler lus Georgi- cum pag. II). *) Hegenrisch Geographisch-historische Nachriehten, die Colonien der Griechen betreffend, Altona 1808.. Raoul Rochette Histoire de l’etablisement des Colonies grecques, Paris. 1818 4 Volume). — 69 — urmele istorice si traditiunile din acelea timpuri ne arata, câ Rom’a in locu se scdtia, mai aducea in teritoriulu seu si intre zidurile cetatiei mulțime de locuitori din cetatile sj regiunile mâi apropiate pe care le învingea, dra apoi pe aceia îi indigena. Itali’a inse era chiar si cu 5—6 sute de ani inainte de Chr. fdrte tare impoporata si cultur’a locuitoriloru atâtu de inaintata, incâtu resturile aceleia conservate câ prin minune până in dilele ndstre, insufla respectachiar si trufiei poporeloru europene moderne. Teritoriulu Romei s’au impoporatu forte curendu asia, câ gubemulu nu mai aducea locuitori din alte regiuni, ci i lasă pe toti in ținuturile loru si numai cătu îi supunea la legile Romei, era dela altii nu pretindea nici atât’a, ci erau numai obligati a fi amici amiciloru si vrasmasi vrasmasiloru Romei. ... Pentru-câ se ne facemu idea despre mulțimea lo- cuitoriloru Italiei proprie, de care in vechime nu se tînea partea numita astadi Itali’a de susu, n’avemu decătu se reflectamu la fiorosele si Îndelungatele resbdie ale Romei cu regele Pyrhus, cu Gallii, cu Cartaginea, cu locuitorii Iliriei, fia si numai pana la alu doilea resboiu africanu inceputu la 23 de ani după celu de ântâiu, adeca pe la 218 inainte de Christosu. In multe bătălii de acelea periau câte 20 pana la 40 de mii barbati totu unulu câ unulu, totu-odâta se treceau une-ori prin ascutitulu sa- șiei toti locuitorii unoru cetati, dra aurulu si argintulu li se rapiâ. Cu vre-o 14 ani inainte de aceea senatulu Romei dedese ordinu strictu, câ să se numere toti barbatii din Itali’a căti se voru află apti de a portâ armele, si după tote acelea resbdie crunte s’au aflatu totuși, chiar spre mirarea senatului, siepte sute de mii barbati si juni pen- tru pedestrime si sieptedieci de mii pentru călăreți. Din fericire acea conscriptiune a scapatu de perire si istoricii o respecta câ autentica, prin urmare cei deprinși cu conscriptiunile moderne, potu face com- paratiune intre poporatiunea Italiei de inainte cu 2100 de api si intre cea de astadi, fia din Itali’a, fia din alta tiera cu atătu teritoriu cătu este alu Italiei medie si in- teriore. Mai insemnamu acilea, că Romanii incheiasera prim’a pace cu Cartaginea numai in anulu 241 inainte de Chr., dupa-ce perdusera in acelu resboiu ferosu in 21 de ani preste ddue sute de mii barbati. Dara si legile de casatoria ale Romei erau întocmite asia, câ poporatiunea se crdsca, fiindu-că părinții cu prunci multi in locu de a fi batjocoriti, mai vîrtosu erau onorati si chiar pensionati. Pana după caderea Cartaginei Rom’a ducea colonii de cetatieni numai inlaintrulu Italiei, era in alte tieri -străine colonisarea s’a începutu mai tărdiu, si pre cătu a duratu republic’a, numai cu învoirea poporului manifestata in adunari convocate in adinsu, câ se votedie in cunoscintia de causa, dra nu precumu ar fi placutu unoru oligarchi, ca se pună ei măn’a pe teritorie întregi si se le alature lângă latifundiele loru. De aci incolo afacerea colonisarei s’au regulatu prin legi cu luare in de aprdpe consideratiune a multirei locuito- riloru in capitala si in tiera, a sărăciei inai multora familii, a dorintiei de a’si ameliora starea mâtăriala ; era uneori esiau roiuri de colonii si din caus’a turburari- loru politice; alteori se asiediau colonii de dstftsi' Ve- terani, caroru se dedea pamentu de cultivata* ihP rech- noscinti’a servitieloru făcute la stătu. Totu prin ’ lăge se decidea si numerulu de coloniști destinati pentni Căite un teritoriu anumitu. După acestea omenii erau prăj- eați câ se’si descopere vointi’a de a emigra in alta țidra. • Daca se anuntiau prea multi, atunci concurentii trageău la sorti. '¹ Dupace se inplinia numerulu colonistiloru, consilii sau pretorii Romei alegeau pentru emigranti cătiva cd'p- ductori sau comandanți, câte trei, cinci, siepte, fiie^, sau si douedieci, după cum cerea trebuinti’a, mărimea si depărtarea coloniei*). înainte de plecare se tînea ser- vitiu religiosu, augurii întrebau pe di ei si’i rogau se stea in ajutoriu emigrantiloru; după aceea numerati fiindu (lustrare), plecau in străinătate. Ajunși la locuia destinatu unde mergeau si popi cu ei, erasi li se facea servitiu religiosu, apoi se âsemnau pentru fiecare colonistu părțile de moșie pentru cultura, tragăndu brazde cu ara- trulu intre părțile tuturora. Acesta operațiune se facea erasi cu diverse ceremonii. Dupa-ce coloni’a se asiedia definitivu, gubernula; centrale din Rom’a ii trimitea legile la care avea a se supune. Coloniile si erau organisate mai totu după mo- delulu capitalei statului; in locu de doi consuli stete'âu in fruntea coloniei asia numiti Duumviri, apoi, Aediles, Quaestores; in locu de senatori sau betrăni Decuriones., mai departe Augures, Pontifices, Sacerdotes, apoi AjA parilores, Scribae etc. etc. Fie-care colonistu avea câte unu patronu in Rom’a si chiaru coloni’a intrega aveă pe patronii sei, cari in casu de vre-p nevoia se apere in senatu si la consuli pe coloniști. Acesta era orga- nisatiunea coloniiloru, era nu de sclavi, cari in lumea vechia erau numerati intre vitele de casa. Libertatea Colonistiloru era garantata prin legi după originea fia- cărei colonii. Unele colonii se numiau curatu ale Ro- mei cu drepturile ei, Coloniae civium romanorum cum jure quiritium; altele erau Coloniae juris latini cum jure latino, adeca din provinci’a Latium si earasi altele Coloniae juris italici cum jure italico. Cei ver- . sati in dreptulu romanu cunoscu prea bine importafiti’a libertatiloru intielese sub acești termini latinesci juridici, încependu dela dictatorulu Sulla, sub luliu Qesar, sub Octavianu Augustu si sub următorii imperati s’au întemeiata mulțime de colonii de ostasi veterani, Coloniqe militares, separate de „civiles, plebejae, togataea. Se infiintiau si colonii mieste compuse din civili si ostași. Monetele coloniiloru civili se cunoscu după unu âratrii (plugu), era cele militari după vre-unu semnu ostâsiescu. Până si edificiele publice, amfiteatru, circus, temple etc. se zideau in colonii după modelulu celoru din Rom’a. ------------ p *) Curatores Coloniae deducendae, triumviri, quinquevîri septemviri, decemviri, vigintiviri agriș dandis et assignandis. ! 70 In țpte coloniile se vorbia si scria Ijmb’a latina. Fără a ne teme de vre-o erore neertata, se potu compuța după date istorice patru sute de ani, in care periodu Rom’a colonisase neincetatu. Pana pe la 1850 archeologii si alti istorici aflasera anume in Itali’a la 120 colonii romane (afara de cele grecești), in Gallia Cis ei transpadana (Itali’a moderna de susu) 19; afara de Itali’a, in Gallia propria 21; in Spania 32; in Bri- țani’a 4; in Germani’a trei mari; in Rheti’a, Vindelicia, Noricum 10; in Panoni’a 9, dara au fostu mai multe; in Daci’a 4 mari si altele multe mai mici; in Dalmati’a 4; in Franci’a, Macedoni’a, Epiru, Tesali’a 11; alte câteva in Greti’a, Sicili’a, Sardini’a, Corsic’a. In Asi’a mica si mai departe păna in Arabi’a s’au aflatu urme de preste 28 Colonii romane: in Egiptu 3; in Afric’a propria aprdpe 50. Asia sumandu tdte coloniile mari infiintiate din Rom’a si Itali’a, numerulu loru se pdte pune fără a exagera la 320. In vdcurile in care imperiulu Romei a stătu in culmea puterei sale, cele mai multe colonii ale ei au infloritu si s’au intinsu asia de multu, in cătu din trensele au esitu altele, precumu esu roiurile din ptupii vechi, si mai tăr- diu din roiuri pline de albine, alte roiuri. Cele mai vechi colonii ale Romei au fostu păna tărdiu agricole, asiediate in diverse regiuni si tieri pen- tru cultivarea pamentului si prăsirea de vite sub apara- rea legiuniloru romane. G. B. Somnambulismulu. (Urmare si fine.) Multi filosofi au disu, că in fia-care omu este ore- careva substantia media vitale, sau o substantia fluida. Acdst’a substantia fiindu forte dilatata in intregu corpulu, pre timpulu căndu omulu e sau in stadiulu somnambuli- sticei naturale sau in cela, alu celei artificiale, — ea operedia forte viu, in cătu servesce de unu vehiculu alu facultatii cunoscatore si intielegatore, de si omulu e esclusu cu totulu de lumea fisica. Estu-modu omulu vede, aude, simtiesce si cunosce prin acestu fluidu. Precum se vede, acești filosofi, s’au basatu pre teori’a Epicureiloru moderni, cari sustienu că precum animalele celea mai superidre simtiescu, cu- noscii, intielegu si audu, de si nu posiedu „sufletulu ome- nescu", numai prin unu fluidu dre-care vitalu, ce se afla dilatata prin corpulu loru, intocmai pdte se simtiesca, cunosca si percepa omulu pusu in somnulu magneticu, cu ajutoriulu acestui fluidu, căndu sufletulu seu e restrinsu in individualitatea sa. Aci insa sunt in erore cu totii. Starea somnului comnnu a omului, cu atătu mai tare a profundului șomnu magneticu difere de starea unui animalu viu. Animalulu are ochi, are sensuri chemice si chimice, deci nu e isolatu de icdnele esterne. In animalu se afla patru poteri sufletești: „vis vegetans", „vis sentiens", „vis imaginandi", „vis intelligendi”. De unde animalulu simtiesce dorerea si plăcerea, elu cunosce pre stapănulu seu. Dar individulu aprofundata in somnu magneticu nu simtiesce, nu vede, nu aude — in modu naturalu. Canele d. e. are memoria tenace, după ce ne spune chiar si betrănulu Homeru despre cănele hii Odyssen, (Os enoisei Odyssea aggis eonta), că l’a cuno- scuta pre acest’a chiar după 20 ani. Paserile știu să se infurie, căndu li se rapescu puii. Tigrulu scie se dordsca sănge de omu; ursulu știe se doresca fagurulu de midre, pisic’a imbetrănesce de doru de pesce. Evidente că animalele sunt espuse la deosebite afecte, dr’ afectele presupunu voluptate si apoi eruditulu barbatu Jahn Lockius afirma, că unde e voluptate si dorere, este dre-care substantia fără corpu. Chiar sf. scriptura, deși dendga animaleloru intie- lesulu, care-lu are omulu. (Nu fiți câ mululu si, câ muscoiulu la care nu este pricepere), totuși le atnbue docilitatea, dresarea si cunoscinti’a. Asia dă cocosiului inteligintia si cunoscere de timpu, boului cunoscinti’a domnului seu. Si daca animalele asia dara nu precepu, intielegu si cunoscu prin vre-unu fluidu secreta si intipuitu, care s’ar aflâ in corpulu si epiderm’a loru, ci cu ajutorulu altoru poteri si media supr’a memorate, — cu atătu mai puținu pdte se cunosca, vdda si percepa individulu pusu in somnulu magneticu prin vre-unu fluidu dre-care. Cu atătu mai pușinu individulu, in care e probabile că nu se afla acelu fluidu de ore-ce omulu pentru comunica- tiunea esterna are sensuri si facultati destulu de desvol- tate. Deci unu atare fluidu e superfluu, dr’ D-dieu si natur’a nu au prodiisu nimicu superfluu. Dar se vedemu caus’a vederei clare si departe, pre- cum si a predicerii venitorului de cătra somnambulistulu devenita astu-feliu prin influinti’a magnetismului animalu. Si in acesta casu, daca voimu se esplicamu, trebue se conjecturamu numai, fără de a afirmă. Se vedemu!.... Precum la vederea departe si la vederea clara am espusu unele hipotese diferite cu respecta la mechanis- mulu misteriosu alu aceloru fenomene, intocmai potemu se espunemu si aci, la vederea clara si departe artificiale sau produsa prin magnetismulu animalu, unele hipotese. Sunt unii, cari sustienu că si aci, adeca: la vederea clara si departe artificiale ar’ fi caus’a mai de aprope isolarea relativa a sufletului de cătra corpu, in cătu de- venindu liberu si ne fiindu legata de corpu, poterea lui e atătu de viua, in cătu elu vede si descopere lucruri, ce in statulu naturalu, căndu e legata si incatenatu de corpu, nu pote. Dar bine! E întrebarea insa, cum pdte apoi acelu sufletu liberu se comunice întrebătorului, ceea-ce vede, aude si descopere prin locurile depărtate si prin misteriale timpului viitoru, daca elu e de sine si liberu? Sau dâra elu in esta casu e unu firu tele- grafica? Dar si atunci nu e isolatu de corpu, ci e in comunicatiune si conecsiune cu densulu. Altii, sunt, inșa, cari cauta fenomenele magnetismului animalu in sistem’a ganglieloru; dar amu disu că e ceva 71 necredința, că prin sistemulu ganglienariu alu patientului magnetisatu Se potemu atidi tainele ascunse ale viitorului întunecata, precum si cele alu inimii omenesci. E de ne- crediutu asemenea, ca prin ajutoriulu ganglieloru patientulu se scie vorbi limbile nostre etc. Mai departe, unii dicu că singura vointi’a magneti- satorului influintiddia si operddia in magnetisatu asia, in cătu magnetisatoriulu pdte se capete respunsu dela magne- tisatu despre ori-ce elu va voi. Si adeca: Se afirma că magnetisatoriulu influintiddia si operddia cu vointi’a sa mai' ântâiu asupr’a fluidului electricu si prin acest’a apoi asupr’a sufletului celui magnetisatu. Dar nu ne potemu clarifica cu privire la conducerea vointiei magnetisatorului prin fluidulu electricu in sufletulu magnetisatului. Potemu noi dre se consideramu asta vointia că ceva „materialo?" Daca potemu, atunci nu ne potemu esplica cum acest’a ar operă asupr’a sufletului si cum i-ar’ comunica cuge- tulu acelui’a, dela care vine, că asia sufletulu patientului se pdta respunde acelui cugetu? Dar noi scimu că Vo- inti’a e unu ce abstrasu si prin urmare „nematerialu". Deci apoi nu ne potemu esplica cum ea ar’ fi in stare că unu ce nematerialu se curgă prin fluidulu electricu din magnetisatu si estu-modu se ajunga la sufletu? Acdst’a din urma, de si nu o potemu percepe, totuși nu o respingemu. (Adeca: vointi’a privita că unu ce immaterialu). Se vede. si din acestea hipotese, că o esplicare, cu privire la respunsurile, ce le dă magnetisatulu intrebari- loru ce i se punu, e cu nepotintia. Er sunt unii, cari admitu electricitatea că causa eficace a fenomeneloru magnetice. Dar cum pdte operă electricitatea in o asia mesura, cătu magnetisatulu se fia capace de a cundsce cugetele altor’a, a privi in depăr- tare, si a cundsce persdne necunoscute lui in statulu naturalu? .... Dintre tdte, trebue se admitemu intru nascerea si pro- ducerea acestoru fenomene sau cause naturale sau nenatu- rale. Daca sunt intru adeveru cause naturale, atunci noi nu cundscemu inca poterea si mechanismulu fisico-fisiologicu a aceloru cause. Noi inca suntemu mărginiți intru scru- tarea operatiuniloru aceloru cause naturale si neprice- pendu-le suntemu avisati numai si numai la conjecturi si hipotese, cari nu ne indestulescu. — Si noi, mai incolo, in ea nu amu aflatu adeverat’a cheia pentru a descuiă cu ea usi’a carea tine inchise legile mechanice alu partiloru constitutive si ale atomiloru ce compunu ma- teri’a elementeloru naturei. — Intru adeveru, omulu nu se cundsce bine nice pre sine, privitu fiindu elu atătu anatomice, cătu si fisiologice si psichice, ne cum se pdta cundsce natur’a si operațiunea ei magica, precum si ra- portulu acelei’a cu elu insusi. Nu cundsce omulu bine nice acelu necsu minunata, ce esiste intre elu că micro- cosmu si intre, lumea mare — macrocosmu —, nu, elu nu cundsce acelu necsu metafisicu, ce se afla intre ceriu si intre pamentu, intre lumea organica si materi^a si intre cea anorganicasi nemateriale. Nu scie omulu pre- cisa, daca natur’a sa spirituale pdte se influintiedie asupr’a elementeloru si poteriloru cosmice. Se pdte, că ])dfiendif-s6 omulu in statulu somnului magnetica, asia se influinfâedfe" asupr’a poterei magice a universului, in cătu se-‘si acttî- redie o potere divinatdre, magica etc. întocmai pdte. eltt* se vedia prin acdst’a in depărtare si se prevddia intdmjjlăYi nepfevediute de mintea omenesca. De aci potemu conclude, că magnetismulu animalu deschide prin eradiarea sa lumindsa ochii omului, invCățțt elu pdte se vedia tdte minunile naturei si se pătrundă in' fasele, caror’a e supusu microcosmulu. Asemenea prin operațiunea si eradiarea lumindsa ■»’ materiei magnetice pdte se privdsca magnetisatulu in > con? stitutiunea anatomico-fisiologica a corpului omenescu. B*' unde apoi pdte se scie caus’a ori-cărui morbu, si sciindu-i- caus’a, se-i descopere si mediale de sanare pentru respec- tivulu morbu. „Minunate sunt lucrurile tale Domne!" Esclama psalmistulu. Vrea sedica: „Pline de misterii, plind d& minuni si arcane, si pline de frumsetia sunt lucrurilw tale Ddmne! “ Asia e! . . . . Omulu e plihu de mis-| terii, lumea reale e misteridsa, dr’ legatur’a dintru acestea^ ddue lumi e necuprinsa si nesciuta. Omulu e o enigma^ si enigma e si universalii. . Enigma este si necsulu metal | fisicu dintre omu si universu, dintre microcosmu si macrov cosmu. Tota lumea e considerata de filosofulu Herder' că o poesia, a cărei facatoru e D-dieu, poetulu celu mai' minunatu (Herder Geist der hebrăischen Poesie). Dar precum sunt opere măreție de arte si literatura, cari nu sunt precepute de tdte capacitățile, estu-modte si universulu că celu mai perfectu opu, nefacutu d« mana de omu, inca prea firesce nu e preceputu abstw Iute de nici-unu pamenteanu. Nici-unu omu nu pdtel ceti ieroglifele misteridse, ce compunu opulu numitîr Universu. ' Se pdte că omulu, prin ajutoriulu misteriosu alu mag" netismului animalu se se strapuna cu simțirea sa păna la cele mai depărtate si se observe tdte legile metafisice ale . lumii spirituale din universu. Că nu toti omenii cunoscu legile naturei, că nu cunoscu relatiunea lumii individuale, a omului cu lumea mare vediuta si nevediuta, e con- statata pre deplinu. Genialități celebre, cari s’au aven- tatu cu rațiunea preste dmenii comuni, singuri marturi-. sescu nepotinti’a loru de a cundsce lumea, fenomenele, legile si poterea elementeloru ei constitutive. Se audimu preGoethe: „Wir leben — dice elu -— mitten in ihr (Natur) und sind ihr fremd. Sie spricht unăufhorlich mit uns und verrăth uns ihr Geheimniss nicht. Wir wirken bestăndig auf sie, und haben doch keine Ge- walt auf sie. Sie scheint alles auf Individualităt an- gelegt zu haben, und macht sich nichts aus den Hii dividuen. Sie băut immer und zerstort immer, und ihre Werkstâtte ist unzugânglich." Si mai departe': „Sie verbergt sich in tăusend Namen und Formen, und ist immer dasselbe*) Asia se esprime marele poetu *) Poetische und prosaische Werke, I. pagina 459. cita a. S. M. ' ' — 72 — Goethe despre natura, despre poterea si misteriale ei. Dar nu numai Goethe, ci si Cicerone, Seneca si Aristo- tele. Dar nu numai acesti’a, ci si brahminii, budhaistii si alte secte filosofico-theologice. Schopenhauer, readuca- torulu doctrinei budhaistice pre scena, inca se esprime in urmatoriulu modu: „Dass wir in einem Meer von Râthseln und Unbegreiflichkeiten versenkt sind, und unmittelbar, weder die Dingo, noch uns selbst von Grund aus kennen und verstehen".J) Si daca in genere, nu potemu cunosce poterea tutu- rora elementeloru naturale ce compunu universulu, cu atătu mai puginu suntem in stare a cunosce poterea unui singuru elementu, in particulara p. e. a magnetis- mului animalu sau a electricității. Păna adi inca nu se cunosce perfecte nice poterea si natur’a magnetismului pamentului, care e mai debilu si mai puginu misteriosu câ celu animalu sau vitalu. Prin urmare potemu dice, câ daca fenomenele somnului magneticu provinu esclusive numai dela magnetismulu animalu, atunci potemu spera că odata vomu fi in clara cu nascerea acelora. Căci, in epoc’a presente ide’a de progresu pasiesce cu pași gigantici intru scrutarea misterieloru naturei. Ea e aju- tata astadi de zelulu inflacaratu alu capacitatiloru dedicate pentru lumina si sciintia. De si dă de pedeci acesta idee, totuși ea se ridica din nou si-si urmedia mersulu. Va veni chiar unu timpu, căndu prejudetiele poporaloru vechi si noue voru forma objectu de discusiune scientifica. Ele nu yoru fi privite ca nebunii si năluciri puerile, ci câ adeverate si interesante materialuri de cugetatu si cerce- tata. Diochiatulu, p. e. la scumpulu nostru popora ro- manu, vâ apare si elu odata pre scen’a psichologiei si se va scrie despre elu cu seriositate si diligintia. Caus’a ■ insa pentru ce ideea de progresu nu a ajunsu asia de departe, zace in multe împrejurări ale trecutului.* ²) Dar in urma ide’a va triumfa! .... Si omulu vâ intră' mai bine in arcanele universului maretiu. Se pote in urma si aceea, câ omulu prin poterea miraculosa si prin influinti’a magnetismului animalu se îsi pună sufletulu in contactu chiar cu spiritele respandite prin universu si aeru, cari sunt fără corpu si cu cari omulu in statulu naturalu nu pote face cunoscintia. Estu- modu acestea spirite aeriane comunica sufletului tote tainele, tote secretele ce numai acestea spirite le sciu. Se ascul- tamu si pre Kant: „Es wird kunftighin noch be- wiesen werden, dass die menschliche Seele auch in diesem Leben in einer unaufhorlich geknupften Gemein- schaft mit allen inmateriellen Naturen der Geisterwelt stehe etc. etc“.³) S’a disu de multu, inca de celi vechi, că in universu aru fire o mulțime de substantie incorporee. Asia disii x) Schopenhauer, der Wille in der Natur, Leipzig 1878; c. a. M. ²) Nu numai la romani, ci si la alte popora: Fascinatio lat., Beschreibung la Germ., Mal-ochio la Italiani etc... a) Kant, Traume eines Geistersehers, erlăutert durch die Traume der Metaphisic. Riga <& Mitau 1766 ; cit. a. S. M. plutonisti vechi supuneu, că principiulu lumii acesteia nu e altulu, de cătu foculu. Foculu si ap’a erau mai cu sema principiele unice ale pamentului si ale sistemei plane- tare. De aci apoi indata s’au inceputu doue scoli cos- mogonice si geologice, — scol’a asia disiloru plutonisti si neptunisti; si deșvoltandu-se forte fia-care scdla, aseclii luminati ai acestora scole au venitu la conclusiunea, că din materi’a primitiva focosa sau aposa s’au formatu doue liimi, un’a corporale si visibila, alfa incorporale si ne- visibila, remanendu insa unu necsu strinsu intre ambele lumi si de aci incolo. Va se dica, atătu materi’a focosa, cătu si aposa s’au divisu si separatu in ddue parti, for- mandu ddue lumi, lumea corporale si incorporale. Cu tote acestea, acestea ddue lumi au fostu in coniunctiune viua un’a cu alfa prin unu necsu metafisicu. Acestea lumi s’au atrasu reciprocu si se atragu si astadi. De aci apoi s’aru pdtea esplicâ, pentruce Dieii la celi vechi (lumea incorporala) luau trupu bmenescu si erau ase- menea dmeniloru (lumea corporala). Cum am disu, for- mandu-se din materi’a focosa si apdsa ddue lumi, — lumea incorporala a fostu numita si lumea spirituale si a spiriteloru; si erau spirite de focii si de apa. Cele de focu îsi aven locuinti’a in fundulu pamentului sau in planetoidele si astrele uranice. — Spiritele de apa îsi aveu locuinti’a in mare, rîuri, fontani, păduri, bercuri, ba si in norii plini de ploia. De aci apoi a remaSu păna in diu’a de adi la poporulu nostru romanu pre- judetiulu că adeca, căndu Smeii (spirite) vreu se rapdsca vre-o feta, se cobora cu norii pre pamentu etc. — Estu-modu, universulu consiste (după cei vechi) din ddue lumi: Un’a vediuta sau corporala, alfa nevediuta si incorporala. Am disu că intre acestea ddue lumi esiste o influintia si o atractiune reciproca. De aci apoi lumea incorporee (spirituale) pdte influintia asupr’a omului. De aci apoi se pdte esplicâ mai bine : „liniscea“ si „fric’a“ ce esiste in consciinti’a omului. Asia dara daca in noi e deșteptată fric’a sau e viua influinti’a lucruriloru esterne, atunci acelea lucruri lucrddia in noi si-si descoperii mereu esistinti’a prin impressiunea, ce o producu in sufletulu nostru. Si nascăndu-ni-se noue din asta impresiune o consciintia, că adeca: „afara de noi“ ar’ mai esistâ o alta lume invisibila *) — concludemu că intre noi si acea lume este unu comerciu, căci altcum nu amu avd consciintia despre esistinti’a, de si obscura, a acelei lumi, si nu ne-ar impresiona unu ce esternu si neimpresio- nandu-ne, nu amu avd acelu simtiu sau „presimtiu“ ce ne sioptesce: „Intielegeti si luati aminte, că mai este cineva afara de voi 1 “ După cum dice si Aristotele „Eihil est in intellectu, nisi quod antea 'Juent ini sensu“. Si apoi fiindu comerciu intre lumea visibila -si invisibila, urmedia, că ambe acestea lumi influintiedia re- ciprocu un’a asupr’a altei’a. Va se dica, precum in- fluintiedia lumea spirituale asupr’a lumei coporale, întocmai pote influintiâ si lumea fisica asupr’a lumii incorporale. l Influinti’a, impressiunea si presimtiulu după noi e celui mai solidu argumentu pentru esistinti’a lui Ddieu si tote cele-n lalte sunt debile in asemenare cu acest’a. 73 Si daca cetimu istori’a vrajiloru, magiiloru, oracleloru etc. aflamu că omulu a influintiatu asupr’a spiriteloru. Buniilu Ddieii, pentrucâ noi se potemu cunosce si lumea nevediuta si câ se-lu Cunoscemu si pre elu, ni-a xlatu doi îndreptători : lumin’a credintiei si a simtiemen- Itului. Aceea ce unu simtiementu dictedia, credinti’a nu tlesaproba. Din fondulu sufletului omeneBCu se aude același versu câ si din inaltimea ceriului. Din ceriu se aude: „Nu face reu, căci vei fi pedepsi tu si din sufletulu omenescu suna totu asia." Cum amu disu, impressiunea si ilifluinti’a ce o esercita lumea incorporate asupr’a lumii corporale e vedita in deajunsu si fia-care omu o crede, scie si observa. Ba, acâsta impresiune a devenita atătu de viua, in cătu omulu o simtiâ. Voltaire dicea mereu, că elu are pre draculu in corpu. Goethe dicea că elu simtiesce in capu unu copilu. Luther a aruncatu ca calamarialu dapa draca, de ande ana comica germana dice, că dora de atanci e draculu — negru. Saulu erâ adesea tor- mentatu de spiritulu celu reu. Socrate dicea adeseori, că geniulu seu nu-i dă pace de locu. Odinidra unu mare poetu a disu amicului seu, ce veni la densulu se-lu cer- cetedie: „Te rogu amice, lase-me, căci, acum mi-a venitu mus’a (geniulu) in visita. “ Ba talmudistii au mersu asiâ departe cu privire la esistinti’a spiriteloru — rele — incătu afirma., că de fric’a spiriteloru nu e prea consulta a âmbla prin locuri părăsite, sau căndu cresce ori descresce lun’a, că noptea se nu saluți pre cinev’a, căci salutatulu pote se fia spiritu reu; că demfrteti’a se-si spele fia-care mănile, căci pre măni necurate se asiedia spritu ne- curata. *) Eruditulu barbatu Baltus arata cu documente certe atătu din auctori sacrii, cătu si profani, că pithonicii **) vorbescu după cum te demanda diavolulu si esercddia artea vrajirei si a magiei (Baltus Suite de la response a l’ histoire des oracles). De aci apoi cei vechi precum , si Romanii au crediutu in immortalitațea sufletului; si de aci apoi potemu dice că s’a nascutu doctrin’a creatianis- mului, traducianismului, preesistentianismului si a metemp- sicosii. Metempsicosi’a erâ crediuta de Egipteni, Greci si Romani. Romanii considerau sufletele celoru morti „cala- tore". Ele erau suflete bune sau rele, după cum omulu, care dejâ a moritu, a fostu bunu sau reu. Asia sufletele celoru buni se numiau: „Lar Pater,“ „Lares,“ „Manes". A acelora rei „Larvae“. Socrate a numita pre acestea spirite: „genii, demoni". Adi sub cuventulu demonu de comunu se intielege unu spiritu reu. ' Dar destulu cu esistenti’a spiriteloru. Amu amintit’o⁵ numai in trecatu — păna la o alta ocasiune. Scopulu nostru a fostu si este a ne ocupâ de fenomenele produse, *) Vedi br. Aug. Rohling, Jidovulu țalmudistu tradusu si in romanesce de teologii romani din Pest’a. ** ) Cuventulu eggastrimytos = ventriloguos e diversu de cu- ventulu „pitona“. Dar totuși după Suidas, cate dise: Eggas- tdimitos, on njfn Piihona cahisi,“ potemu dite si noi, că acestea doue cuvinte după sensulu logicu sunt sinonime. de celu ce e espusu magnetismului animalu. Se apu- camu firulu vorbirii. Amu ajunsu dejâ păna la necsulu ce esiste intre, lumea materiale si immateriale. Amu aJCâtatu fără de J afirmă, că in universu, bâ chiaru si in lumea mica^ip omu potu se fia nescari substantie nemateriale numite „spirite". De aci apoi amu disu, că acestea substantie immateriali influinttedia in omu si in sufletulu lui. Dar aci se ne oprimu. Elementele care compunu lumea nevediuta, nu au comerciu egale cu tote elementele lumii vediute. Efe; sunt câ si magnetulu. Nu se atragu de tdte elementele. Acumu se pdte câ omulu devenitu sub influinti’a magnet tismului animalu se fia in stare a atrage la sine pre: vre-unu spiritu, se conversedie acestu spiritu prin patien- tulu magnetisatu cu lumea insufletîta, cu omenii din / stătuta naturei. Asia potemu dice că magnetismulu ani-, mate ar’ consiste in poterea diabolica intrebuintiata de: cătra magnetisatoru prin actulu cu magnetismulu animata? Si acdst’a o potemu supune, de ore-ce credinti’a despre* draci nu o a negatu nice marele filosofu si cugetătorii Kant, care dise: ,,/ch weiss nicht, wie ich in diese Welt gekommen, noch wie ich aus derselben hinausgehe.' Darum unterstehe ich mich nicht, alle Wahrheit von den Geistererzăhlungen zu leugnen"*)-------------> Sau pote se respunda magnetisatulu cu ajutoriuta vre-unui sufletu — dice^chopenhauer— basandu-se pre; metempsichosi’a vechia, căndu adeca sufletele după morte- calatoriau neincetatu. Bâ cei vechi credu tare in me-'. tempsichosia, carea a datu apoi nascere necromantiei. Si aducemu unu esemplu. Fiindu Antoniu Cesarele Romei morbosu reu si trupesce si sufletesce, evocă sufletulu- tatalui seu Severa si pre alu lui Comodu, câ se capete usiurintia, dar unulu nu i-a respunsu, afara de sufletulu; lui Comodu, dar nici Comodu nu-i spusese nimicu, care se-i folosesca, ci cu totulu din contra, îlu spariâ si mai tare dicendu-i: < „Vino mai aprope de justiția!" (Dieii te tragu ta justiția pentru Severa"). Apoi sufletulu lui Comodu in. unu altu respunsu, inchiaie dicbndu: „Tu care ai in locuri ascunse o boia anevoia de vindecatul"**). Dar esemple sunt cu-miile. Asemenea se spune si de Num’a Pompiliu, că a citatu chiar pre . „Jupiteru" in forma de demonu pre muntele Aventtau,' intrebandu-lu multe lucruri, cum se ornedie Rom’a, cum , se faca drumuri si cum se constituiâsca cete tienetâre de cultulu sacru etc. etc. , Fenomenele produse de magnetismulu animalu sunti unu misteriu, dar unu misteriu mai mare pentru cei cel nu credu in spirite.' Ele voru fi neintielese de rațiune» omenesca si in viitoru — dice unu bunu filosofu. Saridr’a, la 15. Septembre 1883. Sim. P. Simonu. ... *) Magnetismus als Urkrafft. Berlin, ed. 1872. p. 15&¹ c. d. M. **) Dione Cassiu tradusu in romanesce de A. Demetrescu. - 10 74 Istori’a patriei in scolele romane. Amu încercata, dice autorulu cartei intitulate G e r- manii, amu incercatu a descoperi la Germani o sim- patie dre-care pentru alte națiuni, dar n’amu isbutitu: Spiritulu nationalu de dincolo de Rin, nu trece frunta- riele patriei. In nici o tiera nu se cultiva cu mai multa ingri- gire spiritulu patriotismului câ in Germani’a. Acolo, ne spune părintele Didonu, educatiunea in spiritulu nationalu, însuflețită numai de patriotismu, incepe din clasele primărie si trece de aci in gimnasiu si din gimnasiu la universități, acțiunea crescdndu mereu si agiungăndu in universitate isi desfasiura energi’a sa totala! „Cu cătu studiamu mai multu Alma Mater, cu atătu ajungdmu la convingerea, că ea erâ intre tdte in- stitutiunile imperiului aceea, care contribuie cu o efica- citate fara rivalu a forma patri’a germana. Daca scdl’a face pe soldata, universitatea formeza siefi. Colo, se exer- cita bratiulu: aici capulu. Tînerulu in scola, ia cunos- cintia de rass’a sa, intra in comuniune cu poeții, in- tieleptii si cugetătorii si tdte individuali- tățile puternice cari sunt per sonificatiunea cea mai inalta a patriei. Elu se nutresce cu istorii a strabuniloru sei si culege cu entusiasmu de pre buzele invetietoriloru sei profeția, destinului glo- riosu adu rasei sale si alu poporului seu. Prin acdsta vetiuesce, palpita, se maresce, seri- dica sufletulu Germaniei". .... Daca istori’a peste totu, dice d. Cogalni- țceanu profesoru, la 1843, facăndu importanti’â Istoriei ’in universitatea din. Iași, este asia de interesanta in re- sultatele sale; cu cătu mai multu trebue se ne fie ist o- ri’a patriei, a locului unde amu vediutu diu’a? Isto- ri’a naționala ne arata intemplarile, faptele strabuniloru noștri, cari prin moștenire sunt si ale nostre. Inim’a mi se bate când audu rostindu numele lui Alecsan- dru celu bunu, alu lui Stefanu celu mare, alu lui Mi- haiu Viteazulu. Da, domnii mei, nu me rusinezu a zice, că acești barbati pentru mine sunt mai multu de căt Alecsandru celu Mare, de cătu Ani- b a 1 u, decătu Cesaru; aceștia sunt eroii lumei, pe \cându cei dintâi sunt eroii patriei mele. “ Cine, cine mai aude, adi in scdlele romane vorbin- du-se cu asia căldură, cu atăt’a interesa despre Istori’a patriei ? Noi, generatiunea care ne ridicamu, avemu in su- fletulu nostru o durere mare, durere care vomu res- buna-o amaru: este durerea că ne vedemu esiti de pe bancele scolei fără se fimu simtitu, se fimu auditu că avemu o istoria si care e menirea ei! Cu măn’a pe consciintia marturisimu si cu lacra- mile in ocbi trebue se marturisimu lumei, ca noi, tiner’a generatiune, amu avuta nenorocirea se trecemu prin nesce scoli, in care dăscălii lipsdu! ’Mi aducu aminte si foștii mei colegi o potu adeveri mai bine, pdte, că trecăndu prin scdla amu făcuta Istori’a patriei fărașe apdimu vre-o esplicatiune, fie chiar cătu de slaba, si asia este mai in tote scdlele de adi! Ni se dicea de cătra profesoru: Luati cartea ne- norocitului Augustu Tr. Laurianu, si numerati filele, apoi numerati numerulu dileloru de lectjune la istoria si im- partiti numerulu fiteloru in numeru egalu pentru fie-care di de lecție! Si ne mai miramu că n’avemu simțire in noi si ne mai miramu că generatiunea care se ridica pare a fi o figura palida, lipsita cu totulu de vidtia?! None ni se parea atunci, căndu eramu prin scola, că istori’a este lucrulu celu mai de prisosu si că n’ai de cătu se cetesci păna se memorezi căte-va foi si istori’a îti este supusa! Asia ne obiclnui-se dascălulu. Nu sciamu căta putere, căta vidtia, ce focu si căta invetiatura pdte trage unu omu pentru folosulu ndmului seu din price- perea istoriei naționale. Acumu căndu esiti in lume, ne-amu apucata si noi cu dinții de cele ce potu fâce binele patriei vedemu, simtimu că ne lipsesce ceva si că atunci căndu voimu se privimu inderet, ni se întuneca vederea si poticnimu! Nimeni nu ne spusese că: după privirea lumei, după minunile naturei, nimicu nu este mai interesanta, mai maretiu, mai vrednica de luare aminte decătu istori’a. Nimeni nu ne atrăsese luarea aminte că istori’a: este testamentulu lasatu de cătra străbuni la strănepoții loru, câ se le slujdsca de tălmăcire timpului de fatia si de povetiuire timpului viitorul Si profesorulu nostru de istoria n’a disu nici-odata vorbe câ acestea: „Pentru mine bata 1 i’a dela Res- boieni are mai mare interesu de cătu lupt’a dela Termopile, si isbandile dela Rahov’a si Calugareni, îmi păru mai strălucite de cătu cele dela Maratonu si Salamin’a" pentru-câ sunt câștigate de Romanic N’amu auditu pe profesorulu nostru dicbndu că~: Sucdv’a si Tărgovistea trebuescu se pretiudsca pentru Romani mai multu de cătu Spart’a si Aten’a: Câ Baia, pentru străini este unu satu cd tdte satele: er pentru Romani ea trebuesce se pretiuesca mai multu de câiu Corintulu, pentru-câ in Baia, Re- gele Ungariei Matdu Corvinulu, vitdzulu vitejiloru, craiulu crailoru, ranitu de sabi’a Moldoveniloru fu pusu pe fuga si uitâ drumulu patriei nâstre. Socoteli de astea nimeni nu ne facea! Se vede că profesorii noștri de istoria nu voiâu se faca amestecarea matematicei cu istori’a! Dar uitasemu că amu spusu mai susu, că nici o esplicare nu ni se facea de cătra dăscăli! Ce o fi fosta caus’a? O fi foștii de p natura filosofica, adeca dmeni cari nu se aprindu pentru fote nimicurile, mm scii? pdte c’o fi fosta si ast’a!... 75 Dar, ori-cine ya fi fostu caus’a, sciu că efectu 1 u eBte si ae vede in neproeopsâl’a ndstra! Si, adi, cănd cetimu si noi căte o fila scrisa de cate unu bieta>omu, caruia i-a batutu inim’a pentru faptele stramosiesci, simtimu ca ni se bate si noue inim’a si că ni se lumineadia mintea si de bucurie ne curgu lacramile sirbie! Si dicemu ce sublima, ce trebuincibsa este istori’a. Patriotismulu dicu unii: este mai multu de cătu o passiune, mai multu de cătu o virtute, este sufletulu chiaru alu unui poporu! Dar pe cătu de multu li se vorbia scolariloru, in timpii cei vechi, despre patriotismu, pe atătu de puținu li se vorbesce celoru de adi de acestu patriotismu la istori’a Patriei. Ne-amu civilisatu! Amu progresatu! Ei! Alta data nu se facea de către profesori po- litic’a si patriotismulu pentru Chivernisbla, ci pentru lu- minarea tinerimei; si foculu inimei loru nu eră versatu departe de caus’a patriei, ci numai si numai pentru, bi- nele ei! De aceea le batea inim’a căndu vorbdu de isto- ri’a patriei celoru din vechime si de aceea cei de adi hau timpu se se ocupe cu parada de patriotismul Cei de demultu pecatueau, in istorie, prin escesu Cocosiulu-selbaticu, Cocosiu-de-sihla*^ Cocosiu-mare, Gotcanu-de-munte, Gotcahta de-sihla, Gotcanu-mare, fem. Gaina selbaticW; Gaina-de-munte, Gotca-pestritia, lat. Tetrao urogallus L. germ, das Auerhuhn. Penele de pe spate ale acestei specii de cocosta . sunt negrii presurate cu puncte si pete cenușii si ruginii templele si barbi’a negrii; gătulu cenușiu inchisu; inge^ nunchiturile cafenii si impestritiate cu puncte negre;¹ cdd-a* negra cu puține pete albe; peptulu verde strălucitorii!; ochii cafenii împrejurați cu o pata roșia; capulu si partea* superiora a gâtului sunt negrii si vergate cu galbinn» aprinsu si cafeniu-intunecatu. Gain’a e rosietica, patatar cu negru si multa mai mica câ cocosiulu, care are mă- rimea unui curcan u. Cocosiulu acest’a petrece numai prin munții cei maif inalti in apropierea isvdreloru si a rîuriloru, unde se nu- trescu cu diferite pomisiore, grauntie, muguri si seminție* de diferiti arbori, cu buruene si insecte. Diu’a siede dim- preună cu gain’a si cu puii sei mai multu pe pamentap dra ndptea se urca pe cei mai mari si mai inalti arbori. Mai tărdiu inse, după ce crescu puii mari, atătu be- trănii cătu acesti’a nu petrecu mai multu pe josu, ci stau mai neîntrerupta pe vîrfurile arboriloru si atunci este forte greu venatoriloru sb se apropie de densii si se-i impușce. Primavbr’a pe timpulu inparecherii, carea urmdza dela finea lui Martie si păna la inceputulu lui Maiu, aprinsu fiindu cocosiulu acest’a de dorulu ce-lu ametiesce, se urca pe vîrfulu arboriloru si de acolo striga pe găini, Elu face atunci atăt’a sgomotu, incătu nu aude si nu vede nimic’a din cele ce se petrecu in jurulu lui. G®ț' nele, audindu-i strigatulu, sosescu din tdte părțile, sfc cocosiulu umflăndu-si gusi’a si rotindu cod’a câ curcanulu;¹ se cobbra la ele pe verdhtia de sub arbori. In acesta timpu, stăndu cine-va la pănda, in reversatulu zorilortt pdte se-lu impusce forte usioru, căci elu e asia de aprinșu; incătu nici detunăturile de pușca nu-lu sparia. > II. A dou’a specie de cocosiu selbaticu este cea urmatdre : Cbcosiu de pădure, cocosiu selbatiftUo micu, cocosiu de cămpu, Goteanu micu, Got« canu de cămpu fem. Gotca de pădure, Gtfte’it *) Acea parte de pădure tinera si desa, in midiiilditalti î cărei’a numai forte cu greu poți străbate, se nuindacri -d^⁴ y cătra romanii din Bucovin’a: selba pl. selbe si s eîb'rpăW / helba pl. sehelbi; silba, silha si sihla. / io* 76 ndgra¹) si Gaina de pădure, lat. Tetrao tetrix L. germ, das Birkhuhn. Cocosiulu de pădure este ce-va mai micu ca cocosiulu domesticu. Penele lui sunt negre, vinete si cenușii, căte c’unu punctu albu la aripi si cdda, care sta radicata in susu, luăndu form’a incovaiata a unei lire. Ochii lui cu sprincene stacosii suntu patrundietori ca ai vulturului; cioculu ’i este incovaiatu si piciorele incaltiate. Gain’a este mai mica de cătu cocosiulu; penele ei se- măna la colore cu ale Potărnichei, la aripi si cdda sunt asemenea cu pete albe. Ea se 6ua siese pana la siepte due, cari sunt albicidse si patate cu pete cafenii. Cocosiulu acesta petrece mai multu numai prin pă- duri si prin locurile cele deschise ale muntiloru, adeca prin lucini, preluci²) catiuni³) si pe sies- tine⁴) de unde se vede ca a capetatu la Romani si numirea de Cocosiu de pădure sau Cocosiu de cămpu, se intielege ca de cămpu muntenescu. Spunu romanii din Bucovin’a, ca primavdr’a pe tim- pulu inparecherii adeseori se stringu mai multi cocoși de aceștia la unu locu, uneori si pana la cincidieci, si incepu a se muscă cu ciocurile si a se bate cu aripele unulu pre altulu, dra gainele stau i se uita cu desfătare la dbnsii se vdda care va esi invingatoriu si care va re- mănea invinsu. In timpulu acesta se ducu vfenatorii, unde sciu ca se aduna, si acolo făcu apoi colibe de ce- tina, din cari ’i inpusca cu cea mai mare inlesnire, căci ei fiindu forte infocati in lupt’a loru, nu baga de sama, nu se sparie nici nu fugu din locu. (După „Ornitologi’a poporana romana"). PARTEA^OFICIALA. Procesu verbalu alu comitetului Ăssoeiatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a ordi- nara dela 22 Martie st. n. 1884. Presiedinte: lacobu Bolog’a, vice-presiedinte. Mem- brii presenti: D. baronu Ursu, E. Macelariu, I. Popescu, B. P. Harsianu, P. Cosm’a, C. Stezariu, V. Romanu, E. Brote. Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. 33. Oficiulu vice-comitiale alu comitatului Albei-inferiore, prin adres’a sa de dtto 6 Fauru a. c. cere, din incidentulu convocatei adunatei generale a despartiementului VII (Alb’a- ’) B. Nanianu, op. cit. p. 101. ²) „Preluca" insemna o poenitia incungiurata din tdte părțile de pădure. CuvCntulu acesta este forte usitatu in Bu- covin’a, mai alesu in părțile dela munte, unde se afla si o mulțime de munți si deluri cu acesta numire. ³) „Catiunu" insemna un feliu de pădure mica, dara tufosa. Mai insemna cuvdntulu acesta inca si unu locu forte inaltu si priporosu, unde numai scatiarăndute te poți sui, almintrelea nu. \ ⁴)„Siestina“ insemnddia: siesu de munte. luli’a) deslușii despre infiintiarea despartieminteloru si despre seopulu loru, precum si presentarea statuteloru. (Nr. 52/1884.) — Comitetulu decide a trimite menționatului oficiu vice- comitialu căte 1 exemplariu din statutele Ăssoeiatiunei si din regulamentulu specialu, in care prin §. 5 se normeza seopulu infiintiarei despartieminteloru, aretandu totodată, că despartie- mintele s’au infiintiatu prin conclusulu adusu in siedinti’a pu- blica a adunarei generale a Ăssoeiatiunei dela Siomcut’a de dtto 11 Augustu 1869 iin presenti’a organului gubemialu, care că totdeuna ă funcționate, câ comisariu, si că de atunci inedei ele functioneza in diferite părți ale tierei, fără nici o supe- râre din partea organeloru administrative si fără că se fie obvenitu vre-unu casu, in care adunările loru sd se fi abatutu dela chiamarea loru normata in regulamentu. 34. Dlu P. Cosm’a, presenta in conformitate cu insar- cinarea de sub Nr. 54 de dtto 15 Fauru a. c., parerea sa despre starea afacerei cu lasamentulu lui I. Țiție din Deesiu. Din actele relative resulta, că s’an testatu de I. Țiție prin testamehtu in proprietatea Ăssoeiatiunei cas’a de sub Nr. cart, fund. Nr. 308 A + 1 ord. cu aceea, câ dreptulu de usufructu se-lu aiba păna va trai nevast’a sa, adaogăndu, că daca va putea zidi pe acelu locu o casa solida si mai acomodata, acesta sd se folosesca pentru scol’a de fetitie de confessiunea gr. cat. si gr. orient., sau de cuartini pentru invetiatore si preotu, care va institui fetele în limb’a romanesca, remanendu drep- tulu de proprietate pe lănga Associatiunea numita. Prin o copie simpla aflatore intre acte, si luata după unu protocolu compusu la 18 Aprilie 1875 in Deesiu cu ocasiunea depunerei testamentului la tribunalu, se afirma prin esmisii judecatoresci, că testatorele si-ar fi exprimatu dorinti’a, că esecutorulu tes- tamentului se fie advocatulu Gavriilu Mânu, si că in casulu acel’a, căndu Associatiunea n’ar afla de posibila împlinirea do- rintiei lui cuprinsa in testamentulu scrisu, că adeca cas’a sa sau valdrea acelei’a se o intrebuintieze pentru susținerea res- pective infiintiarea unei scole romane de fetitie in Deesiu, pre- tiulu casei sb se capitaliseze păna căndu va ajunge la sum’a de 1000 fl. din care sC se formeze o fundatiune separata sub numele de „fundatiunea,lui loanu Țiție," er din venitulu anualu alu acelei’a se se ajutoredie tineri romani seraci, dara eminenti, după placulu Ăssoeiatiunei, inse ceteris paribus se aiba prefe- rentia rudele lui si ale nevestei Anisi’a n. Papu. Cas’a si curtea amintita, prin actulu de imposessionare s’a predatu Ăssoeiatiunei; avăndu inse veduv’a dreptulu de usufructu, si acest’a fiindu rescumperatu mai in urma de dlu advocatu Gavriilu Mânu, care fu incredintiatu de comitetulu Ăssoeiatiunei cu representarea intereseloru acesteia, la infor- matiunile si sfatulu primitu dela densulu, comitetulu s’a in- voitu câ susnumit’a realitate sâ se vdnda prin licitație, astfelu câ jumetate din pretiulu vendiarei se o capete advocatulu pen- tru dreptulu seu de usufructu, er ceealalta jumetate se intre in fondulu Ăssoeiatiunei. La cererea dlui advocatu plenipo- tentiatu, care deveni insusi incătu-va angajatu in causa, s’a insarcinatu din partea comitetului prin adres’a de dtto 4 la- nuariu 1882 Nr. 5 dlu advocatu A. Munteanu din Deesiu cu esecutarea vinderei. Respunsulu dlui advocatu A. Munteanu â urmatu abia in 28 Ianuarie 1884, aretandu, că s’a aflatii unu cumperatoru din mâna libera, care pentru casa si curte dimpreună cu drep- 77 tulu de MUnpetenriadin jadurile, comunale si dreptulu de crăs- maritu după ’/j anticua, oferă 710 fl., din care sum’a de 355 fl. ar veni pe. partqa Associatiunei, avendu a se plăti in decursă de 2--3 ani si fiipduasigurati pupjlaru. । ■ ; ; Unu proiectade contractu incheiatu cu acestu cumpe- ratoru se presenta spre intarire, adaogandu-se, câ o încercare de dtto 30 Aprilie 1882, de a vinde realitatea amintita prin licitatiune publica, a avutu de resultatu, câ ofertulu celu mai mare numai sum’a de 707 fl. v. a., precum se dovedesce prin protocolulu de. licitație alaturatu la raportu. (Nr. ex. 33/1884). ~ Comitetulu, avendu in vedere mai marea sigurantia ce-i oferîa pentru partea cuvenita Associatiunei, cumperatorulu Si condițiile cuprinse in protocolulu de licitație de dtto 30 Aprilie 1882, nu pote aprobă contractulu incheiatu cu cum- peratorulu din mâna libera, cu valore dela 1 Maiu 1883, ci îndruma pe advocatulu seu plenipotentiatu D. A. Munteanu, a se conformă, in caus’a vândiarei realitatii desamintite, proto- colului de licitație de dtto 30 Aprilie 1882 si pe bas’a con- ditiiloru cuprinse intrensulu se incheie contractu cu cumpera- torulu amintitu in acestu protocolu, avendu a se stabili si in- teresele cuvenite cu începere dela l-a Maiu 1882. Er ce privesce precisarea menirei fundației ce se va face din sum’a incassata pe sam’a Associatiunei, dlu esecutoru legalu alu testamentului G. Mânu, se fie recercatu a presentâ o copie legalisata de pe protocolulu luatu cu ocasiunea depunerei tes- tamentului la tribunalulu din Deesiu in anula 1875. 35. Comisiunea esmisa din siedinti’a comitetului de dtto 10 Iulie Nr. 194/1883, cu scopu de a studia afacerea infiin- tiarei proiectate a societății „Andreiane“ pe terenulu despar- tiementului -IV (Sas-Sebesiu) si statutele acestei societăți pre- sentate comitetului pentru intarire — presenta raportulu seu. Din acest’a resulta, că societatea a cărei infiintiare se inten- tioneza după proiectulu de statute, ar fi o societate indepen- denta, care cu Assoeiatiunea transilvana si comitetulu acesteia, ar sta numai in o legătură nominala si pușinu definita; fără a se putea aduce in conformitate cu prescrierile regula- mentului pentru despartieminte si cu statutele Associatiunei. (Nr. ex. 85/1883). — Comitetulu, avându in vedere, că „societatea Andre- iana“, ce are a se infiintiâ pe teritoriulu despartiementului IV (Sas-Sebesiu) alu Associatiunei transilvane, după proiectulu de statute si după natur’a lucrului, este o societate de sine sta- tatdre, care intre marginile statuteloru Associatiunei nu se pdte pune sub control’a si conducerea despartiementului Asso- ciatiunei transilvane, nu se simte indreptatitu nici de a revedea stătutele „societății Andreene“, .nici de ale presentâ locuriloru mai inalte spre aprobare. Daca inse se mai susține ide’a pentru infiintiarea acelei societăți, fundatorii ei voru avea se se acomodeze legiloru si dispositiuniloru guberniale, ce privescu reuniunile si se-si procure insusi intarirea statuteloru. De 6re-ce inse sum’a de 235 fl. incassata pentru socie- tatea amintita si de presentu aflatore in depositu la institutulu „Albin’a" este incassata prin adunarea generala a despartie- mentului IV alu Associatiunei transilvane dela membrii sei, ea se considera de averea acestei ASsociatiuni, si comitetulu despartiementului e provocata prin acest’a a o transpune corni- tetahii Associatiunei. ! 36. Oficiulu reg. ung. pentru dembsutârea coin^eteh^ tieloru erariale presenta: a) O provocare de platire a sumei de 200 fl., după le- gatulu de 2000 fl. făcuta Associatiunei de repaiisataiuS.fâ- lomiri din Sas-Sebesiu. • ; ¹ ? ; b) O provocare de platire a sumei de 20 fl. după lega- tulu de 200 fl. făcutu Associatiunei de repausatulu P. Hoâflâi din Resinari. ' s ; : f' y c) O provocare de platire a sumei de 576 fl. câ tacsâ de transcriere a casei cumperate. • — Comitetulu, avându in vedere, că legatulu făcuta. Asso- ciatiunei de repausatulu S. Balomiri, are se intre in P^t siunea acesteia numai după mortea soției numitului testatorii, mai departe avându in vedere, că atătu acestu legata, căta,^ ; celu făcutu de P. Hodrea are se fie folosita pentru scopuri umanitare si literare, si in fine avăndu in vedere, că cualța ocasiune s’a cerutu a se plati după averea immobila a Așflft ciatiunei si ecuivalentulu, prin ce se insarcineza Assoeiatiunea preste mesura, — decide a face recursu la direcțiunea finap- ; ciara, pentru a se scuti Assoeiatiunea de platirea amintiteloo tacse. Cu afacerea recursului se insarcineza membrulu B. P. Harsianu. 37, loanu Borcea, fauni in Saliste, recomanda penttu " yre-unu ajutoriu pe invetiaceii loanu Curteanu si Dumitru Car- lovetiu. (Nr. ex. 61/1884). '■ C — Nefiindu ajutore disponibile pentru invetiacei de me- serie, cererea nu se pdte luâ in considerare. ' 38. I. Oncescu. cassariu alu despartiementului IV (Se- besiu) arata, că s’a insinuata câ membru nou loanu Alăută- ' reanu de Alamoru, parochu gr. or. in Alamoru, depunehfltt tacs’a de membru si pentru diploma, precum si că a depuși tacs’a pentru diploma George Popu, comercianta in Mercureia, membru ordinariu vechiu. (Nr. ex. 60/1884). — Spre sciintia, avendu a se face dispositie pentru tri-- miterea „ Transilvaniei “ membrului I. Alamoreanu, er diplom’a ' pentru densulu se va trimite după adunarea generala viitore, care are se primesca pre membrii, cari se voru insinua $ atari, in decursulu anului. 39. Dlu Atanasiu Cototiu, protopopu si presidentu alu senatului scolasticu gr. cat. din Siomcut’a, multiamesce in nu- mele senatului pentru ajutoriulu de 100 fl. votata scdlei con- fesionale din Siomcut’a. (Nr. ex. 57/1884). — Spre sciintia. 40. Dlu Alimpiu Barboloviciu vicariu for. gr. cat. atu Silvaniei, câ presidentu alu senatului scolasticu gr. dat. din Simleu, se rdga in numele senatului pentru acordarea și pe anulu 1884 a ajutoriului de 100 fl. pentru scdl’a confeâîbtima gr. cat. din Simleu. (Nr. 74/1884). . ; ' — Cererea fiindu Întemeiata, se voteza pentru scdl’a ro- mana gr. cat. din Simleu unu ajutoriu de 100 fl. pre anulu. 1884, din sum’a ce-a remasu disponibila, din positiunșa preli- minată in budgetu pentru ajutorarea scoleloru. ....... J '• 41. Dlu Mateiu Nicol’a presenta in conformitate cu ce- rerea comitetului de dtto 15 Fauru a. c. Nr. 54/1884 untt proiectil de contracții cu erariulu pentru esarendarea morii ce apartîne lasamentului lui A. lancu. (Nr. ex. 67/1884). — Proiectulu de contractu se preda dlui B. P. Harsianu ca cunoscatoriu alu relatiuniloru urbariale din ttnutulu mun- tiloru apuseni pentru studiare si dare de părere. 42. Dlu advocatu Dr. Absolonu Todea din Câmpeni, cere, informatiune, daca pentru anulu curenta, păna la hota- rîrea definitiva in caus’a remasului Iui Avramu lancu, șe dau in arenda pamenturile aratore, ce aparținu acelui lașamentu si care au fostu păna acum folosite de parochulu Joanu lancu. (Nr. ex. 68/1884). — Comitetulu, avăndu in vedere, că in anulu curentu, caus’a cu lasamentulu lui Avramu lancu, nu se va termină asia, câ să se păta pune la cale vinderea remasului inca iii decursulu verei, este invoitu a se esarendâ pamenturile arâ- tdre si celelalte cu condițiile din trecuta, sau si mai avanta- giosu, inse cu reservarea dreptului de a nu fi prin acest’a impedecatu la esecutarea eventuala a conclusului adunarei ge- nerale din Deesiu din anulu 1882 in privinti’a vinderei rema- sului. Dlu Dr; Absolonu Todea e insarcinatu a face pașii ne- cesari pentru incheierea contractului de esarendare. 43. Dlu Alimpiu Barboloviciu vicariu si directoru alu despartiementului XI (Simleu) reclama trimiterea foiei „Tran- silvania" pentru membrii vechi Andreiu Cosm’a proprietariu in Supurulu de susu si ddmn’a Mari’a Cosm’a totu de acolo. (Nr. ex. 66/1884). — Să se aviseze administratiunea foiei „Transilvania" a trimite 1 esemplariu membriloru amintiti. 44. loanu Guguianu, studenta Ia academia de silvicul- tura ip Schemnitz in ajpilu I. si sțipepdistu alu Associatiunei, presenta cuitanti’a pențru ratele III si IV ale stipendiului de 300 fl. votata pentru anulu scolasticu 1883/4 si alatura si in- dicele, din pari se vede, câ la esamenulp sau coloquiulu semes- tralu din matematica a raportata calculu de neindustulitoru, fijndu relegatu la repetirea esamenului din matematica in lun’a lui Octombre anulu scolasticu 1884/5. Secretariulu, din motivulu, că stipendiile votate s’au con- ferita in conditiunea de a se dovedi progresu bunu in studii, Ceea ce stipendistulu I. Guguianu nu a implinitu, propune sis- tarea platirei rateloru ulteriore din stipendiu. (Nr. ex. 76/1884). Cu 5 voturi contr’a a 4 voturi. — Comitetulu decide a se eliberă stipendistului I. Gu- guianu si ratele ulteriore ale stipendiului. 45. Membrulu B. P. Harsianu insinua in contr’a deci- sului de sub Nr. precedentu, votu separata. .— Spre sciintia. Sibiiu d. u. s. lacobu Bolog’a m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p., vice-presiedlnte. secretariu alu Il-lea. Autenticarea acestui procesu verbale se concrede domnitorii: Macelariu, Popescu, Cosm’a. E. Macelariu m. p. I. Popescu m. p. p. Cosm’a P- Invitare de prenumeratiune* In controver&’a despre genes’a si originea poporului ră- manu, despre continuitatea lui pre teritoriulu Daciei tra- iane, cătu si despre latinitatea limbei romane, carea mai multu de unu seclu ocupa lumea scientifica streina si romana — opiniunea scriitoriloru romani s’a luata tare puținu in conșiderare; caus’a se pote usioru esplicâ prin aceea, că scrii- torii străini, cu prea rari esceptiuni nu ne cunoscu limb’a, si literatur’a nostra, privita la acdsta controversa; de aci devine, că in acestu procesu scientifica, unde se disputa despre atri- butele cele ipqi săpte si mai, pretioșe unui poporu, des- pre titlurile de drepta de origine si descendintia — măn- dri’a si glori’a fie-carui poporu, — se judeca si se decide de noi fără noi, pe bas’a nnorii șuposițipni falsp. si fictive, re- produse de contrarii noștri dreptu materialo istoricu pentru susținerea asertiuniloru loru arbitrare, siguri a nu intimpinâ din partea, nostra nici o respingere in opiniunea publica ne- romana. Sulzer, Engel, Roesler, Hunfalvy, lirecek, Schafarik, Pics. a. s’au nisuita din resputeri a mistifică acesta controversa in es- presulu scopu, de a revindecâ dreptulu de moștenire pre pa- mentulu Daciei in favdrea connationaliloru loru slavi, maghiari si germano-sasi. împrejurarea semnificativa si caracteristica, că mai tdte scrierile susu-citatiloru invetiati au aparutu numai in limb’a germana, ne indrumeza a presupune cu dreptu cuventu, că tînt’a acestoru scrieri e indreptata esclusivu intr’acolo, a se- duce si a falsifică opiniunea poporului germanu in favorulu respectiveloru popora si firesce, in contr’a nostra. Importanti’a representarii si apararii intereseloru ndstre in limb’a germana este dara evidenta si nedubitabila; noi trebue se pasimu pe același terenu, pe carele se lupta con- trarii noștri, si se-i combatemu in aceeași limba. Au aparutu in decursulu anului 1883 unu studiu istoricu- criticu si etimologicu sub titlulu: „Romanii in literatur’a streina", de eruditulu si binemeritatulu nostru compatriotu domnulu V. Maniu, membru academiei romane si secretariu alu sectiunei istorice; acestu opu trateza intre altele despre: Memoriulu asupr’a societarii archeologice din Ba- natu si asupr’a scrieriloru istorice din 1880—1881; Anonimulu Notariu alu Regelui Bela, de Rethy, istori’a cuvinteloru: biseric’a si mântuire, din limb’a romana; materialu lexicu romanescu in vocabularulu ma- giaru. Ce erau Comanii, Pisenii, Bjsenii, Ausonii,din Olteni’a, Timisian’a, Transilvania, Bucovin’a, Ba- sarabia? din Comani’a Panonica și Comani’a Mok dovei? Opiniunile Iui Schafarik, Gebhardy, Pray, N, Cbo- niates, A. Comnena, Rpeșșier, Ițățhy. — Craiulu Ion. Pați- nile si credintiele Comane; Latinitatea limbei rpipame de parinț^eQ.pldis, însoțite de recenșiupea critica; Isțprj/a popdreloru din Europa;resarităna, de L. Diefenbach, cu glosse; Originile Romăniloru (Abstamrwny der Bomiinen) de Pic, insotitu de unu tratata istorico-criticu si etaologicu, asupra 7d puncteloru: vechimea si originea Romăniloru din pe- ninsul’a Hemului; continuitatea neîntrerupta, individualitatea naționala a poporului roffianescu in DaciaTraiana, donfriiile rofliane in ambele Dacii, Expansiunea ROifiAnilor u; vecMtoeă bisericei romanesc! in Dacia Ttaiana etc.* Precurmi s6 p6te usioru intielege din acestu sumăriu, dlu Mani ii le fespande cu o rara eloquentiâ si cu ârguminte neresturnabile la toti acei invetiati streini, demasoăhdu-le tint’a si scopuhi loru egoisticu in scrierile loru, constatăndu falsificarea si rătăcirile loru si chiarificăndu faptele si adeverulu istoricu; acestu studiu este inse scrisu in limb’a romana, de sî elu e in- dreptatu in prim’a linie la adres’a adversariloru noștri, dintre cari, cumu diseiu mai susu, prea puțini voru posede atâta cu- ndscintia a limbei ndstre, spre a putea intielege pre deplinu cuprinsulu acestui studiu. Cugetăndu asia-dara, ca acestu studiu, tradusu in limb’a germana s’ar inaltia la adeverata valore, m’amu insarcinatu cu autorisarea dlui Maniu, a efeptuî acesta traducere. Durere inse, cercările mele pentru publicarea acestei traduceri in organele periodice germane pentru sciintiele is- torice au remasu zadarnice si astufelu nu-mi remăne, decătu a me insarcina acuma si cu tipărirea si edarea acestui studiu in form’a unei brosiuri, recurgdndu la spriginulu publicului romanu pentru acoperirea speseloru de tipariu etc. prin pre- numeratiunea anticipativa la acestu opu, carele va aparea in limb’a germana sub titlulu: Zur Geschichtsforschung Ober die Romănen. Hiatoruch-kritische vmA ethimologische Studien, von V. Maniu. cuprindiendu camu la 10 cole, formatu octavu. Pretiulu unui esemplariu brosiuratu 1 fl. 50 cr., s’au lei 3.50. Nevoindu a profita din edarea acestui opu, observu nu- mai pentru orientarea onor, prenumeranti, că din escedintulu, Carele ar resufta din vendiarea opului, se va tipări unu numeru equivalentu de esemplare spre distribuire gratuita pe la Aca- demii, Universități si alte institute si societari sciintifice, pe la diate si alte organe periodice, cătu si pe la barbari de sciintia si litere in Austro-Ungaria, Germania etc. Apelăndu asia dara in interesulu causeloru nostre celoru mai sănte, atătu de hulite si trase împinse de adversarii noștri — la ajutoriulu inteligintiei si p. t. publicu romanu, vihu prin acesta a’i recerca se binevoiesca a spriginl întreprinderea ndstra prin prenumeratiimi anticipative cătu de numerose. Prenumeratiunile sunt a se trimite la adresa: P. Bros- teanu, JResicza (Banatu), celu mutu păna la finea lui Martie st. v. a. c.*) Pretiulu de prenumeratiune se va solvi la primirea opului. ; Resitia-mont., Februarie 1884. Cu distinsa stima P. Brosteanu. Bibliografia. — Siese-dieci si patru cuvinte sau predice ale celui dintru sfinți părintelui nostru loanu Chrysostomulu, estrase din operele acestui mare părinte si dascălii ricei creștine ortodoxe, de Dr. Cari Joseph Hefăle^, ^rî)- fesoru de teologie la Ttibingen.- Traduse roirianeScă st■ duite dupre duminecele si serbatorile anuale ale bisericăi Or- todoxe de Episcopulu de Romanu Melchisedec. Contîne 560 - pâgine. Bucuresci 1883, Tipografi’a cărtiloru bisericesci, strad’a Principatelor-Unite. A — Institutiuni filosofice, prelucrate de Dr. W- siliu Lucaciu, profesoru de relig. gr. câth. si de lifob<ăⁱ$‘ literatur’a romana in gimn. sup. cath. in Satu-mare. Carteă'tt metafisica. Contîne 793 pagine. Pretiulu 2 fi. 80 cr. Sătu- » mare 1882. Tipografi’a Libera. “ A — Renduel’a vecerniei de Sămbata ser’a,puse pe cele 8 glasuri intrebuintiate in biseric’a ortodoxa romana, pre- lucrate si scrise pe notatiunea liniara de Gavriilu Musi- ceseu, profesoru de armonie la Conservatorul, siefu corului . metropolitanu din Iași. Gheorghie J. Dima, profesoru de musica la liceulu nationalu, primu cantoru la biseric’a Sf; Spi- ridonu din Iași. Grigorie J. Gheorghiu, profesoru de mUsica biser. la seniinariulu Socol’a, cantoru la sf. metropolie - din Iași. Tipărită cu cheltudl’a preasăntiei sale D. D. Med* chisedec, episcopu de Romanu etc. etc. Proprietatea an4 toriloru — Tote drepturile reservate. Se afla de vendiare in Iași la autori. Contîne 96 pagine. Pretiulu 4 lei. : j — Istori’a basericei romanesci unite cu Rom’a dela inceputulu creștinismului păna in dilele nostre de Dr. - AlesandruV. Gram’a, profesoru. Contîne 222 pagmd?, Pretiulu 1 fl. 50 cr. Blasiu 1884. Cu tipariulu seminariuldt archidiecesanu. — Indreptariu practicu pentru pastorii sufletesc!, compusu de Ti tu Budu, parochu, protopopu si asesoriic'bh- sistorialu. Contîne 702 pagine. Pretiulu 2 fl. 50 cr. Gherl’a 1883'. < Cu literele tipografiei diecesane. O carte forte necesaria pen- tru parochi in funcțiunile loru multiplice afara de biserica. — Anuarulu biuroului geologicu anulu 1882—3 , ■ Nr. 1. Bucuresci 1884. Contîne 114 pagine. Din stabilimen- tulugraficu: Socecu & Teclu, strad’a Berzi 96. — Rumânische Milităr-Sprache. Ein Handbuch fiir Officiere im Verkehre mit Untergebenen und fur Kadet- tenschulen, von Basilius Sangeorzanu, k. k. Lieutenănt ip ‘ der Reserve im 43. Linien-Infant.- Regimente. Wien 1883. Druck und Verlag von L. W. Seidel & Sohn. Contîne 200 , pagine. Pretiulu 80 cr. . ?. ' *) Nu este prea, tardîu nici acuma. Trebue se ne aparamu cău- șele nostre cu tâta energi’a in limbile Europei. Red. — A neologismusok kerdăse a Romăn nyelvbep, irta Dr. Sterka Siulutiu Aurăl. Budapest 1883. Kocst — 80 — Sândor utoda konyvnyomdâjabol. Muzeum-korut 10 sz. Con- ține 37 pagine. — Rolulu Monumenteloru in istori’a unui Poporu. Mo- numentulu Plevnei, Memoriu cetitu in siedinti’a Ateneu- lui dela 3/15 Noemvre 1883 de C. E sar cu. Bucuresci 1883. Tipografi’a „Romanulu" Caroju Gobl strad’a Doamnei 14. Conține 16 pagine. — Recursulu P. S. 8. Archiereului Calistratu Or- lenu Barladeanu înaintea înaltei curți de casatiune si de justiție. Requisitoriulu in virtutea caruia d. Procuroru generala George Filitti, a decinatu competinti’a înaltei curți de a judecă acestu recursu, decisiunea inaltei curți, prin care se admite declinatoriulu de copetintia ridicata de d. Procuroru Generala Bucuresci 1884. Tipografi’a curții re- gale, proprii F. Gobl fii pasagiulu romanu 12. Conține 27 pagine. — Istori’a literaturei romane, in usulu tinerimei studiose de loanu Lazariciu profesoru. Conține 174 pa- gine. Pretiulu 1 fi. v. a. Sibiiu 1884 Tipariulu si editur’a lui W. Krafft. — Economi’a naționala, schitie asupr’a stării economice a României in secolulu alu 18-lea. Memoriu cetitu in siedinti’a Academiei romane dela 6 Noembre 1881 de P. 8. Aurelianu, membru alu Academiei romane. Con- ține 159 pagine. Pretiulu 2 lei si 50 bani. Bucuresci 1882. Tipografi’a Academiei romane (Laboratorii romani), strad’a Academiei, 26. — Higien’a poporală cu privire la „Sateanulu ro- manu", invețiaturi practice pentru preoți, invetiatori, semi- nare, scole normale, licee si pentru toti aceia cari tînu la sa- natatea poporului dela tiera, cu figuri in textu de Dr. G. Vui’a, medicu la băile din Mehadi’a si profesoru de Higiena la in- stitutulu teologicu-pedagogicu din Arad. Conține 118 pagine. Pretiulu 1 fi. = 2 lei 50 bani. Aradu 1884. Tipografi’a ro- mana diecesana. — („Scdl’a Practica.") Magazinu de lectiuni si materii pentru instrucțiunea primara, de Vasile Petri, si-a incheiatu, cu numerulu pro Martisioru a. c., tomulu II. si deschide prenumeratiune la tomulu III. (Aprile 1884 — Mar- tisioru 1885) tomu carele, păna se va infiintiă in Naseudu tipografi’a proiectata, va apare si elu, ca si tomurile precedente, in 12 numere mensuale, de căte doue cole fia-care, si va costă pe anulu intregu: pentru Austr’o-Ungari’a 3 fi., pentru Romani’a 10 lei noi, respunsi înainte. Pe creditu fdi’a nu se da nimenui, fiindu că abonamentele neachitate mai făcu inca si astadi: dela tomulu I. 66 fi. 75 cr., dela tomulu II. 215 fl. 05 cr., dela „Scol’a Romana" 408 fi. 05 cr. „Scol’a Practica" este unic’a foia la noi Romanii, care cultiva prax’a școlara pe o scara atătu de întinsa. Editur’a Asociatiunei transilvane. Redactorii: (4. Baritiu. Avendu in vedere dictulu lui Diesterweg, ca „puterea in-, vetiatoriului este mețodulu lui", „Scdl’a Prac- tica" si-a propus» din capulu locului, a tină pre invetiatorii nostrii neourmațp in curentulu metodicei raționale de astadi, si a-i smulge din catusiele unorn deprinderi învechite, bune de a timpi, dara nu de a lumină spiritulu prunciloru. In scopulu acest’a fdi’a aduce lectiuni si materii practice, com- puse astufeliu, câ invetiatorii ,se le pdta aplică numai decătu in scola; lectiunile si materiile sunt alese din tote obiectele de invetiamentu, de unu timpu incoce chiar si din Reli- giune, obiectu de cea mai mare importantia pentru scopu- rile scolei, dar care la noi, este negligiatu afara din cale. Din consideratiunile acestea recomandamu „Scol’a Practica" tuturoru catechetiloru si invețiatoriloru noștri. Abonamentele a se adresă la redactiune in Naseudu. N a s sp d, T r a n s i 1- vani’a). — Elemente de geologie pentru cursulu superioru alu iiceeloru si pentru bacalaureatu, âlcatuița după multi au- tori de loanu Nădejde. Contîne 160 pagine. Pretiulu 3 franci. Iași 1883. Tipo-litografi’a Buciumului romanu. — Istori’a diecesei romane gr.-cath. a Oradei mari de Dr. loanu Ardeleanu, profesoru de phil. clas, la gimn. sup. gr. cath. de Beiusiu. Partea I, scurta privire asupr’a faseloru credintiei creștine la romani, dela creștinarea loru păna la inceputulu' seclului XVIII. Contîne 176 pagine. Pretiulu 80 cr. —' Căntulu lebedei (poesii), de C. D. Aricescu. Bucuresci 1884. Tipografi’a Academiei romane (Laboratorii romani), strad’a Academiei, 26. — Memorialu compușu si publicatu din insarcinarea conferentiei generale a Representanțiloru alegatoriloru ro- mani, adunati la Sibiiu in dilele din 12, 13 si 14 Maiu, st. n. 1881, prin comitetulu seu esmisu cu acea ocasiune. Editiunea a ddu'a inavutita cu actele conferentiei; o scurta escursiune critica si cu o serie de discurse politice tînute in conferenția. Sibiiu 1883, Tipariulu lui W. Krafft. Contîne 240 pagine. Totu acestu Memorialu tradusu după textulu din editiunea I. in limbile germana si magiara îm- preuna cu mic’a colectiune de acte publice vechi si noue, de legi si alte documente adause la elu, era in limb’a francesa fara acte, se afla de vândiare atătu in Sibiiu la librari’a W. Krafft, cătu si pe la alte librarii ânuntiate prin diarie. în tote 3 traductiuni exemplariulu costa totu numai 1 fl. v. a. comptantu sau 2 franci 20 centesime. — Economi’a câmpului de Georgiu Popu de B a s e s c i. Disertatiune premiata cu 6 galbeni. Proprietatea despartiementului XI. alu „Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Contîne 24 pagine. Pretiulu unui exemplariu 10 cr. Sibiiu. Tipariulu tipografiei archidiecesane. 1884. Tipariulu tipografieiarchidiecesane.,