Nr. 9-10 Sibiiu, 1—15 Maiu 1883. Anulu XIV. TRANSILVANIA. Foi’a Asociatiunei transilvane pentru literatur’a romana si eul- tur’a poporului romanu. Acâsta f<5ia ese căte 2 cole pe luna si costa 2 florini val. austr., pentru cei ce nu suntu membrii asociatiunei. Pentru străinătate 6 franci (lei noi) cu porto poștei. Abonamentulu se face numai pe căte 1 anu intregu. Se abonddia la Comitetulu asociatiunei in Sibiiu, sân prin posta s6u prin domnii colectori. Sumariu: Biografi’a Prea Sântitului Dionisie Romano, episcopulu de Buzeu, de episcopulu Melchisedecu. — Adausu de notitie bibliografice din seclulu XVII si XVIII. — Abecedariu romanescu din seclulu XVII. —^Disertatiune: „Cultur’a, concordi’a si laborea, aceste trei sunt armele invingatore in ori-ce lupta“, de loanu Butnariu. — Procesu verbale alu comitetului Asociatiunei transilvane pentru literatur’a rom. si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 25 Aprile n. 1883. — Bibliografia. — List’a oferteloru incurse dela inteligenti’a romana din Desiu etc. Biografi’a Prea Sântitului Dionisie Romano, episcopulu de Buzeu de episcopulu Melchisedecu. Estrasu din Analele Academiei romane, seri’a II, tom. V, sect. II: Memorii si notitii. (Urmare). Dionisie era puținu iniatiatu in sciintiele teologice; de aceea elu in aceste noțiuni biblice a mentinutu păna si im- partirea cârtiloru sânte in protocanonice si devterocanonice, îm- părțire, care nu este primita in biseric’a resaritului. Amu vediutu in urma, câ Dionisie se bucura de protec- tiunea principesei Elisavet’a Stirbeiu. Resultatulu acestei pro- tectiuni a fostu,- câ in acestu anu 1851, Dionisie fu numitu de principele Stirbeiu egumenu la monastirea Sadov’a, din Olteni’a. Acolo Dionisie a infiintiatu scol’a pentru copiii sa- teniloru si a continuatu ocupatiunile sale literarie, cu tradu- cerea si tipărirea de cârti in limb’a româna. Cea d’ântâia lucrare a lui literara, dela Sadov’a, a fostu o cărticica de rugăciuni in limbele româna si greca, intitulata: „Rugăciunile sântei si Dumnedieescei liturgii“, dedicata pro- tectorei sale si chiaru recomandata de ea lui Dionisie, spre traducere si publicare. Carticic’a are formatulu 16°, cu 93 pagine, tipărită in Bucuresci, in tipografi’a lui losifu Ko- painig, 1851. In cuventulu dedicatoru, Dionisie spune, că acesta căr- ticica a fostu tipărită in limbele nemtiasca si grecesca de so- cietatea greco-româniloru ortodoxi din Vien’a. Domn’a, dăndu acesta cărticica lui Dionisie, a cerutu câ elu se o traduca si tiparesca in romănesce. Dionisie dice, câ precum autorulu primitivu a tradusu acele rugăciuni in limb’a nemtiasca pentru ortodoxii ce nu sciau grecesce, totu asia si elu a conservatu in editiunea sa textiilu grecescu, pentru grecii ortodoxi, de cari suntu multi in tiar’a romănesca, si multi nu cunoscu limb’a româna. Rugăciunile acestea suntu acomodate la leturgiele ce se seversiescu de preotu in timpulu sântei liturgii, asia câ fia- care crestinu citindu-le in taina, participa ore-cum si insusi cu rugăciunea la acele leturgii. Acest’a este o imitatiune a usului ce se pazesce in biseric’a romano-catolica, unde cre- știnii, nepricependu limb’a in care oficieza preotulu, citescu in taina in timpulu liturgiei nisce anumite rugăciuni, fia-care in limb’a sa materna. Usulu acesta nu este in biseric’a or- todoxa, unde serviciele divine, seversindu-se in limb’a popo- rului, fia-care intielege cele audite, numai se fia cu luare-aminte si pdte participă cu duhulu si cu inim’a sa la ele, fără a ave elu insusi nevoia să citesca ceva in timpulu serviciului. Domn’a Stirbeiu voiâ, câ aceste rugăciuni, să se adaoge la cărticic’a precedinte de rugăciuni. Dionisie inse spune Domnei, că cărtic’a anteriora esise dejâ dela tiparu, dara ’i va implini acesta dorintia la o noua editiune. •In anulu 1852, Dionisie continuăndu revist’a sa religiosa, a publicatu intru o brosiura 8°, cu 100 pagine, „Proverbele lui Solomonu,“ tipărită in tipografi’a St. Mitropolii din Bu- curesci. Ea este adresata tinerimei române, care lui Dionisie este draga si scumpa, că-ci in ea (tinerimea), dice elu, se concentreza speranti’a parintiloru si a rudeloru, si mai cu sema așteptarea patriei. Dionisie a avutu fericita ideia de a dă tinerimei acesta cărticica, plina de maxime si regule intielepte de conduita in lume. In ea se dau tineriloru si celoru ma- turi sfaturi practice, despre ceea-ce trebue se faca omulu cu minte, si de ce pericole să se feresca, traindu in lumea acesta. Pentru poporulu de josu cu deosebire suntu plăcute si folo- sitore acestu felu de regule si povetiuiri. De aceea inca din vechime prin scdlele nostre poporale, si prin casele particulare ale omeniloru de tiera cărturari, se prescriau si se dteu cu dragu maximele filosofului Arghirie s. a. de felulu acest’a. Proverbele lui Solomonu suntu multu mai bogate, mai sublime si mai felurite, si mai autorisate, câ unele ce făcu parte din cărțile sântei scripturi. Cărticic’a acest’a si astadi ar fi o mare bine-facere a o pune in măn’a fia-carui elevu, mai alesu pe la scolele pri- 9 66 mare de prin orasie si sate. Proverbele lui Solomonu, cumu ni le preda Dionisie, suntu o noua traducere făcută de den- sulu de pe textulu biblicu francezu — tradusu din origina- lulu evreu. Dionisie, spre susținerea „Bibliotecei sale religiose," fă- cuse apelu la toti literatii români de a-i trimite scrieri mo- rale si religiose, spre a le publica. In urm’a acelui apelu, colonelulu loanu Voinescu, pune la dispositiunea lui Dionisie o lucrare a sa intitulata: „Elemente de crestinesc’a invetia- tura, cu persecutarea Istoriei sfinte si catihisulu pe scurtu," traduse de elu din rusesce. Traducatorulu adresându-se „Prea Cuviosului archimandritu Dionisie egumenulu monastirei Sa- dov’a,“ spune, câ in cdsurile sale de odihna a tradusu acesta cârticica, care in limb’a rusesca s’a tiparitu mai multu câ de 60 de ori; elu poftesce pe Dionisie, se o tiparesca in nume- rele „Bibliotecei religiose,“ conformu apelului ce făcuse la pu- bliculu literatu. Traducatorulu renuntia a primi exemplarele promise in anuntiu pentru autori seu traducători, si cere se-i se dea numai câte-va exemplare, era restulu se-lu desfaca Dionisie in folosulu asiediaminteloru de fete sermane, înte- meiate de Maria sa Domn’a Elisaveta Stirbeiu. Dionisie, respundiându Colonelului Voinescu, ’i multia- mesce, si-i spune, câ pe lângă scrisorea sa i trimite 50 exem- plare pentru densulu, era 300 exemplare le va inaintâ la asie- diamintele intemeiate de Mari’a sa Domn’a. Inchiae scrisorea, laudându fapt’a Colonelului, si dorindu-i se aiba imitatori intre toti cei cu putere si mijloce, de a lucra pentru folosulu nemului.*) Cârticic’a are formatulu 8°, cu 81 pagine, sieste forte recomandabila pentru invetiamentulu religiosu in scotele primare. Ea cuprinde in scurtu istori’a Vechiului si Noului Testamentu, apoi principiele fundamentale ale dogmeloru si moralei creștine, si inchiae in regulele religiose despre dato- riile ostasiului: a) câtra Dumnedieu, b) câtra stăpânire, c) câtra superiori, d) câtra tovarasi, e) câtra slujba, f) câtra sinesi. Unulu dintre elevii lui Dionisie, trimiși sub Mitropoli- tulu Nifonu in Aten’a, anume Ilie Banescu, intorcându-se in patria, si devenindu profesoru la seminarulu din București, in anulu 1852, a tradusu din grecesce unu tractatu de filosofia, compusu de Archiereulu Veniamin Sinadon predicatorulu Bi- sericei cei mari din Constantinopole. Traducatorulu a dedi- cata acestu tratatu Mitropolitului Nifonu. Dar’ se vede câ Mitropolitulu nu s’a interesatu de tipărirea lui, si de aceea traducatorulu l’a datu lui Dionisie, câ se-lu tiparesca cu chel- tael’a sa, ceea ce Dionisie a primita si l’a tiparitu in o bro- siura 8°, de 64 pagine. Dionisie insira si acesta publicatiune in list’a lucratoriloru si a publicariloru sale literarie.**) Tra- tatulu acest’a este precesu de o introducere, care se intinde in 20 pagine. Acolo se analiseza dicerea Filosofia, se da definitiunea ei si se areta scopulu ei. Apoi restulu de 44 pagine trateza despre existenti’a lui Dumnezeu, aducendu ar- gumintele intrebuintiate de filosofi spre demonstrarea exis- tentiei Creatorului si regulatoriului Universului si a omenirei. Combate opiniunile celoru ce aru voi se afirme, câ in Uni- *) Acesta eorespondintia este tipărită, câ prefatia la cârticic’a aici descrisa. **) Vedi copert’a dela urma a brosiurei lui Dionisie „Manualulu adeveratului religiosu" edit. 1858 Iași. versu totulu s’a produsu si se produce spontaneu, fara Dum- nedieu. Brosiur’a acesta s’a tiparitu in tipografi’a Mitro- poliei din București si este dedicata Mitropolitului Nifonu. In anulu urmatoriu 1853, Dionisie a tradusu si publicata, totu in tipografi’a Mitropoliei, intru o brosiura 8°, cu 54 pa- gine, una din cărțile biblice ale lui Solomonu, intitulata „Ecli- siastulu", de cuprindere filosofica-morala. Ea a fostu dedi- cata lui Filoteiu, episcopulu de Buzeu. In prefati’a dedica- toria, Dionisie prin laude voiesce sâ atraga pe episcopi a con- lucra spre luminarea clerului si ridicarea lui intelectuala si morala. „Prea Sânti’a vdstra, ’i dice Dionisie, cunosce prea bine, câ chiamarea preotului, fiindu cu totulu morala, si în- deletnicirile lui spirituale, partea lui morala se cuvine a fi cultivata, câta se va pute mai multu, si mintea luminata cu cunoscintiele ce se ceru dela o asemenea persdna; pentru aceea ve siliti a inavutf clerulu din eparchi’a Sântiei vostre cu totu felulu de cârti morale si religiose, deschidiendu scole in tote părțile, indatorindu pe preoți, câ chiaru ei inșii sâ dea lecții de religia si morala in aceste scoli si fiindu in semina- rulu episcopiei Prea Sântiei vostre tineri mai multi, de câtu indoitu numerulu prescrisu de legiuiri........Prea sânti’a vd- stra prin aceste fapte combateți si ideia greșita a acelor’a, cari credu, câ preotului ’i este destulu sâ știa a ceti ceslo- vulu si psaltirea, fâra sâ le intielega, si nu mai are trebuintia de alte invetiaturi. Acesti’a suntu asemenea doctorului, care la toti bolnavii, de ori-ce bole aru fi fostu, porunciâ sâ li se ia sânge si sâ bea apa calda, câtu se va pute mai multu. Prea Sânti’a vdstra sciti, câ in desiertu s’aru osteni cine-va se imbunatatiesca starea materiala a clerului, câ daca starea morala nu va fi îngrijită, nu folosesce nimicu; in vreme ce, fiindu starea morala după cum s’aru cuveni, atunci nu le-aru lipsi nimicu, pentru câ Domnulu dice: vrednicu este lucrato- rulu de plat’a sa. „Intre cărțile ce doriti a le avea preoții, de multe ori mi-ati aretata, câ ati dori sâ fia cea d’ntâiu Biblia, o edi- tiune inse mai portativa, mai îndreptată si cu comentariele trebuinciose. Si la acesta aveți cea mai mare dreptate, fiindu câ la tote națiunile creștine Bibli’a este cea d’ântâiu carte...." Areta apoi, câ Bibli’a in limb’a româna a devenita forte rara, fiindu câ până acum s’au facutu numai trei editiuni. De aceea elu a inceputu a edâ intre brosiurele „Bibliotecei reli- gidse" si unele din cărțile Bibliei, din cari până acum au esitu la lumina „Proverbele lui Solomonu" si „Eclisiastulu." Pe acesta din urma o dedica lui Filoteiu, câ semnu de recu- noscintia, pentru bunatatea si dragostea ce tota-d’aun’a i-a aretatu acestu episcopu. Si acesta brosiura s’a tiparitu in ti- pografi’a Mitropoliei din Bucuresci. Totu câ parte din „Bibliotec’a religiosa" a tiparitu Dio- nisie, in același anu, o brosiura in 16°, cu 38 pagine, intitu- lata: „Tinerulu lucratoru", tradusa din frantiuzesce de Vir- gilie Plesiodnulu, tipărită totu in tipografi’a Mitropoliei. Car- ticic’a acest’a cuprinde biografi’a unui vîrtuosu tineru tipo- grafii, numitu Leadru Vandres, născuta in anulu 1808 la Lil’a. Ea este scrisa cu scopulu de a dâ tineriloru unu esemplu bunu, după care ei se-si formeze viati’a loru, obicinuindu-se la virtute, de aceea ea si este adresata tineriloru lucratori. Dela același traducatoru Virgilie Plesioenulu, care erâ inca pe băncile scolei militare, Dionisie a primita si tiparitu 67 o alta cărticică, totu in 16°, in 247 pagine, intitulata: „Eustach Placida", tradusa in romănesce din limb’a germăna. Subiec- tulu ei este unu generalu romanu, cu numele acesta, barbatu forte religiosu, impreuna cu soti’a si cu doi copii ai sei. Elu a trăita sub imperatulu Traianu, s’a crestinatu cu tota cas’a sa si a suferitu morte de martini, la anulu 130, sub impera- tulu Adrianu. Autorulu ei germănu au fostu Ghristof Scbmid. Dionisie, primindu a se publica acesta traducere in numerile „Bibliotecei religiose¹¹, face in prefatia acesta lauda tinerului traducatoru: „Redactiunea cu plăcere infatisieza publicului ce- titoru acesta cărticică, precum si acea intitulata: „Tinerulu lucratoru", amendoue, traduse de unu tineru, ce inca păna acumu n’a parasitu băncile scolei, si care orele sale de re- creație nu le perde in zadarnicii, ci le intrebuintieza in lu- crări folositore publicului. O de ar imita aceste esemple toti tinerii ce urmeza calea studiiloru! Atunci amu vede limb’a româna inavutita cu mai multe scrieri trebuinciose si folosi- tore. “ Amăndoue aceste cărticele suntu forte proprii pentru educarea simtiului religiosu si moralu in copii si in poporulu muncitoru. In anulu acest’a 1853, Rusi’a ocupase principatele si le amanetase pe sem’a sa, păna ce Turcia ’i va satisface tote cererile ei politice. In curgerea resboiului ce s’a aprinsu intre Rusi’a si Turci’a, Dionisie a fostu amenintiatu de o mare primejdia. Pîrîtu la comand’a rusesca că aru fi tinându relatiuni tainice cu comand’a ostirei turcesci, care ocupă po- sitiuni strategice pe tiermulu romănescu alu Dunărei, co- mand’a rusesca a cerutu dela guvernulu romănu, că Dionisie să fia destituitu din egumenatu si datu judecatiei, că unu tradatoru. Dionisie, prevenitu la timpu de acesta urgia, trecu în tier’a turcesca, unde urgi’a rusesca i-a atrasu simpatiile autoritatiloru turcesci si a fostu recomandatu Sultanului, care l’a onoratu cu o decoratiune a sa.*) Petrecendu cătu-va timpu prin orasiele de pe malulu dreptu alu Dunărei, s’a dusu apoi la Constantinopole, unde a petrecutu păna la de- siertarea principateloru de oștirile rusesci. In tiera insa, in absinti’a lui Dionisie, elu fu datu in judecata bisericesca, după cererea comandei rusesci. Mitro- litulu Nifonu erâ pusu intru o positiune grea: să condamne pe Dionisie ori să-lu achite? Amendoue aceste alternative aru fi provocatu nemultiamiri asupra-i, ori din partea curtiei suzerane, ori din partea celei protectore. Mitropolitulu găsi unu espedientu, prin care se achită usioru de acesta încurcă- tură politica. Elu declară, că, după canone, nu pote judecă pe Dionisie, fiindu-că acel’a nu aparține clerului bisericei sale, ci la clerulu bisericei Moldovei, de unde venise in Mun- teni’a. Prin urmare mitropolitulu Moldovei este in dreptu a-lu judecă. Elu ce pote face in acestu casu este numai a-lu destitui din egumenatulu dela monastirea Sadov’a si a-lu în- locui cu altulu. S’a otarîtu dar’, câ când Dionisie se va ivi iarasi in Munteni’a, guvernulu se-lu trimită cu escorta păna la Focsiani si de acolo să-lu treca in Moldov’a. Acesta ota- rîre bisericesca s’a comunicata guvernului si s’au luatu mesuri pentru esecutarea ei la timpu. ♦) Decoratiunea acesta, in inventariulu facutu de tribunalu despre averea lui Dionisie, este pretiuita cu 100 lei noi. Când Dionisie a venita in tiera, elu fu pusu in carutia de posta si cu escorta dusu păna la Focsiani, si lasatu se se duca in Moldov’a. Elu se duse la lași, se infatisiă mitropo- litului Sofronie, bolnavu de superare si de ostenela. Mitropolitulu ’lu rândul să se duca la spitalulu mona- sticei Nemtiului, ce se afla in târgulu Nemtiului, si dă acolo ordinu, că să-lu caute cu tota îngrijirea păna la insanatosire. Dionisie avea prietini si in Moldov’a, si anume intre personele cele mai influinte, pe lănga Domnitorulu Grigorie Ghic’a, precumu: C. Negri, Grigorie Cuza si altii. Ei l’au recomandatu Domnitorului, câ pe o persona ca- pabila si câ mare patriotu romănu, cadiutu jertfa intrigiloru politice esteriore si au midiulocitu pentru dânsulu a i se dâ vre-o funcțiune bisericesca. Domnitorulu Ghic’a a însărcinata pe Dimitrie Raleta, ministrulu de culte, câ sâ gasesca o po- sitiune onorabila pentru archimandritulu Dionisie. Privirile patriotiloru amici ai lui Dionisie s’au indreptatu la monastirea Nemtiului, cea mai însemnata chinovia din tota Români’a pen- tru trecutulu ei istoricu, pentru averile sale si pentru nume- rulu celu mare alu monachiloru petrecatori acolo — păna la 600. Acesta monastire, după mortea staretiului Neonilu, tăm- plata la anulu 1853, îsi alesese staretiu, după regulele sale, pe unulu dintre călugării sei, anume pe duchovniculu Nata- nailu. Acest’a, de si erâ de origine rusu, inse era venita acolo din tineretie si călugărita acolo, unde si petrecuse păna la betrânetie; elu se bucură de o stima generala si erâ du- chovnicu la multe familii boeresci ale tiarei. In resbelulu ruso-turcu din urma, Natanailu făcuse si elu, câ si alti pre- decesori ai sei, — charazise dre-cari provisiuni ostiriloru rusesci. Purtarea Rusiei cu tierile române in resbelulu acest’a, adeca amanetarea loru, care ascundea tendinti’a deplinei loru cuceriri, a desteptatu in patriotii români o mare ura asupr’a protectoratului rusescu si a totu ce erâ rusu si rusescu. Bietulu betrânu, Natanailu, staretiulu monastirei Nem- tiulu, fu hazazelulu pecateloru politicei rusesci in principate. Elu fu destituitu, si nu tărdiu după aceea muri de întristare, la mitoculu monastirei de pe mosi’a Ocea, lănga tărgulu Nem- tiului. Destituirea acestui staretiu, a causatu nemultiamire ătâtu mitropolitului Sofronie cătu si soborului monastirei. Candidatulu la stareti’a vacanta erâ deja otarîtu de guverna: archimandritulu Dionisie. După rânduelile monastiresci ab-antiquo, basate pe ca- ndne si sancționate prin usu si prin chrisove domnesci, stare- tiulu se alege de soboru si dintre membrii soborului. Ale- sulu apoi se supune la aprobarea mitropolitului, care, la răn- dulu seu, cere aprobarea Domnesca. De aceea Dionisie, câ canditatu propusu de guvernu la stareti’a monastirei Nem- tiului, a intimpinatu greutati neinvincibile. Mitropolitulu So- fronie, căndu i s’a propusu candidatur’a lui Dionisie la sta- retia, a refusatu absoluta, referindu-se la canone si la asie- diemântulu monastirescu. Tote staruintiele guvernului pe lănga mitropolitu, au remasu zadarnice. Mitropolitulu a de- clarata, câ aru primi mai lesne candidatur’a lui Dionisie la o episcopia (episcopi’a Românului erâ vacanta), de cătu la sta- reti’a monastirei Nemtiului; guvernulu iarasi din partea sa, 9* 68 nevoindu a cede, mitropolitulu s’a abtinutu dela ori-ce parti- cipare la acestu actu, lasându pe guvernu să faca ce voiesce. In monastirea Nemtiului, vestea despre noulu candidata de staretia si despre impunerea lui prin guvernu, a conster- nata totu soborulu, care privi cu adănca măhnire, calcarea vechiloru asiediaminte monastiresci. Au trebuîtu insa toti să-si ascunda durerea si să se supue vointiei domnesci. In primaver’a anului 1855, archimandritulu Dionisie fu instalatu in stareti’a monastirei Nemtiului si Secului de logo- fetulu George Sturza, delegatu inadinsu pentru acest’a, de Domnitorulu Grigorie Ghic’a, si fără nici participare din par- tea autoritatiei bisericesci. Eta alocuțiunea logofetului Sturz’a către soborulu monastirei: „Cuviosi părinți! Prea Inaltulu nostru Domnu, intru neadormit’a sa ingrijire pentru binele obstescu, er’ mai alesu pentru binele locasiuriloru dumnedieesci, insufletitu de adenc’a religiositate, de care a datu atătea strălucite dovedi, a gasitu de cuviintia a pune in fruntea acestei sânte monastiri pe unu barbatu, ale caruia insusiri inchizesluescu implinirea măntui- toreloru doriri ale Măriei Sale. Barbatulu acest’a este Prea Cuviosi’a sa părintele ar- chimandritulu Dionisie, ale caruia cunoscintie si vîrtuti suntu obstesce pretiuite si a caruia vietia a fostu unu siru lungu de strădanii pentru luminarea nemului nostru, pentru inta- rirea credintiei si pentru Înavuțirea literaturei bisericesci cu cele mai frumdse scrieri. Numai dela unu asemenea barbatu se pote aștepta Înflorirea acestora monastiri, intemeerea cre- dintiei, latirea cunoscintieloru, imbunatatirea clerului si re- nascerea morala a intregei tieri. Imbratisiati-lu dar’, imbra- tisiati-lu cu căldură, si ajutati-lu intru implinirea frumdsei, dar’ grelei si spinosei sale chiamari. Dati-i ascultarea cuve- nita, care este cea mai neaperata conditiune a vietiei mona- chice. Scutiti-lu de superarile, cari de atătea ori au turbu- rata liniscea acestui săntu locasiu si au amarîtu vieti’a celoru mai din nainte stareti. Aratati-ve vrednici de înalt’a buna- vointia a prea bunului nostru Domnitoru, pentru care înflo- rirea numiteloru monastiri va fi cea mai frumosa resplatire a nenumerateloru sale bine-faceri către ele." Apoi delegatulu Domnitorului adresăndu-se către Dioni- sie, i dice: „Prea Cuvidse părinte archimandrite Dionisie! Primesce acesta numerosa turma sufletesca, pe care parin- tesc’a ingrijire a Domnitorului ’ti incredintieza prin mine: fii ei pastoru bunu, pastoru blându si duiosu si o condti pe calea adeverului, a luminei si a măntuirei, spre multiamirea reli- giosului nostru Domnitoru, spre bucuri’a si folosulu intregei tieri si spre laud’a lui Dumnezeu!" Archimandritulu Dionisie tine la acesta ocasiune o cu- vântare, adresata marelui logofetu Sturz’a si altoru boeri pre- sinti, precumu si calugariloru monastirei. In exordu spune, că omenii ordinari, moru fără a lașa urma de existinti’a loru pe pamentu; dar’ omenii mari făcu epoca cu vieti’a loru. Ferice de națiunile caror’a Dumnedieu le trimite nisce asemenea omeni. De aceea acest’a trebue se cera națiunile dela Provedintia, prin rugăciunile loru. Na- țiunea româna, martira de atătea secole, mai vîrtosu trebue să faca asemenea rugăciuni la Dumnedieu. Lauda apoi pe Domnitorulu Ghic’a, pentru multele bine-faceri cu care a în- zestrata tier’a, si că acum voiesce a întinde bine-facerile sale si asupr’a monastirei Nemtiului. Vorbesce despre scopulu, cu care bunii creștini au fundatu monastirile, spre a fi asilu si limanu celoru necăjiți si obositi, scole de moralu si de pietate. Că monachismulu nu trebue a se margini numai in practicele tradiționale, ci in fapte folositore societății. De- vis’a monachului trebue să fia; roga-te si lucreza." Asiâ do- resce Domnitorulu să fia monastirea Nemtiului. Declara că primesce sarcin’a staretiei, cu tote marile ei greutati, dar’ spera in ajutoriulu lui Dumnedieu, spre a pute implini dorinti’a Domnitoriului, care este obstesca, împărtășită chiar si de pă- rinții cei bine-gănditori. Adresându-se către călugări, le spune despre sine: „Pa- rintiloru si fratiloru! Este multu timpu de când lipsescu din acestu săntu locasiu, unde mi-amu tunsu perulu, la piciorele acestui altariu. Dorinti’a invetiaturei m’a facutu să esu de aici. — O! daca in timpulu acel’a aru fi fostu aici o scola cătu de mica, negresitu ca mi-asi fi petrecutu vieti’a aicea, si de căte osteneli, de căte suferintie, nu asi fi scapatu! Dar’ cugetulu nu me mustra, căci nu mi-amu perdutu timpulu in zadaru, n’amu adusu defăimare acestui chinoviu, fiindu-că amu slujitu cu credintia si cu zelu natiunei române, care a sciutu să pretiuesca ostenelile mele, pentru binele careia amu sufe- ritu de multe ori dar’ man’a Proniei nu m’a parasitu nici- odată. Si suntu plinu de incredintiare, că degetulu Domnului, care m’a aperatu totu-d’aun’a si m’a aretatu stapănitorului acestei tieri, me va apera si de acumu inainte." Apoi spune calugariloru scopulu ce trebue să urma- resca petrecatorii in acesta monastire: mântuirea sufletesca prin paz’a porunciloru lui Dumnedieu si prin vieti’a neprihă- nită. Cei ce nu vinu aici pentru acestu scopu, aceia suntu ipocriti, cari, sub masc’a religiunei, ascundu alte interesuri personale, si cu cătu numerulu acestor’a va fi mai mare, cu atăt’a se va face mai mare scandalu si vatemare societatiei. Areta mai departe, că societatea a inzestratu cu multa dăr- nicia acesta monastire cu bunuri materiale; spre resplatire trebue a i se da bunurile duhovnicesci. Face apelu la toti cei iubitori de bine, să se adune imprejurulu lui, fagaduin- du-le îngrijirea si ajutoriulu seu la trebuintiele loru duhovni- cesci si materiale. Acum archimandritulu Dionisie erâ staretiu alu mona- stirei Nemtiului si Secului. Guvernulu lui Vodă' Ghic’a, ba- satu pe marea bogatia aparinta a acestora monastiri, si dă- duse unu crisovu pentru infiintiarea acolo de institute de in- vetiamăntu pe o întindere mare, precum: unu seminarul pen- tru instruirea calugariloru tineri, unu liceu cu 8 clase, o scola de agricultura, de pomologia, etc. Monastirea avea in adeveru multe moșii, insa o mare parte din ele produceau puginu, din causa că ele se luau in arănda cu pretiuri mici de către unii din boeri sau de favoriti boeresci si domnesci. Cu modulu acest’a, veniturile abia ajungeau pentru intreti- nerea monastiriloru cu dependentile loru, cu institutiunile si fabricele monastiresci; cu spitalulu si cu scol’a din târgulu Nemtiului. Căndu Statulu a luatu administratiunea averiloru monastiresci, in anulu 1859, ministeriulu, in lîps’a de banei ce suferiâ, credea că va gasf la monastirea Nemtiului bani gat’a, celu puginu unu milionu; dar’ n’a gasitu de cătu vr’o 69 câte-va sute de Iei, si la celu d’ăntăiu budgetu ce s’a facutu pentru monastire, abia au ajunsu tote veniturile monasticei spre intretinerea ei si a institutiuniloru pendinte, in cătu gu- vernulu, in anii următori, că să pdta ave si elu vre-unu pro- titu din acele venituri, a totu redusu budgetulu monastirei păna la ridicolu, suprimăndu si apoi reducendu chiar si sala- riulu staretiului păna la 100 lei pe luna. Dionisie n’a pututu face in monastirea Nemtiului nimic’a alfa din cele proiectate si Închipuite de guvernu, de cătu se- minariulu pentru monachi. Semiuariulu fu asiediatu in localulu tipografiei. Profesori fura numiti: Ieromonachulu Genadie, adusu pentru acest’a din Banatu*) si trei dintre elevii ce se- versisera cursulu in seminarulu din Socol’a si imbracase schima monachicesca. Insa acestu seminariu n’a avutu durata lunga. Departatu dela centru si lipsitu de priveghiarea cărmuirei, a datu ocasiune la multe desordine, si după vre-o patru ani de existintia, fu desfiintiatu de guvernu, după ce administratiunea averiloru monastiresci a trecutu la ministerulu de culte si in- strucțiune publica. Dionisie a facutu bre cari imbunatatiri la tipografi’a mo- nastirei, procurăndu litere moderne, pe lănga acele vechi bi- sericesc! cirilice si tiparindu căte-va cârti. ■ De asemenea a modificatu si unele constructiuni din interiorulu monastirei. Stareti’a lui Dionisie a fostu scurta. Elu nu erâ siguru pe positiunea sa. Soborulu nu-lu iubia. Mitropolitulu curmase cu dănsulu si cu monastirea ori-ce comunicatiune oficiala. Intre acestea, in anulu 1856 se sfersi terminulu de 7 ani alu cărmuirei Domniloru romăni, puși după conventiunea dela Balt’a-Limanu. Grigorie Ghic’a a trebuitu se parasesca Domni’a si tier’a. Era in loculu lui Pdrt’a a numitu caima- camu pe Teodora Balsiu, păna la definitiv’a otarîre a puteri- loru Europei despre sort’a principateloru. In tiera se Înce- puseră luptele politice pentru unirea principateloru romăne. Sdrfa lui Dionisie acum a devenitu periculosa de totu. Prietenii lui Dionisie erau toti unionisti, prin urmare in dis- grati’a guvernului, care erâ antiunionistu. Călugării, cari păna acum suferise in tăcere impunerea staretiei lui Dionise, au protestatu la mitropolitulu pentru calcarea asiediaminteloru monastiresci, privitore la stareti’a monastirei, au ponegritu administratiunea lui Dionisie si au cerutu la mitropolitulu revenirea la ordinea cea vechia mona- stiresca, de a se alege staretiulu din soboru si prin soboru. Mitropolitulu, după intielegerea avuta cu caimacamulu, a tri- misu mai ăntăiu o comisiune la monastire, si primindu dela ea unu raportu defavorabila pentru positiunea lui Dionisie, l’a destuitu si a poruncitu să se faca alegere de staretiu după asiediemintele monastiresci, ceea-ce s’a si facutu, alegendu-se la staretia duhovniculu Gerasimu. Acest’a a urmatu in 1856, lun’a luliu. Stareti’a lui Dionisie la Nemtiulu a duratu asiâ dar’ unu anu si căte-va luni. Cătu de nesuferita a fostu pentru soborulu monastirei Nemtiului stareti’a lui Dionisie, se pdte vedea din istori’a acelei monastiri, scrisa acolo si publicata in anulu 1857, in *) Genadie, după desfiintiarea seminaruilui din monastirea Nem- tiului fu numitu profesoru de limb’a latina la semiuariulu din Romanu. De acolo permutatu câ directoru si profesoru la semiuariulu din Bucu- resci. La morte a dăruita bibliotec’a sa Academiei. tipografi’a monastirei. Ajungbndu cu biografiile staretiloru păna la Dionisie, nici macara nu se pomenesce numele lui, ci vorbindu de depărtarea din staretia a staretiului Natanail la 1855, Februariu 24, continuă asiâ: „Cele ce s’au lucratu de atuncea si păna la 1856, luliu 19, pentru aceste sănte monastiri, noi, câ cele ce nici-cum nu au privitu spre inta- rirea si folosulu soborului, si câ cele ce bine suntu cunoscute de inalt’a ocărmuire politicesca si bisericesca, amu socotitu a fi de prisosu se se mai istorisesca aici. Insa, de si certăndu ne-a certatu Domnulu, dar’ mortii nu ne-au datu, pentru că prin mil’a si intielept’a punere la cale a înaltului guvernu si a prea săntitului mitropolitu, împreuna si a iubitoriloru de Dumnedieu archierei ai tierei, cari pururea se silescu pentru binele si intemeerea iubitei patrii, s’a trimisu aici la fati’a locului o înalta comisiune politicesca si bisericesca, in care forte cu luare aminte si cu fric’a lui Dumnedieu lucrându cin- stitele fetie, cari au fostu renduite si cunoscendu nevinovati’a soborului, s’a otarîtu de către inaltulu guvernu si der către prea săntitulu mitropolitu câ insusi soborulu să-si alega po- vetiuitoru, după asiediembntulu monastirei. Si asiâ soborni- cesce s’a alesu si s’a pusu staretiu părintele Gerasimu, la 1856. Septembrie 1." (Ist. m. N. si S. f. 9. 1857.) Dionisie, sdruncinatu moralicesce si lasatu pe drumuri, se retrase in Iași, unde prietinii lui ’lu primiră cu multa com- pătimire la sort’a lui. Elu erâ bine vediutu de toti unistii, dar’ pe atăfa de reu vediutu de antiunisti si mai cu sema de N. Istrati, capeteni’a antiunistiloru, care pe atunci erâ fac- totum in Moldov’a. In acesta positiune a petrecutu Dio- nisie păna la 1859, după alegerea Domnitorului Alexandru Cuz’a la Domni’a intrega a României. In retragerea sa dela Iași, Dionisie iarasi s’a ocupatu cu literatur’a si cu tipărirea de cârti. Mai ăntăiu a publi- catu o colectiune de acte, spre a justifică stareti’a si admi- nistratiunea sa dela monastirea Nemtiului. Brosiur’a acest’a s’a tiparitu in tipografi’a Buciumului romănu din Iași. Spre a intimpina acusatiunile, ce i se aduceau de unii, câ elu aru fi dusmanulu monachismului. că in monastirea Nemtiului aru fi tinsu la desfiintiarea călugăriei, elu, in anulu 1858, a publicatu, in aceeași tipografia, o brosiura de 104 pagine, 8°, intitulata: „Manualulu adeveratului religiosu, po- vetiuitorulu sufleteloru pe calea măntuirei." Lucrarea acest’a este dedicata mitropolitului Sofronie alu Moldaviei. In dedicatiune, Dionisie spune, că la scrierea acestei cârti a avutu de povetiuitoriu asiediemintele monachicesci ale st. Vasile celu mare, cumu si alte scrieri ale săntilora părinți. Intrâns’a se areta, cari suntu vitiele, de cari trebue să se pazesca unu monachu, cumu si virtuțile, ce se cuvine se ur- meze." Materi’a este impartita in 8 capitole, cari- tote dau regule si povetiuiri, după cari trebue să se formeze conduit’a si traiulu unui bunu calugaru. După aceea se insira 50 de „principii generale de intielepciune" ale unui intieleptu. Dio- nisie nu numesce pe acestu intieleptu, dar’ spune in prefatia numai atăfa, că acelu intieleptu a fostu unulu dintre „băr- bații cei mari ai vecului trecutu." La urma se areta virtu- țile, in numeru de 13, pre cari trebue să le agonisesca unu calugaru anume: infrenarea, facerea, orcinduil’a, ofarîrea, ico- nomi’a, munc’a, sinceritatea, dreptatea, cumpetatea, curati!», 70 pacea sufletului, viiti’a curata, umilinti’a, ascultarea. Cartea este precesa de o precuvântare, adresata chinoviultii mona- stirei Nemtiului si Seculu si tineriloru ce invetia in semi- nariu, recomăndandu-le acesta carte. In acea precuvântare Dionisie spune mai ăntăiu, că in monastirea Nemtiului au fostu barbati mari luminători, cari erau laud’a si povetiuitorii ca- lugariloru, apoi continuă asia: „Eu, fratele loru si alu vostru, departatu dintre voi prin intriga, calomnia si reutate, amu socotitu de a mea datoria, a lucră ceva pentru măngaerea, folosulu si intarirea vostra si a mea.¹* Din anuntiulu publicata pe copert’a dela urma a acestei brosiuri se vede, că Dionisie lucră la o carte istorica, „despre monachismu¹¹; care avea să cuprindă urmatdrele obiecte: „Inceputulu vietiei ascetice (pustnice) si a monastiriloru. Monastirile in orienta (resaritu). Monastirile in occidentu (apusu). Surorile charitatiei si alte asiedieminte de acestu felu. Monastirile din tierile romăne. Scopulu loru si starea de acumu. Dionisie, in acelu anuntiu, face apelu la „iubitorii de binele comunu, cari voru avea documinte istorice, atingatore de acesta scriere, “ rugăndu-i că să i le comunice. Pe atunci esise in publicitate o scriere a ddmnei Dora d’Istria in limb’a francesa, tratăndu despre institutiunile mo- nachicesci dela Resaritu si dela Apusu. Se vede că Dionisie plănuise a o traduce in romănesce, adaogendu la ea noțiuni despre monastirile romăne, si privirile sale asupr’a loru. Pla- nulu acest’a insa nu s‘a realisatu, nici a esitu la lumina o asemenea carte. (Va urmă) Adausu de notitie bibliografice din se- clulu XVII si XVIII. Rdsm. d. Timoteiu Cipariu amintesce in Acte si frag- mente p. 12. de „Breviarium anno 1696 Cibinii impres- sum“ dedicata lui Teofilu metropolitulu Albei-Iulie; despre acel’a vorbindu apoi in analecte spunea că nu l’ar fi vediutu. De aci se putea presupune că cartea se fia rara, inse dupace neobositulu Dim. Jarcu in bibliografi’a chro- nologica rom. (ed. 1873) pag. 7. anulu 1696 dice, că ciaslovulu acel’a s’ar află in bibliotec’a seminariului din Blasiu, si d. T. Cipariu in Principia de limba ed. 1866 d. 118 litt. CC. arata mai tărdiu, că ar posiedea unu exemplariu contimpuranu cu cartea de sub intrebare, pre- supunerea despre raritatea cărtiei se vede cadiuta; stă mai multa resolvirea acelei alternative: că ore tiparitu-s’a acesta ciaslovu aievea si la Alb’a-Iuli’a si la Sibiiu, ori ddra la Sebesiu, si că ore avut’a doue editiuni, precum se sustiene.“ In cărțile din bibliotec’a mea privata se afla atare carte, care s’ar parea a fi ciaslovulu de sub intrebare, si examinarea ei ne-ar putea aduce cu unu pasiu mai aprdpe, sau eventualu chiaru in starea de a putea resolvi intrebarea, nu cumva din nenorocire i-ar lipsi dinpreuna cu alte 4 folie dela inceputu si foli’a titularia, câ si din multe alte cărți romanesci; dar’ fiindu-că acest’a lipsesce, deductiunile ne cauta se le basamu pre alte momente. In exemplariulu nostru mai lipsescu si dela capetu căte-va foi. Textulu rogatiuniloru se continua păna la pag. 244. Partea acâst’a terminata cu rogatiunile de diminâti’a e legata prin cuvintele tipografiloru cu partea urmatoria — Sinacsariulu, carele incepându cu 1 Septemvre si con- tienendu si cântările serbatoriloru (pesne, troparie, con- dace, marirea si acum) in serie chronologica se continua păna la pag: 328. Deci se estinde dela 4—328 fol. paginate. Formatulu cărtiei e octavu micu, pre diume- tate câ molitvelniculu popei loanu din Vintiu tiparitu pre timpulu tipografului G. Chiriacu Ia anulu 1689 sub me- tr opolitulu Barlaamu. In textulu tiparitu cu negru literele inițiali si ru- bricele — tipiculu — sunt câ si in molitvelnicu cu rosiu, varieza inse in cătuva dela pag. 212—244 rogatiunile dela prea s. cuminecătură; cele de ser’a si dimineti’a nu au litere inițiali roșie. Altcum totu textulu de pre pagine e cuprinsu in cadru cu cirade pre margine, care compa- rata cu cadratur’a interna de pre foli’a titul. a molit- velnicului, ne-ar face se deducemu că s’a tiparitu in ti- pografi’a metropoliei din Alb’a-Iuli’a. Literele la părere se vedu a fi mai mici de cătu in molitvelnicu. Cuvintele tipografiloru inca militeza pre lănga Alb’a-Iuli’a, fiindu mai totu acele, cari si in molitvelnicu, numai cătu sub numele lui G. Chiriacu e tiparitu si numele lui Avramu archidiaconulu. Pentru comparare le reproducemu aci din amendoue cărțile: In molitvelnicu: „Slava si lauda lui Dum- nedieu unuia in (troi)tia ii damu: carele bine au voitu dev ... după începutul si sfer- situl cărții acesteia, ce se dice molitevnicu. Era pe tine pra- voslavnice cetitoriule cu umi- lintia te rogamu, ca... vei află nescare gresiuri in lucrulu . alu nostru, alu tipografiei, se nu blastemi, ci cu blandetia indrepteza si plinesce, că si noi suntemu omeni ace......... (nepo)tintie tienuti de slab’a fire.... nice unu omu a re- mane fără........ era te ro- gamu pravoslavnice cetit(oriu) ierta, că si tu se dobăndesci iert(atiune dela) Domnulu no- stru Is. Chr. alu cărui’a... mila si noi ne rogamu se fia cu tine p(ururea).“ „Chiriacu G. i tipogr. mol“ (cu cirilice:) KvpiaK F. h Tvnorp. mera bietei națiuni romăne de cătra adversari, chiaru lub preteste si cu momele de ale religiunei si măntuirei ufletului. Pre urma din cele mai susu dise despre esplicarea i desvoltarea ceioru siepte sacramente pare mai multu câ erosimile, că cărticic’a din vorba erâ destinata totodată si pentru cei ce se prepara la statulu preutiescu. Ce modesta mesura de cunoscintie dela nisce fiitori condu- cători si luminători ai poporului! In sinodulu unirei mesur’a acdst’a erâ ce-i dreptu, se se mai adauga, deci- dăndu-se, câ candidatii la preutia, pre lănga cetitu si scrisu, se mai scia si Psaltirea de rostu; dara in sie- dinti’a urmatore săntulu sinodu reveni asupr’a acestei decisiuni, o asemenea pretensiune aflăndu se prea esa- gerata. Căta diferintia in acestu respectu — charu ceriu- lui, — intre atunci si acumu, intre eri si adi! E cu neputintia, câ contemplarea acestei diferintie se nu ne dea inima, se nu imbarbate, insufletiesca si otieldsca, si in luptele presintelui. Numai preutii si inteligintii noștri seculari se stea, toti câ unulu si unulu câ toti, fie-care cu demnitate si resolutiune la postulu seu de ondre. — De n’a peritu Romănulu.............. (După „Amiculu Familiei.¹¹) Dr. Gregoriu Silasi. Disertatiune. „Cultur’a, concordi’a si laborea, aceste trei sunt armele invingatore in ori-ce lupta.“ Bumbaeu. In ori-ce parte ne intorcemu privirile, pretutindenea intimpinamu lupte infioratore, pretutindenea versari de sănge enorme. Pamentulu e ingrasiatu de sănge ome- nescu, si rîurile colorate de elu. Aci unu poporu se lupta si voiesce cu pretiulu sângelui se-’si rescumpere scump’a sa libertate si independintia. — Colea unu altu poporu se lupta pentru recăstigarea teritoriului perdutu; nu mai departe alte doue popora ’si mesura poterile si se certa pentru antanietate; la tote aceste vedemu că se ceru torenti de sănge. Inim’a se infiora si împle de recela, arm’a inimica se bucura de ucideri. Corpurile luptatdre fără suflare devinu in câmpurile de ondre prada fiereloru selbatece si nutremdntu paseriloru ceriului. Numai o lupta e, — de si cea mai grea, carea desfateza inim’a si inaltia spiritulu. In o astfeliu de lupta orele dispăru, luptătorii com- batenti nu mai cugeta la cutropiri — la omoruri sân- gerase ; ambițiunea loru legitima e a se intrece unii pe altii prin productele geniului si spiritului loru; si acest’a e lupt’a pentru desvoltarea, inaintarea si perfecționarea omenimei, sdu dicdndu astfeliu: „Lupt’a e in contr’a ce- lui mai cumplitu inimicu alu omenimei, in contr’a intu- nerecului celui addncu, in contr’a ignorantiei", e o lupta câ aceea, carea dela unu timpu devine seculara. Ea primesce in aren’a sa pre luptători din tdta lumea, fără distingere de naționalitate, religiune seu etate. Asia ve- demu betrăni cari au incaruntitu in atare lupta, incor- dăndu-se si astadi câ nici-odata. Arm’a loru tremurănda io* 76 se pare că respira fulgera, tunetu, trasnetu, reflectăndu păna la ceriu, si inca in victori’a loru cea gloridsa tre- bue să ne miramu cumu alerga câ flamur’a, ce mai na- inte fluturase in abisu se o pună fălfaindu la lumina. Câ invingatori primescu cununi, in cari fldrea cea mai frumosa si nevestejita, respăndindu dela sine mi- liarde colori e „nemorirea?. Arm’a e simpla, lupt’a gi- ganteca, dar’ pre cătu e de simpla arm’a pre atătu e de mare poterea, căci e poterea spiritului. Privimu si prin tineri, cari imităndu esemplu celoru veterani, se ducu in acelu cămpu vastu, luăndu asupra’si o sarcina atătu de grea, si scopulu loru nu e altulu, decătu câ odata se fia si ei eroii timpului. După ostenele mari, după incordari indelungate unindu-se poterile beligerante, inimiculu celu de morte cade invinsu. Pre ceriulu de asupr’a regnului seu apare unu sdre, a cărui lume din ce in ce se totu maresce si in fine nimicesce intunere- culu ce mai inainte esistase; omenimea se inaltia câ prin farmecu. Acumu permiteti-mi D. si D. se ve amintescu in puține linii despre urmările acestei lupte, despre civili- satiune câ uniculu mediulocu de desvoltare a tuturoru poporeloru preste totu si in specia despre cultur’a si Înaintarea poporului romănu. Fia-care seclu ’si are spiritulu seu. Fia-care seclu au avutu influintia mare atătu asupr’a vietiei interne cătu si esterne a poporeloru. Unulu de o parte a con- dusu omenimea la torturi infioratdre sufletești si trupeșei, altulu cu totulu contrariu, i-a deschisu unu cămpu largu spre totu ce e frumosu, nobilu, placutu, dulce si salu- tariu, — căci păna căndu omenimea s’a aflatu in sta- tulu naturalu ca in unu chaosu, a avutu de a suferi multu; insa indata ce omenii au fostu sedusi de idea- lulu frumosului si plăcutului, au fostu astrînsi se-’si pa- rasesca acestu stătu si se intre intru altulu mai siguru, in statulu civilisatiunei. Dar’ câ se pota merge si ajunge la acesta tînta, carea e cea mai nobila a genului umanu, inca a trebuitu să se lupte. Barbati nascuti din sinulu omenimei, cari se pareau a fi trimiși de provedintia si cari mai ăntăi au venitu la acesta idee, sacrificară tota activitatea loru numai si numai se-’si pota realisâ ide’a conceputa. Insa câ să se pota bucură de unu succesu favori- toriu, a trebuitu ei mai ăntăiu se dica un „adio* starei loru primitive si se cerce calea si midiuloculu spre acest’a. In fine ei aflara uniculu drumu si singurulu midiulocu, aflara dicu, că nobilitarea sentimenteloru si cultivarea facultatiloru spirituali sunt unic’a cale, er’ invetiatur’a atătu teoretica cătu si practica sunt midiuloculu cores- pundietoriu. Fără de acestea nu se pdte cugetă o cul- tura, nu ! Desvoltarea spirituala, prin urmare nu „civi- lisatiune“ Câ aceste insa se pota avea unu efectu si mai imbucuratoriu, trebue imprasciate si latite in tota lumea, mai ăntăiu la individi, apoi la societăți si acestea apoi voru păși si mai departe. Asiâ dar’ sub civilisa- tiune nu avemu se intielegemu altu ceva, decătu aceea ce a disu căndu-va quinett: „Că e fapt’a progresului si a desvoltarei“ seu după cumu a dîsu acel’a in altu locu: „că e perfecționarea vietiei civile, desvoltarea societatiei omenesci dise in sensu propriu si a relatiunei loru.“ Literile, sciintiele, si artile sunt fnndamentulu in- tregei civilisatiuni, căci pretutindenea unde genulu umanu vede stralucindu aceste imagine glorificate ale naturei omenești, pretutindenea unde vede creăndu-se acestu te- sauru de bunuri sublime, recunosce si dice cu totu drep- tulu: aici e ^civilisatiunea*. Istori’a vechia martora a tîmpuriloru ne spune, că tdte lucrurile omenesci sunt schimbaciose si cu deosebire progresulu si inaintarea. Despre acestu adeveru ne-amu convinsu si inca ne vomu convinge in decursulu timpului. Se luamu d. e. Rom’a in timpii sei cei mai străluciți ai republicei, in aseme- nare cu cei ai lui Augustu care a avutu Mecenatii sei, cine nu va dice că Rom’a lui Augustu nu au fostu mai civilisata decătu a lui Fabriciu si Cincinatu? Se nu mergemu asiâ departe, se ne oprimu puținu la Franci’a, care sta in fruntea civilisatiunei europene de adi si carea câ unu sdre respăndindu tadie de lumina si cultura mai in tota lumea, bunulu simtiu ne va spune, că alfa a fostu Franci’a in seclulu alu XlV-lea si alfa e Franci’a de astadi; seu se mergemu in patria nostra primitiva in Itali’a si cautăndu monumentele cele de cultura carea nu mai puținu emuleza cu ele, vomu dice in noi in- sine: A fostu Itali’a, dar’ astadi e maretia. Altele si altele se aru putea aduce de esemplu. Se nu perdemu insa din vedere D. D. aceea ce ne spune totu Istoria, că au cercetatu omenimea si timpuri de acelea, cari in furi’a loru inmensa au nimicitu totu ce a pututu produce geniulu omenescu. Omeni mari cu calitati emi- nente au trebuitu se lucre neincetatu, câ se pota recâștigă ce au perdutu. Daca astfeliu a fostu natur’a aceloru tim- puri, daca in mersulu loru nu au crutiatu nimicu, apoi cu totulu alfa e devis’a seclului presente. Vocea lui striga puternicu si chiama omenimea la celu mai inaltu si săntu destinu alu ei. Poporele mișcate de acelu sunetu me- lodiosu, aldrga si in o parte si in alfa, străbătu tdte, căte atătu cu puterile fisice cătu si spirituali le sunt posi- bile, numai să se apropie de mântuire; se ingrigescu de o vietia ferice si de unu venitoriu maretiu. Cu deose- bire poporulu romănu miscatu de accentele vocei sonore, avendu totu-deun’a inainte devis’a că: vieti’a, poterea si tari’a unui poporu astadi se mesura după cultur’a si sci- inti’a lui, nu a incetațu si nu incetdza dela lucru. Patriotii adeverati simtindu necesitatea, fie-care in cerculu seu de activitate se silesce cu puteri unite si lucra pentru propagarea luminei, si latirea invetiaturei păna in colibele cele mai isolate. Voiescu acei pilaștrii ai na- tiunei câ plant’a sădită de Trajanu carea a fostu atacata de procelle si viscoli furibundi, se o aduca la o stare buna, se o proveda cu cele necesarie, câ asiâ se crdsca pana unde e permisu. Activitatea cu atăt’a trebue se fie mai mare, cu cătu scimu si trebue se marturisimu, că in asemănare cu alte popdre civilisate suntemu inca inapoi. Si ce e caus’a? Ah D-dieule, inim’ami se sfasie de dorere, vocea-mi se inneca, suspinele par’ că sfarma 77 peptulu meu, căndu voiu se amintescu căușele si obsta- culele ce au impedecatu pe poporulu romanu; dar’ cu tote aceste me voiu reculege, buzele mele voru incercâ clocenti’a inimei si astfeliu câ se nu abusezu de patienti’a D-Vostra câ prin trâcatu voiu resumâ cele mai principali. Poporulu nostru pote că decătu tote celelalte a fostu mai espusu sortei. Nepartinirea timpului l’a adusu la o stare demna de compatimitu, barbari din tote părțile na- valiau asupr’a pamentului ereditu dela stramosi, cari bar- bari pre totu minutulu i amenintiau viâti’a. Astfeliu Ro- mănulu in continuu trebuea se fia in cămpulu lui Marte, cu arm’a in mâna trebuea se-si apere esistenti’a si ve- trele străbune. In astfeliu de impregiurari lucru natu- ralu, că nobilulu surcelu nu potea se-si caute nutremăntu facultatiloru spirituali, celu ce avea puțina cunoscintia de carte, erâ constrinsu se alerge in contr’a inimicului comunu si prin acest’a se impedecâ dela progresu in sciintia. Totu asemenea sorte avea si bietulu tierenu, căci elu nu-si pdte lucrâ si cultivă agrii si câmpiile. Timpulu a trecutu, inundările si năvălirile se-au repetitu si romănulu a stătu totu fatia. O alta causa nu mai puținu insemnata, dara pote cea mai ponderdsa este, că in decursulu timpului venindu sub •domni’a unoru omeni, cari pe atunci nici nu visau de cultura, trebui se-’si plece capulu. Prin acest’a romă- nulu a perdutu multu, pentru că după ce acei domnitori cari pre sine se numiau poternici — au prinsu ore-cari redacini de cultura, erâ in periclu de a-’si perde chiar’ si limb’a, tesaurulu celu mai pretiosu. Ei asupriau si torturau pre romănu câ se primesca cultur’a loru. Cu acest’a nu au pututu reuși, de 6re-ce e fapta recunos- cuta, că unu poporu nu se p6te cultivă, nu face pro- gresu, nu se pote bucură de o cultura adeverata, daca aceea nu e deprinsa in limb’a materna. „Romănulu mai cu sema nu afla dulcetia decătu pre buzele mamei sale“, dice unu scriitoriu. Totuși atăt’a au influentiatu, că au impedecatu pre români dela o cultura naționala, si prin unele machinatiuni ale loru, le-au pusu obstacule preste cari nu au potutu trece timpu indelungatu. A trei’a causa a fostu, că românului nu-i erâ ertatu câ se cerceteze scolele, elu erâ elevulu scolei suferintie- loru si patimei. Istori’a nostra pastreza pre unele pa- gine locuri câ acelea, că românului i se socotea de crima a âmblâ la scdla; totu acel’a care voiâ se parasesca grigirea celui mai fidelu animalu alu domnului seu, erâ persecutatu si pedepsitu cu morte, despre cari er’ avemu exemple. In astfeliu de impregiurari cine va putea afirmă, că românului i erâ cu potintia a se perfectionâ in sciintia si a se inaltiâ la 6re-care gradu de cultura? Cine nu va intrebâ cu mirare! Cumu de nu a dispă- ruta cu totulu din concertata celorlalte popdra?! Nu, nu a peritu romănulu, elu traiesce si nu pdte se piara, pentru câ după dis’a unui barbatu devotata sântei nd- stre cause naționale, elu e câ ᵣ:Fenixu- care renasce din propria sa cenușia. Tote acelea nu au potutu se di- strugă din inim’a lui iubirea si sadrulu focu al desvol- tarei spirituale. Puneți strainiloru urechi’a vdstra pre inim’a românului, ce concerte, ce armonii misteridse ale venitoriului veți audi! Ah! au trecutu acele timpuri triste pentru romănu, au apusu pentru totu-deun’a. Acumu români! e timpulu câ se risipimu intunereculu celu addncu alu nesciintiei, se stergemu ceti’a de pre ochii nostrii; puternicii muri ai amagitoriului labirintu se-i frăngemu, că asiâ se ne resara si noue sdrele dreptății celu de multu dorita. Se- clulu presente, după cumu amu disu mai susu, e alu reinvierei poporeloru, e seclulu pre care lumea ’lu nu- mesce alu civilisatiunei, alu progresului. Fia-care din noi D-loru si Fratiloru se aiba de scopu „cultura pd- porului romanu? Da! cultur’a poporului romănu. Se ne adunamu cu totii micu cu mare, tineru cu betrânu in giurulu acestui drapelu, se ne punemu tdte silintiele a-i susține onorea, se lucramu cu multa perseverantiâ, si daca vomu face asiâ, putemu crede la reusire. Nu- mai atunci vomu fi liniștiți, numai atunci vomu potea dice că stamu cu putere si in launtru si in afara, căndu in cea mai simpla casa vomu află pre romănu cu cartea in mâna. Cartea D-loru si Fratiloru! Invetiatur’a! dta uniculu midiulocu, prin care poporulu romănu va potea figură câ mare intre celelalte popdra. Bistr’a in 13 luliu 1882. , loanu Butnarîu. PARTEA OFICIALA. Procesu verbale alu comitetului Asoeiatiunei transilvane pentru literatur’a ro- mana si cultur’a poporului romanu, luatu in siedinti’a dela 25 Aprilie n. 1883. Presiedinte: lacobu Bolog’a vice-presiedinte. Mem- bri presenti: P. Dunca, B. P. Harsianu, loanu Popescu, Dr. 11. Puscariu, losifu St. Siulutiu, Visarionu Romanu. Secretariu: Dr. D. P. Barcianu. 25. Secretariulu presenta raportulu eforiei școlare din Câmpeni, prin care se așternu datele cerute prin hărti’a comi- tetului de dto 3 Fauru Nr. 40, despre starea scolei de acolo in generata si in specialu a celei de fetitie. (Nr. ex. 98/883) — Comitetulu considerându de indestulitore datele cu- prinse in acestu raportu, acorda scolei române de fetitie din Câmpeni ajutoriulu de 200 fl. pentru anulu scolasticu 1882/3, care este a se avisa la cassa spre platire. * 26. Direcțiunea despartiementului VII, Abrudu, pre- senta 2 disertatiuni, tînute in adunarea generala a despartie- mentului in Albacu, si anumita: a) „Cultura, concordia si laborea suntu armele invinge- tore in ori-ce lupta." de loanu Butnariu din Bistra. b) „Despre Detunat’a“ de I. Popu Reteganulu, din Bu- ciumu-Siasa; cu scopu de a se publică in „Transilvani’a" or- ganulu associatiunei. (Nr. ex. 108/1883.) 78 — Disertatiunile amintite se transpunu On. Redactiuni a „Transilvaniei" spre ale publică, daca voru fi torespun- dietore. 27. Societatea „Transilvani’a" din Bucuresci, trimite 200 fl. pentru elevii meseriași susținuți de ea, pentru timpulu păna la 1 Octobre 1883, cerându a i se areta câți elevi si cari anume esu calfe in decursulu anului curentu si căndu? Totu-odata insciintieza ca, până la regularea unoru afaceri finantiarie, locurile vacante se remăna neocupate păna la ulte- ridr’a avisare din partea societății. (Nr. ex. 110/1883.) — Suma de 200 fl. fiindu primita, comunicările servescu spre sciintia, avându a se comunică datele cerute. 28. Direcțiunea despartiementului XII Deesiu, presenta cu datulu 30 Martie a. c. procesulu verbalu alu siedintiei subcomitelui dela 4 Martie a. c. Din acestu procesu verbalu resulta că: a) s’au primitu Studiile constituționale de G. Meitani, trimise de comitetu pentru bibliotec’a despartiementului. b) Din alaturatulu raportu alu comitetului de buna pri- mire a adunarei generale a asociatiunei din an. 1882 se vede că s’au incassatu cu 53 fl. 48 cr. mai multu, decătu a fostu recerinti’a pentru acoperirea speseloru avute cu ocasiunea ti- nerei adunarei generale amintite si că acesta suma s’a incre- dintiatu dlui Augustinu Munteanu cu scopu de a se pune spre fructificare la cass’a de păstrare din Deesiu, pentru a intemeia cu timpulu unu fondu in favorulu „societății de lectura ro- mâna" in Deesiu, a cărei infiintiare se intentioneza. c) Se aclude unu raportu despre primirea si resultatele adunarei generale a asociatiunei din an. 1882, cu deosebita privire la inscrierea de membrii noi si d) O consemnare a contribuiriloru pentru acoperirea speseloru causate prin tinerea adunarei generale a asociatiunei, cu scopu de a se publică in organulu asociatiunei. (Nr. ex. 114/1883.) — Diplomele membriloru noi, cari s’au inscrisu la adu- narea generala a asociatiunei din an. 1882 fiindu espedate la adres’a despartieminteloru respective, cuprinsulu procesului verbale alu subcomitetului servesce spre sciintia, er’ list’a contribuiriloru se va publică in „Transilvani’a". 29. Atanasiu Cototiu, protopopu si presidentulu sena- tului scolasticu gr. cat. din Siomcut’a, multiamesce in numele acestui senatu pentru ajutoriulu de 100 fl. votatu scolei ro- mâne de acolo. (Nr. ex. 115/1883.) — Spre sciintia. 30. Dlu advocatu Mateiu Nicol’a cere prin adres’a sa de dto 2 Aprilie indulgenti’a comitetului inca pentru căte-va dile, pentru a pute presentâ respunsulu meritoriu in afacerile remasuriloru după Avramu lancu si loanu lancu din Vidra. (Nr. ex. 118/1883.) — Spre sciintia cu aceea, că in terminu de 15 dile?- se aștepta negresitu presentarea promisului respunsu si a acte- loru ce privescu aceste afaceri. 31. Academi’a de sciintie din Budapest’a trimise pentru bibliotec’a asociatiunei transilvane mai multe tomuri din pu- blicatiunile sale mai recente. (Nr. ex. 123/1883.) — Spre plăcută sciintia. Cărțile se voru incorpora bi- bliotecei. 32. Dlu loanu Germanu, cassariu alu despartiementului IX (Bradu) areta, că nepotendu-se intrunl subcomitetulu, se vede dănsulu necesitatu a raportă, că profesorulu gimnasialu din Bradu si administratoru protopresbiteralu Georgiu Parau s’a inscrisu ca membru ordinariu alu despartiementului pla- tindu tacsa de 5 fl. v. a. si totudata a cere, câ acestui mem- bru se i se trimită „Transilvani’a" pro 1883. Totu-odata aduce la cunoscintia, că cei 5 fl. incassati dela numitulu mem- bru s’au spesatu la avisulu din 3 Faur a. c. pentru facerea unui sigilu alu despartiementului. (Nr. ex. 115/1883.) - Comitetulu regretându irregularitatea in funcționarea comitetului despartiementului IX, ’lu insciintieza, că sigile pen- tru despartieminte s’au facutu din partea comitetului cu multi ani inainte si s’au espedatu la adres’a directoriloru de atunci ale despartieminteloru. Facerea de sigile noue dara nu se privesce de afacere nici a subcomitetului, nici a presidiului ace- stuia. Ce privesce presentarea acteloru in numele subcomi- tetului, ele au se porte subscrierea directorului, eventualu a cassariului, er’ ce privesce tacsele incassate dela membrii or- dinari ai asociatiunei, subcomitetulu e avisatu a se tine strictu de prescrierile §§. 6 si 26 din statute si §§. 17 18 27 din regulamentu, de dre-ce persone, dela cari nu se primescu sau nu se administreza tacsele la cass’a centrala, nu se potu con- sideră de membri si nu se potu tine in evidenția. 33. loanu Fulea, măiestru cojocariu in Salisce, presenta unu atestatu de purtare a invetiacelului George Fulea din Rehau. — Spre sciintia. 34. Membrulu jV. Romanu intreba pre presidiu, daca s’a facutu vr’o dispositiune pentru folosirea in viitoriu spre scopurile asociatiunei a caseloru cumperate? Presidiulu res- punde, că acele ce voru fi de lipsa a se face, se voru pute face numai pe bas’a unui raportu si a propuneriloru motivate ale unei comisiuni ad boc, cari studiate de comitetu, voru avd a se presenta spre ulterior’a decidere adunarei generale. — Comitetulu comsimtindu cu aceste păreri decide: co- misiunea insarcinata cu afacerea cumperarei cassei asociatiunei si compusa din dd. Davidu br. Ursu, P. Cosm’a, I. Popescu, V. Romanu, B. P. Harsianu, se insarcineza si cu studiarea cestiunei despre folosirea caseloru cumperate, anumitu: 1. Cum casele cumpărate s’aru pute folosi mai bine pentru scopurile asociatiunei; 2. Cum ele s’aru pute folosi pentru eventual’a instituire a unei scole de fetitie sau a altei scole, si 3. Ce reparaturi aru fi se se faca, pentru adaptarea edificiului pentru scopurile indicate. Avendu a presentâ păna la procsim’a siedintia raportulu si propunerile sale in acesta privintia. Sibiiu d. u. s. lacobu Bolog’a m. p., Dr. D. P. Barcianu m. p., vice-presiedinte. secretarii! alu II-lea. Autenticarea acestui procesu verbale se concrede domniloru: Popescu, Dr. Puscariu, Siulutiu. Cetindu-se s’au verificatu. Sibiiu, 4 Maiu 1883. Siulutiu m. p. I. Popescu m. p. Dr. II. Puscariu m. p. 79 Bibliografia. Pilde si găcitori adunate de P. Ispirescu, cule- gatoriu-tipografu. Bucuresci. Tipografi’a Laboratoriloru ro- mani. Strad’a Academiei Nr. 19. 1880. Se pastreza tote drepturile pe care le asigura legea. Tabla de materii. I. Pilde. Pagin’a 1. Catielulu si cocosiulu . ................................ 1 2. Barz’a si vrabi’a........................................ 2 3. Sani’a, calulu si trasur’a............................... 3 4. Dihorulu si strecbi’a................................... 4 5. Copilulu si croncanulu.................................. 5 6. Lun’a si câinii.......................................... 6 7. Gain’a s. porumbiti’a................................... 7 8. Pitîgoiulu si scatiulu ......... 8 9. Fluturele si musc’a................................... 10 10. Chârti’a si frânghi’a................................. 11 11. Chârti’a alba si chârti’a vâneta....................... 12 12. Leulu si vulturulu..................................... 13 13. Music&ntulu si Vodă.................................... 14 14. Ciobanulu si oglind’a.................................. 15 15. Ciocârlanulu si mârtanulu ............................. 16 16. Mârtanulu si sioricelulu ........ 18 17. Liliaculu si celelalte jiganii......................... 19 18. Câinele si siarpele.................................... 20 II. Gâcitori.....................................23—48 NB. Gâcitorile Nr. 4, 5, 10, 12, 16, 23, 27, 33, 38, 55, 75, 79, sunt spuse de unu craiovenu. Gâcitorile Nr. 128—134, sunt spuse de unu soldatu oltenu. Gâcitorile Nr. 144—150 sunt spuse de o fata din satulu Merchiaj scaunulu Cohalmu, Transilvani’a. Noi amu avutu ocasiunea plăcută de a mai anuntiâ si alte scrieri de ale dlui proprietariu de tipografia P. Ispirescu scrise in adeveru pentru propriulu pop oru ; intrebati’lu inse, c â t e a cumperatu insusi poporulu din acelea. N’au cum- peratu, câ elu nu scie ceti, ceea ce multi nu voru se intielega. Gâcitorile sunt si ele unu tesauru alu geniului romanescu; eca aci câteva din cele multe: Copae preste copae, la mediulocu carne de oie Scoic’a. In pădure crescuiu, in pădure nascuiu, Acasa deca m’a- duse, hora ’mpregiurumi se puse. Masa. Sacait’a, vai de ea, siede ’ntr’un vîrfu de nuia Alun’a. Sustuna, josu resuna, negrele s’aduna. Calugaritiele ce vinu la biserica cându toca. Reteveiu de teiu, limba de balaur. Sabi’a. Amu o feta trentierosa, siede cu vodă la masa Vardi’a. Sunaiu frîulu in curte, si audi murgulu din munte Clopotulu. Nici in casa, nici afara, nici in ceriu, nici pe pamentu Ferestr’a. Ce e nalt câ cas’a, verde câ metas’a, si amaru câ fierea Nuculu. Pana impenata, pe apa lasata, cu mâna de omu, cu voia de domnu < Mor’a. Amu diece frați: cinci sub streșina si cinci afara; pe cei de sub streșina ii ploua, si pe cei de afara, nu Cându torce la inu si uda degetele cu care tdrce firulu din caieru. Câmpulu albu, oile negre, cin’ le vede, nu le crede, cin’ le pasce, le cunosce Scrisulu. Amu o vaca balae, balae, âmbla ndptea prin gunoe Lun’a. Radecina ’mpletecina, alesu voînicu o desbina Cartea. Amu doi saci de secara, ei potu satura o tidra Tîtiele. In pădure boc’a, boc’a, er’ acasa lip’a, lip’a Sit’a. Ce trece preste apa si nu face valuri Ohiotulu. Retevei rotundu, strînge peru ’n fundu Caciul’a. Doue ratîsiore, calugaricidre, pe unde mergea, maluțu se surpâ Forfecele. Tiacu tiacu, prin copacu, fîsi, fîsi, prin paisi Cos’a. Amu o fata bubosa, bubosa, siade cu vodă la masa Strugurele. Ce e micu mititelu, ingradesce frumusielu Aculu. De aici până la mare, e totu funduri de caldare Mosioroele. Ce e dulce si mai dulce, si pe taleru nu se taia Somnulu. Pe poduri ferecate, trecu mii nenumerate, si le taia ca- petele, si le schimba numele Grâulu cându ’lu macina. M’a trimisu domn’a de susu la cea de josu, sâ’mi dea vinu si rachiu totu intr’unu butoiu Oulu. Foltea ’n susu, si Foltea ’n diosu, Foltea vine bordiosu Fusulu. Doue lemne odolemne la mediulocu unu bratiu de vrescuri meruntiele Scar’a. Bete preste bete, o miie ’ncheiete Ghemulu. Intr’o valcelusia, latra-o catielusia Meliti’a. M’a trimisu domn’a de susu la cea de josu, câ sâ’i spalu ii’a in apa calda si s’o usucu in apa rece Cer’a. Inchiseiu ușile, lasaiu perdelele, si hotiulu totu in casa, siede si nu vrea se easa Lumin’a. Buturuga uscata, o ridici incarcata, si o lași usiurata Lingur’a. Patru frați intr’unu cojocu Nuc’a. Uite-o nu e Scântei’a. Cuibulu berzei in mediuloculu baltiei Buriculu. M’a trimisu domn’a de susu la cea de diosu sâ’mi dea pesce fâra ose Lipitorea. Scurt’o, gros’o, unde te duci? Ars’o in fundu de ce me ’ntrebi? Unde eu me ducu, totu tie ,’ti-aducu Caldarea si doniti’a. Hotiulu intra in casa, si capu afara’si lașa Cuiulu. Amu o frigare de osu, si carnea de feru. Degetulu cu inelulu. Cine ’lu face nu’i trebue, cine ’lu cumpera nu e pentrji elu, si cui ’i trebue, nu’lu scie si nu’lu vede Coșciugulu. Amu o fata mare, si o atârnu de plete ’n cuiu Plosc’a. Amu unu ciocanelu cu doue găurele Nasulu. Intr’o scolbura uscata, siede o câtiâ turbata Sabi’a. M’a trimisu domn’a de susu la cea de diosu, sâ’ini dea tiesutura fâra nemu de tivitura Chârti’a. Amu o floare frumdsa, barbatii o mirosa, numai loru li-e dragastdsa Femei’a. ' Ce e dulce si mai dulce si pe taleru nu se taia, dar’ din elu gusta si bogatulu si seraculu. Somnulu. 80 A esitu de sub tipariu: Memorialu compusu si publicatu din insarcinarea conferentiei ge- nerale a representantiloru alegatorilorn romani adu- nati la Sibiiu in dilele de 12, 13 si 14 Maiu st. n. 1881, prin comitetulu seu esmisu cu acea ocasiune. Sibiiu, tipariulu tipografiei archidiecesane 1882. For- matu 8-vo 144 pagine tipariu frumosu, in care s’au stracuratu numai puține erori tipografice. După ce acesta editiune I de doue mii exemplarie s’a si trecutu in doue luni, au aparutu in tipografi’a W. Krafft, Sibiiu 1883 din același Memorialu editiunea a dou’a avutîta cu actele adunarei si cu părțile cele mai intere- sante ale desbateriloru conferentiei electorale din Maiu 1881, prin urmare cu unu suplementu de cinci cole asiâ, că acest’a a dou’a editiune este de 15 cole tipărite, care aru face circa 100 cole scrise. Din suplementulu acestui operatu istoricu si juridicu reflectamu anume la protocolulu adunarei, intru care se cu- prinde si catalogulu exactu alu tuturoru membriloru verificati ai acelei conferentie memorabile, cu positiunea loru sociala si cu tînutulu din care au fostu aleși si delegati. Totuodata sun- temu siguri, că publiculu nici-decumu nu va trece cu vederea mai vîrtosu acelea discursuri eminente, care au fostu decisive intru a concentra tote voturile intru unu singura votu. De si editiunea a dou’a costa cu ¹/₃ parte mai multu decătu a costatu editiunea I a acestui memorialu, totuși pre- tiulu i s’a pusu numai 1 fl. 20 cr. v. a. Memorialulu editiunea II. precumu si acelasiu memorialu tradusu in limbile germana, magiara, francesa după editiunea I. se pote comanda la tote librăriile, atătu in tiera cătu si in afara, era de adreptulu se pote trage prin posta sub banda in cruce, mai usioru si mai siguru, cu spese numai de 10 cr. pe lănga mandatu (Anweisung). Din căte 10 exemplarie cum- perate dintru odata se dă unulu gratis. Dela 30 păna la 100 exempl. se dă rabatu 20%. Acei domni, cari inca n’au administratu pretiulu exemplarieloru din editiunea I. sunt rogati, ca se binevoiesca a o incassâ cătu mai curendu si a o inaintâ la dlu cassariu Visărionu Romanu in Sibiiu, câ să se pota coperî spesele editiunei II. Se nu uitamu, că editiunile in celelalte trei limbi mergu parte mai mare g r a t i s u, mai vîrtosu in străinătate, si acelea bani costa. List’a oferteloru incurse dela inteligenti’a romana din orar siulu Desiu si giuru la man’a cassariului despartie- mentului XII. dlu Alecsiu Bogdanu spre acoperirea speseloru făcute cu primirea Asoeiatiunei transilvane tînuta in Desiu la 27 si 28 Augustu 1882. a) Colectati prin cassariulu comitetului de bunaprimire Alecsiu Bogdanu dela dd.: Anc’a Pe- tru 5 fl., Bodea Constantinu 3 fl., Brehariu Vasiliu not. cerc. 14 fl., Bogdanu Alecsiu 3 fl., Berzanu Nicolau 5 fl., Cipu loanu 5 fl., Corpodinu Simeonu 4 fl., Cupsi’a Gabrielu 4 fl., Cberestesiu Alexandru 2 fl., Florianu Demetriu 1 fl., Grado- viciu Georgiu 5 fl., Hossu Alecsiu 5 fl., Hossu Vasiliu jude 10 fl., Hossu Pompeiu technicu 5 fl., Huz’a Paulu 1 fl. 50 cr., Hatosu Florianu 1 fl., Iliesiu Gabrilu 1 fl., Lengyelu loanu 3 fl., Mânu Gabrielu 12 fl., Munteanu Augustu 17 fl., Micsi’a losifu 2 fl., Mihali Teodora 1 fl., Muresianu Nicolau 3 fl., Muresianu Vasiliu 4 fl., Muresianu Simionu 80 cr., Micanu loanu 1 fl., Popelea Simionu 4 fl., Popu loanu 2 fl., Pintea Stefanu 1 fl., Petrisioru Vasiliu 50 cr., Poddba luliu 3 fl., Racoczi Alexandru 5 fl., Szekely loanu 1 fl., Tohati Alexandru 1 fl., Tohati Pompeiu 1 fl., Tbrbk loanu 1 fl., Kiss Michailu 50 cr., toti locuitori in Desiu; dela dd.: Gregoriu Dragosiu in St. Margit’a 1 fl. 50 cr., Basiliu Popu Cetanu 1 fl., Basiliu Lochiaru si soși’a Nim’a 2 fl., Samuelu Cupsi’a din Cupsieni 5 fl., Tite Stefanu Calaci’a 1 fl. b) colectati prin dlu loanu Goronu, preotu in Cusdrior’a: dela d-sa 80 cr., Georgiu Ciobancanu 20 cr., Georgiu Suciu 20 cr., Petru larcosiu 15 cr., Gabrilu Micanu 15 cr., Grigoriu Iliesiu 20 cr., Teodora Bogdanu 20 cr., Simionu Manastureanu 10 cr., Teo- dora Bojoru 20 cr., Todora Ciubancanu 10 cr., Georgiu Popu 20 cr., Mari’a Moldovanu 5 cr., Vasiliu Manastureanu 20 cr. si Irin’a Bogdanu 10 cr. c) prin Gabrielu Sleamu din ce r culu seu notarialu din Chiuesci dela: Gabrielu Lostoru 1 fl. 50 cr. Gregoriu Trifanu 1 fl., loanu Prundusiu 1 fl.; din Strimbulu: dela Athanasiu Georgiu 1 fl., Du- mitru Georgiu 50 cr., Filipu Tecariu 50 cr.; din Mogdsi’a: dela Emericu Vajda 1 fl. 50 cr., Arsente Ciceu 50 cr., George Cupsi’a 1 fl., Gabrielu Cupsi’a 1 fl., Gabrielu Sleamu 1 fl.; din Chiuesci prin Gregoriu Trifanu, dela d-sa 1 fl., dela dd.: Gabrielu Lodoru 1 fl., loanu Pundusiu 50 cr., Petru larcosiu 30 cr.; din Cheseiu prin dlu protopopu Vasiliu Cass’a, dela d-sa 2 fl., Stefanu Brosioru 1 fl., loanu Boldoru 1 fl., loanu Bundusiu 50 cr., Gabrielu Veresiu 15 cr., Petru Cosm’a 50 cr., Gabrielu Muresianu 1 fl., loanu Tohati 1 fl.; din Reteagu prin dlu Ambrosiu Popu preotu gr. cath. dela d-sa 1 fl., invetiatoriulu Bott’a 50 cr., Georgiu Siuteu 20 cr., Mitra Popu 10 cr., loanu Popu 30 cr., dela 7 inși 20 cr.; din comun’a Bocz’a 20 cr.; din ora- siulu Gherl’a prin d. protopopu Autoru dela dd.: Anderco prepositu 3 fl., Guloviciu canonicu 1 fl., Biltiu ca- nonicu 1 fl., Siorbanu canonicu 1 fl., Coroianu canonicu 1 fl., Vasiliu Popu canonicu 1 fl., Stetiu advocatu 2 fl., Vasiliu Porde 1 fl., Teodoru Lupu 1 fl., Borgovanu profesoru 50 cr. Preste totu au incursu 185 fl. 65 cr. Petru Muresianu 1 fl. Suma 186 fl. 65 cr. v. a. Alecsiu Bogdanu m. p., cassariu. Editur’a Asoeiatiunei transilvane. Redactoru: G. Baritiu. Tipariulu tipografiei archidiecesane.