Nr. 23-24 Sibiiu, 1—15 Decemvre 1883. Anulu XIV. TRANSILVANI A. Foi’a Asoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acesta f<5ia ese câte 2 c61e pe luna si costa 2 florini val. anstr., pentru cei ce nu suntu membrii asoeiatiunei. Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto ppstei. Abonamentulu se face numai pe cățe l anu intrega. Se abonedia la Comitetulu asoeiatiunei in Sibiiu, seu prin posta sdu prin domnii colectori. SumarillDisertatiune despre necesitatea promovarei si protectionarii meseriiloru intre Romani. — Cuventu de deschidere tînutu in adunarea generala a despartiementului XI alu Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu la 9 Augustu 1883 in opidulu Tusnadu. — Cuventu de deschidere tînutu in adunarea generala a des- partiementului XII alu Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu la Becleanu. ■— Episdde din pregiurulu Plevnei dela 1877. — Documente istorice pentru Romani. — Anunciu de abonamentu. t-' Disertatiune despre necesitatea promovarei si protectionarii mese- riiloru intre Romani. (Urmare si fine). Comitatulu Haromsecului Orașele: Kdzdi-Vâsârhely, Sepsi-Szent-Gybrgy, Brescu, Baroth. Nrulu sufleteloru: 125,881.—Nrulu sufleteloru romane: 20.762. păna la 1848 păna la 1883 străini romani străini romani Comercianti de ori ce feliu . . 40 16 160 10 Meseriași: Argasitori ....... --- --- --- 10 Argintari ....... 3 --- 3 --- Berari . . ...... 3 --- 6 --- Cismari........ 69 --- 120 10 Cordoneri....... 35 4 40 6 Compactori...... ---s- --- 2 '--- Clopotari . . ... . . 1 --- 1 --- Cojocari . . . t . . . 20 15 30 15 Calapodari. ’...... 1 ---- 1 Curelari....... 10 --- 15 --- Croitori . . . . • . 30 5 40 10 Cărnatiari....... 3 --- 6 ■--- Caramidari...... 10 --- 20 ---------------------. Cuptorari....... 12 --- 20 --- Fauri ........ 50 15 70 20 Funari........ 4 --- 14 --- Friseri........ 2 11 ' 6 --- Gaitanari....... 1 --- 2 --------------------------------------------- ■ Grădinari culti..... 5 1 1 15 --- Gravieri in petra .... 5 --- 15 --- Hotelieri ....... 10 ---- 90 --- Juvelari cari făcu inele etc. . --- --- 2 --- Lemnari meșteri de case . . 40 --- 80 10 Lănari . . ...... ------ 3 3 ------ Lakerieri vapsitori de trasuri 4 --- 15 --- Măcelări . . . . . . . 50 6 100 10 Masinisti ....... --- --- 20 --- Mesari, dulgheri..... 60 ---- 100 10 Morari....... 100 27 120 29 Orologieri ....... 2 ----------- . 6 --- Pictori ........ 2 --- . 3 --- păna la 1848 păna la 1883 străini romani străini romani Perieri........ --- --- 29 ---• Peptinari....... 6 ---- 10 --- Pănzari........ ---- .--- 2 --- Petrari --- --- 10 --- Postovari....... 10 ■--- 4 --- Pușcași........ 10 --- 4 --- Rotari........ 60 10 80 15 Sculptori....... --- . --- 2 Sitari........ 20 - 27 --- Sapuiiari....... 4 --- 4 --- Sticlari . ....... 3 ------ 4 --- Strimfari....... --- --- 1 . - --- Strafari, zugravitori de case. --- --- 3 --- Turtari........ 15 --- 20 --- Tapitieri....... 2 --- 4 --- Urloeri........ 2 --- 10 --- Fabrici........ 10 --- 22 --- Suma . . 715 101 1361 155 Comitatulu Clusiului. Orașulu: Clusiu. Nrulu sufleteloru: 26,382 — Nrulu sufleteloru romane: 3.000. păna la 1848 păna la 1883 străini romani străini romani Comercianti de ori ce feliu. . — 4 — — Meseriași Cismari................. . — — — 12 • Compactori .................— — — 1 Clopotari ....... — — — 3 Croitori....................— — — 3 Cârnatiari..................— — — 2 Caramidari ...... — — 2 Fauri.......................— — — 2 Friseri...................... — — — 3 Grădinari culti.............— 1 — 4 Hotelieri ....... — — — 4 Lemnari meșteri de case . . — 3 — 6 Măcelări....................— — — 1 Masinisti ....... — — — 3 Mesari, dulgheri..... — 1 — 5 Morari......................— — — 5 24 166 pana la 1848 păna la 1883 străini romani străini romani Rotari.................... — 1 — 3 Cusatdre .... ... — — — 3 Zidari................. ■ • —_____1 — 4 Suma.. — 11 ; — 66 Streini meseriași în Clusiu la 150 meserii sunt 1664 maeștri. Dustrulu domnu profesoru dela universitate Dr. Gre- goriu Silasi pe lănga datele trimise dela alti barbati si-a datu multa ostenâla. D-sa scrie: Intr’adeveru e timpulu supremu, câ se nu mai ămblamu pe pipăite, ci pre cătu se pote se ne numeramu, se calculamu si se mergemu pe siguru, daca vremu seriosu, câ se inaintamu. Era dlu Ladislau Popu scrie: Poporulu romanu din comitatulu Clusiului preste totu se afla in stare mai imbunatatita decătu inainte de a. 1848; totuși moșiile fostiloru iobagi 3—4% au devenitu in man’a jidaniloru. In comunele pure romanesci moșiile sunt intregi. In privinti’a averei miscatore, cu esceptiunea unoru comune locuite de romani si maghiari (nemeși), poporulu se afla in stare indestulitdre. Averea miscatore se pote pretiui dela 200 fl. păna la 4000 fl. v. a. la o familia. Pe aici s’au cumperatu dela unii proprietari moșii, astfeliu: 1; Aitonulu cu......................fl. 2000 2. Rediu cu.........................fl. 10,000 3. Popa cu..........................fl. 14,000 4. Muntele rece dela Erariu cu drep- tulu de cărcima...............fl. 6,000 Munca, silintia si păstrare trebue si va progresă popo- rulu romanu! Comitatulu Clusiului. Comun’a: Cojogn’a. pana la 1848 pana la 1883 străini romani străini romani Comercianti de ori ce feliu . 1 3 1 Meseriași: Cismari....... --- 6 7 Cojocari...... 1 --- 2 6 Croitori •..... 2 1 4 2 Caramidari..... 15 --- 20 --- Cuptorari...... 3 --- 3 --- Fauri....... 5 --- 12 3 Grădinari culti .... --- --- 1 1 Hotelieri...... 6 --- 15 10 Lemnari, meșteri de case. . 15 6 20 15 Măcelări...... . 10 2 15 10 Mesari, dulgheri.... 6 2 10 8 Morari....... 6 4 10 12 Orologieri...... 1 1 1 . --- Organisti...... 1 --- 1 1 Pictori ....... --- 1 --- Pănzari....... --- 1 --- 1 Petrari....... --- --- 3 ---, Postovari...... 2 1 6 4 Rotari....... 3 1 10 6 Urloeri....... 1 --- 2 --- Suma . . 81 18 145 87 Rev. d. protop. Ioane Hossu, culegăndu datele scrie: a) Pentru a se promovâ meseriile la poporulu ro- manu, lucra inteliginti’a romana, insa poporulu are an- tipatie cătra meserii si alte întreprinderi ale timpului presentu, elu trebue povetiuitu si indemnatu a se in- togmi după timpu. b) Daca stă poporulu romanu materialicesce adi mai bine decătu la anulu 1848? se pote respunde: că in aceste părți pre lănga tdte nedreptățile si nepastuirile, poporulu totu stă mai bine decătu la anulu 1848. r) Despre Romanii cari si-au vendutu moșiile dela anulu 1848 incdce, se pdte dice că V# si le-au schimbatu, că de si le-au vendutu, le-au cumperatu alti Romani. Comitatulu Clusiului. Comun’a: Mociu. păna la 1848 pana la 1883 | străini romani străini romani Comercianti de ori ce feliu . , 2 1 Meseriași: Cismari....., . 1 _ 4 _ Cordoneri....... --- --- 2 --- Cojocari....... • --- 8 1 8 Croitori....... --- 1 1 --- Fauri........ 1 --- 8 1 Funari........ --- 1 --- 1 Hotelieri....... 2 --- 2 --- Lemnari, meșteri de case --- 7 1 7 Măcelări....... 1 --- 1 < --- Mesari, dulgheri. . . . . --- --- --- 1 Morari........ --- 5 2 7 Rotari........ ---- --- 1 1 Zidari........ 2 --- 4 --- Suma . . 9 22 28 26 On. D. I. Bozacu procurandu datele din Mociu scrie: a) Pentru a se promovâ meseriile la poporulu ro- manu, lucra preotimea si inteliginti’a seculara, adeca cei mai zeloși (de cari Cămpi’a transilvana aru pută se aiba mai multi, de cum are); preotimea standu mai bine materia- licesce, ar pute face si mai multu pentru fii ei sufletesci. b) Poporulu' materialicesce stă mai bine adi decătu la 1848 cu 10—20"/o. c) Despre numerulu Romaniloru, cari dela 1848 păna adi îsi vendura moșiile ? Se pote lua că pe Cămpia Vs dintre moșiile tieraniloru romani s’au vendutu, insa o mare parte totu la Romani au trecutu. In unele lo- curi, câ in Berchiasu au inaintatu Romanii in avere de pamentu la 150,000 fl. Comitatulu Clusiului. Orasiulu: Huedinu.' păna la 1848 pana la 1883 străini romani străini romani Comerciant! de ori ce feliu. . — IO — 48 Meseriași: Cismari..........................— 2 — 19 Cordoneri.....................— — •• — 5 167 până la 1848 până la 1883 străini romani străini romani Compactori ..... . --- 1 --- 3 Cojocari . --- 3 --- 32 Croitori...... . --- 10 --- 30 Cuptorari...... . --- 2 --- 10 Fauri....... . --- 5 ------ 10 Funari....... . --- 2 --- 8 Lemnari, meșteri de case . --- --- --- , 7 Mesari, dulgheri.... ~ 1 I --- 12 Morari....... . ----- --- 36 Pușcași....... --- 1 Rotari....... • ---' "■ --- --- 15 Suma . . --- 35 --- 246*) On. d-nu profesoru Augustu Unguru din părțile Huedinului procurandu datele scrie: a) A se promova maestriile intre Romani lucra preo- timea si inteliginti’a seculara. b) Poporulu din aceste părți materialicesce nu sta mai reu decătu la anulu 1848. c) Cătu pentru instreinarea mosiiloru cari le-au avutu Romanii la anulu 1848, in tînutulu Huedinului preste totu, s’ar putâ lua că nu s’au instreinatu, ci din contra s’au inmultitu moșiile in pretiu de 10—40 mii fl. va- lore, astu-felu s’a intemplatu in comun’a Stoln’a. Pro- gresulu la poporulu romanu moralicesce si materiali- cesce depinde dela conducătorii lui. Acești domni tre- buescu rugati a se interesa de progresulu poporului; era cei ce se interesdza trebuescu laudati cu recunoscintia. Multi romani din părțile Huiedinului se ocupa cu văn- diare de sticle dela fabricele de sticlărie si cu pusu de ochiuri la ferestrii. Comitatulu Clusiului. Comunele: Borsi’a, Panticeu, Hid’a si juru, Almasiu si juru. până la 1848 până la 1883 străini romani străini romani Meseriași: Cordoneri...... ---_ .___ _ 5 Cojocari...... • --- --- --- 24 Croitori...... . ------- ------- ---- 3 Cuptorari...... . --- 4 --- 9 Fauri....... . --- 2 --- 14 Funari....... . --- 3 ------ 2 Hotelieri...... --- --- 4 Lemnari, meșteri de case . --- 28 --- 47 Mesari, dulgheri.... --- --- .--- 5 Morari....... . --- 12 ---■ 16 Rotari....... . --- 15 34 Zidari....... . --- 8 --- 31 Suma . . --- 72 --- 194**) Prea on. d-nu protopopu gr. cat. Alecsandru Le- m£ny din Bocsi’a comunicandu aceste date scrie: a) Pentru a se promova meseriile intre Romani, lucra in aceste părți mai multu preoții. b) In cele materiali stă poporulu romanu in mai multe locuri mai bine decătu la anulu 1848. c) Despre numerulu Romaniloru cari dela 1848 păna adi si-au vendutumoșiile acurata nu se pdte sci; aprocsimativu insa, voru fi câ la vre-o 130 familii din intregu tînutulu acest’a. Comitatulu Clusiu. Pretur’a Gelau. 21 comune. până la 1848 până la 1883 străini romani străini romani Comercianti de ori ce feliu . . --- --- --- 13 Meseriași: Butnari........ 1 --- 2 1 Berari........ --- 1 ---• Cismari........ 2 --- 22 11 Cordoneri....... --- --- 4 8 Compactori...... --- --- --- 1 Cojocari........ 2 --- 11 10 Croitori....... --- --- 5 18 Caramidari...... --- --- 3 5 Cuptorari....... --- --- 1 1 Fauri........ 6 1 23 10 Funari........ --- --- 1 Grădinari eulti..... --- --- 6 5 Hotelieri....... --- 1 5 8 Lemnari, meșteri de case 9 9 14 27 Rachieri....... --- --- 2 1 Lakerieri, vapsitori de trasuri 3 1 1 3 Masinisti....... --- --- 2 --- Matasari....... --- --- 2 Mesari, dulgheri..... 2 --- 3 .--- Morari......• . 2 ---■ 5 23 Olari fini....... --- --- 4 --- Perieri........ 1 --- --- 1 Pardositori...... --- 1 --- 1 Zidari........ --- --- 14 10 Rotari ,....... 3 1 6 7 Sitari ........ --- ---. 1 --- Sticlari........ --- --- 1 ------ Strafari, zugravitori de case --- --- 1 Scobitori de petra .... --- --- 4 10 Urloeri . ....... --- --- --- 3 Putinari....... --- 7 1 17 Suma . . 31 21 175 194*) On. d. Rosali’a Popu din Gelau cu datulu 21/8 a. c. ne-a comunicata aceste date si respunde urmatorele: 1. Pentru a se promova meseriile intre romanii din aceste părți lucra dlu loanu Popu, preotu gr. cath. in Gelau si unu altu domnu. 2. Despre aceea, că poporulu romanu din aceste părți ar sta adi mai bine seu mai reu decătu la anulu 1848 putemu dîce, că in economi’a de pamentu si de vite sta ceva mai reu, dra in maeștrii mai bine. 3. Romanii cari dela 1848 incdce isi ar *fi vendutu moșiile in aceste părți putemu aretâ pre cătu scimu, că de si au vendutu unii romani moșiile loru, alti romani inse le-au cumperatu. Din acei’a cari și le-ar fi vendutu la străini fără se cumpere altele, sunt mai alesu in Colosiu -Mo- nostoru. • *) Maeștrii sunt 108; Sodali 89; Invetiacei 42. **) Maeștrii sunt 188; Sodali 33; Invetiacei 23. *) Maeștrii sunt 127; Sodali 29; Invetiacei 38. 24* 168 Comitatulu Albei injer. urbea lib. reg. Alba-Iulia. Orasiulu: Alba-Iulia. Nrulu sufletelor: 8900.—Nrulu sufleteloru romane: 39%=3120. păna la 1848 păna la 1883 străini romani străini romani Comercianti de ori ce feliu. . 10 6 20 2 Meseriași: Aurari........ 3 3 - .» Berari...... . 1 --- --- ■ 1 ■ Cismari ....... 12 1 9 12 Cordoneri ....... 6 6 2 2 Compactori ...... 1 2 --- Cojocari ....... 4 ■ --- 4 ---. Papucari ....... 12 --- 16 5 Curelari . ...... 2 ---- 3 ------ Croitori....... 4 1 6 --- Cărnatiari ....... 1 --- 2 --- Caramidari...... --- 3 --- 3 Cuptorari....... 3 --- 3 --- Dentiști....... --- --- 1 --- Fauri........ 4 --- 6 1 Funari . . •...... 2 --- --- --- Friseri ........ 2 --- 2 --- Gaitanari....... 2 . --- 2 --- Gravieri in petra .... --- --- 1 --- Hotelieri..... . 2 --- 6 1 Juvelari cari făcu inele etc. 1 --- 2 ---- Lemnari, meșteri de case 40 10 20 Lakerieri vapsitori de trasuri 1 --- 2 --- Măcelări....... 5 5 5 6 Manusiari ....... 1 1 --- Mesari, dulgheri .... 3 --- 5 --- Morari ....... 2 4 3 6 Olari fini . ...... 2 --- 3 --- Orologieri . . . . . . 2 --- 2 --- Pictori de case..... 2 1 4 ---- Perieri........ 2 --- --- 2 Peptinari....... 2 --- 1 --- Pănzari....... 6 10 16 3 Pușcași....... 1 ---- 1 ------ Rotari........ 4 2 5 1 Sitari........ --- 1 11 1 Sapunari . ...... 3 --- 3 --- Sticlari ....... 2 --- 3 --- Strimfari....... 1 --- --- --- Strafari, zugravitori de case . 2 --- 3 --- Turtari....... 4 --- 3 Tăpitieri . . . ... . --- --- 1 --- Urloeri........ 3 --- 3 --- Sum’a . 122 79 174 65 Comitatulu Hunedoarei. Numerulu sufleteloru preste totu 248,464. Orasiulu: Orastie. Nrulu sufleteloru 6,000. — Nrulu sufleteloru romane 2,500. păna la 1848 păna la 1883 străini romani străini romani Comercianti de ori ce feliu . --- --- 41 5 Meseriași: Aurari ....... 2 ■■ ■--- 1 --- Berari ....... 1 --- 4 --- Butnari ...... . 11 ■--- --- ---. Cismari . . . . . '. . 13 --- 116 4 Cordoneri...... 11 --- 27 2 Compactori ..... . --- --- 2 ---- până li 1848 până la 1883 străini romani străini romani Cojocari . . . . ... 24 --- 20 --- Curelari . . . . ... 15 --- 9 --- Croitori . . . . ... 13 --- 17 3 Cutietari . . ... . --- --- 2 --- Caldarari .... ... 4 --- 15 --- Caramidari . . . ... 1 --- 3 --- Fauri . . . . . ... 10 1 1 6 --- Funari ... . . . . . 4 --- 2 ------ Fotografi . . . . --- --- 1 --- Friseri . . , . . ... 1 --- 3 1 Hotelieri . . . . ... 1 --- 4 --- Lemnari, meșteri de case . --- --- 3 30 Lakerieri, vapsitori de trasuri --- --- 2 --- Măcelări . . : . '___4- --- 2 --- Mesari, dulgheri . . . 9 15 1 Morari .... . . . --- ■ ' 4 6 2 Olari fini . . . . . . . 19 ._____________________ 5 2 Orologieri .... --- --- 2 --- Organisti .... ... 3 --- 3 --- Pictori..... --- ------ 1 Palarieri . . . . ... 12 --- 12 1 Peptinari . . . . --- --- 2 "" ’ Păndiari .... ... 15 15 3 Pușcași..... ... 1 --- 3 --- Pitari..... --- 2 --- --- Rotari ..... ... 10 --- 4 --- Sticlari..... ... 1 --- 2 --- Strafari, zugravitori ie case. --- --- 3 4 Timari . . . . . ... 3 33 ------------------------------------------, 20 Talpari . . . . ; ... 8 --- 7 --- Urloeri ..... --- ---- 2 --- Zidari . . . . . • t ___ -- 8 30 Fabrici . . . . . . . . --- . --- 8 --- Sum’a . . 194 39 389 108 On. domnu Dr. Tincu cu adres’a d-sale din 20/8 comunicăndu aceste date ne scrie si acestea • In genere starea poporului putemu dice ca in Orastie e mai buna decătu la anulu 1848, dara meseriașii ro- mani (timari, argasitori) au decadiutu tare, fiinduca n’au invetiatu nimicu; si adi avemu maeștrii buni, cari nu sciu scrie. Scola de meserii avemu susținuta de universita- tea sasesca. La inceputu au ingrigitu romanii asupr’a sco- lei, era acumu dispune representanti’a comunala. Roma- niloru de abia la scote ochii cu cate unu invetiatoriu. Aru mai fi si alte întrebări referitore la caus’a aceea, ca po- porulu nostru nu progresMia, dara fiinduca le cunds- cemu cu totii, n’avemu decătu se ne facemu fie-care datori’a fatia de binele poporului romanu. si elu vă progresă. Comitatulu Clusiu. Comuna: Teaca. până la 1848 pana la 1883 străini romani străini romani Comercianti de ori ce feliu. . — — — 2 Meseriași: Cordoneri ......................— — — 4 Curelari.......................— — 2 Fauri ................. . — — — 1 Mesari, dulgheri . . .. . ■ — . - — 1 Sum’a . 8 169 Prea on. domnu proprietariu Gregoru Vitediu cu co- municarea dateloru culese dela Tec’a si din juru scrie la 16 Augustu a. c. si acestea: Profesioniști romani in opidulu Tec’a si juru inainte de anulu 1848 nu au fostu nici unulu. De atunci incoce s’au formata vre-o 6 maeștri. La acea întrebare: de stă poporulu nostru adi mai bine de cătu la anulu 1848? Potu respunde: Pamentulu pe care l’a avutu sub jugulu feudalu in genere îlu are poporulu nostru si adi; averea miscatore insa, adeca: in realitati vite, e mai mica decătu la 1848. Romanii din aceste părți mosi’a ce o au primita la 1848—50 nu o posedu, ci aproximativa câ 40% adi nu o mai au. Căușele sunt: Dările mari, Procesele urba- riali, Comasările, Procesele de segregatu; procese fără îngrijire si informațiile false cari s’au datu advocatiloru si nepertractarea hereditatiloru. Căușele naționali inca sunt neingrigite, traganate si paralisate de insusi ai noștri. Moralulu poporului nostru in tdta privinti’a decade si înaintarea in cultura fără morala nu e progresu. Preoții si inteliginti’a fatia de biserica si de scola' iru trebui — daca sciu ca aceste institute ajuta popo- ului nostru — se faca mai multu de cătu făcu. O impregiurare durerdsa se observa in unele părți, o poporulu romanu e mai neactivu adi de cătu inainte d> 1848 si mai invidiosu, căci a capetatu mani’a de a pită procese, pe cari mai tdte le perde si seracesce; ■am putea dice, ca a cădiutu la dispositi’a advocatiloru; bin ar fi să se opreșca dela procese. v Tabel’a D.*) Date despre numerulu comereiantiloru si feliuritiloru meseriași romani din Transilvani’a formati dela anulu 1848 păna la anulu 1883 in Comitate. Poporulu are aplicare intetie carte, insa n’are midiuloce in totu loculu dela cine se invetie. Luxulu durere, incepe si la poporulu satenu, ceea ce este unu mare reu, ca-lu ruinedia; bine ar fi se pă- streze costumulu naționala.*) Inteliginti’a romană cu esceptiuni se recomanda in- diferenta de totu ce e nationalu, si e materialistica. Comitatulu Muresiu-Osiorheiului. Orasiulu: Muresiu-Osiorheiu. Nrulu sufleteloru 13,000. --- Nrulu sufleteloru romane 730. păna la 1848 păna la 1883 , maestru calfa invetiacelu maestru calfa invetiacelu Timari . . . 27 12 7 30 6 4 - Ciobotari, cismari --- ■ --- 6 27 16 Masari . . . 2 3 6 3 5 3 Zidari .... 2 3 2 4 10 2 ' Rotari.... --- --- 1 2 4 3 Cojocari . . . 1 --- --- 2 3 5 Fauri .... --- 3 2 3 5 4 Morari . . . 1 4 5 2 9 8 ■ Măcelări . . . ---. --- 1 1 2 Berari . . . --- 1 --- 1 3 ’ -■ Lemnari . . . 1 ---- 2 4 8 4 . Comercianti . . 11 3 4 3 1 3 Siusteri . . . --- --- --- 1 1 3 La olalta . 45 32 30 62 85 ‘ '5’6 *) Accentuamu: Se păstreze Romanii precumu limb’a si religi’a, asia datinele si portulu romanescu lucratu de femeile si barbatii romani; se păstreze sfintieni’a familiei, casatorii curate morale, câ ele sunt tariâ naționala si se invetie ordine si cultura. Autbrulu. Comatele Argintari 1 Argasitori | ■ Berari 1 1 Comercianti 1 1 Cordonieri | [ Cismari 1 Clopotari 1 | Compactori I Cojocari 1 | Curelari | Transyaniei Brasiovu. _ 10 _ 66 11 6 --- --- 14 1 Fagarasiu . x 1 20 --- 74 40 33 --- 2 64 4 Trei-scauni . 10 10 10 6 15 Cicu .... Ternav’a-mt. Sibiiu. . . Ternav’a-mic Muresiu-Turd 1 3 3 6 2 Solnocu-Dobo . Țurd’a-Arieslu Odorheiu Atb’a de josu . Clusiu . . . --- --- 1 62 18 49 --- 5 80 ---- Nasaudu-BIstriti Hunedor’a . . 113— 5 4011— 310 o 295 10 2 37 10 26 10 109 54 4 6397 2060 1873 1297 1025 ? 4156 ? 2795 32 2551 2602 *) Amu da.ₒₙgₑₘₙₐᵣₑₐ acest’a aecompleta pentru orientare despre statistic’a ce avemu de lipsa si pentru câdomniicarise voru interesă, voru avea buna-vo>ₐ ₐ jmplea rubricele cu datele din Comitate, seu in tabel’a E. cu datele din Orasie, precum se vede câ s’au completatu in Brasiovu si Fagara gâu in tabel’a acest’a D. cu datele din Comitate. 170 Alaturamu si tabel’a E. din care se vede conscripțiunea comerciantiloru si meseriasiloru streini din tote ora- siele Transilvaniei impluta după datele camerei comerciale din Brasiovu. Tabel’a E. Orasiele Transilvaniei. 1 Nr. curenta 1 Sum’a co- Meseriași romani Numerulu Numerulu co- Numerulu co- Numerulu mercianti- Numele orasieloru snfleteloru merciantiloru merciantiloru meseriasiloru loru si me- Meseri- Sodali Invetia- Sum’a din orasiu streini romani streini seriasiloru ași cei streini 1 Brasiovu . 29,584 991 86 5,406 6,397 117 36 88 241 9 Y 2 Sibiiu . . ... . 18,998 333 9 3,823 4,156 9 9 i ? 3 Sigisibr’a :..... 8,204 124 ? 1,429 1,553 ? ? ? 9 4 Mediasiu ...... 6,712 181 ? 941 1,112 ? ? ? ? 5 Sas-Sebes 5,790 69 9 611 680 ? ? ? ? 6 Graseia...... 5,961 122 9 1,025 1,147 ? ? ? 108 7 Georg-Szt.-Miklos . 5,645 39 9 182 221 9 9 ? ? 8 Fagarasiu..... 4,714 98 12 962 1,060 65 9 ? 65 9 Kezdi-Vasârhely . . . 4,546 156 6 1,122 1,278 9 9 ? 9 10 Breticu....... 4,469 75 6 51 126 30 11 --- • 41 11 Odorheiu...... 4,376 80 9 945 1,025 ? 9 ? ? 12 St.-Georgiu..... 4,366 86 ? 567 653 9 9 ? 9 13 Dicsd-St-Martin . . . 2,593 16 9 64 80 9 ? ? 9 14 Szdp-Viz...... 2,400 17 ? 24 41 ? 9 ? 9 15 Clusiu....... 26,382 1101 ? 4,274 5,375 ? 9 ? 6( 16 Muresiu-Osiorheiu . . 12,678 521 ? 2,734 3,255 30 26 30 8 17 Turd’a . ...... 8,803 213 9 1.338 1,551 9 ? ? 18 Alb’a-Iuli’a..... 7,955 441 9 734 1,175 9 9 ? .5 19 Bistriti’a...... 7,212 135 ? 1,367 1,502 ? 9 ? ? 20 Desiu....... 5,832 90 ? 936 1,026 9 9 ? 9 21 Aiudu....... 5,779 197 9 871 1,068 9 9 ? 9 22 Sas-Regen..... 5,507 116 ? 1,243 1,359 ? ? ? 9 23 Gherl’a....... 5,190 300 ? 860 1,160 9 ? ? ? 24 Vizogn’a...... 4,104 12 9 283 295 9 9 ? ? 25 Secu........ 3,506 4 ? --- 4 ? ? 9 9 26 Colosiu....... . 3,254 11 9 29 40 ? 9 ? ? 27 Elisabetopole .... 2,550 100 ? » 2.31 331 ? 9 ‘ș 9 28 Biunedâr’a..... 2,597 28 ? 378 406 9 ? ? 1 9 J__ S u m’a . . 209,707 5,666 9 32,430 38,096 ? 9 ■ 1 9 \ Din numerii de mai su su se pote constata, că poporului nostru in Transilvani’a este f multu mai intre 207,689 suflete streine sunt 38,096 capete me- trista decătu cumu suntemu aplecati a o etiui; chiar seriasi si comercianti; ăra intre 1,146,611 suflete ro- mai trista câ inainte de anulu 1848, 4du crâ mane din Transilvani’a, nu putemu areta care e nu- manulu robotariu , dara nu putea ajunge oletariu . Se merulu meseriasiloru si comerciantiloru romani. De si- pdte convinge ori si cine, că poporulu stru este mai guru, că e de totu neinsemnatu. Deci ce progresu fa- seracu decătu ceilalți conlocuitori din Trf“vani a î nare cernu? pamentu de ajunsu: n’are economia .dnte> este J1P" Din tote datele ce le-amu comunicatu păna aci, se situ de drepturi politice; este inapoiatvn cultura, prin pote convinge ori si cine care va ceti acestea, că starea urmare are o positiune forte grea, iia de celelalte 171 națiuni, cu care conlocuesce, si cu cari se lupta pentru drepturi egale. Daca voimu se ajutamu poporului câ se-si imbunata- tiâsca starea lui materiala si totu-deodata si politica, midiu- loculu celu mai la indemana este: se-lu indemnamu, câ se imbratisieze fii lui manufacturele, meseriile sau industri’a, Căci spre acestu scopu nu trebuesce nici capitaluri, nici nu intimpina vre o pedeca neînvinsa. I trebuesce numai vointi’a si dorintia de a invetiâ, i trebue nisce conducători buni de a-i ajută si astfeliu ’si va câștiga poporulu no- stru prea usioru — nu după multu timpu — o esi- stentia sigura; o positie si o valdre intre conlocuitorii sei. Astfeliu se va crea pentru națiunea romana o clasa de dmeni, cari voru putea contribui forte multu la pro- gresu si înaintare. Forte rationabilu se esprima d-nulu loanu Hinz, secretariulu camerei comerciale din Brasiovu in raportulu seu despre espoșitiunea romana din Sibiiu din anulu 1881 tiparitu in Brasiovu in anulu 1882, in care se dice: „Daca Romanii ar fi avutu mai multa apli- care cătra meserii, după facultățile ce posedu, n’ar fi indereptulu celorlalte națiuni din patria. Ei ar trebui sfe se reculegă si se lucreze mai alesu acumu, căndu cultur’a occidentala a ajunsu si la noi in Transilvani’a. Ei ar trebui se promovedie manufacturele si industri’a, căci acestea formddia pondulu cu care se companesce valorea unui poporu. Ele conditioneza buna starea po- porului. Prin ele se inainteza si ceilalți factori necesari pentru progresu. III. In partea a trei’a a lucrarei mele voiescu a aretâ in scurte cuvinte, midiulocele cum s’ar pută promovâ cu mai multu sporiu meseriile si industri’a intre Romani? La inceputulu disertației acesteia amu disu, că nu este greu a face progrese in scurtu timpu pe acestu terenu; că nu suntemu espusi a urma drumuri retacite. Avemu se studiemu modulu cumu au ajunsu alte popora, cari au o industrie desvoltata si se urmamu mersulu ce l’au facutu ele. Făcendu acestu studiu vomu observa, că tote na- țiunile culte au sustînutu cu multa energie industri’a mica (meseriile) contr’a industriei mari (a fabriceloru), si acest’a mai multu din causa, câ se nu expue pre lu- cratori a fi unelte <5rbe ale capitalistiloru, cari cu tim- pulu ar putea se eserciteze o putere absoluta . asupr’a loru. Toti autorii ce au scrisu in directi’a acest’a re- comanda cu tota caldur’a protejarea industriei mici si prevestescu pentru ori-ce poporu care sustîne acestu si- stemu protectoriu (de sprijinire), cele mai frumdse re- sultate. Voiu cită din opulu dlui G. Schmoller despre in- dustri’a mica in secululu alu 19-lea (tiparitu in Halle 1870) dela paginele 25, 29, 54 si 430 câteva esemple, prin care se ilustrâdia avantagiele acestui sistem u. In Silesi’a in secululu trecutu, scrie dl G. Schmoller, locuitorii din vre-o suta de sate erau amerintiati de seracie si miserie si din caus’a acâst’a erau siliti se emi- greze. O parte de omeni cu stare din Silesi’a s’a aso- ciatu si bucurăndu-se totudeodata si de sprijinulu stăpâ- nirii ’i au indemnatu a se aplică la feliurite meserii. Acei locuitori ajunși măiestri li s’a cumperatu unelte ; li s’au anticipatu bani; societarii lucrau numai la ei; era ma- nufacturile loru Ie a cumperatu insasi societatea punen- du-le in comerciu, in tiera si in afara. Astufeliu in timpu scurtn s’a formatu unu numeru considerabilu de mese- riași sub scutulu acestui sistemu, incătu adi se șustîne ca Silesi’a e mam’a industriei inflorite din Germani’a. Ridicarea industriei la Germani, la Francezi si la Belgiani s’a fâcutu prin sistemulu protectoriu. Deci tre- bue se-lu recomandamu si noi romaniloru din tdta tier’a, câ pe singurulu midiulocu favorabilu pentru înaintarea industriei romane. Cu părere de reu trebue se me es- primu, că acestu sistemu nu numai că nu este folositu de romani, nu numai că nu este introdusu, ci este chiaru respinsu. Romănulu in locu se protegedie manufacturele ro- manesci, cele indigene, cumpera manufacturi streine; in locu se protejeze pe meseriasiulu romanu, alârga la cei streini. Nu trebue ore se atragemu atențiunea din nou, ca acest’a este un’a din pedecile cele mai grele pentru ina- intarea industriei romanesci? Inteliginti’a germana si francesa a datu la lumina din timpu in timpu raporturi asupr’a inaintarii indus- triei ; opulu susu amintitu arata sute de citate, cari s’au facutu de cutări si cutări barbati; statistice din decenii in decenii, si scrieri prin cari sau aratatu midiuloce noue de progresu pe terenulu industrialu. Ce facemu noi Romanii ? ⁴ Aceia aretau tieraniloru, cumu se-si ridice bunăstarea loru, ca ei pre lănga agricultur’a puțina ce au se in- vetie si căte o meserie, se producă manufacturi de cele ce au lipsa: bunadra cojocari’a, macelari’a, cismari’a si alte. Industri’a de casa a femeiloru o a ridicatu la o calitate si finetia care o pretindea timpulu, astufeliu: pânza fina, stamba si flanela; chiaru postavu, dra dreptu midiuloce le a recomandatu masînele mici de cusutu, de tiesutu si de stricanitu. Astufeliu s’a ridicatu industri’a de cA a strainiloru la valorea ei. Pentru acestu scopu au facutu in orasiele tieriloru germane associatiuni si in provincii filiale, pentru protegiarea industriei na- ționale. Nu aru trebui ore se facemu si noi totu ase- menea? Unu micu esemplu ne arata dl Schmoller scriindu des- pre orasiele Barmen, Ebenfeld si alte ddlungulu Rinului, cari adi sunt renumite cu industri’a loru, ele numerau pre la anulu 1795 numai 173,347 maeștrii de feliurite manu- facturi. Sistemulu protectoricu au produsu efecte de mi- rare, căci la anulu 1835 totu in aceleași orasie se con- stata unu numeru indoitu, adeca: 256,659 de măiestri. Astufeliu au opritu ei manufacturile streine si au scapatu de cucerirea industriei francese. 172 Si noi nu trebue se lasamu pe romanii câ se fie tributariulu streiniloru, ci trebue se le aretamu mijlocele corespundietdre, prin cari se pota inaintâsi se se pdta compara si ei cu națiunile conlocuitdre. Trebue se propagamu in mass’a poporului nostru prin- cipiulu sistemului protectoriu; trebue se creamu in tdte cercurile si comitatele tierei, in tdte orasiele Associatiuni, cu scopu, câ se indemne pe tieranii romani se imbra- tîsiedie meseriele si se scape de robi’a strainiloru; de manufacturile străine; trebue se infiintiamu scoli si ateliere pentru meserii, câ se putemu promovâ meseriile intre romani cu mai multu sporiu, si se creamu sodali si meseriași perfecti, pentrucâ manufacturele romane să se pdta compară cu cele străine. Maeștrii romani pentrucâ se pdta luptă contr’a in- dustriei mari, contr’a fabriceloru, aru trebui se lucre după sistemulu asiâ numitu „colectivu". Ei aru trebui căti sunt de o specialitate intr’unu locu, se lucre toti intr’unu atelieru. Fiindu asociati si avendu statute, materialulu de lipsa si l’ar pute procura pe garanția comuna. Concu- renti’a ce si-aru face ei aru incetâ; spesele loru s’ar impuginâ, era calitatea si fineti’a manufactureloru fiindu observata de toti său de celu mai espertu dintre ei, aru fi de siguru mai buna. Mai este inca unu altu avantagiu si acest’a este in favorulu massei poporului, că manufac- turele loru voru fi mai eftine si sistemulu protectivu va fi aplicatu la poporu prin necesitate. In modulu acest’a industri’a mica a meseriasiloru romani va pute face concurentia industriei mari, adeca fabriceloru. In fine ideile de păna aci trebue se convingă pe fie-cine, ca tieranulu romanu lipsitu si de pamentu si de vite si neimbratiasîndu nici meseriele si nici comerciulu trebue se ajunga la proletariatu, trebue se emigreze din pamentulu stramosiloru sei. E datori’a deci a fie-cărui romanu adeveratu si in prim’a linie a preotiloru, inve- tiatoriloru si notariloru comunali, cari sunt conducători ai poporului, se propage maseloru midiulocele de inaintare, pentru-câ se-lu scape de peire. Se indemne pe romani a intrepinde si ei totu ce e onestu si ceea ce vedu, ca intreprindu străinii printre ei; fie meserie; fie specula; fie comerciu. Se pare ca unu astufelu de signalu s’a datu deja de cătra cei din Romani’a; si noi cei de dincdce de Car- pati aru trebui se-lu intielegemu. Eta ce sfatu da dl P. S. Aurelianu poporului ro- manu in Almanachulu junimei romane din Vien’a; „In neputintia de a mai cuceri cu puterea, lupt’a pentru esis- tentia purcede astadi pre alte caii, cari daca nu ducu totudeun’a la cutropirea reala, totuși ajungu la o cucerire economica. Popora intregi. . . ajungu pe nesimțite a fi nisce adeverate colonii, pentru nămuri mai pricepute, mai istetie si mai puternice. „Poporele mici mai cu sema se caute a fi cătu se pdte de emancipate, din punctu de vedere economico." „A lasâ pe străini se te provada cu tote necesi- tățile ; să se introducă sub forma de meseriasiu, e a de- veni tributariulu seu pentru tote obiectele fabricate. “ „Observandu cumu lucredia lumea cealalta poporulu romanu cu risiCulu de a deveni streinu in pamentulu seu, nu pdte se stea indiferentu. Elu nu trebue se perda din vedere, că au remasu prea multu inapoi in comparatiune cu alte popdra"... . De aceea, cătu mai este timpu să se îmbărbăteze; să se pună pe lucru. „Program’a despre ceea ce are de făcutu este in- cătv’a trasa de statele, care i-au apucatu inainte in des- voltarea economica. Nu trebue se caute Romanii alte midiuloce pentru a-si crea o industrie naționala, decătu acelea, cari le-au folositu alte state culte." „Sistemulu protectoriu au fostu Regimulu economicu sub care s’au nascutu si au infloritu tdte industriile; deci si poporulu romanu se caute a ocroti industri’a sa sub același sistemu." „Industri’a domestica s’au casnica să se păstreze.. Fabricatiunea domestica se pdte introduce cu multa în- lesnire. Poporulu dela tiăra cu deosebire este pregatitu pentru acest’a, de ore-ce elu păna astadi alaturi cu agri- cultur’â mai practiseza si dre-care industria. In ate- lerile domestice pdte lucrâ nu numai famili’a, dara si atătea ajutore, de care se va simți trebuintia. „La poporulu romanu industri’a trebue introdusa mai cu deosebire in sate. Tieranii din caus’a climei n’au de lucru căte cinci luni pe fie-care anu. „Pentru introducerea celoru mai multe industrii prin sate nu este trebuintia de scole speciale de meserii,... este de ajunsu, câ meseriași buni se fie asiediati prin sate, a invetia atătu pre copii, cătu si pe părinții loru." „Sunt incredintiatu, că introducerea industriei va produce resultatele cele mai salutarie si va demustrâ, că din multe puncte de privire fabricele mari, usinele si sutele si miile de lucratori sunt cu multu mai puginu potrivite cu interesele nostre romanesci, decătu ceea-ce numimu industrie domestica." „Se pare că poporulu romanu a intielesu, cătu îlu costa de scuinpu lips’a unei industrii naționale, căci de cătav’a vreme se vede o mișcare in acesta direcțiune." „Astadi căndu se vede, că lips’a acest’a este sim- țită mai de cătra toti, trebue se speramu, că mișcarea începută va continua, si cu ajutoriulu tuturoru, industri’a naționala romana va luâ fiintia. „Noi i uramu celu mai deplinu succesu, de ore-ce avemu nestrămutata credintia, că întemeierea industriei este pentru poporulu romanu o chestiune de vietia." Brasiovu in Augustu 1883. Bartolomeiu Baiulescu m. p-, presiedintele Asaociatiunii pentru promovarea me- seriiloru intre romani. 173 ¹ Cuventu de deschidere ttnutu in adunarea generala a despartiamentului XI alu Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu la 9 Augustu 1883 in opi- dulu Tusnadu. Onorata Adunare! Precumu individi asia si familii si națiuni întregi' erediescu dela străbuni avere materiala, moșii, dominie si tieri; erediescu titluri de mărire strălucită; inse sciinti’a si cultur’a nu-o potu eredi urmașii dela predecesorii loru, nici câ individi, nici câ familii, nici câ națiuni; ci fruc- tele sciintiei si ale culturei sunt resultatulu osteneleloru storcatore de sudori crunte ale posesoriloru ei. Stră- moșii potu lasâ succesoriloru cătu de vasta si inalta sciintia, cultura depusa in opurile si analele loru lite- rarie ; acelea opuri inse numai atătea fructe voru în- tinde urmatoriloru, cari nu sunt petrunsi de dulcâti’a, prin urmare de necesitatea nedispensavera a sciintiei si culturei, câta recolta culegu eredii moșiei stramosiesci necultivate si neudate cu suddrea feliei loru; asia incatu ereditatea si pentru aceștia si pentru ceialalti remane unu capitalu mortu, nefructiveru. Dar este un’a deosebire frapanta intre ereditatea dominieloru si maririloru lumesci, si intre cea a sciintiei si a culturei; pentru-că păna candu cele dintaiu devinu in posesiunea urmasiloru pe bas’a unoru titluri de drepturi formulate prin legi omenesci, — la câștigarea cestoru din urma e investitu cu dreptu naturale fie-care indi- vidu, familia sau națiune dela insasi mam’a natura de- positori’a drepturiloru nedisputabili, pentru că ea a do- natu omului după legile eterne ale provedintiei rațiunea si ânim’a, acești factori ai sciintiei si culturei. Er câ omulu se-si pota desvoltâ in consolidatulu corpu morale alu natiunei, facultățile ratiunei si ănimei sale, prin sci- intia si cultura, D-dieu a desemnatu prin natura unu terenu vastu si comunu omenimei, pre care intre barie- rele ficsate prin legi sâ se pună in activitate tote facul- tățile ratiunei si ale ânimei, câ acelea prin laborea loru cea pacinica dar asidua, lucrandu pe terenulu celu vastu in modu si direcțiune corespundietoria precumu faculta- tiloru, asia si indigintieloru multifarie, si scopului finale alu omului, alu familiei si alu societarii omenesci, se producă pe carier’a literaturei, industriei, comerciului si economiei fructele spirituali si materiali, recerute precumu spre susținerea si prosperitatea singuraticiloru medulari ai familiei, asia si a întregului corpu morale alu natiunei, alu omenimei. Sciinti’a desvoltâ si pune in lucrare facultățile men- tali, er cultur’a desvoltâ si nobiliteza simtiementele âni- mei ; inse sciinti’a si cultur’a precumu in individi asi’a si in totalitatea corpului moralu prin acei’a constituita, numai atunci pote produce resultatele pretinse de scopulu omului si alu societății omenesci, daca si căndu desvol- tarea si inavutirea mintei prin sciintia si cultivarea âni- mei, prin nobilitarea simtieminteloru, purcede in rela- tiune reciproca si cu pași egali; si căndu tote păturele^ corpului morale atătu ale singuraticiloru națiuni, cătu si> ale intregei societari omenesci, se indulcescu din sor- gintele sciintieloru si culturei in - gradu convenabila po- sitiunei si chiamarei loru. Sciinti’a si cultur’a cea adeverata, acești misionari providențiali, au mandatulu sublimu de a infratf pre omu cu omu, pre familia cu familia, pre națiune cu națiune, si de a formâ din intreg’a omenime, din tote națiunile fia de ori-ce limba si religiune, marea si infloritdrea fa- milia a societatiei omenesci. Drapelulu sciintiei si alu culturei e arborâtu dejâ in midiuloculu poporeloru Europei civilisate; deci fia-care poporu, fie-care națiune care voiesce a pași in legătură cu poporele culte ale Europei, care voiesce a-si asecurâ esistinti’a naționala, are obligamintea absoluta de a-si desvoltâ puterile sale spirituali si materiali pe terenulu sciintiei si culturei. Inse câ se pota corespunde acestei misiuni, câ se pota satisface acestei detorintie fie-care națiune conscie de individualitatea naționala, barbari ge- neroși ai natiuniloru au ajunsu la convingerea căstigata pe carier’a cea spinosa a esperientiei, câ precumu alte intreprinderi salutarie, asia si opulu celu maretiu si săntu ălu regenerarei societarii omenesci prin sciintia si cul- tura numai prin întrunirea tuturoru factoriloru si pote- riloru active ale uneia națiuni se pote efectul; prin ur- mare si barbatii luminati si zeloși ai natiunei romane spre ajungerea acestui scopu sublimu au intemeiatu: „As- sociatiunea transilvana pentru literatur’a romana si cul- tur’a poporului romanu." Firm’a scrisa pre stindardulu Associatiunei nostre ne spune claru misiunea ei cea salutaria, adeca respan- direa luminei, sciintiei si a culturei prin tote păturile corpului morale alu natiunei romane. Associatiunea a luatu asupra-si detorinti’a de a promova, de a inaintâ literatur’a romana, pentru că in literatur’a ori si cărei națiuni culmineza espresiunea fidela a individualității sale naționale, culturale, si gradulu culturei literarie' îi de- semneza positiunea in concertulu poporeloru civilisate; ea — adeca Associatiunea — si-a propusu a cultivă si industri’a, meseriele, fara de cari o națiune n’are veni- toriu, si nu pote pași in concertulu poporeloru culte; dara totuodata n’a datu uitarei nici cultur’a poporului, care este fundamentulu fie-carui nemu, si din care îsi imprumuta puterile sale vitali fie-care națiune, prin ur- mare si in midiuloculu poporului trebue aprinsa lumin’a sciintiei poporane, si prin ajutoriulu aceleia a-lu scdte din întunecimea retaciriloru, căci poporulu inca are anima buna si simtitore, in care e de a se deșteptă simtiulu iubirei, bunului si alu frumosului. Onorata Adunare! Associatiunea transilvana este unu sdre lucitoriu in orisonulu culturale alu natiunei ro- mane, ăr despartiementulu nostru Selagianu alu Xl-lea este un’a stelisidra carea îsi imprumuta lumin’a sa bine- facatdre din radiele sorelui Associatiunei, elu este unu mandatariu alu culturei naționale; deci amu onore a sa- lută pre On. adunare, — care sub conducerea acestei stelutie a avutu bunetate a se intruni — cu unu „Bine a-ti venitu"; si cerăndu lumin’a cerâsca dela Invetia- 25 174 toriulu nostru cerescu Christosu, carele a adusu in lume adeverat’a sciintia, dechiaru siedinti’a adunarei de des- chisa. Alimpiu Barboloviciu, vicariulu for. episcopesețt alu Sil- , vaniei si directorulu despartiementului XI. Cuventu de deschidere tînutu in adunarea generala a despartiementului XII alu Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu la Becleanu. Onorabila Adunare! Stimati Domni si frați! Directorulu ordinariu alu acestui despartiementu, onor. d. Gavrilu Mânu din cause sanitarie fiindu impedecatu se ia parte la adunare, mi s’a datu mie ondrea de a conduce acesta onorabila adunare. Fiindu in despartiementulu nostru acest’a prima adunare carea se tîne in comun’a rurala, — unde potu se fia si unii de aceia cari nu sunt in curatu cu scopulu adunarei, dati’mi voia, câ cu ocasiunea deschiderei in pu- ține cuvinte se atingu scopulu pre care-lu urmarimu. Scopulu Associatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu este: „înaintarea literaturei romane si culturei poporului romanu in deosebitele ramuri. “ Spre ajungerea scopului au se servdsca veniturile din averile Associatiunei, apoi conlucrarea si contribuirea membriloru de t<5ta categori’a. Pentru câ se se pota mai usioru ajunge scopulu Associatiunei, si sb se dea membriloru ocasiuni de a se sprigini imprumutatu in cerculu loru de activitate, si pen- tru câ sb se pota impartasi poporului mai inmediatu fo- Idsele Spirituale ale Associatiunei, s’a adusu in adunarea generala tînuta la Siomcut’a-mare in 11 Augustu 1869 intre marginile statuteloru Associatiunei unu regulamentu. Prin acestu regulamentu sunt impartiti membri cu pri- vire la deosebitele tînuturi in care locuiescu, in despar- tieminte; aceste despartieminte mi le intipuescu in cor- pulu Associatiunei asemenea câ manile in corpulu omului; ele primescu si dau corpului midiuldcele trebuinciose pen- tru funcțiune, si ele impartu fructele Associatiunei la poporu. Unu astufelu de despartiementu formamu noi mem- brii Associatiunei din fostulu comitatu Solnocu din lon- tru ; si acestu despartiementu îsi tîne astadi adunarea sa cercuala. Onorabila Adunare ! credu ca onorabililoru membri le-a fostu cunoscutu scopulu adunarei nostre, pre lănga tdte aceste mi-amu luatu voia a-lu schitia in puține cu- vinte, cu intentiune câ se prevenimu ori-ce bănuieli, că dâra Associatiunea nostra ar avea cine scie ce scopuri ascunse. Cunoscu membri de ai Associatiunei cari s’au pro- nunciatu, că nu potu luâ parte la adunare, temendu-se se nu li se faca imputare de omeni esagerati si nelini- știți; — se yede că acești domni nu cunoscu statutele Associatiunei. Țraimu in tiera libera, sub scutulu legiloru, sco- pulu nostru e umanu si legalu, statutele sunt aprobate prin guvernulu tierei; potemu dara veni cu fruntea deschisa la adunare; e vorb’a numai se nu ne abatemu dela sco- pulu nostru. Aceste adunati prescrise in statute sunt chiar de lipsa. Omulu traiesce in societate; valorea fia-carui indi- vida depinde dela serviciele ce le face societatiei. Omulu in societate si prin ea se nobilitedia, si in ajutoriulu de aprdpelui seu îsi afla puterea; este dara bine, câ omu cu omu sb se intalnesca, si se convină aceia cari urmarescu unulu si același scopu; Scimu din faptele apostoliloru, cum creștinii din timpii aceia conveniau in adunari, pentru câ sb se inta- resca in credintia. Avemu si noi trebuintia se ne intarimu in credinti’a literaturei romane si a culturei poporului romanu. — Lupt’a pentru esistintia ne desparte si ne duce in diferite caii. — Acel’a pre care impregiurarile l’au departatu de popo- rulu din care îsi are originea, îsi capeta puteri noue si sperantia căndu vine in atingere cu poporulu care pa- strbdia inca datinele străbune si limb’a eredita dela pă- rinți, îmi vine aminte din mythologi’a vechiloru greci si romani lupt’a lui Ercules cli Antheu fiulu pamentului — de căte ori îlu aruncă pre acest’a la pamentu, totu- deun’a capetâ poteri noue, si nu îlu potea invinge păna nu l’a departatu dela pamentu. Poterea nostra stă in poporulu nostru, care a pa- stratu credinti’a si limb’a strabuniloru; a lucră pentru cultur’a acestui poporu este scopulu Associatiunei nostre. Si daca vomu concede că cultur’a nu este națio- nala, ci este humana — este generala — nu putemu trage la îndoiala, câ ori-care poporu mai usioru primesce cul- tur’a daca aceea i se impartasiesce in limb’a sa si in- tr’unu modu care corespunde mai bine concepteloru si datineloru sale; de odata cu cultura unui poporu, are se inaintedia si limb’a si literatur’a sa. Limb’a o a lasatu Dumnedieu câ se fia unu mediu- locu, prin care omenii sb se intielega unulu pre altulu. Durere că si de acestu tesauru alu omenimei se face abusu, căci adese-ori diferinti’a de limbe este motivu de nein- tielegere si limbe diferite formedia gardu despartitoriu intre popdre diferite, — de unde s’a nascutu dorulu unoru filantropi si cosmopoliti pentru adoptarea unei singure limbi in tota omenimea; dara precumu deprin- derile deosebite, apoi nutrementulu si clim’a deosebita si alte impregiurari au influintia asupr’a esteriorului tfu- pescu, totu asemenea potu se producă aceste impregiurari si variatiuni in limba, chiar daca aceea astadi ar fi un’a. Omulu cultu, omulu care se prepara pentru dresi care positia mai însemnata, trebue se invetie si căte o limba de cultura mai inalta si mai estinsa si in intere- sulu seu va invetiâ si limb’a carea este decretata de ofi- cidsa in tidr’a sa; dara fia-care omu de omenie si cu 175 simtiu de pietate va invetiâ eu preferintia limb’a sa ma- terna. Gu deosebire noi romanii din acdsta tidra cu zelu indoitu suntemu detori a ne cultiva limb’a si a o păstră; căci acestu tesauru este totu ce ne-a mai remasu dela stramosi, —si daca in afacerile publice ale patriei se face intrebuintiare restrinsa de limb’a nostra, si nu i s’a datu să se rutinedie pre acestu terenu, trebue se supli- nimu acdst’a in cercurile nostre de familia si private, in biserica si pre tote calile permise prin lege. Astufelu de ocasiune ne dă si Associatiunea din carea facemu unu despartiementu. Noi cești din comitatulu acest’a suntemu in mare mesura deobligati Associatiunei. Tineri studenti, industriași s’au impartasitu in ajutorie dela Associatiune, institute, scole, intre ele chiar si scol’a gr. cath. de aici din Be- cleanu au primitu ajutorie după impregiurari destulu de Însemnate. Suntemu in buna sperantia, că recunoscintiei ce da- torimu Associatiunei vomu da espresiune mai corespun- dietoria, daca in cerculu nostru de activitate vomu sus- ținea si sprigini intentiunile culturale ale Associatiunei. Numerulu frumosu in care ne aflamu la acesta adu- nare, este o viua dovada despre interesarea ce porta lo- cuitorii acestui tînutu pentru institutiunea nostra. Cu puteri unite conlucrandu, vomu face câ se ina- intedie literatur’a nostra si poporulu romanu in cultura. Dumnedieulu puteriloru se ne ajute, se fia adunarea nostra fratiesca coronata de urmări bune. Prin acest’a adunarea generala a despartiementului XII a Associatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu o dechiaru de des- chisa ! Augustinu Munteanu dEpisode din pregiurulu Plevnei dela 1877. (Urmare si fine.) Generalulu Nepokoicinski aruncă o căutătură pe charta si dise: „Precumu mi s’a raportatu mie, capulu armatei ro- manesci stă la Corabi’a, nu departe de Nicopole. Ina- intandu de acolo, corpurile romane voru luâ positiune mai de a dreptulu la Griviti’a si acolo se voru alaturâ la corpulu alu patrulea." La acestea principele Carolu observă intr’unu tonu usioru: „Acest’a este un’a din positiunile cele mai im- portante si mai grele, căci inaintea Grivitiei stă redut’a cea mai tare a siantiuriloru turcesci; eu inse me bucura că trupeloru mele li se asemna acelu locu periculosu si de ondre, ei intra odichniti in lupta, si este cu dreptu, că loru li se increda partea cea mai grea a laborei. “ Atunci fați’a imperatului se inrosi puținu; era ma- rele duce Nicolae muscandu’si mustetiele dise: „E de regretatu că armat’a romanesca intra numai acum’a in lupta; daca s’ar fi intemplatu acest’a mai ina- inte, pre căndu Osmanu-pasia era Ia Vidinu, atunci tota acdsta acțiune nu ar fi impedecatu Înaintarea ndstra la Plevn’a." Ochii principelui Carolu se inflacarara, inse păna a nu apucă se respundia elu, inceph dlu Brateanu cu vocea sa clara si agera: „Maiestatea Sa îmi va permite se respundiu pentru preagratiosulu meu principe, pentru că densulu îmi facă onorea câ se’mi asculte consiliulu meu, de aceea si este datori’a mea câ se desvoltu politic’a de păna acumu a tierei nostre, care a decisu asupr’a tînuței armatei ro- manesci" si adaose cu voce apasata, „se o si apere, daca va trebui." Pre căndu imperatulu îsi razimâ capulu pe măna, Brateanu continuă: „Romani’a in acestu resboiu este ali- atulu firescu alu Russiei, unita cu acest’a prin necesitatea de a combate pe unu vrasmasiu comunu; dara positiunea vastei Russii differe de conditiunea micei Romanii ‘ căci pre căndu Russi’a chiaru si după o campania perduta îsi va conservă totuși loculu seu intre poterile mari eu- ropene, problemele României sunt reservate viitoriului si împlinirea acestor’a depinde dela bun’a vointia a mari- loru poteri. Russi’a voiesce se câștige multu, si căndu vei cautâ, ea pote se perda puținu; Romani’a pune in jocu existenti’a sa, ei inse nu’i este permisu câ se faca acest’a fără o garanția cătu se pote mai bună pentru unu căstigu sigura. “ Atunci marele duce Nicolae, intrerupendu dise: „Si ore amiciti’a Russiei nu este ea o garanția câ cea dorita?" Brateanu se plecă si respunse cu barbaria si lini- stitu: „De sigura Altetia imperiala. Dara ori-ce ami- ciția si ori-ce aliantia trebue se fia basata pe prestatiuni reciproce, daca este câ ele se fia durabili si folositorie. Păna acumu intre Russi’a cea mare si intre mic’a Ro- mânia nu a existatu equilibru direptu. Daca noi amu fi retînutu pe Osmanu-pasia la Vidinu pe locu, pre căndu armatele rusesci aru fi inaintatu triumfatore la Constanti- nopole, atunci usioru s’ar fi potutu dice, că noi ne-amu fi aparatu numai fruntariele nostre; căci adeca lumea, judeca adesea despre cei mici usioru; si asia se pdte că după victoria sângele romanescu versatu nu ar fi fostu pretiuitu după adeverat’a lui valdre." „Atunci imperatulu dise cu voce apasata: „Russi’a niciodată nu va uitâ pe amicii sei." Principele Carolu pucinu camu confusu lasă ochii in pamentu, era Brateanu continuă totu cu liniștea de mai inainte: „Maiestate! Gratiosulu meu Domnu a fostu con- vinsu despre acdst’a. Elu este ostasiu si se trage dintru o casa, alu cărei nume I’a insemnatu istori’a pe multe câmpuri gloridse de bătălii; daca înălțimea Sa ar fi as- cultării deₜ sentimentulu seu, atunci elu cu bravele sale trupe ar sta de multu in campulu de lupta; dara con- siliulu meu I’a retînutu; pentru că aci nu pdte fi vorba numai de glori’a principelui si a armatei, ci. si de viito-. riulu tierei, care l’au alesu de domnu alu seu. Eu credo.' Maiestate, că nu’mi este mie permisu a face acestu viLi 176 toriu dependente dela eventualitățile sentimenteloru nobili, si de aceea eu amu aflatu că trebue se’mi tragu sem’a cu conditiunile cerute de o politica consecenta si en- tusiasmulu eroicu alu domnului meu se’lu ihoderediu. Astadi lucrulu stă altumentrea; astadi nu se va mai potea dice, că noi ne aparamu numai puru si simplu fruntariele nostre; astadi are se arunce si mic’a Romania unu pondu pretiosu in disculu cumpenei fația cu marea Russia, astadi potemu căstiga o garanția sigura a vi- itoriului pentru săngele fiiloru tierei nostre, căci astadi ajutoriulu nostru este de valore mare si va trebui se fia pusu in cumpănă atunci, căndu se va decide pretiulu victoriei." La acestea principele Carolu: „Maiestatea Vdstra veți recundsce că domnulu Brateanu are dreptu. Daca eu asiu fi numai simplu principe, atunci eu V’asi rogâ pentru unu locu onorificu in șirurile armatei Vostre; eu inse amu luatu sacr’a respundere pentru tier’a care m’a facutu principe alu seu si sunt datoriu se’i asiguru vii- toriulu ei." Imperatulu aruncă o căutătură binevoitdre asupr’a nobilei feție a principelui agitatu forte in sufletulu seu. „Alteti’a Vdstra aveți dreptate", dise imperatulu. „Asia dara inainte de a mai vorbi despre operațiunile nostre militarie, avemu se regulamu basele unei aliantie stabile intre Russi’a si Romani’a si, “ mai adaose cu semne de o ironia fina pe buze, „domnu Brateanu va avă bu- nătate câ se ne spună acelea conditiuni." „Acelea sunt simple," respunse Brateanu, „si ele resulta din impregiurarile actuali. Romani’a este saraca, armat’a ei s’a infiintiatu cu fatige si sacrificii, si’i lip- sesce ici colo materialu de resboiu." „Imperatulu îi taiă cuventulu dicfendu: „Se lasamu acum’a Gestiunile materiali, d-vostra veți anumi sumele după trebuintiele d-vostre căte se voru cere, asia si ma- terialulu de resboiu de care aveți d-vdstra lipsa; tote acestea vi se acdrda din capulu locului." Brateanu se plecă, si apoi incepă erasi: „De aci incolo vine cestiunea viitoriului tierei nostre. Simburii desvoltarei nostre economice potu se prosperedie numai in autonomia si independentia perfecta. Apoi continuandu cu amaratiune: „Noi avemu puțini amici in Europ’a christiana; in Vien’a si in Londr’a ne-aru împinge bu- curosu sub jugulu turcescu; de aceea noi avemu trebu- intia de unu razimu tare in consiliulu mariloru puteri spre a ne ajunge scopulu celu mai inaltu si mai săntu, pentru care totu romanulu este gat’a se’si verse săngele ânimei sale, adeca independenti’a si suveranitatea. Daca noi acumu intramu in lupta pentru marimea, glori’a si poterea Russiei, ne veți acorda si Maiestatea Vdstra aju- toriulu vostru tare si energiosu, pentru câ se ne ajun- gemu acelu scopu in mani’a tuturoru cari ne pismuescu si urescu. “ Imperatulu intorcăndu-se iute cătra principele dise: „Inaltimea Vdstra puteti se ve incredeti in mine. Daca mani’a ceriului nu. va frânge in bucăți spad’a Russiei, Romani’a are se fia libera de ori-ce dependentia intre staturile europene, pe parol’a mea!" După acestea imperatulu intinse principelui măn’a preste mdsa, pe care acest’a o apucă cu respectu si o strinse cu plăcere. „Independenti’a", mai adaogă Brateanu, „mai cere unu semnu vediutu. Romani’a este mai mare decătu fusese Prussi’a, pe căndu totu unu Hohenzollern îsi pusese acolo cordn’a pe capu, pentru câ se deschidă suc- cesoriloru sei calea cătra marimea ei." Imperatulu curmandu’i vorb’a iute dise: „Cordn’a va afla totuddn’a locu demnu pe capulu unui Hohenzol- lern. Eu nu amu potere câ se impartiu corone, dara Inaltimea Vdstra poteti fi incredintialu, că recunoscerea Russiei pentru regatulu României este asecurata si că eu îmi voiu pune la midiulocu tdta influinti’a mea spre a căstiga aceeași recunoscere si dela celelalte poteri." Principele multiamindu se plecă din capu, era Bra- teanu continuă: „Eu eramu convinsu că dreptele dorintie ale poporu- lui romanescu voru afla sprijinu generosu la Maiestatea Vdstra; acumu inse este vorb’a si despre asecurarea pâr- tiei din pretiulu victoriei pentru sacrificarea sângelui ro- manescu. Aruncandu ochii pe charta, Maiestatea Vdstra veți cundsce de siguru, că regiunea Dobrogei aparține din natur’a sa la Romani’a si că aceea trebue se ni se asigure noue, daca voimu se desvoltamu o vietia sana- tosa si valordsa." Imperatulu tăcu unu momentu; se parea că’lu ocupa o idea pe care intardia se o pronunție; cautatur’a ma- relui duce se înfipsese dresicumu pe buzele frate-seu. După o meditatiune scurta imperatulu dise: „Rusi’a nu are dreptu la acea regiune si nu doresce se o aiba; la inchiaierea pacei eu voiu insiste, câ Do- brogea se fia incorporata pentru totudeun’a la Romani’a." Atunci marele duce desgustatu plecă capulu. Principele Carolu aruncă o căutătură spre Brateanu, era acesta continuă: „Asia dara Maiestatea Vdstra ati datu învoirea Vdstra la conditiunile essentiali relative la cooperatiunea mili- tară a României in resboiulu comunu, si acuma se mai cere numai, câ conditiunile acestea se fie formulate in- tru o conventiune carea, se intielege de sine, că păna la îndeplinirea tuturoru puncteloru trebue se remăna secretu, din causa că aceea concerne numai pe cei interessati la ea. Mai remane numai a regulă si formă cooperatiunei militare. Imperatulu drasi camu cu mirare: „Dara Inaltimea Sa fu de acordu cu propunerea generalului Nepokoicinski, că armat’a romandsca se intre in positiunile dela Griviti’a." „Forte bine Maiestatea Vdstra", replică Brateanu, acdsta este o cestiune curatu strategica, asupr’a cărei eu nu me tînu in dreptu de a da preagratiosului meu domnu vreunu consiliu. Maiestatea Vdstra inse ve veți indura a recundsce, că câ romanu imi amu si eu simtiementulu meu nationalu si mandri’a mea naționala. In acestu mo- mentu independenti’a si suveranitatea tierei mele este si- gilata, căci cuventulu Maiestatiei Vostre le garantedia. Preagratiosulu meu Domnu este fundatorulu suveranu alu 177 regatului României. Maiestatea Vostra sunteti insive su- veranu si supremu belliduce si asia veți pricepe, că prin- cipele meu nu pdte se conducă trupele sale sub comanda străină." La audirea acestoru cuvinte fași’a marelui duce Ni- colae se aprinse luăndu o colore roșie inchisa. Impera- tulu isi ridică capulu cu trufia si dise: „Frate-meu are comand’a preste armat’a intrega, eu insumi me aflu in quartirulu generalu si —“ In acelasiu momentu principele Carolu intimpinăndu cu măndria si taria, cautatur’a cea amerintiatore a ma- relui duce Nicolae dise: „Ertati Maiestate, mie nu’mi pdte veni in minte că se taiu in drepturile inaltimei sale imperiale comandantelui supremu. De sine se in- tielege, că operațiunile cele mari din totu resboiulu acest’a decurgu după voi’a si comand’a Maiestatei Vostre; eu me voiu subordona bucurosu la totalitatea cea mare a planului; acolo inse unde stau eu cu trupele mele ro- mane in cămpu, nu pogiu se suferiu alta comanda nici asupr’a mea nici alaturea cu mine. Eu inca nu amu datu probe in vre-o campania, eu inse sunt datoriu stin- darteloru bravei mele armate, si suntu datoriu poporului meu, cărui ’i-amu devotatu vidti’a mea, că se stau pe aceeași trepta alaturea cu glorios’a armata rusesca". Marele duce Nicolae resuflă nelinistitu; se parea că pe buzele sale stă unu cuventu furiosu, elu inse așteptă respunsulu fratelui seu, care lasăndu capulu spre peptu — petrech căteva momente in tăcere muta. In fine imperatulu se scola si dice: „Inaltimea Vostra aveți dreptate; DVostra imi sun- teti amicu la nevoia, si Russi’a nu cunosce amiciția pe diumetate. Principele suveranu alu României, alu cărui capu voindu Dumnedieu are se fie adomatu cu coron’a de rege, se sd presente la armat’a sa si a mea câ dom- nitoriu demnu de viitoriulu seu. Eu ve rogu pe înăl- țimea Vostra, câ din momentulu in care veți ocupa po- sitiunile dela Griviti’a, se luati comand’a suprema preste tote trupele rusesci si romanesci concentrate la Plevn’a". Bucuria superba strălucea in fați’a principelui; pe buzele lui Brateanu se vedea unu surisu de îndestulare; cautatur’a marelui duce se întunecă. „Inaltimea Vostra", continuă imperatulu, „veți primi pe unulu din generalii mei câ chef alu statului maioru alu DVostra, din causa că veți avea trebuintia de unu consultoru, carele cunosce perfectu organisatiunea si tac- tic’a armatei mele. Generalulu Solov, comandantele cor- pului alu patrulea, va fi forte aptu pentru acelu postu, fiinducă lui ii suntu prea bine cunoscute impregiurarile dela Plevn’a", si intorcbndu-se cătra generalulu Nepo- koicinski, „generalulu Krylov se ia deocamdată comand’a corpului alu patrulea". „Eu ve multiamescu Maiestatei Vostre cu profundu respectu," dise Carolu; „eu si romanii mei ne vomu arată demni de încrederea Vostra, si eu speru că Dumnedieu imi va ajută, câ se conducu la victoria trupele Maies- tatiei Vdstre Împreunate cu ale mele." „Asia dara afacerile sunt terminate", dise impera- tulu plinu de voia buna si in tonu usioru de conversa- tiune. „Domnu Brateanu si generalulu Nepokoicinski au se ingrijdsca de espeditiunile politice si militarie. Eu mai amu se ve rogu pe Inaltimea Vdstra inca numai, că se ve restaurati pre cătu se pdte după strapatiele călăto- riei in acestu cuartiru defectuosu pe care vi’lu poțiu oferi." Principele isi luă remasu bunu cordialu dela impe- ratulu, întinse marelui duce măn’a, caire’i ihtdrse saluta- rea cu complementu rece, si apoi se departă urmatu de generalulu Ryleiev si de cătra adiutantii de aripa dati densului spre servitiu de ondre, spre a se asiedia du omenii sei in locuinti’a preparata. Dupace marele duce remase numai cu frate-seu cu imperatulu, ii dise acestuia: „Ce umilire! Elu ne dictddia conditiuni si noi trebue se le primimu! — Elu, strainulu, voiesce se comande trupe rusesci?" La acestea intdrse imperatulu: „Sotov este chefulu statului seu maioru; comand’a este numai o forma ono- rifica, pe care noi trebuiamu se ’i-o acordamu; — se pdte că eu totu ’i-asi fi denegatu, elu inse este unu Ho- henzollern si de acestu nume este legata victori’a. Marele duce dete din capu; se parea că elu totu nu voiâ se dea dreptate fratelui seu. Apoi mai dise: „Si Dobrogea! Tu ’i-ai promisu lui Dobrogea; — se perdemu noi la malurile Dunărei tote?" „Tote?" dise imperatulu cu mirare. „Au nu vomu avea noi Basarabi’a?" „Basarabi’a? Acea Basarabia, pe care noi amu tre- buitu se o cedemu romaniloru!" „Fii linistitu frate," dise imperatulu cu tonu seriosu, „a reluă Basarabi’a este o datorie de ondre cătra me- mori’a părintelui nostru; eu voiu șterge acesta datoria^ Basarabi’a va fi erasi a nostra, macarude s’ar opune lumea intrega." „Ah Sașia, fratele meu", striga marele duce im- brașiosiandu cu entusiasmu pe imperatulu, „atunci tdte sunt bune", si mai adause câ in batjocura: „dara ce va deci ore acestu rege viitoriu alu României, căndu va trebui se ceda Basarabi’a?" Imperatulu respunse: „Elu trebue se scia, că aceea este o cestiune de ondre pentru Russi’a. Eu i-am pro- misu lui Dobrogea, nu este aceea recompensa de ajunsu ? Ci acum’a vino, imi e doru se esu calare in castre, căci acesta atmosfera inchisa me inneca; eu trebue se’mi res- stauru puterile la vederea braviloru mei soldati", apoi se sterse pe frunte de sudori. (După ddariulu ilustratu „Ueber Land und Meer“ din anulu 1883 de Gregor Samarow dela pag. 822—826.) Documente istorice pentru Romani, Mare bucuria a facutu diariulu „Romanulu" tutu- roru barbatiloru nostrii cultivatori ai istoriei naționale, prin publicarea in patru numeri din Octobre a. c. a prea interesantului raportu inaintatu de cătra onor. dn. Odobescu, membru alu academiei romane si secretariu alu legatiunei romane la Parisu ; căci cu mare dreptu dice același diariu: Romani’a nu are inca o istoria na- J78 tionala, si ar fi mai potutu adaoge: prea puțini romani ș’au interesata păna acum’a de istori’a loru naționala, era acei. ce s’au interesata si au cultivat’o, au fostu prea puținu ajutati si incuragiati in crunt’a loru fabore si ne- suintia cătra sacrulu loru scopu; âra acei romani cari s’au incrediutu numai scriitoriloru străini, au fostu in mulțime de cașuri reduși si insielati. Cu ocasiunea denumirei dlui Odobescu la Paris in- ainte cu mai bifie de doi ani, miniștrulu de atunci alu culteloru ia data si insarcinarea de a culege documente relative la istori’a României de prin bibliotecele si archi- vele Franciei. In corpulu intregu alu natiunei roma- nești miniștrulu nu ar fi potutu afla unu alu doilea barbatu mai geniale si mai aptu din tdte punctele de vedere pentru o Întreprindere atătu de maretia. Se afla in archivele Franciei preste optu mii de volume in folio, totu numai manuscripte classificate după tieri si staturi, cu care avuse Franci’a afaceri politice, diplomatice si bellice. Din acelea dn. Odobescu au cer- cetata deocamdată pe cele relative la imperiulu oto- manu, cu care principatele romane au stata sute de ani in relatiuni strinse. Tdta istori’a romanesca, buna- dra câ si cea unguresca, este plina de lacune, care tre- buescu intregite pe cătu numai se pote. Ei bine, d. Odobescu a cautatu si decopiatu in res- timpulu scurta numai de doi ani preste 1200 de docu- mente relative la istori’a tieriloru romanești dintre anulu 1570 păna la a. 1792, care studiate si alaturate pe langa colectiunea fericitului Eud. Hormuzache de 7 vo- lume pantecose, intregite din colectiunile Al. Papiu, Hasdeu, Tocilescu s, a. voru da istoriei aceloru vecuri cu totulu alta fația, că-ci au se esa la lumina mulțime de fapte si adeveruri, la care romanii mai că nici nu visau păna acuma. Si dn. Odobescu este decisu a’si continua cercetările sale păna la an. 1814, adeca păna unde ajungu acelea 8000 volume, sau si mai incoce, daca i se va permite intrarea si in archivele secrete. întreprindere gigantica acesta. Ceriulu se’i ajute. In anii mai dincdce au inceputu in fine sd se manifeste si in publiculu celu mare totu mai multa legitim’a do- rintiâ de a ave scrisa istori’a patriei asia, câ se nu mai fia o colectiune de fragmente fără nexu intre sine, nici se fia scrisa cu planu tendentiosu de a inaltia o sin- gura rasa, unu singuru poporu sau naționalitate preste celelalte si a face din istoria capitalu politicu, a trage din ea corolarie, a forma pretensiuni de drepturi he- reditarie speciali in stata si de superioritate naționala. Mai vîrtosu istori’a Transilvaniei se cere dela unu timpu incoce cu insistentia atătu mai mare, cu cătu pu- bliculu vede, că actele si documentele, archivele si alte co- lectiuni, la care omenii sciintiei s’ar ajuta forte multu spre a imple nenumeratele goluri in istoria, se trans- porta mereu la Ungari’a, sau că ele dispăru pe alte caii. Inse chiaru se nu fia venitu acelu blastemu preste noi, se mai ceru ani pentru adunare de documente. Se aflau chiaru si inainte cu 15—20 de ani omeni carii credeau, că după cătu materialu se afla adunatu, se pdte scrie, buna-dra istori’a acestei tieri. Au si cercatu doi magiari talentati, Lad. Kovâry si Alex. Szilâgyi, cari au inplinitu multe lacune si au aruncatu lumina asupr’a unoru epoce; n’au trecutu inse diece ani si s’au convinsu ei inșii despre lips a de nenumerate documente, pe care ar fi trebuita se le mai aiba dinaintea loru, chiaru si din puncta de vedere curata magiaru. Considerate lipsele din puncta romanescu de vedere, apoi acelea ni se presenta neasemenatu mai mari, incătu pentru unele periode stau se țe aduca la desperatiune. Unu esemplu din cele multe. Vast’a colectiune a ne- muritoriului Eudoxiu Hormuzache a inceputu se apara in publicu numai dela 1876 incoce, incependu-se tipărirea de a indaratele, adeca dela voi. VIL, care cu- prinde 308 documente dintre anii 1750—1818, in ^33 pagine, fără registru celu forte lungu, tiparitu meruntu si desu, formatu aprope foliantu. Voi. IV are documente dintre anii 1600—1649. Voi. V dela 1576—1599. Pentru câ se se vedia celu puțin u in parte, cătu lipsise celoru cari au scrisu păna la 1876 istori’a aceloru tim- puri, vomu citâ la loculu acest’a din numit’a colectiune o serie de documente nepretiuite pentru istori’a nostra si a tierei. Celelalte se potu vede in registrulu origi- nalu din citatele volume. Vomu incepe si noi de a in- daratele dela voi. VII in care aflamu intre altele: 1751, Decembre 8. Circularea diecesaniloru orto- docși dinCarlovetiu cătra romanii ortodocși din Ardâlu, provocandu-i a r emană pe lănga legea strămoșii or u sei si a-si cere unu episcopu ortodocsu p. 4. 1753, Iunie 6. Raportulu ce loanu Haller si Adalbert Somlyai făcu in numele gubernului Ar- delenu cătra imperates’a Marfa Theresi’a despre ne- dreptățile suferite de cătra locuitorii mărginași ai Arde- iului dela Moldoveni p. 8. 1753, Iunie 20. Ordinulu Aulei Ard elene in privinti’a conflictului dintre locuitorii mărginași ai Arde- iului cu Moldovenii si Muntenii p. 8. 1753, Augustu 1. Raportulu lui Penkler cătra Kaunitz, despre destituirea lui Constantinu Maurocor- datu si despre refugiulu lui la ambasadorulu francesu p. 9. 1753, Novembre 16. Raportulu lui Penkler că- tra Kaunitz despre gratiarea principelui Constantinu si despre exiliulu lui p. 11. 1753, Novembre 16. Memoriulu internuntiului Pen- kler cătra Porta, aretandu nedreptățile ce făcu Mol- dovenii la granitiele Ardeiului si cerendu reparare p. 12. 1754, Augustu 15. Instrucțiune imperiala pentru contele Klobusitzky, metropolitulu dela Calocia, tri- misu a cercetă conflictulu dintre unitii si neunitii din dieces’a Oradei-mari p. 15. 1758, Octombre 9. Raportulu lui K a u n i t z cătra imperates’a Mari’a Theresi’a despre concesiunile de datu romaniloru ortodocși din Ardălu p. 19. 1761, Iunie 20. Fermanulu Portii, datu in urm’a cererei internuntiului imperialu Schwachheim, cătra voivodulu Valachiei S car lat u Ghic’a, poruncindu câ fiiceloru boierului munteanu Balaceanu se li-se incuviintieze 179 reinturnarea in tiâra si se li-se dea inăpoi moșiile con- fiscate- p. 24. 1761, Augustu 20. Scrisorea marelui viziru Raghib- Pasi’a cătra voivodulu Valachiei Constantinu Mau- rocoreatu in privinti’a mostenitoriloru Balaceni p. 25. 1761, Augustu 20. Fermanulu sultanului Mus- tafa cătra Voivodulu Moldovei, incuviintiandu câ Ardelenii se-si duca turmele loru confiscate acasa p. 26. 1661, Septembre 2. Raportulu lui Schwachheim cătra. Kaunitz, despre referintiele comerciale cu Mun- teni’a si Moldov’a si despre Fermanulu, in care se incu- viintiâza Ardeleniloru a-si mănâ vitele acasa p. 27. 1863, Martie 30. Adres’a lui Penkler cătra Ma- rele Vizir, cerendu satisfacție pentru calcarea grani- tieloru Ardelene de cătra Moldoveni p. 30. 1763, Aprile 2. Raportulu lui Penkler cătra Kaunitz, despre calcarea granitieloru Ardelene de că- tra Moldoveni p. 32. 1763, Iulie st. v. 15. Circular’a lui Dionisie No va co vi ci, episcopu alu Budei si Ardeiului, cătra Romanii din Ardelu, provocandu-i a nu se amesteca in afacerea greciloru uniti cu biseric’a romano-catolica p. 34. 1766, Februariu 15. Expunerea adresata Drago- . manului Portii de cătra Baronulu Penkler, despre cal- . . carea granitieloru Ardelene de cătra Moldoveni si anume la Jaskoss si Capra, declarandu, ca daca nu se va face , o îndreptare grabnica. Curtea imperiala va fi silita a re- r curge la fortia p. 34. 1 1766, Augustu 10. Scrisorea Cardinalului A1 exan- f dru Albani cătra cancelariulu Ungariei Contele F r a n- c i s c u E s z t e r h â z y, despre infiintiarea unei noue epis- | copii greco-catolice în Muncaciu, intre marginile diece- | sei Agrinului p. 35. ‘ 17fi6, Decembre 20. Cardinal ulu AlesandruAl- bani face imperatesei Mari’a Theresi’a aretare des- pre greutățile ce intimpina in Gestiunea recunoscerei nouei diecese greco-catholice din Muncaciu, a căreia in- fiintiare ea insa-si a dorit-o p. 36. 1767, Augustu 10. Raportulu Internuntiului B r o g- nard cătra Kaunitz, aretandu, ca Pdrt’a a adresatu Voivodului Munteniei Alexandru Ghic’a unu fermanu, care dispune ca pastorii si negutiatorii ardeleni se fie ocrotiti p. 37. 1767, Augustu 10. Not’a Portii cătra Internun- tiulu Brognard, tratându despre ilegalitățile, ce co- mite guvernulu Valachiei in contra negotiatoriloru Arde- leni, cari trecu peste granitie, luăndu vama mai mare decătu ce s’ar cuveni, indemnandu pe supusii Austriaci a emigra in Valachi’a si oprindu a exporta bucate din Valachi’a p. 39. 1767, Septembre 1. Raportulu Internuntiului impe- riala Brognard cătra Kaunitz, aretandu ca Pdrt’a e dispusa a ocroti pe negutiatorii si pastorii Ardeleni, alaturandu si tacrîrulu privitoru la acdsta afacere p. 41. 1768., Februarie 1. Raportulu internuntiului Brog- nard cătra Kaunitz, despre calcarea granitieloru Ar- delene de cătra Moldoveni p. 47. 1768, Februarie 15. Raportulu interfiufitiîilui BFogJ nard cătra Kaunitz, despre represeritatiuneâ ' ce* a fa- cutu marelui Vizir in privinti’a illegâlitătiloTu cbifiiSti’rfd cătra Moldoveni la granitiele Ardeiului p. 50, 1768, Februarie 15. Estrasu din scrisorea Voivod dului Moldo vei G r i g o r i e C a 1 i m a c h i câtra Agentulu seu in afacerea conflictului cu Ardelenii, cari âu ealfeatd granitiele moldovene in tinutulu Ndmtiului si la 0iti&; silindu pe Moldoveni a recurge la fortia in contra loru p. 5lî 1868, Martie 16. Raportulu internuntiului Brog- nard cătra Kaunitz despre interventiunea sa la Poftă in interesulu granitieloru Ardelene p. 51. 1768, Martie 18. Not’a principelui Kaunitz câ? tra internuntiulu Brognard, cuprindiendu informatiunî asupr’a miscariloru din Montenegro, a stariloru din Po- loni’a si asupr’a mesuriloru seriose, ce a luatu generălfilfi comandantu alu Arddlului in contr’a locuitoriloru mărgi- nași ai Moldovei p. 53. 1768, Agustu 19. Kaunitz cătra Brognard, vorbindu despre mișcările revolutionarie ale confederatiloru poloni, despre călcările, ce făcu Moldovenii la granitiele Ardeiului si despre alte afaceri p. 57. 1769, Ianuarie 19. Scrisorea maresialului polonii Potocki cătra Voivodulu Moldovei Grigorie Cali- ni a chi, multiamindu pentru amiciti’a Portii, marturisindu insa, ca deocamdată, din caus’a apropierii Rusiloru, fiu' pote da bucate ce i s’au cerutu p. 62. 1769, Ianuarie 19. Manifestulu Imperatesei Eca- terina II. cătra locuitorii ortodocși ai Turciei, promitiendu-le a-i eliberă si a-i scuti si provocandu-i se arunce jugulu Otomanu p. 63. 1770, Ianuarie 19. Kaunitz cătra Thugut, dandu sciri despre resbelulu Turco-rusescu si despre par- ticiparea Moldo-Valachiloru la elu, si trimetiendu’i instruc- țiuni p. 65. 1770, Februarie 6. Not’a lui Kaunitz cătra Thugut, cuprindiendu informatiuni despre intentiunile Rusiei în fatia cu Turci’a si instrucțiuni cu privire lâ atitudinea, de observatu in fatia cu ele p. 68. 1770,----------Juramentu de fidelitate si supunere datu in Petrupole imperatesei E c a t e r i n’a II, din par- tea deputatiloru Moldoveni si Munteni si promi- siunea imperatesei de a protege pe Moldo-Valachi p. 81. 1771, Ianuarie 3. Reportulu lui Thugut cătra Kaunitz, despre cererea Portii in privinti’a importării de pravu de pușca in Turcia, despre oprirea de a im- portă bucate in Austri’a, despre reținerea familiiloru boe- resci din Munteni’a in Ardâlu si despre câștigarea Pru- siei in interesulu Turciei p. 82. 1771, Iulie 6. Tractatu subsidialu, intre Curtea vienesa si Porta, prin care acest’a din urma promite a da Austriei unu subsidiu de 10.000,000 piaștri si a-i cede Valachi’a de peste Oltu p. 86. 1872, Augustu 9. Scrisorea internuntiului Thu- gut cătra ambasadorulu imperialu din Petropole prin- I 180 cipele Lobkovitz, impartasindu-i că plenipotențiarii rusesci nu voiescu se accepte midiulocirea Austriei si a Prusiei la incheiarea păcii cu Turcii p. 89. 1772, Augustu 16. Raportulu lui Thugut cătra Kaunitz, despre negotiatiunile pentru încheierea păcii intre Rusia si Turci’a, despre cererea deputatiloru Moldo- Valachi de a fi aparati in contr’a Turciloru si despre intentiunile suspiciose ale Rusiloru privitdre la princi- pate p, 90. 1772, Septembre 5. Raportulu lui Thugut catra Kaunitz, despre negotiatiunile intre Rusia si Turcia si despre conferintiele, ce-au avutu cu contele Orlow, care a declaratu a nu se opune annecsarii Moldovei si a Munteniei la Austri’a p. 95. 1773, Februarie 3. Raportulu lui Thugut cătra Kaunitz, cerendu se i se țrimitia charte speciale despre districtulu moldovenu, ce are se fie cedatu Austriei, si despre Orsiov’a, si se i se dea instrucțiuni pentru în- cheierea unui tractatu comercialu cu Turci’a p. 98. 1773, Septembre 3. Not’a Portii cătra inter- nuntiulu imperialu Thugut, intrebandu-lu care sunt căușele, că guvernulu imperialu concentreza trupe in Va- lachi’a mica, fiindu acest’a o mesura, care pote se aiba urmări neplăcute p. 101. 1774, Augustu 17. Raportulu lui Thugut cătra Kaunitz despre conferintiele, ce-a avutu cu Ambasa- dorulu prusianu si cu acelu rusescu asupr’a punerei lui Ghic’a in domni’a Moldovei p. 102. 1774, Septembre — Not’a lui Kaunitz cătra Thugut, vorbindu despre pacea încheiata intre Turci’a si Rusi’a, despre spriginirea candidaturei lui Ghica la tronulu Moldovei si impartasindu-i că Bucovin’a se va ocupa in curendu de cătra trupele ces. reg. p. 104. 1774, Septembre 20. Not’a lui Kaunitz cătra Thugut, cuprindiendu instrucțiuni asupr’a modului cum trebuesce începută negotiatiunea pentru cederea Buco- vinei p. 106. / 1774, Decembre 3. Raportulu lui Thugut cătra Kaunitz, despre intrigele Ambasadorului prusianu si ale celui englezu in contr’a anexării Bucovinei, cerendu in- strucțiuni si facendu totodată aretare, că Pdrt’a va da Moldovei si Munteniei căte unu Hati-Sierif p. 109. 1765, Ianuarie 4. Thugut raporteza lui Kau- nitz despre relatiunile sale amicale cu principele Alec- sandru Ypsilanti, cerendu se i se trimită o chifra, prin midiulocirea căreia se intretîna o corespondentia secreta cu densulu p. 111. 1775, Ianuarie 4. Thugut raporteza lui Kau- nitz despre cursulu negotiatiuniloru in privinti’a luării Bucovinei si despre greutățile ce i se punu de cătra Ghica p. 112. 1775, Ianuarie 5. Not’a lui Kaunitz cătra Thu- gut, asupr’a afacerei bucovinene si a cestiuniloru co- merciale p. 116. 1775, Ianuarie 6. Kaunitz cătra Thugut despre cererea lui Ghica de a surpă cetatea Hotinu- lui p. 117. 1775, Ianuarie 6. Kaunitz scrie lui Thugut in cestiunea luării Bucovinei, espunendu totodată si prin- cipiile, care trebuescu observate in politica fația cu Turci’a p. 118. 1775, Ianuarie 18. Thugut raporteza lui Kau- nitz despre stadiulu, in care se afla negotiatiunile pen- tru cederea Bucovinei p. 122. 1775, Ianuarie 20. Kaunitz scrie lui Thugut despre nou’a intindere a granitieloru Bucovinei p. 127. 1775, Ianuarie 23. Scrisdrea lui Thugut cătra Ghica, cuprindiendu incredintiari amicale p. 127. 1775, Februarie 3. Thugut raportdza lui Kau- nitz despre cursulu negotiatiuniloru in privinti’a luării Bucovinei p. 128. 1775, Februarie 7. Scrisdrea Voivodului Valachiei Alexandru Ypsilanti cătra Thugut, cuprindiendu incredintiari amicale, precumu si o descriere a stariloru din tiera p. 132. (Va urmă.) Anuntiu de abonamentu. Cu 1 lanuariu 1884 se incepe cursulu alu XV-lea alu foiei „TBAISILVAMI’A" pe anulu 1884. DDnii membrii ordinari ai Associatiunei transilvane sunt rogati, ca conformu decisiunei luate in adunarea generala dela Turd’a in 1880, repetita in cea dela Sibiiu a. tr. se binevoiesca a numerâ de timpuriu tax’a de 5 fl. pe anulu 1884 deca voiescu se aiba acestu organu alu Associatiunei gratis si franco. De altumentrea on. comi- tetu a reflectatu la acesta impregiurare pe direcțiunile despartiementeloru in semestrulu alu doilea din a. 1883. Pentru nemembrii pretiulu este 2 fl. v. a. pe anulu intregu. Afara din monarchia 6 franci. Pe creditu nu se dă; nici se primesce abonamentu pe semestru, ci numai pe anulu intregu. Nri singuratici din anii trecuti nu se dau, căci tote exemplariele remase neabonate s’au legatu in brosiure si ele formedia proprietatea Associatiunei. Din aceste se vendu cu căte 2 fl. 1 exemplariu. Din anii 1868 si din 1881 nu se mai afla nici unu exemplariu. Banii de prenumeratiune se trimitu cu mandatu po- stalu de a dreptulu la Comitetulu Associatiunei transilvane \n Sibiiu. Pe lănga alte scrieri destinate pentru publicare se primescu ori-ce anuntiuri bibliografice, cumu si recensiuni sau dări de sama, inca si critice scrise in spiritu obiec- tivu asupr’a producteloru literarie, scientifice, artistice. Redactiunea. Editur’a Asociatiunei transilvane. Redactorii: G. Baritiu. Tipariulu tipografiei archidiecesane.