Nr. 13-14 Sibiiu, 1—15 luliu 1883. Anulu XIV. “ TRANSILVANIA. Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acesta f6ia ese câte 2 cole pe luna ai costa 2 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asociatiunei. ‘ Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. Se abonedia la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, seu prin posta seu prin domnii colectori. Sumarii!: Cuventu rostitu de il. d. I. Bolog’a cu ocasiunea adunarei generale din Desiu tînuta la 15 si 16 Augustu v. 1882 — Cuventu de salutare rostitu de cătra on: membrii ai asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu in Desiu la 27 Augustu n. 1882. — Necesitatea si modulu de a se infiintiă biblioteci la sate. — Igien’a respira- tiunei (despre corsetu). — Apelu cătra on. publicu romanu. — Lumina electrica. — Prodromulu florei romane de Dr. D. Brandza. — Programulu cunoscintieloru ce se ceru pentru gradulu de sub-locotenentu in reserva. —- Dor’a de Istri’a Kol- tzoff-Massalsky (născută princes’a Ghic’a). — Poesii si schitie istorice. — Precesu-verbale. — Concursele Academiei romane. Cuventu cu care il. domnu lacobu B o log’a consiliariu de curte in pens. cd v.-presiedente alu asociatiunei tran- silvane pentru literatur’a romana si cultur’a popo- rului romanu a deschisu adunarea ei generala tînuta la Desiu in ig si 16 Augustu v. 1882 A) Onorabililoru Domni si frați iubiti! Trecu indata douedieci si doi de ani, de căndu pe- trunsi si romanii transilvanieni de neclintitulu adeveru, că in unirea si in intrebuintiarea puteriloru singurati- ciloru zace posibilitatea de a indreptă si a imbunatati sbrtea totalitatii, s’au contielesu si s’au invoitu la infi- intiarea unei reuniuni, carea se intrunesca si se intre- buintieze puterile membriloru sei spre îndreptarea si im- bunatatirea sortii întregului poporu romanu transilvanenu. Da, convinși si conduși de credintia, că numai adu- năndu midiulocele materiali si spirituali, de care dispunu si se potu lipsi mai multi singuratici si intrebuintiandu-le cu intielepciune, voru pute folosi totalitatiei, inaintăndu literatur’a romana si cultur’a poporului romanu, s’au apucatu romanii transilvanieni si pe temeiulu statuteloru, aprobate de Maiestatea Sa cesarea si apostolica regesca prin pre inalt’a resolutiune din 6 Septembre 1861 au infiintiatu „Asociatiunea transilvana pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu “. Acest’a s’a manifestatu si-si manifesteza existenti’a de douedieci si doi de ani, lucrăndu necurmatu la re- solvirea problemei sale prin membrii sei fundatori, ordi- nari, corespondenti si onorari, prin comitetulu seu exe- cuți vu si administrativo, spriginitu in afaceri de cătra oficiele aucsiliari din despartieminte si prin adunarea sa generală, carea din urma se tîne in fie-care anu in varii ♦ . *) Din cause independente de redactiune publicarea acestui si a urmatoriului discursu fu amănatu păna acumu. Red. locuri si-si esercita prin membrii asociatiunei, conveniti la ea, de o parte, era de alfa ’si implinesce datorintiele ce-i impunu statutele §.23. La astu-felu de adunare generala a asociatiunei transilvane, conchiamata in virtutea conclusului adunarei generale din anulu țrecutu pe adi aici in Desiu, amu venitu si noi cei de fatia. Vomu ave deci si noi, Onorabililoru Domni, mem- brii ai asociatiunei! câ atari a profită de drepturile, pe a caroru basa ne-amu adunatu aici; vomu conlucra spre ajungerea scopului prefiptu prin amintitele statute și tiermuritu pe lănga promovarea literaturei romane si culturei poporului romanu, luăndu in ajutoriu si intrebu- intiandu intieleptiesce modestele midiuloce care n# stau la dispositiune; vomu face totu posibilulu pentru cultivarea poporului romanu nu numai spre fericirea lui, ci totu-odata si spre indestulirea celoralalte popore din patria, care voru se aiba de a face cu unu cultu poporu conlo- cuitoru. Se-mi permiteți, inse, stimabililoru mei Domni, câ inainte de a ne apucă de lucru se aretu, cu deosebire aceloru onorabili ascultători, cari inca nu ne cunoscu organismulu internu si chiamarea fia-caruiâ dintre noi mai de aprope angagiatii asociatiunii nostre, se aretu — dicu — că cumu vinu chiaru eu, a ocupă acestu locu onorificu, si a luă primulu cuventu. . Onorea si sarcin’a de a deschide si a conduce adu- nările nostre generali se cuvine si se impune — cpn- formu statuteloru — presidentului asociatiunei, pe care-lu veneramu noi actualminte in persdn’a celebrului literatu romanu, a prea venerandului Domnului prepositu capi- tulariu Timoteiu Cipariu. Inse starea sdruncinatei sane- tati, in carea se afla după corespondenti’a dintre noi prea demnulu nostru presiedinte, l’a silitu se renuntie la ' onorea amintita si se devină sarcin’a menționata, — totu conformu statuteloru — asupr’a mea, vice-presiedintele asociatiunei. 14 102 Eata deci Domnitorii calitatea in carea me infatio- siezu eu înaintea D-Vostre din acestu locu, si că celu mai fidelu ascultatoriu de statutele nostre, primescu ma- rea ondre, ce resulta si pentru mine din conducerea unei adunari de atăt’a insemnatate si vatore pentru noi romanii. Dar’ primescu si sarcin’a legata de acesta con- ducere in deplina linisce sufletesca, si crediendu cu tota tari’a in reusit’a cea mai indșstulitdre; pentru-că tote adunările nostre generali dela' inaugurarea reuniunei no- stre păna acumu au potutu convinge pe ori si cine, si m’au convinsu si pre mine, cu deosebire celea dela 1870 incbce, in care tote — afara de un’a — amu partici- patu si eu câ presiedinte si câ vice-presiedinte, parte conducăndu parte ascultandu, au convinsu — dicu — si m’au convinsu despre imbucuratorea impregiurare, că membrii acestei asociatiuni ’si cunoscu sfer’a activitatii loru: profita numai de acele drepturi, si implinescu tote datorintiele, care le acorda si le impunu statutele; nu uita ei nici pe unu momentu, că in cerculu activitatii loru oficiali, prin urmare si in adunările generali câ cea de acumu „sunt oprite ori-ce desbateri asupr’a obiecte- loru religidse si politice." Me indreptatiesce necesariulu tactu observatu cu scumpetate de cătra membrii asocia- tiunii in adunările ei de păna acumu, a crede in obser- varea lui si cu acesta ocasiune, si a’mi face cele mai bune prospecte despre lucrările ce vomu incepe indata. Condusu de asemenea convingeri, credintie si pre- vederi, dau mai ăntăiu espresiune adăncu simtitei dureri ce ne causeza absenti’a predemnului nostru presiedinte, apoi salutandu pre cei ce ne-au primitu aici cu iubire fratiesca prin celu mai cordialu „bine v’amu aflatu fra- tiloru Deesieni!" âr’ pre cei ce au alergatu incoce din multe unghiuri ale tierei, prin celu mai caldurosu „bine ati venitu fratiloru !!! “ Ve invitu la lucru, pentru care deschidu a XXI adunare generala ordinara a asoeiatiunei transilvane. Cuventulu de salutare rostitu de câtra On. membrii ai asoeiatiunei transilvane pentru literatura romana si cultura po- porului romanu in Desiu la 2Ț Augustu n. 1882. Onorata adunare generala! Inteliginti’a si poporulu din locu si giuru dorindu a doritu inca de multu, câ se aiba fericirea a primi in sinulu seu întrunirea celei mai salutarie institutiuni ro- mane, ’ adeca tinerea adunarei generale a asoeiatiunei transilvane pentru literatur’a romana si cultur’a popo- rului romanu. Si dta că adi a resaritu diu’a de bucuria, căndu numit’a inteligentia si poporulu romanu cu plă- cere si nespusa bucuria ’si afla realisata dorinti’a sa vechia si cea mai ardinta, vediendu efeptuita decisiunea intrunirei adunarei generale a asoeiatiunei transilvane romane in opidulu nostru Desiu. Suntemu entusiasmati de cea mai viua bucuria, căci ne-au venitu si noue Deesieniloru rendulu după 21 de ani ai infiintiarei ace- stei reuniuni de cultura romana a imbratiosiâ la sî- nulu nostru pre neobositii sei apostoli si luceferi res- panditori de lumin’a culturei poporului nostru, a im- bratiosiâ in mijloculu nostru pre demnulu si devota- tulu ei presiedinte si pre onoratii funcționari ai aso- ciatiunei, precumu suntemu adi norocoși a primi in mi- diuloculu nostru pre decorea si florea natiunei nostre ro- mane, cari multu au ostenitu si sacrificata pentru ajun- gerea maretiului scopu alu cultivarei poporului nostru romanu, si a redicarei lui la acelu gradu de cultura, care ’lu recere dela elu in toti ramii vietiei publice si sociale binele Iui si alu patriei. Din aceste espresse con- sideratiuni in numele inteligentiei si poporului romanu din Desiu si giuru ’mi iau placut’a permisiune a da tota posibil’a espresiune a bucuriei nostre estraordinarie la acesta solemna primire in midiuloculu nostru alu venera- tiloru funcționari si membriloru asoeiatiunei nostre si cu via plăcere si bucuria a Ve salută prin cuvintele: bine a-ti venitu Ilustrisime dle presiedinte, câ precumu in trecutu asia si cu acesta ocasiune cu tactic’a-ve îndati- nata si rara intielepciune se mai conduce-ti agendele mo- mentdse ale acestei asociatiuni, pentru prosperarea si în- florirea ei si a natiunei nostre romane. Ve dorimu se traiti multi ani fericiti! Bine a-ti venitu si D-V6stra On. DD. funcționari ai comitetului centrale alu asocia- tiunei, cari cu sciintia, avere si multa labore a-Ti pro- vocata binele acestei asociatiuni si cu dens’a cultur’a po- porului romanu, câ si de aici inainte se mai poteti con- lucra spre binele natiunei nostre. Ve oftamu se traiti îndelungați ani fericiti! In urma bine ati venitu si D-Vostra onorati membrii ai acestei asociatiuni si On. publicu, cari toti asemenea a-Ti concursu si ostenitu, ba si sacrificata pentru scopulu maretiu alu asoeiatiunei pen- tru literatur’a romana si cultur’a poporului romanu. Se dea ceriulu si provedinti’a, câ ostenele tuturoru se fie în- coronate de mii de succese si resultate imbucuratore spre binele si înflorirea natiunei romane, pentru a cărei feri- cire bunulu Dumnedieu se ve tîna la multi fericiti ani. Desiu, in 27 Augustu n. 1882. I. Velle, prot. gr. cath. Necesitatea si modulu de a se infiintiâ biblioteci la sate. Este in deobste cunoscutu, că poporulu romanu tîne multu la obiceiuri, la traditiuni, la pomelnice. Este lucru de tota diu’a a audi pe omeni din poporu dicăndu: „asia m’amu pomenita." De-i dice vre-unu carturariu, că pentru-ce nu parasesce plugulu celu folositu si ina- inte de acest’a cu sute de ani, si se introducă in loculu lui o sistema noua de plugu, cu multu mai practica si folositore, elu ’i respunde cu sumetia: „Cu acest’a m’amu pomenita, cu acest’a vreu se moriu!" De-i dice vre-unu omu cu mai multa pricepere, că pentru-ce nu-si da din- tre 5 copii pe 2 la maestria si pe unulu la scdle mai inalte, elu ’i respunde: „că cumu a traitu elu cu sap’a 103 si c<5s’a, potu trai si copiii lui.“ De reflecteza unu omu cu invetiatura, că pentru-ce crede poporulu nostru asia cu taria in caii lui Săn-Toderu, în strigoi, în pricolici si altele — cari sunt numai fructele fantasiei — elu ’i respunde că toti acei’a esistu, fiindu-că asia au auditu dela mosi-stramosi, cu alte cuvinte, că asi’a a pomenita si asi’a trebue se fia. De vrea carturariulu se combata mulțimea serbatoriloru neprescrise de beserica si forte pagubitidse „omulu dela sate — fără siovaire — scie se-i spună că: „deca lucra in diu’a de Palia", ’i palescu holdele; daca lucra in diu’a de Precupu, vine vreme grea, fulgera si trasnesce, după cumu spunu betranii că s’aru fi intfemplatu totu-deun’a, cănd a lucratu cinev’a in aceste dile. Cu unu cuventu, o mulțime de rele ce bântuie in poporu, se presinta că fructele „pomelnicului celui vechiu". In fati’a acestui’a asi’a m’amu pomenitu puternicu alu poporului, este greu chiaru si omeniloru cu petrun- dere, câ se afle midiuloce, cu alu caroru ajutoriu se re- storne acesta credintia greșita a poporului si se o inlo- cuesca cu macsim’a timpului in care traimu, cu „Lumi- nezate si vei fi!" E adeveratu, că schimbarea ace- stora macsime este schimbarea a insasi vietiei poporului, si acesta schimbare — mai alesu — in vieti’a unui po- poru asi’a conservativu precumu este celu romanu, se infatiosieza câ o lupta intre poporulu de rendu si inteli- genti’a lui. „Asi’a m’amu pomenitu" se presenta câ re- presentantulu lumei vechi alu poporului nostru, er’ „Lu- minăzate si vei fi", câ representantulu lumei noue a omenimei, si pentru câ se ajunga stapanu acestu din urma, trebue se invinga pe celu dintăiu. Istori’a universala de o potriva cu istori’a civilisa- tiunei ne arata, că totu-deun’a căndu a urmatu o perioda noua in mersulu de progresu alu omenimei, ea a fostu intimpinata de lupte. Crestinismulu in care culmineza intielepciunea, a pututu trece in vieti’a omenimei numai după o mulțime de lupte inversiunate. Period’a rena- scerei culturale din veculu alu 15-lea si 16-lea a avutu de a indurâ luptele cele mai infricosiate. Ide’a liberta- tiei a avutu de a luptă vecuri intregi, păna căndu a ajunsu la o umbra de triumfu. Se pare că cu cătu provoca o idea mai multa schim- bare in viâti’a omenesca, cu atătu este mai espusa re- sistentiei. Cu cătu tinde mai tare la institutiuni noue, — fie ele cătu de salutarie — cu atăt’a atrage după sine mai mari revolutiuni. Crestinismulu este celu mai bogatu in mucenici. Anulu in care s’a validitatu ide’a libertății in timpurile mai noua, numera dieci si sute de mii de martiri. In chipulu acest’a dar’ se nu ni se para lucru cu totulu strainu, căndu vedemu staruinti’a poporului de rendu de a remănea si mai departe in starea culturala de (păna acumu) mai inainte. Se nu ne miramu tare, daca ’lu vedemu alipindu-se si luptandu inca si acumu sub stdgulu cu inscripti’a: „Asia m’amu pomenitu." Acest’a chiaru si pentru cuventulu, că acestu conserva- tismu inradecinatu in firea romanului are si partea sa cea buna. Numai conservatismului acestui’a avemu de a-i multiami limb’a si prin ea esistenti’a nostra câ romani. De nu tîneu străbunii nostrii la obiceiuri, la nemulu si limb’a loru, astadi noi nu amu fi aceia cari suntemu. Pe căndu admitu insa, că in trecutu a avutu folo- sulu seu netagaduitu alipirea romanului cătra pomelnice, pe atunci constatu de alta parte, că in dilele nostre acesta alipire are numai o rola de a dou’a mana, are insemnatatea sa numai in o parte a vieții poporului. In trecutu esistinti’a romanului erâ avisata ore-cumu la conservatismu, la traditiune, astadi insa ea trebue se fie avisata, respective condiționată de aceea de ce sunt condi- ționate si alte popore, de cultura. Poporulu nostru in trecutu (căndu?), căndu a fostu amenintiatu cu cutropire, s’a pututu apară cu tinerea la obiceiuri, la limb’a si la nemulu seu; astadi fiindu amenintiatu mai seriosu, pen- tru câ se se pota susținea, trebue se se inarmeze si cu armele cu cari este amenintiatu. Aceste arme sunt: ca- pulu si pen’a, si este cunoscutu că in timpurile mai noua pân’a a facutu mai mari cuceriri decătu pusc’a. Unu poporu invinsu cu ajutoriulu culturei si alu civilisatiunei se asimileza si-si perde esistenti’a ca atare; unu poporu invinsu cu pusc’a sta de regula păna atunci sub invin- gatoriu, păna căndu ’lu pote tînea acel’a cu puterea sub stapanirea sa. Esistenti’a nostra a fostu amenintiata de mai multe ori cu putere fisica, totu-deun’a păna acumu au remasu fără succesu aceste amenintiari. Acumu s’a schimbatu tactic’a de lupta; urmeza se ne schimbamu si noi modulu de aperare. Deci se ne inarmamu sufletesce, pentru câ se putemu reieptâ atacurile ce ne vinu si ne voru veni totu mai multu din partea celoru interesati, In veculu nostru vieti’a unui poporu se conditioneza de cultura si prin urmare poporulu romanu de dincoce pentru câ se traiesca ca atare, trebue se se cultive, se se civiliseze, trebue se se înroleze sub stindardulu cu inscripti’a: „Luminezate si vei fi." Omenii nostrii de buna credintia, petrunsi de acestu principiu, au inceputu la lucru si astadi se continua lucru. Timpulu de vre-o 30 de ani incoce — putemu dice — este manosu in resultate. Romanii de dincoce, multia- mita capiloru bisericesci, si in deosebi marelui Andreiu, astadi au unu numera frumosu de scole. Puși pe te- renulu scolaru, ăntăiulu pasu spre cultur’a poporului este facutu; si e adeveru in mare parte recunoscutu că: scol’a este petr’a din capulu unghiului. Ea este ăntăiulu factoru spre progresu, spre vietia. Pentru insemnatatea cea deosebita, scol’a este discutata in diu’a de astadi aprope cu patima de omenii cărturari. Ea este idolulu cărui i se inchina aprope t6ta resuflarea ce tinde la vietia in timpulu in care traimu. Acestu factoru a rapitu in mesura atătu de mare atențiunea omeniloru chlamati a indică midiulocele si calea spre progresu, incătu mai toti se restrîngu pe lănga elu. Legislativ’a croesce felu si felu de legi pentru instrucțiunea poporala. Pedagogii desfasiura ploie de principii, pe cari se radima instrdc- tiunea in scol’a poporala, si lucra de miratu l poporulu de răndu — mai alesu aici la noi — inca n’a ajunsu 14* 104 a cunosce foldsele scolei după adeverat’a ei valore, n’a ajunau a o apretiâ si prin urmare a o spriginl după trebuintia, n’a ajunsu a se emancipa, decătu forte pu- șinu de credintiele desiarte, de superstitiuni si cu unu cuvfentu, de pomelnicele cele vechi. Trecendu preste scdle, scopulu meu este a scruta caus’a neajunsului atinsu si a caută unu mijlocu spre delaturarea lui. Legea școlara dela noi dispune, că pă- rinții sunt obligati a-si trimite băieții la scola dela alu 6 păna la alu 12 respective păna la alu 15 anu. In- cătu se satisface acestei si altoru dispositiuni ale legei si incătu nu, este lucru in deobste cunoscutu. Totu ase- menea este lucru cunoscutu modulu cercetarei scolei, si mai alesu frecuenti’a din partea copileloru. Fatia de aceste inse deocamdată remănu nepasatoriu, ba mai multu presupunu că băieții de scola, fără abatere, au cercetatu regulatu si cu anulu alu 12 au incheiatu cu succesu bunu scol’a poporala. Daca vomu luă in bagare de sema inse, că cele (petrecute) invetiate de băieți in scol’a populara sunt nu- mai elemente, că băieții sunt mai slabi in puterea de a judecă decătu se judece totu-deun’a si asupr’a tuturoru celoru audite in scola de asi’a, câ se le remăna pentru totu-deun’a; daca vomu luă in considerare, că nu pretu- tindeni sunt pedagogi invetiatorii; daca ne vomu aduce aminte, că memori’a perde usioru lucrurile sciute odata, daca nu le mai vede sau aude: apoi vomu veni usioru la credintia, că numai scol’a câ atare nu este destula pentru cultivarea poporului, ne vomu convinge, că scol’a este numai fundamentulu, er’ materialulu de ziditu este altulu. Scol’a este inceputulu, er’ continuarea trebue se fie, alfa. Unu principiu pedagogicu dice: „repetitio est ma- ter studiorum. “ Conformu acestui principiu dar’ băieții pentru câ se nu uite ce au invetiatu, ar’ trebui câ după pasîrea din scola se repeteze din căndu in căndu aceea ce au invetiatu. Fiindu-că inse cele invetiate in scol’a populara sunt numai elemente, aru urmă, că chiaru nici repetirea acestoru elemente nu ar’ fi indestulitore pentru a duce la scopu, pentru că scopulu intentionatu cu aceste elemente este si trebue se fie, câ pe bas’a loru băieții se-si desvolte mai departe cunoscintiele, se se cultive mai departe, mai alesu in cerculu loru de lucrare. Elemen- tele sunt numai fundamentulu, si fundamentulu fără mai departe zidire nu are nici unu pretiu, precumu nici zi- direa fără temelia nu are pretiu. Urmâza de sine deci, că scol’a populara nefiindu de ajunsu, trebue se fie alu doilea factoru, care alaturea cu ea are se ajute înain- tarea si prosperarea poporului. Acestu factoru este bi- bliotec’a satesca. Bibliotec’a dela sate este puterea, carea pune in positia pe cei pasiti de pe băncile scolei de a repeți cele invetiate si a continuă in modu progresivu desvoltarea elementeloru câștigate in scola. — Cătu e de mare insemnatatea biblioteceloru, se vede chiaru si din impregiurarea, că omenii cărturari aseme- năndu orasiulu cu satulu, ridica pe celu dintăiu preste acestu din urma numai din causa, că in orasiu este mai usidra cuâlificarea, cultivarea omului. Si acest’a este mai lesniciosa la orasie aprdpe numai cu ajutoriulu bi- blioteceloru. Bibliotecele sunt acele isvore, din cari se adapa sufletesce toti cei insetati; ele sunt arborii cei cu multe ramuri si cu umbr’a desa, sub cari se recorescu caletorii culturei, sciintiei si ai progresului. Si ore se fia folosirea biblioteceloru unu privilegiu esclusivu alu ora- sieloru? satele se nu se pota bucură de fructele acestui pomu recoritoriu si nutritoriu, se nu pota alergă la acestu isvoru? Aru fi o nedreptate strigatdre la ceriu! Aru fi o nedreptate nu numai pentru cuventulu că la alte națiuni, la cari a prinsu rădăcini cultur’a adeverata, este introdusa acesta institutiune si la sate, dar’ mai vertosu pentru impregiurarea, că poporulu nostru este mai totu la sate si elu simte o trebuintia mai intetitore de acesta institutiune, decătu ori-si care altu poporu. Poporulu romanu este alu doilea poporu conservatisticu in Europ’a, si tocmai din pricin’a acest’a, elu pentru a se deslipf după cerintia de credintiele cele vechi, de vieti’a sa su- perstitidsa si a se familiarisâ cu cursulu lucruriloru mo- derne, cu unu cuventu, pentru a se desbracâ de omulu celu vechiu si a se imbracâ in celu nou, are datorinti’a de a caută si de a esplotâ tdte midiulocele ce dispunu spre cultur’a adeverata. Satenulu romanu păna căndu nu va avea biblioteca, păna atunci totu-deun’a va crede, că tunetele sunt pro- duse de Ilie, că trasnetulu este indreptatu asupr’a du- chului necuratu, că strigdele iau laptele vaciloru, că daca ddrme cinev’a in cămpu si ’lu incungiura „Elele“, devine schilavu, si alte multe bazaconii. Fără biblioteca poporulu nostru nu va ajunge a face deosebire intre plugulu celu romanescu si intre plugulu —mașina din di- lele nostre; fără biblioteca satenulu nostru va privi in balonu mai multu o aparere diavolesca decătu iscusintia omenesca. Este greu a capacitâ pe omulu de rdndu, că gimnasticulu sau scamatorulu istetiu nu are spiridusiu, nu scie cu draculu. Plugariulu romanu fără biblioteca va ajunge cu anevoie la acea stare, incătu se-si dea de buna voie pe baiatulu seu la ciobotaria. Trebuie multa ostendla, pentru-că se se înduplece economulu de rendu a-si luă pe baiatulu seu dela cornele plugului si a’lu face se negustoresca cu rîze, cu mărgele, cu arniciu si cu alte bagatele, cu cari se inavutiesce de pe spatele lui altu nemu de omeni. Cu ajutoriulu bibliotecei satesci, baiatulu esitu din scol’a populara aru avea ocasiune de a repeți cele in- vetiate, de a merge treptatu inainte si de a ajunge acolo, câ in versta de barbatu se intielega, că vieti’a nu se pote susținea numai cu ajutoriulu plugului si alu cosei, ci si cu alu maestriei, alu negustoriei, comerciului, alu industriei, invetiaturei si alu sciintiei; a ajunge acolo, incătu se vada, că plugaritulu nu se radima mai multu in cobz’a omului si in cerbicea boului, ci este usiuratu astadi prin o mulțime de unelte practice si de mașini, \că maestriile sunt nenumerate, că negustoriile se potu începe cu cru- cerii si potu ajunge la dieci de mii, ’ că din opinca se pote ridică la vlădică; a ajunge acolo, incătu se vadia că sasulu nu e sțapanu, jidovulu nu e jupanu, ci toti 105 sunt de o potriva; a ajunge acolo, incatu se pricepa că tunetele si trasnetulu sunt nesce fenomene ale firei, sca- matori’a o deprindere ridicata la o inaltime a istetimei si joculu „Frum6seloru“ o trecere grabnica din o tem- peratura intr’alt’a, sau o impedecare a circulatiunei sân- gelui: cu unu cuventu, cu ajutoriulu bibliotecei omulu dela sate aru ajunge a vedea si elu ce se petrece in giurulu seu, aru vedea mersulu omenimei si pricependu acestu mersu, si-aru indreptâ si elu pașii sei după elu. Bibliotec’a satesca aru fi puterea care aru pregăti pentru vietia pe băieții pasiti din scola, dar’ necapabili inca de munca materiala, ea aru procură măngaere be- traniloru gârboviți de povar’a aniloru si i-aru face ade- verati intielepti ai poporului, ea aru invetiâ pe dmenii harnici de munca, cumu se lucre ern’a-vâr’a in modu rentabilu, ea aru da minte betiviloru de a se parași de patim’a cea blastamata si a se adapă din isvorulu celu dulce alu invetiaturei; ea aru aruncă la o parte pe li- pitorile cari sugu la sînulu poporului, că aru invetiâ pe poporu a-si folosi drepturile garantate; ea aru indepartâ simplicitatea modului de vietiuire si aru indemnâ pe fe- mei’a romana a pregăti bucate potrivite gustului omului; ea aru face pre poporu se creda, că trupulu mortu este pamentu si nu se mai pote face strigoiu sau pricoliciu, in sfîrsitu ea l’aru aduce acolo, incătu facendulu capa- bilu de a pipai resultatele culturei si ale civilisatiunei adeverate, câ si Tom’a se dica: recunoscu că a trecutu viăti’a lui „asi’a m’-amu pomenitu“ de astadi inainte; pentru câ se fiu viu, credu in „Lumindzate si vei fi.“ Espuse folosele impreunate cu bibliotec’a satinului romanu, urmdza indicarea calei celei mai practice pen- tru infiintiarea acesțoru biblioteci. Bibliotec’a — după cumu amu aretatu — are se desvdlte elementele câștigate in scola, ea este o conti- nuare a scolei. Din acestu raportu strînsu intre scola si biblioteca urmeza, că scol’a si bibliotec’a sunt surori de cruce, urmeza că ele sunt nedespărțite un’a de alt’a. Bibliotec’a deci câ parte intregitore a scolei, are se fie totu-ddun’a in edificiulu scolaru. Admitiendu acestu ra- portu, trebue se admitemu si urmările ce resulta. In- vetiatoriulu este omulu scolei, elu este mai in totu-deun’a proprietariulu provisoriu alu edificiului scolei, elu e res- pundietoriu de mobilele din scola, elu care se ocupa mai multu in satu cu (cărțile), cu studiulu si prin urmare elu cunosce mai bine cărțile, lucru firescu că elu este per- son’a cea mai potrivita din satu pentru imbracarea (po- stului) functiunei de bibliotecariu. Ântăi’a urmare a raportului celui intimu dintre scola si biblioteca este: câ invetiatoriulu se fie bibliotecariulu naturalu alu bibliotecei satesci. Fiindu-că invetiatoriulu, pentru câ se-si implinâsca oficiulu seu invetiatorescu cu demnitate, are trebuintia de a cetf. cărți’ si de a se cual(ficâ„ fara întrerupere in oficiulu seu,, nimicu nu aru fi mai bine venitu pentru elu, decătu funcțiunea de bibliotecariu. Invetiatorulu cu ajutoriulu bibliotecei, aru corespunde cerintieloru scolei moderne, fără jertfe din modest’a sa lefa. In scfiimbu pentru folosirea bibliotecei satesci, invetiatoriulu s’aru pută obligă usioru la sarcin’a de bibliotecariu, fără nici o rer muneratiune banesca, fara plata. Astfelu fiindu lămuriți in privinti’a localului biblio* tecei si in privinti’a inanipulantului, urmeza a ne cla- rifică asupr’a starei ei administrative. Bibliotec’a este parte a scolei, er’ bibliotecariu na- turalu este invetiatoriulu; este deci numai o urmare fi-* reșca, câ bibliotec’a se fie pusa sub aceeași auctoritate, sub acelesi foruri, sub cari este si scol’a ipsasi si in- vetiatoriulu. La sate, respective in comunele bisericesci comite- tulu, respective epitropi’a este person’a morala îndatorata a administrâ fondurile bisericesci, școlare si fundationale; este lucru convenabilu dar’, câ totu aceste corporatîuni, in intielesulu unoru regulamente, eventualu concluse, să se însărcineze a administrâ si fondurile bibliotecei satesci. Comitetulu va propune cărțile ce sunt de a se procură, elu va supraveghiâ asupr’a bibliotecei si a bibliotecariului, elu va impune pedepse la casu de perderea cărtiloru si in sfîrsitu, in considerarea impregiurariloru locale, elu va hotărî asupr’a modului de contribuire la fondulu bi- bliotecei. Pentru modulu de contribuire stau la disposi- tiune mai multe cărări, prin cari se potu adună midiuloce pe sam’a infiintiarei si apoi a sustînerei bibliotecei. Aceste midiuloce potu fi obligate si benevole. Intre cele din- tăiu cade: incassarea unoru tacse, amesurate starei ma- teriale a poporatiunei, cu ocasiunea inscrierei fie-caruj elevu si contribuirea anuala a fie-carei familii cu căte 3 copuri de grău, eventualu de mustu de vinu, res- pective contribuirea cu acele midiuloce materiale, cari sunt mai lesniciose respectivei comune. Stringerea bu- cateloru si adunarea mustului — pentru usioratatea po- porului — se se intâmple totu-deun’a tomn’a, er’ vinde- rea loru, totu-deun’a atunci, căndu voru avă pretiu mai mare. Bucatele si mustulu se voru pune păna la ven- diare acolo, unde va aflâ comitetulu cu cale; dr’ vân- dute odata, banii incassati se voru folosi spre procurarea de cărți, eventualu spre păstrare cu interese si după im- pregiurari si spre prenumerarea foiloru cari se voru află mai potrivite. Midiuloce benevole sunt: contribuirile preste midiulocele statorite si obligate si donarea de cărți din partea unui sau altui satenu. In privinti’a procurarei cărtiloru, comitetulu va pur- cede totu-deun’a in modu treptatu si cumpatatu. Treptatti asi’a: că va incepe cumperarea cu acele cărți cari suntu mai folositore, cari sunt mai neincungiuratu de trebuintia. Cu cumpatu asi’a: că la cumperare totu-deun’a se va acomodâ puteriloru materialu-banesci disponibile. Firescu aru fi rendulu cărtiloru de cumperatu: a) cărți de cuprinsu economicu-agronomicu; b) de cuprinsu industrialu-comercialu; c) de cuprinsu religiosu-moralu; d) de cuprinsu geoșraficu-istoricu \ e) de cuprinsu fisicii- naturalu, si in șfărsitu f) cărți de cuprinsu liter^â-^ tionalu. 106 Cu ajutoriulu cărtiloru economice-agronomice, satd- nulu nostru va ajunge a cundsce sistemele cultivarei pă- mântului, a cunosce plantele cele mai folositdre si ren- tabile; va ajunge a dâ o cultura mai raționala pămân- tului, va cunosce uneltele cele mai potrivite, cu unu cu- ventu, va ajunge acolo, câ pe lănga aplicarea unui cvantu micu de putere fisica, dar’ mai multa inteligentia — se realiseze o stare materiala cu multu mai buna, decumu are astadi, pe lănga cultur’a actuala a pământului. Cu ajutoriulu cărtiloru de cuprinsu industrialu va ajunge satenulu romanu a cunosce că: o pele in pretiu de 10 fl. prefăcută in nesce hamuri frumdse sau in nesce mânuși fine, se va ridica la unu pretiu de 200 si 300 fl., că 100 mânuși de cănepa, in pretiu de 5 fl. prefăcute in nesce șervete si meseritie frumdse se va ridica la 100 fl., că 100 ocâ de lăna in pretiu de 100 fl. prefăcută in postavuri, eventualu vestminte frumdse, se va ridica la 500 fl. Cu ajutoriulu cărtiloru de cuprinsu comercialu sa- tenulu va ajunge a vedd, că din' rîze si mărgele pdte se ajunga la stare de mii de florini, că negotiulu cu pdme si vite nu este cu putintia numai la orasiulu invecinatu, ci chiaru si in locurile cele mai indepartate, in acele locuri, unde este pretiulu mai bunu, că omulu fără bani gafa pre lănga creditu si cu ajutoriulu banceloru, pdte ajunge la bani pentru întreprinderi, că asociatiunile sa- teniloru sunt la rândulu loru, si in sfersitu că comuni- catiunea si pe uscatu si pe apa este atătu de usidra astadi, incătu in virtutea comerciului se pdte face numai prin comande si asi’a mai departe. Cu ajutoriulu cărtiloru de cuprinsu religiosu-moralu, poporulu nostru care este in ajunulu demoralisarei si in pragulu coruptiunei, se va intari in credinti’a in D-dieu, in cinstirea si in cunoscerea porunciloru lui, se va fa- miliariza cu respectarea legiloru bisericesci, cu iubirea de-apropelui, va ajunge a recundsce, că fapt’a buna nu consista in tinerea serbatoriloru nescocite, ci in ajutorirea celui lipsitu, că postulu cu mdre si mazare nu este ade- verata cale spre mântuire, ci abținerea dela fapte rele, respective sevârsirea fapteloru bune duce la mântuire. Cu ajutoriulu cărtiloru de cuprinsu istoricu-geogra- ficu, poporulu nostru va ajunge a cunosce nu numai sa- tele si orasiele vecine, si nici pe acestea bine, dar’ tidr’a intrdga, tierile învecinate si lumea intrega. Va ajunge a sci că cine este, de unde este si unde merge; va ajunge a cundsce nemurile sale, vecinii sei, puterea sa, trecutulu si presentulu seu. Cu ajutoriulu cărtiloru de cuprinsu fisicu va veni in positiune de a pricepe, că trasnitulu este o scânteia elec- trica puternica si că se descarcă acolo unde se produce esplosiunea, dar’ nu după „Uciga’lu crucea/ că masinele, balonulu si telegrafulu nu sunt nesce lucruri ajutate de spiridusiu, ci sunt numai supunerea puteriloru firei la in- teligenti’a omendsca si in sftrsitu că la Precupu vinu fortune nu pentru că lucra omenii, ci pentru că de re- gula, in aceea di se nimeresce schimbare atmosferica. Cu ajutoriulu cărtiloru de cuprinsu naturalu va cu- ndsce omulu dela sate soiulu celu mai bunu de vite, vi- tele caror’a le priesce clim’a ndstra de pe aici, va cu- ndsce selbataciile (animalele) primejdidse vieții omenesci, sierpii înveninați, va sci deosebitele părți ale trupului seu, funcționarea organeloru, circulatiunea sângelui, cu unu cuventu, se va cundsce pe sine după partea sa fisica. In sfersitu prin cetirea de cuprinsu literaru-natio- nalu, satdnulu celu dela fire inzestratu cu daru poeticu, ’si va cundsce in cercu mai mare poesi’a sa si prin ea trecutulu seu, va cundsce poveștile, colindele sale si o mulțime de lucruri instructive si distractive. Prin bibliotec’a satesca aru ajunge tieranulu in po- sitie de a recundsce, că ignoranti’a este un’a dintre atri- butiunile seraciei, că in mesur’a in care inaintdza spiri- tulu omenescu, in aceea scade ostenel’a intru impacarea trebuintieloru vieții, că omeniloru trebue se le remana acele lucrări cari ceru mai puțina putere fisica, dar’ mai multa inteligintia, că funcțiunea puterei a remasu pe sam’a masineloru, dr’ omulu lucra cu spiritulu, cu inte- liginti’a, si in sfersitu trebue se pricepa, că emanciparea de lumea veche si trecerea in Cea noua numai cu aju- toriulu bibliotecei este cu putintia. Impregiurarea, că puțini omeni dela sate cari sciu ceti, sciu aprdpe de rostu pe Argiru, pe Leonatu si Do- rofata, Epistoli’a si Alexandri’a, me inddmna a constata, că consciinti’a poporului a ajunsu pe nesimțite in stare de a simți trebuinti’a bibliotecei. Acesta impregiurare me intaresce in credintia, că poporului dela sate nu-i lipsesce poft’a de a ceti, si in același timpu, totu acesta* impregiurare me nutresce in nădejdea, că nu va fi de- parte timpulu, căndu va peri lumea lui „Asia m’amn pomenitu“, si va resari o lume ndua, lumea principiului vietiei, lumea lui „Luminezate si vei fi!“ Intemeietoriulu acestei lumi este bibliotec’a dela sate. Deci infiintiati bi- blioteci sateniloru, căci or’a a unsprediecea a sunatu!!' Sibiiu, in 22 Brumariu, anulu D-lui 1882. G. Serbu. Igien’a respiratîunei. (Despre corsetu.) Un’a din ingrijirile particulare ale sexului frumosu este, câ fie-care se devie pe cătu se pdte mai cocheta si mai atragatore, era in acestu scopu se-si imagineze in totu-ddun’a cele mai diverse forme de haine, incătu unele devinu chiaru bizare, dar’ cu tdte acestea se porta, con- vinu bine, fiindu-că sunt la moda. Scopulu nostru inse nu este de a discută necesi- tatea modeloni, căci prin acdst’a de siguru că ne-amu aprinde paia in capu, si apoi si jurnalulu nostru nu va avea inaintea ddmneloru si domnisidreloru spriginulu ce speramu că ’lu voru acordă. — Ceea ce voimu se fa- cemu este, se semnalamu dre-care rele ce decurgu din intrebuintiarea unoru piese ce intra in bunulu gustu 107 alu îmbrăcămintei si toletei, si in primulu rangu avemu corsetul u. Multe dame si domnișiore, câ se devie elegante, nu se multiumescu numai in a purta unu corsetu pe cătu se pote mai mdle si a-lu stringe numai in atăt’a, câ sustinendu părțile moi si proemininte, se dea toracelui o forma mai rotunda si mai atragatore, ci din contra in- trebuintieza corsete pe cătu se pote mai tari si se strîngu câ se reducă tali’a, daca aru fi posibilu, la dimensiunea unui inelu. Dar’ trebue se scie, că cu cătu ’si reduce cine-va mai multu tali’a, cu atătu ’si reduce viâti’a, căci prin strîngerea peptului si abdomenului se jendza, doue din cele mai principale funcțiuni ale vietiei, adeca respi- ratiunea si digestiunea. Căndu se strînge cine-va in corsetu, toracele (co- stele cu peptulu) neputendu-se dilată si contractă după cumu inspiramu, nici pulmonii nu se potu mari sau mic- siorâ de volumu, căci sunt tescuiti in bietulu torace, care este incantenatu in corsetu. Din acesta immobilitate a toracelui si nedilatatiune a pulmoniloru, resulta pe de o parte, că introducemu sau inspiramu o mai mica cantitate de aeru decătu are ne- cesitate organismulu, si prin urmare o mai mica canti- tate de oxigenu, gaz indispensabilu pentru întreținerea vietiei, er’ pe de alta parte espiratiunea nefacfendu-se asemenea complectu, stagneza in pulmoni si in totu or- ganismulu unu mai mare residiu de acidu carbonicu, gaz care este forte vatematoriu vietiei, căci nu este decătu unu resultatu alu conbustiiloru interne, si este destinatu a fi aruncatu afara prin pulmoni. Din acestu schimbu incomplectu intre oxigenu si acidu carbonicu, provenitu din immobilitatea toracelui prin strîngerea in corsetu, decurge că sângele se oxigeneza mai puginu si prin urmare se impugineza in elementele constitutive ale vietiei. Dar’ corsetulu nu geneza numai respiratiunea si nu- trirea, că-ci pressandu asupr’a abdomenului (pantecelui), nu lașa locu liberu miscariloru stomacului si intestineloru si de aci digestiuni dificile si prin urmare nepofta de mancare. Vedemu deci, că prin strîngerea in corsetu se genâza doue mari funcțiuni ale vietiei, adeca respiratiunea si nu- trirea, si câ consecintie avemu: o desvoitare incomplecta a organismului, adeca acele constitutiuni debile si fără vietia. Asemenea fiintie sunt palide, anemice, predispuse spre maladii de peptu si stomachu, din care resulta apoi di- verse stări nervose, si la acele care sunt predispuse sau le posedu dejâ, le grabesce forte multu maladi’a, astu- feliu că resultatulu celu mai siguru alu strîngerei in .cor- setu nu este decătu scurtarea firului vietiei. La căte dame nu li se intempla ametieli pe strade si căderi su- bite pe la baluri, causate numai din impedecarea respi- ratiunii din caus’a strîngerii in corsetu. Unele dame porta corsetu si căndu sunt gravide (in positiune). Lașa că la asemenea dame, circulatiunea este genata chiaru prin faptulu gravidității si prin ur- mare espuse la diverse accidente, dar’ strîngăndu-se si in corsetu; respiratiunea si circulatiunea se geneza si mai multu, in plusu, că pressiunea exercitata asupr’a abdome- nului se resimte si asupr’a fetului, si acâst’a p6te dâ nascere la diferite alte accidente. Din tote acestea dovedite prin probe zilnice resulta, că usulu corsetului face reu ; dar’ a cere escluderea lui equivaleza cu cererea de a se schimbă cursulu Dunărei si prin urmare consiliamu a se usâ in modu câ se nu producă reu. (Donarea.) Apelu câtra onoratulu publicu romanu. Națiunile mai civilisate in tote timpurile au recu- noscuta, dar’ recunoscu desclinitu in dilele nostre insem- natulu rolu, ce femei’a are intru desvoltatarea si intru direcțiunea mersului de desvoitare a poporeloru. Desti- nele acestor’a mare parte sunt puse in manile ei. „Pre sinulu mamei — dice celebrulu Aime Mar- tin — pausedia spiritulu poporeloru, moralurile, preju- detiele, virtuțile loru; cu alte cuvinte civilisatiunea ge- nului omenescu." Intr’adeveru inrîurirea femeei imbratiosieza viâti’a nostra intrega, incependu dela lâganu păna la mormăntu. Intr’adeveru cine nu scie, ce impresiune adânca, nestârsa făcu in inim’a frageda a copilului plapandu primele cu- vinte, sfaturi si îndrumări ale mamei, care copilulu nice devenita june si barbatu nu le mai uita, ci formeza pen- tru elu totu atâtea sânte principii caleusatdre si de multe ori mai tari decătu passiunile vietiei? Cui nu-i este cunoscotu, că in decursulu istoriei nu odata cugetele, cari la coltiulu căminului femei’a le-a inspirata sotiului seu, fura duse de acest’a in foru si determinară intor- cerea sortiei a poporatiunei si a tierei intregi in spre mai bine sau in spre mai reu? Nu fără cuventu s’a atribuita dreptu aceea in cau- satiunea templamenteloru istorice o parte principale fe- meiloru. Nu fără cuventu se pote dice si sustînâ, că cumu sunt mamele si sotiele: asi’a e generatiunea, asi’a e societatea respectiva. De asemeni consideratiuni a fostu condusa inteli- ginti’a romana din Clusiu si giuru, căndu inainte de L acest’a cu diece ani, la initiativ’a braviloru noștri juni /■ dela universitatea din locu, incepîi colectarea unui fondu ' pentru a infiintiâ o scdla romana de fetitie in fost’a capi- i taia, er’ acumu centrulu culturale alu Transilvaniei. In- ■ ! teliginti’a romana clusiana a crediut atunci si crede si astadi, că in seclulu curentelui atătu de potinte alu ideei i naționali ne este ertatu si datorintia si noue Romaniloru,!, ; câ altor’a, a ne aperâ si pastrâ viâti’a naționale indivi-’ - duale cu midiulocele nostre si pre caii legali. Fondulu crescu in diece ani prea pucinu; abiâ ajunge la sum’a de 3000 fl. v. a. Nu cercamu căușele acestui incetinelu progresu si crescamentu. Un’a a fosta 108 de buna sama, trebue se marturimu, puțin’a nostra inte- resare de afacerile nostre publice si mai generali. De alta parte inse variele legi scolastice si de egal’a îndrep- tățire a nationalitatiloru, si solemnele promisiuni ale bar- batiloru de stătu fruntași din patri’a ndstra inca ne le- ganara in anii precedenti in visuri și sperantie, că acele legi si promisiuni numai ce se voru face odata trupu; că din diecile de milione, ce contribuescu cele aprope trei milione de Romani la susținerea statului, ni se va aruncă si noue macaru o farmitura cătu de bagatela pen- tru institutele nostre de cultura naționala romanesca. Se scie, ce deceptiune amara ne prepara pentru tredirea nostra din acelea vise si sperantie legiuirile dietei patriei nostre din cești vr’o doi ani ultimi. Sun- temu avisati si in afacerea educatiunei si culturei nostre romanesci numai si numai la propriele nostre puteri. Intre atari impregiurari fatali de grele, avemu da- torintia imperidsa se ne cugetamu seriosu si se ne apu- camu, cu o ora mai inainte, de a infiintiă institute roma- nesci pentru instrucțiunea si educatiunea fiiceloru si so- roriloru nostre. Nu mai pote fi de adi incolo pentru Romanii din monarchi’a austro-ungara lucru indiferente, daca finele nostre, fiitorele soție si mame romane, se voru cresce si instrui prin institute de ale nostre, ori câ păna acumu, totu prin scdle străine, de unde se esa unele, daca nu cu rusînare si ura, la totu casulu inse cu ne- păsare fatia de limb’a, religiunea si datinele stramosiesci. De aceea subscrisulu comitetu alu „Reuniunei fon- dului pentru infiintiarea unei scdle romane de fetitie in Clusiu" îsi permite a se adresa in generale cătra toti amicii culturei, dra in speciale cătra onoratulu publicu romanu, cătra tota suflarea si ânim’a romana, câ intru ajungerea cătu mai curendu a mantuitoriului scopu cul- turalu-nationalu se nu pregete a-i veni intru ajutoriu. Acest’a fie prin instituirea de colecte in favorea fondului, fie pasindu in sîrulu membriloru Reuniunei fondului că fundatori cu 100 fl. v. a. odata pentru totu-deun’a, au câ membri ordinari cu cotisatiune de 2 fl. pre anu. Li- stele de suscriptiune, numerisate si alaturate la acestu apelu, p. t. domnele si domnii colectanti se binevoesca a le retramite impreuna cu resultatulu operatu dlui cas- sariu alu subscrisului comitetu, Vasiliu S. Podoba (Clusiu, strad’a carbuniloru Nr. 6), la care au a se adresă pentru liste si alti amici ai educatiunei romane, cari au binevoitu a se insarcinâ cu asemeni colectări. Sorori romane si frați romani! In numele mosi- loru si stramosiloru si in numele nepotiloru si stranepo- tiloru noștri ne indreptamu cătra voi cu acestu apelu fratiescu. Cei-a printre tote fatalitatile secleloru ne ere- dira limb’a, relegea, fiinti’a romana intacta; cesti-a sunt in dreptu a pretinde dela noi, se le transmitemu nestir- bata ereditatea străbună. Se ne punemu dreptu aceea cu totii umeru la umeru. Fie-care din noi, mieu si mare, avutu si seracu, după potere se depunemu obolulu no- stru pre altariulu culturei romanesci, astadi in speciale alu culturei si crescerei fetitiei romane. In ea vomu capeta prin ast’a unu nou si potinte factoru alu esisten- tiei si progresului nostru. Jertfa nostra va produce frupte înmiite păna in cele mai depărtate generatiuni, cari ne voru binecuventâ. Din Siedinti’a comitetului „Reuniunei fondului pen- tru infiintiarea unei scdle romane de fetitie in Clusiu. “ Clusiu, 29 Martiu 1883. Alesandru Bohatielu m. p., Dr. Gregoriu Silasi m. p., presiedinte. actuariu. 1 S v Lumin’a electrica. „In numerile nostre dela 4 si 5 lanuariu trecutu, doue dile după punerea in funcțiune a iluminarei ce The Anglo- Austrian Brush Electricul Company Limited stabilise la pala- tulu regalu din Bucuresci, la Cismigiu si la Cotroceni, amu datu o scurta dare de sema asupr’a companiei ce întreprindea acesta iluminare, asupra sistemului de care se servia si asu- pr’a costului in generalu alu iluminatului publicu prin electri- citate. Abtînendu-ne atunci de a face apretiari speciale asu- pr’a nouei lumini, fagaduiamu dre-cumu, că vomu reveni asupr’a cestiunei, după ce esperientiele se voru fi facutu mai indelungu si la noi. Ne-a trebuitu se avemu o mare putere de resistentia pentru a nu mai atinge cestiunea păna acumu. „Unu vechia abonatu" ne scria, la 16 lanuariu, că tacerea nostra a produsu „unu ore-care murmuru in publicu,“ care banuesce — ne spune acestu represintantu ne-autorisatu alu publicului — că sau ne-amu „datu cdstele cu Compani’a de electricitate,“ sau că redactorulu nostru care se ocupa cu acesta materia, a muritu. Nu ne-amu influentiatu de bănuielile pretinsului nostru „vechia abonatu,“ cu atătu mai multu, că ele sunt — nici n’aru trebui s’o mai spunemu — grosolane sau cobitdre; amu cautatu a observă si esaminâ cestiunea cătu s’aru putea mai bine si intr’unu timpu suficientu, pentru a ne face convin- gerea pe deplinu. A ne face insa convingerea pe deplinu, intr’unu modu generalu, in materia de lumina electrica, aru fi, o marturi- simu, prea pretentiosu, mai cu sema daca ne-amu referi nu- mai la slabele probe ce ne a datu Compani’a de electricitate dela noi. In starea in care se gasesce electrotechnic’a astadi, aru fi greu, intr’adeveru, chiaru pentru unu corpu savantu, care s’aru ocupă specialmente si intr’unu modu aprofundatu de aplicatiunile electricitatiei, se se pronunție pe deplinu in- tr’acesta cestiune. Atătu sunt de puținu conchidietore resul- tatele ce s’au obtînutu păna astadi dela aplicatiunile electri- citatiei la iluminatulu publicu; atătu, mai cu sema, că nu se scie ce s’o descoperi mane! Amu fi preferatu dara, se inregistramu, câ simplii cro- nicari, numai faptele, cu câtu s’aru putea mai puține comen- tarii in acesta materia, pentru care nu s’a disu inca ul- tim’a vorba. Amu vediutu puținulu succesu, lips’a in fine, de ori-ce succesu, stingerea si incetarea de cătu-va timpu a lampeloru electrice din curtea Palatului; nu amu voitu insa se ne luamu, noi cei dintăiu, rolulu de a cântă de prqfundis unei insem- 109 nate întreprinderi, pentru care amu fi doritu, in interesulu desvoltarei bunului traiu in genere, reușita deplina; Pe cându insa eonsideramu întreprinderea definitivu ca- diuta, observamu acumu o dre-care svărcolire: The interna- țional Electric Company a inlocuitu, celu puținu câ firma, pe copilulu cu puțina vietia The Anglo-Austrian Brush Electrical Company, si nou’a firma, intr’o convulsiune galvanica, lan- sez a Bucuresceniloru o circulara, prin care ’i întrebă pe fie- care de nume si propune, unde si de, câte lămpi electrice „ă arcu“ aru dori se aiba pentru luminatulu esteriorii si câte „prin incandescentia“ pentru iluminatulu apartamenteloru. — Seopulu? — Pentru „a permite societatiei se cunosca nume- rulu lampeloru de care publiculu aru avea trebuintia, spre a putea se-si alega loculu unde aru putea stabili prim’a sa sta- țiune centrala electrica", ne spune circular’a. Nu e vorb’a.... Acest’a n’aru costă prea multu pe Bu- curesceni, cându aru fi cestiunea, puni si simplu, de o sta- tistica. Căndu insa, incredietore in succesulu afacerei sale, Compani’a s’aru încercă a’si întinde firele sale electrice pe strade si pe de asupr’a proprietatiloru, apoi atunci lucrulu este de consideratu mai cu maturitate. Progresiste si confidente in succesulu luminei electrice, si alte orasie au permisu să se intinda conductori electrici pe strade si pe de asupr’a proprietatiloru. Acumu insa constata cu regretu sorgint’a de pericole ce ’si au creatu printr’acest’a. Eta intr’adeveru, ce cetimu in „Scien tifle American" din 13 Ianuarie acestui anu: „.... Intrebuintiarea luminei electrice pentru ilumina- tulu publicu a datu nascere la o varietate de pericole pu- blice, totu asiâ de numerose si de seriose câ acelea ale ga- zului, insa multu mai subtile. Abiâ trece câte o di fâra să nu se observe o noua si suprindietore desvoltare a caractereloru acestoru pericole.... Firele telegrafice, atingandu-se din în- tâmplare cu firele luminei electrice, curintele deviatu prin celu mai micu contactu, incaldiesce firulu intr’unu asiâ gradu, incătu ’lu distruge si da focu ori-carei materii conbustibile ce s’aru găsi in apropiere." „Scientificulu Americanu", după ce enumera desastrele causate in mai multe strade din New-York prin atingerea accidentala a fireloru luminei electrice cu acelea ale telegra- feloru sau telefoneloru, sau prin ruperea de catra pompieri, in timpu de incendiu, a fireloru electrice si descărcarea cu- rintelui — acestui trasnetu pamentescu — in nevinovatele corpuri ale personeloru aglomerate, cere câ o lege se vina a pune capetu acestoru pericole. Opinedia apoi, câ conductorii electrici se nu mai fie permisi a se asiediâ decătu ingropati in pamentu sub trotore, sau puși in tuburi speciale, căndu ei aru trebui se fie conduși prin edificii. Nisce atari accidente nu sunt isolate. „L’electricieni din 1 Septembrie 1882, povestesce astu- felu, după „Times," o intemplare de acestu soiu, in terminii următori: „Unu accidentu, de unu genu particulara a avutu locu \eri sera la Brighton (Engliter’a.) Pe cându membrii brigadei locale de pompieri voluntari percurgeu strad’a Nordului cu scările loru, un’a diptr’acest’a atingăndu cablulu aerianu de iluminatu si fluidulu electricu descindiendu pe sîn’a scarei, a ortiatu pe pompierii ce o conduceu se-i dea drumulu. Unul altu membru alu brigadei, voindu a susține aparatul»,; pu- năndu măn’a pe elu, a primitu tota descărcarea curintelui, si a fostu paralisatu." Aceste feluri de accidente periculose, au facutu pe So- ciety of Engineers and of Electricians dela Londr’a ge pro- pună, pentru asiediarea fireloru aeriane electrice, mesuri altu- felu de seriose, de cumu se vede la Bucuresci. Cine, intr’adeveru, aru putea descrie nenorocirea ce s’aru putea intemplâ, căndu o despărțire, de pompieri aru trece, in fug’a mare, cu aparatele loru ridicate si aru atinge firele electrice spendiurate de asupr’a Calei Victoriei in.drep- tulu Palatului? Dorimu, negresitu, progresulu luminei electrice; voimu câ să se inlesnesca si incurageze ori-ce încercări intr’acesta direcțiune; ne credemu datori insa se atragemu atențiunea publica asupr’a desastreloru, încercate aiurea, la care da totu- deun’a nascere susupendarea in aejru, pe lănga si de asupr’a caseloru, a conductoriloru luminei electrice. Proprietariloru dar’, mai ăntăiu, de a-si feri casele de intemplarile de incendiu ce aduce cu sine firulu electricu; Politiei de a impedecâ întinderea neregulamentata a unui si- stemu periculosu sigurantiei publice. (După „Curierulu financiara.¹¹) Novatianu de la Pătra. Prodromulu florei romane de D-rulu D. Brandza. Prodromulu florei romane este titlulu unui pretiosu vo- lumu de observatii, făcute de d-lu Dr. Brandza, in timpu de mai multi ani, asupr’a vegetatiunei din Romani’a. Câ autoru D-rulu Brandza ne este cunoscutu prin nu- merose si interesante publicatiuni anteridre, demne de a figura alaturi cu cea mai noua si cea mai însemnata din pleiad’a operiloru sale. Lucratoru aprigu, ne inavutiesce mic’a nostra literatura sciintifica cu lucrări, menite a deveni calaus’a. Bo- tanistilora viitori si a inlaturâ multe din dificultățile ce in- timpina cei ce se devoteza studiului plantelora. Pe lănga perseverantia si inteligentia, autorulu se vede . petrunsu de iubirea de sciintia, motorulu ori-carei productiuni de valdrea celei ce ni se presenta. Recunoscăndu foldsele ce decurgu din publicatiunea ace- stei scrieri, pe de o parte ’i facemu cea mai caldurdsa pri- mire, er’ pe de alfa ne impunemu obligațiunea â resiimâ in scurtu esentialulu conținutului si a atrage.atențiunea ori-carai se intereseza de progresulu sciintieloru, remanendu ca perso- nale versate in acestu feliu de studii, se-si impună vederile si apreciarile loru. Volumulu cuprinde doue părți: 1° Introductiune si 2° Prodromulu florei romane. Din introductiune reese, câ autorulu are meritulu dă a fi pe lănga altele si unu istoriografii cu scrupulu. Urmând» valorea scrierilor» si ordinea chronologica, citeza.toti autorii) colectorii si botanistii cari au scrisu asupr’a vegetatiunei tie- rei nostre sau au facutu observatiuni, fie câ voiagiori fie câ stabili. Arata in extenso ceea-ce au lucratu si cu o drăpta imparțialitate, recunosce fie-carui’a dreptulu si meritele ce i si cuvinu. Autorii aceștia se potu asiediâ in trei categorii: 15 110 1°) Aceia cari, urmandu impresiunile insa-si ale auto- rului au facutu numai „liste mai multu sau mai puținu scurte" de plante, dintre cele mai cosmopolite si comune, fără câ se le mai alature nici macaru indicatiunile necesarii, pentru ale înzestra cu dre-care caracteru si vâlore științifica. 2°) Acei’a cari de si au observatu regulile nomenclaturei si au annexatu indicatiunile cerute de sciintia, nu au explorata decătu o mica parte a tierii si acest’a in trecatu. — Si in fine: 3°) Acei’a cari au facutu exploratiuni sistematice, mai multu timpu, pe o întindere mai mare si fiindu stabiliti in tiera. Lucrările acestor’a, din cari unele merita unu nume de distinctiune, presinta unu mai mare interesu din punctulu de vedere alu istoriei mersului erborisatiuniloru la noi, decătu câ parte integranta a unui complex de observatii, asia că: Pro- dr omulu florei romane este o opera cu totulu originala. Din partea a dou’a reese, că autorulu este unu Erboristu fără pregetu si unu Botanistu eminentu. Infruntandu peripețiile voiagiului, nesocotindu periculele adese ori apropiate, a exploratu sau singuru sau cu elevii sei munții, văile, pădurile, crângurile si livezile; le-a visitatu neîntrerupta in epocele inflorirei timpu de aprope 15 ani si suvenirile acestoru visite, conservate cu ingrigire, se adapo- stescu astadi in museulu de Botanica, infiintiatu totu prin staruintiele sale si a cărui direcțiune ’i este incredintiata. Câ botanistu adopta si susține ideile celebrului seu pro- fesoru H. BaiUon, care a recunoscutu, după multe staruintie, că plantele, copii sburdalnici ai naturei, nu se supunu regle- menteloru disciplinare numite clasificațiuni croite de botanistii anteriori, ci neesistandii linii de demarcatiune intre toate fa- Dicotyledonele suntu representate prin 74 familii cu 443 gen. si 1611 sp. (?) — Monocotyleddnele prin 17 fam. cu 118 gen. si 337 specii (?) — Acotyledonele prin 4 fam. cu 17 gen. si 42 sp. După cumu se vede, numerulu specieloru este aprope 2000. Adaogtiidu si pe acelea cari cu tota atențiunea auto- rului se voru fi strecurata neobservate, deducemu că Flora Ro- mana este un’a din cele mai bogate, si că in curdnd atenți- unea tuturoru Botanistilor va fi indreptata cătra acestu tesauru. în enumerarea planteloru, autorulu a urmatu metod’a celoru mai însemnați floristi. După numele sciintificu tote numirile populare ce porta plant’a in diferitele unghiuri ale tierei, asiâ câ a deschis o sorginte de subiecte noue pentru phylologia. A aretatu synonimiele; a indicatu localitățile unde a recoltata sau observata plant’a in epoc’a inflorirei. între tote gasimu unele, alu caroru nume este legatu intimu si pentru eternitate de acel’a alu autorului. Asiâ unele ca Verbascum Brandzae, Dianthus Brandzae, au fostu recol- tate, dar’ nedescrise, er’ altele câ Paeonia Romanica, Galium Bailloni, au fostu recoltate si descrise de insusi autorulu. Desgropăndu atâtea documente cari vorbescu de produc- tele naturale ale pamentului nostru; colectăndu majoritatea spe- ciiloru si descoperindu pe acelea ce remasesera neobservate, autorulu a adusu servicii reale: noue, pentru câ amu facutu unu pasu pe drumul sciintiei; era sciintiei, pentru că a adao- gatu fapte ce nu erau cunoscute. Fie câ opulu seu se fia precursorulu altor’a, totu asiâ de însemnate. „După „Rom. libera¹' din 2 Iunie 1883.) miliile câ si intre tote genurile si speciile, pentru câ se con- cilieze întocmirea unei clasificațiuni cu particularitățile infinite ce presinta plantele, gasesce unu singuru mijlocu: de ale strînge unele lănga altele după asemenarile ce se potu observă la totalitatea organeloru loru. Conservandu din vechile clasificațiuni numai caracterele trase din presenti’a si numerulu cotyledoneloru, se servi pen- tru formarea grupeloru secundarie de organisatiunea gyneceului, singurulu organu carui’a, după embryonu, i se acorda o va- lore de primulu gradu. visiunile de ăntăiulu si Divisiuni Urmăndu acestu principiu, eata alu doilea ordinu ce adopta: Sub-divisiuni di- Carpele libere 1—co; pla- centatie parietala in un- ghiulu internu. ti cd